Pe altarul revolutiei final, autor Corneliu Leu

2. Corneliu Leu
PE ALTARUL REVOLUȚIEI
-jurnalul unui jurnalist expatriatroman

3. Reproducerea de pe copertă: CIGOLI (Ludovico Cardi 1559-1613)
„SACRIFICAREA LUI ISAAC” – Galleria Palatina-Florența
ISBN: 978‐973‐9025‐79‐9
Coperta: Tudor Leu și Veronica Ionescu
Tehnoredactare: Veronica Ionescu
REALITATEA 2013
126, Bvd. Dacia București,
Tel: 0311045047; 0344116739:
e-mail: leuc@upcmail.ro

4. Corneliu Leu
PE ALTARUL REVOLUTIEI
,
-jurnalul unui jurnalist expatriat‐
roman-

5. PE ALTARUL REVOLUTIEI
Este, în ordinea lecturii cronologice, prima carte dintre cele
douăsprezec ale ciclului romanesc:
1000 DE PAGINI
despre
FAPTELE de arme ale unor civili în
SECOLUL războaielor mondiale
sau ce înseamnă PUTEREA
In ordinea apariției este ultima, încheind scrierea ciclului
și adăugându- se la cele apărute anterior:
OCHIUL DRACULUI, SAU CE ÎNSEAMNĂ PUTEREA
HIRSUTUL CEL INCOGNITO
NOAPTE ŞI NOIEMBRIE
GLONŢUL ŞI GÎNDUL
CAP PĂTRAT SAU FAȚA MEDALIEI
PUTEREA
ÎNCEPE POLITICA
ACEASTĂ VIAȚĂ SENTIMENTALĂ
VREMEA ROSTIRII LIBERE
POLITRUCUL
RĂNILE SOLDAȚILOR ÎNVINGĂTORI

6. CAPITOLUL 1:
rostul marilor puteri
5

7. 1.
De obicei, Bucureștiul iese din iarnă urât. Crestele lui citadine,
adică frontoanele, cornișele, lucarnele și podoabele de acoperiș ale
construcțiilor scânteiază vesel în soare, asemenea albului cu luciu
dens și consistent din petalele ghiocelului, sau a verdelui crud din
frunzele ca niște tije. Dar la rădăcină, acolo unde se ridică din
zăpadă, e murdărie, glod amestecat cu gheață și topire de ape
noroioase. Pe Calea Victoriei cucoanele poartă blănuri cu spic
strălucitor, dar până la gleznele pe care încă nu le arată au șoșoni
ca să poată păși pe vărfuri în băltoacele ce se scurg din nămeții
topindu-se murdar; iar bărbații cu pălării tari sau căciuli de
astrahan, îmbrăcați în negrul subliniat de fularele albe, se stropesc
pe pantaloni când galoșii li se-nfundă umezindu-le ghetrele odată
cu bastonul care se-nfige în zăpada mânjită de țărână. Altă zăpadă
înghețată pe dantelăriile de fier forjat de la balcoane picură
trecătorii, pereții parizieni ai clădirilor cu stucaturi umede sau
conturate de gheață încep să-și arate cariile cerând reparații;
ferestrele cafenelelor care încă se mai aburesc la diferența de
temperatură nu pot fi curățate arătând înăuntru peisajul uman
tulbure, ca-ntr-un acvariu cu fum; bolțile hanurilor mai au țurțuri
sub care e riscant să treci; în spațiul lor se adăpostesc vagabonzi,
florărese și alți negustori ambulanți; birjele muscalilor, trăsurile de
curte și câte-un automobil zgomotos cu roți subțiri stropesc
trecătorii. Și doar zidurile bisericilor de cărămidă în arcuit contur
bizntin, cu firide colorate din care privesc sfinții, au o vechime
plăcută precum obrajii bătrânilor frumoși. Urmele de zăpadă sunt
gri și ruginii arătând că ninsoarea doar acoperă praful Bărăganului,
sarea pe care-o aruncă negustorii pe trotuarele din fața prăvăliilor
devine o umezeală nisipoasă ca și blana câinilor de pripas, ori
șalurile în care se-nfofolesc precupețele alături coșurilor cu marfă,
copacii lipsiți de verdeață întind schelete stranii, vitrinele de parter
au mărfuri încă înghețate, în vreme ce ferestrele etajelor și
acoperișurile fastuoase se bucură de soarele primăvăratec mai mult
decât foiala din stradă, iar pe hornurile înalte, fumul nebătut de
vânt se ridică în albe linii subțiri parcă menite a contura cerul
6

8. dintre turlele cu cruci și lanțuri de clopoței care se tot ridică până
pe zarea orașului.
Așa că, mai plăcut lucru nu e să te plimbi, ci să privești de la
înălțimea unor asemenea ferestre de unde, apărat de căldura
încăperii, apreciezi liniștit mișcarea și culorile străzii. Ca și
depărtările orașului în amestecul lui de mahalale cu grădini și
clopotnițe și magazii sau mori cu acoperișuri înalte între turnurile
de apă și cârduri de ciori care-și iau zborul tulburând seninul
cerului în prevestirea unei ultime ninsori aducând zăpada mieilor.
Cum făceam și eu în clipele de răgaz bucurându-mă că ferestruica
din calcanul mansardei unde se afla telegraful redacției dădea
numai pe jumătate spre turla bisericii Sărindar. Oblic, îndoind
puțin gâtul, privirile îmi depășeau colțul de acioaie al acesteia și se
puteau îndrepta până spre Academiei, oprindu-se în depărtare pe o
altă turlă, ce se ridica tocmai la biserica Enei. Sau, dacă-mi
coboram direcția privirii spre intersecția de la Capșa, perspectiva
mea plonja exact pe locul de foială mondenă al Bucureștilor, unde
se petreceau cele mai de bon ton evenimente ale faptului divers din
capitala regatului.
Oricât de îngustă și cu acces prin scărița întortocheată,
încăperea asta din marginea podului, unde ajung sârmele de la
telegraful completat treptat cu centrala telefonică, e un loc deosebit
și plin de soarele ce lovește dispre răsărit dimineața, fapt pentru
care îi eram deosebit de recunoscător patronului care mă scosese
din aburul de plumb al atelierelor unde, tânăr tipograf fiind,
ajunsesem a mă îmbolnăvi de saturnism. Mai ales că ne lăsa, pe
mine și pe cei cu care mă ajutam, să ne avem aproape de acolo și
câte un cotlon de culcuș, în schimbul obligației de a supraveghea
mereu centrala, a descifra telegraful și a arunca transcrierile
mesajelor urgente pe tubulatura de burlane ce traversează etajele
ajungând să le scuipe direct pe masa secretarului de redacție.
Era om întreprinzător și de gândire modernă patronul, ca
dovadă că, după „Universul” lui Cazzavilan, ajunsese să ridice în
București un al doilea palat de presă, și mai modern, copiat după
clădirea lui „Figaro” de la Paris. Eu, pe lângă faptul că îi eram
recunoscător și pentru că mă ajutase să ajung telegrafist scăpândumă de boala profesională din tipografie, îl admiram sincer și, la
agapele lor, ale tipografilor, îi recitam versurile. Versurile de
tinerețe ale patronului nostru, când el fusese la fel de revoluționar
cum erau acum alții care ne ademeneau și ne vorbeau la cercurile
„României muncitoare”.
7

9. Așa făcusem și recent, în a treia zi de Crăciun când, ca de
obicei, aducându-ne la lucru pentru o ediție mai scurtă, care doar
prefața cea masivă, în două sau chiar trei fascicole ce se tipărea
incluzând și calendarul pentru anul nou, generos ca-ntotdeauna,
patronul Constantin Mille scurtase ziua de lucru dând bal adevărat:
Cu mâncare și băutură pentru toată lumea adunată-n marele hol artnouveau sau jugendstil, între pereții din faianță verde de Meissen și
afișe colorate arătând performanțele tipografiei montate în
arhitectura modernă, ca și prin sălile luminate tot modern, sub
abajururi verzi, ale secretariatului, documentării, expediției,
vânzărilor, până la cantină, ca să aibă parte de petrecere fiecare, de
la șefi, la condeieri și la tipografi, de la vedetele cu mare semnătură
până la ultimul amploaiat din gazetăria modernă care se făcea în
redacția cu care se mândrea și, într-adevăr, avea motive.
Fiindcă acel început de secol perpetuase în București, ca și
moda din arhitectură nouă, folosind materiale moderne,
revoluționate tehnic, și moda luării de atitudine sonoră în cercuri
mai mult sau mai puțin socialiste, cercuri pentru emancipare
generoasă sau pentru combatere anarhică, favorizând voci mereu
noi, care deseori își schimbau direcția politică, făcând carieră prin
proteste încă romantice, în fața previziunilor malthusiene care
cereau restricții pentru poporul simplu ce se-nmulțea necugetat,
favorizând astfel măsuri de reprimare din partea guvernanților. Iar
versurile pe care le-nvățasem eu, cândva, fără să știu dacă erau ele
nemaipomenite ca scriitură, sau era nemărginită admirația mea
pentru Mille, aveau patos. Pentru aspirațiile noastre, ele sunau cum
nu se poate mai bine chiar dacă, după ce unii invidioși sau cine știe
cu ce fel de interese l-au exclus de la conducerea socialistă,
patronul se rupsese de mișcarea pentru care, în tinerețe, în mod
invers, fusese exclus din facultate. Dar după modul cum se purta el
cu angajații, ca echipă bine închegată, politicalele nu prea contau.
Și fostul poet al celor răsculați, marele patron de astăzi care
preluase de la Beldiman ziarul potrivnic dinastiei de Hohenzollern,
pe frontispiciul căruia scria: „Să te feresci, Române!, de cuiu˘
strein în casă”, m-a îmbrățișat când am început să recit ceea ce el
publicase, ehe, la 1881!
Între timp, el devenise un altul și ca avere și ca scriitură,
închegând tocmai în anul care se încheia o veritabilă operă de
proză cu un roman, multe nuvele și două volume masive din ai săi
„Letopiseți”, dar nu se dezicea nici de volumul din tinerețe, al cărui
titlu era, nici mai mult nici mai puțin decât „Caietul roșu”:
8

10. Ați zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii.
Ați zis-o: e de față Malthus cu-ai lui adepți:
În lupta pentru viață, la masa fericirii,
N´au loc copii noștri; ați zis-o și-o ziceți.
Ați zis-o: cel mai tare triumfă totdeuna,
A pumnului domnie de sus și până jos,
Progresul stă în luptă și una câte una
Iluziile voastre cădea-vor sgomotos...
Sala înaltă, cât două niveluri de construcție, urmând pe partea
dreptă înălțimea etajată a rotativei și având doar pe stânga tavanul
coborât la arcadele de mezanin ale birourilor ingenios înșirate - ca
și cum arhitectul s-ar fi jucat cu repetarea la infinit a geamurilor birouri unde-și scriau articolele faimoase și temute semnături, vibra
de glasul meu care se avânta din pieptul pe care mă-nvățasem să-l
port gol, în cămașa descheiată, ceea ce-mi dădea un aer
revoluționar, de june cu păru-n vânt. El făcea să se propage
rezonanța, și ea revoluționară a versurilor, în vreme ce frumosul
bărbat de succes care era patronul, continuând moda acelui fost
„fin de siécle” care dădea elegantă prestanță vârstei sale mijlocii,
înălța paharul spre toți, pe deasupra ghirlandelor ca niște lanțuri de
hârtie colorată cu care papetarii împodobiseră locul petrecerii.
Apoi a ciocnit cu mine și cu maistrul care mă-mpinsese în față, om
la care citeai autoritatea de lider ce dirija asemenea momente:
- Nu vă lăsați, Axinte; i-ai luat și p-ăștia tineri!...
- Nu i-am luat eu; vin ei – se fălea Axinte ca și cum i-ar fi dat o
lecție – Uite, chiar și ăsta micu, că mi-e neam; și m-am trezit cu el
acolo, adus de altul!
- Sunt tineri; îi mai puteți păcăli câte puțin.
Iar acela, ciocnind, parcă-l consola vorbind pe sub mustață:
- Tu nu erai tânăr, patroane, când scriai asta?!
- Eram tânăr și știi prea bine cât de cinstit credeam, că ești mai
mare decât mine; din toată inima credeam.
- Dacă rămâneai printre ai noștri, poate ai mai fi crezut și astăzi!
- Poate! Nu zic nu. Voi sunteți curați și-aveți nevoile voastre pe
care le slujesc și-acuma; știi prea bine, Axinte...
- Cum să nu știu!... Cine-ți culege articolele, cine-ți înțelege
scrisul?!
- Băieții ăștia tineri, cum eram noi cândva; ăștia mi-l înțeleg,
nu numai la caligrafie – îl tachină Mille văzându-se că o făcea în
9

