2. 1. Delimitări conceptuale
Proiectarea didactică sau designul
instrucţional reprezintă un demers complex şi
sistematic de fixare mentală a paşilor, de
anticipare a desfăşurării activităţii instructiv-
educative.
La nivel macro, proiectarea pedagogică a
procesului de învăţământ presupune anticiparea
ansamblului acţiunilor şi operaţiilor în cadrul
activităţilor de instruire şi educare, în vederea
asigurării funcţionalităţii acestuia din punct de
vedere managerial şi strategic.
La nivel micro, vorbim de proiectarea didactică,
care presupune anticiparea finalităţilor,
conţinuturilor, strategiilor de instrucţie şi educaţie
şi a strategiilor de evaluare.
3. 2. Nivele ale proiectării (1)
Elementele componente ale curriculumului, în raport cu
dimensiunea timp, pot fi anticipate prin operaţii specifice
de:
• Prognozare (pentru un ciclu şcolar) - vizează
proiectarea strategiei generale de realizare a
scopurilor şi obiectivelor - cadru; elementele de
prognoză sunt concretizate în întocmirea
instrumentelor la nivelul strategiei generale
educaţionale;
• Planificare (proiectare specifică) – oferă
răspunsuri privind problemele de bază ale
anticipării pe durate medii: un an, un semestru,
un capitol, o săptămână;
4. 2. Nivele ale proiectării (2)
• Programarea (proiectare delimitată) – este o
activitate de anticipare a obiectivelor specifice şi
operaţionale pe durate şi secvenţe mici, scurte
(lecţii, activităţi concrete, acţiuni, situaţii);
• Schiţarea – presupune înlăturarea detaliilor
într-un program şi enunţarea doar a liniilor
directoare a elementelor curriculare, pentru o
secvenţă de instruire la nivel micro: obiective
operaţionale, conţinut esenţializat, strategii şi
modalităţi de evaluare.
6. Modalităţi de proiectare
curriculară (perspectivă diacronică)
a. MODELUL DIDACTICIST b. MODELUL CURRICULAR
Centrat pe conținuturi și acțiuni
specifice procesului pedagogic;
Centrat pe obiective;
Conținuturile își subordonează
obiectivele, metodologia,
evaluarea didactică în logica
învățământului informativ;
Obiectivele: în spiritul
învățământului formativ, bazat
pe valorificarea potențialului
fiecărui cursant;
Relațiile dintre elementele
activității didactice se stabilesc
sub presiunea conținuturilor și
sarcinilor de predare;
Raporturi de interdependență
între elementele activității
didactice – determinate de
obiectivele pedagogice;
Dezechilibru între pregătirea de
specialitate (monodisciplinară) și
cea pedagogică a formatorilor.
Echilibru între pregătirea de
specialitate și cea pedagogică a
formatorilor –
multidisciplinaritate.
8. 3. Caracteristici ale proiectării la
nivel micro
ETAPE:
Lectura personalizată a programei şi a
manualelor şcolare;
Elaborarea planificării calendaristice;
Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen
scurt a unităţilor de învăţare şi a lecţiilor sau
activităţilor didactice.
9. a. Lectura personalizată a programei şi
a manualelor şcolare
Presupune:
adaptarea activităţii de proiectare la structura
colectivului clasei, în raport cu conţinuturile
programei şi a manualelor şcolare.
adaptarea conţinuturilor la potenţialul clasei
(păstrare, adaptare, înlocuire, omitere),
valorificarea personalizată a programei (nu este
obligatorie parcurgerea acesteia în întregime),
alegerea corectă a manualului alternativ.
10. b). Elaborarea planificării calendaristice
Etape:
stabilirea asocierilor şi a corespondenţelor dintre
obiectivele de referinţă, competenţele specifice şi
conţinuturile prin intermediul cărora se ating acestea;
împărţirea conţinuturilor în unităţi de învăţare;
stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de
învăţare;
verificarea concordanţei dintre traseul educaţional
propus de profesor şi oferta de resurse materiale de
care poate dispune (manuale, ghiduri, îndrumătoare);
alocarea resurselor de timp considerate necesare
pentru fiecare unitate de învăţare.
23. Bibliografie
Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). Învăţarea în
şcoală. O introducere în psihologia pedagogică.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Bernat, S. E. (2003). Tehnica învăţării eficiente.
Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Bocoş, M. (2003). Instruire interactivă. Repere
pentru reflecţie şi acţiune, ediţia a II-a, revăzută.
Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană
Bocoş, M., Jucan, D. (2007). Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, ediţia a II-
a, Piteşti: Editura Paralela 45
Bontaş, I. (1998). Pedagogie, ediţia a IV-a revăzută
şi adăugită. Bucureşti: Editura All Educational
Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ, ediţia a
IV-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom
24. Ionescu, M., Chiş, V. (1992). Strategii de predare şi
învăţare. Bucureşti: Editura Ştiinţifică
Ionescu, M., Radu, I. (1995). Didactica modernă, ediţia I,
Cluj- Napoca: Editura Dacia
Neacşu, I. (1990). Instruire şi învăţare. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică
Nicola, I. (2003). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti:
Editura Aramis
Oprea, C. L. (2003). Pedagogie – alternative
metodologice şi interactive. Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti
Oprea, C. L. (2007). Strategii didactice interactive.
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R.A.
Pânişoară, I-O. (2006). Comunicarea eficientă. Ediţia a
III-a, revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom
Potolea, D. (1988). Teoria şi metodologia obiectivelor
operaţionale, în Curs de pedagogie. Bucureşti:
Universitatea Bucureşti.
