1. Viata in afara planetei Pamant si a sistemului solar
Este imposibil ca planeta noastra sa fie singurul loc din univers in care exista
forme de viata deoarece exista miliarde si miliarde de sisteme solare cu
miliarde si miliarde de planete printre care exista si planete ca Pamantul,
planete unde exista conditii favorabile pentru aparitia si dezvoltarea vietii.
Elementele chimice esentiale pentru aparitia si dezvoltarea vietii pe o
planeta sunt carbonul, oxigenul, hidrogenul, azotul, sulful si fosforul.Pe
langa aceste elemente pentru ca pe o planeta sa poata exista viata este nevoie
ca pe acea planeta sa existe si apa.Viata nu poate exista fara apa. Daca pe o
planeta nu exista apa este imposibil ca pe acea planeta sa existe viata
deoarece apa este solventul in care au loc toate reactiile biochimice. Pentru
ca pe acea planeta sa poata aparea viata este nevoia si ca temperaturile medii
sa fie apropiate de cele de pe planeta noastra.
Datorita raspandirii si funcionalitatii lor in lume vie de pe planeta noastra se
presupune ca si in alte parti ale univesului elementele de mai sus stau la
baza aparitiei vietii.Totusi sunt si alte elemente chimice care ar putea sta la
baza aparitiei vietii.Siliciul este considerat principala alternativa la
carbon.Se preupune ca formele de viata pe baza de siliciu au o morfologie
cristalina si sunt capabile sa rezite la temperaturi inalte, pe planete foarte
apropiate de stelele lor.Se presupune ca exista si forme de viata bazate pe
amoniac(in loc de apa), desi amoniacul are multe dezavantaje fata de apa.
Desi pana in ziua de azi nu s-a studiat nici-un organism extraterestru in
laborator se presupune ca cel putin caramizile de baza ale vietii din univers
sunt aceleasi.Aminoacizii obtinuti in urma experimentelor prin care
biochimistii au reprodus conditiile din era prebiotica si cei descoperiti in
meteoriti sunt 10 dintre cei 20 de aminoacizi esentiali care intra in alcatuirea
formelor de viata de pe pamant, ceea ce ar sugera ca acesti 10 aminoacizi ar
putea intra in componenta tuturor formelor de viata din univers, viata fiind
imposibila fara ei.
Se pare ca si nucleotidele si codul genetic sunt aceleasi in tot universul,
diferentele constand doar in ordinea si numarul nucleotidelor si felul in care
este organizat materialul genetic deoarece legile biologiei moleculare sunt
universale

2. Ecuatia Drake-Sagan a fost formulata de Dr. Frank Drake (profesor Emeritus
de Astronomie si Astrofizica la Universitatea California - Santa Cruz) in
anul 1960 incercand sa estimeze numarul de civilizatii extraterestre din
galaxia noastra care ar putea intra in contact cu noi. Principalul scop a fost sa
cuantifice indoielile asupra unor factori care determina numarul unor astfel
de civilizatii extraterestre.
Conform acestei ecuatii numarul de civilizatii extraterestre este dat de
formula de mai jos
N - numarul de civilizatii din galaxia noastra
R* - rata medie a formarii de noi stele din galaxia noastra
fp – numarul de stele care au planete raportat la totalul de stele
ne – numarul mediu de planete pe care exista conditii favorabile vietii din
jurul unei stele.
fℓ - numarul de planete pe care exista viata raportat la numarul total de
planete pe care exista conditii favorabile vietii
fi – numarul de planete pe care exista forme inteligente de viata raportat la
totalul planetelor pe care exista viata.
fc – numarul de planete pe care exista civilizatii raportat la numarul de
planete pe care exista forme inteligente de viata
L – durata de viata a unei civilizatii
Numarul de stele dintr-o galaxie (N*) depinde de rata formarii de noi stele
(R*) dupa formula:
Tg – varsta galaxiei
Daca consideram R* constant atunci N*=R*×Tg si ecuatia Drake-Sagan
devine:
In prima faza, ecuatia dadea un rezultat de aproximativ 10.000 de rase
extraterestre doar la noi in galaxie. Parerile sunt impartite intre astronomi,
astrochimisti si astrofizicieni.

