Revista Itaca Nr. 2, 2013

ITACA Anul I nr. 2, aprilie, mai, iunie 2013
ITACA
Revistă de cultură
a scriitorilor din diaspora
românească
Publicație a
Centrului de excelențã în promovarea
creativitãții românești – Dublin
Anul I / nr. 2
aprilie, mai, iunie 2013

2
ITACA
Fondatori: Emanuel Pope, Dorina Șișu, Viorel Ploeșteanu
Director: Dorina Șișu (Irlanda)
Redactor șef: Viorel Ploeșteanu (Irlanda)
Redacția revistei: Emanuel Pope (Anglia)
Dorina Șișu (Irlanda)
Virginia Paraschiv (România) – critică literară
Emanuel Stoica (Suedia)
Viorel Ploeșteanu (Irlanda)
Tehnoredactare
computerizată: Dorina Șișu (Irlanda)
Corectura: Viorel Ploeșteanu (Irlanda)
Coperta I
și grafica revistei: Florin Pipelea (Țara Galilor)
Adresa redacției: Centrul de excelență în promovarea creativității
românești – Dublin
32 Exchange Hall, Belgard Square North, Tallaght,
Dublin 24, Ireland
E-mail: centruldepromovaredublin@gmail.com
revistaitacadublin@gmail.com
Persoane de contact: Dorina Șișu sisudorina@yahoo.ie
Viorel Ploeșteanu viorel1ploesteanu@yahoo.com
ISSN Itaca (Baia Mare): ISSN 2286 – 3583
ISSN – L 2286 – 3583
Editor: Editura ”Transilvania”
E-mail: mihai_ganea10@yahoo.com
Sub licența ”Republica artelor”: Republica artelor by Cititor de Proză is licensed
under a Creative Commons Attribution-NonComercial-NoDerivs 3.0 Unported
License.
Revista Itaca este ne prețuită, așadar, nu se vinde.
Atenţie! Răspunderea pentru opiniile exprimate în articole revine în întregime autorilor.

3
ITACA
Revistă de cultură a scriitorilor
din diaspora românească
a Centrului de excelențã în promovarea
creativitãții românești – Dublin
Anul I Nr. 2, aprilie, mai, iunie 2013
E-mail: centruldepromovaredublin@gmail.com
revistaitacadublin@gmail.com

4
Editorial - Viorel Ploeșteanu (Irlanda) Pag. 5
Dimitrie Grama (Gibraltar) – Proză Pag. 7
Dumitru Ichim (Canada) – Poezie Pag. 12
Emanuel Stoica (Suedia) – Articol Pag. 14
English corner - poems
Valery Oișteanu (SUA) Pag. 23
Iulică Ţenea (Australia) Pag. 24
Eugen Cojocaru (Germania) Pag. 26
Adrian Grauenfels (Israel) – Articol Pag. 28
Ioan Lilă (Franţa) – Poezii Pag. 33
Virginia Paraschiv (România) – Articol Pag. 34
Toreo Literaria
Gelu Vlașin (Spania) Pag. 36
George Roca (Australia) – Articol Pag. 40
Nina Vasile (Spania) – Poezie Pag. 44
Elvira Popazu – Seffer (Israel) – Proză Pag. 46
Note de lectură
Virginia Paraschiv (România) Pag. 48
En écrivant français
Cristina Lilă (Franţa) Pag. 49
Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Spania) – Proză Pag. 51
Dan David (SUA) – Poezie Pag. 57
Elena Malec (SUA) – Proză Pag. 59
Note de lectură
Virginia Paraschiv (România) Pag. 61
Petru Jipa (Germania) – Poezie Pag. 62
Eugen Cojocaru (Germania) – Proză Pag. 63
Nuţa Istrate Gângan (SUA) – Poezie Pag. 69
Helene Pflitsch (Germania) – Proză Pag. 71
Ligia Mihaela Ionescu (Spania) – Poezie Pag. 74
Ligia Mihaela Ionescu (Spania) – Proză Pag. 75
Domnica Lazăr (Irlanda) – Poezie Pag. 78
Emanuel Pope (Anglia) – Proză Pag. 79
Valery Oişteanu (SUA) – Poezie Pag. 82
Dorina Şişu (Irlanda) – Eseu Pag. 83
Dorina Şişu (Irlanda) – Poezie Pag. 85
Evidențiații Centrului de excelență
Firele nevăzute ale dorului, în cântecul Oxanei Copceanu Pag. 87
Slavomir Almăjan (Canada) – Proză Pag. 89
Al Francisc (Canada) – Proză Pag. 91
Concursul de poezie „Peregrinări” Pag. 92
Sumar

5
Viorel Ploeșteanu (Irlanda)
Cultură de sinucigași
Omul, în general, are probleme existențiale, mai mult
sau mai puțin artificiale, pentru că, într-o lume devenită
peste noapte surogat al celei care a dăinuit mii de ani, fără a
suferi în profunzime o intervenție externă, iată că, aproape în orice domeniu, cercetătorii găsesc o
variantă sintetică, astfel încât, în scurtă vreme, nimic din ceea ce mâncăm/bem/respirăm nu va mai
fi de la mama natură, ci de la tatăl sintetizatorul.
Dar, revenind, totuși, la domeniul nostru de activitate, ne întrebăm dacă nu cumva și cultura a
devenit sau riscă să devină un produs sintetic? Când spun asta mă gândesc la fabricarea lui
artificială, de serie, fără impact în profunzime, ci numai la suprafață, ca orice produs de
divertisment, creat pentru a umple un gol fizic și a elibera subiectul de stres. La ce bun să-i dai teme
de gândire, când el trebuie format să accepte ce i se oferă, nu să se întrebe dacă pentru el, ca entitate
cu discernământ și putere creatoare, este bun ori nu ceea ce i se impune? Pardon, nu i se impune,
pentru că poate alege același produs sintetic cu alt ambalaj și altă prezentare. Democrație impusă,
care va să zică, monșer!
Cultura, de-a lungul timpului, a fost reprezentarea firească a omului și a timpurilor sale. De ce
ar fi acum altfel? Avem o cultură de sinucigași inconștienți. Ba, mai mult, suntem o cultură de
criminali în serie. Ni se par banale multora dintre noi vorbele lui Ștefan cel Mare, legate de
moștenire (prin scrierea lui Barbu Ștefănescu Delavrancea):
“Moldova nu este a mea, nu este a voastră… Este a urmașilor noștri. A urmașilor urmașilor
noștri, în veacul vecilor!”
Trăim în indiferență și fără nicio responsabilitate, de parcă am fi simpli figuranți într-o piesă
care nu a fost scrisă pentru noi. Știm cu toții că scenariul este greșit, dar îl acceptăm cu atâta
ușurință, de parcă nu am fi conștienți că fiecare dintre noi este un purtător de pană cu care își poate
scrie propriul scenariu. Mai mult, fiecare dintre noi este obligat să-l scrie, pentru că aproape fiecare
dintre noi are un copil și, poate, un nepot, cărora ar trebui să le lase o moștenire atât fizică, dar și
spirituală. Este dificil, atâta timp cât noi nu știm să păstrăm moștenirea strămoșilor noștri, transmisă
în dauna tuturor vicisitudinilor timpurilor. Sau poate că tocmai de aceea. Acum, când suntem
stăpâni pe propriul destin (?), nu știm ce să facem cu el.
Avem curaj să ne imaginăm cum vor trăi generațiile de peste un secol? Mie îmi este teamă să-
mi închipui cum va fi peste un sfert de veac. Ritmul transformărilor este înnebunitor, iar omul
devine victima acestei lumi artificiale. Am uitat să ne mai mirăm de miracolul vieții și avem
impresia falsă că l-am înțeles și îl putem stăpâni. Ceea ce creem este, de fapt, anti-viață, anti-natură
și, în mod evident, împotriva noastră.
Ar trebui să vorbim aici despre cultură, însă cultura este rezumatul concret al propriului timp
trăit. Esența lui. Literatura “trebuie” să fie violentă, pornografică și șocantă (parcă mai mult șocată),
altminteri nu ține pasul cu timpul și… plictisește. Cinematografia se bazează pe SF, violență și
groază, că de nu… plictisește. Teatrul expune tot mai mult nuditatea și răcnetele, altfel… pe cine ar
Editorial

6
mai interesa? Muzica este făcută de sintetizatoare (cum altfel?!) și în niciun caz pentru intimitate.
În general, reprezentarea culturii noastre este agresivă și nu pare a surprinde în nicio ipostază
esența sufletului uman, suflet care se retrage tot mai mult în adâncul ființei noastre, trimițând în
afară un suflet surogat, care să interfereze cu alte suflete surogat, acceptând cu seninătate o
condamnare, nu pe viața noastră, ci pe viața însăși, a omului și a planetei Pământ.
Lăsați, oameni buni, sufletele să iasă din voi și aveți curajul să trăiți, pentru că acesta nu este
un drept, ci o datorie pe care ați primit-o la naștere! Să întrețineți și să prezervați viața acestei specii
și a mediului în care ea se desfășoară.
Aș fi vrut să vă vorbesc despre balanța în care se află binele și răul, însă pentru aceasta ar fi
trebuit să lămurim ce reprezintă acum binele și ce răul. Un singur lucru vreau să vă spun: răul nu
este alimentat în special făcându-l, ci, mai degrabă, acceptându-l altora cu senină indiferență. Și
despre ură voiam să vorbesc, dar am să rezum, numai, ideea. Ura nu celui căruia îi este adresată îi
dăunează, ci numai celui care o emite, așadar, nu dușmăniți pe nimeni, fiindcă singuri vă faceți rău,
înnegrindu-vă zilele, privându-vă astfel de un timp folosit în favoarea, să zicem, creației.
Cultura? Fie după sufletul din adânc al fiecăruia dintre noi!
Grafică de Florin Pipelea – Ţara Galilor

7
Dimitrie Grama (Gibraltar)
Uică
Doctoru
Trebuie să
recunosc că venirea rușilor și instaurarea
dictaturii comuniste în țara noastră, nu m-a
afectat deloc, atunci, la început, la sfârșitul
anilor 1940, când această realitate a
devenit viață de zi de zi, a noastră, a tuturor
celor care am avut nesăbuința să ne naștem și să
trăim acolo, pe acele meleaguri. Lumea le
numea meleaguri fericite și așa erau considerate
și mai târziu de folclorul local sau național.
Eram, atunci, doar un prunc inconștient și
fericirea avea, pe măsura mea, alte înțelesuri, pe
care le-am uitat. Zeci și zeci de ani mai târziu,
însă, din meleagurile nămoloase ale
subconștientului, îmi revin, ca să-mi conturbe
banalitatea cotidiană, imagini, șoapte și frânturi
de conversații agitate și aceste fulgurații de
amintiri îmi stîrnesc liniștea.
Câteodată am impresia că ele nu sunt altceva
decât invenții ale imaginației, cred că sunt
explicații năstrușnice la lucruri pe care nu le-am
înțeles și care poate că sunt amintiri comune pe
care le împart cu mulți alții.
Da, imagini răzlețe, dar mai ales șoapte, pentru
că așa îmi amintesc acum, că vorbele erau doar
șoapte pe vremea aceea. Vorbeam în șoapte, ca
și când fiecare cuvânt era un secret care era cu
grijă protejat de lumea înconjurătoare.
Din șoaptele altora am aflat că doctorul Ion
Teicu, fratele bunicului, pe care noi îl numeam
Uică Doctoru, a fost arestat și pus în trenul care
căra florile Banatului în Bărăgan.
Nu înțelegeam nimic. Ce avea el, doctorul
Teicu, fostul Președinte al Asociației Studenților
Români din Străinătate la sfârșitul secolului
XIX, fostul prieten al lui Goga și fostul luptător
pentru unirea Ardealului cu România, de-a face
cu florile Banatului?
Din șoaptele altora am aflat că țăranii din satele
cărășene și sărmanii Oraviței, au oprit acel tren
și l-au scos din el pe Uică Doctoru, ducându-l
înapoi acasă la el, la cabinetul lui, acolo unde el
neobosit avea grijă de alții mai nefericiți decât
era el.
Tot din șoaptele altora am aflat că Uică
Doctoru, cu toate că ar fi putut rămâne ca
profesor de chirurgie la Institutul Medical
Catolic din Roma, s-a reîntors, la îndemnul lui
Goga, în țară, unde a introdus tratamentul
tuberculozei prin pneumotorax. În șoaptă, mama
mi-a spus că Tata Adam, bunicul meu, rămas
pentru totdeauna în America, i-a trimis fratelui
un aparat de roentgen, să aibă o unealtă în lupta
împotrivă TBC-ului, pentru că tuberculoza făcea
ravagii mai ales în rândul celor sărmani și
prăpădiți, care abia aveau ce să mănânce și cu ce
să se îmbrace.
Octavian Goga l-a numit pe Uică
Doctoru, medicul săracilor, deoarece Dr. Teicu
refuza plata de la oamenii săraci și chiar plătea
din propriul lui buzunar tratamentele celor
nevoiași.
Uică Doctoru a crescut-o pe mama mea și îmi
aduc aminte de pozele vechi în care mama era
fotografiată împreună cu el și cu Tavi Goga,
fotografii care, și ele, făceau parte din secretele
familiei.
Vara, la Casa Mare de la Ilidia, făceam și eu,
pruncul, parte dintr-o realitate care, în fond, era
o poveste. O poveste șoptită, o taină îngrijită și
străjuită cu dragoste de cei câțiva inițiați și
acceptați să o cunoască.
Uică Doctoru, din cauză că nu avea timp să se
Proză

