SlideShare ist ein Scribd-Unternehmen logo

Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003

•
•
B
Bárdi Zoltán

Proiectarea scarilor-si-rampelor

Ingenieurwesen
1 von 136
Downloaden Sie, um offline zu lesen
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI  ORDINUL Nr. 100  din 10.12.2004  pentru aprobarea reglementării tehnice „  Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri",  indicativ GP 089­03  În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu  modificările ulterioare,  În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.  740  /  2003  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Transporturilor,  Construcţiilor  şi  Turismului,  Având în  vedere procesul verbal de avizare  nr. 9/22.05.2003 al Comitetului Tehnic de  Specialitate ­ CTS 12,  Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite următorul  ORDIN:  Art. 1. ­ Se   aprobă   reglementarea   tehnică  „Ghid   privind proiectarea scărilor şi  rampelor la clădiri", indicativ GP 089­03, elaborată de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism  „Ion Mincu", prevăzută în anexă care face parte integrantă din prezentul ordin.  Art. 2. ­ Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.  Art. 3. ­ Direcţia  Generală Tehnică va aduce  la îndeplinire prevederile prezentului ordin.  MINISTRU,  MIRON TUDOR MITREA  Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Dezvoltare în  Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI  GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR Şl  RAMPELOR, LA CLĂDIRI  INDICATIV GP 089­03  Elaborat de:  UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu"  Rector:  prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU  CENTRUL DE CERCETAREA, SINTEZĂ ŞI BANCĂ DE INFORMAŢII ÎN CONSTRUCŢII,  ARHITECTURĂ ŞI URBANISM ­ CCS ­ BICAU  Director CCS­BICAU:  prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI  Şef proiect:  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  Elaboratori:  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  prof. arh. Alexandru STAN  conf. dr. ing. Adrian IORDĂCHESCU  lect. dr. arh. Doina NICULAE  Avizat de:  DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ­ M.T.C.T.  Director general:  ing. Ion STĂNESCU  Responsabil lucrare:  ing Paula DRAGOMIRESCU
CUPRINS  Cap. 1. GENERALITĂŢI  1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1.2.  Referinţe  1.3. Terminologie  Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR  2.1.  Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor  2.2.  Pante uzuale  2.3. Incărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  2.4. Tipuri principale de scări  2.4.1.  Scări din elemente liniare  2.4.2.  Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.4.3.  Scări din elemente de suprafaţă  2.4.4.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte chesonate  2.4.6.  Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă  2.4.7. Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.4.8.  Scări cu rămpi elicoidale  2.4.9. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă  2.4.10. Scări cu trepte suspendate  2.5.  Materiale pentru realizarea scărilor  2.6.  Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  2.8. Tipuri de rezolvări marginale  2.9.  Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu  ale clădirii  Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ ­ GEOMETRIA SCĂRII ­ FINISAJ ­ TRASEUL  MÂINII CURENTE  3.1.  Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3.1.1.  Scări drepte  3.1.2.  Scări cu întoarcere  3.1.2.1.  Scări cu întoarcere la podest de 180°  3.1.2.2.  Scări cu întoarcere la podest de 90°  3.2.  Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3.2.1.  Domeniu de utilizare  3.2.2. Tipuri de scări balansate  3.2.3.  Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.2.3.1.  Etapele premergătoare construcţiei propriu­zise  3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180°  3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarce la 90°  3.2.3.4.  Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric
Cap.  4.  ELEMENTE  SPECIFICE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  DIN  DIVERSE  MATERIALE  4.1.  Scări din beton armat  4.2.  Scări din lemn  4.3.  Scări metalice  4.4.  Scări din piatră  4.5.  Scări mixte  Anexă informativă I (scări cu trepte foarte înalte, decalate)  Anexă informativă II ­ Exemple de calcul
GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR  ŞI RAMPELOR LA CLĂDIRI  Indicativ GP 089­03  Cap. 1. GENERALITĂŢI  1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1.1.1.  Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de  vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală, la clădiri cu  funcţiuni  civile  şi  în  concordanţă  cu  prevederile  Normativului  privind  criterii  de  performanţă  specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.  1.1.2. Ghidul explicitează:  a. principiile de proiectare a scărilor  b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia  c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra finisajului scării  d. traseul   balustradei   şi   mâinii   curente,   precum   şi implicaţiile pe care le au acestea  asupra  conformării  generale  a  scărilor  cu  întoarcere  la  180°  şi  la  90°,  în  concordanţă  cu  geometria şi structura lor  e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din:  ­ beton armat  ­ lemn  ­ metal  ­ piatră  ­ sticlă  1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile cu  funcţiuni  civile  (publice  şi  private),  precum  şi  la  cele  de  reabilitare  funcţionali  a  clădirilor  existente (de locuit, social­culturale şi administrative), în  măsura în care  intervenţiile includ şi  scările şi/sau rampele acestora.  1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează:  ­elaboratorilor   proiectelor  tehnice   şi   a   detaliilor   de execuţie  ­verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor legii 10/1995  ­executanţilor (constructori, antreprenori)  ­organismelor  administrative  teritoriale  precum  şi  persoanelor  fizice  şi  juridice  care  realizează investiţii în domeniul construcţiilor.  1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din  reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid.  1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică.  1.1.7. Nu fac obiectul  prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu sunt direct  adiacente acestora.  1.1.8.  Nu  fac  obiectul  prezentului  ghid  scările  speciale  rabatabile,  pliante,  scările  şi  rampele  rulante,  care  se  proiectează  ţinând  cont  de  cerinţele  şi  prescripţiile  tehnice  ale  producătorilor specializaţi.
În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul curent  din tabelul de la 1.2., între paranteze drepte: [1], [2] etc.  1.3. Terminologie  În  concepţia  prezentului  ghid  termenii  de  mai  jos,  prezentaţi  în  ordine  alfabetică,  au  următoarea semnificaţie:
Observaţie: O parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii  de performanţă specifice rampelor fi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, pentru alţii  s­au adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].
Cap.  2.  ELEMENTE  GENERALE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  ŞI  RAMPELOR  2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări  (19);  rampele  (17)  asigură  accesul  persoanelor  cu  handicap  locomotor  la  diferite  niveluri  ale  clădirii.  Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].  2.2.  Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1.  Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite funcţiuni,  sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].  2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcari provenite din procesul  de exploatare (utile).  2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă  a rampelor si a podestelor, a straturilor cu umplutură şi de finisajele adoptate.  Încărcările  utile  ţin  cont  de  posibilitatea  aglomeraţiilor,  reprezentând  valori  maxime  normate in condiţii de exploatare (figura 2.2).  2.3.3.  Clasificarea  şi  gruparea  acţiunilor  agenţilor  mecanici pentru calculul scărilor se  face conform STAS 10101/OA [8].
2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  Evaluarea  încărcărilor  permanente  se  face  conform  STAS  10101/1  [9].  Definirea  încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2 [10].  2.3.4.  Valorile  normate  ale  încărcărilor  utile  verticale,  uniform  distribuite  pe  rampe  şi  podeste, sunt date în tabelul A din Normativul [3].  2.3.5.  În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente  independente  sau  lipsite de contratrepte de  solidarizare, scările se verifică şi  la o încărcare utilă concentrată,  pe  direcţie  verticală  de  1,5  kN,  aplicată  pe  element,  în  poziţia  cea  mai  defavorabilă,  pe  o  suprafaţa de l0 x l0cm, în absenţa altor încărcări utile.  2.3.6.  Valorile  normale  ale  încărcărilor  utile,  verticale  şi  orizontale  pe  balustradele  rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3].  Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări  verticale sau orizontale,  considerate  uniform  distribuite  liniar  şi  aplicate  pe  mâna  curentă,  acţiunea  orizontali  a  încărcărilor neconsiderându­se simultană cu cea verticală.  Încărcările orizontale  aplicate pe mâna  curentă a balustradei acţionează  asupra rampei,  dând  naştere  la  un  moment  încovoietor  şi  unei  forţe  orizontale  în  punctul  de  încastrare  a  balustradei în rampa (figura 2.2).
2.4. Tipuri principale de scări  Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:  a)  Scări cu trepte portante sunt realizate din diverse materiale. Aceste trepte descarcă fie  direct pe pământ, fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi, grinzi de vang); se  pot  încastra  în  pereţi,  sau  se  pot  suspenda  cu  tiranţi.  Treptele  executate  independent  pot  fi  solidarizate pentru a conlucra, dar nu formează o placa unitară
b) Scări cu rampe portante din beton armat, care:  ­  formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest  ­  includ şi  podestele  şi  reazemă pe  elementele  structurale verticale  de  la  extremităţile  casei scării  ­ descarcă transversal pe vanguri  ­ sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)  ­ reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă potfi suspendate  Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi finisajul treptelor.  Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:  2.4.1. Scări din elemente liniare  2.4.1.1.  Rampele  sunt  formate  din  trepte  independente,  neexistând  legături  în  sens  longitudinal intre trepte şi nici între trepte şi podest.  Podestele  sunt  alcătuite  din  elemente  liniare  alăturate  sau  din  elemente  plane  simplu  rezemate.  2.4.1.2. După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:  ­ cu trepte simplu rezemate;  ­ cu trepte în consolă simplă;  ­ cu trepte in consolă dublă.  2.4.1.2.1. Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente, simplu rezemate pe  pereţi portanţi, pe un perete portant şi o grindă­vang, sau pe două grinzi­vang (figura 2.4).  2.4.1.2.2.  Scările  cu  trepte  în  consolă  simplă  asigură  preluarea  încărcărilor  prin  încastrarea treptelor independente într­un perete portant de zidărie sau într­un perete structural  din beton armat.  2.4.1.2.3. Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr­o grindă­vang, amplasată  pe mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în grinda centrală (fig. 2.3).  Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere: în cazul încărcării nesimetrice grinda va ti supusă şi la torsiune.
2.4.1.2.4.  Grinzile­vang  sunt  rezemate  sau  încastrate  la  capete  în  pereţi  portanţi  din  zidărie, in pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest (figura  2.5).  2.4.1.2.5.  Grinzile­vang,  treptele  si  eventual  grinzile­podest  pot  fi  alcătuite  din  beton  armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.  2.4.1.2.6.  Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor deformabile,  iar încastrarea lor asigurându­se greu.  2.4.1.2.7.  Încastrarea trebuie calculală. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin  o  cărămidă (25  cm),  iar  zidurile  în  care  se face  încastrarea  se recomandă  să  fie  executate cu  mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie  încărcat cu  o  sarcină permanentă suficientă  pentru a  crea stabilitatea necesară.  2.4.2. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.4.2.1. Rampele reazemă doar pe grinzi­podest, neexistând grinzi­vang, plăcile rampelor  lucrând după direcţia lungă.  Podestele pot rezemate pe patru laturi, pe trei laturi dintre care două scurte pe pereţi şi  una lungă pe grinda­podest, sau pe cele două laturi lungi.  2.4.2.2.  Grinda­podest  reprezintă  elementul  liniar,  iar  rampa  şi  podestele  constituie  elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar in situaţia în care, la  îmbinarea lor se asigură continuitatea in vederea preluării momentului încovoietor.  2.4.3.  Scări din elemente de suprafaţă  2.4.3.1  Rampele  conlucrează  cu  podestele,  neavând  legătura  mecanică  eu  pereţii  şi  lipsesc de asemenea grinzile­vang şi grinzile podest.  Podestele  reazemă  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  se  recomandă  sa  aibă  continuitate  cu  plăcile de planşeu.  2.4.3.2. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.  2.4.4.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.4.4.1. Treplele şi contratreptele, prin continuitatea lor constituie elementul de rezistenţă  rampa. La scările cu rampe cutate intradosul are aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte.  2.4 4.2. Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate sunt similare cu scările din  elemente de suprafaţă.  2.4.5. Scări cu rampe şi podeste chesonate  2.4.5.1.  Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime  foarte  mică dar, pentru  mărirea rigidităţii,  sunt prevăzute la marginea plăcii nervuri care au şi rol de  grinzi­vang.  2.4.5.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat: conlucrarea dintre rampă şi  podest  depinde  de  îmbinarea  realizată  între ele  (articulaţie  sau îmbinare de continuitate).  2.4.6.  Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă  2.4.6.1.  Podestele  de  nivel  sunt  rezemate  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  în  general,  au  continuitate  cu  plăcile  de  planşee,  iar  rampele  şi  podestele  intermediare  stau  in  consolă  pe  podestele  de  nivel.  Rampele  pot  fi  încastrate  sau  articulate  în  podestele  de  nivel,  şi  în  unele  cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.
2.4.6.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat, preluarea încărcărilor facându­se prin conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi  de podest. 2.4.7.  Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.4.7.1.  Capetele  grinzii  spaţiale  de  pe  mijlocul  rampei  trebuie  incastrale  în  pereţi  de  beton armat, in stâlpi liberi sau înglobaţi in zidârie, în grinzi etc. (figura 2.4)  2.4.7.2.  Grinda­spaţială  se  poate  realiza  din  beton  armat  monolit,  iar  treptele  independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturala  2.4.7.3 Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu  grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.  2.4.8. Scări cu rampe elicoidale  Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială si totodată un element de legătură a podelelor.  Rampa  şi  podestele  constituie  astfel  un  singur  element  spaţial,  lipsind  grinzile  de  podest  şi  grinda­vang.  Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentaţii pentru scări curbe cu grinda  pe mijlocul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă, se dezvoltă în rampă.  Forma în plan a scărilor poate să fie oarecare (cerc, elipsă, parabolă etc). Rampa poate să  fie obişnuită, cu intradosul plan sau cutată, în care caz adaptarea structurii la funcţiune se face nu  numai in ansamblu, ci şi din punct de vedere al formei treptelor.
2.4.8. Scări cu pilon central si trepte în consolă simplă  2.4.8.1.  Se  pot  realiza  din  elemente  prefabricate  de  beton  armat  sau  metal  (inclusiv  pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. 2.8).  2.4.9. Scări cu trepte suspendate  2.4.9.1.  Se  realizează  prin  suspendarea,  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior,  a  capelelor libere ale treptelor independente în consolă.  2.4.9.2. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu  rezemate.  2.4.9.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungite a  firelor.  2.4.9.4.  Rigiditatea  laterala  a  rampei  este  asigurată  fie  cu  ajutorul  firelor  întinse  şi  ancorate între planşeul inferior şi cel superior, fie prin realizarea unor legaturi între trepte, care să  realizeze rigiditatea rampei şi comportarea corespunzătoare la acţiunea încărcărilor laterale.
2.5. Materiale pentru realizarea scărilor  2.5.1. În funcţie de materialele din care se realizează componentele structurale, scările se  pot clasifica astfel:  a) scări realizate în sistem unitar, integral din:  ­ beton armat  ­ lemn (masiv sau lamelar)  ­ metal  ­ piatră  b) scări realizate în sistem mixt, cu:  ­ vanguri din:
■  beton armat (turnate monolit sau prefabricate)  ■  lemn (masiv, lamelar sau stratificat)  ■  metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate)  ­ trepte portante din:  ■  beton   (prefabricate,   mozaicate   ulterior   sau   gata finisate)  ■  lemn (masiv, lamelar stratificat)  ■  metal (oţel carbon, inox sau aluminiu)  ■  piatră  ■  sticlă stratificată  2.5.2. Cele mai  utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale treptelor sunt:  ­ mozaic turnat  ­ plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)  ­ covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)  2.5.3. Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:  ­  pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare, şlefuire,  frecare, rostuire)  ­ pentru ceramică: rostuire  ­ pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire  ­  pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei, vopsire, lustruire.  2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2.6.1. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi  scărilor  (amplasate  la  nivelul  stratului  de  uzură  sau  pe  verticală),  constituie  un  criteriu  de  delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la care se situează acestea este mai  mică de 2 m.  2.6.2. Este interzis ca  lăţimea liberă a scărilor/rampelor să se micşoreze pe direcţia de  evacuare în exterior: dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de evacuare.  2.6.3.  Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea  libera a rampelor şi scărilor  sunt:  ­  la perete:  plinte, finisajul peretelui, mână curentă la perete;  ­  la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors.  2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare etc) mai mari de  10 cm, lăţimea  liberă a rampei măsurându­se de la acestea. În cazul în care din structura clădirii apar reliefuri  locale mai mari, care ar putea bloca influenţa circulaţiei de evacuare în caz de pericol, acestea  trebuie compensate pe toată lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un  vang) în planul reliefului respectiv.  2.6.5. Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ni putea bloca o persoană în  fluxul de evacuare în  caz de pericol. Dacă astfel de nişe rezultă din conformarea casei  scării,  acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj, fie cu un perete subţire (rabiţ  sau gips­carton) de cel puţin 60 cm înălţime.  2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai mare  parte a încărcării transmise de picior.  2.7.1. Muchia de treaptă trebuie să asigure:  ­ rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul diverselor  acţiuni de exploatare  ­  împiedicarea  alunecării  pe  treaptă  (asigurând  respectarea  cerinţei  de  „siguranţă  în  exploatare"), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de circulaţie şi natura finisajului utilizat.
2.7.2.  Geometria muchiei treptei poate fi (a se vedea fig. 2.9  ­ vie (a)  ­ teşită (b)  ­ rotunjită (c)  ­ profilată ­ cu ciubuc simplu, sau profilat (d)  2.7.3. Muchia treptei poate fi protejată împotriva uzurii sau ciobirii, prin:  2.7.4. Pentru asigurarea utilizatorilor împotriva alunecării pe treaptă muchiile treptelor se  prevăd cu elementele de protecţie antiderapantă, dacă asigurarea acestei cerinţe nu este rezolvată  prin însuşi finisajul treptei.
Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:  ­  profile  „muchie  de  treaptă"  din  metal  sau  PVC  dur  cu  profilaţii  antiderapante  (fig.  2.12.a)  ­ profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 2.12.b)  ­  incrustaţii  de coridon  (fig. 2.12.c) sau  plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la  muchie  2.8. Tipuri de rezolvări marginale  2.8.1.  Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin  aceleaşi  tipuri  de  plinte  utilizate   la  racordarea  pereţilor  cu pardoselile.  Notă:  Nu  se  utilizează  scafe  cu  rază  mai  mare  de  10  mm  la  racordarea  treptelor  cu  peretele, acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.  2.8.2. Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării sau marginile  rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi facută:  a. la scările cu placă fară vang sau cu vang normal (în jos):  ­  întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării  ­  întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării  ­  realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu treapta, fie  dintr­un alt material (lemn, piatră, materiale plastice etc.)  b. la scările cu vang întors (în sus):  ­ prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a vangului se finisează în  funcţie de rezolvarea parapetului, eventual prelungindu­se plinta si peste vang (fig. 2.13).  c.  la  scările  cu  parapet  plin  se  prevede  o  plintă  la  fel  cu  cea  de  la  perete,  iar  partea  superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig. 2.14).
d.  La  scările  exterioare  supuse  intemperiilor,  se  poate  prevedea  lăcrimar  la  marginea  intradosului rampei.  2.8.3.  În  cazul  scărilor  detaşate  de  perete  cu  un  spaţiu  liber  mic,  pentru  ca  finisajul  peretelui să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele brut şi rampă să fie de  minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit.  a. Pentru finisaje mai groase ale peretelui, spaţiul liber între scară şi perete trebuie mărit  în consecinţă, pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm. Latura netedă a scării  rămâne nefinisată, ea nefiind vizibilă (fig. 2.15).  b. Pentru prevenirea prelingerii apei pe latura liberă a scării spre perete, atunci când se  spală scara, precum şi pentru a se proteja peretele de murdărie, se recomandă prevederea unei  borduri (fig. 2.16). În mod similar se poate prevedea bordură şi pe latura spre ochiul scării, atât  pentru împiedicarea prelingerii apei pe latura vizibilă a scării, cât şi din considerente de igienă  (ex: spitale, creşe. grădiniţe etc).  Notă: Precizările de la art. 2.5. 2.6. 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi  pentru scările curbe.  Scările  curbe  pun  mai  ales  probleme  de  conformare  structurală;  în  ceea  ce  priveşte  sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot fi asimilate cu scările drepte,  cu întoarceri la alte unghiuri decât 90° sau 180°.
2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii  Prezenţa  golurilor  mari  în  planşee  este  impusă  funcţional  în  situaţia  concentrării  circulaţiilor  verticale.  Amplasarea  golurilor  are  efecte  în  transportul  forţei  seismice  către  subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi rezistenţa planşeului.  2.9.1. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a  clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul casei scărilor,  fiind necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor  în plan orizontal ­ se menţionează faptul că efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile  este  mai  important  în  cazul  structurilor  cu  pereţi  rari  şi  al  structurilor duale,  în  aceste  cazuri  trebuind  verificată  rezistenţa  şi  rigiditatea  planşeelor  în  plan  orizontal.  Poziţiile  cele  mai  avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la extremităţi (fig. 2.16).  2.9.2.  Sunt  defavorabilie  poziţiile  alăturate  a  două  sau  mai  multe  goluri  care  fragmentează  exagerat  planşeul,  golurile  plasate  la  colţurile  intrânde  ale  clădirilor  sau  lângă  pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).  2.9.3.  Rigiditatea  casei  scărilor  contribuie  la  rigiditatea  generală  a  clădirii  şi  trebuie  considerată  influenţa  casei  scării  asupra  centrului  de  rigiditate  al  clădirii  ­  comportarea  de  ansamblu  a  structurilor  (în  special  a  celor  în cadre)  este  influenţată  de  prezenţa scărilor, care  introduc o rigiditate suplimentară  la deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor  puternic de disimetrie.