3. Valorile alese de Drake au fost:
R* = 10/an
fp = 0.5 (jumatate dintre stele au planete)
ne = 2 (o stea cu planete poate avea in jur de doua planete favorabile vietii)
fl = 1 (pe toate aceste planete poate sa apara viata)
fi = 0.01
fc = 0.01
L = 10,000 ani
Comform acestor valori N = 10 × 0.5 × 2 × 1 × 0.01 × 0.01 × 10,000 = 10.
Deoarece aceste valori sunt foarte greu de determinat (Cu tehnologia de
acum exoplanetele si mai ales cele de dimensiunea pamantului sau mai mici
sunt foarte greu de depistat) exactitatea calculului lui Drake este discutabila.
Au fost descoperite 342 de planete extrasolare deja. Aceste planete pot fi
detectate doar indirect.Atunci când acestea trec prin dreptul stelei lor,
blochează o parte din lumina emisă de stea. Telescoapele detectează atunci o
uşoară scădere periodică în intensitatea luminii primită de la stea, iar de aici
se deduce existenţa planetei şi proprietăţi ale acesteia, precum masa şi raza
orbitei. Majoritatea planetelor extrasolare dintre cele descoperite sunt
planete gazoase, foarte masive şi foarte aproapiate de steaua lor, planete care
nu pot gazdui forme de viata.
Viata in univers este totusi foarte raspandita sub forma de organisme
procariote(bacterii, arhebacterii, etc).Exista bacterii anaerobe care pot rezista
la temperaturi extreme si la conditiile din vidul interstelar putand astfel sa
supravietuiasca pe meteoriti sau comete.
In univers exista foarte multe locuri unde exista doar microorganisme
deoarece nu exista conditiile necesare pentru dezvoltarea formelor de
viata.Aceste microorganisme pot exista in comete, meteoriti, bucati de
gheata si planete unde nu exista conditii favorabile evolutiei vietii.Daca
ajung pe o planeta unde exista conditii favorabile aceste microorganisme pot
evolua in timp adaptandu-se la conditiile de pe acea planeta.
Conform teoriei panspermiei viaţa este eternă ca şi materia. Ea apare în
acele locuri ale universului unde există condiţii adecvate. Termenul
“panspermie” (din gr.“pan” – tot, pretutindeni, “spermio” - germene) a fost
propus în antichitate de către filozoful grec Anaxagora. În secolul al XVIII-
lea savantul francez G.Buffon vorbea despre circulaţia în spaţiu a