8
îngrijească de propria lui sănătate și să se
protejeze de iradiațiile aparatului de roentgen, a
făcut, în timp, o leucemie de iradiere și, așa
bolnav, leucemic, comuniștii au vrut să-l trimită
în Bărăgan. Au vrut să moară acolo, departe de
cei pe care el i-a slujit și, poate, salvat de la o
moarte sigură și de la o existență mizerabilă și
indecentă.
Noroc că l-au salvat săracii Carașului și așa am
avut și eu parte de ultimii lui ani de viață. La
Ilidia, în Casa Mare și la grădina de la Moș
Adam, îl auzeam pe Uică Doctoru spunând:
- Aici e Paradisul!
Acolo și numai acolo lumea era infinit de bună
și de mărinimoasă.
Să fi avut doar vreo patru ani când Uică
Doctoru, care, de multe alte ori, mă ținea pe
genunchi, i-a spus mamei:
Flori, dragă, copilul ăsta o să ajungă chirurg. Mă
văd pe mine, când eram mic, în el.
Nu înțelegeam nimic! Deh, secrete de oameni
adulți. Mai târziu, când am devenit cât de cât
conștient de menirea mea în lume, m-am
împotrivit cu înverșunare acestei prorociri și
dorinței mamei să continui pe urmele doctorului
și de aceea am ales științele ca subiect de
interes. Matematică, fizică, științele abstracte,
nu oamenii, care aveau secrete și vorbeau în
șoaptă…! Dar, până la urmă, profeția doctorului
a învins!
Imagini răzlețe, care îmi revin ca și când ar fi
doar niște fulgerări pe retina, mă înfățișează ca
mic copil acasă la Uică Doctoru, la Oravița.
Trăia modest în casa jumătate cabinet și
laborator. Nimic din luxul doctorilor pe care Ion
Teicu îi detesta, deoarece acei doctori tratau pe
vremea aceea orbii cu injecții cu apă sterilă sau
tuberculoza și alte boli infecțioase cu pastile de
zahăr. Singura lui bogăție era biblioteca, în care
de-a lungul anilor adunase vreo cinci mii de
volume.
Văd și acum acele cărți groase, multe din ele
îmbrăcate în piele, de-a lungul tuturor pereților
și văd cărți mai subțirele înșirate pe toate mesele
și noptierele din casă. Mama mi le arăta și
câteodată deschidea vreuna din ele spunându-
mi;
- Vezi, asta-i a poetului De La Marina, asta-i a
lui Goga și astea sunt ale lui Caragiale și
Coșbuc. Toți fost-au prieteni a lui Uică Doctoru.
Erau semnate toate, cu dedicații.
Când Uică Doctoru a murit, în 1953, au venit
niște străini, oameni de la raion și, pe lângă casă
și aparatul de roentgen, au confiscat și
majoritatea cărților. Cei care veniseră
să ridice cărțile, nu păreau deloc impresionați
de bogăția de hârtie a doctorului și de aceea,
bagsamă, rupeau, la întâmplare, pagini din acele
cărți ca să-și ruleze tutun în ele sau ca să le
folosească la WC. Râdeau mult oamenii ăia,
erau oameni veseli.
Vorbeam în șoaptă și mama se minuna de felul
în care pot oamenii să fie. Mama mea nu
plângea ușor, dar în ochii ei întunecați vedeam
atunci o deznădejde pe care eu nu o puteam
înțelege. De atunci, de o viață întreagă mă tot
străduiesc să o înțeleg.

9
Caleaşca
Dacă încerc să-mi amintesc Ilidia anilor 1950-60, pur şi simplu nu sunt în stare, deoarece atunci
când mă străduiesc să-mi aduc aminte de acele locuri, de acele timpuri îndepărtate, sunt copleşit de
o mulţime de imagini şi de gânduri care se suprapun şi-mi furnizează ceva neclar, confuz, în care eu
mă pierd, în care sunt un străin oarecare.
Dar, câteodată, pe neaşteptate, îmi revin imagini
clare din sat, văd oamenii aşa cum erau ei
atunci, îi aud vorbind în graiul lor cărăşan şi pot
să-i urmăresc, să văd ce fac.Tocmai acum sunt
în curte la casa de la vale, casa lui Tata Ilia şi a
lui Mama Măra, străbunicii din partea mamei.
Cu mare grijă îmi dreg cercul cu care mă car
prin grădină şi pe stradă. Cercul e un inel de la
un butoi de vin şi trebuie să fie perfect rotund,
să ţină ritmul şi direcţia atunci când îl conduc,
bătându-l din spate cu o bâtă. Am mai multe
cercuri de diferite mărimi şi fiecare din aceste
cercuri îşi are rostul lui pe care doar eu îl ştiu.
Nu am mai mult de 5-6 ani şi sunt singur în
curte. Îmi încerc cercul printre răsadurile de
zarzavaturi, înainte de a ieşi cu el pe stradă şi
abia când sunt pe deplin mulţumit cum
funcţionează, mă încumet să ies din curte.
Strada-i complet pustie, oamenii fiind la câmp şi
copiii mai mari, la şcoală. Doar un alt copil din
sat, cam tot de vârsta mea, e pe stradă cu cercul
lui. Trece în viteză pe lângă mine, să-mi
demonstreze cât e de dibaci şi eu încerc să-l
prind din urmă, încerc să-l întrec. Nu vorbim
unul cu altul. Zumzăim amândoi din buze, când
el mai tare decât mine, când eu mai tare decât el,
imitând în gândul nostru vreo maşină, vreun
tractor. Zumzăitul ăsta îmi împrăştie scuipat în
jurul gurii şi mă gâdilă pe lângă nas, dar nu pot
face nimic, pentru că trebuie să rămân
concentrat la cârmuirea cercului şi la mişcările
concurentului.După un timp, concurentul meu
pleacă, fără să spună nimic şi intră pe poarta de
la casa lui, care e doar peste o stradă de casa
noastră. Eu mai dau vreo două-trei ture în sus şi
în jos pe strada pustie şi apoi mă întorc
acasă. Poarta e acum încuiată şi mă aud
strigând:
- Mama Măra, Mama Măra!!
Din curte aud vocea clară a străbunicii,
răspunzându-mi:
- Şezi că cur!
Ştiu deja că asta, la Ilidia, înseamnă aşteaptă că
vin.
O văd cum se minunează cât pot să fiu de
murdar, o văd cum pune apa într-un lighean și
cum mă spală pe față, pe brațe și pe gât. Nu-mi
place. Apa e rece și mă zbat să scap din mâinile
babei.
Sunt flămând și mănânc pâine proaspătă cu
brânză și clisă, cu roșii, ardei și ceapă verde
tocmai culese din grădină. Dintr-o ceașcă grea,
de porțelan alb, beau lapte.
Mirosul roșiilor, ardeilor și în general mirosul
tuturor legumelor și fructelor de la Ilidia, e
mirosul unui parfum care mă
urmărește obsesiv de o viață și pe care nu pot
să-l mai regăsesc în alte părți ale lumii.
După ce termin de mâncat, plec să inspectez
hangarul și pivnițele. Intru mai întâi în hangar,
care, la dimensiunea mea de atunci, am impresia
că este enorm. E împărțit în mai
multe compartimente, în așa fel încât, aproape
de casă, sunt așezați, la rând, mai mulți saci cu
făină de grâu și de cucuruz. Tot acolo sunt mai
multe lăzi de lemn cu cartofi și ceapă uscată,
săculeți cu fasole și cu diverse plante uscate din
care recunosc doar mușețelul. Lângă un perete,
e un butoi cu brânză și unul cu murături, iar pe
niște bețe sunt atârnate, hălci de slănină și șuncă
afumată. De-a lungul pereților, pe rafturi de
scândură groasă, sunt așezate în ordine,
borcanele cu compoturi și cele cu dulceață,
borcanele cu cârnați în untură și cele cu miere

10
de albine. Pe alte rafturi sunt borcanele cu iaurt,
cu sare și cu piper și cele cu frunză de dafin.
Respir adânc și inhalez toate aceste mirosuri pe
care nu le voi uita niciodată. De acolo trec în
partea de mijloc a hangarului, unde pe niște
suporturi de bârne sunt niște butoaie uriașe.
Sunt prea mic și trebuie să pun o scară ca să
ajung sus la buza butoaielor să pot vedea ce
conțin. Unele din ele sunt aproape pline cu grâu,
iar altele cu porumb și Mama Măra îmi spune că
grâul și porumbul acela sunt rezervate pentru
semănat. Eu dau din cap, ca și când aș ști despre
ce e vorba.
O grămadă de unelte de grădinărit, mai multe
hamuri de cal, un strung de lemn, un plug
ruginit, un baros enorm, cuie de toate
dimensiunile, foarfeci mari de fier și lemne de
ars în cuptor. O movilă de rădăcini de viță de
vie uscată, care aproape că mă înspăimântă
atunci când o privesc, deoarece, în mintea mea
de copil, movila asta parcă-i compusă din șerpi
care încă se mai mișcă, atunci când eu îi privesc
pe furiș, ba dintr-o parte, ba din alta.
În partea dinspre grădină a hangarului sunt două
căruțe cu osie lungă și o caleașcă veche.
Caleașca îmi place cel mai mult. Are roți mari și
suple, uși laterale negre și două bănci de lemn
îmbrăcate în piele roasă, de o culoare nedefinită.
Cel mai mult îmi place locul din față de tot, care
e ceva mai înalt decât restul băncilor și de unde
știu că se mânau caii.
Numai eu folosesc caleașca și știu cu siguranță
că așa este, deoarece o găsesc întotdeauna plină
de praf și de pânză de păianjen, atunci când vin
de la Reșița.
Îmi ia câteva zile să o curăț, să o pun la punct și
când sunt gata, plin de mândrie o strig pe Mama
Măra să vină să o vadă și ea îmi răspunde:
-Șezi că cur! Şezi că cur!
Închid ochii și când îi redeschid, vara e deja pe
sfârșite. Zilele sunt la fel de lungi și de
călduroase, dar nopțile sunt mai adânci și mai
răcoroase și frunzele din pomi și din copaci sunt
galben-aurii. Cum le ating, se desprind de pe
cracă și-mi cad la picioare.
Porțile dinspre stradă sunt larg deschise și prin
ele intră una după altă căruțe încărcate cu coșuri
mari de nuiele în care, până la vârf, sunt struguri
negri. Nu-mi plac așa de mult strugurii ăia. Au
pielea groasă și acră atunci când o mesteci în
dinți. În curte și în grădină, de-a lungul
zidurilor, avem struguri albi tămâioși și struguri
albi și negri, lunguieți: țâța caprei. Ăștia-mi
plac. Sunt dulci și aromați.
Căruțele sunt conduse de niște oameni străini,
pe care nu i-am mai văzut până atunci și care
vorbesc o limbă străină. Mă mir că totuși înțeleg
câte ceva. Chiar înțeleg mai mult decât îi înțeleg
pe nemții de pe strada mea din Reșița. Mama
Măra îmi spune că sunt zilieri moldoveni, care
au venit să ne facă vinul. Îi privesc pe
moldoveni cum cară coșurile pline cu struguri și
le răstoarnă într-o căldare imensă de culoare
neagră pe dinafară. Le admir mușchii care, ca
niște frânghii groase, le străbat brațele și trupul.
Sunt atât de transpirați și de înnegriți de soare,
încât, privindu-i de la spate, cred că-s țiganii
satului, care, de obicei, ne ajută prin casă, dar
nu-s țiganii nostril, care oricum vorbesc așa
cum vorbim noi la Ilidia.
Și eu sunt aproape negru la piele acum, la
sfârșitul verii și mama când vine de la oraș, îmi
spune că m-am înnegrit ca un pui de țigan. Mă
simt bine, așa negru ca un țigan și mama poate
că vrea doar să-mi confirme acest lucru și să-mi
împartă bucuria.
După ce au terminat de descărcat strugurii,
zilierii mănâncă la o masă mare, întinsă în curte
și vorbesc repede pe limba lor. Eu stau cu
mâinile la spate, îi privesc curios să văd dacă
mănâncă la fel ca noi și mă bucur când înțeleg
câte un cuvânt. Unul din ei vine, mă mângâie pe
cap și zice:
- Şi io am un fișior ca șhine!
E zdravăn, are ochi albaștri și limpezi și mă
bucur că mi-a vorbit pe limba mea!
Acolo, în hangar, unde-i caleașca mea, sunt
acum întinse, direct pe podele, mai multe saltele

11
groase acoperite cu pături de lână țesute în
albastru, verde, roșu și galben. Când se întunecă
bine, zilierii se duc și se culcă pe saltelele din
hangar și e liniște în toată curtea. Doar eu sunt
puțin neliniștit din cauza trăsurii și o întreb pe
Mama Măra dacă nu cumva le-a dat caleașca
moldovenilor. Nu, nu le-a dat-o. După aceea m-
a pus să-mi spun rugăciunea de seară: Înger,
îngerașul meu, roagă-te la Dumnezeu, pentru
suflețelul meu, eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu
sunt slab, tu fă-mă tare, și-n tot locul mă-
nsoțește și de rele mă ferește!
Apoi mă băgă în pat și plecă luând cu ea lampa
cu petrol. La Ilidia nu-i curent electric, ca la
oraș și atunci când se sting lumânările și lampa
cu petrol e beznă, beznă. De aia nici nu mai
deschid ochii. Mi-e frică să privesc în întuneric!
După vreo trei, patru zile de muncă intensă,
zilierii și-au terminat treaba, își iau rămas bun,
se urcă în căruțele lor și pleacă. Îmi pare rău că
au plecat, că tocmai începusem să înțeleg limba
lor, dar totuși sunt fericit că dacă și așa au
trebuit să plece, nu mi-au luat caleașca. Mă duc
în hangar, o mângâi, mă urc sus și îmi îndemn
caii să o ia din loc: Hai, hai, cea!
Eu rămân la Mama Măra, mă car cu cercul, beau
must, mă doare burta și am diaree până când
vine mama și mă duce înapoi la oraș.

