2. Leadership-ul şi carisma
CE ESTE CARISMA?
= calitatea, însuşirea cuiva de a stârni admiraţie
= Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului
personal
liderii carismatici
model pentru angajaţi
manifestă consideraţie individuală
evidenţiază realizările subalternilor
manifestă comportamente neconvenţionale
demonstrează riscul personal cu privire la viziunea lor
despre organizaţie
au o relaţie de comunicare cu subalternii bazată pe
încredere, dinamism
utilizează frecvent metode retorice şi elemente
comunicaţionale nonverbale
3. STILURI DE CONDUCERE
= maniera în care este jucat un rol, modul în care sunt
aplicate, în comportament, obligaţiile şi normele care
rezultă din statutul de lider.
- Prima tipologie, din punct de vedere istoric, este cea
care a fost propusă de către Lewin, Lippitt şi White, în
1939, în funcţie de cine ia decizia:
1. Autoritar
2. Democrat
3. Liber (laissez-faire)
4. Lewin şi Lippitt:
Stilul autoritar
- restrângerea actvităţii şi a spontaneităţii subordonaţilor
- tendinţa subordonaţilor de a renunţa la responsabilităţile
proprii şi de preluare a acestora de către lider
- lipsa aproape totală de iniţiativă din partea angajaţilor,
adoptarea unei atitudini de consens faţă de lider
- apariţia, la subordonaţi, a frustrărilor şi agresivităţii, la adresa
liderilor, iar la celălalt pol, generarea apatiei faţă de lideri sau
faţă de ceilalţi membri
- subordonaţii devin dependenţi de lider datorită inactivităţii, în
cazul în care liderul lipseşte
- apariţia tensiunilor interpersonale, în cadrul grupului
- lipsa de coeziune în interiorul grupului
5. Stilul democratic
dezvoltarea aptitudinilor indivizilor, a libertăţii din
interiorul grupului
stimularea muncii în echipă, a colaborării dintre membrii
grupului
sunt încurajate atât relaţiile amicale dintre angajaţi, cât şi
relaţiile cordiale dintre lider şi subalterni
creşterea încrederii reciproce atât între membrii grupului,
cât şi faţă de lider
încurajarea membrilor grupului de a face sugestii, de a avea
iniţiative în cadrul activităţilor desfăşurate în interiorul
grupului
eliberarea în timp util a stărilor tensionante ce ulterior ar
putea fi dăunătoare
capacitatea subordonaţilor de a-şi recunoaşte valoarea
personală.
6. Teoria conducerii carismatice a lui Conger
şi Kanungo (1987)
Carisma = o calitate deosebită a liderului, reuşeşte să se
diferenţieze de alţii, prin anumite trăsături (putere, determinare)
datorită cărora numeroşi oameni doresc să fie conduşi de către
aceştia
Trăsături lider carismatic:
identifică nevoile de schimbare care sunt necesare în concordanţă cu
resursele şi capacităţile de care dispune organizaţia
construirea unei strategii (logice, succinte, convingătoare)care
vizează schimbarea
adoptă comportamente ce presupun asumarea unor riscuri, dar care
sunt percepute de către grup ca fiind altruiste -creşterea încrederii şi
devotamentului faţă de lider
7. Teoria conducerii tranzacţionale şi
transformaţionale (Burns, 1978)
1. Conducerea tranzacţională
- monitorizarea atentă a apariţiei unor probleme
- stimularea prin recompense a membrilor grupului, dacă
aceştia şi-au îndeplinit sarcinile, respectiv sancţionarea
aestora în cazul în care sarcinile nu au fost finalizate
- Liderul intervine doar atunci când apar probleme
- liderul, fie rămâne pasiv şi intervine doar în situaţia în care
apar probleme şi disfuncţionalităţi care perturbă finalizarea
sarcinii, fie monitorizează permanent activitatea iar în
momentul apariţiei unor disfuncţii, acţionează în mod
corectiv.
8. 2. Conducerea transformaţională
- Carisma este trăsătura fundamentală a liderului
transformaţional.
- presupune trei caracteristici:
- o conducere bazată pe viziune
- tratarea subordonaţilor cu respect
- satisfacerea nevoilor acestora
o este dominată de schimbare, inovaţie, capacitatea de a utiliza
resursele astfel încât să crescă productivitatea şi creativitatea
- Inspiraţionali
- stimulativi din punct de vedere intelectual
- provocatori
- vizionari
- orientaţi spre dezvoltare
- hotărâţi să maximizeze performanţa