2.9.4.  Procedee  moderne  de  modelare  şi  analiză  în  cazurile:  unde  componentele  nestructurale modifica direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale construcţiei, sau  masa  acestora  afectează  încărcările  asupra  construcţiei,  caracteristicile  lor  trebuie  să  fie  considerate  în  analiza  structurală  a  construcţiei.  O  grijă  particulară  trebuie  luată  pentru  identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi.  2.9.5.  Scările  includ  o  varietate  de  componente  separate  ce  pot  fi  fie  sensibile  la  deformaţii,  să  fie  sensibile  la  aceleraţii.  Scările  în  sine  pot  fi  independente  de  structură,  sau  integrate  în  structură.  Dacă  sunt  integrate  în  structură,  ele  trebuie  să  formeze  o  parte  din  evaluarea  şi  analiza  întregii  structuri,  cu  o  atenţie  particulară  asupra  posibilităţii  modificării  răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate  pentru  încărcările  normale  ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe  transmise de la structură prin conexiuni.  Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII ­  STRUCTURĂ ­ FINISAJ TRASEUL MÂINII CURENTE  În  cadrul  acestui  capitol  se  analizează  numai  scările  drepte,  cu  traseu  drept  şi  cu  întoarceri la 180° şi la 90°, exemplificate pentru scările cu podeşte şi rampe din plăci de beton  armat. Pentru scările din alte materiale, se vor avea în  vedere elementele  specifice  impuse de  caracteristicile  particulare  ale  acestora  (uneori  în  mod  determinant,  alcătuirea  constructivă  a  structurii lor).  Pentru  realizarea  unei  scări  corecte,  se  recomandă  să  se  ţină  cont  de  relaţiile  de  determinare  directă  care  se  stabilesc  între  geometria  scării  ­  care  include  finisajul  si  traseul  mâinii curente ­ şi elementele structurale ale acesteia.
Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3].  Înălţimea „normală" a parapetului (H) se consideră cea prevăzută în Normativul [3].  Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele:  L ­ lăţimea podeshilui  l ­ lăţimea treptei  h ­ înălţimea treptei  H ­ înălţimea parapetului  n ­ numărul de trepte in proiecţie orizontală  l(n ­ 1) lungimea pachetului de trepte  a ­ dimensiunea decalajului la palierul de urcare  b ­ dimensiunia decalajului la palierul de coborâre  Pentru  a  obţine  rezolvări  optime  atât  în  ceea  ce  priveşti­structura  scării,  continuitatea  mâinii curente cu înălţime normala racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui  intrados ordonat  şi  estetic  la  racordarea  rampei  de  scară  cu podestele,  este  necesar  ca  ochiul  scării sa aibă lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1) plus o lăţime de treaptă [l(n – 1) + l = nl].  În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1), se obţine o  lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă şi  intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.  3.1. Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3.1.1. Scări drepte, cu sau tară podeste intermediare şi fără întoarceri.  3.1.1.1. Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţiel (n ­ 1),  (fig. 3.1).  =>  Lungimea  casei  scării  are  dimensiune  minimă,  dar  grosimile  structurii  celor  două  podeşte (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale, necesitând la partea  de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându­se prevedea grindă de podest şi la partea  de jos a scării), fie o placă foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două  soluţii, placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3.1).  => La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o înălţime  de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia primei trepte.  => Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs al  scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi:  ­ se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea treptei) la  racordarea cu parapetul rampei care urcă;  ­ se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestului de jos, pe porţiunea îngustă a  acestuia;  ­  se accepta înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea ochiului scării la  parapetul de jos (H + h);  ­ se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea in consecinţă a  podestului de jos; în aceasta variantă dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă.  3.1.1.2.  Scări  cu  lungimea  ochiului  scării  mai  mare  cu  o  lăţime  de  treaptă  l  decât  lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu 1/2 faţă de pachetul de trepte  (Fig. 3.2):
=> lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă  => grosimile celor două podeşte pot fi egale  => înălţimea  parapetului  este  constantă  (H)  pe  ambele podeşte precum şi pe rampa  scării  => se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat şi  estetic
Notă:  În cazul  unui  podest  intermediar  la  o  scară  dreaptă, pentru  menţinerea  grosimii  plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de pantă la rampa  care coboară de la podest, cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot  traseul  scării,  inclusiv  pe  podest,  frângerea  de  pantă  a  mâinii  curente  se  va  face  decalat  cu  o  lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest.
3.1.2. Scări cu întoarcere  Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:  •  în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere  la podest de 180° şi de 90°. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor asimila  cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.  •  în  funcţie  de  decalajul  citit  în  plan  al  treptelor  care  delimitează  podestul;  se  pot  determina patru situaţii caracteristice.  1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest  2)  scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest  3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest  4)  scări cu decalaj  de o treaptă în sensul coborârii pe podest.  Între  situaţiile  1)  şi  4)  există  o  infinitate  de  posibilităţi  de  decalaj,  în  funcţie  de  dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest.  Decalajul  poate  fi  considerat  la  „brut"  sau  la  finit,  cu  implicaţii  în  ceea  ce  priveşte  "finitul", respectiv intradosul cofrajului.  La  o  construcţie  a  scării  pornind  de  la  „brut",  adăugarea  grosimilor  de  finisaj  poate  conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la „finit" de circa 10­14  cm, precum şi la modificarea în consecinţa a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum  şi a lăţimii podestului.  Construcţia scării pornind de la “finit" (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau  cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii  componentei  structura le a podestului (dală  groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la  „finit" între intradosul rampelor şi podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.  Se  recomandă  ca  suma  decalajelor  treptelor  care  fac  legătura  cu  podestul  să  fie  de  o  lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării.  Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente, la o înălţime  dată a parapetului, valabil atât la scările cu întoarcere la 180°, cât şi la cele cu întoarcere la 90°.  Acesta are implicaţii asupra dimensiunilor necesare ale podestului.  În funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:  ­ plăci  de  podest.  relativ  subţiri  (cu  grosime  sensibil apropiată de cea a rampei scării);  ­ grinzi de podest din diverse materiale;  ­ podeşte ­ dale groase.  3.1.2.1. Scări cu intoarcere şi podest de 180°  La scările cu întoarcere la 180°, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi corespunde  un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi  geometria acesteia.  Note:  1)  Pentru orice  alte  dimensiuni  ale  rampelor  sau  structurii  podestului,  vor  apărea  alte  decalaje în  plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi  ale podestelor.  2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structuri este o recomandare; nerespectând  această  relaţie  vor  apărea  decalaje  în  intradosul  scării,  între  rampe  şi  podest,  complicând  realizarea cofrajului.  3) În funcţie de nevoia de economisire spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să  se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere  la 180 o  , cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dai acceptând ca intersectarea planurilor  înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului).  4) Pentru   asigurarea   traseului   mâinii   curente   fără   săritură  sau discontinuitate la  podest, condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest  să fie de lăţimea unei trepte.
3.1.2.1.1. Scara cu trepte brute nedecalate fată de ochiul scării la podest reprezintă  soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă lungime a ochiului  scării.
=> Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţa riguroasă cu un tip de  structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajuluil să aibă) o imagine controlată (intradosul rampelor  şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă).  În  cazul  în  care  structura podestului  nu  este  rezolvată  cu  grindă  de podest ci  cu placă  relativ subţire (13 ­15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe podest şi placa podestului se  decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.  Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:  ­ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul  primei  trepte al    fiecărei  rampe  care  ajunge  la podest,  va  avansa pe podest,  apărând un  decalaj  între  planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării:  ­  problemelor  pe  care  le  pune  racordarea  finisajului  contratreptelor  cu  cel  al  ochiului  scării;  ­  dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest.
=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează  de  la  muchia  treptei.  În  dreptul  ochiului  scării  întoarcerea  orizontala  a  mâinii  curente  este  posibilă în următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea orizontală a  parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de  întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul  scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H, la podest, cu o  valoare  egală  cu  înălţimea  h/2  a  unei  trepte  şi  majorând  lăţimea  podestului  cu  l/2,  ceea  ce  măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig. 3.6);  ■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la racordarea cu parapetul rampei care coboară  la podest (var 3 fig. 3.6);  ■  cu parapet de înălţime  H;  racordarea  între   parapetele  celor două  rampe  este  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării si o săritura egală cu înălţimea unei trepte, la începutul rampei care coboară la  podest.  3.1.2.1.2.  Scara  cu  decalaj  egal,  de  jumătate  de  treaptă brută  faţă  de ochiul  scării  la  podest este un lip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu  structura dală groasă (din beton armat).  Numai la o anume grăsime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau  grinda pluta de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.  Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului)  se  face  după  o  dreaptă  cu  grosime  (respectiv  înălţime),  corespunzătoare  (în  funcţie  de  panta  scării), dacă rampele reazemă pe dală groasa sau pe o grindă plată.  Notă:  În  cazul  în  care  structura  podestului  nu  este  rezolvată  cu  dală  groasa  acelaşi  intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare),  conf. fig. 3.11.
=> Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează  de la muchia treptei în dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă  în următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului  rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei  paralel cu ochiul scării (var I în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi  majorată cu o jumătate de treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest, cu o  valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în  fig. 3.6);
■  cu  parapet  de  înălţime  H,  pe  lăţimea  ochiului  scării,  linia  mâinii  curente  fiind  orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.12.);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H,  racordarea  între  parapetele  celor două rampe  fiind  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării, şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte, la începutul rampei care  coboară la podest.  Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului, sunt valabile  numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan.  3.1.2.1.3. Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest este un tip de  scară  căruia  îi  corespunde  structural  o  rezemare  a  rampei  scării  pe  podest  cu  structura  placă  (uzual 13­14 cm), cu grosime apropiată de cea a rampei (uzual 10­12cm).  Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor două rampe se va  face după o dreaptă.  => Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Inălţimea parapetului se va calcula  de la muchia treptei, vertical întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este posibilă în  următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente, prin  prelungirea  orizontală  a  parapetului  rampei  care  urcă  spre  podest,  cu  o  dimensiune  egală  cu  lăţimea  unei  trepte,  înainte  de  întoarcerea  ei  paralel  cu  ochiul  scării;  în  acest  caz,  lăţimea  podestului, măsurată la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă, lungimea casei scării  crescând corespunzător; podestul se va putea decupa prelungind şi ochiul scării eu aceeaşi lăţime  de treaptă (fig. 3.16. var. 1);  ■ cu parapet de înălţime (H + h), la podest, cu creşterea înălţimii parapetului H la podest,  cu o valoare egală cu înălţimea unei trepte h şi păstrând lăţimea podestului (fig. 3.16 var. 2);
■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte;  ■ cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (fig.  3.16. var. 3), eventual cu racordări curbe torsionate;  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării, şi o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la începutul rampei care coboară la  podest.  Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeşte.  3.1.2.1.4. Scara cu întoarcere la 180°, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii  pe podest este un tip de scară căreia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest  cu grindă (din beton armat).  Intersecţia dintre  intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două rampe se va face  după o dreaptă.  Soluţia este dezavantajoasă clin punct de vedere al:  ■ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei  trepte  al  fiecărei  rampe  care  ajunge  la  podest,  va  avansa  pe  podest,  apărând  un  decalaj  între  planul contratreptei şi sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării;  ■ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contra­treptelor cu cel  al ochiului  scării;  ■ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;  ■ avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi realizarea unui  podest de formă mai puţin regulată).  =>  Traseul  mâinii  curente  este  continuu  şi  urmăreşte  panta  rampelor;  înălţimea  parapetului  se  calculează  de  la  muchia  treptei,  vertical.  Inălţimea  parapetului  este  aceeaşi  pe  toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest.  Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte  variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.
3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90°  La scările cu întoarcere la 90°, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie  a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia.  In principiu se pot accepta prevederile şi notele de la art. 3.1.2 şi 3.1.2.1,  Notă: Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la  podest  de  90°;  schimbări  ale  grosimii  plăcii  sau  podestelor  conduc  la  imagini  diferite  ale  intradosului scării, cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea.  Scările cu întoarcere la 90°, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu grinzi  sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.2.2....3.1.2.4 asigură atât traseul mâinii curente  fără săritură pe podest, cât şi o imagine curată a intradosului, cu un număr minim de intersecţii  de planuri (fig. 3.21...3.27)  3.1.2.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1  3.1.2.2.1.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1, unde a şi h au valori  oarecare  Pentru  realizarea  unui  intrados  neted,  mai  uşor  de  cofrat  şi  mai  estetic,  structura  podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. In funcţie de dimensiunile a şi h se  prevede peste structura de tip placă, o umplutură din beton uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de  grosimea prevăzută pentru placa podestului.  În  cazul  în  care  imaginea  intradosului  nu  interesează,  precum  şi  în  cazul  în  care  din  considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai sus. Rampa care urcă  spre podest intră sub acesta.  3.1.2.2.1.2. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 1, b = 0  Structura podestului este de tip placă, ceea ce asigură realizarea unui intrados neted.  3.1.2.2.1.3. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 0, b = 1  Pentru realizarea unui intrados cu cofrare uşoară (şi implicit cu aspect estetic), tipul de  structură corespunzător ar fi cu grinzi de podest, obişnuite (fig. 3.27) sau întoarse (în sus); în  acest caz, spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat cu o umplutură din beton uşor.  În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca. 13­14 cm), placa rampei care urcă  intră sub podest, cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate anterior, în toate cazurile similare.  3.1.2.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b < 1  În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest să fie  egala  cu  o  lăţime  de  treaptă,  la  podest  mâna  curentă  fie  va  înregistra  o  săritură,  fie  va  fi  întreruptă. În funcţie de decalajul treptelor, la nivelul intradosului scării, o rampă va intra sub  podest sau va avea o săritură, ceea ce implică o imagine inestetică a acestuia (fig. 3.28....3.37)  Notă:  Din  punct  de  vedere  al  ocupării  spaţiului,  aceste  scări  sunt  în  general  mai  economice, desfăşurarea lor in plan fiind ceva mai mică. Scările “economice" au dezavantajul  unor  cofraje  complicate,  laborioase  şi  costisitoare  şi  în  consecinţă  al  aspectului  urât  în  intradosului acestora.  Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:  3.1.2.2.2.1. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la fiecare rampă (fig.  3.28)  3.1.2.2.2.2. Scara cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) nedecalată.  O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce la un intrados unde rampa  care urcă spre podest intră sub podest (fig. 3.32).
Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără  intradosul rampei să  intre  sub  podest  şi  să  apară  intersecţii  greu  de  controlat  în  execuţie)  şi  un  plan  de  cofraj  uşor  de  realizat,  se  comandă  ca  structura podestului  să  fie  dală  groasă (fig.  3.33)  sau că cu grinzi de  podest (fig. 33.4, 3.35).  3.1.2.2.2.3. Scară vii decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig. 3.36).  3.1.2.2.3. Scări cu întoarcere la podest de 90°şi decalaj a + b > 1 (fig. 3.39 şi 3.40). Este  un  tip  obişnuit  de  scară,  care  nu  pune  probleme  în  ceea  ce  priveşte  alcătuirea  structurală,  întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului).
3.2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3.2.1. Domeniu de utilizare  Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie scară de evacuare,  asigurând  un  singur  flux  de  circulaţie  (evacuare).  Reprezintă  cea  mai  economică  soluţie  de  ocupare a spaţiului, prin faptul că treptele ocupă şi zona de podest.  3.2.2. Tipuri de scări balansate  Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:  ­ cu întoarcere la 180 o  ;  ­ cu întoarcere ia 90°.  Notă:  Se  pot proiecta  scări  dublu­balansate,  cu  două  întoarceri  la  90°,  dar proiectarea  geometrici lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90°.  3.2.2.1. Dimensiunea  minimă  (spre  ochiul scării) a  treptei balansate trebuie să fie de 12  cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate fi proiecţia mâinii  curente  pe  planul  scării,  a  parapetului,  un  vang  întors  sau  treapta  însăşi  (a  se  vedea  şi  1.3.  definiţia lăţimii libere a scării).  3.2.2.2.  Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a  treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].
3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.2.3.1.  Etapele  premergătoare  construcţiei  propriu­zise  şi  care  trebuie  parcurse  atât  pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180° cât şi pentru cele cu întoarcere la 90° sunt  următoarele:  ­ se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de formulele de  calcul ale treptelor;  ­ se construiesc rampele:  ­ se construieşte lăţimea mâinii curente;  ­ se construieşte lina pasului (la 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu lăţime mai  mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m);  ­ se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;  ­  se  stabileşte  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  şi  linia  de  limită  de  balansare  (denumită în continuare limita de balansare) prin una din următoarele metode;  ­ limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul  lăţimii  rampei  (suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele incluse între pereţi şi limita de  balansare sunt treptele balansate, sau  ­  se numără  treptele  care  nu  ar  avea  formă dreptunghiulară şi  se balansează un  număr  dublu de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia contratreptelor (fig. 3.40).  La scările cu rampe cu întoarcere la 180 o  , este recomandat să se prevadă treaptă în axul  scării, pentru a se exila lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă însă în  casă proprie sau dacă are formă rectangulara: dacă seara este  liberă sau are formă poligonală,  recomandarea aceasta nu are obiect.  3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180° sunt:  a) Metoda arcului de cerc  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare, se construieşte prima treaptă balansată din axul scării: în cazul acestei metode (fig.  3.41), lăţimea minimă a treptei balansate din axul scării este de 14 cm, pentru a evita ca vreuna  din treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  scării  (de  14  cm),  la  limita  proiecţie;  dinspre  ochiul  scării  a  elementului  luat  în  considerare  la  determinarea  lăţimii  libere  a  scării  (mână curentă, rebord lateral, vang, etc), denumit în continuare contur de referinţei:  ­  se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare urc de balansare), la  intersecţia  dintre  axul  scării  şi  limita  de  balansare,  notat  M  şi  punctul  de  intersecţie  între  semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul scării, notat cu N;  ­ se trasează arcul de balansare, cu raza MN;  ­ se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe arcul de  balansare; ­  segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat  (l);  ­  punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de referinţă (pe  ambele rampe ale scării) (2);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3);  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).