12
Dumitru Ichim (Canada)
Somnul
Și Domnul dase lui Adam
un somn adânc, atât de
greu,
precum genunea
tăcut de limpezită în
fântână.
Și a-nceput din nou
frământul.
Prea Sfântul Duh
sufla peste țărână
subțirele aripei de la roi;
și a făcut din unul pe-amândoi,
cum numai doru-ar îndrăzni a spune.
Îmbrățișați,
cu ochii mari la prima înflorire,
până târziu -
unul își bea din celălalt lumina,
și buzele prelung s-au întrebat:
cum poate fi-n trezire
cuvântul omenesc de început?
”Dar ce folos?” lumina le-ar fi spus,
”primul sărut chiar mie pare-mi-se,
că n-are răsărit
și nici apus.”
Când amândoi treziți dintru sărut –cuvântul omenesc se pârguise.
Orhideea
- Tu cine ești
de vrei să-mi dai povață de
noroc?
m-a întrebat spre seară
orhideea
ce încerca să-și scrie
cu primul ei boboc,
poemul rar și ne-ndrăznit
lumirilor vreodată.
- Sunt singurul care-am
iubit
(mi-e martor cerul,
dator la împrumut)
cea mai frumoasă fată,
de la primul
până la ultimul sărut.
…și-apoi
freamătul meu a tăcut.
Orhideea
cu buze-ntredeschise,
ca la primul sărut,
cu numele ei deja înflorise.
Poezie

Adamică
Când mângâi
părul nopții tale pare-mi-se
că simt fiorul primului Adam
când mărul prima dată-și
înflorise
întreaga lună plină.
Când mângâi
părul nopții tale desfăcut,
încă mai simt fiorul,
pare-mi-se,
al primului sărut -
atât de-aproape de-nflorit!
Oare de ce nu-l îndrăznise?
Întreaga lună plină
nu pentru ei pe crengi se
spovedise?
Adam îi mângâie doar părul;
înfricoșați ca noi -
ispitei de lumină.
Numai puțin era și amândoi
am fi-nflorit
ca mărul -
întreaga lună plină -
din primul lor sărut.
Fiat lux
Cum să fi fost lumină
‘nainte de soare,
‘nainte de lună,
‘nainte de foc născător?
De unde iscatul
de undă-n nefiind,
dar și-n putință?
Fără de aripi
cum se rotea amețitorul
zbor?
Cu cine să fi fost de-o ființă
primordialul dor?
”Întâi fusese noaptea.
Închide ochii! Să repetăm și noi”,
mi-ai poruncit atunci.
Și unul din altul pe rând ne-am sorbit
lumina din lumină.
Nu era soare,
nici lună,
nici foc născător de-nceput.
Cred că lumina să fi-nflorit
din primul nostru sărut.

14
Emanuel Stoica (Suedia)
Cum să nu cerșești la Stockholm
continuare din nr. 1
Privind doar spre aspectele pozitive ale cosmosului
occidental, poate să apară tentaţia de a socoti că, dacă te naşti
în lumea civilizată modernă, în Europa emancipată, trebuie să fii bolnav psihic, vicios ori rău
intenţionat pentru a rata în întregime şansele de a trăi demn, pe care o societate cu principii şi
instituţii sănătoase le pune la dispoziţia ta, cetăţeanul obişnuit. În realitate viaţa este mult mai
complicată şi fiecare individ are un traseu distinct. Pe de altă parte, metehnele umane şi cele
sistemice nu sunt monopolul unui areal geografic. Nu există reţete universale pentru success, iar la
şcoala vieţii nu poate să ia toată lumea premiul întâi şi coroniţă. Truisme! Preţul evoluţiei
individuale este relaţionat cu o serie de factori care depăşesc înţelegerea omului contemporan.
Pentru emigrant şansele costă cu atât mai mult cu cât porneşte de la zero. Trebuie să dovedească
totul. Ascendentul moral, al umărului pus de înaintaşi pentru edificarea bunăstării societăţii în care
vrea să se integreze, lipseşte. Emigrantul este generaţie de sacrificiu. Un sacrificiu care, la prima
vedere, pare mai mic decât cel al rămânerii acasă. Poate, de dragul consolării, o perspectivă
antroposofică ar oferi câteva răspunsuri provizorii acestor probleme în contemporaneitatea vest-
europeană. Doar poate!
Nu ştiam o iotă suedeză. Totuşi, prima mea conversaţie cu un suedez nu a avut nevoie de niciun
traducător. Dialogul a fost spontan, pe stradă, fără nici o introducere. A cere o ţigară, gest banal la
Stockholm, unde preţul acestui viciu este extrem de ridicat. Interlocutorul meu era surdo-mut.
Practicant al unui sport foarte scump, prietenia cu alcoolul, mă lăsa înfăţişarea lui să citesc. Preţ de
vreo zece minute, mi-a explicat cu o seninătate de invidiat că are vreo cinci copii şi că este alcoolic,
dar îi convine să trăiască aşa, deoarece e plăcut, iar existenţa îi este uşurată de ajutorul social de la
stat. Nedumerit, aveam să mă conving după un timp că acest model comportamental nu este agreat
de societate, după cum bănuiam. Va fi însă extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, să auzi un
suedez judecând public aceste persoane. De cele mai multe ori nu vei putea citi nimic pe faţa
martorilor unor asemenea constatări, mai ales dacă eşti nou venit în Suedia. În formula aceea
„geometrică” de exteriorizare a sentimentelor nordicilor există un anume fel de a înţelege natura
umană cu slăbiciunile ei pentru care mai este un drum lung de parcurs, în multe ţări europene cu
pretenţii. Pot exista aici descoperiri spectaculoase ale dimensiunilor interumane ale răbdării
şi acceptării. Nu este însă o certitudine că starea de spirit, abordarea din Stockholm, sunt aceleaşi
în toată Suedia. Ţara este foarte mare, iar atmosfera cosmopolită din Stockholm este probabil
determinantă în crearea anumitor mentalităţi specifice doar acestui loc.
Sigur că există şi suedezi în situaţia de a fi ajutaţi. Acest fenomen a devenit mai vizibil în ultimii
ani, pe fondul problemelor economice mondiale. Mai nou, au apărut şi suedezi care cerşesc.
Alcoolici, dependenţi de droguri, persoane care şi-au pierdut locuinţa din aceste motive. Abordarea
este însă total diferită. Privindu-i am avut mereu impresia că ei nu apelează la milă, ci la
solidaritatea publică. Sentimentul comunitar al apartenenţei şi solidarităţii există la Stockholm.
Articol

15
Lipsiţi de sentimentul vinovăţiei, acceptându-şi situaţia cu demnitate în priviri şi cu un zâmbet, ei
nu agresează vizual, nu intră în conflict cu peisajul. Îţi expun scurt problema, nu mint, nu
exagerează, nu insistă, nu se supără dacă nu le dai. Îţi cer scuze, mulţumesc şi îţi urează o zi bună.
Cei mai mulţi vând revista „Situation”, o
publicaţie de calitate, comercializată exclusiv de
persoane cu probleme sociale majore. O recentă
campanie explică prin afişe imense în tot
Stockholmul: „Cei care vând Situation STHLM
nu sunt oricine”. Se poate filosofa mult şi bine
pe marginea acestui text. El însoţeşte CV-urile
dramatice cu portrete ale unor personaje reale pe
care le poţi întâlni pe stradă. Totul la vedere!
Acesta este stilul suedez.
Recent, pe stradă, seara, Sveavägen. Doi
africani mă întreabă dacă am o ţigară în plus
pentru ei. Ştii, mergem acasă, vrem să ne
relaxăm şi am rămas fără tutun, se justifică unul,
zâmbind. De unde eşti? România, răspund. Şi eu
vin din România, sare celălalt. Sunt sceptic.
Sigur, iar eu sunt Jean-Luc Picard de pe nava
spaţială Enterprise, îmi trece prin minte. După
ce le dau câte o ţigară, aud un „mulţumesc” în
cea mai curată limbă română. Şi un „la
revedere”, la fel de politicos.
Să auzi vorbindu-se româneşte, pe stradă,
într-o asemenea metropolă, este o experienţă din
categoria celor 99 de lucruri pe care trebuie să le
faci înainte de a muri. La început pare straniu.
După o vreme te obişnuieşti. În orice spaţiu
public, în fiecare secundă, Babilonul lingvistic
îţi îndeasă între urechi harta lumii. Ciuleşti
urechea însă chiar şi pentru acea frântură a unui
sunet din limba maternă care îţi evocă amintiri,
răscoleşte speranţe ori vise sfărâmate. Fiecare
inflexiune te face să te gândeşti mai mult decât
oricând la locul de unde vine cel care a spus o
banalitate. Acest proces îţi împrospătează în
minte harta României printr-un automatism
mental extraordinar, pe care altfel nu ai fi bănuit
că îl posezi. Rămâne doar un amănunt
nesemnificativ faptul că vocile izvorăsc din
direcţia în care nişte indivizi agită paporniţe
uriaşe de rafie din care se iţeşte o plapumă ori
un colţ de pernă şi o bară de salam. Ca nişte
vechi cunoştinţe ce sunt, strigă unii către
ceilalţi, peste mulţime, de parcă s-ar afla,
mâncând seminţe, pe peronul gării din Podu
Iloaiei, în aşteptarea personalului de Hârlău.
Aproape îţi vine să treci cu vederea peste
detaliile penibile atunci când entuziasmul cu
care se stropşesc spre ele îţi creează impresia că
asişti la secvenţe regizate de Emir Kusturica.
Hai făi, odată, că şi aşa a întârziat avionu’
de Munchen! Ele, care poposesc pe peron
înnodându-şi baticul sub bărbie prea des, nu se
supără. Joacă piesa până la capăt, privind în jur
cu interes diminuat, acum, că tot a auzit lumea
de unde vin. Mâine, dacă ai timp, îi poţi vedea
„la treabă”, cerşind ori chinuind vreun
instrument. Te ciupeşti. Nu visezi, eşti în
Capitala Scandinaviei.
Există numeroşi români absolut onorabili în
Suedia. Mulţi și-ar pune “insignă” la piept, dacă
ar putea. Realitatea este însă aceea că nimeni nu
face vitrine cu oameni normali, la Stockholm.
Viaţa cotidiană este (în comparaţie cu
raporturile crispate dintre indivizi şi chiar
instituţii din ţările fostului bloc comunist) un
festival al normalităţii şi civilităţii relaţiilor
interumane. Desigur, există şi excepţii. Per
ansamblu, însă, oraşul zâmbeşte, are conştiinţa
sinelui, se simte bine cu geometria formelor
sale, chiar şi atunci când pentru anonimul de pe
stradă, viaţa, singurul câine vagabond aici, mai
muşcă din bucuria lui oficială. La această
înţelegere a lucrurilor ajungi după un timp,
perioadă necesară pentru experimentarea,
acceptarea şi pătrunderea în felul de a fi al
societăţii din capitala Suediei. Trebuie să
interacţionezi cu localnicii mai mult decât
superficial. Aceasta este o provocare la care nu
doar românii, ci şi toate naţiile planetei
reprezentate aici răspund în timp, uneori foarte
târziu. Primul obstacol este bariera lingvistică.
Limba engleză pe care o vorbeşte oricine este