4. “embrionilor de viaţă”. Teoria panspermiei a fost iniţiată în 1895 de
S.Arhenius şi a fost susţinută pe parcursul timpurilor de mai mulţi savanţi.
Această teorie include două ipoteze:
Ipoteza cosmozoilor (litopanspermiei), care susţine că germenii au fost
transportaţi cu ajutorul meteoriţilor. În meteoriţii analizaţi (Orgueil, Kabe
ş.a.) au fost descoperite hidrocarburi, acizi aromatici, acizi graşi, aminoacizi
(17), hidraţi de carbon (monoza, glucoza), compuşi azotaţi ciclici (adenina,
guanina). Unii savanţi (Ch.Lipman, M.Calvin) susţin că aceşti compuşi au
o origine biogenă, pe când alţii (V.Vernadski, A.I.Oparin, J.Haldane) –
abiogenă.
Ipoteza radiopanspermiei, care susţine că viaţa a apărut prin transformarea
germenilor vieţii din corpurile cereşti dotate cu viaţă. F.Crick şi L.Orgel
(1973) consideră că viaţa ar fi apărut pe o planetă mai veche care a
beneficiat de condiţii favorabile, iar Pământul a fost “însămânţat cu forme
vii elementare de către unele fiinţe inteligente”. În adeverirea acestei ipoteze
se propune universalitatea codului genetic şi timpul relativ scurt între
formarea Pământului şi apariţia bacteriilor şi cianobacteriilor.
La moment, însă, viaţa sub o formă oarecare nu a fost depistată în Univers în
afara Pământului (cu toate că teoretic nu poate fi exclusă existenţa ei,
deoarece Pământul alcătuieşte doar o mică parte din Univers şi, dacă a putut
să apară viaţă pe această parte mică, de ce nu ar putea exista în alte părţi ale
Universului?).
Studierea planetelor şi a sateliţilor lor a pus în evidenţă unele condiţii
incompatibile cu viaţa (în înţelegerea noastră), cum ar fi temperaturile
extreme (-170˚C - +700˚C), forţa de gravitaţie mică, radiaţia puternică etc.
Mai favorabile ar fi condiţiile de pe Marte, care are o temperatură la ecuator
de 27˚C, conţine oxizi de Fe (goethit), care reţin razele solare ultraviolete şi
vaporii de apă.
Plantele pot avea culori diferite pe alte planete. Astrobiologii cred ca
plantele de pe o planeta de dimensiunile Terrei, orbitand in jurul unei stele
mai stralucitoare decat Soarele, ar putea fi portocalii sau galbene, iar cele de
pe planete ce se rotesc in jurul unor stele mai putin stralucitoare decat
Soarele ar putea fi negre. Culoarea vegetatiei este importanta pentru as-
trobiologi, ei dorind sa afle ce trebuie sa caute pentru a descoperi viata in
afara Sistemului Solar. Fotosintenza depinde de lumina rosie, cea mai
abundenta pe suprafata Terrei, si de cea violet, cea mai plina de energie.
Plantele absorb si lumina verde, dar nu atat de intens, motiv pentru care
frunzele par vezi. Plantele extraterestre ar putea avea culori diferite, acestea

5. putandu-si dezvolta pigmenti proprii pe baza nuantelor de lumina ce ajung la
suprafata lor. (R.P.)
Exobiologia(gr exos=din afara; bios=viata; logia=stiinta),
astrobiologia(ἄστρον, astron=stea, βίος, bios=viata, λογία, logia=stiinta) sau
bioastronomia este ramura biologiei care studiaza originea, evolutia si
distributia formelor de viata din afara planetei Pamant.Aceasta stiinta de
granita se ocupa cu cautarea de locuri propice vietii in sistemul nostru
solar(planeta Marte, unii dintre satelitii planetelor Jupiter si Saturn, etc) si in
afara lui, cautarea de dovezi ale chimiei prebiotice si ale existentei vietii pe
Marte si alte corpuri din sistemul nostru solar si din afara lui, cercetari in
domeniul aparitiei si evolutiei vietii pe Pamant si studii referitoare la
potentialul vietii de a se adapta la diverse conditii din univers.
David Greenspoon a numit exobiologia un domeniu al filosofiei naturale, si
o zona a speculatiilor legate de necunoscut pornite din teoria stiintifica
cunoscuta.
Desi la inceput a fost considerata o pseudostiinta cu timpul astrobiologia a
fost acceptata de lumea stiintifica si a devenit un domeniu de interes pentru
cercetare.
Primul proiect NASA de astrobiologie a fost fondat in 1959 si programul
NASA de astrobiologie a inceput in 1960.
Misiunile Viking catre Marte lansate in 1976 au inclus si trei experimente
biologice care aveau scopul de a gasi posibile semne ale existentei vietii pe
Marte.
In 1971 NASA a pus bazele proiectului SETI(Search for Extra-Terrestrial
Intelligence) care avea ca scop detectarea semnalelor emise de eventuale
civilizatii extraterestre.Din pacate proiectul a fost un esec deoarece nici-un
astfel de semnal nu a fost detectat pana acum.
In secolul 21 exista un numar din ce in ce mai mare de misiuni NASA si
ESA care au ca scop descoperirea eventualelor forme de viata din afara
planetei Pamant, misiuni cum ar fi Spirit si Opportunity, Mars Science
Laboratory si Phoenix pe Marte si Cassini-Hugens pe Titan, satelitul
planetei Saturn.
Primul atelier European de astrobiologie a avut loc in Italia in Mai 2001,
cand s-au pus bazele programului Aurora, program care are ca scop
explorarea sistemului nostrum solar, in prima faza cu ajutorul robotilor si
apoi cu echipaje umane .
Institutul de astrobiologie al NASA a fost fondat in 1998 si este unul dintre
cele patru elemente ale programului NASA de astrobiologie celelalte