b) Metoda segmentelor egale  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.  3.42).  lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­ se trasează,  pe  linia  conturului  de  referinţă,   lăţimea treptei balansate din axul scării,  de 12 cm: ­ se prelungeşte treapta astfel  construită până când se intersectează cu limita do balansare  (3);  ­  segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de atâtea ori, câte trepte  au mai rămas de balansat (5);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe linia limitei de balansare;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).  c) Metoda segmentelor proporţionale  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum si linia limitei de balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă  balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig,  3.43.),  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm;  ­  prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa scării;  ­ se trasează o line oblică oarecare, cu originea în M;  ­ pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive către trepte mai trebuie  balansate (în fig. 3.26. punctele sunt notate cu cifre romane);  ­  se  uneşte  ultimul  punct  de  pe  luna  oblică  eu  punctul  N  de  pe  axa  scării,  aflat  la  intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării, obţinându­se segmenul III­N;  ­  se trasează  paralele  la  segmentul    III­N,  pornind  din  celelalte  puncte  determinate  pe  dreapta oblică (IV ­ VIII), până se intersectează cu axul scării;  ­ aceste puncte de intersecţie (notate 4’...8’) se unesc cu punctele corespunzătoare de  pe  linia pasului (4...8), obţinându­se treptele balansate corespunzătoare;  ­  pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare.  d) Metoda unghiurilor  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă  balansata  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.  3.44),  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  desenează  separat  două  drepte,  notate  a  şi  b,  intersectate  la  90°,  la  o  scară  convenabila (de pildă 1/10) (3) şi (4);  ­ din unghiul de 90° se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de 20° faţă  de orizontală (5);  ­ pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de trepte care  trebuie balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele pe linia pasului (dimensiunea  dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de balansare, pe linia pasului);  ­  dreapta  b  va  avea  dimensiunea  egală  cu  desfăşurata  părţii  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­  se  unesc  limitele  dreptelor  b  şi  c  şi  se  prelungeşte  dreapta  astfel  obţinută,  d,  până  intersectează dreapta a (6);  ­  se  unesc  punctele  de  pe  dreapta  c  cu  punctul  de  intersecţie  dintre  dreptele  a  şi  d:  segmentele  rezultate  pe  dreapta  b  reprezintă  dimensiunile  treptelor  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).
3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 90° sunt:  a) Metoda arcului de cere;  b) Metoda segmentelor egale;  c) Metoda trapezului.  Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la 3.2.3.1  Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate, precum şi linia limită de balansare  (fig. 3.45).  Dacă  scara  porneşte  din  ax  (fig.  3.45  a)  se  recomandă,  pentru  realizarea  estetică  a  racordării finisajelor la colturile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată fată de axul scării, cu  circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (fig. 45. b).  a) Metoda arcuiţii de cerc (fig. 3.46)  ­  dacă scara porneşte   din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu circa  15 cm măsuraţi pe linia pasului (1);  ­ se construieşte  prima treaptă  balansată (2);  în cazul acestei  metode,  lăţimea  minimă  a treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre următoarele trepte balansate să aibă  dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;  ­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;
­ se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare  (notat M) şi prelungirea treptei construite;  ­  se  determină  raza  arcului  de  balansare  şi  punctul  N  la  intersecţia  prelungirii  treptei  construite cu conturul de referinţă: se trasează arcul de balansare, cu raza MN;  ­ segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare  se împarte în atâtea  părţi, câte trepte au mai rămas de balansat;  ­ punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contului de referinţă;  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă.
b) Metoda segmentelor egale (fig. 3.47 şi 3.48)  Odată  stabilit  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate,  se  construieşte  prima  treaptă  balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  trasează  două  limite  de  balansare,  pe  cele  doua direcţii:  una  conform  3.2.3.1,  iar  cealaltă  în  prelungirea  primei  trepte  a  rampei  scurte,  dacă  scara  în  este  simetrică;  în  cazul  simetriei scării, limitele de balansare vor fi şi ele simetrice;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  de  întoarcere  al  scării,  de  12  cm,  pe  conturul de referinţă;
­ se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe linia conturului de  referinţă, către rampa  majoră, pentru  asigurarea unei  creşteri scăderi graduale  a dimensiunilor  treptelor balansate pe conturul de referinţă(1);  ­ se prelungeşte treapta astfel  construită (2) până când i intersectează cu  fiecare dintre  limitele de balansare (3);  ­ segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare se repetă de atâtea ori, câte  trepte au mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  pasului  cu  punctele corespunzătoare de pe limitele de balansare.
c) Metoda trapezului (fig. 3.49)  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare, se  construieşte prima treaptă balansată: în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate  este de 12 cm;  ­ se deplasează prima treaptă, aşa cum s­a stabilit la 3.2.3.2.a.  ­ se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă într­o dreaptă (5) împărţită  în atâtea segmente egale (de circa 15­20 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face  la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10;  ­ se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut;  ­ la capete perpendicularele vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei nedeformate  (7) (citită de pe linia pasului);  ­ se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez;  ­ se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenenză o dreaptă orizontală (10) pe  care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1, la2, la3, la4 etc).  ­ această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie aproximativă de 20°:  punctul de intersecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea dreptei este lungimea  totală  a  treptelor  balansate  în  dreptul  proiecţiei  interioare  a  obstacolului  de  referinţă  dinspre  ochiul scării;
­ se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);  ­ se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai sus (14);  segmentele  rezultate  pe  dreapta  (13)  reprezintă  dimensiunea  minimă  a  treptelor  balansate,  la  ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).  3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric  a. se determină conform 3.2.3.1 şi 3.2.3.2 numărul de trepte care se balansează precum şi  linia limită de balansare;  b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la treapta din  ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă;
c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate  pe o rampă (tară treapta din ax);  d.  se  scade  produsul  de  mai  sus  (c)  din  lungimea  desfăşurată  (b)  şi  rezultă  lungimea  desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare  treaptă;
e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d), dinspre treapta  din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte:  ­ prima treaptă de lângă treapta din ax: o unitate  ­ a doua treaptă de lângă treapta din ax: două unităţi  ­ a treia treapta de lângă treapta din ax: trei unităţi  ­ se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează  f. se face suma unităţilor;  g. lungimea obţinută la (d) se divide la  numărul de unităţi rezultate la (e) şi se obţine  dimensiunea fiecărei unităţi considerate;  h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei, aşa  cum a fost repartizat la (e).  Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că treapta  nedeformată are lăţimea de 26,5 cm.  Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN  DIVERSE MATERIALE  Scările  trebuie  să  răspundă  următoarelor  cerinţe  de  calitate:  rezistenţă  şi  stabilitate,  siguranţă la foc, siguranţă în utilizare, protecţie acustică.  Calculul de rezistenţă si deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural  al scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. La elementele  înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa  înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală  Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în construcţii, nu  ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple.  În general, forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor,  cum ar fi rampele, grinzile­vang sau grinzile curbe spaţiale, au valori relativ scăzute şi conduc la  dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere.  În general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi, ea ar trebui analizată la  structurile  de  scări  care  prin  forma  lor  sau  prin  tipurile  de  legături  pot  pune  probleme  de  stabilitate.  În afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o serie de legături  mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scării, cu stâlpii şi cu  planşeele. Aceste legături se realizează, de obicei, prin intermediul grinzilor­podest, podestelor  sau  a  grinzilor­vang.  Realizarea  unor  legături  de  tipul  articulaţiilor  sau  încastrărilor  este  în  funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii.  Cerinţa  de  siguranţa  la  foc  se  asigură  în  condiţiile  conformării,  alcătuirii  şi  realizării  conform prevederilor normativului de specialitate.  Cerinţa  de  siguranţă  in  exploatare  se  presupune  asigurarea  protecţiei  utilizatorilor  împotriva accidentării  Cerinţa  de  igienă,  sănătatea  oamenilor,  protecţia  mediului  înconjurător  poate  fi  considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante  Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.
4.1. Scări din beton armat  4.1.1.  Din  punct  de  vedere  al  formelor  structurale,  scările  din  beton  armat  pot  fi  din  oricare dintre tipurile descrise la art. 2.4.  Acest capitol  face  precizări  suplimentare  numai  în  legătură  cu unele dintre  tipurile  de  scări din beton armat.  4.1.l.a. Scări din elemente liniare  După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare pot fi:
a ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant;  b ­ cu trepte rezemate pe două grinzi­vang;  c ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă  pe grinzi podest;  d ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă  pe grinzi podest şi pe pereţi portanţi;  e ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate sau încastrate în pereţii portanţi;  f ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest şi simplu rezemate sau  încastrate în pereţii portanţi;  g ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest;  1 ­ grinzi­vang;  2 ­ grinzi podest  • Scări cu trepte în consolă simplă  Aceste  tipuri  de  scări  sunt  foarte  rar  întâlnite  şi  fac  obiectul  unor  proiecte  unicat,  deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei reglementări.  Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea treptei este  Mr = M1 + M2.  M1  = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau concentrate,  care acţionează pe trepte;  M2 =  momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă.  Notă: In cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere, iar în cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune.
Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat.  Ele au următoarele caracteristici:  ­ se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate  fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându­se  utiliza  la  şantierele  mici  ale clădirilor  cu puţine niveluri;  ­ soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de  firme specializate.  Vangurile pot  fi realizate  din  beton  armat  monolit,  mai  ales  în  cazul  în  care  există un  singur vang central sau lateral ­ (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente prefabricate (a se vedea  fig. 4.4).
4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în care, la  îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor care conduce  la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.
4.1. 1.c. Scări din elemente de suprafaţă  Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu  alte materiale.  Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin mărirea  grosimii podeslelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare.  4.1.1.d. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei  Se precizează că în grinda­spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două direcţii,  momente de torsiune, forţe axiale şi tăietoare, fiind necesară preluarea momentelor din încastrări.  4.1.1.e. Scări cu trepte suspendate  Se  realizează  prin  suspendarea  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior  a  capetelor  libere  ale  treptelor  independente  în  consola,  micşorând  astfel  momentul  încovoietor  din  încastrare.  Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate.  Note:  1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip "placă portantă plană pe ambele feţe", realizat din  beton armat turnat monolit, prezintă următoarele:  • avantaje in execuţie:  ­  cofraje simple şi economice, putându­se utiliza şi cofraje de inventar  ­ sistem de armare simplu  ­ turnare lesnicioasă
• dezavantaje in execuţie:  ­ scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în  finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două  categorii de lucrători.  ­ circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate,  până  la  realizarea  treptelor  brute  sau  direct  a  treptelor  finite.  În  această  situaţie  manopera  de  finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.  Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică  riscul  ca,  scara  să  trebuiască  să  fie  rectificată  (atât  prin  spargere  cât  şi  prin  completare)  în  vederea  finisării,  ca  urmare  a  abaterilor  mari  admise  la  turnarea  betonului  de  structură  în  comparaţie  cu  cele  rezultate  la  turnarea  treptelor brute de  către  scărari  specializaţi.  Avantajul  acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.  2. Sistemul constructiv de tip "placă portantă cutată cu noduri rigide" este mai greu de  calculat şi de executat. Din  acest motiv,  soluţia  se utilizează pentru scări decorative la clădiri  unicat.  3.  Sistemul  constructiv  de  tip  placă  portantă  realizată  din  beton  armat  prefabricat  are  următoarele caracteristici:  ­ treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;  ­  au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;  ­ se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme specializate.  Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat  ­  asigură  reducerea  timpului  pentru  manopera  de  şantier,  la  montajul  şi  monolitizarea  rampelor cu structura clădirii şi la finisare;  ­ necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricaţi fiind între 1000 şi 5000  kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
4.1.1.f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele  verticale  tot  din  beton  armat  monolit  ale  structurii  se  pot  realiza  încastrat  datorită  existenţei  armăturilor  de  continuitate,  dimensionate  din  calculul  de  rezistenţă,  gradul  de  încastrare  determinându­se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente.  În cazul elementelor prefabricate îmbinările se fac, de obicei, prin simpla rezemare şi prin  sudarea unor armături dispuse constructiv.  În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de mărimea  relativă  a  încărcărilor  P  şi  T  precum  şi  a  momentelor  de  stabilitate  Ms  =  Pd  (moment  de  stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinzii­podest, grinzii­vang sau  plăcii de podest Mi. Pe măsură ce încărcarea P şi momentul Ms sunt mai mari în raport cu 7 şi cu  Mi, creşte gradul de încastrare.
4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun  probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.  4.1.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră  Problemele  de  asigurare  a  circulaţiei  se  rezolvă  ca  pentru  scările  finisate  cu  plăci  de  piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.  4.1.2.3.  Scări cu trepte realizate din cărămidă  Problemele specifice acestor scări ţin de:  ­respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile in  care cărămida are o geometrie cunoscută;  ­ împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.  Ambele  probleme  se  rezolvă  prin  modul  de  aşezare  a  cărămizilor,  conform  exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.  4.1.3. Siguranţă la foc  Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform  prevederilor normativului de specialitate.  4.1.4. Siguranţă în utilizare  Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea  stratului  de  uzură  rugos,  continuu  pe  toată  suprafaţa,  fie  prin  tratări  antiderapante  pe  zona  muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia  scării  ­  la  exterior  sau  la  interior.  Astfel,  tabelul  4.2  şi  figurile  4.14,  4.15.  4.16  prezintă  materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei  de siguranţă împotriva alunecării  la  scările exterioare şi la  scările interioare, de evacuare, mai  ales la clădirile publice.
Notă: Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin lustruire (piatră  naturală, mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci ceramice lucioase  sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele ude sau îngheţate.
4.1.5. Protecţie la zgomot  4.1.5.1.  La  clădirile  de  locuit  se  recomandă  ca  scările  să  nu  fie  adiacente  spaţiilor  de  locuit.  4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se ia  următoarele măsuri de protecţie la zgomot:  1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi treptele  rampelor se  recomandă a  se  separa de structura de rezistenţă,  printr­un strat dintr­un  material  vibro­amortizant sau vibro­izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4)  2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între   structura  clădirii   şi   cea  a   scării   se   recomandă  să  se introducă un strat de separare cu rol vibro­amortizant sau vibro­  izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4).  3.  Pentru  amortizarea  zgomotului  de  impact  provenind  de  suprafeţele  treptelor,  se  pot  aplica plăci vibro­amortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru amortizarea sunetelor (similare  cu cele prezentate la ) care necesită însă înlocuire periodică.  4.1.5.3. Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, se recomandă să se evite  contactul direct între scară şi perete, iar racordarea între acestea să se facă prin prevederea de  materiale vibro­amortizante sau vibro­izolante (cauciuc, plută, polistiren ecruisat, sau similare).  4.2. Scări din lemn  Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot  fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.  Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi­vang aparente  sau ascunse.  Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie,  pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.  4.2.a. Caracteristicile materialului  4.2.a.1.  În  mod  curent  pentru  scările  din  lemn  se  utilizează  următoarele  esenţe:  brad,  stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelor  sensibile la dăunători (plop, arin, tei).  Pentru  scări  cu  înaltă  preţiozitate  se  poate  folosi  lemn  de  esenţă  africane  (acajou­ul,  iroko, sau alte esenţe).  În  spaţiile  umede,  scările  trebuie  să  fie  realizate  din  esenţe  rezistente  la  umiditate  ca  stejarul sau pinul.  4.2.a.2.  Lemnul  masiv poate  fi  tratat,  pentru o durată de  viata mai  mare,  prin  ceruire,  impregnare cu ulei de in, aplicarea unui pelicule incolore de ulei sau lacuri incolore.  4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn  4.2.1.a. Trepte din lemn.  4.2.1.a.1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună  rezistenţă  la  uzură.  Aceasta  se  asigură  prin  caracteristicile  intrinseci  ale  materialului  sau  prin  protecţia acestuia.  4.2.1.a.2. Protecţia  treptelor  contra  uzurii  se poate  face  cu covoare  lipite (continui  sau  fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul  dintre treaptă şi contratreapta superioară.  Covoarele pot fi lipite:
Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate  din plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât  lemnul) sau din lemn stratificat.  4.2.1.a.3. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:  ­ canturi din lemn dur;  ­ profile "muchie de treaptă" (a se vedea fig. 4.15);  ­ petrecerea parţială sau totală şi  lipirea peste cantul treptei, a covoarelor din mochetă,  PVC sau cauciuc (fig. 4.16. şi 4.17.).  4.2.1.a.4.  Contratreptele  pot  fi  realizate  din  lemn  masiv  îmbinarea  între  piesele  componente se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată.  4.2.1.a.5. Imbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie  să  fie astfel  făcute  încât  să  permită  umflarea lemnului  contratreptei fără ca prin aceasta  să  se  afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig. 4.18)
4.2.1.a.4. Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă 4 ... 5,5 cm.  4.2.1.a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult  trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc. Lambă adăugată sau lipite în dinţi de  fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintr­un număr mai mare de elemente asamblate.  4.2.1.a.6. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la  case de vacantă, cabane din  lemn sau alte clădiri din  lemn. Ele pot fi alcătuite din mai multe  piese distanţate intre ele cu 5 ... 7 mm (fig. 4.19). pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi  uscarea lor mai rapidă.  Observaţie: Se pot realiza  trepte masive din lemn, sau din  lemn  lamelar, sprijinite pe  vanguri cu feţe plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 4.20). Aceste scări  nu sunt realizate în mod curent: ele sunt grele şi scumpe.  4.2.1 .b. Vanguri  4.2.1.b. 1. Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv, lamelar sau stratificat.
4.2.1 .b.2. Vangurile pot fi realizate cu:  ­  canturi  continue  plane  (fig.  4.21  a),  cu  trepte  fixate  între  vanguri  (fig.  4.22)  sau  cu  treptele sprijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig. 4.21 b);  ­ dinţate (fig. 4.21 c).  4.2.1.b.3.  O  atenţie aparte  trebuie  acordată detaliului de  fixare  a  grinzilor­vang  pentru  realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată.
4.2.1.b.4.  Pentru  fixarea  treptelor  pe  vanguri  se  vor  utiliza  detalii  caracteristice  de  prindere pentru elementele din lemn.  4.2.1 .b.5. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin:  • chertarea simplă a vangului (fig. 4.24.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi;  • în coadă de rândunică (fig. 4.24.b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a rigidităţii  scării.  4.2.1.c.6. Tratarea    intradosului    scărilor  din    lemn.  Intradosul  poate  fi  lăsat  liber, sau  poate  fi  tăvănuit  utilizând  tehnologie  tradiţională  (tencuială  pe  rabiţ,  pe  şipci  şi  trestie)  sau  tehnologie modernă (plăci din gips­carton).  4.2.2. Siguranţă la foc  Pot  asigura  evacuarea  în  condiţiile  conformării,  alcătuirii  şi  realizării  conform  reglementărilor tehnice de specialitate, în cazurile admise  4.2.3. Siguranţă în utilizare  Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în tabelul 4.2  (din 4.1.4), referitoare la finisajul din lemn.  4.2.4. Protecţie la zgomot  4.2.4.1.  La  scările  ancorate  în  perete,  se  utilizează  şuruburi  speciale  în  dibluri  din  cauciuc, pentru amortizarea vibraţiilor.  4.2.4.2.  Treptele  pot  fi  prevăzute  cu  covoare  pentru  amortizarea  sunetelor  de  impact;  pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia treptei.  4.2.4.3. La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată  minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală.
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003
Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003