16
un instrument ajutător pentru unii dar fără a
atinge o minimă înţelegere a ceea ce se discută
în limba suedeză ai impresia că trăieşti într-un
mediu ostil, pe altă planetă. Pentru urechile
celui din lumea latinităţii, limba suedeză deşi
este „cântată”, cu multe inflexiuni, are o
sonoritate dură care face aluzie la limba
germană.
Adaptarea la societatea suedeză durează
minim zece ani. Mi-a luat ceva timp să înţeleg şi
să fiu de acord cu această afirmaţie a unor
români care au petrecut decenii aici. În marea de
emigranţi de pe toate meridianele, identitatea
suedeză s-a dovedit a fi atât de bine conturată
încât o integrare completă, până la identificarea
totală cu mentalitatea societăţii scandinave este
probabil posibilă la a doua sau a treia generaţie.
Românii nu fac excepţie de la acest fenomen.
Cu toate acestea, a vorbi despre o comunitate
românească la Stockholm este un demers
complicat. Pe fondul unui sentiment
de neîncredere, cu rădăcini adânci şi, de cele
mai multe ori, justificat, românii nu
interacţionează intim la fel de mult ca alte naţii,
nici unii cu ceilalţi dar nici cu suedezii.
Cei mai bine integraţi, total implicaţi în
sistemul suedez, unii dintre ei ocupând poziţii
importante, nu prea mai au nimic în comun cu
restul. Performanţele lor au fost posibile pe
fondul unor mutaţii mentale, comportamentale
şi habitudinale atât de mari încât exceptând
limba română, punţile de legătură cu ceilalţi
conaţionali reprezintă un drum greu şi de foarte
multe ori inutil de parcurs, chiar păgubos. Cu
alte cuvinte, nici nu-i vei vedea etalându-şi
ostentativ naţionalitatea, pentru că nu acesta este
motivul prezenţei lor în Suedia, nici nu vor
reacţiona vizibil la prezenţa altor români, dar, de
asemenea, nu vor avea o problemă în a-şi
declina identitatea atunci când este necesar. De
altfel, nu există un motiv vizibil pentru care
cineva din această categorie ar iniţia ori s-ar
expune unui dialog cu cerşetorii. Dacă nu a
făcut acest gest la Bucureşti, de ce l-ar face la
Stockholm?
Practicarea disciplinei discreţiei este dificil
de înfăptuit în anumite situaţii. Un moment de
slăbiciune te poate costa buna dispoziţie. Am
fost protagonistul unei astfel de întâmplări.
Avea în jur de 50 de ani. Un mustăcios de
statura lui Amza Pellea, chiar semănând puţin
cu actorul, aşeza pe banchetele metroului deja
banalul carton cu o poveste. Vine din România
şi are greutăţi în procurarea medicamentelor
pentru o fată bolnavă. O imagine luată probabil
dintr-o galerie a ororilor completa mesajul. Îl
mai văzusem, cu alt prilej, tot în metrou.
Schimbasem câteva vorbe. Era din zona
Ploieşti. M-a uitat. Expune textul acela scris în
limba suedeză şi în care, presupun, singura
precizare adevărată este că vine din România.
Detaliul acesta mă calcă pe nervi .
Nu înţeleg de ce insistă, întodeauna, cu
păhărelul în care zornăie ostentativ câteva
monede, doar în direcţia mea, toţi cerşetorii. În
asemenea momente, vorba unui cântec, aş vrea
să dau bani falşi de pomană. Cred că fac
greşeala de a nu evita la timp un contact vizual
cu ei. Deşi privesc pe fereastră, recipientul
pentru parale zornăie insistent lângă urechea
mea. Prima greşeală, îmi pierd autocontrolul:
- Probabil că sunt mai sărac decât tine!
- Toţi suntem săraci!
A doua greşeală, fac pe moralistul:
- Da, însă eu nu cerşesc!
- Atunci, furi! Dacă nu cerşeşti, ce poţi să
faci? Furi!
Inutil să continui dialogul. Aveam oricum
ziua stricată. Şi o temă de meditaţie pentru
următoarele săptămâni. Am numărat a treia
greşeală. Dacă tot m-a mâncat sub limbă să
vorbesc româneşte, puteam să folosesc
pronumele de politeţe. „Probabil că sunt mai
sărac decât dumneavoastră” ar fi creat alte
premize ale discuţiei. Ori poate că nu…
Aşadar, existenţa are doar două soluţii,
cerşitul ori furatul. Înspăimântătoare constatare!

17
Oamenilor care trăiesc cu această
convingere nu le poţi explica uşor faptul că
afişarea unui handicap, a unei suferinţe, a unor
diformităţi, în scopul de a obţine ceva este
percepută ca o agresiune vizuală şi
psihică. Dacă iniţial, pe fondul unei anumite
naivităţi, reacţiile publicului faţă de aceste
imagini se conturau firesc, empatic, având drept
suport compasiunea, cei vizaţi s-au lămurit
repede că au de-a face de prea multe ori cu lipsa
bunei credinţe.
Numai un ignorant poate crede că suedezii
vor încerca să pară generoşi oferind bani de
pomană unor personaje care provoacă o
profundă repulsie oricărui om normal, nu atât
prin situaţia lor jalnică, ci mai ales prin lipsa de
respect faţă de propria persoană. Nu face parte
din cultura lor o asemenea atitudine. Realitatea
este privită diferit într-o societate în care pentru
cetăţeanul obişnuit cititul este reglementat prin
lege de la 1686, în care instituţiile sunt
proiectate să funcţioneze în direcţia corectă, nu
pentru faţada unor recompense de tip fanariot.
În altă ordine de idei, aceşti oameni nu
reprezintă eşecurile societăţii de la care cerşesc.
Suedezul ştie asta. Cum să le explici cerşetorilor
că prima întrebare pe care şi-o pune cetăţeanul
din Stockholm, când îl vede înfofolit în
cartoane, este de unde a avut bani să vină aici ?
Vei fi privit cu ură dacă faci aşa ceva.
Îmi vine câteodată să îmi iau cuvintele şi să
le prăvălesc asupra lor, ca pe nişte bolovani, aşa
cum au procedat în 1330, la Posada, oştenii lui
Neagoe Basarab cu armata lui Carol Robert de
Anjou. Îmi trece relativ repede, mult mai repede
decât înainte vreme. În definitiv, cine sunt eu să
îi judec pe aceşti oameni? Caut răspunsuri, am
nevoie de explicaţii. Eu îmi aduc aminte de o
Românie mai cuminte, mai cu simţul măsurii.
Nu recunosc personajele. În ţara din care vin eu
aceşti oameni nu existau. Au apărut ca mutanţi
sociali rezultaţi din egolatria şi incompetenţa
decizională a politicienilor.
România este doar un poligon de
antrenament pentru cerşetorii care vin să
„producă” în ţările occidentale. Bogaţii nu simt
niciun fel de responsabilitate vizavi de faptul că
bogăţia lor este înconjurată de o societate
săracă. Politicianul nu este interesat de aceste
detalii. Pentru el, cu orice preţ, Puterea. Nu
înţelege că gardul de sârmă ghimpată şi
camerele de luat vederi îndreptate împotriva
potenţialilor răufăcători nu sunt nişte accesorii
la modă, ci doar consecinţele propriei
nesăbuinţe decizionale. Într-o zi, el şi copii lui
nu vor mai putea ieşi din casa aceea frumoasă
decât într-un autovehicul cu geamuri blindate.
Deciziile egoiste, nesăbuite, compromisurile şi
corupţia lui au nenorocit ecosistemul social. În
loc să zâmbească pe stradă anonim, plimbându-
se prin parc, trăind liber micile bucurii ale vieţii,
bucurându-se de faptul că a dăruit bucurie unei
întregi societăţi, va fi un personaj important,
ameninţat de rânjetele unor săraci needucaţi,
psihopaţi. În fapt, nişte produse ale propriilor
decizii.
Politicianul român nu poate fi suspectat nici
măcar de aspiraţii către rafinament în
exercitarea reflexelor sale perverse, despotice,
de ciocoi. Nu, el nu mai are nici măcar “şansa”
de a deveni un dictator original. E şters, uscat.
Are un standard pe care nu îl poate depăşi,
asemeni cerşetorilor otrăviţi mental cu ideea că
nu îşi pot depăşi condiţia. Singura sa formă de
originalitate este dimensiunea personalităţii de
epigon.
Am avut numai mâini de fier originale.
Dimensiunile cultului personalităţii lui Nicolae
Ceauşescu au castrat practic scena politică,
lipsind societatea de forţa cu care ar fi putut
emana lideri autentici, carismatici, liberi,
dedicaţi în mod sincer, altruist, destinului
colectiv. Şi-au făcut loc doar apariţii meteorice.
România mileniului trei a devenit astfel o
imensă circumscripţie electorală în care prea
multe minţi luminate ar strica socotelile
mamelegiilor politici. Ofertele amatorilor de

18
putere nu sunt capabile să depăşească durata
unui anotimp politic. Orizontul preocupărilor
cerşetorilor de voturi este separat de România
cea de peste zece, douăzeci, treizeci, cincizeci
de ani ori cea de peste un secol, prin hăuri
cosmice. Ani-lumină stau între ei şi proiectele
pe termen lung. O clasă politică delirând sub
adicţia afacerilor private transformă ţara într-un
mediu sufocant în care interesul public este
confiscat, orice predicţie devine imposibilă, iar
omul neimplicat în relaţiile toxico-maniacale de
putere este condamnat la improvizaţii pentru a
supravieţui de pe o zi pe cealaltă.
Şmecheria de tip politicianist, de mii de ori
mai nocivă pentru societate decât practicarea
cerşetoriei, cauză a acesteia din urmă, şi-a
poziţionat şezlongul la umbra ficţiunilor juridice
care au construit faţa societăţii contemporane şi
care scot acest pericol social de sub incidenţa
legii penale. Situaţia, înţeleasă şi speculată de
personaje a căror simplă apariţie evocă
celebrarea Ignatului, posedă o cădere a cortinei
amânată cu şiretenie – momentul în care
românii vor înţelege că nu au nevoie să fie
conduşi, ci reprezentaţi.
A blama în aceste condiţii, generic, oameni
cărora de aproape un sfert de veac, de la
altitudinea celor mai importante funcţii
decizionale, li se arată prin puterea exemplului
că cinstea e o ruşine şi le este spălat creierul
(prin neglijarea intenţionată a sistemului
educaţional, manipulare mediatică, exemple de
grobianism la nivelui cel mai înalt al elitei
politice – ridicate la rang de virtuţi, adăugând
creditarea ideii de şmecherie ca trăsătură
esenţială pentru acces la bunăstare), este o
acţiune în cursul căreia apar dificultăţi de
ordin logic şi moral.
Cetăţeanul român de 50 de ani (cel ajuns
astăzi cerşetor), a avut cândva un loc de muncă,
acasă. În 1989, el avea aproape 30 de ani într-un
sistem în care, oficial, a fi şomer era
inacceptabil şi aproape imposibil!
Inacceptabil era şi în mentalitatea ţăranului,
înainte de colectivizare, furtul de pe câmp.
Dispariţia pietrei de temelie a statutului social, a
punctului de sprijin pentru speranţa într-un
mâine mai bun, a determinat mutaţii
comportamentale dramatice, în toate situaţiile.
Comunităţile bazate pe activităţi industriale
disparate, au devenit solul cel mai fertil
pentru idei antisociale şi manifestări
comportamentale primitive.
A fi sărac, într-o ţară ca România, sub
imperiul ierarhiilor valorice răsturnate cu susul
în jos, este în multe cazuri echivalent cu
moartea socială, prezumţia de vinovăţie şi
pierderea respectului de sine, a speranţei. Un
sistem corupt, vampir, nu mai acordă calitatea
de fiinţă umană unei entităţi căreia nu-i poate
bea sângele. Orice ai face, eşti tratat ca un
accesoriu inutil, exceptând ciclul electoral când,
dintr-o dată, devii important! Ai mai fost aici,
nu ţine! Ajungi la aceeaşi concluzie: sunt sărac,
şansele reale de a depăşi această condiţie acasă,
în mod onest, fără compromisuri, sunt aproape
nule. Păşesc în categoria culpabililor prin
simplul fapt că exist. Nu mai am nimic de
pierdut, oricum sunt condamnabil, o greşeală în
plus nu are o relevanţă care să încline balanţa în
direcţia opusă. La limita supravieţuirii nici nu e
uşor să gândeşti altfel. Cei aflaţi în această
situaţie se conformează enunţului darwinist:
“Nu cei mai puternici sau cei mai inteligenţi
supravieţuiesc, ci cei care se adaptează cel mai
uşor”. Principiile morale fundamentale,
tradiţionale, s-au veştejit şi prin intermediul
acestui mecanism.
Vizavi de complexul comercial Åhléns, un
lăutar îşi pune în valoare talentul. Nu pare a fi
un amator. Are o staţie puternică, iar negativele
unor melodii celebre îl acompaniază cu o
orchestraţie decentă. Saxofonistul cântă bine.
Melodii lente, atmosferă boemă. Unii savurează
atmosfera, îşi aprind o ţigară, poposesc la câţiva
metri distanţă, înainte de a intra în metrou. După
o jumătate de oră, prima monedă face o