11. virtutea unei vechi prietenii, pentru că imediat o îndulcea: Lasă,
mă, știu că de la tine au învățat; tu ești cel care mi-l înțelege
dintotdeauna!
Dar nici celălalt nu-l iertă:
- De nevoie... Dacă mai trăia Eminescu, aș fi lucrat la
„Timpul” și nu mai ajungeam la hieroglifele tale, să descifrez
printre linii și floricele!... Doamne ce scris avea: Ca lacrima; ca
zborul păsărilor liniștite... Alea care zboră sigure, stăpâne pe
înălțimi – mai spuse după ce bău parcă stingându-și un năduf –
Voi, ăștia, dați din aripă repede și neclar, ca niște pițigoi; și ies
hieroglife de nedescifrat!
- Ești un poet, Axinte; ți-am mai spus-o.
- Nu sunt! – protestă omul; dacă eram, mă excludeau ca pe
tine, ca pe Morțun... Eu sunt muncitor cu nevoile mele și n-am
unde mă duce-n altă parte. Să se ducă ei; ăia care... Știi tu mai
bine!...
- Într-un fel ar trebui să le fiu recunoscător – spuse cu cinism
Mille – ei m-au determinat...
- Să fii „generos”, nu?
- Ba chiar să fiu primul dintre generoși! – dă-ți seama că
Morțun, cu care porniserăm să le spunem adevărul în 1895, a mai
stat patru ani, până a ajuns să facă ce făcusem și eu. Tu ești mai
mare decât noi, Axente; tu ai fi trebuit să-ți dai seama înaintea
noastră!...
- Eu am cincizecișidoi, tu ai patruș-șase, Morțun patruș-șapte...
Dar voi intelectualii aveți îndoieli mai multe; noi muncitorii avem
nevoi... Eu nu v-am rămas vouă în urmă; eu lupt pentru nevoile
alor mei.
- Și nu ți-am respectat eu lupta asta?
- Ba da. Despre așa ceva n-aș putea să spun nimic rău. Chiar
dacă te-ai certat cu ăia, mie și lui Cristescu, chiar și lui Frimu, ne-ai
fost aproape.
- De ce vorbești la trecut.
- Ne ești, patroane, ne ești! – tună Axinte și ridică paharul
comandând, ca un lider ce era: Pentru patron!... Că dac-ar fi toți
patronii ca el, n-ați mai avea de ce să mă alegeți pe mine la
sindicat!...
Și-l obligă să ciocnească, să bea în veselia tuturor celor din
holurile mult iluminate, cu toate că Mille, încă mai avea un of,
spunând:
10

12. -Eu nu pot să nu văd lucrurile mai larg; eu gândesc singur, nam nevoie nici de ce gândesc nemții teoretic și fără legătură cu
durerile noastre, nici cei ce vin din Rusia cu anarhia, mă! Trebuie
să gândim românește; iar la noi, durerea e în primul rând cu
țăranul; și e cea mai largă!
- Voi intelectualii aveți îndoieli mai multe; noi avem nevoi... –
repeta Axinte ciocnind din nou.
- Avem căutări mai multe. Nu vrem să luăm de la alții o teorie
pe care ne-o bagă pe gât, de-a gata. Îndoielile apar când începem să
vedem niște jocuri care se fac pe dedesubt.
- Și vrei să spui că ești curat, că nu intri în asemenea jocuri? –
insinuă acela ceva obligându-l să recunoască:
- Intru; dar recunsoc negustorește că-mi fac interesul. Nu
pozez în politician idealist ca să vă induc pe voi în eroare și mă
gâdesc la problema țăranilor, a altor categorii de săraci, care este
mult mai puțin rezolvată decât a voastră. Voi, muncitorii sunteți
destul de puțini la o țară ca a noastră și, de bine de rău, aveți o
organizare pe care chiar am admirat-o și o admir câtă vreme nu e
cosmopolită și reprezintă ceva autohton. N-am încredere în
speculațiile internaționaliste ale lui Marx și Engels din două
motive: miros în ele și niște interese străine, nici nu le văd să ofere
vreo soluție pentru țăranul român. România e un sat mare, Axinte.
Iar voi sunteți puțini ca să-i rezolvați problemele. Tânărul ăla,
Cristescu ce zice? Mi se pare băiat deștept.
- Plăpumaru tânăr?... Zice ca și mine tipografu bătrân; ce să
zică?!... Ti-am spus: Fiecare ne gândim la nevoile noastre.
- Câtă vreme e vorba doar de asemenea nevoi, e bine, Axinte.
Dar ai văzut agenția aia pe care a deschis-o un austriac la Athenee
Palace, ca să aducă mână de lucru din străinătate?..Eu, când aduc
mașini, vă trimit pe voi să-nvățați acolo. Cine-i mai patriot?!
- Cine-i mai patriot? – râse pe sub mustață tipograful acela
trecut prin multe – Păi, ăla care câștigă mai bine!
- Să știi c-așa-i! Eu nu spun că nu fac afaceri cu străinii, dar
din ce fac, aduc și pentru voi! Pentru țăranii care sunt milioane,
încă nu pot să aduc; și asta mă doare, iar în lecțiile care vi se trimit
vouă din străinătate n-am găsit soluții. Ba, chiar... Tu nu te-ai
speriat anu trecut de ce venea din Rusia?
- Acolo-i poliția țaristă; e dictatură mare...
- Dar și anarhie mare; asta nu vă mai spune Gherea!... Axinte,
tu știi prea bine că eu miros când e provocare, sau anarhie Uite că
și Nădejde, ultimul dintre socialiștii care știu teorie, v-a plecat!...
11

13. -Păi vezi, tocmai de asta noi nu putem pleca; avem o
răspundere față de cei care ne-au ales.
- Aveți, nu spun nu. Eu cred, încă, în demnitatea muncitorimii
românești. Ai lucrat cu mine și la „Drepturile omului”, și la
„Munca” și la ”Lupta” lui Panu...
- Ba m-ai luat și-aici, chiar dacă nu mai făceam de mult
aceeași politică; recunosc.
- Axinte, dar ți-am spus: eu îi bănuiesc de interesul de a ne
stoarce în continuare. Uite, am date noi de la Londra: Până la 1877,
în aproape cinci sute de ani, turcii au stors de la noi patru sute de
tone de aur; de la 1687, adică în două sute de ani, austriecii au stors
din Transilvania, Banat și Bucovina, ba chiar ți de la olteni, opt
sute.
- Ai făcut socoteala și cât s-a scurs la tine printre degete? – se
arătă tipograful a fi mai hâtru și mai neiertător, pentru a-i arăta
îndată și sentimente mai apropiate: Măcar tu meriți!... Ești un mare
gazetar care aduci la lumină date din astea adevărate ca să le știe
toată lumea!...
2.
Căscam gura la ei și băgam la cap, că tare-mi plăcea!... Cu
toate că trecusem de douășunu de ani, vîrstă la care omul face
armata, eu, Toni Celaru nu înțelegeam prea bine cam cum se legau
relațiile dintre cei doi bărbați, care se vedeau a fi avut mereu cale
comună unul cu altul, până la a-și fi definit locul în societate la
această vârstă de experimentată maturitate: De-o parte ruda sau
consăteanul meu Axinte care, când m-a primit în București, mi-a
spus fără concesie: „apăi, măi tată, te dau la lucru și, dac-o să
muncești, poate că n-o să-ți fie rău”; de alta poetul acela tumultuos
care ne era amândurora patron. Ca tânăr venit singur de peste
munți, avusesem noroc cu cei doi oameni găsind de lucru ca
tipograf, fiindcă eu m-aș fi angajat chiar ca simplu vânzător în liota
aia de ambulanți care iau teancurile subsuoară răspândindu-se cu
ele în tot orașul. Apoi, am învățat chiar să-i respect pentru ideile
lor. Erau amândoi niște bărbați cu bine întemeiate concluzii despre
rosturile vieții sau despre stările și oamenii printre care și-o
duceau; iar singurul lucru care mă nedumerea era faptul că,
ascultându-i, nu-mi dădeam seama dacă se confruntau unul cu
altul, sau se mărturiseau unul altuia.
12

14. Țineam la meșterul Axinte pentru meticulozitatea ardelenească
cu care se purta în viața publică a adunărilor muncitorești, dar
țineam și la Mille, căruia-i admiram autoritatea practicată la modul
camaraderesc. Ba, chiar îi devenisem partizan la apelul din toamnă
în care, poematic, scrisese un fel de articol-program al ziarelor lui
pentru care; „tot locuitorul acestei ţări de orice nedreptate ar avea
să se plîngă, ştie că atunci cînd orice speranţă s’a dus, mai exisă
una, aceea de a recurge la glasul de alarmă şi care răsună
departe, al Adevĕrului” ... Îmi plăcea și poezia lui de bard
iconoclast, dar și umanitarist dezgustat de ipocrizia celor ticăloși.
Așa că nu era de ici de colo să lucrezi, chiar ca modest amploaiat,
pentru omul acesta de cert succes în lumea tot mai modernizată a
Bucureștilor, care trezea, dacă nu întotdeauna admirație, oricum
curiozitate. Un cu totul alt tip de patron decât meseriașul neamț
care, cu literele lui puține ce te îmbolnăveau de saturnism, folosea
calfe ca mine la tipărit mici gazete ardelenești și cărți de rugăciune.
Cu toate că, după moartea lui Alexandru Beldiman de la care
cumpărase gazeta, pesemne, tocmai ca un semn al retractărilor sale
față de ideile radicale cu care sfruntase în tinerețe, unii îl bârfeau
că renunțase la mottoul cu versurile „Să te feresci, Române, de
cuiu˘ strein în casă!”. Dar el spunea că nu-i pasă, de vreme ce, de
mulți ani, până și revoluționarul lor autor, marele Alecsandri,
devenise poet de Curte. Și afirma că, în fondul filosofic al
lucrurilor, de la „Dacia viitoare” a cărei redacție o mutase
împreună cu Morțun din Paris la Bruxelles unde își luau ei
doctoratul, la „Românul” lui Rosetti și „Lupta” lui Panu, unde
fusese învățăcel și începuse să publice când s-a întors în țară, apoi
la „Drepturile omului” și „Munca” și „Lumea nouă” pe care le-a
făcut chiar el începând să devină patron de ziar, spiritul său de
intelectual radical nu și-a dezis eticheta revoluționară cu care a fost
dat afară încă din primul an de facultate la Iași. Dar lipsa lui de
aprobare pentru unele năravuri conspirative care foloseau
sindicatele în scopuri străine de țară, îl îndepărtase și de invidioșii
rămași în redacțiile mici, cu limbaj demagogic și interese limitat
socialiste, în vreme ce gazeta lui, devenind cu timpul, la plural,
gazetele lui de mare tiraj, creșteau în număr și-n venituri,
ridicându-i acel palat de presă și tipografie, cu elegante saloane
artistic împodobite și cu cele mai noi instalații ale imprimeriei
moderne, care atrăgeau muncitorimea de cea mai bună calitate,
oricât ar fi instrumentat-o unii spre năravuri extremiste. „Adevĕrul”
căruia îi păstra acel vechi „e” cu căciulă spre a sublinia ritos
13

15. sorgintea latină a vocabulei provenite din „veritas”, ajunsese la mai
multe ediții pe zi; apoi apăru și „Dimineața” cu edițiile ei pentru
femei, pentru copii, adunând, la orele de livrare a tirajelor, aproape
toate trăsurile muscalilor din centru ce se-ncărcau cu expediția
pachetelor spre Gara de Nord, pornind în alai conform orarului
diferitelor trenuri ce le răspândeau în țară; tot așa cum „ziariștii”
Capitalei, adică puștii cu teancuri de fascicule-ndoite ținute-n
cureaua de după gât, izbucneau din celălat gang al expediției, ca un
sfârâitor stol rotitor ce se răspândea pe bulevarde și străzi strigând
frenetic numele ziarului și capetele primelor titluri pe care le
anunțau afișele.
Animată cu ideile lui largi - care conjugau combativitatea a
zeci de condeie cu priceperea la faptul cotidian sau la formele de
interes popular ale altor zeci - și administrată cu mâna de fier a lui
Sache Petreanu, cu care adusese cheagul din vechiul sediu de pe
strada Karagheorghevici din zona Lipscanilor, afacerea era
prosperă ca și palatul care se ridica în buricul Bucureștilor. Spre
invidia foștilor săi partizani, socialiștii ce rămăseseră la vorbe și
speculații privind sărăcia celor pe care se mulțumeau să-i instige.
Pentru că el oferea pentru toate categoriile de muncitori și
intelectuali condiții moderne de lucru și câștig, cantină și săli
elegante de desfășurare a activităților, a vânzărilor, a expozițiilor, a
comenzilor, a serviciilor pe care le puneau la dispoziție gazetele
pentru cititorii lor și chiar a unor asemenea petreceri. Ceea ce-i
dădea bărbatului prestant, cu mustața-n vânt, satisfacția de a le
spune celor care înghițeau în sec teoretizând din răzbunare un fel
de fetiș al sărăciei ca un lucru ce trebuia politizat și nu rezolvat, că,
oricât l-au alungat, ei nu l-au putut îndepărta de viziunea privind
rostul condeierului față de oamenii cărora se adresează. Condeiul
lui scria tot cum deprinsese cândva de la adevărații socialiști și,
oricât l-au bârfit, el a făcut pentru muncitori mult mai mult decât
meschinăria lor care s-a mulțumit să-i instige la revoltă, să facă
propagandă străină și, în loc de a aduce ușurări pentru populație, să
întrețină nemulțumirea din țară.
Era, Constantin Mille un priceput luptător, la vârsta frumoasă
a realizărilor pe care, cei numiți „roșii” în preajma nu prea
îndepărtatei Comune din Paris, le proclamaseră drept rod al
conceptului „prin noi înșine”, mai ales ca simțire pragmatică a
afirmării unui spirit latin european, concept pe care Brătienii îl
aduseseră și în România impulsionând spiritul de întreprindere. Iar
el aflase în asta o soluție mai bună decât lamentările de la cercurile
14