Empfohlen

normativ-scari
normativ-scarinormativ-scari
normativ-scariemikme
 
Curs scari
Curs scariCurs scari
Curs scariGilea Stefan
 
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calcul
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calculCr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calcul
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calculIvancu Aurel
 
Armarea stalpului normativ
Armarea stalpului normativArmarea stalpului normativ
Armarea stalpului normativCentre of Excellence in Construction
 
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005EURO QUALITY TEST SRL Bucuresti
 
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptxAdrianBucin1
 
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...Cristina ROMANESCU
 
Montare Cond Apa
Montare Cond ApaMontare Cond Apa
Montare Cond ApaDarianaAndrisan
 

Empfohlen

normativ-scari
normativ-scarinormativ-scari
normativ-scariemikme
 
Curs scari
Curs scariCurs scari
Curs scariGilea Stefan
 
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calcul
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calculCr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calcul
Cr 1 1_4_2012_normativ vant si exemple de calculIvancu Aurel
 
Armarea stalpului normativ
Armarea stalpului normativArmarea stalpului normativ
Armarea stalpului normativCentre of Excellence in Construction
 
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005
Np 112 2004 Cod de proiectare fundatii 2005EURO QUALITY TEST SRL Bucuresti
 
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptx
3 Teste legislatie HG 492, Legea 123, HG 742, Reg. 305, Reg. 765.pptxAdrianBucin1
 
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...
C 56 85 normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de const...Cristina ROMANESCU
 
Montare Cond Apa
Montare Cond ApaMontare Cond Apa
Montare Cond ApaDarianaAndrisan
 
Hg 766 1997
Hg 766 1997Hg 766 1997
Hg 766 1997Chivu Cornel Marian
 
Armare stalp
Armare stalpArmare stalp
Armare stalpCentre of Excellence in Construction
 
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armatCurs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armatMARIANA POMIRLEANU
 
Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010POPESCU EMIL
 
Ge 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelorGe 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelorCristi Neagu
 
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armatCr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armatMik3laNg3lo
 
Cr 1-1-3-2012-zapada
Cr 1-1-3-2012-zapadaCr 1-1-3-2012-zapada
Cr 1-1-3-2012-zapadastefanvlasceanu
 
Normativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000VNormativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000VNick Gageanu
 
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructuriiAspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructuriiIvancu Aurel
 
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...Serban Median
 
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.pptPrezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.pptFeliciaGhica
 
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structureProiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structureIvancu Aurel
 
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fuNp 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fuAndreiSalaru3
 
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptxAdrianBucin1
 
1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.pptTudorCiobanu3
 
Beton
BetonBeton
BetonDumitru Verbnii
 
Crisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otelCrisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otelRobin Cruise Jr.
 
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1Florin Anastasiu
 
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2Arkhangel Nimicithum
 
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)Ana Maria Popescu
 

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Curs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armatCurs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armatMARIANA POMIRLEANU
 
Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010POPESCU EMIL
 
Ge 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelorGe 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelorCristi Neagu
 
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armatCr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armatMik3laNg3lo
 
Normativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000VNormativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000VNick Gageanu
 
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructuriiAspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructuriiIvancu Aurel
 
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...Serban Median
 
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.pptPrezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.pptFeliciaGhica
 
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structureProiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structureIvancu Aurel
 
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fuNp 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fuAndreiSalaru3
 
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptxAdrianBucin1
 
1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.pptTudorCiobanu3
 
Crisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otelCrisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otelRobin Cruise Jr.
 
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1Florin Anastasiu
 
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2Arkhangel Nimicithum
 
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)Ana Maria Popescu
 

Was ist angesagt? (20)

Hg 766 1997
Hg 766 1997Hg 766 1997
Hg 766 1997
 
Armare stalp
Armare stalpArmare stalp
Armare stalp
 
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armatCurs proiectarea struct. in cadre de beton armat
Curs proiectarea struct. in cadre de beton armat
 
Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010Iv 40 ne_012_2_2010
Iv 40 ne_012_2_2010
 
Ge 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelorGe 026-97-compactarea-terasamentelor
Ge 026-97-compactarea-terasamentelor
 
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armatCr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
Cr2 1-1.1-proiectarea-structurilor-cu-diafragme-de-beton-armat
 
Cr 1-1-3-2012-zapada
Cr 1-1-3-2012-zapadaCr 1-1-3-2012-zapada
Cr 1-1-3-2012-zapada
 
Normativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000VNormativ LEA > 1000V
Normativ LEA > 1000V
 
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructuriiAspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
Aspecte privind-proiectarea-si-calculul-infrastructurii
 
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
Cr 2 1-1punct1-2013 - cod de proiectare a constructiilor cu pereti structural...
 