19
tentativă jenantă de a scoate aerul aflat în cutia
din faţa muzicantului. Încearcă „pièce de
résistance”– “Strangers in the Night“. Degeaba.
Un poliţist trece pasiv prin zonă, nu-i aruncă
nicio privire. Nu e treaba lui, dar, cum ar zice
un prieten, „l-a filmat biologic pe ascuns”.
Omul în uniformă se intersectează cu doi tipi de
la secta Hari Krishna. Ambii, suedezi. Vopsiţi
pe faţă, după tipicul indian al coreligionarilor
lor, poartă nişte şalvari cu turul până la
genunchi. Mi se pare că unul dintre ei seamănă
cu un amic, român. Mă bufneşte râsul. Mi se
răspunde, de la peste zece metri distanţă, cu un
zâmbet, bătăi mai intense în tamburină şi
clinchete de clopoţel alături de nesfârşita litanie,
„Hari Krishna, Hari Rama”, plimbată fără
plictis, dintr-un capăt în celălalt al străzii care
traversează cea mai circulată zonă din
Stockholm, între sediul forului legislativ suedez
– Riksdagshuset şi centrele comerciale cele mai
vizitate de turişti, pe Drottninggatan. În urma
lor, saxofonistul nostru pedalează cu talent, dar
total nedumerit, în gol. Stimabile, ţine-ţi
angoasele, privirea de infractor încruntat şi
geaca de şmecher care schimba valută, în
dulap, acasă! Priveşte-te în oglindă, dimineaţa,
înainte de a ieşi pe scena unui oraş în care te pot
auzi unii dintre cei mai buni muzicieni ai lumii!
Bărbiereşte-te! Nu mai ezita vinovat. Partitura ta
tresare ori de câte ori îşi face apariţia un om în
uniformă! Zâmbeşte! Trăieşte-ţi muzica!
Trezeşte-te!!! Tu nu ai văzut că aici, alături de
sandviş, aproape toată lumea are o carte în
paporniţă ? Eşti la Stockholm, cei de la care
aştepţi un bănuţ te-au citit, în primele zece
secunde! Ei au văzut mii ca tine! Lăutarule
neprofesionist, învaţă să fii artist, oferă
naturaleţe, bucurie!
Nu-i spun aceste lucruri. Plec. Mă grăbesc la
metrou. Trenul în care urc e dominat de
tragicomedia unui nativ african cu privire şaşie.
Personajul face loc în jur, preţ de jumătate de
vagon, debitând un discurs zgomotos, doar de el
înţeles, amestecând cuvinte suedeze cu o limbă
necunoscută. Nu râde nimeni, ar fi o atitudine
nepotrivită. Omul este probabil bolnav psihic ori
drogat. Mă conformez aceleiaşi atitudini de
seriozitate publică, până în secunda în care un
ins cu înfăţişare de ţârcovnic, zâmbet jenant şi
plecăciuni slugarnice, urcă în acelaşi vagon. La
subbraţ are o vioară. Intuiesc ce urmează.
Balcanicul din mine se dezlănţuie, dar
amuzamentul meu nu încântă pe nimeni. Nu e
înţeles. Legile fatalităţii poartă paşii individului
direct spre africanul şaşiu. Probabil că îşi merită
soarta. Scârţâie oribil „Katiuşa”, urmată de „Oci
ciornie” şi „Ciuleandra”… Reprezentaţia e
agreată de bolnavul psihic, care, cu un zâmbet şi
gesturi largi, cât continentul negru, ţine isonul
celui cu scripca. Zâmbetul meu amar scapă de
privirile dezaprobatoare ale câtorva cetăţeni din
generaţia lui Olof Palme. Nu ştiu ce mă
aşteaptă! Cobor la Fridhemsplan. Aici, la
intrarea într-un magazin frecventat de artişti,
întâlnesc un prieten. Nu înţeleg de ce începe să
râdă, privind prin mine. Revelaţia e aproape. Pe
un pilon, un afiş, în limba engleză: “Tânăr
român, curat, frumos, vorbitor de spaniolă şi
engleză, ofer servicii erotice. Oral - 150
coroane. Activ – 250 coroane. Pasiv – 400
coroane. Telefon-xxxxxxxxxx”. Preţ de câteva
secunde, ne amuzăm, nejustificat. Brusc, tăcere.
Acelaşi gând ne apasă. Era nevoie ca acel
cineva să precizeze că e român, într-un
asemenea mesaj?
S-ar putea să fim, totuşi, în situaţia ipotetică
a unui bărbat abandonat în copilărie pe o insulă
unde, în afară de el, exista o singură persoană,
femeie. Pentru mulţi ani, ea a fost cea mai
frumoasă din lume. Salvat, întâmplător, de un
vapor, ajunge în lumea mare. Găsind termeni de
comparaţie, personajul constată că iubita e o
pocitanie. Stare de fapt! Da, putem să ne
lamentăm, să spunem că adevăratele noastre
valori sunt altele, că nu ne reprezintă pe toţi.
Realitatea este puţin diferită. În astfel de situaţii,
determinate şi limitate, ne reprezintă. Cum să îi
explic eu lui „nenea Svenson”, care nici nu ştie,

20
nici nu e interesat să afle în ce direcţie se află
România pe hartă, că băieţii nebărbieriţi, ştirbi,
urât mirositori, zgomotoşi, şi uneori chiar
instrumentişti fără ureche muzicală, nu sunt
reprezentativi pentru România, dacă aceştia sunt
primii şi singurii cetăţeni români vizibili acasă
la el ? Ceea ce ni se vinde nouă în ziare şi la
televizor despre imaginea ţării în străinătate
sunt, de foarte multe ori, iluzii menite a
alimenta orgoliul unui cetăţean căruia nu i-a mai
rămas decât speranţa că lumea îşi aminteşte de
respectabilitatea vârfurilor româneşti.
M-aş lăuda şi eu cu performanţa României de
a fi trimis un om în spaţiu, de exemplu. Ce mă
fac însă dacă, vorbind despre Dumitru Prunariu,
cel care mă ascultă îmi va aminti despre
acel raport realizat în 2010 de Facultatea de
Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul
Universităţii Bucureşti, potrivit căruia 42%
dintre români cred că Soarele se învârte în jurul
Pământului ?
În realitate, acum, imaginea patriei (atenţie,
nu afirmă nimeni că aceasta corespunde
adevărului) este aceea a acordeoniştilor,
scripcarilor şi ţambalagiilor, a ologilor şi
batrânilor care dorm ostentativ la intrarea în
magazinele alimentare – doar i-o milui cineva, a
unei persoane nespălate, în genunchi, aşteptând
să i se arunce un bănuţ. Aşa vede „nenea
Svenson” România, în ultimii ani, zilnic,
mergând de acasă la serviciu şi viceversa.
La început de an 2013, de aproximativ un an
de zile, în capitala Suediei nu mai există
garnitură de metrou în care să urci fără să
întâlneşti un lăutar ori un cerşetor. Fiecare
împarte bileţele pe care nu e sănătos dacă nu
scrie că vine din România. Cu această imagine
nu poţi lupta eficient nici dacă aduci Căluşarii
pentru o reprezentaţie săptămânală în Sergels
Torg. Vlăguită de vampirii politici, sigur că
patria habar nu are ce fac aceşti cetăţeni, turişti
prin străinătăţuri. Altfel, le-ar oferi alternative.
Ori, după caz, ca o mamă grijulie, i-ar
muştrului, cerându-le dovezi de îndreptare.
Nu doar „nenea Svenson de la sculărie” îl
vede pe român cu păturica, lângă staţia de
metrou, ci şi politicienii Suediei. Aşa e la
Stockholm, membrii forurilor decizionale ale
ţării nu se sfiesc de mijloacele de transport în
comun. Mersul fără girofar nu le scade
prestanţa. Să ne imaginăm scena în care are loc
o întâlnire oficială dintre un decident român şi
unul suedez care circulă cu metroul, uneori e
înjurat, se împiedică de acordeorniştii noştri?
Mai bine, nu!
Cerşetoria însăşi nu deranjează atât cât
agresivitatea ei. Atunci când fenomenul
cerşetoriei devine obez, faptul că ai pe coperta
paşaportului numele aceleiaşi ţări, ca şi cei care
practică în mod constant o îndeletnicire asociată
unor plăgi sociale, comportamentale, poate să
constituie o problemă. O notorietate nemeritată
este atribuită categoriei ”român” prin acest
mecanism. În această situaţie pândeşte teama
justificată de subminare a dreptului la prezumţia
de bunăcredinţă, de nevinovăţie, a minimei
demnităţi de a nu fi bănuit de afinităţi cu
infracţionalitatea. Tot aici îşi găseşte sălaş
neplăcerea, teama, dispreţul, revolta românului
care caută să acceseze un drum spre normalitate
pe meleaguri străine.
Eşecul imens (temporar dar cu efecte
definitorii pentru viaţa unei generaţii) al
gestionării libertăţii individuale şi colective
precum şi apropierea de oficializarea posturii de
ţapi ispăşitori ai unei Europe căreia îi tremură
izmenele la apariţia unor patrule extremist-
religioase, dar care, uneori, scoate la bătaie
pielea tăbăcită a românilor şi bulgarilor, sunt
realităţi vizibile.
Citesc prin presa de acasă despre modelele de succes ale ţărilor baltice ori Poloniei. Poveşti!
Realizez atunci şi cât de slab este lobby-ul românesc peste hotare. Oameni credibili din aceste ţări
îmi confirmă adesea că au exact aceleaşi probleme ca şi noi, unele mult mai grele. Argumentele lor
sunt convingătoare. Văd personal realităţi şi traume pe care le au, identice cu ale celorlalte ţări ex-

21
comuniste, chiar mai grave decât cele româneşti. Dar cerşetorii lor nu sunt brand de ţară! Acest
mister este, din punctul meu de vedere, pentru România, aproape singurul model de succes al
fostelor ţări comuniste, aflate acum în liga europeană.
A-i învinovăţi doar pe cerşetori pentru ceea ce sunt, denotă cel puţin superficialitate, în condiţiile
în care milioane de români au luat calea pribegiei sub povara aceleiaşi lipse de perspective reale de
a trăi decent. Instituţiile plătite din banii contribuabilului român nu îşi fac datoria! Ele au menirea
de a educa, de a preveni, de a proteja împotriva infracţionalităţii şi de a aplica legea penală atunci
când e cazul. Aceste roluri au fost îndeplinite atât de bine încât, după 1989, infracţionalitatea a
crescut, conform unor statistici, cu 300 la sută.
Rateurile umane şi materiale ale unei societăţi nu sunt altceva decât caricaturi ale gândirii şi
acţiunii vârfurilor decizionale. Luat de mânuţă şi pus în faţa acestei realităţi, decidentul de la
Bucureşti nu va recunoaşte nici în ruptul capului că îşi priveşte figura într-o oglindă care nu-i mai
înfrumuseţează trăsăturile. Nici măcar televiziunile controlate de adversarii politici nu-i provoacă o
asemenea negaţie. Cu toate acestea, un studiu universitar arată că în secolul XXI, patruzecişidoi la
sută dintre români cred că Soarele se învârte în jurul Pământului…
Mancurtizarea cu instrumente mass-media, paralelă dezastrului sistemului educaţional, un
experiment teribil la care a fost supusă naţiunea română după o perioadă de zeci de ani de lipsă de
libertate a exprimării. Această sete de informaţie speculată în cel mai josnic mod posibil de către cei
care au patronat mijloacele de informare după 1989 a determinat apariţia a ceea pare a fi un fel de
magie neagră a comunicării. Se urmăreşte astfel perpetuarea unei confuzii grave privind raportul de
forţe electorat – reprezentant politic şi relaţia contribuabil – funcţionar public. O înţelegere corectă
a jocului democratic şi a rolului instituţiilor unui sistem de acest fel, ar duce la o foarte dificilă
exercitare a puterii de pe poziţii neofeudale, aşa cum se întâmplă în prezent. Pe fondul aşteptărilor
imense de după 1989, supraexpunerea mediatică a unor personaje şi minciuna electorală, practicate
peste două deceniii, s-au transformat într-o totală lipsă de aşteptări. Simultan cu libertatea circulaţiei
şi apariţia surselor alternative de informare, cei care pot fi menţinuţi în starea de contemplare a
propriului buric scad numeric.
În România, în prezent, există o grupă de potentaţi ai zilei care au un interes direct în a ţine cât
mai mulţi oameni în stare de sclavie. Între ei şi reţelele infracţionale de cerşetorie organizată nu
există o deosebire de fond. Fac parte din aceeaşi categorie diabolică a celor care ştiu că, fără sclavi,
într-o lume liberă, corect informată, creativă, scufundarea lor în anonimat şi sărăcie este o chestiune
de timp. Astfel, una dintre cele mai importante probleme ale românului plecat aiurea, este, la
începutul secolului XXI, nostalgia legată de ceea ce ştie că ar fi putut să fie realitatea de acasă,
pentru care s-a pregătit într-un fel, ştiind că teoretic are tot ce-i trebuie ca să facă tot ce vrea,
constatând apoi că s-a înşelat. Practic, inversarea ierarhiilor valorice a determinat ca, pentru
muritorul de rând, în majoritatea situaţiilor, excluzând compromisul, să pară inutil ori chiar
contraindicat a face tot ce trebuie pentru a avea tot ce vrea. Singurele scopuri pentru care acest
principiu rămâne valabil, în condiţiile unei lumi cu susul în jos, mai sunt libertatea individuală şi
ocazia de a porni în căutarea unei şanse mai bune.
Printre alte consecinţe ale viziunii deformate de genocidul cultural de acasă, mulţi tineri români
ajung total nepregătiţi în societăţi cu sisteme ermetice unde, contrar aşteptărilor lor, automobilul nu
mai reprezintă un simbol al statutului social, ci doar un instrument, iar tupeul jegos conduce la
marginalizare. A fi vocal nu mai reprezintă o calitate. A atrage atenţia cu orice preţ, fără temei,
declanşează repulsie în lumea scandinavă.