16. socialiste unde, pe lângă nemulțumiții sinceri răbufneau și comozii
nerealizați, și intriganții care-mpingeau mâna altuia să scoată
castanele, și chiar niște simbriași plătiți de cine știe unde, din afara
țării. Fapt pentru care, chiar dacă se contrazicea oarecum cu vechi
colaboratori ai săi, de multe ori i se dădea dreptate. Precum cu
meșterul meu Axinte care-și păstra calea apartenenței la mișcarea
muncitorească unde se dedicase în mod cinstit și nu-și punea
problema să facă altceva; dar în lucrul ca tipograf angajat pe lângă
un bun făcător de ziare, nici nu se despărțise omenește de el,
urmându-l de la „Românul” la „Drepturile omului”, la „Munca” și,
de-atâția și atâția ani, aici...
Aici la „Adevĕrul” care nu mai era doar un ziar. Era un loc
bine marcat și un palat în centru Bucureștiului prosper al acelui
început de secol care cultiva mândria și împlinirea unor state
naționale în Europa; ca și definirea lor ca apartenență în antantele
ce se tot încercau prin provocările marilor imperii. Un palat al
ideilor care, cu toate că se dezbăteau părtinitor în grupurile de
interese ale diverselor partide, ajungeau a se răspândi de aici liber
pentru opinia publică, fără a se lăsa subjugate de interpretările
unora sau ale altora. Cum dorise și bătrânul Beldiman când i-a
încredințat redacția spre „...a se asigura viitorul acestui ziar...
pentru că nu voesc să devie nici conservator, nici naţionalliberal”... Iar el avea mândria de a nu fi lăsat ziarul nici altor
aserviri, păstrând o busolă care să critice relele întocmiri sociale
mai ferm, mai puțin subiectiv și mai patriotic decât socialiștii ce
începuseră a-i dezamăgi pe mulți dintre cei care în secolul trecut
le-ar fi ținut partea.
Un palat în care, de ani de zile, ei se simt bucuroși să se
tachineze la asemenea agape unde holul larg cuprinde bucuria
petrecerii tuturor. E un hol fastuos, cu covoare groase și câteva
portrete în frescă, luminat și ornat de sărbătoare, tapetat cu afișe și
cu portrete ale unor colaboratori și oameni de artă, cu reproduceri
ale propriilor ateliere de desen și pictură ale redacției, cu scara de
onoare ducând spre bibliotecile bogate, la dispoziția oricărei
documentări, spre capela aurită bizantin, spre sălile de ședință și
lucru la mesele mari ale redactorilor principali, spre birourile
celorlalți, spre secțiile tipografiei, sălile mașinilor cu magaziile de
hârtie deasupra, cu puțul scripeților care urcă sulurile cât mai spre
uscăciunea podului, până-n cotloanele acelea la care ajung sârmele
spațiului telegrafic bucureștean, unde supraveghez eu centrala
telefonică.
15

17. Eu, tânărul care încă mă întreb dacă mai marii mei,
muncitorul și poetul, se confruntau cu adevărat, sau doar se
mărturiseau unul altuia?... Se tachinau, sau se contraziceau?... Se
delimitau, marcându-și diferențele sau, dimpotrivă, se recunoșteau
ca poli ai unui binom firesc din punct de vedere social, și chiar din
punctul de vedere al naturii lucrurilor care fixa antipozi pentru
toate dimensiunile?...
Când m-a adus prima dată aici, Axinte m-a învățat ceea ce
făcea el de peste douăzeci de ani: Să descifrez puricii, dantelăria și
liniile ritoase cu care, meticulos și perseverent, își așternea
patronul scriitura; adică exact ceea ce, la acea vreme forma
tandemul dintre condeier și tipograf asigurând rapiditatea
tipăriturii. Prin asta, eu și cu meșterul eram și primii cititori ai celor
mai combative articole pe care le semna patronul și care acum
începuseră a fi strânse în volumele de „Letopiseț”. Iar Mille
obișnuia ca, întâlnindu-ne în trecerile sale prin secții, să ridice
interogativ profilul odată cu încrețiturile frunții de deasupra
ochelarilor, arătându-se dispus să asculte prima părere, doar prin
insinuarea din expresie a unui: „Ei, ce zici?!”...
Axinte îi zicea. Nu-l ierta, că doar se cunoșteau de mult și, de
cele mai multe ori, patronul îl asculta, lua șpaltul și tăia, sau
modifica... Doar uneori, atunci când îl podidea și un zâmbet de
cunoscător care mirosea sorgintea unor idei, i-o reteza:
- Asta s-o spui acolo, la voi, la „România muncitoare”!
- O spun; n-avea grijă – se-mpipota ardeleanul căpos din
Axinte – iar, dacă n-o spun eu, iarăși n-avea grijă: o spun alții!
- Ba am grijă mă Axinte – se simțea amicala înțepătură – că,
dacă o spun alții, ăia care pronunță „cădavhru” și „putărhfacție”
traducând ce zice Marx despre capitalismul de aiurea, nu-i mai
învățăm noi pe copii nici limba română, și nici ce zicem despre
nevoile noastre!... - Și nu ezita să-l dea apoi pe mâna calfelor:
Toni, eu știu că unchi-tău ăsta te duce acolo, în loc să te ia la el în
mahala să-nveți lucruri mai curate; dar bagă seama să nu-ți pierzi
accentul de la Școala Ardeleană!...
Eu, Celaru Anton, mângâiat Toni, aveam pe atunci
șaisprezece-șaptesprezece ani, eram timid față de patron dar, chiar
dacă nu-i făceam cu vorbe observațiile, îi arătam pe șpaltul umed,
subliniind cu creionul chimic vreo inadvertență, sau chiar vreo idee
cam exagerată. Iar el nu se supăra, ci chiar mă bătea prietenește pe
umăr corectând. Dar pe cei bârfiți pentru accentul lor neromânesc
îi auzisem prea bine și nu puteam să nu-i dau lui dreptate. Așa că
16

18. mă-ntrebam sincer dacă meșterul cu patronul se contraziceau, oare,
folosind acele înțepături; sau se mărturiseau unul altuia știind că
nici unul nu are dreptate sută la sută, ori nedorind să recunoască pe
față unele eșecuri?... Și aveam destule asemenea întrebări, dar nundrăzneam să le pun. Încercam să deduc singur, mă duceam în
bibliotecă, atunci când auzeam un termen mai deosebit și căutam în
enciclopedii, plăcându-mi mult lucrul acesta. Dar tot aș fi vrut să
pun întrebări, să stau de vorbă cu cineva dornic să-ntoarcă lucrurile
pe-o față și pe alta. Așa că m-am simțit mai în largul meu dicutând
cu Cristescu. Plăpumarul era om cu armata făcută, avea și-un
atelier cu câteva neamuri aduse de pe la Giurgiu profitând de faptul
că aveau unde dormi acolo, chiar pe saltelele la care lucrau. Era și
descurcăreț și descuiat la minte, toți cei care se adunau la
conferințe și dezbateri îl considerau un fel de lider al tinerilor, iar
de la doctorul Racovski care făcea parte dintr-o familie de
antiotomani bulgari refugiați aici peste Dunăre, dar venea cu
școlire occidentală, învățase mai multe despre partide și despre
democrație, depășindu-i pe teoreticienii fanatici care aduseseră
doar idei narondnice semănând anarhia pe care Mille o condamna
pe față atrăgându-i lui Axinte atenția că se producea din alte
interese, cu alte dedesubturi.
Chiar așa răspunsese prima dată Plăpumarul întrebărilor mele,
dovedindu-se că știa ce se petrecuse la sfârșitul secolului trecut
necurat în mișcare, făcându-l mai întâi pe Mille să plece, apoi pe
Morțun, care activase la Iași devenind un pion foarte important iar,
mai de curând, chiar pe Iosif Nădejde, cel care făcuse
„Contemporanul” și cercul din Moldova unde se formaseră primii
gânditori socialiști. Nemulțumirea față de modul cum evoluaseră
lucrurile în cadrul acelui partid care se numise „Socialist al
Muncitorilor” se simțea și la cei care plecaseră, ca și la cei ca
Axinte care mai rămăseseră în mișcare, fapt prin care se explicau și
comentariile sau legăturile lor. Iar asemenea schimburi de păreri
contradictorii, chiar dacă ziarele lui Mille erau foarte puternice, se
puteau vedea în toată presa... Ceea ce-l asigura, însă, Cristescu,
băiat deștept, cu ochi scânteietori, vorbind persuasiv, era că
muncitorii trebuiau să aleagă, să refacă un partid mai puternic și
mai al lor, la care ar putea veni și unii dintre cei vechi. Mai ales că
doctorul Racovski, care era fiul unuia Stancev cu moșie pe la
Mangalia, dar își păstrase numele de revoluționar al bunicului său
care cândva se refugiase la ei, la Giurgiu, venea acum de la Geneva
fiind prieten cu Plehanov și Maxim Gorki, dar se angajase medic
17

19. militar la regimentul 9 cavalerie conlucrând cu Frimu și Bujor și
tipărind publicațiile „României muncitoare” ca să refacă un partid
social-democrat român. Așa că discuțiile, chiar dacă erau
contradictorii cum păreau întotdeauna a fi în politică, puteau
conduce, prin cedare de la unii și de la alții, ca și prin înțelegerea
unora cu alții, la un alt partid care să-i mulțumească pe mai mulți.
Un partid de care muncitorimea avea nevoie – se-nflăcăra
convingător Cristescu, băiat energic și care băga foarte repede la
cap lucruri importante, mai ales cele cu democrația pe care le
explica el studenților mai școliți decât el, dar care veneau acolo
ascultându-l...
Atunci, însă, apărură veștile acelea care dădeau totul peste cap.
3
Fiindcă ucenicisem de mic prin tipografii și știam că nu aveam
școală cât aș fi vrut, am început a deveni atent la a deprinde cât mai
multe și străduiam să prind repede, din mers, ceea ce eram pus să
fac. Iar când, ambițios-ardelenește, dovedeam uneori a fi capabil
de mai mult, am avut norocul unui patron care aprecia. Astfel,
munca mea de oficiant la telefon și telegraf se transforma și-ntruna de redactor, fiindcă unele informații primite acolo prin Morse
sau la cască, pe care alții le transmiteau mai departe, eu ajunsesem
să le transcriu direct în știri. Ceea ce, Mille, fiind el însuși un
caracter din categoria celor deștepți, pricepuți și cu fler la strădania
altora, a remarcat. Și, într-o zi, citind ziarul proaspăt, eu,
telegrafistul Toni m-am trezit cu semnătura mea - Anton Celaru –
sub un grupaj de știri pe care patronul aflase că-l făcusem în grabă
ca să salvez rubrica lipsită de noutăți. Intimidat, am crezut a fi vreo
farsă a celor din tipografie dar, ducându-mă la ei am aflat că, dând
bunul de tipar, patronul a remarcat, a întrebat cum de-a apărut asta
în ultima clipă și a pus cu mâna lui semnătura mea, poruncind o
amendă pentru redactorul care nu-și făcuse datoria. Când, din
podul unde lucram, am coborât la fastuosul etaj întâi să-i
mulțumesc, tocmai plecând spre importantele sale întâlniri,
elegantul bărbat și-a găsit timp de un gest camaraderesc trăgândumi peste nas cozorocul cu care era moda să umble mai toți sub
lumina becurilor; și mi-a arătat că ținea minte:
-Tu ești ăla care mi-ai cerut voie să citești în biblioteca
redactorilor, nu?
18

20. -Vă mulțumesc și pentru asta, Domnule Director, dar, mai ales
pentru semnătură...
- Una se trage din alta. Cu cât citești mai mult, scrii mai bine!
Când eram de vârsta ta, la Iași, mă dăduseră afară de la facultate și
cineva m-a ajutat să semnez la un ziar. Poate că l-am răsplătit pe
acela, nu pe tine! Gazetăria se face cu generozitate. Pe cei meschini
îi miroase cititorul imediat!...
Și, bătându-mă pe umăr, plecă lăsând în urma aerul generos pe
care-l emana făptura sa deschisă, de om care știe ce vrea și nu seascunde să arate tuturor că se bucură de succes. Ba, în sufletul
meu, pot spune că lăsă un sentiment și mai intens, și mai vibrant,
ca și cum tot progresul patronului era al meu. Ca și cum împărțeam
cu acest bărbat frumos succesele pentru care-l invidiau alții,
trăiam, de fapt, fericirea de a fi ajuns eu, copil de ardeleni jeluiți, în
orașul acesta vesel și plin de viață al românilor de peste munte,
frați spre care ai mei cei din sat tânjeau știindu-i că se bucurau de
libertate în țara ce-și înfăptuiseră și-i ajuta să fie prosperi. Pentru
că, precum acest Constantin Mille, bucureșteni realizați erau cu
sutele; și mai era loc pentru alte sute din generația lor, dacă
străduiau, așa cum străduia el.
Așa că, devorând cărțile din biblioteca în care petreceam mai
mult timp decât redactorii cărora, în spiritul modern al
întreprinderii de presă le era pusă la dispoziție, mai ales
enciclopediile acelea mari și nebunia colecției de ziare din toată
lumea, prinsesem avânt și-n munca aceea pe care-o făceam în
podul clădirii, nemaimulțumindu-mă a fi un simplu telegrafist. Ci,
uneori, văzând ce spuneau agențiile comunicam unele informații
corespondenților stimulându-i să caute în direcțiile acelea aspecte
noi provocând astfel alte știri, ceea ce e chiar miezul adevărat al
gazetăriei dacă știi cum să le ceri anumite lucruri celor de la
celălalt capăt al firului. În acest fel, eu slujeam cerința lui Mille ca
ziarul să iasă în evidență cu acel atu care doar pare că se-nvață
repede, dar e, în fond, o treabă atât de complicată: al bombelor de
presă. Fiindcă toată strădania lui pentru a cumpăra utilaje și a folosi
tehnicile noi era, de fapt, secretul modern al făcătorilor de gazete
abonate la marile agenții tipografice. Secret și talent pe care, aici,
în Bucureștiul efervescent și plin de ambiții, el și le folosea ca să
satisfacă pofta oamenilor care se făleau a fi la curent cu toate
evenimentele lumii, a trăi și a avea cunoștințe despre tot ce e la
modă în lume, considerându-se parcă mai avantajați și mai înstăriți
19