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.pptPrezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
Prezentare-Seminar-ETABS-Final.ppt
 
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structureProiect hala-industriala cu autodesk robot structure
Proiect hala-industriala cu autodesk robot structure
 
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fuNp 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
Np 112 04_proiectarea_structurilor_de_fu
 
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
0 Teste legislatie DS ordin autorizare 1496.pptx
 
1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt
 
Beton
BetonBeton
Beton
 
Crisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otelCrisan, rodica constructii din otel
Crisan, rodica constructii din otel
 
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
Arhiva Dobrogei Constantin Moisil vol 1
 
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
Desen tehnic-si-geometrie-descriptiva2
 
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
11 g priceperi si deprinderi - gr 1 (1)
 

Proiectarea scarilor-si-rampelor-ind gp-089_2003

  • 1. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI  ORDINUL Nr. 100  din 10.12.2004  pentru aprobarea reglementării tehnice „  Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri",  indicativ GP 089­03  În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu  modificările ulterioare,  În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.  740  /  2003  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Transporturilor,  Construcţiilor  şi  Turismului,  Având în  vedere procesul verbal de avizare  nr. 9/22.05.2003 al Comitetului Tehnic de  Specialitate ­ CTS 12,  Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite următorul  ORDIN:  Art. 1. ­ Se   aprobă   reglementarea   tehnică  „Ghid   privind proiectarea scărilor şi  rampelor la clădiri", indicativ GP 089­03, elaborată de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism  „Ion Mincu", prevăzută în anexă care face parte integrantă din prezentul ordin.  Art. 2. ­ Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.  Art. 3. ­ Direcţia  Generală Tehnică va aduce  la îndeplinire prevederile prezentului ordin.  MINISTRU,  MIRON TUDOR MITREA  Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Dezvoltare în  Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC
  • 2. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI  GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR Şl  RAMPELOR, LA CLĂDIRI  INDICATIV GP 089­03  Elaborat de:  UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu"  Rector:  prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU  CENTRUL DE CERCETAREA, SINTEZĂ ŞI BANCĂ DE INFORMAŢII ÎN CONSTRUCŢII,  ARHITECTURĂ ŞI URBANISM ­ CCS ­ BICAU  Director CCS­BICAU:  prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI  Şef proiect:  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  Elaboratori:  conf. dr. arh. Ana­Maria DABIJA  prof. arh. Alexandru STAN  conf. dr. ing. Adrian IORDĂCHESCU  lect. dr. arh. Doina NICULAE  Avizat de:  DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ­ M.T.C.T.  Director general:  ing. Ion STĂNESCU  Responsabil lucrare:  ing Paula DRAGOMIRESCU
  • 3. CUPRINS  Cap. 1. GENERALITĂŢI  1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1.2.  Referinţe  1.3. Terminologie  Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR  2.1.  Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor  2.2.  Pante uzuale  2.3. Incărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  2.4. Tipuri principale de scări  2.4.1.  Scări din elemente liniare  2.4.2.  Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.4.3.  Scări din elemente de suprafaţă  2.4.4.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte chesonate  2.4.6.  Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă  2.4.7. Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.4.8.  Scări cu rămpi elicoidale  2.4.9. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă  2.4.10. Scări cu trepte suspendate  2.5.  Materiale pentru realizarea scărilor  2.6.  Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  2.8. Tipuri de rezolvări marginale  2.9.  Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu  ale clădirii  Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ ­ GEOMETRIA SCĂRII ­ FINISAJ ­ TRASEUL  MÂINII CURENTE  3.1.  Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3.1.1.  Scări drepte  3.1.2.  Scări cu întoarcere  3.1.2.1.  Scări cu întoarcere la podest de 180°  3.1.2.2.  Scări cu întoarcere la podest de 90°  3.2.  Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3.2.1.  Domeniu de utilizare  3.2.2. Tipuri de scări balansate  3.2.3.  Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.2.3.1.  Etapele premergătoare construcţiei propriu­zise  3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180°  3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarce la 90°  3.2.3.4.  Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric
  • 4. Cap.  4.  ELEMENTE  SPECIFICE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  DIN  DIVERSE  MATERIALE  4.1.  Scări din beton armat  4.2.  Scări din lemn  4.3.  Scări metalice  4.4.  Scări din piatră  4.5.  Scări mixte  Anexă informativă I (scări cu trepte foarte înalte, decalate)  Anexă informativă II ­ Exemple de calcul
  • 5. GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR  ŞI RAMPELOR LA CLĂDIRI  Indicativ GP 089­03  Cap. 1. GENERALITĂŢI  1.1. Obiect şi domeniu de aplicare  1.1.1.  Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de  vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală, la clădiri cu  funcţiuni  civile  şi  în  concordanţă  cu  prevederile  Normativului  privind  criterii  de  performanţă  specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.  1.1.2. Ghidul explicitează:  a. principiile de proiectare a scărilor  b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia  c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra finisajului scării  d. traseul   balustradei   şi   mâinii   curente,   precum   şi implicaţiile pe care le au acestea  asupra  conformării  generale  a  scărilor  cu  întoarcere  la  180°  şi  la  90°,  în  concordanţă  cu  geometria şi structura lor  e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din:  ­ beton armat  ­ lemn  ­ metal  ­ piatră  ­ sticlă  1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile cu  funcţiuni  civile  (publice  şi  private),  precum  şi  la  cele  de  reabilitare  funcţionali  a  clădirilor  existente (de locuit, social­culturale şi administrative), în  măsura în care  intervenţiile includ şi  scările şi/sau rampele acestora.  1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează:  ­elaboratorilor   proiectelor  tehnice   şi   a   detaliilor   de execuţie  ­verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor legii 10/1995  ­executanţilor (constructori, antreprenori)  ­organismelor  administrative  teritoriale  precum  şi  persoanelor  fizice  şi  juridice  care  realizează investiţii în domeniul construcţiilor.  1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din  reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid.  1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică.  1.1.7. Nu fac obiectul  prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu sunt direct  adiacente acestora.  1.1.8.  Nu  fac  obiectul  prezentului  ghid  scările  speciale  rabatabile,  pliante,  scările  şi  rampele  rulante,  care  se  proiectează  ţinând  cont  de  cerinţele  şi  prescripţiile  tehnice  ale  producătorilor specializaţi.
  • 7.
  • 8.
  • 9.
  • 11. Cap.  2.  ELEMENTE  GENERALE  DE  PROIECTARE  A  SCĂRILOR  ŞI  RAMPELOR  2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări  (19);  rampele  (17)  asigură  accesul  persoanelor  cu  handicap  locomotor  la  diferite  niveluri  ale  clădirii.  Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3].  2.2.  Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1.  Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite funcţiuni,  sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].  2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcari provenite din procesul  de exploatare (utile).  2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă  a rampelor si a podestelor, a straturilor cu umplutură şi de finisajele adoptate.  Încărcările  utile  ţin  cont  de  posibilitatea  aglomeraţiilor,  reprezentând  valori  maxime  normate in condiţii de exploatare (figura 2.2).  2.3.3.  Clasificarea  şi  gruparea  acţiunilor  agenţilor  mecanici pentru calculul scărilor se  face conform STAS 10101/OA [8].
  • 12. 2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici  Evaluarea  încărcărilor  permanente  se  face  conform  STAS  10101/1  [9].  Definirea  încărcărilor datorate procesului de exploatare se face conform STAS 10101/2 [10].  2.3.4.  Valorile  normate  ale  încărcărilor  utile  verticale,  uniform  distribuite  pe  rampe  şi  podeste, sunt date în tabelul A din Normativul [3].  2.3.5.  În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente  independente  sau  lipsite de contratrepte de  solidarizare, scările se verifică şi  la o încărcare utilă concentrată,  pe  direcţie  verticală  de  1,5  kN,  aplicată  pe  element,  în  poziţia  cea  mai  defavorabilă,  pe  o  suprafaţa de l0 x l0cm, în absenţa altor încărcări utile.  2.3.6.  Valorile  normale  ale  încărcărilor  utile,  verticale  şi  orizontale  pe  balustradele  rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3].  Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări  verticale sau orizontale,  considerate  uniform  distribuite  liniar  şi  aplicate  pe  mâna  curentă,  acţiunea  orizontali  a  încărcărilor neconsiderându­se simultană cu cea verticală.  Încărcările orizontale  aplicate pe mâna  curentă a balustradei acţionează  asupra rampei,  dând  naştere  la  un  moment  încovoietor  şi  unei  forţe  orizontale  în  punctul  de  încastrare  a  balustradei în rampa (figura 2.2).
  • 14. b) Scări cu rampe portante din beton armat, care:  ­  formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest  ­  includ şi  podestele  şi  reazemă pe  elementele  structurale verticale  de  la  extremităţile  casei scării  ­ descarcă transversal pe vanguri  ­ sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)  ­ reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă potfi suspendate  Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi finisajul treptelor.  Din punct de vedere al formelor structurale, scările pot fi:  2.4.1. Scări din elemente liniare  2.4.1.1.  Rampele  sunt  formate  din  trepte  independente,  neexistând  legături  în  sens  longitudinal intre trepte şi nici între trepte şi podest.  Podestele  sunt  alcătuite  din  elemente  liniare  alăturate  sau  din  elemente  plane  simplu  rezemate.  2.4.1.2. După modul de rezemare al treptelor, scările pot fi:  ­ cu trepte simplu rezemate;  ­ cu trepte în consolă simplă;  ­ cu trepte in consolă dublă.  2.4.1.2.1. Scările cu trepte simplu rezemate au trepte independente, simplu rezemate pe  pereţi portanţi, pe un perete portant şi o grindă­vang, sau pe două grinzi­vang (figura 2.4).  2.4.1.2.2.  Scările  cu  trepte  în  consolă  simplă  asigură  preluarea  încărcărilor  prin  încastrarea treptelor independente într­un perete portant de zidărie sau într­un perete structural  din beton armat.  2.4.1.2.3. Scările cu trepte în consolă dublă sunt alcătuite dintr­o grindă­vang, amplasată  pe mijlocul rampei şi din trepte independente încastrate în grinda centrală (fig. 2.3).  Notă: În cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere: în cazul încărcării nesimetrice grinda va ti supusă şi la torsiune.
  • 15.
  • 16. 2.4.1.2.4.  Grinzile­vang  sunt  rezemate  sau  încastrate  la  capete  în  pereţi  portanţi  din  zidărie, in pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest (figura  2.5).  2.4.1.2.5.  Grinzile­vang,  treptele  si  eventual  grinzile­podest  pot  fi  alcătuite  din  beton  armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.  2.4.1.2.6.  Nu se recomandă trepte mai lungi de 1,50 m, acestea fiind uşor deformabile,  iar încastrarea lor asigurându­se greu.  2.4.1.2.7.  Încastrarea trebuie calculală. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin  o  cărămidă (25  cm),  iar  zidurile  în  care  se face  încastrarea  se recomandă  să  fie  executate cu  mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie  încărcat cu  o  sarcină permanentă suficientă  pentru a  crea stabilitatea necesară.  2.4.2. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  2.4.2.1. Rampele reazemă doar pe grinzi­podest, neexistând grinzi­vang, plăcile rampelor  lucrând după direcţia lungă.  Podestele pot rezemate pe patru laturi, pe trei laturi dintre care două scurte pe pereţi şi  una lungă pe grinda­podest, sau pe cele două laturi lungi.  2.4.2.2.  Grinda­podest  reprezintă  elementul  liniar,  iar  rampa  şi  podestele  constituie  elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar in situaţia în care, la  îmbinarea lor se asigură continuitatea in vederea preluării momentului încovoietor.  2.4.3.  Scări din elemente de suprafaţă  2.4.3.1  Rampele  conlucrează  cu  podestele,  neavând  legătura  mecanică  eu  pereţii  şi  lipsesc de asemenea grinzile­vang şi grinzile podest.  Podestele  reazemă  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  se  recomandă  sa  aibă  continuitate  cu  plăcile de planşeu.  2.4.3.2. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite.  2.4.4.  Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)  2.4.4.1. Treplele şi contratreptele, prin continuitatea lor constituie elementul de rezistenţă  rampa. La scările cu rampe cutate intradosul are aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte.  2.4 4.2. Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate sunt similare cu scările din  elemente de suprafaţă.  2.4.5. Scări cu rampe şi podeste chesonate  2.4.5.1.  Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime  foarte  mică dar, pentru  mărirea rigidităţii,  sunt prevăzute la marginea plăcii nervuri care au şi rol de  grinzi­vang.  2.4.5.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat: conlucrarea dintre rampă şi  podest  depinde  de  îmbinarea  realizată  între ele  (articulaţie  sau îmbinare de continuitate).  2.4.6.  Scări cu rampe şi podeste intermediare în consolă  2.4.6.1.  Podestele  de  nivel  sunt  rezemate  pe  două  sau  pe  trei  laturi  şi  în  general,  au  continuitate  cu  plăcile  de  planşee,  iar  rampele  şi  podestele  intermediare  stau  in  consolă  pe  podestele  de  nivel.  Rampele  pot  fi  încastrate  sau  articulate  în  podestele  de  nivel,  şi  în  unele  cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest.
  • 17. 2.4.6.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate  de beton armat, preluarea încărcărilor facându­se prin conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi  de podest. 2.4.7.  Scări curbe cu grindă­vang pe mijlocul rampei  2.4.7.1.  Capetele  grinzii  spaţiale  de  pe  mijlocul  rampei  trebuie  incastrale  în  pereţi  de  beton armat, in stâlpi liberi sau înglobaţi in zidârie, în grinzi etc. (figura 2.4)  2.4.7.2.  Grinda­spaţială  se  poate  realiza  din  beton  armat  monolit,  iar  treptele  independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturala  2.4.7.3 Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu  grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă.  2.4.8. Scări cu rampe elicoidale  Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială si totodată un element de legătură a podelelor.  Rampa  şi  podestele  constituie  astfel  un  singur  element  spaţial,  lipsind  grinzile  de  podest  şi  grinda­vang.  Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentaţii pentru scări curbe cu grinda  pe mijlocul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă, se dezvoltă în rampă.  Forma în plan a scărilor poate să fie oarecare (cerc, elipsă, parabolă etc). Rampa poate să  fie obişnuită, cu intradosul plan sau cutată, în care caz adaptarea structurii la funcţiune se face nu  numai in ansamblu, ci şi din punct de vedere al formei treptelor.
  • 18. 2.4.8. Scări cu pilon central si trepte în consolă simplă  2.4.8.1.  Se  pot  realiza  din  elemente  prefabricate  de  beton  armat  sau  metal  (inclusiv  pilonul) şi sunt alcătuite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. 2.8).  2.4.9. Scări cu trepte suspendate  2.4.9.1.  Se  realizează  prin  suspendarea,  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior,  a  capelelor libere ale treptelor independente în consolă.  2.4.9.2. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu  rezemate.  2.4.9.3 Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungite a  firelor.  2.4.9.4.  Rigiditatea  laterala  a  rampei  este  asigurată  fie  cu  ajutorul  firelor  întinse  şi  ancorate între planşeul inferior şi cel superior, fie prin realizarea unor legaturi între trepte, care să  realizeze rigiditatea rampei şi comportarea corespunzătoare la acţiunea încărcărilor laterale.