22
Nu am crezut că un gest atât de simplu poate constitui o temă de meditaţie profundă, până în
momentul în care am început să fiu agasat de zdrăngănirea simbolică şi insistentă a câtorva monede,
sub nasul personal, în capitala Suediei. Zornăitul monedelor într-un pahar de plastic poate constitui
subiectul unui eseu de sine stătător. Se poate citi în el starea de spirit a cerşetorului, stilul lui,
caracterul. Chiar poţi estima dacă e nou venit la Stockholm. Fără a înţelege de la început acuitatea
percepţiei detaliilor, datorată unui stil diferit de viaţă şi filosofiei diferite a celor de la care cerşesc,
cei din această tagmă îşi înrăutăţesc situaţia cu adevărate asalturi asupra trecătorilor, gesturi care
chiar şi acasă, în România, probabil că ar avea consecinţe neplăcute. Lecţiile reale, administrate în
timp, sunt, probabil, percepute de unii care au deschiderea necesară.
Tot sub imperiul năravurilor de acasă, al acelei grăbiri către nicăieri, juncanul proaspăt sosit la
Stockholm cu idei „spectaculoase”, face greşeli din aceeaşi categorie. Îşi etalează temperamental
abilităţile de descurcăreţ, aşa cum a fost dresat. Îl priveşti cum vrea să-şi cumpere o cafea de la
banalul Pressbyrån ori de la 7-Eleven. Întâi e vexat de preţuri. Calculează cu amicul, care ştie
oleacă mai bine engleza, concluzionând că aproximativ doi euro pentru o cafea i se pare excesiv de
mult. Desigur, îşi bagă toate membrele în preţurile lor, rânjind când spune asta cu voce tare. Ştie el
că, oricum, ”suedejii nu ştiu româneşte.” O minimă curiozitate te face să acorzi atenţie scenei. Ştii
ce urmează, de fapt. Înaintea lor, până la casă, mai sunt trei persoane. Exact cum ai prevăzut: “
Bagă-te bă, în faţa lu’ aia !” Băgăciosul se bagă. “Aia” nu reacţionează. Băgăciosul nu citeşte nimic
pe faţa ei. În această lume el este analfabet! Nu-ţi trebuie mai mult de o fracţiune de secundă să
percepi surprinderea neplăcută care s-a transferat până dincolo de tejghea. Ştii că periferia câmpului
vizual este, la Stockholm, o zonă mai sensibilă decât oriunde. Ai spune că acest “organ” are
aici proprietăţi telepatice. Gesturile vânzătorului sunt mai nervoase pentru câteva momente.
Serveşte cu amabilitate două persoane când, hop, băgăciosul îi teleportează cafeaua sub nas şi
trânteşte un pumn de mărunţiş pe masă. E sigur pe el : „Ain smol cofi!” Apoi învaţă cum e să te
simţi transparent când i se explică scurt, politicos, că locul lui e la coadă…
Nu există un monopol al prostiei şi al răului nărav, iar aceste boli nu reprezintă exclusivităţi ale
vreunui popor. Confruntarea cu situaţii extreme creşte, însă, vizibilitatea aspectelor negative ale
„buruienilor” fiecărei culturi, societăţi. Mi-a rămas în minte descrierea unei expoziţii de caricaturi
cu tematică identitară într-un spaţiu public din Stockholm. Personaje-simbol, asociate identităţii
naţionale. Românul, în acest context, era reprezentat de un desen în care un individ trăgea
şmechereşte cu ochiul… Este exact ceea ce îmi evocă vlăjganul acela care împrăştie în tren bileţele
cu textul „vin din România, am o fetiţă bolnavă de leucemie şi nu am ajutor social. Am nevoie de
bani pentru tratament.” Primind un bănuţ de la o tânără africană, şmecherul prinde curaj. Uită de
pretextul prezenţei lui şi începe să flirteze. Zâmbetul i se lăţeşte pe toată figura, nu are limite.
Mizează pe curiozitatea fetei. E îmbrăcat bine, blond, cu ochi albaştri. Fără să cunoşti amănunte, ai
jura că e suedez. De data asta nu i-a mers. Dacă insista puţin…
Aproape zilnic, trecând prin zona centrală a Stockholmului, nădăjduiesc zadarnic. Cerşetorii nu
au concediu. Îmi sună telefonul, văd un număr cu prefix de România. Nu răspund. Evit să mai
vorbesc româneşte în prezenţa lor. Uneori îmi vine să-i iau de guler, să-i scutur şi să-i întreb, chiar
nu vă gândiţi niciodată că după această existenţă scurtă şi mizerabilă urmează o eternitate? Dar nu e
treaba mea. Într-un final, cine sunt eu să îi judec pe aceşti oameni? Mă retrag în limba română şi
tac.
Vaiete de acordeoane, pe una dintre cele mai importante străzi din Scandinavia. Trecătorii se
împiedică de ei. Aliniaţi, pe Drottninggatan, supuşii lui Dracula cerşesc în genunchi.

23
Valery Oișteanu (SUA)
Random First Thoughts
to Allen Ginsberg
Motto: America I’ve given you all and now I’m
nothing! A.G.
God favors tragedies over magic universe wiggling its feet
The abandonment of nightmares and banal dreams
Sharpen your sexuality with psychedelic color vibrations
Symphony of laughter, lips sound, flesh hitting flesh
The olfactory alchemy of sex
Sounds of bodies stuck together
Obscurity or celebrity shocker, I fear non
Mythological breakfast for two
Bare woman barring gifts
Poementary, a docu-drama about a poet
Are you calling me an anti-super-hero?
I should have pilgrimage to your apartment on 12th
St
Words are dust accumulating on your books
Poetry is a dying elephant with no water in sight
Walking the city, dropping poems on every corner…
Letter to my Shrink
Dear Dr. Freud, I am your impersonator
I channel your words, my tyrannical mentor
But as a poet I often get so depressed
Extremely, compulsively obsessed
So please advice before’s too late
How can I gauge my mental state?
Also imperative that I can self-medicate
The situation is dire and volcanic
Each day I wake up in a panic
Life becomes neurotic, chaotic
Hypnotic, despotic and clearly quixotic
Completing analysis, I feel so idiotic
So doctor please a bit of advice
I’m living a life of quiet desperation
With suicidal dreams and daily aggravation
I must confess it’s all that erratic stress
In need of a drug, or a puff or a hug
Slave of analysis in the land of dreams
Why’s the father a girl, the plumber is a girl?
Even the Hans-boy is a girl
I am confused, my head’s diffused
So lost in the land of Super-egos
The life of an artist becomes cacophonic
From head to toe I get Babylonic
English corner

24
Iulică Ţenea (Australia)
THIS is the immigrant, for those who do not know
him…!
I let my eyes easily to cry
seized by an excruciating pain,
I no longer felt even one wave from the tides
and the earth groaned under my feet.
I sat stretched out on my back crying and hurt
silver blood was running through me,
from this closed world I left hurriedly
as well as the sailor who is liberating himself,
rowing.
Maybe I will extinguish myself and the candles
will burn
at my bedside worn by dreams
that I will get rid of so I will write a book
and I will dedicate it to this promised trip.
The cheetah does not support the handcuffing
started from his primary instinct.
I am ,,the one” and I feel my calling
far, very far from the ,,shrine”.
When I left I took the Cross with me
received from my mother as a gift,
to protect me when my crossroad comes
and to keep me alive like a little offspring.
I crucified myself for a moment and I opened
my eyes,
I took time in my arms and I easily went.
When I left I said I am not going back defeated
only worn in mystery by a proud dreamer.
I will not go to court, I judge myself.
I left a red sign, so I even payed customs,
I wanted freedom and I obtained it hard
and I did not depend on anyone, please take
count.
Yes, I grew up far and you cannot feel
what a huge writhing is rising in my body
because without love the hills are empty
and the nights are cold and they bring darkness.
However much you would want to take the
miracle of your birth with you,
everything is far… and waters and fields
and you are only left with collecting sighs,
to let your hands write more poems.
I took Eminescu, he is sleeping in my chest
he is searching in my heart mystery and he
modestly bows,
he has not slept, watching his family and he is
standing still
holding silver on his forehead and light in his
palm.
English corner

25
Acesta este EMIGRANTUL, pentru cei care nu-l cunosc…!
Mi-am lăsat ochii ușor să plângă
cuprinși de-o durere sfâșietoare,
nu mai simțeam din valuri nici o undă
și îmi gemea pământul sub picioare.
Întins pe spate stăteam plâns și rănit
prin mine alerga sângele de-argint,
din astă lume-nchisă eu am fugit grăbit
precum corăbierul ce se elibera, vâslind.
Poate mă sting și lumânările vor arde
la căpătâiul meu purtat de vise
de am să scap am să mai scriu o carte
și am să o închin acestei călătorii promise.
Ghepardul nu suportă încătușarea
pornită din instinctul lui primar.
Eu sunt ,,acela” și îmi simt chemarea
departe, mult prea departe de ,,altar”.
Când am plecat am luat cu mine Crucea
primită de la mama ca pe-un dar,
ca să mă apere când mi-o veni răscrucea
și să mă țină-n viață ca pe-un micuț vlăstar.
M-am răstignit o clipă și ochii i-am deschis,
am luat în brațe timpul și am pornit ușor.
Când am plecat am zis că nu mă-ntorc învins
ci doar purtat în taină de-un mândru visător.
La judecată n-am să merg, mă judec Eu.
Am lăsat semn înroșit, deci mi-am plătit și
vama,
mi-am dorit libertatea și-am obținut-o greu
și n-am depins de nimeni, vă rog să țineți
seama!
Da, am crescut departe și nu puteți simți
ce mare zvârcolire mi se ridică-n trup
căci fără de iubire dealurile-s pustii
iar nopțile sunt reci și-ntunecime aduc.
Oricât ai vrea să iei minunea nașterii cu tine,
departe-s încă toate… și ape și câmpii
și nu-ți rămâne decât s-aduni suspine,
să-ți lași mâna să scrie mai multe poezii.
L-am luat pe Eminescu, doarme la mine-n piept
îmi caută în taină inima și modest se-nchină,
n-a adormit, veghează încă neamul și stă drept,
ținând argint pe frunte și-n palma lui lumină.

26
Eugen Cojocaru (Germania)
Life in play back
(Mouth wide open…)
The stage is full the great choir awaits for the music
and the conductors use the command board from the shadows
No one sees them but the many singers’ smiles
are stuck to the masks suddenly
the music sounds and the text also follows soon
surprised the playback is not yet perfect
they try but seem more and more accordingly
they join the rhythm start to believe they’re actually singing
that the performance is theirs but the show stops
also suddenly and they are left frozen
for too long with their mouths open…
Viaţă în play back
(Cu gura larg deschisă…)
Scena e plină marele cor aşteaptă muzica
şi dirijorii din umbră la pupitrul de comandă
Nimeni nu-i vede dar zâmbetele coriştilor
mulţi sunt bine lipite de măşti deodată
răsună melodia curând vine şi textul
surprinşi playback-ul încă nu e perfect
se străduiesc par din ce în ce mai conformi
intră mai bine în ritm chiar cred că ei cântă
că spectacolul e al lor însă show-ul se opreşte
tot subit iar ei rămân fără sunet nemişcaţi
prea mult timp cu gura larg deschisă…
English corner

27
Yes, I know…
Stop repeating! The poet
The Shaman of the Spirit is No longer
For you moved and mutants
Of the emptiest and most shining age…
Yes, I know – (I am no longer)
Nor the One who Homericly was inventing
En entire Age of Glory
Nor the One who Balzacianly Bore
The whole society in His Head
Not Even the One Who Descending
From the Sky of Graceful volutes
Oh, Baudelaire! You, albatross,
You torture yourself
And take the suplice of your Own
Meat‘s Weight Among the grinning
Guillotines oy your un-peers – No!
I stil am - Altough Disgusted Mallarmé
Retired in the immaculate unmovements
of the begining Verlaine you Knight
of the forgotten Ashamed Mocked
Nuances and Hopes He They still
Live inside of Us…
The swamp of the age of rhinos
Will swallow its own monsters
Greedy they will tear themselves apart
No! We still are…
The spirit still stands over matter!
Da, ştiu…
Nu mai repetaţi! Poetul
șamanul spiritului nu mai este
pentru voi mutaţi şi mutanţi
ai celei mai goale şi mai strălucitoare epoci…
Da, ştiu – ( nu mai sunt )
nici cel ce homeric inventa
un întreg ev de glorie
nici cel ce balzacian purta
în cap întreaga societate
nici măcar cel ce coborând
din cerul volutelor graţioase
O, Baudelaire ! Albatrosule,
te chinui… și-ţi duci supliciul
greutăţii cărnii printre ghilotinele
rânjinde ale ne-semenilor – Nu !
mai sunt… deşi dezgustat Mallarmé
s-a retras în imaculatele nemişcări
ale începutului Verlaine tu cavaler
al uitatelor înrușinatelor batjocoritelor
nuanțe și speranțe el ei trăiesc totuşi
în noi… mlaştina epocii rinocerilor
îşi va înghiţi singură proprii monştri
lacomi se vor sfârteca între ei…
Nu! Mai suntem…
spiritul rămâne peste materie!