21. când aveau de comentat o știre nouă... Iar ăsta, era chiar secretul de
succes al presei moderne.
Chiar dacă nu ne văzuserăm la față, eu devenisem familiar cu
toți corespondenții care transmiteau din diverse locuri și, în plus,
unii furnizori sau apropiați din alte domenii ai patronului, văzândumă că le făceam conștiincios legătura cu el, când telefonau și nu-l
găseau pe stăpân în redacție, căpătaseră încrederea să-mi lase mie
mesaje pentru acela. Așa că, să am un șef care să remarce asta și să
mă-ncurajeze, era mare noroc pentru mine. Dar Constantin Mille
era chiar mai mult decât atât fiind un patron care, dintre sutele de
angajați mă știa chiar și pe mine, băiat venit singur din depărtările
transilvane. Era norocul meu nemaipomenit, ceea ce-mi trezea
răspunderea și dorința să parvin, să mă desăvârșesc asemeni lui în
această ambițioasă meserie cum e gazetăria. Care se și-nvață se și
fură făcând-o, trăind în fervoarea activităților ei, știind pe cine să
admiri și pe cine să imiți dintre personalitățile atât de strălucitoare
și de bine marcate care se strâng în jurul unei publicații la care
patronul nu e atât stăpân cât animator. Iar Mille era; era cu
adevărat sufletul întreprinderii lui bazate pe inteligență omenească,
știind să aprecieze această inteligență chiar și la mine, copilul care
fusesem când m-a ajutat dându-mă din tipografie la telegraf, dar
având ulterior flerul să remarce că mă putea folosi chiar și acolo
mai bine, ca redactor de transcriere pentru care-mi stimula
îndemânarea. Poate că aveam și eu acea deprindere bună de acasă,
cum au copiii care muncesc de mici pe lângă părinții lor sau, care,
printre străini, cum eram eu la meșterul neamț, deprind a lucra
corect și ordonat. Dar pot spune că am căpătat conștiința acestor
trăsături de-abia după ce mi le-a remarcat patronul; așa că
admirația mea pentru omul acela generos, așa cum sunt oamenii cu
adevărat talentați, devenise pentru mine și un fel de recunoștință
când, plecâd italianul care mânuia instalațiile, m-a făcut pe mine
meșter al pupitrului de mobilier masiv cu mufe alămite în care senfigeau rapid bornele ca niște cartușe legate cu mățăraia cablurilor,
cu comenzi prin clopoții metalici și butoane rotative de ebonită
marcate cu gradațiile condensatorilor variabili, cadrane în care
oscila încărcătura curentului și puzderia de chei rotitoare,
întrerupătoare, comutatoare, prize conexând și comutând prin
pânzișuri de sârme din materiale ductile, fasonate și înfășurate
după imaginația celor ca Marconi, Edison, Bell și Howel care parcă
sculptau, contorsionau și izolau metalele sub mânuiri de bachelită
prin care să nu se scurgă semnalele, păstrând acestora puterea de a
20

22. circula pe lungile distanțe ale comunicărilor moderne, dând
anunțuri prin sonerii aflate la distanțe extraordinare și aducându-ți
din aceleași depărtări vocile alterate doar puțin de vibrația metalică
a membranelor așezate în fundul gornițelor mici care absorbeau ce
spuneai și amplificau ce ascultai.
Pe deasupra îndeletnicirilor curente, deprinsesem de la acel
italian să notez totul și să transmit pe bucăți de hârtie special tăiate
ca să le am la îndemnă și, după ce transcriam pe ele mesajul,
făcându-le sul ca să lunece pe tuburi trei etaje mai jos, dovedindune un mecanism în completare la noutatea tehnică a centralei de
transmisiuni telefonice care, prin schimbarea acelor borne de
contact ce realizau diverse conexiuni, parcă ținea frâie întinse către
lumea largă. Doar cu unii rămași încă la telegraful care țăcănea
răbdător, cu vești din locuri mai puțin modernizate sau din prea
depărtate străinătăți, mai țineam legătura prin vechiul „Morse”. De
fapt, toată jucăria asta în care eram angrenați noi, aici, sus, cu
secretariatul de redacție de la acel atoatestăpânitor etaj întâi,
răspunsurile prompte pe care eram puși să le dăm în paralel cu
preluarea sau retransmiterea către telefoanele din redacție a
corespondențelor în care colcăiau noutăți ce zburau apoi spre
plumbul literelor și se multiplicau în tirajele imense mitraliate de
rotativă, crea pentru mine o adevărată frenezie a fluxului de
informații. Care mă făceau să-mi admir și mai mult patronul.
Fiindcă bărbatul acela care, întotdeauna, știa să arate cu eleganță
cât de bine informat este și cât de prompt ajung la el toate noutățile
lumii, își făcea chiar o pasiune din a aduce tot ce era inventat în
această direcție la acel început de secol al nouăzprezecelea, când
tehnicile explodau și ritmurile modernizărilor aveau preț din ce în
ce mai mare. Și, chiar dacă unii puneau întrebări pe seama unor
mijloace mai puțin limpezi prin care el făcea rost de toate acestea,
chiar dacă advesarii făceau glume și lansau insinuări pe seama
diminutivului „Milu”, poreclindu-l și Milu-stilu, Milu-copilu, sau
Milu-crocodilu, pe mine mă ungea la suflet fondul scriiturii prin
care Mille combătea public acutele probleme ale zilei mândrinduse cu informațiile cele mai noi venite prin mijloacele cele mai noi,
fără să-i pese de cheltuieli. Între anvergura lui ca gândire sau ca
spirit antreprenorial și modul meschin, sărăcăcios, cum vedeam că
se petreceau lucrurile dincolo, la gazetele ce zăceau în teancuri
nevândute pe culoarele și pe scările din jurul sălii de la „România
muncitoare”, alegerea mea era clară: Chiar și din punct de vedere
rațional, adică fără entuziasmele regăsirii unor proprii aspirații, ea
21

23. atârna în favoarea patronului demn de admirat. Și, cel mult
înclinația mea de băiat sărac spre ideile mustăcite de meșterul
Axinte într-un spirit tradițional de revoltă ardelenească, sau spuse
mai vehement și mai precipitat regățenește de Cristescu, mă puteau
face să sper, sentimental, în acea reconciliere prin care, revenind,
Constantin Mille ar fi dat și celorlalți ceva din aura sa... Mintea
mea de copil crescut printre învățători blânzi, deprinzându-ne
cântecele de jale ale ardelenilor, ar fi visat la mai multă înțelegere
între românii cei impulsivi din țara asta liberă de la sud, unde
tânjeau mulți de-ai mei să ajungă. De asta pendulam între adunările
în care ni se spuneau lucruri pe măsura nevoilor care ne-ar fi putut
face să ne răsculăm și redacția lui Mille, loc unde lucram după alte
exemple: Ale afacerilor mai dure și mai de succes, adică cele în
care vorbăria e mai puțină, iar eu, cel care mă gândeam la nevoile
mele, îmi dădeam seama că mă puteam realiza, îmi puteam depăși
sărăcia de care cei de dincolo făceau caz, tocmai lucrând aici
temeinic.
Și, pe măsura nevoilor mele care atunci nu erau prea mari,
chiar mă realizam. Pentru că, încă de la începuturi, după ce mă
obișnuisem cu toată clădirea și cu îndelentnicirile din ea,
încurajându-mi timiditatea cu care mă văzuse așteptând în
antecameră ca să-i cer permisiunea să intru în biblioteca
redactorilor, acolo unde se aflau acele mari enciclopedii și
lexicoane, patronul m-a întrebat:
-Chiar îți place biblioteca?
- Imi place, domnule director, că dumneavoastră ați fost bun și
ne-ați lăsat să dormim în pod ca să facem cu schimbul pentru
domnul contramaistru de la telegraf, așa că eu nu mai trebuie să ies
din casă și pot să stau aici, printre cărți...
Cercetându-mă atent, patronul n-a făcut decât să repete cu o
anumită semnificație:
-„Printre cărți”!... Uite, ai voie să intri și dincolo, unde e
biblioteca mea personală; acolo sunt cărți mai rare, cu care unii nu
știu să umble. Tu să ai grijă să le repui în ordine; și, înainte de a le
pune la locul lor, să le mai ștergi!
Căpătasem astfel o altă îndeletnicire pe lângă cea de a-l asista
pe contramaistrul Disgraziato, un friulan-tirolez care, când sembăta vorbea de-a dreptul într-un dialect de româna pocită,
fustangiu hârșit prin redacții nemțești și italiene în orașe unde-și
făcuse cuiburi efemere. Ca loc stabil, zicea că avea o nevastă
nemțoiacă și catolică de care nu putea divorța, undeva pe Dunăre-n
22

24. sus, fiindcă, până s-ajungă în specializarea asta la ziare, pentru care
pretindea să i se spună contra-maistru, ucenicise ca telegrafist la
marină, prin porturi fluviale, din acelea unde „cărau sub samare
robii pământului”, cum spunea el recitând poezii revoluționare
care-i plăceau și patronului. El trona asupra pupitrului la care, apoi,
am ajuns eu, veghind întreaga zi în directă legătură cu secretariatul
de redacție, cu care trebuia să ia hotărâri prompte și să acționeze
rapid. Fapt pentru care se aranja comod cu sandale ușoare și
maieuri în dungi, cum se poartă marinarii la lucru pe puntea
vasului, uneori cântând, alteori înjurând de mama focului,
întotdeauna vorbind, vorbind mult cu toți cei care sunau, cu
secretarul de redacție de la etajul întâi care-i poruncea prin tuburile
de comunicare unde eu trebuia să-l ajut aruncând mesajele
transcrise pe hârtille acelea tăiate la anumite dimensiuni și făcute
sul, cu corespondenții din toată țara sau, când era mai liber, cu noi,
puștii din jurul lui, care-i admiram îndemânarea cu care manevra
mufele, bananele și butoanele prin care, ca un vrăjitor, parcă se
ținea în mijlocul unor legături cu toată omenirea.
Era ca un matroz temperamental și palavragiu care robotea cu
îndemânare pe puntea asta înălțată la cucurigul clădirii din
Sărindar. Dar, când voia, devenea cochet punându-și uniforma de
gală. Avea un sacou marinăresc încheiat cu nasturi de metal
lustruit, pe care-l îmbrăca ducându-se să agațe mahalagioaice la
balurile de cartier de unde uneori se-ntorcea coșcovit în bătăile cu
mahalagii. Îl angajase Mille special pentru centrala telegrafică
proiectată pentru ziare și asamblată la Zurich cu toate instalațiile
moderne care asigură fluxul de știri concomitent de la agenții și
corespondenți, conversațiile cu alte persoane care telefonau și alte
direcții din care se telegrafia; cu tuburi, cum am spus, ca niște
burlane pentru hârtiile-sul pe care se aruncau unele articole în
redacții și cu linii telefonice până pe birourile șefilor. Era un lucru
de minune la ora aceea, tirolezul helvetic cu accent italian
potrivindu-se-n tandem cu Simionescu, spelbul subsecretar de
redacție care, sub cozorocul care-i ferea ochii, lucra cu condeiul pe
depeșele corespondenților dându-le forma cu care să intre în ziar.
Lucrau coordonându-se bine unul cu altul, ca niște mașini; unul
mânuind butoane și contacte și hârtii aruncate-n sul pe burlan
direct la redactori și comunicări telefonice branșate direct la
stenografi, altul condeiul, gramatica, măsurătura-n quadrați și
alergătura curierilor, formând împreună ceea ce era, spre mândria
patronului, motorul principal al unui ziar modern. Numai că
23