  • 20. ■  beton armat (turnate monolit sau prefabricate)  ■  lemn (masiv, lamelar sau stratificat)  ■  metal (în mod curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate)  ­ trepte portante din:  ■  beton   (prefabricate,   mozaicate   ulterior   sau   gata finisate)  ■  lemn (masiv, lamelar stratificat)  ■  metal (oţel carbon, inox sau aluminiu)  ■  piatră  ■  sticlă stratificată  2.5.2. Cele mai  utilizate materiale pentru componentele de finisaj ale treptelor sunt:  ­ mozaic turnat  ­ plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)  ­ covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)  2.5.3. Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:  ­  pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare, şlefuire,  frecare, rostuire)  ­ pentru ceramică: rostuire  ­ pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire  ­  pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei, vopsire, lustruire.  2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor  2.6.1. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi  scărilor  (amplasate  la  nivelul  stratului  de  uzură  sau  pe  verticală),  constituie  un  criteriu  de  delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la care se situează acestea este mai  mică de 2 m.  2.6.2. Este interzis ca  lăţimea liberă a scărilor/rampelor să se micşoreze pe direcţia de  evacuare în exterior: dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de evacuare.  2.6.3.  Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea  libera a rampelor şi scărilor  sunt:  ­  la perete:  plinte, finisajul peretelui, mână curentă la perete;  ­  la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors.  2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare etc) mai mari de  10 cm, lăţimea  liberă a rampei măsurându­se de la acestea. În cazul în care din structura clădirii apar reliefuri  locale mai mari, care ar putea bloca influenţa circulaţiei de evacuare în caz de pericol, acestea  trebuie compensate pe toată lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un  vang) în planul reliefului respectiv.  2.6.5. Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ni putea bloca o persoană în  fluxul de evacuare în  caz de pericol. Dacă astfel de nişe rezultă din conformarea casei  scării,  acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj, fie cu un perete subţire (rabiţ  sau gips­carton) de cel puţin 60 cm înălţime.  2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor  Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai mare  parte a încărcării transmise de picior.  2.7.1. Muchia de treaptă trebuie să asigure:  ­ rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul diverselor  acţiuni de exploatare  ­  împiedicarea  alunecării  pe  treaptă  (asigurând  respectarea  cerinţei  de  „siguranţă  în  exploatare"), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de circulaţie şi natura finisajului utilizat.
  • 22. Elementele de protecţie împotriva alunecării pe treaptă sunt:  ­  profile  „muchie  de  treaptă"  din  metal  sau  PVC  dur  cu  profilaţii  antiderapante  (fig.  2.12.a)  ­ profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 2.12.b)  ­  incrustaţii  de coridon  (fig. 2.12.c) sau  plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la  muchie  2.8. Tipuri de rezolvări marginale  2.8.1.  Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin  aceleaşi  tipuri  de  plinte  utilizate   la  racordarea  pereţilor  cu pardoselile.  Notă:  Nu  se  utilizează  scafe  cu  rază  mai  mare  de  10  mm  la  racordarea  treptelor  cu  peretele, acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.  2.8.2. Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării sau marginile  rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi facută:  a. la scările cu placă fară vang sau cu vang normal (în jos):  ­  întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării  ­  întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării  ­  realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu treapta, fie  dintr­un alt material (lemn, piatră, materiale plastice etc.)  b. la scările cu vang întors (în sus):  ­ prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a vangului se finisează în  funcţie de rezolvarea parapetului, eventual prelungindu­se plinta si peste vang (fig. 2.13).  c.  la  scările  cu  parapet  plin  se  prevede  o  plintă  la  fel  cu  cea  de  la  perete,  iar  partea  superioară a parapetului se finisează în mod adecvat (fig. 2.14).
  • 23. d.  La  scările  exterioare  supuse  intemperiilor,  se  poate  prevedea  lăcrimar  la  marginea  intradosului rampei.  2.8.3.  În  cazul  scărilor  detaşate  de  perete  cu  un  spaţiu  liber  mic,  pentru  ca  finisajul  peretelui să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele brut şi rampă să fie de  minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit.  a. Pentru finisaje mai groase ale peretelui, spaţiul liber între scară şi perete trebuie mărit  în consecinţă, pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm. Latura netedă a scării  rămâne nefinisată, ea nefiind vizibilă (fig. 2.15).  b. Pentru prevenirea prelingerii apei pe latura liberă a scării spre perete, atunci când se  spală scara, precum şi pentru a se proteja peretele de murdărie, se recomandă prevederea unei  borduri (fig. 2.16). În mod similar se poate prevedea bordură şi pe latura spre ochiul scării, atât  pentru împiedicarea prelingerii apei pe latura vizibilă a scării, cât şi din considerente de igienă  (ex: spitale, creşe. grădiniţe etc).  Notă: Precizările de la art. 2.5. 2.6. 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi  pentru scările curbe.  Scările  curbe  pun  mai  ales  probleme  de  conformare  structurală;  în  ceea  ce  priveşte  sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot fi asimilate cu scările drepte,  cu întoarceri la alte unghiuri decât 90° sau 180°.
  • 24. 2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii  Prezenţa  golurilor  mari  în  planşee  este  impusă  funcţional  în  situaţia  concentrării  circulaţiilor  verticale.  Amplasarea  golurilor  are  efecte  în  transportul  forţei  seismice  către  subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi rezistenţa planşeului.  2.9.1. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a  clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul casei scărilor,  fiind necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor  în plan orizontal ­ se menţionează faptul că efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile  este  mai  important  în  cazul  structurilor  cu  pereţi  rari  şi  al  structurilor duale,  în  aceste  cazuri  trebuind  verificată  rezistenţa  şi  rigiditatea  planşeelor  în  plan  orizontal.  Poziţiile  cele  mai  avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la extremităţi (fig. 2.16).  2.9.2.  Sunt  defavorabilie  poziţiile  alăturate  a  două  sau  mai  multe  goluri  care  fragmentează  exagerat  planşeul,  golurile  plasate  la  colţurile  intrânde  ale  clădirilor  sau  lângă  pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).  2.9.3.  Rigiditatea  casei  scărilor  contribuie  la  rigiditatea  generală  a  clădirii  şi  trebuie  considerată  influenţa  casei  scării  asupra  centrului  de  rigiditate  al  clădirii  ­  comportarea  de  ansamblu  a  structurilor  (în  special  a  celor  în cadre)  este  influenţată  de  prezenţa scărilor, care  introduc o rigiditate suplimentară  la deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor  puternic de disimetrie.
  • 25. 2.9.4.  Procedee  moderne  de  modelare  şi  analiză  în  cazurile:  unde  componentele  nestructurale modifica direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structurale ale construcţiei, sau  masa  acestora  afectează  încărcările  asupra  construcţiei,  caracteristicile  lor  trebuie  să  fie  considerate  în  analiza  structurală  a  construcţiei.  O  grijă  particulară  trebuie  luată  pentru  identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi.  2.9.5.  Scările  includ  o  varietate  de  componente  separate  ce  pot  fi  fie  sensibile  la  deformaţii,  să  fie  sensibile  la  aceleraţii.  Scările  în  sine  pot  fi  independente  de  structură,  sau  integrate  în  structură.  Dacă  sunt  integrate  în  structură,  ele  trebuie  să  formeze  o  parte  din  evaluarea  şi  analiza  întregii  structuri,  cu  o  atenţie  particulară  asupra  posibilităţii  modificării  răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate  pentru  încărcările  normale  ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe  transmise de la structură prin conexiuni.  Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII ­  STRUCTURĂ ­ FINISAJ TRASEUL MÂINII CURENTE  În  cadrul  acestui  capitol  se  analizează  numai  scările  drepte,  cu  traseu  drept  şi  cu  întoarceri la 180° şi la 90°, exemplificate pentru scările cu podeşte şi rampe din plăci de beton  armat. Pentru scările din alte materiale, se vor avea în  vedere elementele  specifice  impuse de  caracteristicile  particulare  ale  acestora  (uneori  în  mod  determinant,  alcătuirea  constructivă  a  structurii lor).  Pentru  realizarea  unei  scări  corecte,  se  recomandă  să  se  ţină  cont  de  relaţiile  de  determinare  directă  care  se  stabilesc  între  geometria  scării  ­  care  include  finisajul  si  traseul  mâinii curente ­ şi elementele structurale ale acesteia.
  • 26. Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3].  Înălţimea „normală" a parapetului (H) se consideră cea prevăzută în Normativul [3].  Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele:  L ­ lăţimea podeshilui  l ­ lăţimea treptei  h ­ înălţimea treptei  H ­ înălţimea parapetului  n ­ numărul de trepte in proiecţie orizontală  l(n ­ 1) lungimea pachetului de trepte  a ­ dimensiunea decalajului la palierul de urcare  b ­ dimensiunia decalajului la palierul de coborâre  Pentru  a  obţine  rezolvări  optime  atât  în  ceea  ce  priveşti­structura  scării,  continuitatea  mâinii curente cu înălţime normala racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui  intrados ordonat  şi  estetic  la  racordarea  rampei  de  scară  cu podestele,  este  necesar  ca  ochiul  scării sa aibă lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1) plus o lăţime de treaptă [l(n – 1) + l = nl].  În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n ­ 1), se obţine o  lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă şi  intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.  3.1. Scări cu rampe drepte ­ concepţie şi construcţie  3.1.1. Scări drepte, cu sau tară podeste intermediare şi fără întoarceri.  3.1.1.1. Scări cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţiel (n ­ 1),  (fig. 3.1).  =>  Lungimea  casei  scării  are  dimensiune  minimă,  dar  grosimile  structurii  celor  două  podeşte (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale, necesitând la partea  de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându­se prevedea grindă de podest şi la partea  de jos a scării), fie o placă foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două  soluţii, placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3.1).  => La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o înălţime  de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia primei trepte.  => Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs al  scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi:  ­ se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea treptei) la  racordarea cu parapetul rampei care urcă;  ­ se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestului de jos, pe porţiunea îngustă a  acestuia;  ­  se accepta înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea ochiului scării la  parapetul de jos (H + h);  ­ se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea in consecinţă a  podestului de jos; în aceasta variantă dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă.  3.1.1.2.  Scări  cu  lungimea  ochiului  scării  mai  mare  cu  o  lăţime  de  treaptă  l  decât  lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu 1/2 faţă de pachetul de trepte  (Fig. 3.2):
  • 28. Notă:  În cazul  unui  podest  intermediar  la  o  scară  dreaptă, pentru  menţinerea  grosimii  plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de pantă la rampa  care coboară de la podest, cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot  traseul  scării,  inclusiv  pe  podest,  frângerea  de  pantă  a  mâinii  curente  se  va  face  decalat  cu  o  lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest.
  • 29. 3.1.2. Scări cu întoarcere  Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:  •  în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere  la podest de 180° şi de 90°. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor asimila  cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.  •  în  funcţie  de  decalajul  citit  în  plan  al  treptelor  care  delimitează  podestul;  se  pot  determina patru situaţii caracteristice.  1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest  2)  scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest  3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest  4)  scări cu decalaj  de o treaptă în sensul coborârii pe podest.  Între  situaţiile  1)  şi  4)  există  o  infinitate  de  posibilităţi  de  decalaj,  în  funcţie  de  dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest.  Decalajul  poate  fi  considerat  la  „brut"  sau  la  finit,  cu  implicaţii  în  ceea  ce  priveşte  "finitul", respectiv intradosul cofrajului.  La  o  construcţie  a  scării  pornind  de  la  „brut",  adăugarea  grosimilor  de  finisaj  poate  conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la „finit" de circa 10­14  cm, precum şi la modificarea în consecinţa a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum  şi a lăţimii podestului.  Construcţia scării pornind de la “finit" (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau  cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii  componentei  structura le a podestului (dală  groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la  „finit" între intradosul rampelor şi podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.  Se  recomandă  ca  suma  decalajelor  treptelor  care  fac  legătura  cu  podestul  să  fie  de  o  lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării.  Fiecărui tip de decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente, la o înălţime  dată a parapetului, valabil atât la scările cu întoarcere la 180°, cât şi la cele cu întoarcere la 90°.  Acesta are implicaţii asupra dimensiunilor necesare ale podestului.  În funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:  ­ plăci  de  podest.  relativ  subţiri  (cu  grosime  sensibil apropiată de cea a rampei scării);  ­ grinzi de podest din diverse materiale;  ­ podeşte ­ dale groase.  3.1.2.1. Scări cu intoarcere şi podest de 180°  La scările cu întoarcere la 180°, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi corespunde  un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi  geometria acesteia.  Note:  1)  Pentru orice  alte  dimensiuni  ale  rampelor  sau  structurii  podestului,  vor  apărea  alte  decalaje în  plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi  ale podestelor.  2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structuri este o recomandare; nerespectând  această  relaţie  vor  apărea  decalaje  în  intradosul  scării,  între  rampe  şi  podest,  complicând  realizarea cofrajului.  3) În funcţie de nevoia de economisire spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să  se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere  la 180 o  , cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dai acceptând ca intersectarea planurilor  înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului).  4) Pentru   asigurarea   traseului   mâinii   curente   fără   săritură  sau discontinuitate la  podest, condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest  să fie de lăţimea unei trepte.
  • 31. => Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţa riguroasă cu un tip de  structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajuluil să aibă) o imagine controlată (intradosul rampelor  şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă).  În  cazul  în  care  structura podestului  nu  este  rezolvată  cu  grindă  de podest ci  cu placă  relativ subţire (13 ­15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe podest şi placa podestului se  decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.  Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al:  ­ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul  primei  trepte al    fiecărei  rampe  care  ajunge  la podest,  va  avansa pe podest,  apărând un  decalaj  între  planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării:  ­  problemelor  pe  care  le  pune  racordarea  finisajului  contratreptelor  cu  cel  al  ochiului  scării;  ­  dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest.
  • 32.
  • 33. => Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează  de  la  muchia  treptei.  În  dreptul  ochiului  scării  întoarcerea  orizontala  a  mâinii  curente  este  posibilă în următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea orizontală a  parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de  întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul  scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H, la podest, cu o  valoare  egală  cu  înălţimea  h/2  a  unei  trepte  şi  majorând  lăţimea  podestului  cu  l/2,  ceea  ce  măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig. 3.6);  ■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la racordarea cu parapetul rampei care coboară  la podest (var 3 fig. 3.6);  ■  cu parapet de înălţime  H;  racordarea  între   parapetele  celor două  rampe  este  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării si o săritura egală cu înălţimea unei trepte, la începutul rampei care coboară la  podest.  3.1.2.1.2.  Scara  cu  decalaj  egal,  de  jumătate  de  treaptă brută  faţă  de ochiul  scării  la  podest este un lip de scară căruia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu  structura dală groasă (din beton armat).  Numai la o anume grăsime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau  grinda pluta de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.  Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului)  se  face  după  o  dreaptă  cu  grosime  (respectiv  înălţime),  corespunzătoare  (în  funcţie  de  panta  scării), dacă rampele reazemă pe dală groasa sau pe o grindă plată.  Notă:  În  cazul  în  care  structura  podestului  nu  este  rezolvată  cu  dală  groasa  acelaşi  intrados se poate realiza prin prevederea unui strat de umplutură (eventual din betoane uşoare),  conf. fig. 3.11.
  • 34. => Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor înălţimea parapetului se calculează  de la muchia treptei în dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă  în următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului  rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei  paralel cu ochiul scării (var I în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi  majorată cu o jumătate de treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării;  ■ cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest, cu o  valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în  fig. 3.6);