28
Adrian Grauenfels (Israel)
Istoria experimentului artistic
După 1910 tehnologia şi ştiinţele, luând avânt în
Europa, au influenţat artele, care au îmbrăţişat experimentul ca forţă proeminentă şi atractivă a
spiritului nou. În scris, Ezra Pound, Gertrude Stein, T. S. Eliot şi ulterior James Joyce, produc o
literatură progresistă, lansând un curent modernist, care se va întinde până în Statele Unite, unde
scriitorii Virginia Wolf şi Dos Passos vor dezvolta intens acestă direcţie.
Dadaistul Tristan Tzara foloseşte tăieturi din ziare şi o tipografie neconvenţională în
manifestele sale avant-gardiste, iar futuristul Marinetti lansează teoria ”Libertăţii cuvintelor”,
după cum arată textul şi prezentarea neconvenţională a nuvelei sale “Zang Tumb Tumb”. Găsim o
multitudine de experimente şi de încercări suprarealiste care implică misticul, starea de visare,
hipnoza (Robert Desnos), folosirea drogului, în proză şi poezie. În Elveţia dadaistul Hugo Ball,
asociat cu Tzara, propune anarhismul ca o soluţie a noii ordini poetice. Un roman numit “Fiametti
sau dandismul săracilor”, încearcă să ofere o cheie pentru înţelegerea dadaismului nou născut. Un
ziar descrie o întâlnire cu Ball: “Ball era un actor de clasă, care viza teatrul total. În special îl
interesau aspectele politice şi efectul teatrului în conştiinţa europeană a vremii sale. Un scandal este
produs la Cabaretul Voltaire (Iunie 1916), când Ball apare pe scenă scandalos deghizat. A citit din
“Caravana Elefanţilor”, un poem sonor, fără înţeles, exasperând publicul, până când a fost scos cu
forţa de pe scenă. Purta un costum desenat de Marcel Ianco, special pentru această apariţie.
Costumul conţinea o burtă de carton vopsită în albastru strălucitor, în jurul gâtului avea un guler
enorm din bristol vopsit în roşu la interior şi aurit pe dinafară. Era făcut în aşa fel încât la ridicarea
coatelor producea bătăi ca de aripi. Pe cap actorul purta o pălărie de şaman indian, care completa
costumul într-o totală anarhie vizuală”.
Kandinsky
Apar
încercări de
scriere
colectivă
(Breton
împreună cu Soupault). Poezia este catalogată în
vizuală, concretă, sonoră, aleatoare, etc. şi se fac
încercări de a diversifica formele poetice
clasice, care saturaseră până la exasperare
saloanele literare ale vremii. Acest proces s-a
Articol

29
adâncit cu apariţia mişcărilor de avant-gardă,
care căutau crearea unei arte abstracte,
independentă de mişcările şi de experimentele
care frământau începutul secolului XX. Nu se
ştie exact cine a fost primul pictor abstract,
Kandinsky, Maurice Denis sau Delaunay, dar se
cunosc mişcări, ca de exemplu sincronismul în
Franţa sau constructivismul în Rusia, care vizau
declarativ şi practic arta abstractă pură. O
grupare olandeză, “de Stijl”, experimenta cu
fervoare idealul abstract. Francezul Andre
Masson va lega suprarealismul cu arta abstractă,
ca, în final, să părăsească mişcarea, din protest
contra autorităţii despotice a lui Andre
Breton. Între cele două Războaie Mondiale apar
mişcări care implică spectatorul direct în artă.
Apar aşa-zisele “happening”, în care audienţa
devine coproducătoarea operei propuse. Proza
începe să se îndoiască de realitatea realităţii care
apare a fi complexă, înşelătoare şi discutabilă, în
funcţie de mecanismul percepţiei şi al
interpretării personale. Spre finele anilor ’30,
situaţia politică creată de fascism în Europa
duce la denigrarea Modernismului. Pictorii
germani expresionişti sunt declaraţi decadenţi,
ba chiar au loc expoziţii batjocoritoare (ca de
exemplu: Arta Degenerată – Munchen 1937),
care expune pânze confiscate, înregistrând un
mare success, cu 2 milioane de vizitatori.
Man Ray – solarizare
După război, avant-gardele au continuat
să producă artă experimentală. “Grupul
Lettrist“, condus de Isidore Isou, a produs
manifeste, poeme, filme şi texte care
explorau limita dintre comunicaţia verbală şi
cea scrisă. În Franţa, “Atelierul de literatură
potenţială”, unea poeţi cu artişti plastici şi
matematicieni în scopul de a produce o artă
nouă, combinatorială. Făceau parte din grup
Raymond Queneau, Italo Calvino, Georges
Perec şi matematicianul Le Lionnais. Guillaume Apollinaire este inventatorul unei percepţii
spaţiale, în loc de temporală, în “poemul simultan” sau elimină punctuaţia şi propune minimalismul:
poemul într-un singur vers. O altă invenţie celebră este poemul vizual sau caligramele în care
cuvintele scrise de mână desenează un ansamblu vizual, sau poezia concretă, care este scrisă în
diagonală, formând unghiuri, portative, ceasuri etc., sporind expresivitatea textului. O scriere critică
( Spiritul nou şi poeţii -1916 ), insistă asupra surprizei ca valoare estetică în avant-gardă.
Picasso
Poetul Gherasim Luca este un exemplu al artistului experimental, activ după
cel de-al doilea război mondial. Luca experimentează o poezie aparte, axată pe
erotism, pe automatismul declanşat de întâmplările obiective. Două volume
publicate, “Inventatorul iubirii”(1946) şi “Primul manifest non oedipian”
(1947), aduc aminte de Rimbaud, prin starea de receptivitate voaiantă: “A privi
obiectul şi ce mă înconjoară, ca şi cum ochii mi-ar fi umpluţi cu dinamită”.

30
Gherasim Luca in atelierul lui Victor Brauner
Luca supune limbajul unor experienţe
suprarealiste, forţând cuvintele în silogisme para-logice şi
calamburistice:
“Un cerc este un mit mathematic; un semicerc va fi semit
al matematicii…”
O altă ocupaţie este picto-poezia, în care versurile sunt
însoţite de desene făcute de Luca, într-o căutare de noi expresii
estetice. După 1952, Luca se stabileşte la Paris. Acolo va
continua să experimenteze o poezie aparte în limba franceză, pe
care o modelează şi o citeşte în public, cu un accent puternic
românesc, lăsând înregistrări audio de o mare valoare şi
emoţie. Iată o traducere a poemului eufonic Autodeterminare
(traducere AG, fragment):
Maniera mea
Maniera de mamă
Maniera mamei de a se aşeza
mania ei de a se aşeza
mania ei de a se aşeza fără mine
mania ei de sine
mania de oa
oa, oa ,oa
seara
se aşează seara fără mine
mania manierei mamei mele
mania de sine însăşi
seara aceasta
se aşează aici
se aşează da
se aşează nu
seara asta aici
aici sau în maniera de a se aşeza la ea
fără mine
da…
Man Ray
Un alt mare artist al experimentului este Man Ray.
Pictor, grafician , sculptor, fotograf şi cineast american . Prin
anii ’20, el introduce în artă aerografia şi obiectul ambalat. La
Paris se întreţine din fotografie, autor de portrete şi reclame,
ca, după 1930, să îmbine toate îndeletnicirile în cea de
pictor. În arta fotografică, Ray apare ca unul din cei mai
inventivi artişti ai secolului descoperind solarizarea şi
rayografia, în care obiectele erau plasate direct pe emulsia
fotografică. Face experimente în cinematografie, producând
cu Duchamp un film numit “anemic cinema” (anemic fiind o
anagramă pentru cinema). În Franţa, spaniolul Picasso
traversează artele, trecând de la clasicism la neo expresionism
şi la abstract, cu frenezie şi fenomenal talent. În sculptură, el
produce opere aparte, pline de idei, care generează uriaşe
consecinţe în arta mondială. Picasso experimentează şi

31
cercetează lutul, ceramica, sticla, metalele, se joacă cu obiecte găsite şi le foloseşte în instalaţiile
sale neobişnuite, producând capodopere până târziu în anii senectuţii.
Anii ‘60 au refăcut zilele de glorie ale
Modernismului şi au pus bazele postmodernismului.
Se cerea o libertate necenzurată, ficţiune. Teatrul
absurd ia avânt şi se diversifică în teatru dinamic,
teatru viu, iar în pictură se reiau procedeele de colaj.
Cubismul este rafinat şi transformat în
abstractionism, pe când alţi pictori se
dedică expresiei conceptualiste sau minimaliste.
Sculptura introduce materiale noi, deşeuri, obiecte găsite, materiale plastice sau devine cinetică = în
mişcare (Calder).
Dar şi filosofia este afectată de artă şi experiment. Un fizician American, David Bohm, pe
când se afla în Britania, propune studenţilor săi să experimenteze noi limbaje, de pildă unul bazat
doar pe verbe, numit rheomode, în scopul de a sublinia efectul transcedental al lumii. Iată o poezie
folosind doar verbe:
Rheomode
Du-te! adu-mă! luminează-mă!
vânez ţi-am spus
mă tulburi din a dormi, visai?
nu ştiu, vorbesc, fumez acum
trăiesc, iubeam cândva
mi-a trecut, mă doare, sufăr
nu plânge, zici vino
ne apropiam căutându-ne
îmbrăţişează-mă vibrai
am crescut...
În literatură, Metaficţiunea este folosită de John Barth şi Luis Borges, culminând cu eseul
publicat de Barth în 1967 “The Literature of Exhaustion”, considerat a fi manifestul
Postmodernismului. Anii ‘70-‘80 sunt prolifici pentru Italo Calvino şi Julio Cortazar, scriitori care
propun scheme noi, ficţionale. Poveştile lui Cortazar sunt modulare, putând fi citite în ordinea
dorită de cititor. Nu putem ignora pe marii scriitori sud americani, ca de exemplu Garcia Marquez,
care a inventat realismul magic, sau peruvianul Mario Vargas Llosa, care propune un nou gen de
istorie politică. Secolul 21 este marcat de o literatură experimentală, electronică, puternic bazată pe
computerizare, internet, prelucrarea digitală a imaginii, folosind şi exploatând însăşi media pe care
este construită, stocată şi difuzată. Din experimente şi nevoia de inovaţie a apărut o artă nouă care
exploatează circul, baletul, efectele de scenă şi tehnicile de filmare, producând spectacole estetice
ieşite din comun (Cirque de Soleil). Cinematografia actuală experimentează filme produse integral
pe computer, cu imagine tridimensională, care va lua locului filmului convenţional.

32
Apollinaire
Pe de altă parte, experimentul conţine în el
intrinseca senzaţie a căutării, a nefinalizării şi de aici
pericolul de a fi apreciat ca un proces imatur, insuficient
rafinat. Azi, unii artişti caută să ne atragă atenţia
provocându-ne. Arta vizuală este exhibiţionistă per
se. Provocaţia nu trebuie să cadă în vulgar, artistul
trebuie să ofere un vizual inteligent regizat, plin de satiră
şi înţelesuri. David Bohm explică noţiunea de înţelegere.
Este percepţia unui subiect concret şi bine definit? Dar
în spatele obiectului există situaţii, istorie, aluzii, iluzii şi
de aici apare nevoia de abstractizare.
Realitatea poate conduce la concretizarea unor
idei. Procesul de înţelegere devine mental, este un act cultural. Se poate declara astfel: cultura este
înţelegerea unei stări, împărţită şi trăită între indivizi. Vom conclude că arta experimentală nu este
un produs finit, ci doar un aspect al unui proces în desfăşurare, care va continua şi va evolua în
paralel cu tehnologia, morala şi mai ales din nevoia de a permanentiza schimbarea conceptuală pe
care omul modern o produce şi o consumă. Astfel privită, arta secolului XX este în întregime
experimentală şi într-o perpetuă evoluţie, fără precedent.