6. componente ale acestui program fiind Programul de Exobiologie si Biologie
Evolutionara, fondat in 1965, programul ASTID(Astrobiology Science and
Technology Instrument Development ), fondat in 1998, si programul
ASTEP(Astrobiology Science and Technology for Exploring Planets),
fondat in 2001.
Un subiect de foarte mare interes pentru cercetarile actuale din domeniu
astrobiologiei este viata de pe Marte.
Sunt din ce in ce mai multe dovezi ca pe Marte a existat candva apa, apa
fiind esentiala pentru aparitia si dezvoltarea vietii.
Imaginea de mai jos a fost realizata pe 22 Ianuarie 2000 de Mars Global
Surveyor in zona Gorgonum Chaos din emisfera sudica a planetei.Structurile
geologice din imagine seamana foarte mult cu cele formate de eroziunea
produsa de apele marilor sau ale oceanelor in zonele de coasta

7. Pe Marte inca mai exista apa sub forma solida.In 2008 Roverul Phoenix a
gasit gheata sub solul martian
Gheata a mai fost gasit si in regiunea polara a planetei

8. In luna ianuarie a acestui an o echipă formată din oameni ai NASA şi câţiva
cercetători, au facut o descoperire ce indică faptul că viaţa ar putea fi
prezentă pe Marte. Analizând atmosfera marţiană folosind două
telescoape din Hawaii ce studiază în infraroşu lumina ce vine de la Marte,
aceştia au detectat prezenţa metanului, ceea ce indică faptul că planeta este
activă fie geologic, fie biologic. Tinând cont de faptul că metanul este
descompus într-o mulţime de feluri în atmosfera lui Marte, această
concentraţie mare de metan conduce la concluzia că există o sursă care îl
produce şi îl eliberează continuu. Cercetătorii vor face studii ulterioare
pentru a clarifica dacă este produs geologic, sau într-adevăr viaţa este
prezentă pe Marte.
Este foarte probabil ca metanul de pe Marte sa fie sintetizat de niste arhee
asemanatoare cu cele din rumenul bovinelor, deci este posibil ca pe Marte sa

9. fi existat candva viata si inca sa mai existe sub forma de bacterii si
arhee.Bacterii fosilizate au mai fost descoperite si in meteoritul ALH 84001
gasit in Antarctica pe 24 Decembrie 1984 meteorit provenit cel mai probabil
de pe planeta Marte din zona Eos Chasma din canionul Valles Marineris.

10. Pe marte au fost gasite si piramide si chiar si un sfinx in zona Cydonia,
semne ale unei civilizatii martiene disparute
Cu toate astea este inca greu sa spunem unde a fost si unde exista viata in
afara planetei noastre deoarece in sistemul solar nu mai exista viata decat cel
mult sub forma de bacterii, iar tehnologia actoala nu ne perminte sa
exploram alte sisteme solare in cautare de forme de viata extraterestre

11. Bibliografie:
http://www.stiintaazi.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=1555:exista-gaz-metan-pe-marte-
confirma-nasa-iar-aceasta-ar-putea-fi-datorita-existentei-vietii-pe-
marte&catid=116:sistemul-solar&Itemid=76
http://en.wikipedia.org/wiki/Exobiology
http://en.wikipedia.org/wiki/Drake_equation
http://en.wikipedia.org/wiki/Extraterrestrial_life
http://www.subtire.com/2007/12/17/science-ecuatia-drake-si-existenta-
vietii-extraterestre/