  • 35. ■  cu  parapet  de  înălţime  H,  pe  lăţimea  ochiului  scării,  linia  mâinii  curente  fiind  orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h/2) (var 3 fig. 3.12.);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H,  racordarea  între  parapetele  celor două rampe  fiind  oblică  (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării, şi o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte, la începutul rampei care  coboară la podest.  Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului, sunt valabile  numai pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan.  3.1.2.1.3. Scara cu decalaj de o treaptă brută în sensul urcării pe podest este un tip de  scară  căruia  îi  corespunde  structural  o  rezemare  a  rampei  scării  pe  podest  cu  structura  placă  (uzual 13­14 cm), cu grosime apropiată de cea a rampei (uzual 10­12cm).  Intersecţia dintre intradosul podestului (de tip placă) cu intradosul celor două rampe se va  face după o dreaptă.  => Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Inălţimea parapetului se va calcula  de la muchia treptei, vertical întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este posibilă în  următoarele variante:  ■ cu parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente, prin  prelungirea  orizontală  a  parapetului  rampei  care  urcă  spre  podest,  cu  o  dimensiune  egală  cu  lăţimea  unei  trepte,  înainte  de  întoarcerea  ei  paralel  cu  ochiul  scării;  în  acest  caz,  lăţimea  podestului, măsurată la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă, lungimea casei scării  crescând corespunzător; podestul se va putea decupa prelungind şi ochiul scării eu aceeaşi lăţime  de treaptă (fig. 3.16. var. 1);  ■ cu parapet de înălţime (H + h), la podest, cu creşterea înălţimii parapetului H la podest,  cu o valoare egală cu înălţimea unei trepte h şi păstrând lăţimea podestului (fig. 3.16 var. 2);
  • 36.
  • 37.
  • 38. ■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală,  dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte;  ■ cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (fig.  3.16. var. 3), eventual cu racordări curbe torsionate;  ■  cu  parapet  de  înălţime  H  dar  cu  discontinuitatea  mâinii  curente  pe  latura  scurtă  a  ochiului scării, şi o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la începutul rampei care coboară la  podest.  Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeşte.  3.1.2.1.4. Scara cu întoarcere la 180°, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii  pe podest este un tip de scară căreia îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest  cu grindă (din beton armat).  Intersecţia dintre  intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două rampe se va face  după o dreaptă.  Soluţia este dezavantajoasă clin punct de vedere al:  ■ racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei  trepte  al  fiecărei  rampe  care  ajunge  la  podest,  va  avansa  pe  podest,  apărând  un  decalaj  între  planul contratreptei şi sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării;  ■ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contra­treptelor cu cel  al ochiului  scării;  ■ dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest;  ■ avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi realizarea unui  podest de formă mai puţin regulată).  =>  Traseul  mâinii  curente  este  continuu  şi  urmăreşte  panta  rampelor;  înălţimea  parapetului  se  calculează  de  la  muchia  treptei,  vertical.  Inălţimea  parapetului  este  aceeaşi  pe  toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest.  Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte  variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.
  • 39.
  • 40.
  • 41. 3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90°  La scările cu întoarcere la 90°, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie  a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia.  In principiu se pot accepta prevederile şi notele de la art. 3.1.2 şi 3.1.2.1,  Notă: Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la  podest  de  90°;  schimbări  ale  grosimii  plăcii  sau  podestelor  conduc  la  imagini  diferite  ale  intradosului scării, cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea.  Scările cu întoarcere la 90°, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu grinzi  sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3.1.2.2....3.1.2.4 asigură atât traseul mâinii curente  fără săritură pe podest, cât şi o imagine curată a intradosului, cu un număr minim de intersecţii  de planuri (fig. 3.21...3.27)  3.1.2.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1  3.1.2.2.1.1. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b = 1, unde a şi h au valori  oarecare  Pentru  realizarea  unui  intrados  neted,  mai  uşor  de  cofrat  şi  mai  estetic,  structura  podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. In funcţie de dimensiunile a şi h se  prevede peste structura de tip placă, o umplutură din beton uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de  grosimea prevăzută pentru placa podestului.  În  cazul  în  care  imaginea  intradosului  nu  interesează,  precum  şi  în  cazul  în  care  din  considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai sus. Rampa care urcă  spre podest intră sub acesta.  3.1.2.2.1.2. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 1, b = 0  Structura podestului este de tip placă, ceea ce asigură realizarea unui intrados neted.  3.1.2.2.1.3. Scări cu întoarcere cu podest de 90° şi decalaj a = 0, b = 1  Pentru realizarea unui intrados cu cofrare uşoară (şi implicit cu aspect estetic), tipul de  structură corespunzător ar fi cu grinzi de podest, obişnuite (fig. 3.27) sau întoarse (în sus); în  acest caz, spaţiul dintre placă şi grinzi ar fi realizat cu o umplutură din beton uşor.  În situaţia prevederii unei plăci de podest curente (cca. 13­14 cm), placa rampei care urcă  intră sub podest, cu implicaţiile de cofrare dificilă precizate anterior, în toate cazurile similare.  3.1.2.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° şi decalaj a + b < 1  În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest să fie  egala  cu  o  lăţime  de  treaptă,  la  podest  mâna  curentă  fie  va  înregistra  o  săritură,  fie  va  fi  întreruptă. În funcţie de decalajul treptelor, la nivelul intradosului scării, o rampă va intra sub  podest sau va avea o săritură, ceea ce implică o imagine inestetică a acestuia (fig. 3.28....3.37)  Notă:  Din  punct  de  vedere  al  ocupării  spaţiului,  aceste  scări  sunt  în  general  mai  economice, desfăşurarea lor in plan fiind ceva mai mică. Scările “economice" au dezavantajul  unor  cofraje  complicate,  laborioase  şi  costisitoare  şi  în  consecinţă  al  aspectului  urât  în  intradosului acestora.  Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:  3.1.2.2.2.1. Scară cu decalaj mai mic de jumătate din lăţimea treptei la fiecare rampă (fig.  3.28)  3.1.2.2.2.2. Scara cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) nedecalată.  O structură a podestului de tip placă relativ subţire conduce la un intrados unde rampa  care urcă spre podest intră sub podest (fig. 3.32).
  • 42.
  • 43.
  • 44.
  • 45.
  • 46.
  • 47.
  • 48.
  • 49.
  • 50.
  • 51.
  • 52.
  • 53. Pentru realizarea unui intrados cu geometrie controlată (fără  intradosul rampei să  intre  sub  podest  şi  să  apară  intersecţii  greu  de  controlat  în  execuţie)  şi  un  plan  de  cofraj  uşor  de  realizat,  se  comandă  ca  structura podestului  să  fie  dală  groasă (fig.  3.33)  sau că cu grinzi de  podest (fig. 33.4, 3.35).  3.1.2.2.2.3. Scară vii decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest  şi cu prima treaptă a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig. 3.36).  3.1.2.2.3. Scări cu întoarcere la podest de 90°şi decalaj a + b > 1 (fig. 3.39 şi 3.40). Este  un  tip  obişnuit  de  scară,  care  nu  pune  probleme  în  ceea  ce  priveşte  alcătuirea  structurală,  întoarcerea mâinii curente, sau intersecţiile de planuri pe intradosul scării (faţa cofrajului).
  • 54. 3.2. Scări balansate ­ concepţie şi construcţie  3.2.1. Domeniu de utilizare  Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie scară de evacuare,  asigurând  un  singur  flux  de  circulaţie  (evacuare).  Reprezintă  cea  mai  economică  soluţie  de  ocupare a spaţiului, prin faptul că treptele ocupă şi zona de podest.  3.2.2. Tipuri de scări balansate  Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:  ­ cu întoarcere la 180 o  ;  ­ cu întoarcere ia 90°.  Notă:  Se  pot proiecta  scări  dublu­balansate,  cu  două  întoarceri  la  90°,  dar proiectarea  geometrici lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 90°.  3.2.2.1. Dimensiunea  minimă  (spre  ochiul scării) a  treptei balansate trebuie să fie de 12  cm la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate fi proiecţia mâinii  curente  pe  planul  scării,  a  parapetului,  un  vang  întors  sau  treapta  însăşi  (a  se  vedea  şi  1.3.  definiţia lăţimii libere a scării).  3.2.2.2.  Formulele de calcul ale treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a  treptelor sunt cele prevăzute în Normativul [3].
  • 55. 3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări  3.2.3.1.  Etapele  premergătoare  construcţiei  propriu­zise  şi  care  trebuie  parcurse  atât  pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180° cât şi pentru cele cu întoarcere la 90° sunt  următoarele:  ­ se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de formulele de  calcul ale treptelor;  ­ se construiesc rampele:  ­ se construieşte lăţimea mâinii curente;  ­ se construieşte lina pasului (la 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu lăţime mai  mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m);  ­ se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;  ­  se  stabileşte  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  şi  linia  de  limită  de  balansare  (denumită în continuare limita de balansare) prin una din următoarele metode;  ­ limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul  lăţimii  rampei  (suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele incluse între pereţi şi limita de  balansare sunt treptele balansate, sau  ­  se numără  treptele  care  nu  ar  avea  formă dreptunghiulară şi  se balansează un  număr  dublu de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia contratreptelor (fig. 3.40).  La scările cu rampe cu întoarcere la 180 o  , este recomandat să se prevadă treaptă în axul  scării, pentru a se exila lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă însă în  casă proprie sau dacă are formă rectangulara: dacă seara este  liberă sau are formă poligonală,  recomandarea aceasta nu are obiect.  3.2.3.2. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 180° sunt:  a) Metoda arcului de cerc  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare, se construieşte prima treaptă balansată din axul scării: în cazul acestei metode (fig.  3.41), lăţimea minimă a treptei balansate din axul scării este de 14 cm, pentru a evita ca vreuna  din treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  scării  (de  14  cm),  la  limita  proiecţie;  dinspre  ochiul  scării  a  elementului  luat  în  considerare  la  determinarea  lăţimii  libere  a  scării  (mână curentă, rebord lateral, vang, etc), denumit în continuare contur de referinţei:  ­  se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare urc de balansare), la  intersecţia  dintre  axul  scării  şi  limita  de  balansare,  notat  M  şi  punctul  de  intersecţie  între  semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul scării, notat cu N;  ­ se trasează arcul de balansare, cu raza MN;  ­ se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe arcul de  balansare; ­  segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat  (l);  ­  punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de referinţă (pe  ambele rampe ale scării) (2);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3);  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).
  • 56. b) Metoda segmentelor egale  Odată  stabilite  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate  precum  şi  linia  limitei  de  balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.  3.42).  lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­ se trasează,  pe  linia  conturului  de  referinţă,   lăţimea treptei balansate din axul scării,  de 12 cm: ­ se prelungeşte treapta astfel  construită până când se intersectează cu limita do balansare  (3);  ­  segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de atâtea ori, câte trepte  au mai rămas de balansat (5);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe linia limitei de balansare;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).  c) Metoda segmentelor proporţionale  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum si linia limitei de balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă  balansată  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig,  3.43.),  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm;  ­  prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa scării;  ­ se trasează o line oblică oarecare, cu originea în M;  ­ pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive către trepte mai trebuie  balansate (în fig. 3.26. punctele sunt notate cu cifre romane);  ­  se  uneşte  ultimul  punct  de  pe  luna  oblică  eu  punctul  N  de  pe  axa  scării,  aflat  la  intersecţia dintre linia limită de balansare şi axul scării, obţinându­se segmenul III­N;  ­  se trasează  paralele  la  segmentul    III­N,  pornind  din  celelalte  puncte  determinate  pe  dreapta oblică (IV ­ VIII), până se intersectează cu axul scării;  ­ aceste puncte de intersecţie (notate 4’...8’) se unesc cu punctele corespunzătoare de  pe  linia pasului (4...8), obţinându­se treptele balansate corespunzătoare;  ­  pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare.  d) Metoda unghiurilor  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare  (1),  se  construieşte  prima  treaptă  balansata  (2);  în  cazul  acestei  metode  (fig.  3.44),  lăţimea  minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  desenează  separat  două  drepte,  notate  a  şi  b,  intersectate  la  90°,  la  o  scară  convenabila (de pildă 1/10) (3) şi (4);  ­ din unghiul de 90° se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de 20° faţă  de orizontală (5);  ­ pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de trepte care  trebuie balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele pe linia pasului (dimensiunea  dreptei c va fi egală cu lungimea zonei de balansare, pe linia pasului);  ­  dreapta  b  va  avea  dimensiunea  egală  cu  desfăşurata  părţii  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­  se  unesc  limitele  dreptelor  b  şi  c  şi  se  prelungeşte  dreapta  astfel  obţinută,  d,  până  intersectează dreapta a (6);  ­  se  unesc  punctele  de  pe  dreapta  c  cu  punctul  de  intersecţie  dintre  dreptele  a  şi  d:  segmentele  rezultate  pe  dreapta  b  reprezintă  dimensiunile  treptelor  balansate  pe  conturul  de  referinţă;  ­ se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc).
  • 57.
  • 58. 3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 90° sunt:  a) Metoda arcului de cere;  b) Metoda segmentelor egale;  c) Metoda trapezului.  Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare de la 3.2.3.1  Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate, precum şi linia limită de balansare  (fig. 3.45).  Dacă  scara  porneşte  din  ax  (fig.  3.45  a)  se  recomandă,  pentru  realizarea  estetică  a  racordării finisajelor la colturile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată fată de axul scării, cu  circa 15 cm măsuraţi pe linia pasului (fig. 45. b).  a) Metoda arcuiţii de cerc (fig. 3.46)  ­  dacă scara porneşte   din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu circa  15 cm măsuraţi pe linia pasului (1);  ­ se construieşte  prima treaptă  balansată (2);  în cazul acestei  metode,  lăţimea  minimă  a treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre următoarele trepte balansate să aibă  dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;  ­ se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;
  • 59.
  • 60. ­ se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare  (notat M) şi prelungirea treptei construite;  ­  se  determină  raza  arcului  de  balansare  şi  punctul  N  la  intersecţia  prelungirii  treptei  construite cu conturul de referinţă: se trasează arcul de balansare, cu raza MN;  ­ segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare  se împarte în atâtea  părţi, câte trepte au mai rămas de balansat;  ­ punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contului de referinţă;  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  corespunzătoare de pe conturul de referinţă.
  • 61. b) Metoda segmentelor egale (fig. 3.47 şi 3.48)  Odată  stabilit  numărul  de  trepte  care  trebuie  balansate,  se  construieşte  prima  treaptă  balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm:  ­  se  trasează  două  limite  de  balansare,  pe  cele  doua direcţii:  una  conform  3.2.3.1,  iar  cealaltă  în  prelungirea  primei  trepte  a  rampei  scurte,  dacă  scara  în  este  simetrică;  în  cazul  simetriei scării, limitele de balansare vor fi şi ele simetrice;  ­  se  trasează  lăţimea  treptei  balansate  din  axul  de  întoarcere  al  scării,  de  12  cm,  pe  conturul de referinţă;
  • 62. ­ se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe linia conturului de  referinţă, către rampa  majoră, pentru  asigurarea unei  creşteri scăderi graduale  a dimensiunilor  treptelor balansate pe conturul de referinţă(1);  ­ se prelungeşte treapta astfel  construită (2) până când i intersectează cu  fiecare dintre  limitele de balansare (3);  ­ segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare se repetă de atâtea ori, câte  trepte au mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5);  ­  se  trasează  treptele,  prin  unirea  punctelor  de  pe  linia  pasului  cu  punctele  pasului  cu  punctele corespunzătoare de pe limitele de balansare.
  • 63. c) Metoda trapezului (fig. 3.49)  Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare, se  construieşte prima treaptă balansată: în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate  este de 12 cm;  ­ se deplasează prima treaptă, aşa cum s­a stabilit la 3.2.3.2.a.  ­ se desenează o primă construcţie auxiliară (A), care constă într­o dreaptă (5) împărţită  în atâtea segmente egale (de circa 15­20 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face  la o scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10;  ­ se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut;  ­ la capete perpendicularele vor avea 12 cm (6) şi respectiv lăţimea treptei nedeformate  (7) (citită de pe linia pasului);  ­ se unesc cele două puncte astfel obţinute (8), (9) şi se delimitează un trapez;  ­ se trasează o altă construcţie auxiliară (B): se desenenză o dreaptă orizontală (10) pe  care se construiesc segmentele obţinute mai sus (la1, la2, la3, la4 etc).  ­ această dreaptă se intersectează (12) cu o alta (13), cu înclinaţie aproximativă de 20°:  punctul de intersecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea dreptei este lungimea  totală  a  treptelor  balansate  în  dreptul  proiecţiei  interioare  a  obstacolului  de  referinţă  dinspre  ochiul scării;