33
Ioan Lilă (Franţa)
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfîşie pămîntul şi vîntul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Şi luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pămîntul
Auzi cum se-ndîrjesc şi stelele şi vîntul
Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfîşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-mpotrivă-mi şi mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc.
Mesteceni blânzi
În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea
Care îmi spală mintea de gînduri şi idei
Mesteceni blînzi la pipăit ca mierea
Voi mi-aţi redat iubirea şi doar firea
Mă mai opreşte să nu pot să fiu
Şi eu ca voi, umbrind duioşi pamîntul
Şi ascultînd smerit cum bate vîntul
Să-ncărunţesc în visul meu tîrziu
Cântec de pahar
Pe struna viorii tale,
Trece-mi-aş şi eu arcuşul.
Pe cărarea ta din şale,
Face-mi-aş, turbat, culcuşul…
Că mi-e rău de-atîţia fluturi,
Cîţi din şoldu-ţi de cadînă,
Cînd păşeşti, pe cer îi scuturi –
Şi cu umbra lor mă-ngînă…
Poezie

34
Virginia Paraschiv (România)
Nevroza limbii române!?
Să presupunem o paradigmă a fiinţei
contemporane româneşti, pe categorii geo-spaţiale.
1. Majoritarii resemnaţi rămân acasă, în gestiunea
rinocerilor autohtoni, îşi vântură neputinţele cu vaiete şi
strigături stradale.
2. Românii temerari, de mare ispravă, îşi caută împlinirea personală în patrii adoptive.
3. Alţii practică haotic, oarecum neinspirat, fuga supărată de acasă, fără scop precis,
fără proiect realist de dezvoltare, fără prieteni, fără casă, fără bani. Ce face fiecare pe unde apucă,
ştie asistenţa social exasperată, ştiu oamenii legii şi presa, dar cel mai bine ştie Bunul Dumnezeu.
Aşadar, profesăm cu sârg un program acut de înstrăinare, sau dezrădăcinare. Sunt sau nu
cuvinte sinonime, nu are relevanţă. Nu ştiu cum se face, dar avem un oarecare disconfort, când
trebuie să declarăm în public că suntem români (exceptând conjuncturile de ţâfnă patriotardă, dar
aceasta nu durează mult, vine şi trece repede, ca un strănut). Nu intru în detaliile care fac deliciul
presei tabloide. Şi românii pitoreşti sunt tot ai noştri, sunt români, oricât ne-am disocia ostentativ de
ei. Şi parlamentarii noştri din patria străbună (slăvită fie-le imunitatea!), sunt tot conaţionalii noştri.
Din aproape în aproape, revin la limba română şi la nevoia de comunicare identitară.
Limba română ne dezvăluie, cu o voinţă demnă de o cauză mai bună, vocaţia irosirii de sine.
Nevroza limbii române, nevroza sufletui românesc. Cultul urii în contratimp cu lamentaţia
polifonică. Ca intermezzo de agrement, vulgaritatea cu pampon monden.
Eu însă am descoperit şi altfel de limbă română, elegant-sobră şi armonioasă în transferul de
mesaj. Un eşantion dintr-o expunere oficială. Rog respectuos să avem răbdare şi să audiem,
reprimându-ne tumultul dilematic păgubos.
Iubiţi colegi! Stimate colege!
Îndepărtând, cel puţin pentru o clipă, gândul întunecat şi trist ce se naşte ca o floare a
morţii peste jalea colectivă{…}, ţin să evoc, o dată mai mult, un cuget mai senin, mai înalt, pe
care fiecare l-a înmormântat în sufletul său, până la timpuri mai bune.
Acest cuget este acela care ne-a încălzit mai mult sufletele, este idealul menirii noastre,
căruia ne-am închinat cu toţii ca unui idol{…}.
Ghiciţi, fără îndoială, unde ţintesc. De aceea să venim la realitate.
Să lepădăm vălul cernit al scepticismului, al descurajării, dacă acestea au pătruns
cumva în spiritele noastre.
Scepticismul individual este un semn de maladivitate sufletească.
Scepticismul colectiv este un simptom psihologic ce se manifestă în timpul decadenţelor
morale şi culturale ale popoarelor, şi este totodată una din cauzele care ne domină şi grăbesc
ECOU SPIRITUAL - Articol

35
aceste decadenţe.
Descurajarea este aruncarea armelor în faţa inamicului. Armele noastre de luptă sunt
de ordin spiritual.{…}
Este deci o obligaţie morală a fiecărui român conştient{…}, de a înlătura din sufletul
nostru scepticismul distrugător, şi neîncrederea în oamenii de cinste, de acţiune şi de jertfă.
Notă:
Textul, pe care l-am propus cititorului spre chibzuinţă, este datat în anul de graţie 1933.
Autorul, al paisprezecelea copil al tatălui său, învăţător.
Matricea spirituală: MARAMUREŞ.
Studii: DIJON; BUCUREŞTI
Profesia: ÎNVĂŢĂTOR, ca tatăl său
Vocaţia: POET.
Numele: MIHAIL ROBU.

36
Gelu Vlaşin (Spania)
Depresion uno / Depresie unu
Mira
El beso que me deshace
Las sienes y mis nubes
Sobre
El que tú te has hecho la yacija en
Cada noche de
Fiesta
Te dedicaré
Y cuando
El tren se vá de
La estación la feria de ganado
Se ha hecho de pronto
De día
Cuando no veo por
El agujero de la llave
La palabra que muerde
Tu cerebro
iată
sărutul care-mi sfarmătîmplele și
norii mei
peste
care tu
ți-ai făcut culcușul în
fiecare noapte de
sărbători
am
să-ți dedic
poeme și
timp cînd
trenul pleacă din
gara obor
iată
ziua
cînd nu privesc prin
gaura cheii
cuvîntul care
mușcă din
creierul tău
Depresion dos / Depresie doi
A la desconocida el azar
De pelo corto en
El metro cuando
Te di un billete de tranvía y
Y me dijiste que tu
Tienes un amante
Castaño con paga
Decente y “cielo “
Granate y zapatos de laca
Made in Italy y
Buhardilla doble en
Rumano
Madre Madre ya
Te espetaría
Dos cositas
Sobre
Joyce laurent blanc
O el enano de
Frost
En una noche azul con
Toreo Literaria

37
Pink floid y tom waits y
Vino cocido
En una bodega del
Barrio manuc
(pero bajas y de todas formas no tenemos pasta
para los dos)
necunoscuto întîmplare
cu păr scurt la
metrou cînd
ți-am dat un
bilet de tramvai și
mi-ai spus că tu
ai un prieten
șaten cu salariu
decent și cielo
grena și pantofii de lac
made in italy și
garsonieră dublă în
romană
mamă mamă cum
ți-aș spune vreo
două
despre
joyce laurent blanc sau
piticul de
frost
într-o seară albastră cu
pink floyd și tom waits și
vin fiert
într-o cramă din
zona manuc
(dar cobori și oricum n-aveam bani pentru doi)
Depresion tres / Depresie trei
Tengo el sueño
Desparramado y
El teléfono apagado tengo
Gestos
Despertándote los instintos
Ves
En algún lugar un
Gato dormido
Del que me
Hablas con
Sílabas estridentes
Sonríes cuando
El caracol pasa solitario
Y
Las páginas corren entre
Tus dedos con
El olor de noches en vela y
El pensamiento
Pegándose a los músculos
De tu abdomen
De mañana
am visul
răspîndit și
telefonul închis am
gesturi
trezindu-ți instincte
mai privești
undeva un
motan adormit
despre care-mi
vorbești cu
silabe stridente
și
zîmbești cînd
melcul trece stingher
și
paginile fug printre
degetele tale cu
miros de nopți nedormite și
gîndul
lipindu-se de mușchii
abdomenului tău
dimineața

39
Depresion cuatro / Depresie patru
Cuatro estrellas en
La Villa Viorel de
Poiana
La pista rechina bajo
Tus crudos pasos de zapatos alquilados
Gestos falsos
Cuando
Las aceitunas eran
Demasiado grandes para ti y
El Yacuzzi y la buhardilla de
Lobos
De dormiste sobre
La escalera de mármol
Aquella noche y
Te violaron
Los rayos uno por uno y
Los húngaros de
La mesa vecina con
Su czardas
Soñaste telesillas y
Telecabinas y telenovelas y
Hombres misteriosos
Llenos de
Gestos adecuados
Besándote las plumas
Verdes
Papagayo
patru stele la
vila viorel din
poiană
pîrtia scîrțîie sub
pașii tăi cruzi de
pantofi închiriați
gesturi viclene
cînd
măslinele erau
prea mari pentru tine și
jacuzzi și mansarda cu lupi
ai adormit pe
scara din marmură
noaptea aceea și
te-au violat
fulgii unul cîte unul și
ungurii de la
masa vecină cu
ceardașul lor
ai visat telescaune și
telecabine și telenovele și
bărbați misterioși
plini de
gesturi ok
sărutîndu-și penele
verzi
papagalule
Depresion cinco / Depresie cinci
El loco
Corre
Por los comedores
Tuyos
Con vino blanco y
Roscos calientes
En la baranda
Donde
Las migajas
Se han extendido
En la noche en la que
Tenía que
Conocer mi destino
Desde el
Tercer piso
Por la noche De mis neuronas
Golpeando sin piedad la esquina
De la buhardilla demasiado
Estrecha y la música
Italiana en la radio
Contacto también
Al fantasma que te
Agrede alguna vez la
Cama estrecha
Cuando la locura de

40
Tu ojo Izquierdo
Duerme
nebunul
aleargă
prin sufrageriile
tale
cu vin alb și
covrigi calzi
pe balustrada
unde
firmiturile
s-au împrăștiat
în noaptea-n care
trebuia să-mi
cunosc destinul
de la
etajul trei
noaptea neuronilor mei
izbind nemilos colțul
mansardei prea
strîmte și muzica
italiană la radio
contact și
fantoma care-ți
agresează uneori
patul îngust
cînd nebunia din
ochiul tău stîng
doarme
Traducere de Miguel Fonda

41
George Roca (Australia)
SUB CRUCEA SUDULUI (2) – ŢARA
CONTROVERSELOR
- continuare din nr. 1
Australia este o ţară a controverselor. Am să vă explic de
ce. Un ilustru politician de pe malul drept al Dâmboviţei
spunea odată că: „Iarna nu-i ca vara!”. Ei bine, avea dreptate,
dar… numai dacă se referea la România! În Ţara Cangurului, în ultimii ani, a început să fie iarna ca
vara şi… vara ca iarna sau… chiar mixate. La sfârşitul anului 2010, pe continentul australian,
controversele climatice se ţin lanţ! Aici, în condiţii normale, ar trebui să fie sezonul estival! Deci,
zile toride, plajă, pantaloni scurţi şi o invazie de turişti din emisfera nordică. Din păcate nu-i chiar
aşa! Soare şi multă căldură pe coastele oceanului avem, dar la munte ninge, chiar dacă suntem în
toiul verii; în mijlocul continentului, zona deşertică e din ce în ce mai secetoasă; în sud – pădurile
ard cu săptămânile, iar în nord-est avem parte de inundaţii mai abitir ca pe vremea lui Noe.
Marele Potop Australian
Australienii încearcă totuşi să fie realişti.
Ştiu să ţină piept greutăţilor. Nimeni nu îşi pune
cenuşă-n cap că inundaţiile recente acoperă o
suprafaţă mai mare decât a Franţei şi a
Germaniei luate impreună!!! Multe case au
dispărut sub ape mai adânci de zece metri.
Desigur că majoritatea suferă-n tăcere, le pare
rău de cei sinistraţi, caută să-i ajute, tratează
fenomenul cu seriozitate.
Este declarată starea de dezastru. Pagubele
sunt peste cinci milarde de dolari australieni sau
americani – paritatea în prezent fiind de unu la
unu. Oamenii sunt lucizi, gândesc cu optimism
la viitor, la refacere… Pun mâna, ajută armata
sau forţele guvernamentale pentru a restabili
ordinea, pentru a reface legăturile cu civilizaţia
şi pentru a se repara ceea ce a fost distrus de
ape. Totul prin muncă, înţelegere, credinţă şi
patriotism chiar… Au fost deschise diferite
puncte de ajutor financiar pentru sinistraţi. Chiar
şi copiii îşi donează economiile din pusculiţă.
Aşa i-au educat părinţii şi profesorii de la
şcoală, să sară şi să-şi ajute semenii aflaţi la
greu! De aceea nimeni nu ţipă, nu urlă, nu varsă
blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să
înţeleagă şi să pună umărul la efortul de
reabilitare a situaţiei. Australianul este obişnuit
cu greul. A trăit în condiţii precare, într-un
mediu geografic diferit de cel de unde îşi lăsase
strămoşii, a cucerit locuri noi, s-a adaptat
condiţiilor climatice sălbatice, distanţelor
enorme, a pornit deseori de la zero şi a răzbit,
Articol

Revista Itaca Nr. 2, 2013

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Andere mochten auch

Andere mochten auch (20)

Ähnlich wie Revista Itaca Nr. 2, 2013

Ähnlich wie Revista Itaca Nr. 2, 2013 (20)

Mehr von Emanuel Pope

Mehr von Emanuel Pope (20)

Kürzlich hochgeladen

Kürzlich hochgeladen (6)

Revista Itaca Nr. 2, 2013