25. friulanul tirolez, care se aciuise comod în Bucureștiul cu femei
ochioase, vorbind o limbă foarte asemănătoare dialectului său, era
cam bețiv; ceea ce îl scotea din sărite pe abstinentul Simionescu,
capabil să stea ore-n șir țepăn la biroul acela imens din capătul
holului de la primul etaj, mișcând numai din încheietura mâinii cu
care corecta hârtii, punea specificații pe pagini sau le-arunca spre
curieri, indicând zgârcit cu degetul de la cealaltă mână, direcția în
care trebuiau duse urgent. Un motor eficient și bine pus la punct, la
care, eu, băiat proaspăt venit, căscam ochii încă de pe când lucram
în zețărie, fiindcă dormitorul nostru, al ucenicilor pe care-i
adăpostea patronu-n pod, ca să aibă telegrafistul ajutoare pe care să
le poată lăsa de pază în momentele de calm, era alături. Ba, primul
pat, cel despărțit cu un dulap de celelalte, fiind chiar al
contramaistrului, păstrat pentru zilele când era dat afară de la câte o
ibovnică, așa cum deseori se întâmpla. Atunci rămânea cu noi, ne
trimitea să-i cumpărăm băutură și, pe cei care voiam, ne învăța
itelienește spunându-ne cuvinte pe care, la rându-ne, noi îl învățam
cum sună corect pe românește; îndeletnicire la care, cu aplecarea
mea spre învățătură, cu dorința mea de a completa ceea ce nu
apucasem la timp, eu mă pretam de minune.
Fapt pentru care contramaistrul chiar ținea la mine și, încă din
primul an, când mai lucram jos în zețărie urcând aici numai pentru
dormit, îmi dădea ca supliment porția sa de lapte, ca să mă vindece,
sau măcar să mă ferească de accentuarea saturnismului. Fiindcă
saturnismul era atunci o boală mult luată în considerație printre
bolile profesionale de care social-democrații și sindicatele lor
făceau caz și spre a demonstra că reprezintă muncitorimea, acuzau
patronatele de provocarea bolilor profesionale. Iar contramaistrul
Disgraziato, care se considera un „condottiere de la societa” –
luptător pentru tot felul de cauze, lăudând acest gest de patron
modern de a aduce în ateliere lapte, cum se-ntâmpla numai în
tipografiile din Franța și Germania, de câte ori avea ocazia la
balurile unde, boier culant, Constantin Mille dădea bere pentru
toată lumea, în româno-italiana sa, îi ura să ajungă la inima cea
bună ca să le dea muncitorilor și-o rație de rachiu, fiindcă „qu’esta
bevatura vindecă de și mai multe boli!... Chiar și de albinism, nu
doar de saturnism” - spunea el făcând aluzie la tandemul uman cu
care, prin fire și burlane ținea legătura peste trei etaje, asigurând
acea șiră a spinării de transmitere a știrilor urgente, datorită căreia
patronul era mândru de a avea cea mai bună și mai promptă
informație, prin comunicarea ei devenind stăpân și pe politici și pe
24

26. influențarea opiniei publice. „Pentru palazzo ăsta al tău, patroane!
– toasta el la asemenea petreceri sonorizând italienește cuvintele
pocite, știind că-i face plăcere aceluia – Pentru palazzo al tău care,
aici, alături de palazzo reale, conduce în România regatul
știrilor!”... Și, astfel, adică jucând teatru și spunându-i tare: „Ce, tu
nu vrei să bei pentru patronul nostru?”, îl făcea să ia o înghițitură
chiar și pe spelbul de Simionescu. Cel care, când, peste cele trei
etaje câte erau de la centrala din mansardă până la măsoiul lui din
somptuosul etaj unu, simțea că domnul contramaistru își unsese
prea mult mecanismele prin care comunicau, nu mai avea răbdare
să-i spună la telefon și striga prin burlanele pe care lunecau știrile
pe suluri de hârtie: „Disgraziato, abține-te, bețivule, că mai avem
două ore până se-nchide ediția!!!”... Iar celălalt nu se sfia să
răspundă tot prin vibrațiile răspândite de coloana burlanelor ce
traversau etajele: „Non te preoccupare, abstinento!... Am băiatu
bun care agiuta me!”...
Băiatul bun eram eu, Toni care, așa cum de la neamțul la care
ucenicisem în Ardeal prinsesem ceva germană, friulana
contramaistrului o prindeam și mai repede. Ceea ce-l făcea pe acela
să mă îndrăgească, să mă ia cu el plătindu-mi intrarea la saloane de
bal unde veneau mahalagioaicele Bucureștilor cu pantofii în mână,
ca să nu-i strice prin băltoace; iar, la intrare, își suflecau frumos
fustele ca să se spele bine pe picioare și să-și frece călcâiele până
deveneau roze și tentante, înainte de a se încălța și a intra ca niște
doamne în sala de dans.
Acolo, în interior, după ce la cișmea, chicotind, își mai
arătaseră genunchii și pulpele, ridicând din rochii ca să nu se ude,
sau mișcându-și ondulat fundurile rotunde când se-aplecau ca să se
dea cu săpun, deveneau serioase ținând gleznele ascunse sub
marginea fustei. Fiindcă moda participării la asemenea baluri unde
se făceau cunoștințele, era să aștepte sfioase, pentru a se lăsa apoi
invitate, sau chiar tratate cu acadele când deveneau mai intime cu
cavalerii. Contramaistrul mă învăța că pașii de dans nu sunt prea
grei, putând să și țopăi uneori, mai ca la „Sârbă”, fiindcă
mahalalele de unde veneau fetele nu erau departe de sat. Și mă mai
învăța cum să le cunosc pe cele cu care „mergeau lucrurile mai
ușor”, că le puteai da pe urmă întâlnire în Cișmigiu, sau te puteai
aventura până la capetele de tramvai peste maidanele cărora stăteau
ele... Chiar așa avea obicei contramaistrul să facă, mai ales dacă o
lua și cu carcaletele: Se agăța de câte una, îi împuia capul și, bine
înțeles că nu o mai lăsa. Mă trimitea pe mine acasă, el oferindu-se
25

27. s-o conducă; întreprindere din care, uneori, se-ntorcea șifonat rău:
Cotonogit de mahalagii care, în ciuda gurii femeilor, aveau
principiile lor de a nu accepta intrușii.
O dată, însă, m-a dus spre Curtea Veche, pe la Hanul lui
Manuc și m-a băgat într-o sală unde s-au perindat la tribună mai
mulți vorbitori, unii chiar pronunțând stricat românește, ca și
contramaistrul, dar cu altfel de accente, mai puțin sonore decât al
lui și, mai mult, hârâite germanic sau smiorcăite slav dar, oricum,
sunând pocit românește. Exact cum îl auzeam uneori pe patron că-i
batjocorea față de Axinte care, da, trebuie să recunosc, avea
principii și ținea la ele: Nu m-a îndemnat nici o dată și nu m-a atras
într-acolo, dar s-a bucurat văzându-mă venind. Dizgraziato era
cunoscut și chiar aplaudat de participanți; i se spunea
„garibaldistul”, iar el se-mpipota vorbind despre „mundo operai” și
„vittoria finale”, ceea ce făcea notă aparte față de cei ce tăiau firu-n
patru, făcând-o pe filosofii care vorbeau când de unul Malthus cu
o teorie bine cunoscută pe atunci, când de altul Marx, despre care
n-am prea găsit mare lucru în lexicoanele de la redacție unde
încercam întotdeauna să-mi descifrez câte ceva din multele
întrebări ale lipsei mele de școală.
În felul acesta m-am întâlnit acolo cu meșterul meu Axinte
care, fiind un om mai serios și mai cumpătat, de la care primeam
altfel de sfaturi, mai ardelenești decât exclamațiile temperamentale
ale italianului aceluia cu vorbire muzicală, a doua zi, la lucru, mi-a
spus:
-Dacă ai venit cu garibaldistu, foarte bine, măi tată; eu m-am
ținut deoparte, fiindcă așa e înțelegerea cu patronul: Să ne
respectăm, dar să nu influențăm.
Iar eu am avut încrederea să-l întreb ceea ce nu-l întrebasem
pe contramaistru:
-Oare patronu se supără dacă ne ducem acolo?
- N-are, tată, cum se supăra; că și tinerețea lui tot aici e; chiar
el ne spune că muncitorii au nevoie de un partid... Doar că, după el,
nu muncitorii sunt cei mai importanți în țara asta, fiindcă sărăcia-i
mult mai mare, iar el se vrea tribun pentru nevoiași de mai multe
feluri... Și are dreptate, tată, nu zic nu; fiindcă, uite, noi ardelenii
avem alte nedreptăți de-nfruntat; alții au altele... El face ziaru ăsta
pentru toți. Ba, de ce să n-o spunem: poate și-a dat seama că și
câștigă astfel de la toți. Asta-i treaba lui, măi tată, că nevoi sunt
multe pe lume și, cu ce este, nu se-ajunge pentru toți... Unii seajung, alții nu și tânjesc , alții se bucură cu mai puțin. Fiecare cu
26

28. ale lui... Uite, el s-a ajuns și, de aia, nu se mai înțelege cu cei care
spun că fac ziare numai pentru noi... Eu ca muncitor înțeleg; dar
alții...
- Înseamnă că patronu nostru-i mai bun?
- Vrea să arate și chiar a putut să arate că la el leafa-i mai
sigură – spuse cu înțelepciunea sa ardeleanul - și, să știi, măi tată,
că nu l-am văzut supărându-se că eu lucrez și la revistele lor ca să
mai scot un ban. Așa că, nici alte întrebări nu-mi pun, dar nici în
partide cu ei n-am ce să caut, fiindcă eu n-am banii lor. Ți-am spus:
pe lumea asta nu e pentru toți, fiindcă nici nu suntem toți la fel; iar
oameni ca Mille adună și pentru alții; în vreme ce ăia care nu l-au
mai vrut între ei, ehe, fie au dispărut, fie n-au ajuns să facă ce face
el!...
- Deci, e mai bun. – insistam eu bucuros – Meștere, dumneata
m-ai pus prima dată să-nvăț versurile lui.
- Măi tată – apăsă meșterul spre acest spirit părintesc – îmi ești
și-un fel de neam și lucrezi cu mine, așa că-ți spun ce văd și eu:
Noi n-avem altă cale; el are, dar ne și înțelege că ne adunăm acolo.
Iar, uneori, scrie lucruri mai tari decât spun unii dintre cei de-acolo
care, mie chiar că nu-mi plac, așa cum nu-i plac nici lui. Dar asta
nu-nseamnă că nu-i partidul meu!... Viața asta-i cu dus și-ntors,
futu-i mama ei, măi tată!... Mille știe că eu n-o să mă duc la
partidele lui, cu toate că eu aș vrea ca unul ca el să revină la
partidul unde mă aflu cu alții care nu-s de talia lui, tocmai pentru
că-i mai român și mai de-al nostru... Viața asta-i cu dus și-ntors; țiam spus!
4.
Contramaistrul, mi-a vorbit însă altfel. Considerându-se
garibaldist pus pe fapte mari, spiritul său anarhic, agitat și care
avea nevoie să devină teatral și să aibă public atunci când lua achiu
cu băutura, nu spunea lucrurilor pe nume, precum simțul de
cumpătare al meșterului Axinte. El întotdeauna exagera, clama,
instiga, făcea caz de ginta latină și de carvonarism, se raporta fără
rost la situații deosebite din Franța, din Italia, confundând dinastiile
regale, cu cele imperiale și cu cele de sorginte mai ignobilă
proclamte recent, ajungând la revoluția din Mexic ce împușcase un
împărat germanic, dar făcând confuzii cu Oliver Cromwell care
decapitase un rege englez și cu asasinul lui Abraham Lincoln care
rostise replica dintr-o piesă de teatru care vorbea de tirani.
27

29. -Ragazzo-băiete – se lăuda el mânuind comutatoarele de pe
scaunul unde stătea în maieul cu dungi marinărești, cum avea încăn bagajele sale, purtate ca amintire din reala sau ireala marinărie
despre care vorbea – eu sunt neam de haiduci; ai mei sunt acei
briganzi care-i strâng de gât pe zgărciții austrieci în Tirol... Pentru
mine libertatea e totul și fac urât dacă n-o am!... Eu m-am făcut
anarhist împotriva comenduirii care voia să mă ia în armata
imperială și a bisericii care vrea să mă facă robul pe toată viața a
unei singure femei, și aia nemțoiacă fadă!
Părea simpatic pentru că spunea lucruri mai neobișnuite, iar
nouă, calfelor cărora ne dădea lecții de viață când împărțea cu noi
dormitorul din pod, ne spunea povești marinărești sau povești cu
briganzi în care-și găsea și sie-și rol, într-o postură întotdeauna
revoltată și revoluționară, cum se complăcea, ajungând cu
exagerarea chiar până la a afirma că ajunsese cu Garibaldi-n
America. Dar relata, de fapt, întămplări speculate din plin de
ziarele europene. Se lăuda cu un văr, anarhist republican rămas în
Italia după Garibaldi, care-o omorâse la Geneva pe împărăteasa lui
Franz Iosif, strigând că voia să ucidă tirania și plângând apoi, când
a aflat că nefericita victimă prin care se răzbunase pe tronul de la
Viena, avea vederi revoluționare și-l dușmănea ea însăși pe
împăratul tiran. Dar, mai ales, afirma sus și tare că-i place-n
România că-s oameni petrecăreți, femeile nesemănând cu
nemțoaicele, iar regele, oricât de neamț o fi el, nu putuse schimba
delăsarea și șpăgăria polițiștilor, aici ne mergând dictatura. Și încă
multe altele, gura lui bogată găsind cuvinte și sunete ca să se facă
înțeles pe românește, satisfăcându-i, astfel, dorința de a ieși în
evidență cu gesturi exagerate, dar cabotin-simpatic-vorbărețe, carei îndulceau pornirea agresivă din care, de fapt, țâșneau spusele lui.
Doctorul Racovski și Dobrogeanu Gherea îl foloseau când era
nevoie de agitație în sala aia de la „România Muncitoare”, iar el ne
aducea pe puștii din podul-dormitor acolo prezentându-ne șefilor
drept viitoarea generație de carbonari pe care o pregătește. Ba, pe
mine chiar m-a luat și m-a prezentat doctorului ca ajutor al său
când a făcut la casa aceluia o instalație prin care-i lega un fir direct
cu Bulgaria. Atunci, fără să-mi dau seama de ce, am intrat în grija
doctorului care a remarcat începutul de saturnism de care sufeream
și mi-a dat atenție, nu numai medicală, ci și ca exemplu în
discursurile lui când vorbea de exploatarea tiuneretului muncitor și
nepăsarea față de bolile profesinale la care se expun. Axinte i-a
spus atunci cum m-au mutat la telegraf, ca să nu mai lucrez cu
28

30. plumbul, dar el a continuat să mă consulte, m-a pus sub observație
și mi-a dat mai multe îngrijiri spunându-mi cum să mă tratez.
-Să vii aici, dacă te interesează discuțiile noastre, doar pentru
voi le facem - mi-a spus doctorul foarte tranșant - dar să vii
întotdeauna când sunt eu, ca să văd cum îți evoluează boala. E o
boală profesională, vine de pe urma muncilor la care sunteți supuși,
iar noi trebuie să fim atenți, să demascăm și să eradicăm racilele
societății burgheze!
Era impresionant omul ăsta care părea ursuz, când de la
tribună vorbea de revoluții, cum se schimba când îmbrăca halatul
pentru consultațiile pe care le dădea gratis, tot acolo, pentru
nevoiașii care-l căutau. Iar, în legătură cu mine, nu s-a lăsat. A
făcut la primărie demersuri să-mi fie înregistrată boala
profesională, a scris la ziare și în străinătate până a primit de la
Paris ultimele cercetări în legătură cu saturnismul. Abia atunci mia făcut un examen complet, mi-a dat o rețetă cu recomandare
gratuită de tratament la spitalul militar și m-a sfătuit să mă
revigorez umblând vară-iarnă cu capul gol și pieptul deschis, teorie
la modă care punea accentul pe ambiția organismului de a înfrunta
schimbările de temperatură. Concomitent, a scris și a dat interviuri
în legătură cu acest caz controlându-mă cu grijulie autoritate, ceea
ce, trebuie să recunosc, mă bucura simțindu-mă protejat și de acest
om. Și, numai când am văzut că patronului meu nu-i prea plăcea
asta, am simțit cu tristețe nevoia să mă întreb de ce, oare, tocmai
oamenii față de care aveam motive de admirație, sau cei pentru
care aveam motive de recunoștință în sufletul meu care era unic, se
aflau în bărci diferite.
Pentru că, văzând asta, patronul Mille nu a putut să nu
comenteze politizarea la care proceda doctorul.
- Ești celebru, Anton Celaru; scriu ziarele socialiste despre tine
– ironiza el – Muncitorul exploatat de mine, cum spune Marx, este
tratat de boala profesională pe care i-a descoperit-o urmașul
acestuia, Rakovski... Iată cum intră și medicina în lupta de clasă!
- Dar, domnule director – mă scuzam eu, chiar arătându-i că
învățasem de acum ce e presa – eu am cerut și s-a scris clar că am
venit cu boala asta din Ardeal, de la vechea tipografie, și că
dumneavoastră vă sunt recunoscător fiindcă nu m-ați mai lăsat să
lucrez cu plumb.
- Ai venit din Ardeal cu mai puțin umor decât al nostru, de
aici, măi Toni. Glumeam și eu de modul cum i-a învățat Engels pe
29

31. ăștia, la Internațională, să-și facă reclamă. Spune-mi mai bine cum
te simți de când umbli așa, cu părul vâlvoi și pieptul gol.
Cu părul vâlvoi și pieptul gol. Da, chiar așa umblam și zău că
mă simțeam bine. Înfruntasem o iarnă și eram mândru de mine
- Mă simt bine, domnule director – am răspuns eu arătând ce
mai învățasem la „România muncitoare” pe lângă tratamentul
prescris de doctorul Racovski – mă simt mai dârz când merg cu
pieptul deschis înfruntând frigul și... prejudecățile!
- Așa să faci! – m-a încurajat malițios Mille, fără să-i ierte pe
cei care-l excluseseră cândva - Și, să fii atent la prejudecățile lor,
că au multe! – apoi, spre bucuria mea devenind mai blând, mai
concesiv: Eu cu alții am ce am; pe doctor îl stimez fiindcă-i om
învățat, format în occident, nu la nihilismul rusesc. Și, în plus – își
dădu el drumul cu fantezia comentariului spumos care-i caracteriza
și articolele - cu toate că-i bulgar încăpățânat, pot spune că s-a
oltenizat complet aici la noi; vede lucrurile mai liber, mai glumeț și
mai la futu-i mă-sa decât Gherea care tot vrea să dea lecții estetice
grave. Racovski, nu; dar la Gherea, totul se tratează cu gravitate,
făcând caz de importanța persoanei sale și a unor teorii prinse după
ureche de la Cernâșevski, prin mintea mai rudimentară a lui
Plehanov. Mai bine-ar fi prins după urecehe limba noastră, ca s-o
pronunțe mai corect; cu „î”-ul î și „ă”-ul ă!
- Domnul Gherea nu prea-mi place nici mie – am răspuns
atunci eu, încurajat.
- De ce, mă?
- E mai... mai milităros!
- Milităros? Bravo! Ai pus punctul pe „i”!... – nu iertă Mille
ocazia – Când vorbește, după ce că vorbește stricat, mai vrea să dea
și ordine! - Și, convins de tema principală a polemicii lui, devenea
oratorul care ne atrăgea atenția: Măi băieți, studiați dedesubturile
tuturor nihilismelor, anarhismelor sau chiar sindicalismelor care
par pașnice și, când veți vedea bine cum sunt manipulate de niște
forțe foarte misterioase, vă veți da seama mai clar că marea
mișcare europeană de astăzi nu este social-democrația
internaționalistă, teoretizată arbitrar și demagogic, ci nevoia de bun
simț a emancipării popoarelor. Motorul social al prezentului este
pragmatismul unei conștiințe naționale care sparge imperiile și
favorizează țările în granițe firești, unde oamenii se administrează
după nevoile lor, asigurând progresul cât mai multora, nu al unora
sau altora!
30

32. Eram bucuros văzându-mi patronul neabătutut de la niște
principii practice, pentru care era aplaudat și de ai lui, în redacția
pe care o coagula cu pasiune și în adunările mari unde venea cu
ziarele sale de succes. Dar, în același timp, relaxat; nu amenințător
ca fruntașii ceilalți care clamau revoluția, ci glumeț și înțelegător,
chiar dacă făcea asta în limitele polemicii la care se angajase cu
social-democrații. Așa cum, deseori se amuza luându-l peste picior
pe Disgraziato; aruncând asupra aceluia vina tuturor nihiliștilor de
care sublinia că voise să se rupă. Trecut prin lumea aceea pe care
nu o neglija, ba chiar se străduia să-i arate în continuare atenție, tot
așa cum nu se dezicea nici de versurile sale din tinerețe, patronul
Constantin Mille nu ierta, cum am spus, accentele străine din
vorbirea unora dintre socialiștii de care se rupsese și nici pocirea
limbii care, pentru frazele sau versurile sale erau prilej de aleasă
rostire sonoră. Combătându-i la afirmațiile de fond, el le ironiza și
forma precară a exprimării spunând că: „Iată, asemenea pociri de
vorbire, care oglindesc în fond pocirea gândirii, sunt roadele
propagandei internaționaliste”... Așa că se amuza și la sonoritățile
friulane prin care contramaistrul pocea în alt fel rostirea
românească. Îi suporta bețivăneala considerându-l foarte bun acolo
la mânuirea aparaturii care constituia mândria întreprinderii lui și-l
șfichiuia doar când întrecea măsura cu amenințări apocaliptice
despre o revoluție care avea să distrugă totul. Lucru cu care,
judecata lui de om rațional chiar că nu putea fi de acord. Și, în
același timp, își dovedea temeinica informare prin existența sa ales
intelectuală de care era mândru, punând la punct exagerările
friulanului:
- Măi, macaronar nemțesc, astea le-a scris Plehanov mai
limpede și s-a făcut de râs față de filosofii adevărați. Filosofia se
ocupă de creație, nu de distrugere; ea deschide mintea omului, nu io întunecă nihilist!...
- Sunt nihilisto fiindcă vreau să-mi rup lanțurile! – proclama
Disgraziato teatral.
- Și cu ce începi?... Vezi că întrebarea asta le-am pus-o unora
mei deștepți ca tine! – își arăta patronul popularitatea discutând
deschis.
- Cu ce?... Cu Biserica!... Cu catolicii care nu mă lasă să
divorțez! – recunoștea contramaistrul – dacă mă lăsa să divorțez,
luam și eu o nevastă frumoasă aici!
- Păi vezi, Disgraziato, vezi!... Tu vrei să răstorni lumea
fiindcă te bat ăia care nu te lasă, om însurat, la fetele sau surorile
31

33. lor. Păi, macaronarule, învață că mahalagiul român ține la onorul
lui de familist!!... Spune sincer: De câte ori ai fi vrut să scapi din
ghearele lor strigându-le că le-o iei de nevastă!
- Mahalagii, mici burghezi cu prejudecți!... – se trezea
anarhistul din el - Lumea nedreaptă ne face să fim nihiliști!...
lumea care trebuie distrusă!
- Păi, atunci începe cu moșia lui Racovski și cu cârciuma lui
Gherea! – i-o trântea patronul ca să se facă înțeles și de ceilalți de
față - Eu nu eram muncitor și n-aveam ce să caut în partidul
vostru; iar Morțun era mai boier decât mine, așa că nu-l poate
nimeni acuza de trădare; păi, atunci de ce trebuie ca alții, care nu-s
muncitori, să vă conducă după alte interese decât ale voastre?!
- Asta, întreabă-i pe ei; eu sunt garibaldist, nu nihilist! – se
redresa cu demnitate italianul dispus la concesiuni: Uite, eu mă
înfrunt cu plăcere cu tine, patronul meu...
- Tu ești un fenomen rar, mă – îl mângâia patronul punând cu
știința lui degetul pe rană - Ești nihilist latin; nu slav, ca ceilalți!...
Dacă ai fi învățat câte ceva, tu deveneai cartezian; dar ăștia nu-s în
stare; pe ăștia-i bântuie altfel de stafii; filosofia lor e altfel; e
stranie și strâmbă pentru noi, ca și credințele sectelor ălora ce vin
din adâncul Siberiei cu tot felul de mutilări!...
Era plăcut patronul când îl prindeai în astfel de momente și
avea capacitatea aceea a avocaților deștepți de a explica orice
aducând mereu noi informații, mult mai avansate decât ale
adversarului, exact cum făcea și-n gazetărie. Și își găsea virtutea în
faptul că se arăta un pragmatic modern. Lucrătorii ca și redactorii
se băteau să vină la salariile lui sigure și la modernizările prin care
el le făcea servicii mai mari decât ce obțineau de la alții cu
revendicări sindicale pe care li le mai dijmuiau și liderii ce se
pretindeau de stânga. Eu începusem să pricep asta după ce, prima
dată văzusem cerințele foarte riguroase pe care administratorul
Sache Pietreanu le avea în numele patronului, nu lăudându-ne, ci
atrăgând atenția că „atunci când gazeta este bună și se vinde, nu vă
faceți decât datoria!”... De altfel, încă de multă vreme, patronul
multiplicase și pusese în camerele redacției, ca un memento a ceea
ce nu trebuie făcut, poza lui Zaharia Carcalechi, un gazetar falit
devenit celebru în secolul trecut pentru că vreme de aproape
douăzeci de ani scotea din când în când câte un număr din
„Vestitorul românesc”. Nici la zi fixă, nici urmărind fapta de
actualitate, nici renunțând la știrile pe care le lăsa vechi în paginile
32

34. nou tipărite. Tot așa, după cum avea chef sau găsea bani să
cumpere hârtie, dar mirându-se când iarăși ajungea la faliment.
Patron modern, aducând cele mai noi mașini și strângând bani
să cumpere și magaziile de alături ale unor fabricanți de saci, unde
putea să extindă atelierele noastre, Mille se purta cu toți angajații la
fel: Și pretențios și corect cu noi; și, chiar prietenos, atent la
gândurile noastre atunci când avea vreme să stea de vorbă. Așa mi
se arătase mie de când fusesem primit ca nou venit care creșteam
acolo, dar și capriciosului Disgraziato ce ținea atât de mult la
titulatura străină de „contramaistru”. Amândoi - eu plecat de la
părinți în necunoscut, el fugind de la nevastă, poate, în cunoștința
de cauză care-l făcea uneori să se-ntoacă terfelit de prejudecățile
celor cărora le asalta femeile – noi recunoșteam că fuseserăm
adoptați în întreprinderea prosperă a lui Mille și, datorită spiritului
antreprenorial modern al acestuia, știam, ca și mulți alții că, de bine
de rău ne este asigurat un trai cum n-aveau muncitorii din alte
părți. Ne-am spus odată asta, simțind nevoia să analizăm lucrurile
și, cu toată diferența de vârstă, ne-am simțit prieteni
Numai că, într-o bună zi, nenorocirea făcu ca, nici măcar
terfelit, Disgraziato să nu se mai întoarcă. Se spunea că mahalagii
care-l bătuseră crunt, îl aruncaseră pe urmă într-un tren cerealier
care mergea spre Giurgiu „vărsându-l” acolo într-un șlep odată cu
grânele. Dar alții bănuiau că putea fi și mâna poliției care se afla în
alarmă din pricina revoluțiilor din Rusia și încerca să scape de cei
care făceau agitație; mai ales dacă n-aveau o identitate prea clară,
putând fi prins și cu musca pe căciulă, cum se-ntâmpla cu
contramaistrul.
Mai înainte, însă, de a se afla toate acestea, a izbucnit panica
în redacție deoarece, exact la orele de vârf când circulația de
mesaje, depeșe, știri prin telefoane și tubulatura burlanelor realiza
acel flux al legăturilor dintre mansarda cu centrala, conducerea de
la primul etaj cu masa mare la care lucra nedezlipit Simionescu și
birourile, culegerea, paginația de la celelalte etaje, ca niciodată,
Disgraziato nu apăruse. Oricât de bețivan și fustangiu era, oricât îl
dregeau băieții din dormitorul alăturat cu cafele amare în care
storceau lămăie, la orele acelea, mai șifonat sau mai curățel, el
apărea întotdeauna și nu se făcea de râs când începea mânuirea
butoanelor, așa că spelbul de la măsoiul din hol nu bombănea decât
în primele minute, pe urmă, când constata că lucrurile începeau să
meargă, auzindu-i-se prin burlane numai comenzile obișnuite.
33

35. De data asta, însă, Simionescu striga ca-n gură de șarpe
înjurându-l pe bețivan de toți și de toate pentru că încă nu realiza
faptul că se putea să nu fie acolo, iar motorul lor să nu pornească,
să rămână inert, să nu intre-n funcțiune și, astfel, întregul
mecanism să sucombe. Apăruse acolo, lângă biroul cel mare și lat,
chiar secretarul general de redacție, părăsindu-și fotoliul său
somptuos care fusese al vechiului patron, al lui Beldiman și se
vedea prin ușa rămasă deschisă de la încăperea înălțată cu trei
trepte mai sus, pentru ca atunci când voia, peste capul adjunctului
său Simionescu, să poată supraveghea tot holul. Veneau și ceilalți
secretari, cu listele de portofoliu care se putea folosi ca să se
tipărească, totuși, gazeta – portofoliu de articole din redacție,
portofoliu de materiale culese, de pe mesele cu corecturi, din
paginație, portofoliu scuturat din toate părțile, redimensionat,
rafistolat repede, pe picior, pentru ca procesul tipografic să nu stea
în vreme ce, cu telefonul la ureche, dar strigând și-n pâlnia de
desupra capului său, în care se termina întinderea tubulaturii,
Simionescu să facă verbal eforturile cu care alții încearcă să
pornească un motor când forțînd, când rugându-se, când
molestându-l, când luându-l cu binișorul...
Iar motorul porni. Cândva, fără ca în agitația aceea să-și dea
seama cineva când, se treziră cu el pornind, primele suluri
lunecând zdrăgănit pe tuburi, primele legături începând să lucească
în beculețe, tocul lui Simionescu detașându-se de poruncile rostite
de glasul său și menționând dimensiuni și formate pe colțurile
paginilor, telefoanele începând să se audă țărăind în birourile lăsate
cu ușile deschise de cei care se strânseseră agitați la masa
subsecertarului de redacție, până la exclamația satisfăcută a
aceluia, ca o promisiune că, de acum, lucrurile intră îndesfășurarea
lor calmă:
-Așa, așa... fir-ai tu al dracului de pacoste bețivă!...
L-am auzit bine, dar am tăcut mâlc și am continuat, fiindcă nu
aveam ce face. Disperat de faptul că Disgrațiato nu-și făcuse
apariția, mă băgasem eu să pornesc mecanismul, iar acum nu-l mai
puteam opri.
De-abia când ei au ajuns sus, după ce grosul materiei intrase
la tipar și puteau să-l muștruluiască pe bețivan pentru emoția ce leo dăduse, la pupitrul cu butoane, beculețe, mufe și borne pentru
fișe, cadrane cu poziții pentru ștechere și toată mățăraia
conexiunilor branșate și debranșate, au constatat că, acolo, nici în
maieul cu dungi, nici nedezbrăcat de scaoul cu nasturi marinărești
34

36. cum rămânea când venea pe fugă, nici mahmur, nici proaspăt
trezit, nu era Disgraziato, piaza rea a spelbului și conștiinciosului
personaj de la masa de comandă din hol. Ci, transpirat tot dar ne
lăsându-mă, ba mai bălbâind și câte-o comandă în italiană, ca și
cum aș fi mânat o mârțoagă de tracțiune învățată cu limba aceea,
cu părul vîlvoi și cămașa descheiată, eram eu, Toni, recunoscând
ca și cum era vorba de o vină, că fusesem cel care n-a lăsat să
moară mașinăria fluxului de știri. Era spre al patrulea an de când
lucram la Adevărul, iar patronul m-a avansat imediat pe acel post,
fără să mă întrebe de câte ori o mai făcusem asta ascunzând lipsa
contramaistrului pe care bețivăneala nu-l împiedica să fie
îndemânatic.
Din păcate, nici nu s-a mai putut proba că eu îl mai înlocuisem
în ocazii din astea pe contramaistru, fiindcă Disgraziato a dispărut
devenind, așa cum era el cu bune și rele, o lipsă pentru mulți. Un
loc gol privind contradictoria lui personalitate care, chiar dacă el se
purta de cele mai multe ori rece și egoist, satisfăcându-și mai ales
exibiționismul cu care atrăgea atenția celorlalți, această atracție îi
marca: Și pe tinerii ca mine care, poate, în superficialitatea vîrstei
îl luam drept model de personalitate accentuată ale cărei trucuri de
succes ești tentat să le imiți, dar și pe vârstnicii pe lângă care nu
putea să treacă neremarcat. Așa că, pe mine, pesemne
considerându-mă un fel de emul al aceluia, chiar doctorul Racovski
m-a întrebat acolo, la „România muncitoare”:
-Toni, oare se mai știe ceva de italianul tirolezo-helvetic și
garibaldist?...
Astfel, cam la patru ani de când mă consideram bucureștean și
iubeam orașul acesta vesel la fel de mult ca dealurile cu livezi ale
copilăriei mele, am moștenit eu patul despărțit cu dulap care
formase cândva încăperea separată de dormitor pe care o meritase
contramaistrul. Iar, acum, au mai trecut încă doi de când am
preluat pupitrul aceluia cu toate instalațiile la care m-am deprins a
lucra cât mai prompt și făcându-mi din asta o pasiune, acolo, la
cucurigul mansardei unde se afla centrala în peretele exterior al
căreia - calcan cărămiziu ce dădea spre turla bisericii - se ancorau
pe izolatorii de porțelan ca niște zgribulite păsări albe, zeci de fire
ce traversau cerul Bucureștilor aducând toate veștile lumii.
Pe această cale mi-a parvenit și mesajul acela la oră târzie, în
vremea de pauză, când firele se mai răceau după ce se intra în
tipărirea edițiilor de noapte și, în vibrația pe care o trasmitea
pereților rotativa de dedesubt, eu deschideam fereastra ca să respir
35

37. înainte de culcare aerul nopții de iarnă ascultând fornăitul cailor de
la trăsurile care se strângeau în jurul bisericii așteptându-și rândul
la pachetele ce li se aruncau prin ușile de la expediție spre a fi duse
la mesageria trenurilor de noapte. Era o plăcere scurtă, fiindcă
altfel nu-mi rămâneau mai mult de patru ore de somn până ce
limbile soneriilor subțiri reîncepeau să țărâie cerând contacte cu cei
ce se-ntreceau să dea cât mai devreme știrile dimineții. Așa că
tocmai mă pregăteam să-nchid geamul când, un apel în plus insistă
până ce eu ajunsei să răspund:
-Alo, Toni, tu ești?... sunt de la Cernăuți, Pitaru... Notează-ți
mai întâi niște nume și-apoi îți spun despre ce-i vorba... Așa:
Aidingher; se scrie Ei-din-ger; ai scris?... Acuma încă unul:
generalul Fișer; se scrie Fi-sch-er... Bun; și încă unul: Mochi Fișer:
se scrie tot Fi-sh-er, fără„c”... Ai notat, da?... Acuma fii atent, ca te
sun la telefon la ora asta și-ți spun pe gură că nu ne-aude nimeni;
nu-ți scriu nimic pe telegraf, că jandarmii pot intercepta... Primul
Fischer, generalul, e șeful lor; să notezi și asta... Așa, uite despre
ce-i vorba: La cât vine patronu? Să nu-l suni acasă; aștepți până
vine și intri la el!... Numai dacă vezi că-ntârzie, suni; dar nu-i spui
la telefon, că dimneața e altfel; înțelegi?... Întrebi numai când vine,
sau vezi dacă trebuie să te duci să-l întâlnești în altă parte; înțelegi
Antoane?!..
5.
Patronul ajunsese, însă, de dimineață; iar eu, înfățișându-mă în
vesta cu mânecile cămășii gâtuite de gume, l-am așteptat să
termine cu cei care de obicei erau primii: secretariatul de redacție
și administrația cu hârtiile de bancă, pentru ca să mă strecor
înaintea redactorilor care se strângeau mai greu pentru „operativa
mare”.
- Ai pățit ceva? – mă întrebă Mille pentru că, de obicei, mă
chema el când pleca, sau urma să lipsească pentru a-mi spune cum
să dirijez mesajele ce-i veneau în lipsă.
- Nu eu; Pitaru de la Cernăuți... Adică nici el. Mi-a spus să vă
spun neapărat că se pregătește ceva grav... Din partea generalului
Fischer, de la jandarmeria austriacă, dar și cu alt Fisher, unul
Mochi de la Botoșani care a ajuns în Austria. Și mai este unul,
Eidinger; cred că e cel care vă sună la telefon și vă fac uneori
legătura... Așa cred: care dă anunțuri de la Athénée Palace; că nu
mi-a dat numele celălalt, iar eu nu i-am spus că-l știam, ca să vă
spun întâi dumneavoastră...
36

38. - Bine, mă, ăștia sunt, va să zică; am înțeles. Și ce spune
Pitaru că fac?
- Zice că fac spioni; că la jandarmeria austriacă la Cernăuți se
caută români, sau care vorbesc românește și îi primesc la instrucție,
iar după aia semnează angajament pe patru ani. Dar în primul an,
obligator merg la muncă la noi aici în regat, sau în Banat, nu mi-a
mai spus exact dacă și-n alte părți. Mi-a spus numai că a văzut
oameni adunați la recrutare și a văzut un asemenea angajament
care promite că, după un an de muncă-n România, îi trimite chiar
jandarmi să fie în alte părți din imperiu, sau îi face achizitori de
recolte aici, de la moșierii noștri pentru armata austriacă; dar prima
dată să fie lucrători; la semănat, la prașilă, la cules; lucrători
agricoli care să se ducă unde îi trimit ei; sau să fie chiar mai
bătrâni, dar să fi fost la lucru în satele românești, ba chiar să aibă și
cunoștințe pe acolo... Și vă roagă Pitaru să dați să verifice la moșii
la noi, unde-au venit ăștia; că mi-a dat o listă pe telegraf pe care,
uitați, am transcris-o. Restul mi-a spus la telefon și mi-a spus să nu
transcriu ci să vă spun să știți numai dumneavoastră, că la telefon
n-avea cine să-l asculte iar la telegraf sunt numai nume de moșii,
sau arendași de care nu știe cineva despre ce e vorba... Și mi-a mai
spus că Mochi ăsta a dat într-un ziar de-acolo, că nu vrea să
semneze nimic cu țăranii, fiindcă e an bun, care va avea recoltă
bună și are alte planuri; poate, adică, să folosească muncitori din
ăia, angajați acolo, pe care-i plătește îndată după munci, și nu la
dijmă... Dar a zis că n-a înțeles prea bine, fiindcă ziarul ăla din
Cernăuți e cu interese la Fischer celălalt, generalul, și nu poți avea
încredere; așa că vă roagă pe dumneavoastră să analizați... Asta a
spus; mă iertați că am dat-o așa repede, dar mi-era teamă să nu uit
ceva, că mi-a telefonat tocmai când mă culcam, iar când mi-a spus
de Eidinger, m-am gândit c-o fi ăsta care vă caută pe aici...
Cred că precipitarea mă făcuse să spun tot dintr-o singură
suflare, fiindcă patronul încerca să mă tempereze:
- Bine Toni; bine băiatule... Acum stai aicea jos, scrie ce-ai
spus și lasă-mi pe birou până termin operativa.
- Să v-aștept?
- Nu; poți să te duci sus. Numai așează foaia cu spatele, să nu
vadă alții care s-ar uita pe masă când intră.
- Și, lui Pitaru, dacă ne caută?
- Spune-i că apare; să mai transmită tot ce află... Și, apropo de
nemți: Când o să mă sune unul Günther, să mă cauți; dacă nu,
amintește-mi la prânz, după ce apare ediția, să-i telefonăm noi...
37

39. - Am înțeles – mă așezai eu la masa mică, unde uneori
patronul dicta stenografilor, încercând penița în vreme ce Mille, cu
predilecția sa de a fi atent la toate, a se informa și a se arăta
informat, își amintea că era cazul să mai întrebe:
- Pitaru n-a pomenit ceva de banii lui de deplasare.
- A spus și de asta, domnule director – recunoscui eu spăsit –
dar mi-a zis să vă-ntreb altă dată, că acum e important asta...
- Bine – îi făcu plăcere patronului să-și dovedească
nedezmințita atenție – zi-i că uite, acum, în ședință, spun
administrației să rezolve...
În ediția de prânz, sub un titlu lat, care lăsa să se înțeleagă mai
multe fără a spune mare lucru, apăru o știre pe care m-am grăbit să
o anunț corespondentului de la Cernăuți, odată cu vestea bună a
promptitudinii patronului cu măsurile administrative... Acela
mulțumi spunându-mi ca și cum eu aș fi știut tot ce aranjase el cu
patronul:
-Bun; acum am cum să mă țin după ei, dacă vor începe ăștia să
se deplaseze...
Și, doar după vreo două zile, când pesemne ajunsese la el
numărul respectiv din gazetă, mă întrebă dacă se va da și restul
informațiilor pe care mă rugase să le transmit șefului celui mare.
Dar eu n-am îndrăznit să-l mai deranjez pe Mille cu o
asemenea întrebare. Mai ales că aveam multă treabă în
îndeletnicirile mele din pod, și cu banderola telegrafului și cu
însemnările pe care le preluam la cască și cu legăturile pe care le
comutam tot schimbând fișele din mufe și conectând sau
deconectând diferitele direcții ale sârmelor ce adunau la fereastra
mea prin care priveam orașul, vrăbiile zgribulite așteptând și ele
primăvara. Nici nu mă prea puteam rupe de ale mele, dar nici pe
patron nu-l puteam deranja văzând cât era de ocupat și cum se
precipita; ba, lucru mai rar la comportamentul său echilibrat, îl
auzisem chiar strigând odată într-o convorbire cu acel Günther pe
care nu uitasem să i-l caut.
După legăturile pe care i le făcusem și direct la Viena și la
biroul de la Athénée Palace unde răspundea cu ton cam milităros:
„Ja wohl…” acel Eidinger, părea că se tot tocmeau sau chiar se
certau pe ceva. Dar eu, băiat moștenind din familie curățenia săracă
și mândră de acea conștiinciozitate garantat ardelenească, îmi
făceam cu sfințenie datoria de a nu asculta convorbirile cărora le
făceam legătura, după cum îmi ceruse administratorul Sache
Petreanu din prima zi când mă instalase aici în locul lui
38

40. Disgraziato. Frânturile de început, sau de restabilit conectarea când
se pierdea, nu aveam, însă, cum să le ocolesc . Așa că, unele
precipitări de moment, vrând-nevrând, trebuia să le înțeleg, la fel
cum înțelegeam și frenezia corespondenților atunci când se grăbeau
să transmită o știre-bombă.
Totuși, când am găsit puțin timp pentru plăcerea mea cea
mare, aceea de a mă strecura în biblioteca documentară a
redactorilor și a sorbi din enciclopediile mari și bogate pe care
aceia le foloseau doar rapid, spre elucidarea unor termeni, m-am
dus la colecția ziarului și am recitit cu atenție știrea aceea care
apăruse cu titlul lat, de ultimă oră a evenimentelor din provinciile
nealipite. Am recitit și mi-am dat seama: Din tot ce-i transmisesem
eu patronului, lăsându-i apoi și scris pe birou așa cum poruncise,
știrea nu spunea nimic tocmai despre treaba cu spionajul austriac,
ci punea accentul pe recolta bogată care se anunța:
„După cum preluăm din paginile Foii de dimineață din
Czernovitz, cele spuse de arendașul unor mari moșii din Botoșani
și Piatra, cunoscutul Mochi Fisher, recolta anului acestuia se
prevede a fi foarte bogată. Fapt pentru care omul de afaceri își face
calculul să nu mai dea pământul în dijma legiuită pentru sătenii
localnici, ci să aducă muncitori zilieri cu care să se socotească după
fiecare muncă a câmpului, rămânând el cu câștigul din recolta mai
mare, dacă se va face.”... Și adăuga ceva ce nu se afla în depeșa lui
Pitaru: „Ne temem că, ajunse la urechile sătenilor care, și așa, au
pus mâna pe coase și furci ca să-și facă dreptate, această hotărâre a
uneia dintre cele mai puternice familii de arendași din Moldova, va
înteți starea de nemulțumire provocând adevărate răscoale.
Hambarele sunt goale, iar foamea care-i pândește îi răscoală pe
țărani; pericolul e tot mai mare”...
6.
După câteva zile, văzându-se prin asta că îi parveniseseră
banii și putuse porni în reportaj, Pitaru transmitea pe telegraf de la
Gara Burdujeni unde se făcea transferul de vagoane de la Căile
Ferate Austroungare la Căile Ferate Române, pe vechea linie care
venea de peste graniță. Acolo era vama care se impunea prin
clădirea mare, bogat luminată, a comandamentelor și birourilor de
frontieră, împodobită în arhitectura pretențiilor sfidătoare ale
imperiului. Linia cea veche, însă, continua mai mulți kilometri,
până la gările moldovenești cu peroane mici străjuite de felinarele
39

41. colorate și pompa de apă ridicându-și trompa între ele, proiectate
modest și uitilitar odată cu noua rețea de căi ferate a regatului.
Rețea de pe urma căreia tot antreprenorii nemți se îmbogățiseră
primii, ziarele vremii chiar susținând că așa fusese întronat Carol
întâi de Hohenzollern: Cu misiunea de a concesiona toate
construcțiile de drumuri, poduri și căi ferate românești unor
întreprinderi germane, adică
îndepărtându-i pe concurenții
austrieci și englezi care profitaseră până atunci și aducând băncile
din Berlinul împăratului Wilhelm, ca să fie mai bine înfipte decât
cele din Wiena împăratului Franz-Iosif în finanțarea industriilor
care se întemeiau pe lângă aceste căi ferate...
Cu asemenea afirmații își începea Pitaru reportajul pentru a
arăta că oficialitățile de la vama și transportul austroungar își
reclamau dreptul proprietății lor de terasament pe teritoriul
românesc folosindu-l spre a trece cu vagoanele și a înainta cu
încărcătura până în gări care nu le aparțineau. Iar acolo, încărcătura
cobora fiind formată din grupuri de oameni care așteptau alte
trenuri sau se încolnau și porneau mai departe perpedes pe lângă
calea ferată, despărțindu-se la întretăierea cu șoselele și drumurile
ce duceau spre satele județelor din nordul Moldovei. Șiruri mici, ca
o armată în răspândire, unii având chiar și haine asemănătoare care
parcă li se potriviseră la vreo magazie de uniforme, ba chiar și
ranițele celor ce nu-și duceau lucrurile personale în boccele erau
destul de asemănătoare unora de la armata imperială, fapt pentru
care înaintarea asta strecurată pe grupuri în diverse direcții, aducea
odată cu vânturile primăvăratece ale Babelor lui Martie un fel de
zvon de fluturare a drapelului cu pajuri și înscrisul “A.E.I.O.U.”
(Austria est imperare orbi universo – Austria trebuie sa conduca
întreaga lume).
Cum se vedea, însă, această trebuință a lumii de a fi condusă
de Austria bătrânului Franz-Iosif care, de la 1848, bine sprijinit pe
organizarea sa milităros-polițienească, domnea intr-una asupra
acestui miez de Europă, Pitaru descria chiar și în modul cum
armata asta se tot împărțea mereu rărindu-se printre dealurile
moldave și împânzindu-și prezența în vetrele satelor, unde străinii
provocatori se-amestecau cu oamenii locului și luau parte la
necazul lor. Iar necazul fiind tocmai acela că marele arendaș Mochi
Fișher, plecase la neamul sau tizul lui din Cernăuți, generalul, fără
a le semna învoielile, că vremea arăturilor venea, iar fără aceste
învoieli ei n-aveau pământul pe care să înceapă a intra cu boii,
însemna că anul bogat prevăzut putea fi de mare sărăcie pentru ei,
40

42. lăsându-i fără merinde. În felul acesta, îngrijorarea creștea,
nemulțumirile porneau de nu mai știau oamenii dacă de la ei sau de
la veneticii care se amestecau cu ei, făcându-i să devină mai
nemulțumiți și mai răzbunători, iar aceia arătându-se, așa cum
afirma Pitaru, chiar mai porniți decât ei, localnicii. Și, astfel,
pornea scânteia; începea să colcăie tot nordul Moldovei îndemnat
la revoltă de venetici, iar ziarele din Cernăuți, foile acelea nemțești
de dimineață sau de zi, „Morgenblat” sau „Tagenblat” au oameni
care transmit ca și el umflând lucrurile, agitând cu temerile pe care
le exprimau și făcând răscoala mai mare-n ziar decât ea era cu
adevărat în sate. Acei ziariști de la foile nemțești descriau plecarea
lui Mochi Fisher de la Flămânzi de teama oamenilor ce rămâneau
fără lucru el nesemnându-le învoielile; dar nu pomeneau nimic
despre venirea celor care, chipurile căutând de lucru pe la moșii, se
amestecau printre țărani îndemnându-i la răscoală, așa cum el,
Pitaru, văzuse cu ochii săi. Era vorba de oameni care ziceau că-s
lucrători de pământ trimiși de samsarii care angajau mână de lucru
la Cernăuți, dar avea apucături destul de milităroase când le
spuneau țăranilor cum să se organizeze. Și nu doar unul-doi, ci
grupuri întregi care, acum, pe măsură ce alții intră pe la Burdujeni
și Mihăileni, cum ziaristul nostru s-a dus să constate personal, cei
aduși în vagoane cu o zi-două în urmă se răspândesc tot mai spre
Țara de Jos a Moldovei făcând o asemenea agitație încât el a auzit
că unii țărani au sărit chiar să-i domolească pe alții, ce se porniseră
prea tare, lăsându-se sub comanda unora care nu erau de-ai lor, dar
le dădeau de băut și puneau ei foc... Lucru pe care românul nu-l
face; dar ziarele de la Cernăuți, plătite de Fischer generalul au
început să scrie și să trimită telegrame, preluate apoi de agențiile de
la Viena care le răspândesc în lume.
7.
După apariția acestui reportaj pieptănat, tăiat în unele
locuri, mai ales cele care semnalau că unități ale armatei imperiale
se strâng la graniță pentru o intervenție în România și pus la punct
chiar de patron, au început să vină și altele, de la corespondenți
care anunțaseră înainte anumite răbufniri mai în interiorul țării, dar
acum începeau să-i remarce și ei pe veneticii care instigau, vorbeau
în numele răsculaților și chiar puneau cu mâna lor foc pe la conace.
În vreme ce, jalbele și petițiile pe care le raportau câteva prefecturi,
aveau în mod ciudat cam aceeași scriitură și aceleași vorbe, cu
41

43. toate că proveneau din sate deosebite. Ca și cum ar fi fost scrise de
aceeași mână și doar copiate de cei care veniseră repede la țăranii
nemulțumiți oferindu-se să-i ajute și pornind astfel răscoala. Fără
să remarce aceasta, ziarele socialiste le publicaseră din dorința de a
lua partea răsculaților ale căror plângeri le susțineau. Alertat, sau,
poate cerându-i-se să-i informeze pe ai lui, a doua zi de dimineață,
după terminarea paginării, când în zețărie rămâneau doar ucenicii
ce desfăceau formele, zețarii se eliberau, iar mașiniștii începeau
tipărirea tirajului, meșterul Axinte urcă la mine. De meșter, eu nu
puteam ascunde secretele locului meu de muncă, de vreme ce
tocmai el mă recomandase la patron și lui Sache Petreanu care-mi
făcuse instructajul discreției. Așa că, vorbind la telefon, eu i-am
făcut semn spre teancul mesajelor primite care, mai devreme sau
mai târziu tot ar fi ajuns la mâna lui să le culeagă. Doar știam că
Axinte se bucura de încrederea deplină a patronului, chiar dacă
viața se arăta mai complicată în relațiile care se stabiliseră între
acești doi oameni. Erau niște relații omenești mult mai serioase
decât cele cu „lupta de clasă” despre care vorbeau conferențiarii de
la „România muncitoare”; iar eu nu apucam să pricep de la
Cristescu totul.
Meșterul răsfoia hârtiile pufnind, în vreme ce eu vorbeam
cu Pitaru care revenise acolo, în Gara Burdujeni de unde mai
transmitea ceva prin telegraf. Fiindcă, la telefon, lăsa să se-nțeleagă
că nu avea cum să spună tot, deoarece acolo, în gara cu vameși
imperiali și poliție de frontieră erau mai multe feluri de urechi:
„Înțelegi, Toni?!”... Așa că discuția dura mai mult, el străduinduse să dea de înțeles câte ceva spunând mereu: „ ...zi-i directorului
că domnul conte, stăpânul meu ministrul de externe a poruncit
toate astea, înțelegi, Antoane?”... „Înțeleg, înțeleg – asiguram eu –
uite că și meșterul Axinte te salută!”... Iar acela profita ca să spună:
„ Salută-l și spune-i că trimit pe cineva...Cu primul tren trimit pe
cineva cu explicații; ajunge la voi maine sau poimâine”... Pentru
ca, printre astea să strecoare repede ce-l durea: „Dar spune șefului
să publice! De ce nu publică tot ce trimit?!”... Sau, după alte
divagații: „Eu scriu una și citesc altele... Să nu ia de la alții, că...”...
Cine zici că mă salută? Axinte?... Da-l încoa că suntem prieteni
vechi!... Și nu uita: vă trimit un mesager...
-Sunteți prieteni vechi? Eu îl credeam mai tânăr, mai de
vârsta mea – i-am spus eu lui Axinte luându-i casca în care
terminase de vorbit.
42