  • 64. ­ se unesc punctele care limitează cele două drepte (14);  ­ se construiesc, de la limita segmentului trasat (15), paralele la dreapta de mai sus (14);  segmentele  rezultate  pe  dreapta  (13)  reprezintă  dimensiunea  minimă  a  treptelor  balansate,  la  ochiul scării (la proiecţia interioară a mâinii curente).  3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric  a. se determină conform 3.2.3.1 şi 3.2.3.2 numărul de trepte care se balansează precum şi  linia limită de balansare;  b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la treapta din  ax; aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă;
  • 65. c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate  pe o rampă (tară treapta din ax);  d.  se  scade  produsul  de  mai  sus  (c)  din  lungimea  desfăşurată  (b)  şi  rezultă  lungimea  desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare  treaptă;
  • 66. e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d), dinspre treapta  din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte:  ­ prima treaptă de lângă treapta din ax: o unitate  ­ a doua treaptă de lângă treapta din ax: două unităţi  ­ a treia treapta de lângă treapta din ax: trei unităţi  ­ se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează  f. se face suma unităţilor;  g. lungimea obţinută la (d) se divide la  numărul de unităţi rezultate la (e) şi se obţine  dimensiunea fiecărei unităţi considerate;  h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei, aşa  cum a fost repartizat la (e).  Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că treapta  nedeformată are lăţimea de 26,5 cm.  Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN  DIVERSE MATERIALE  Scările  trebuie  să  răspundă  următoarelor  cerinţe  de  calitate:  rezistenţă  şi  stabilitate,  siguranţă la foc, siguranţă în utilizare, protecţie acustică.  Calculul de rezistenţă si deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural  al scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. La elementele  înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa  înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală  Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în construcţii, nu  ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple.  În general, forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor,  cum ar fi rampele, grinzile­vang sau grinzile curbe spaţiale, au valori relativ scăzute şi conduc la  dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere.  În general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi, ea ar trebui analizată la  structurile  de  scări  care  prin  forma  lor  sau  prin  tipurile  de  legături  pot  pune  probleme  de  stabilitate.  În afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o serie de legături  mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scării, cu stâlpii şi cu  planşeele. Aceste legături se realizează, de obicei, prin intermediul grinzilor­podest, podestelor  sau  a  grinzilor­vang.  Realizarea  unor  legături  de  tipul  articulaţiilor  sau  încastrărilor  este  în  funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii.  Cerinţa  de  siguranţa  la  foc  se  asigură  în  condiţiile  conformării,  alcătuirii  şi  realizării  conform prevederilor normativului de specialitate.  Cerinţa  de  siguranţă  in  exploatare  se  presupune  asigurarea  protecţiei  utilizatorilor  împotriva accidentării  Cerinţa  de  igienă,  sănătatea  oamenilor,  protecţia  mediului  înconjurător  poate  fi  considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante  Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.
  • 67. 4.1. Scări din beton armat  4.1.1.  Din  punct  de  vedere  al  formelor  structurale,  scările  din  beton  armat  pot  fi  din  oricare dintre tipurile descrise la art. 2.4.  Acest capitol  face  precizări  suplimentare  numai  în  legătură  cu unele dintre  tipurile  de  scări din beton armat.  4.1.l.a. Scări din elemente liniare  După modul de rezemare a treptelor, scările din elemente liniare pot fi:
  • 68. a ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant;  b ­ cu trepte rezemate pe două grinzi­vang;  c ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă  pe grinzi podest;  d ­ cu trepte rezemate pe grinda­vang interioară şi pe perete portant, grinda­vang reazemă  pe grinzi podest şi pe pereţi portanţi;  e ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate sau încastrate în pereţii portanţi;  f ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest şi simplu rezemate sau  încastrate în pereţii portanţi;  g ­ schema statică a unei grinzi vang rezemate pe grinzi podest;  1 ­ grinzi­vang;  2 ­ grinzi podest  • Scări cu trepte în consolă simplă  Aceste  tipuri  de  scări  sunt  foarte  rar  întâlnite  şi  fac  obiectul  unor  proiecte  unicat,  deoarece sunt greu de executat şi prin urmare nu fac obiectul acestei reglementări.  Pentru scările cu trepte în consolă dublă, momentul încovoietor în încastrarea treptei este  Mr = M1 + M2.  M1  = momentul produs de încărcările gravitaţionale uniform distribuite sau concentrate,  care acţionează pe trepte;  M2 =  momentul produs de încărcarea orizontală care acţionează pe balustradă.  Notă: In cazul încărcării simetrice a treptelor, grinda amplasată central va fi supusă doar  la încovoiere, iar în cazul încărcării nesimetrice, grinda va fi supusă şi la solicitări de torsiune.
  • 69. Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat.  Ele au următoarele caracteristici:  ­ se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate  fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându­se  utiliza  la  şantierele  mici  ale clădirilor  cu puţine niveluri;  ­ soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de  firme specializate.  Vangurile pot  fi realizate  din  beton  armat  monolit,  mai  ales  în  cazul  în  care  există un  singur vang central sau lateral ­ (a se vedea fig. 4.3), sau din elemente prefabricate (a se vedea  fig. 4.4).
  • 70. 4.1.1.b. Scări din elemente liniare şi de suprafaţă  Se precizează că rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în situaţia în care, la  îmbinarea lor, se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor care conduce  la diminuarea momentelor încovoietoare din câmpuri.
  • 71. 4.1. 1.c. Scări din elemente de suprafaţă  Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu  alte materiale.  Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin mărirea  grosimii podeslelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare.  4.1.1.d. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei  Se precizează că în grinda­spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două direcţii,  momente de torsiune, forţe axiale şi tăietoare, fiind necesară preluarea momentelor din încastrări.  4.1.1.e. Scări cu trepte suspendate  Se  realizează  prin  suspendarea  de  tavan  sau  de  podestul  imediat  superior  a  capetelor  libere  ale  treptelor  independente  în  consola,  micşorând  astfel  momentul  încovoietor  din  încastrare.  Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate.  Note:  1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip "placă portantă plană pe ambele feţe", realizat din  beton armat turnat monolit, prezintă următoarele:  • avantaje in execuţie:  ­  cofraje simple şi economice, putându­se utiliza şi cofraje de inventar  ­ sistem de armare simplu  ­ turnare lesnicioasă
  • 72. • dezavantaje in execuţie:  ­ scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în  finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două  categorii de lucrători.  ­ circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate,  până  la  realizarea  treptelor  brute  sau  direct  a  treptelor  finite.  În  această  situaţie  manopera  de  finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.  Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică  riscul  ca,  scara  să  trebuiască  să  fie  rectificată  (atât  prin  spargere  cât  şi  prin  completare)  în  vederea  finisării,  ca  urmare  a  abaterilor  mari  admise  la  turnarea  betonului  de  structură  în  comparaţie  cu  cele  rezultate  la  turnarea  treptelor brute de  către  scărari  specializaţi.  Avantajul  acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.  2. Sistemul constructiv de tip "placă portantă cutată cu noduri rigide" este mai greu de  calculat şi de executat. Din  acest motiv,  soluţia  se utilizează pentru scări decorative la clădiri  unicat.  3.  Sistemul  constructiv  de  tip  placă  portantă  realizată  din  beton  armat  prefabricat  are  următoarele caracteristici:  ­ treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă;  ­  au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;  ­ se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme specializate.  Scările cu placă portantă din beton armat prefabricat  ­  asigură  reducerea  timpului  pentru  manopera  de  şantier,  la  montajul  şi  monolitizarea  rampelor cu structura clădirii şi la finisare;  ­ necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricaţi fiind între 1000 şi 5000  kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
  • 73. 4.1.1.f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele  verticale  tot  din  beton  armat  monolit  ale  structurii  se  pot  realiza  încastrat  datorită  existenţei  armăturilor  de  continuitate,  dimensionate  din  calculul  de  rezistenţă,  gradul  de  încastrare  determinându­se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente.  În cazul elementelor prefabricate îmbinările se fac, de obicei, prin simpla rezemare şi prin  sudarea unor armături dispuse constructiv.  În cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de mărimea  relativă  a  încărcărilor  P  şi  T  precum  şi  a  momentelor  de  stabilitate  Ms  =  Pd  (moment  de  stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinzii­podest, grinzii­vang sau  plăcii de podest Mi. Pe măsură ce încărcarea P şi momentul Ms sunt mai mari în raport cu 7 şi cu  Mi, creşte gradul de încastrare.
  • 74. 4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun  probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive.  4.1.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră  Problemele  de  asigurare  a  circulaţiei  se  rezolvă  ca  pentru  scările  finisate  cu  plăci  de  piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă.  4.1.2.3.  Scări cu trepte realizate din cărămidă  Problemele specifice acestor scări ţin de:  ­respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile in  care cărămida are o geometrie cunoscută;  ­ împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.  Ambele  probleme  se  rezolvă  prin  modul  de  aşezare  a  cărămizilor,  conform  exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.  4.1.3. Siguranţă la foc  Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform  prevederilor normativului de specialitate.  4.1.4. Siguranţă în utilizare  Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea  stratului  de  uzură  rugos,  continuu  pe  toată  suprafaţa,  fie  prin  tratări  antiderapante  pe  zona  muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia  scării  ­  la  exterior  sau  la  interior.  Astfel,  tabelul  4.2  şi  figurile  4.14,  4.15.  4.16  prezintă  materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei  de siguranţă împotriva alunecării  la  scările exterioare şi la  scările interioare, de evacuare, mai  ales la clădirile publice.
  • 75.
  • 76.
  • 77.
  • 79. 4.1.5. Protecţie la zgomot  4.1.5.1.  La  clădirile  de  locuit  se  recomandă  ca  scările  să  nu  fie  adiacente  spaţiilor  de  locuit.  4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se ia  următoarele măsuri de protecţie la zgomot:  1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi treptele  rampelor se  recomandă a  se  separa de structura de rezistenţă,  printr­un strat dintr­un  material  vibro­amortizant sau vibro­izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4)  2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între   structura  clădirii   şi   cea  a   scării   se   recomandă  să  se introducă un strat de separare cu rol vibro­amortizant sau vibro­  izolant (a se vedea Normativul [3], Anexa A4).  3.  Pentru  amortizarea  zgomotului  de  impact  provenind  de  suprafeţele  treptelor,  se  pot  aplica plăci vibro­amortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru amortizarea sunetelor (similare  cu cele prezentate la ) care necesită însă înlocuire periodică.  4.1.5.3. Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, se recomandă să se evite  contactul direct între scară şi perete, iar racordarea între acestea să se facă prin prevederea de  materiale vibro­amortizante sau vibro­izolante (cauciuc, plută, polistiren ecruisat, sau similare).  4.2. Scări din lemn  Scările din lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri din lemn, pot  fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate.  Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi­vang aparente  sau ascunse.  Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie,  pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.  4.2.a. Caracteristicile materialului  4.2.a.1.  În  mod  curent  pentru  scările  din  lemn  se  utilizează  următoarele  esenţe:  brad,  stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelor  sensibile la dăunători (plop, arin, tei).  Pentru  scări  cu  înaltă  preţiozitate  se  poate  folosi  lemn  de  esenţă  africane  (acajou­ul,  iroko, sau alte esenţe).  În  spaţiile  umede,  scările  trebuie  să  fie  realizate  din  esenţe  rezistente  la  umiditate  ca  stejarul sau pinul.  4.2.a.2.  Lemnul  masiv poate  fi  tratat,  pentru o durată de  viata mai  mare,  prin  ceruire,  impregnare cu ulei de in, aplicarea unui pelicule incolore de ulei sau lacuri incolore.  4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn  4.2.1.a. Trepte din lemn.  4.2.1.a.1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună  rezistenţă  la  uzură.  Aceasta  se  asigură  prin  caracteristicile  intrinseci  ale  materialului  sau  prin  protecţia acestuia.  4.2.1.a.2. Protecţia  treptelor  contra  uzurii  se poate  face  cu covoare  lipite (continui  sau  fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul  dintre treaptă şi contratreapta superioară.  Covoarele pot fi lipite:
  • 80. Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate  din plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât  lemnul) sau din lemn stratificat.  4.2.1.a.3. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:  ­ canturi din lemn dur;  ­ profile "muchie de treaptă" (a se vedea fig. 4.15);  ­ petrecerea parţială sau totală şi  lipirea peste cantul treptei, a covoarelor din mochetă,  PVC sau cauciuc (fig. 4.16. şi 4.17.).  4.2.1.a.4.  Contratreptele  pot  fi  realizate  din  lemn  masiv  îmbinarea  între  piesele  componente se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată.  4.2.1.a.5. Imbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie  să  fie astfel  făcute  încât  să  permită  umflarea lemnului  contratreptei fără ca prin aceasta  să  se  afecteze alcătuirea scării sau aspectul acesteia (fig. 4.18)
  • 81. 4.2.1.a.4. Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă 4 ... 5,5 cm.  4.2.1.a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult  trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc. Lambă adăugată sau lipite în dinţi de  fierăstrău. Palierele pot fi realizate dintr­un număr mai mare de elemente asamblate.  4.2.1.a.6. Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la  case de vacantă, cabane din  lemn sau alte clădiri din  lemn. Ele pot fi alcătuite din mai multe  piese distanţate intre ele cu 5 ... 7 mm (fig. 4.19). pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi  uscarea lor mai rapidă.  Observaţie: Se pot realiza  trepte masive din lemn, sau din  lemn  lamelar, sprijinite pe  vanguri cu feţe plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 4.20). Aceste scări  nu sunt realizate în mod curent: ele sunt grele şi scumpe.  4.2.1 .b. Vanguri  4.2.1.b. 1. Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv, lamelar sau stratificat.
  • 82. 4.2.1 .b.2. Vangurile pot fi realizate cu:  ­  canturi  continue  plane  (fig.  4.21  a),  cu  trepte  fixate  între  vanguri  (fig.  4.22)  sau  cu  treptele sprijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig. 4.21 b);  ­ dinţate (fig. 4.21 c).  4.2.1.b.3.  O  atenţie aparte  trebuie  acordată detaliului de  fixare  a  grinzilor­vang  pentru  realizarea schemei statice de grindă simplu rezemată.
  • 83. 4.2.1.b.4.  Pentru  fixarea  treptelor  pe  vanguri  se  vor  utiliza  detalii  caracteristice  de  prindere pentru elementele din lemn.  4.2.1 .b.5. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin:  • chertarea simplă a vangului (fig. 4.24.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi;  • în coadă de rândunică (fig. 4.24.b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a rigidităţii  scării.  4.2.1.c.6. Tratarea    intradosului    scărilor  din    lemn.  Intradosul  poate  fi  lăsat  liber, sau  poate  fi  tăvănuit  utilizând  tehnologie  tradiţională  (tencuială  pe  rabiţ,  pe  şipci  şi  trestie)  sau  tehnologie modernă (plăci din gips­carton).  4.2.2. Siguranţă la foc  Pot  asigura  evacuarea  în  condiţiile  conformării,  alcătuirii  şi  realizării  conform  reglementărilor tehnice de specialitate, în cazurile admise  4.2.3. Siguranţă în utilizare  Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în tabelul 4.2  (din 4.1.4), referitoare la finisajul din lemn.  4.2.4. Protecţie la zgomot  4.2.4.1.  La  scările  ancorate  în  perete,  se  utilizează  şuruburi  speciale  în  dibluri  din  cauciuc, pentru amortizarea vibraţiilor.  4.2.4.2.  Treptele  pot  fi  prevăzute  cu  covoare  pentru  amortizarea  sunetelor  de  impact;  pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia treptei.  4.2.4.3. La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată  minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală.