revista

1. ÎN NUMĂR:
Acces
O ECHIPĂ
Traversăm, de douăzeci de ani, o perioadă pu-
ţin spus grea. Traversăm o perioadă dintre cele mai
grele. Pe lângă câte a pierdut în două decenii, basa-
rabeanul rămâne mai şi fără de speranţa care ne ţine
în picioare. Care ne determină să căutăm, să luptăm,
întru a ne asigura şanse pentru ziua de mâine.
Traversăm o criză economică, politică şi socială.
Care se va aprofunda, inclusiv în plan european şi
mondial. Întreaga lume este preocupată de identifi-
carea soluţiilor pentru a ieşi din impas. Dar anume
la noi, din păcate, e mai dificil aproape ca oricând.
Ceea ce va urma în acest articol eventualul citi-
tor cunoaşte. Prin sate – tot mai puţină în lume. Oa-
menii apţi de muncă, din rândurile celora care încă
nu au atins vârsta de pensionare, îşi caută rostul,
câştigă bucăţica de pâine prin Occident. Câştigă, de
asemenea, pentru a-şi întreţine şi pentru a-şi salva
familiile. Muncesc printre străini. La noi, unde au
trudit părinţii, bunicii, strămoşii parcă nu mai e rost
să ari, să semeni, să creşti roadă, să o recoltezi şi să
o realizezi.
Plecările peste hotare se ţin lanţ. Pleacă oameni
din diferite categorii sociale – de la ţărani şi munci-
tori până la savanţi cu renume, până la specialişti cu
pregătire temeinică în cele mai moderne domenii.
Aceste plecări generează, până la un timp, do-
bânzi şi anumite avantaje. Doar până la un timp. Dar
se pot cufunda şi în drame. Ca în cazul celor două
tinere, două surori, părinţii cărora au mers în Rusia.
Pentru a le întreţine. Pentru a le asigura ziua de azi.
Pentru a le nădăjdui viitorul.
Ştirea despre ce s-a întâmplat, ca o grozăvie, a
fost difuzată la posturile TV în seara de 14 decem-
brie. Cele două surori, una de 7 ani, au fost asfixiate
de o scurgere de gaze. Şi au zăcut moarte, în casa
lor şi a părinţilor, timp de 4 zile. Până s-au alarmat
mama şi tata – le sunau din Rusia şi copilele lor nu
ridicau receptorul. Au contactat vecinii. I-au rugat
să forţeze uşa. Când au intrat, au dat de cadavre…
Nu e primul caz când suferă, dispar ori îşi pierd
viaţa copiii rămaşi fără de un părinte, fără de ambii
părinţi. De-a Domnul să fie ultimul. Vom trăi şi vom
vedea. Se cere însă să conştientizăm – dramele se
intersectează cu viaţa noastră. Drame drept conse-
cinţă a dezavantajelor şi lipsurilor de ordin social,
economic şi politic.
Îmi dau seama, nu trebuie să merg şi în continu-
are pe acest ton apăsător. Omul, basarabeanul, şi aşa
este din cale afară de descurajat. Parcă s-au depărtat
de el Binele, Înălţarea, Idealul, Curajul. Iară eu sunt
de părerea că anume aceste sfinte daruri se cuvine să
domine sufletele noastre. În ce mă priveşte, le caut.
Uneori insistent. Şi nu-mi pierd niciodată speranţa.
Şi mă conving, zi de zi, că dictonul „Cine caută,
găseşte!”, moştenit încă de la vechii romani, a fost,
rămâne şi va rămâne mereu actual.
Căutând, Bunul Dumnezeu mi-a scos în cale,
acum câteva săptămâni, o mână de oameni. O echi-
pă. În cel mai adevărat sens al noţiunii. Dau nume-
le şi prenumele câtorva – Oleg Bolotnicov, Silvia
Cojocaru, Ina Lungu, Anatol Ţuncu, Sergiu Bulbaş,
Larisa Pleşca, Victoria Vicol, Alexei Lopatniov,
Irina Şincarenco, Alexandru Malanciuc, Cristina
Domintean… I-am întâlnit la Asociaţia Obştească
„Centrul Dezvoltării Sociale”. O structură nouă.
Cu ramificaţii nu doar în Chişinău sau doar în pe-
rimetrul municipiului Chişinău. Este nespus mai
cuprinzătoare – şi pentru satele noastre, şi pentru
centrele raionale, pentru toţi basarabenii plecaţi de
ani de zile de acasă. Această structură îşi propune să
activeze deopotrivă pentru toţi. Întru a ne menţine
Acasă. Ori întru a ne reîntoarce la baştină.
Asociaţia şi-a identificat şi concretizat două
proiecte – Locuinţe Sociale, precum şi investiţii în
agricultură. Ambele proiecte sunt foarte extinse.
Cu ramuri absolut în toată infrastructura. În ambe-
le cazuri, poate adera şi conlucra orice cetăţean al
Republicii Moldova. Indiferent de starea socială,
economică sau financiară. Detalii aflaţi din materia-
lele publicate în paginile 2, 3. Vom publica şi în nu-
merele următoare materiale la această temă. Despre
acţiunile care s-au întreprins, care se întreprind, care
urmează a fi întreprinse.
Acum, despre acest nucleu constituit din
oamenii numele şi prenumele cărora le-am dat
mai sus. Da, sunt un nucleu. Cântăresc cât o
echipă consolidată în baza aceloraşi principii –
să se ajute reciproc, iară împreună, să-şi ajute
semenii. Să mă ajute, să zicem, pe mine. Să vă
ajute pe Dumneavoastră, stimaţi concetăţeni. Şi
Dumneavoastră, pătrunzându-vă de acest spirit,
să întindeţi celora din preajmă o mână de ajutor.
Adică, să ne trezim. Să întindem mâna unul spre
altul. Să trezim Binele în sufletul nostru. Să tre-
zim Înălţarea, Idealul, Curajul. Să ne pomenim,
într-o zi, că suntem aşa cum ne-a lăsat pe pă-
mânt, cum şi-a dorit să ne vadă întruna Părintele
Nostru Ceresc. Să înaintăm spre Bine şi Bun.
Spre Înălţare. Spre Ideal. Spre Curaj. Să păşim
mai cu încredere. Binele din sufletele şi inimile
noastre, Înălţarea, Idealul, Curajul nu au apus şi
nu pot apune. Purtăm, fiecare, destulă putere şi
energie prin care suntem în stare să ne schim-
băm.
Anume de acest mesaj m-am pătruns cunoscân-
du-i, studiindu-i, dialogând cu oamenii ce stau la
temelia Centrului de Dezvoltare Socială. Ei nu jin-
duiesc. Nu cată cu priviri înţepătoare la averile sau
proprietăţile altora. Nu vâră mâna în buzunare stră-
ine. Ori în buzunarele statului. Ei se susţin reciproc.
Conştientizând că printre noi sunt atâţia oameni care
trebuie şi merită să fie sprijiniţi. Care pot sprijini pe
alţii. Că omul, în genere, are şi destinaţia de a sări în
ajutorul celui care solicită un sprijin.
Ştiam şi înainte de a-i întâlni că Lumina nu apu-
ne, nu dispare, nu se pierde din viaţă şi cotidian.
Ştiam că e nevoie să ai ochi ca să o vezi. Ştiam,
întotdeauna, că această Lumină e în faţa mea, în faţa
Dumneavoastră, în faţa noastră, în spaţiul Basarabi-
ei. Eram convins să cred în această Lumină. Şi am
ajuns să o văd, să o revăd. Căci mă luminase în atâ-
tea şi atâtea rânduri pe parcursul vieţii.
Am întâlnit, şi m-am bucurat că s-a constituit şi
s-a consolidat această echipă, cu un asemenea pro-
gram. Am consimţit să fim colegi. Mi-au întins şi
le-am întins mâna. Veniţi şi Dumneavoastră. De pe
oriunde – din satele Republicii, din centrele raiona-
le, din oraşe, din capitală, din municipiul Chişinău.
Vă aşteaptă Omul şi oamenii, vă aşteaptă Locuinţa
Socială, vă aşteaptă investiţiile orientate spre secto-
rul agrar, vă aşteaptă produsele agricole crescute de
producătorul autohton.
Porniţi spre Asociaţia Obştească „Centrul Dez-
voltării Sociale”. Iar înainte de a face primul pas,
spuneţi cum spune omul înainte de a porni la drum
– Să fie într-un ceas bun!
Haralambie MORARU
Nr. 5
21 decembrie 2011
• Solidaritate umană
• Să ne ajute
Bunul Dumnezeu
2
• Semne şi îndemnuri
pentru adevărata
Schimbare
3
5
4
• AIE-1, AIE-2, comu-
niştii. Şi Noi – pe
baricade
• Istoria de
ieri – prin câte au
trecut Basarabia
şi basarabenii

2. 3
2
Pe tânăra doamna Ina Lungu am întâlnit-o
zilnic, am şi discutat, abordând diverse subiec-
te, pe parcursul aproximativ a unei luni. Pot
afirma că deja am început să o înţeleg şi să o
cunosc. Mai bine. În anumite situaţii, chiar ca
pe un om apropiat.
S-a născut pe 19 martie 1984. Ca semn
zodiacal este peşte. A absolvit Liceul Teoretic
„Mihai Eminescu” din Edineţ. După, a urmat
Facultatea de Inginerie şi Management în Co-
municaţii la Universitatea Tehnică din Moldo-
va. Părinţii săi, tatăl, Serghei Pârgari, este me-
dic, din generaţia care l-a apucat, l-a cunoscut şi
a învăţat de la regretatul Nicolae Testemiţeanu.
Mama, doamna Ludmila, e contabil. Provenind
dintr-o asemenea familie, care mai în orice so-
cietate este asigurată şi împlinită, s-ar părea că
drumul tinerei doamne nu prea are cum a se
intersecta cu programe de menire socială, ac-
ceptându-le inclusiv pentru sine. Şi totuşi, Ina
Lungu s-a lăsat atrasă de Proiectul Locuinţe So-
ciale. Aşa îi este probabil hărăzit de Sus – să-şi
câştige bucăţica de pâine, bunurile necesare, să-
şi ordoneze viaţa cu propriile mâini, cu propria
pricepere, cu propriul efort. Şi încă – să pună
umărul întru a-şi ajuta, întru a-şi trezi şi întru
a-şi ridica semenii.
La Asociaţia Obştească „Centrul Dezvol-
tării Sociale” e dintre pilonii de bază. Acesta
şi este argumentul care m-a determinat să sus-
ţinem un scurt dialog. Sper să fie oportun, în
bună măsură şi de limpezire a unor accente pen-
tru eventualii cititori, pentru eventualii doritori
care să beneficieze de o locuinţă socială în urma
realizării proiectului iniţiat.
– Doamnă Ina, eu ştiu, dar vreau să cu-
noască şi potenţialii beneficiari de ce înclinaţi
şi de ce aţi ales anume acest proiect?
– Şi eu, şi soţul am absolvit aceeaşi institu-
ţie de învăţământ superior. Ambii nu acceptăm
să trăim pe spatele cuiva. Am iniţiat şi o proprie
afacere. Nu ştiu dacă e bine sau nu, însă preci-
zez – noi şi nunta am făcut-o din banii noştri.
La Chişinău, într-un local respectabil. Adică,
suntem de părerea că nu e prea sănătos să te
ducă cineva de mânuţă cât vei fi şi-i trăi.
Fireşte, viaţa în comun, crearea unei fa-
milii impune şi problema apartamentului. Să
avem căsuţa noastră. Care, mă rog, poate fi şi
un cuibuşor de nebunii…
– De acord. Şi aţi ajuns aici. La Centrul
Dezvoltării Sociale. De pe strada Bucuriei 12
A, în biroul 115.
– Da, avem nevoie de apartament. În ulti-
mii doi-trei ani am studiat cu deosebită atenţie
piaţa imobiliară. Am contactat mai multă lume.
Am consultat mai multă informaţie. Până într-o
zi, când verişoara mea, Natalia, mi-a dat o ves-
te care s-a dovedit a fi foarte bună. Ea a trecut
cea dintâi pragul la Centrul Dezvoltării Sociale.
Am studiat şi eu oferta. M-am documentat în
detalii. Şi am luat decizia, împreună cu soţul –
să aderăm, să ne înscriem în liste. Am crezut şi
vom păstra această convingere – nu există, pe
piaţa imobiliară a Republicii Moldova, o altă
ofertă mai generoasă şi mai avantajoasă.
– Sunt şi eu convins. Exact ca şi mata.
Haideţi să operăm cu argumente concrete.
– Cu salariul mediu pe economie, pe care
îl au concetăţenii noştri, este foarte greu, poate
chiar imposibil să aduni suma necesară pentru
a-ţi procura un apartament – fie cu o odaie, cu
două sau cu trei odăi. Să admitem că eşti remu-
nerat, lunar, cu 3000-3500 de lei. Să admitem
că pentru a te întreţine, lunar, consumi doar cât
prevede coşul minim de consum – 1.500 de lei.
În asemenea condiţii, la preţurile de azi – ac-
centuez, de azi! – reuşeşti să aduni suma pentru
un apartament de o cameră, cu spaţiul de 37 m2
,
în 22 de ani. Pentru două odăi, cu spaţiul de 50
m2
, în 27 de ani. Pentru 3 camere, cu spaţiul de
69 m2
, în 33 de ani. Adică, trece o bună parte
din viaţa fiecăruia. Da, există şi se vehiculează
creditele ipotecare, să zicem până la 10 ani, dar
cu o dobândă între 10 şi 18 la sută. Prea pu-
ţini au şansa de a mijloci un asemenea credit, şi
încă mai puţini vor reuşi să-l achite. În proiectul
Centrul Dezvoltării Sociale, spre care am încli-
nat, nu dai, iniţial, niciun bănuţ. Începi să achiţi
din ziua când ţi se dă cheia de la apartamentul
parţial sau mai complet mobilat. Apartament în
care au fost efectuate toate lucrările. Şi achita-
rea costului e prevăzută pentru 35 de ani. Deci,
nu ţi se scutură buzunarele ca la drumul mare.
– E vorba, într-adevăr, de înlesniri nespe-
rate pentru mediul şi societatea noastră. Pare
aproape incredibil.
– Dar e credibil. Investiţiile sunt asigurate
de către oameni de afaceri de peste hotare. Da,
urmăresc şi ei anumite interese. Însă nu doar de
ordin personal. Interesele lor se intersectează
cu nevoile şi necesităţile noastre. E un proiect
întru a colabora. Întru a conlucra. Acest proiect
merge mână în mână cu un alt program – inves-
tiţii substanţiale în plan agricol, pentru a relansa
sectorul agrar. Pentru a sprijini producătorul de
pe loc. Beneficiarii de locuinţe sociale vor avea
cartele, prin care se angajează să procure, la
preţuri convenabile, mai scăzute decât pe piaţa
internă, produsele livrate de aceşti producători.
În foarte multe ţări, înalt dezvoltate, o atare
practică a devenit ca şi cum lege. De la care
omul nu se abate măcar cu gândul. E suficient
să vadă moldoveanul primele rezultate şi o să
ne convingem, pe viu, câtă lume va alerga să
adere.
– Dragă Ina Lungu, eu m-am convins şi
am aderat încă înainte de a începe acest dialog.
Am vorbit şi rămân la fel de convins. În ce mă
priveşte, îţi mulţumesc. Sunt şi eu născut în zo-
dia Peştilor. Persoanele născute în această zo-
die au intuiţie, care nu-i înşală. Sunt uşoare la
mână. Ceea ce pun la cale, se realizează. Sper
că şi mata eşti uşoară la mână. Am încrederea
că doreşti să-ţi ajuţi semenii. În context, spun
ce spune în asemenea cazuri basarabeanul bine
intenţionat: – Să ne ajute Domnul!
– Cu Doamne ajută!
– Îţi mulţumesc.
Pentru conformitate:
Haralambie MORARU
Vom sublinia insistent ceea ce urmează – Asociaţia Obştească
„Centrul Dezvoltării Sociale” intenţionează să realizeze în termeni re-
lativ restrânşi şi siguri unul dintre proiectele sale: Locuinţe Sociale.
Este necesar să se înţeleagă – acesta e doar un segment din gama cu-
prinzătoareacâteurmeazăaseînfăptui.Săneimaginămblocurilecare
vor fi înălţate – la Chişinău sau mai departe, în centrele raionale, posi-
bil şi în localităţile rurale. De-
pinde de numărul solicitărilor.
Astfel, pot fi şi vor fi asiguraţi
cu locuri de muncă, implicit şi
suport material, financiar mun-
citori-constructori care câştigă
puţin, care câştigă mai nimic
ori din rândurile celora care ca-
utăcumsăajungăundevapeste
hotare, întru a presta orice ser-
vicii. Adică, să fie clar – vor fi
create noi locuri de muncă bine
remunerate. Pentru acei care
încă n-au plecat în alte state din
spaţiul european. Pentru acei
care şi-ar dori să revină acasă.
Să fie împreună cu familia,
printre rude, printre prieteni,
printre consăteni.
Punctam anterior – oamenii care intenţionează să ne ajute, în-
lesnindu-ne şansa de a ne pune pe picioare, sunt din circa 20 de ţări.
Oameni care promovează proiecte asemănătoare de ani şi decenii. Oa-
meni care au ajutat şi alte neamuri. În ce ne priveşte, în funcţie de spe-
cificul şi priorităţile naţionale, domniile lor au convenit şi au consimţit
să investească masiv şi nu doar simbolic şi în sectorul agrar. Fireşte,
nu aşa cum procedează guvernările din Republica Moldova – 300 de
lei alocaţi pentru un hectar. În cazul investitorilor din afară e vorba de
zeci de mii, de sute de mii, de milioane. Pentru a reanima fundamental
şi pe durată sectorul agrar. Să producem cât ne permite bogăţia şi ran-
damentulpământuluinostrumănos.Sălivrăm,neapăratşicondiţionat,
produse agricole de cea mai înaltă calitate. Care să facă faţă exigenţe-
lor europene. Pentru a îndeplini acest obiectiv, vor fi asigurate absolut
toate condiţiile – de la A la Z.
În mod normal, oricine îşi poate adresa următoarea întrebare: De
unde şi până unde, cu ce ocazie atâta generozitate? Într-adevăr, care ar
fi interesul?
Cei care se oferă au calculat, fireşte, eventualele avantaje, even-
tualul profit. Tot ei vor asigura piaţa de desfacere pentru producător.
Aici, la noi, în Republica Moldova, dar şi peste hotare. Peste hotare,
se ştie, poate fi comercializat în exclusivitate ceea ce este bun şi foarte
bun.Caresăcorespundăstandardeloreuropeneşiinternaţionale.Cum-
părând produsele noastre, punându-le în circuit comercial, investitorii
îşi vor recupera o parte din su-
mele investite. De asemenea, cei
care aderă, care susţin, care-şi
asumă dintre proiectele Centru-
lui de Dezvoltare Socială se obli-
gă să procure cele necesare prin
intermediul reţelelor comerciale
care vor fi deschise. Ai nevoie
de mobilă – poftim mobilă. La
un preţ mai scăzut decât în pre-
zent pe piaţa internă. Ai nevoie
de materiale de construcţie –
poftim materiale de construcţie.
Ai nevoie de produse alimenta-
re – poftim produse alimentare. De
la oamenii din reţelele Centrului de
Dezvoltare Socială. Care produc şi
carne, şi lactate, pâine, legume… Să
ne alimentăm, în sfârşit, cu produse-
le noastre. Care să-şi afle, în sfârşit,
locul corespunzător şi cuvenit pe
piaţa internă. Dacă vreţi, să mai în-
ghesuie, măcar întrucâtva, roşiile
aduse de nu ştiu unde, castraveţii şi
chiperiiaduşidenuştiuunde,laptele
şi produsele lactate din praf şi încă
atâtea şi atâtea altele.
Contează că vom fi mai asigu-
raţi. Contează că vor fi deschise noi
locuri de muncă. Contează neapărat,
chiar nespus, că dintre basarabenii
plecaţideanioristabiliţideaniînţăristrăinevorfitentaţisărevină.Ori
să investească. Să fie printre noi. Să muncească aici. Fiind remuneraţi
în mod corespunzător. De altfel, investitorii, cu o bogată experienţă,
intenţionează să organizeze şi cursuri de o lună, de două luni, de trei
luni, de patru luni pentru a instrui temeinic pe acei care vor lucra în
diferite domenii. De menţionat că doritorii vor fi salarizaţi şi pe durata
instruirii conform normelor stabilite.
Să spunem, deci, lucrurilor pe nume – în urma acestei conlucrări
şi colaborări investitorii se vor alege desigur cu partea lor de venit. În
paralel, vor câştiga şi ai noştri atât cât se cuvine. Atât cât visăm de ani
şi ani. Investitorii ne ajută. Şi noi îi ajutăm. Ne ajutăm reciproc. Acesta
e un reper. Ei ne înţeleg. Şi noi îi înţelegem. Încă un reper. Şi nu doar
de dragul cuvintelor – e vorba de solidaritatea umană. Pe care omul o
caută şi o nădăjduieşte încă din clipa când Bunul Dumnezeu l-a lăsat
pe faţa pământului. Din clipa când şi-a dorit să fim şi să rămânem oa-
meni printre oameni.
Urmând acest proiect ne vom apropia, treptat, de nivelul de trai
din Germania, din Anglia, din Franţa, din Elveţia. Vom deveni Omul
care e lăsat de Dumnezeu. Ne vom schimba. În Republica Moldova se
va produce ireversibil Schimbarea.
Solidaritate umană
Să ne ajute Bunul Dumnezeu
Asociaţia Obştească „Centrul Dezvoltării So-
ciale” se înscrie şi se afirmă drept o structură nouă, de
profil, în perimetrul Republicii Moldova. Unul dintre
obiectivele pe care şi le propune şi să le realizeze vi-
zează construcţia şi darea în exploatare a Locuinţelor
Sociale. Este o premieră pentru noi. Aproape pe de-
plin. Cu atât mai mult că în proiect e prevăzută şi mo-
bilarea apartamentelor – fie parţială, fie în întregime.
În dependenţă de solicitările beneficiarilor. Anterior,
deci cu ani în urmă, un proiect întrucâtva similar, dar
limitat, nici pe departe atât de cuprinzător, fusese ini-
ţiat pentru refugiaţii din Transnistria, în urma conflic-
tului militar de la Nistru.
Se prevede a fi înălţate 500 de blocuri locative
a câte 9 etaje. Şi e pentru prima oară când se asigură
deplin şi infrastructura. Prin care se creează condiţii
prielnice pentru un mod de trai decent – magazine,
spaţii verzi, terenuri de joc pentru copii.
Pentru municipiul Chişinău şi pentru întreaga
republică programul respectiv se înscrie drept o pre-
mieră. În lume, însă, asemenea proiecte au fost im-
plementate, în perioade diferite, în mai multe ţări de
referinţă, care în prezent trec în rândul statelor avan-
sate, înalt dezvoltate din punct de vedere economic,
social şi politic.
Spre exemplu, începând cu 1965 şi până în
1974 în Elveţia s-au întreprins acţiuni cu impact be-
nefic asupra omului şi a societăţii. Au fost construi-
te peste un milion de locuinţe noi. În locul clădirilor
vechi. Acolo, în spaţiul elveţian, iniţiativa şi-a asu-
mat-o unul dintre partidele ajunse la guvernare. În
rezultat, timp de un deceniu, s-a primenit şi so-
cietatea elveţiană, fiind soluţionate concomitent
dintre problemele care îi afectau pe elveţieni.
În fruntea Asociaţiei Obşteşti „Centrul
dezvoltării sociale” a fost promovat şi desem-
nat domnul Oleg Bolotnicov – un tânăr foarte
energic, cu o pregătire temeinică în domeniul
economic. Ca suflet, este săritor la nevoie. Când
ajungi să-l cunoşti, te pătrunzi că e mereu în că-
utare. Inclusiv, pentru a identifica un contingent
de investitori din afara republicii. Contactează
companii, personalităţi din mediul financiar
european. Bunăoară, când s-a întâlnit cu repre-
zentantul companiei spaniole „Serfor”, domnul
Manuel Ballestero, sosit la Chişinău şi cu inten-
ţii de colaborare, Centrul Dezvoltării Sociale a
fost asigurat de către partea spaniolă că materialele de
construcţie vor fi livrate la preţuri convenabile. Mai
exact – la preţuri reduse. Fireşte, cititorul sau lumea
noastră, când aud de asemenea preţuri, cred şi nu
prea. Din păcate, realităţile justifică o atitudine mai
rezervată. Aşa e în Republica Moldova. Noi, însă,
concretizăm – Proiectul Locuinţe Sociale este larg
şi cuprinzător. Prin urmare, este prevăzută şi livrarea
unor cantităţi substanţiale de materiale de construcţie.
În asemenea cazuri, cel care livrează, când are certi-
tudinea că îi asiguri piaţa de desfacere pentru o peri-
oadă mai îndelungată, în cantităţi considerabile, scade
neapărat din preţ. Aceasta este dintre legile nescrise
în lumea comerţului, comercianţilor şi a tuturor cate-
goriilor oamenilor de afaceri.
Din această lege nescrisă rezultă preţurile pu-
ţin spus scăzute pentru apartamentele de una, două
sau trei camere. Pentru garsonieră, cu spaţiul locativ
de 37 m2, urmează a fi achitată suma de 18.870 mii
de euro. Două odăi, 52 m2 – 24.480 mii de euro. Trei
odăi, 70 m2 – 34.170 mii de euro. Donatorii care s-au
oferit, din circa 20 de ţări, achită din start şi până la fi-
nisare, mobilare costul acestor locuinţe. Domniile lor
au condiţionat monitorizarea severă a implementării
proiectului. Adică nu poate fi încălcată niciuna dintre
prevederile înţelegerilor. Nici nu va fi posibilă însu-
şirea ilicită a fondurilor ori evaziunile. Oamenii de
afaceri din afara republicii sunt deopotrivă generoşi,
oneşti, dar şi duri. Iar în persoana domnului Oleg Bo-
lotnicov au identificat specialistul pe care poţi conta
şi care inspiră încredere. De aici şi absolut avantajoa-
sa ofertă privind locuinţele sociale. Cei care se înscriu
nu urmează să depună o sumă anumită pentru a fi in-
cluşi în liste. Adică să plătească prima taxă. Mecanis-
mul de achitare este creditul pe un termen de până la
35 de ani, cu o dobândă de până la 6% anual. Proiec-
tul nu este orientat doar pentru contingentul popula-
ţiei mai puţin asigurate. Să fie clar, se poate înscrie
oricine. Din orice colţ al republicii. Pe care îi îndem-
năm să se grăbească. Să se asocieze la acest proiect
imobiliar. Plata începe din ziua când intri în casă. În
interiorul căreia vei găsi aproape de toate. Bucătăria,
spre exemplu, va fi completată cu masă, patru scaune,
frigider, aragaz, televizor, dulap, canapea-divan.
Să operez şi cu alte caracteristici din comple-
xele blocurilor locative – absolut toate contoarele
pentru comunicaţii vor fi electronice; achitarea ser-
viciilor comunale este prevăzută prin intermediul ter-
minalelor în avans; în fiecare apartament caloriferele
vor fi prevăzute cu sistem de termoreglare autonomă
a temperaturii.
Deci, un apel către eventualii beneficiari: gră-
biţi-vă să vă înscrieţi. Sunteţi aşteptaţi la adresa –
strada Bucuriei 12 A, etajul 1, oficiul 115, între orele
8.00–18.00, fără pauză de prânz.
Iar în continuare, accentul primordial, întru to-
tul Social, întru totul Naţional. Primăria municipiului
Chişinău, în frunte cu domnul primar general Dorin
Chirtoacă, au îndemnul de a se pătrunde de importan-
ţa proiectului iniţiat de Centrul Dezvoltării Sociale.
Au şansa, dar şi datoria morală de a pune umărul şi de
a contribui la realizarea acestui proiect. E în puterile
Primăriei Municipiului Chişinău să repartizeze teren
pentru înălţarea a noi cartiere, cu absolut întreaga re-
ţea de infrastructură. De asemenea, poate contribui
la elaborarea proiectelor. La fel, se pot mobiliza şi
autorităţile locale din perimetrul republicii. E pentru
binele şi în interesul acestor autorităţi, precum şi a
cetăţenilor care i-au ales.
Cine mă cunoaşte, ştie că nu mint nicioda-
tă prin scris. Am punctat întotdeauna ceea ce văd şi
înţeleg. Acum văd şi înţeleg oportunitatea Centrului
Dezvoltării Sociale. M-au cucerit amploarea şi valoa-
rea proiectului. Centrul Dezvoltării Sociale ne întinde
mâna. Ne ia de mână. Ne conduce spre Schimbare.
Schimbarea pe care o aşteptăm. Care ne cheamă pe
noi spre noi. Spre binele nostru. Spre sufletul nostru.
Spre viaţa noastră. Pentru a scăpa, împreună, de ne-
cazuri şi inconvenienţe. Centrul Dezvoltării Sociale
a făcut nu doar un pas spre Europa. Înaintează prin
fapte. Nu doar prin vorbe şi promisiuni, cum operea-
ză majoritatea partidelor politice. Preponderent, în
campaniile electorale. Sunt sigur că prin acest proiect
Centrul Dezvoltării Sociale a demarat Schimbarea.
Sunt sigur şi semnez această pagină.
Nicolae MORARU
Semne şi îndemnuri
pentru adevărata Schimbare
Umăr la umăr, ca fraţii
-am însoţit pe
domnul Oleg
Bolotnicov în-
delung, câteva zile la rând.
Obiectul dialogului a fost,
pe tot parcursul, acelaşi –
situaţia socială, economică,
parţial şi politică din Repu-
blica Moldova. O spun din
capul locului – domnia sa
m-a convins că este un foar-
te bun cunoscător al subti-
lităţilor de ordin economic.
Se poate spune că s-a năs-
cut la ţară, deşi baştina sa,
localitatea Ghidighici, e în
vecinătate cu oraşul Chişi-
nău. Oricum, eu îl consider
ţăran de la ţară. Un ţăran
elevat, care s-a înfruptat din
carte şi din ştiinţă. Dar ră-
mâne şi copilul de odinioa-
ră, pe care maică-sa, foarte
bună, ca toate mamele, îl
învăţa Tatăl Nostru, îl învă-
ţa „Înger, îngeraşul meu, ce
mi te-a dat Dumnezeu…”, îl orienta să creadă nestrămutat în Puterea Cerească.
În fine, acum e la o vârstă când energiile se canalizează. Adică e tânăr. Nu
are zeci de obiective. E suficient să fie unul, dar neapărat în context cu realităţile
sociale. Mai deschis – în context cu greutăţile sociale pe care le înfruntăm. Care ne
afectează zi şi noapte.
Domnul Oleg Bolotnicov conştientizează – şi are perfectă dreptate! – că în
mod separat este practic imposibil să rezişti. Poate doar în cazuri de excepţie. Să ne
amintim, în acest sens, de expresia „umăr la umăr”. Sau de o altă expresie – unde-i
unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea creşte…
Îmi spunea la un moment: pot fi fericit doar în cazul când şi cei de alături
sunt fericiţi. Da, strângi din umeri să-l înţelegi şi mai ales să-l crezi pe omul
care vorbeşte astfel. Eu l-am înţeles. L-am şi crezut. Şi n-o să-mi schimb păre-
rea. Niciodată. Domnul Bolotnicov şi-a împărţit preocupările în două proiecte –
construcţia locuinţelor sociale şi reînviorarea, prin investiţii, a sectorului agrar.
Să producem, calitativ, pentru noi, să producem, de asemenea calitativ, şi pentru
export. Să creăm pentru producător condiţii prielnice de muncă, inclusiv condiţii
avantajoase şi sigure pentru realizarea bunurilor. Asta şi-o doreşte, la sigur, fieca-
re ţăran. Despre asta vorbesc mai toţi, mai cu seamă reprezentanţii partidelor, însă
până la fapte concrete pare a fi o veşnicie. Trec anii şi noi, majoritatea covârşitoare
a cetăţenilor Republicii Moldova, nu suntem măcar în ipostaza când batem pasul
pe loc. Noi dăm înapoi. Din rău şi din greu în mai rău şi în mai greu. Cumpărăm,
spre exemplu, roşii sau alte produse alimentare aduse de peste hotare, de unde
vrei, parcă sfidând marii noştri grădinari. Cu o experienţă de secole. Şi aşa e în
toate sectoarele de pe registrul agricol.
Domnul Oleg Bolotnicov nu pretinde că a iniţiat o acţiune de pionierat în
plan mondial. El a învăţat şi mai învaţă, se pătrunde adânc de experienţa altor ţări,
pe care împrejurările istorice le-au forţat să traverseze, cu ani înainte, o situaţie si-
milară cu a noastră. Împrumută din experienţa Germaniei de după cel de-al doilea
război mondial. Când nemţii erau o singură comunitate. Când toţi lucrau pentru
acelaşi scop – să renască din ruine. Când omul era mai om ca nicicând – îl ajuta
pe cel de alături, sprijinindu-se astfel şi pe sine. Sprijinind, în consecinţă, ţara.
Domnul Bolotnicov învaţă de la Elveţia. Ţară de referinţă la capitolul prosperitate
şi bunăstare. Elveţienii au urmat un asemenea program timp de 10 ani. Au reuşit
să soluționeze multiple probleme la nivel național. Principiul, consider, e pe în-
ţelesul tuturor – nu muncim doar pentru sine, muncim şi pentru cel de alături. La
fel cum ai munci când te gândeşti doar la sine. Oleg Bolotnicov mai învaţă de la
Singapore, Hong Kong…
Întru realizarea scopului propus, a vizitat mai multe ţări. S-a documentat. A
contactat numeroşi investitori. Care s-au dovedit a fi receptivi. Bine intenţionaţi.
Deschişi pe deplin. Au confirmat că vor să ne cunoască. Au confirmat că vor să ne
ajute. Cu o condiţie nescrisă – să nu muncim doar pentru sine. Să lucrăm şi pentru
cei din preajmă întocmai cum lucrăm pentru sine.
Atare programe, în ţările cât de cât civilizate, ţin de competenţa şi obligaţiile
statului. În Republica Moldova, statul nu prea. Să fi apelat la experienţa din afară,
nu aveam în prezent peste milionul de concetăţeni plecaţi de acasă. În căutarea,
pe oriunde, a unui loc de lucru. Nu am avea zeci de mii de copii care cresc fără de
mamă sau fără de tată. Nu am avea concetăţeni care locuiesc în condiţii mizerabile.
Ca boschetarii. Care nu au, uneori, nici de o gură de pâine.
Este nevoie, într-adevăr, să ne schimbăm. Să promovăm şi să producem
Schimbarea. Atât de afişată în campaniile electorale. Anume pentru Schimbare îşi
canalizează eforturile domnul Oleg Bolotnicov, în cadrul Centrului Dezvoltării So-
ciale. O Asociaţie Obştească. Prin urmare, a tuturor. O structură care vine spre noi.
spre viaţa noastră, afectată de atâtea şi atâtea inconveniențe.
Să muncească fiecare, pentru binele său și pentru binele celor mulţi.
Să spunem, deci, lucrurilor pe nume – în
urma acestei conlucrări şi colaborări investi-
torii se vor alege desigur cu partea lor de ve-
nit. În paralel, vor câştiga şi ai noştri atât cât
se cuvine. Atât cât visăm de ani şi ani. Inves-
titorii ne ajută. Şi noi îi ajutăm. Ne ajutăm
reciproc. Acesta e un reper. Ei ne înţeleg. Şi noi
îi înţelegem. Încă un reper. Şi nu doar de dragul
cuvintelor – e vorba de solidaritatea umană.
Pagină realizată de Haralambie MORARU
Am punctat întotdeauna ceea
ce văd şi înţeleg. Acum văd şi înţe-
leg oportunitatea Centrului Dezvol-
tării Sociale. M-au cucerit amploa-
rea şi valoarea proiectului. Centrul
Dezvoltării Sociale ne întinde mâna.
Ne conduce spre Schimbare.

3. 5
4
Sâmbătă, 10 decembrie, am urcat în troleibuz dinspre Bota-
nica spre Centrul capitalei. Era trecut de ora 10. Ajungând puţin
dincolo de gară, am văzut în cale coloanele comuniştilor, flutu-
rând un şuvoi de drapele roşii.
Seara, posturile tv au difuzat reportaje de la aceste manifes-
taţii. S-au văzut cum au mobilizat comuniştii mii de oameni,
inclusiv din satele noastre şi centrele raionale. I-au adus la Chi-
şinău pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Piaţa Marii Adu-
nări Naţionale. Nu-mi permit să scriu ori să mă exprim în vo-
cabularul afişat de vorbitorii (deputaţii) Serghei Sârbu sau Iurie
Muntean. În pretinsul lor discurs nu au predominat cei şapte ani
de acasă. Dar, mă rog, contează care de unde şi din cine se trage.
Parcă ar fi să-i las în plata Domnului pe cei cu drapele ro-
şii. Nu poţi să treci însă peste faptul că ei au blocat, timp de
câteva ore, transportul urban de pe artera principală a capitalei.
Provocând, în exclusivitate, disconfort, supărare şi indignare.
Demonstranţii se comportau ca şi cum ar fi rămas doar ei pe
cuprinsul Basarabiei. Loveau în noi. În noi care i-am răsturnat
pe comunişti. În perioada Mişcării de Renaştere Naţională. Noi
i-am răsturnat, iară Petru Lucinschi i-a ridicat. Prin lege. Ca să
ia şi Preşedinţia în 2001. Noi i-am răsturnat din nou. La alegerile
parlamentare din 2009. Partidele din Alianţă nu au reuşit să va-
lorifice această victorie. I-am răsturnat încă o dată. La alegerile
anticipate. Partidele din Alianţă n-au înţeles să valorifice nici
această victorie. Astfel, de la un timp comuniştii au mâinile dez-
legate. Pentru cele mai sfidătoare acţiuni.
În 20 de ani de independenţă, anume foştii şi actualii co-
munişti au profitat de desprinderea noastră din Imperiul Sovie-
tic, din Imperiul Deznaţionalizării. Au guvernat 8 ani de zile.
Voronin şi-a trecut în cont două mandate, înlesnindu-l pe Oleg
Voronin să-şi treacă în cont averi şi sume fabuloase. Oamenii
care veneau în 1989, 1990, 1991 în Piaţa Marii Adunări Naţio-
nale nu s-au ales cu nimic. Chiar dacă au guvernat şi guvernează
şi acei pe care i-au votat. În 20 de ani, pretinşii ai noştri nu au
izbutit să facă din limba „moldovenească” Limba Română. Din
Istoria Integrată – Istoria Românilor. Măcar atât. Mai ales că la
aceste capitole avem avizele de rigoare ale Academiei de Ştiinţe
din Republica Moldova. Beneficiem şi de punctul pe „i” al unei
conferinţe internaţionale, desfăşurate la Chişinău.
De salarii, locuri de muncă, înlesniri sociale – nici vorbă.
Admit că pe ai noştri, cât s-au aflat ori se află la guverna-
re, nu-i duce mintea şi capul să avansăm, fie cu paşi de melc,
în plan economic şi social. Un atare progres solicită deopotrivă
competenţă şi trăsături de ordin uman – să nu fii lacom, hapsân,
să nu furi. Să nu tragi numai la turta ta. Adică să vezi şi interesul
naţional. Partidele şi liderii din Alianţă văd doar fotoliile – de
la Guvern, din Parlament, de la Preşedinţie. Aceste formaţiuni
poate au auzit de Mihail Kogălniceanu, dar nu şi despre ură-
rile înaintaşului adresate domnitorului Unirii de la 1859 – „Fii
blând, fii bun, fii demn, fii drept, Măria Ta!”.
Despre dreptate trebuie să vorbim, să scriem mai profund.
Din 2001 până în 2009, când comuniştii stăpâneau şi bucăţica de
pâine, curgeau şi tot curgeau spusele privind bogăţiile şi patri-
moniul pe care au pus mâna ilegal Oleg Voronin, Vadim Mişin...
AIE-1 şi AIE-2 nu l-a scuturat pe niciunul, fie şi întrucâtva. Şi-a
permis, un pic, să-i deranjeze Dorin Chirtoacă, primarul general,
în legătură cu anumite proprietăţi din zona lacului din Valea Mo-
rilor. Din altă parte, de la alte structuri – niciun semn. De parcă
nu am avea Minister de Justiţie, Minister de Interne, Procuratu-
ră, alte instituţii de drept. Şi Oleg Voronin, văzându-se neatacat,
a ieşit cu taică-său în fruntea demonstranţilor. Înconjurat de dra-
pele roşii. Nu de dosare penale. Dacă e adevărat că au furat cum
se vorbea între 2001 şi 2009, dintre comunişti ar trebui să stea
pur şi simplu îngrădiţi şi acoperiţi de dosare penale. Dar Oleg
păşea liniştit. Scadând „Moldova!”, deşi în buchea Constituţiei
suntem Republica Moldova. Moldova e mai largă. Cum a clădit-
o şi cum a lăsat-o Ştefan cel Mare.
În 8 ani ne-am tot referit la cum fură eşalonul de vârf al co-
muniştilor. Partidele din Alianţă, atunci în opoziţie, promiteau
că vor face ordine. Că hoţii şi delapidatorii vor fi traşi la răs-
pundere. Şi prin această lozincă au fost înclinaţi alegătorii să
voteze liberalii, democraţii sau liberal-democraţii. În aproape
30 de luni, de când stăpâneşte Alianţa, nu s-a auzit să fie in-
strumentat vreun dosar asupra celora spre care se arăta că fură.
A eşuat şi elucidarea evenimentelor din 7 aprilie. Prin care Ba-
sarabia şi societatea au fost zguduite. Mai clar - nu s-a între-
prins nimic. Oleg Voronin a fost lăsat în pace. Au fost lăsaţi în
pace şi ceilalţi. Probabil, din anumite motive, pentru anumite
avantaje. Căci la noi, pentru jumătate de secol înainte, trebu-
ie promovat un singur proverb – „Banul e ochiul dracului”.
Se poate presupune că anume banul i-a deschis drumul lui Oleg.
L-au împins să reapară. Nu oriunde. Pe bulevardul Ştefan cel
Mare şi Sfânt. În Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pe
unde, în ziua de sâmbătă, s-a scuipat, s-a fumat, s-au
aruncat mucuri de ţigară. S-a scandat „Jos Alianţa!”
şi nu doar Alianţa. Dacă ne pătrundem de cele spuse,
s-a scandat jos şi noi. Acei care am promovat partidele
din Alianţă. Formaţiuni care prin acţiunile lor parcă
se joacă de-a partidele. Întocmai cum se joacă depu-
taţii de-a Parlamentul. Ori Guvernul de-a guvernarea.
Preşedinţia - de-a preşedintele. Partidele, hai să le
numim ale noastre, s-au mai jucat în orele cât măr-
şăluiau comuniştii de-a congresele, de-a întâlniri cu
reprezentanţii din teritorii. Cu scenarii care aminteau,
ca la indigo, de plenarele şi congresele din vremurile
lui Stalin, Hruşciov, Brejnev. Când cei din frunte erau
idolatrizaţi. Exact ca în condiţiile regimului totalitar
- pentru liberal-democraţi numai Filat e foarte bun,
numai el lucrează, numai el merită scaunul la Preşe-
dinţie. Pentru democraţi - numai Marian Lupu. Pentru
liberali - numai Mihai Ghimpu. Se vorbeşte de parcă
Alianţa nu a fost, nu este, nici nu va fi. Nu ştiu dacă a
fost ori dacă va fi pe undeva, la un capăt al pământului
o Alianţă ca cea din Republica Moldova. Constituită
pe neînţelegeri. Dominată de mai multe, dar prepon-
derent de râvna pentru posturi, pentru avuţii.
Şi comuniştii speculează. A mobilizat lumea să
calce în picioare bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt,
Piaţa Marii Adunări Naţionale. Să calce în picioare şi
Alianţa. Dar să ne calce în picioare mai cu seamă pe
noi. Pe acei care am votat, votăm şi vom vota întru-
na interesul naţional. Nu buzunarele pline, nu bogăţiile
ilicite, nu fotoliile. Noi, ca nişte adolescenţi, sperăm şi
vom spera. Speranţa noastră nu se poate pierde. Chiar şi
în cazurile când o risipesc partidele pentru care optăm.
Ori o trec în proprietăţi, în conturi bancare. Prin această
speranţă, am luptat, luptăm şi vom lupta. Cred că pe un
front mai larg decât i-ai mătura doar pe comunişti. Să
ochim şi dincolo de ei. Să mai veghem şi prin partidele
din Alianţă, dintre liderii cărora l-au votat pe Vladimir
Nikolaevici Voronin în 2005, la postul de preşedinte.
Dându-şi atunci votul, s-au ales probabil cu ceva. Şi
nu cu puţin. Actuala conducere, de la Primărie în sus,
a deschis porţile să iasă comuniştii la demonstraţie. Cu
atâtea drapele roşii câte nu au fost nici în 1940, când au
dat sovieticii peste Basarabia, nici în 1944, când au re-
venit, nici la demonstraţiile, an de an, de la 7 noiembrie.
Sâmbătă, 10 decembrie 2011, comuniştii s-au readus în
prim-plan pe contul Alianţei şi pe contul nostru. Mai
masiv ca oricând. Comuniştii, asupra cărora vor plana
din trecut crimele lui Lenin, crimele lui Stalin, care au
lichidat intelectualii, milioane de oameni paşnici, care
au deportat, au dezmoştenit, din rândurile acestor co-
munişti au ieşit pe 10 decembrie să calce în picioare
basarabeanul şi Basarabia. Noi, cei care votăm interesul
naţional, nu le-am permis. Le-au permis formaţiunile
din care se constituie AIE-2. Pentru că în 30 de luni nu
i-au pus, elementar, la punct. Să-i fi atins măcar cu un
deget. Ori să fi dat Basarabiei ceea ce se cuvine prin
obârşie, prin testamentul istoriei - Limba Română şi Is-
toria Românilor. Nu s-au făcut aceşti paşi. Nici alţi paşi.
Şi Oleg Voronin cu taică-său alături au ieşit să batjoco-
rească Basarabia. În ce mă priveşte, am suferit şi cât am
stat în troleibuz. Aproape o oră. La solicitările adresate
taxatoarei să informeze pasagerii dacă vom ajunge sau
nu în Centru, au sărit de pe scaune câteva femei - vor-
bitoare de limbă rusă şi de limba „moldovenească”.
Mi-au spus să nu mai stau la Chişinău ori în Basarabia.
Mă expediau la „români”. Demonstraţia îşi avea, prin
urmare, emisari şi-n transportul public. Oleg şi Vladi-
mir Voronin nu doar şi-au imaginat. Ei chiar au stăpânit
timp de câteva ore Chişinăul. Au blocat nu numai circu-
laţia transportului. Au blocat şi partidele din Alianţă. Ai
căror lideri se complăceau să vadă şi să audă cum sunt
înălţaţi de către supuşi.
Asta a fost la 10 decembrie în capitala Republicii
Moldova. Când niciun reprezentant, fie de la PL, fie de
la PD, fie de la PLDM, nu a deschis gura să se pronunţe
despre demonstraţie. La fel cum nu s-au pronunţat pe
parcursul a 30 de luni despre Oleg Voronin. Să fi des-
chis totuşi gura. Să ne convingă că-şi dau seama de ce
se întâmplă şi de ce se poate întâmpla. Nu s-au aprins.
În acele ore ei visau la fotolii şi posturi - la Guvern, în
Parlament, la Preşedinţie. Noi luptăm pentru interesul
naţional. Ei luptă pentru fotolii, spre deosebire de noi,
care vom continua lupta şi de acum încolo. Cu acelaşi
manifest - interesul naţional.
Din păcate, asta e situaţia care ne confruntă.
Noi – Da.
Ei – Nu.
Şi o spun cu mâna pe inimă – nu vreau să am drep-
tate.
AIE-1, AIE-2, comuniştii. Şi Noi – pe baricade
Salus populi suprema lex esto /
lat. "Salvarea poporului să fie legea
supremă"/ - maximă ce a devenit
expresie în sensul că interesele po-
porului trebuie să aibă întâietate
faţă de cele particulare.
Haralambie MORARU
Iurie Colesnic
Istoria, pe par-
cursul ei, are sufi­­
ciente exemple de
colonizare: paş­
nică,
armată, prin extin-
deri de influ­
enţe
economice etc. Aceste colonizări sunt vizi­
bile, frontierele lor pot fi uşor determinate
pe hartă. Cu totul alta este situaţia cu colo­
nizările spirituale. Este foarte greu să te pro-
nunţi referitor la frontierele clare ale unei
asemenea colonizări. La fel cum este greu de
determinat momentul declanşării procesului,
precum şi stadiul lui de avansare.
În istoria bisericii din Basarabia Pavel
Lebedev a intrat ca un chiriarh rusifica­
tor, a
urmărit şi impulsio­
nat procesul de înlocuire
a literaturii bisericeşti autohtone cu literatură
rusă şi, ceea ce e la fel de important, a pro-
cedat la schimbarea cadrelor clerului care nu
cu­
noşteau limba rusă cu alţi clerici, cunos­
cători ai acestei limbi. Iar în momentul când
nu s-au găsit suficiente cadre locale, el a ape-
lat la persoane din afara Basa­
rabiei.
Nicolae Popovschi, cel mai bun şi mai
obiectiv istoric al trecutului bisericesc basa-
rabean, nu-i atribuie un rol atât de important
lui P.Lebedev în procesul de rusificare a ro-
mânilor basarabeni:
“Fiind o personalitate, fără îndoială,
plină de însuşiri deosebite, care a lăsat urme
adânci în viaţă, era firesc ca pe sea­
ma activi-
tăţii arhiepiscopului Pavel să se fi rostit multe
şi felurite idei şi păreri – diametral opuse. Pe
când unii îl socotesc drept un binefăcător al
Basarabiei, care cu propriile lui puteri a creat
cele mai folositoare aşezăminte şi orându-
ieli în eparhia Chişinăului, alţii cred că el a
fost cel mai nesocotit chiriarh care a intro-
dus în viaţa eparhiei cea mai aprigă politică
de rusificare. Amândouă aceste judecăţi sunt
exagerate: arhiepiscopul Pavel n-a fost nici
începătorul politicii rusificatoare în biserica
basarabeană şi, îndeobşte vor­
bind, rolul lui
în viaţa eparhiei Chişinău­
lui a fost mult mai
modest, de cum credeau atât admiratorii cât
şi detractorii lui…”
Istoricul basarabean, pe lângă docu­
mentele de arhivă care i-au stat în preaj­
mă în
momentul scrierii acestor rânduri, mai avea în
memorie, bine întipărite, şi amintirile persona-
le ale tatălui său, Alexan­
dru Popovschi, care
pe timpul când arhiep. Pavel dirija biserica din
provincia cea mai de sud- vest a imperiului
rus, era paroh al bisericii Sf. Constantin şi Ele-
na din mahalaua Râşcani a Chişinăului:
“Arhiep. Pavel, ca o slugă credincioasă
a ţarismului, a aderat la curentul imperia­
lismului naţionalist. Ideile lui principale
erau următoarele. Poporul rus este şi va fi
în veci “apărătorul şi ocrotitorul mici­
lor po-
poare creştine”. Ţarul rus, el nu­
mai, cu po-
porul lui credincios, “nu numai cu cuvântul
sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul, a iubit
popoarele creştine, apă­
sate de călcâiul isla-
mului”… Deci mi­
siu­
nea Rusiei, precum şi a
tuturor slavi­
lor, este de-o mare şi deosebită
însemnă­
tate. Şi de la sine se impune ca “toţi
slavii să se grupeze în jurul Marii Rusii, şi
atunci ei vor forma marea putere mon­
dială
ce va fi în stare să facă mult, – mult şi pentru
binele lumii slave, şi pentru binele întregii
omeniri”…”
Ar fi fost minunat ca timpul să se
oprească în loc. Şi declaratele intenţii să ră-
mână doar intenţii, dar nu a fost să fie. Însuşi
istoricul N.Popovschi, în toamna lui 1940,
s-a convins, simţind pe pielea sa, că între fru-
moasa intenţie rusă şi reali­
zarea ei în practică
există o prăpastie de netrecut. El a fost nevo-
it să lase la Chi­
şinău agoniseala de-o viaţă,
să dea foc manuscriselor sale, ca ele să nu
devină capete de acuzare în mâinile călăilor
sovietici, care, fără scrupule, lichidau inte-
lectualitatea basarabeană ce nu reu­
şise să se
refugieze peste Prut.
Fiindcă orice haină nobilă ar îmbrăca
imperialismul de orice speţă, intenţiile lui
sunt, în esenţă, altele decât cele declarate.
Râvna la teritorii străine şi la bunurile spiri­
tuale şi materiale ale altor popoare sunt mo-
bilul interior al adevăratelor lor intenţii.
Din toate timpurile Rusia n-a ţinut cont
de principiul inviolabilităţii frontie­
relor cu
vecinii. Nici Rusia ţaristă nu s-a împovărat
cu asemenea “prejudecăţi”, nici urmaşa ei di-
rectă Rusia Sovietică şi, pro­
babil, şi alte Ru-
sii care vor urma în istorie. Motivarea acestui
“drept” de vio­
lator o găsim formulată şi de
arhiep. Pavel şi reprodusă în Istoria Bisericii
din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi
(Chişinău, 1931) de Nicolae Popovschi:
“…În vederea acestei misiuni poporul
rus are tot dreptul “ să nu ţină seama de gra-
niţa ruso-română şi să treacă peste ea oricând
va hotărî, spre a-şi alipi fraţii”…”. Intenţie
care, din momentul formulării şi până în zile-
le noastre a fost pusă în aplicare.
Şi tot în aceeaşi lucrare găsim câteva pa-
saje demne de a fi reproduse:
“Îmboldit de devotamentul ce-l avea
faţă de statul rus, Pavel în activitatea sa a
ajuns până la o deplină orbire, până la credin-
ţa naivă că cerinţele realităţii pot fi neglijate
şi că numai prin simple circu­
lare şi ucazuri
consistoriale se poate crea viaţa nouă. Aceas-
tă atitudine se observă în activitatea lui Pavel
mai cu seamă faţă de românii basarabeni.
În privinţa atitudinii sale faţă de aceş­
tia, lui Pavel i s-au adus cele mai grave în-
vinuiri. S-a spus că el a oprit pe moldo­
veni
de-a se ruga lui Dumnezeu în limba lor, iar
când aceştia au încetat de-a se mai duce la
biserică, el a închis 340 de biserici în Basara-
bia, a adunat din parohiile mol­
doveneşti mii
de cărţi de rit, tipărite în l. moldovenească,
şi le-a ars în palatul epi­
s­
copal; că persecută
crunt pe clericii basa­
rabeni – dintre moldove-
nii mai consec­
venţi – şi că pe mulţi dintre ei
chiar i-a expulzat din Basarabia etc., Aceste
învi­
nuiri au apărut în presa rusă de pe vre­
mea
lui Pavel (ziarul Vostok – Răsăritul – al lui
N. Durnovo; Besarabeţ – ziar din Chişinău),
au pătruns în publicaţiile din străinătate (din
Lipsca şi Berlin), au ajuns şi-n presa româ-
nească unde şi până astăzi Pavel a rămas cu
renumele de “românofag”.”
Atitudinea ostilă şi dură a arhiep. Pavel
faţă de populaţia băştinaşă necunos­
cătoare de
limba rusă şi impunerea celei de a doua strane
în Biserică, adică a citirii cărţilor şi rugăciu-
nilor şi în limba rusă, chiar în bisericile curat
moldoveneşti, a născut cu timpul legenda des-
pre atotpu­
ternicul arhiepiscop Pavel, care a
„lovit de moarte în românismul basarabean”.
Evident că exagerările sunt din cale afară
de mari. Ca orişicare rusifi­
cator arhiep. Pavel
avea nevoie de trei condiţii principale. Primo
– legi, care să-i îngă­
duie orice manevră în ve-
derea imple­
men­
tării ideilor sale. Le-a obţinut
din partea Sinodului rus fără mari probleme.
Secundo – cadre care ar pune în aplicare me-
canismele necesare şi ar desăvârşi ope­
ra înce-
pută. Şi aici i-a fost uşor – românii basarabeni
în toate timpurile au furnizat suficiente cadre
colaboraţioniste şi chiar trădătoare de neam.
Terţio – maleabili­
tatea materialului supus
rusifi­
cării, adică a românilor basarabeni, care
urmau în scur­
tă vreme să se dezică de limba
lor, şi de rugăciunea în limba lor, şi de pre-
dica în limba lor, ca să accepte, până la dep­
lina asimilare, limba “poporului elibera­
tor”.
Aici a fost marea greşeală de care n-a ţinut
cont arhiep. Pavel. Basarabenii, în esenţa lor,
sunt oameni evlavioşi. Tra­
diţia stră­
moşească
pentru ei este mai presus decât momentul pe
care-l trăiesc. Aşa se explică şi mulţimea de
ritualuri şi credinţe păgâne în obiceiurile şi
tradiţiile noastre, aşa se explică sectarismul
exa­
gerat al populaţiei noastre în momentele
de criză spirituală. Un exemplu recent poate
fi conflictul celor două Mitropolii, când mul-
ţi enoriaşi au fost debusolaţi şi s-au dus să-l
caute în acele secte care afir­
mau convingător
nişte teze care în mare parte speculau conflic-
tul în cadrul bise­
ricii ortodoxe.
În momentul când s-a intensificat pre­
siunea rusificării moldovenii au înce­
tat să
mai umble la biserică, preoţii, de teamă de
a-şi pierde definitiv enoriaşii, oficiau sluj­
ba
ca şi mai înainte şi de aceea, chiar şi mulţi
ani după plecarea arhie­
piscopului Pavel din
Basarabia, oficiali­
tăţile au con­
statat cu regret
că românii basarabeni nu şi-au uitat limba,
iar ruseş­
te, cum n-au ştiut aşa şi nu ştiu. Cine
va citi atent cartea Bessarabia (Petrograd,
1918), scrisă de aca­
demicianul L.Berg, origi-
nar din Tighina, va constata acest fapt.
Ahiepiscopul Pavel, până a fi tuns în că-
lugăr, purta numele de Piotr Vasilievici Le-
bedev, era fiul unui psalmist sărac din satul
Cistaia Dubrova, jud. Vesegonski, reg. Tveri.
Era cel mai mare copil în familie, născut la
12 decembrie 1827. Tatăl lui, Vasile Lebe-
dev, era la rândul său fiu de dascăl. Deci se
poate vorbi despre o tradiţie familială, despre
o con­
tinuitate firească în alegerea viitoru­
lui
ca un servitor al cultului. A studiat la şcoa-
la duhovnicească, apoi la Seminarul Teolo­
gic din Tver, unde a fost admis în 1843 şi pe
care l-a absolvit în 1849. A fost trimis să-şi
continue studiile la Academia Teo­
logică din
Sankt Petersburg, unde a şi absolvit cursul în
1853, cu titlul de magis­
tru. S-a călugărit ime-
diat după absolvirea academiei, la 28 iunie
1853, luându-şi nu­
mele de Pavel, evident că
în memoria apostolului Pavel.
Treptele ierarhiei mănăstireşti le trece
cu uşurinţă: ierodiacon (5 iulie 1853), iero-
monah (25 septembrie 1853). La 19 septem-
brie 1859 este numit în funcţia de inspector
al Academiei Teologice din Petersburg şi
profesor la Catedra de teologie dogma­
tică,
iar peste un an, timp de două luni, a ocupat
postul de rector al Academiei.
La 8 septembrie 1868 este hirotonit
– episcop. Din 29 aprilie 1869 este vicar al
eparhiei Petersburgului, funcţie exercitată de
el timp de doi ani şi zece luni, până la nu­
mirea lui în funcţia de episcop al Chişi­
năului
şi Hotinului, fapt produs la 23 iunie 1871.
Toate aceste date, cu un devotament
de scrib, le-a adunat într-un studiu publi­
cat
în revista „Trudî bessarabskogo ţer­
covnogo
istorico-arheologhiceskogo obş­
cestva” (ed.
VII, jubiliară, 1812-1912, din 1912) istoricul
Iosif Parhomovici. A avut la îndemână ma-
teriale biografice din arhiva lui Pavel Lebe-
dev şi a ţinut cu tot dinadinsul să completeze
schiţa sa la aceeaşi temă, publicată în 1882,
la Chişi­
nău şi intitulată Schiţă despre activi-
tatea arhiepiscopului Pavel.
(va urma)
Pavel Lebedev -
o slugă devotată a ţarismului
Istoria de ieri - prin câte au
trecut Basarabia şi basarabenii
Citiţi neapărat în numărul următor
Modestia îl înfru-
museţează pe Om
Se întâmplă, uneori, şi aşa – omul vrednic nu îşi afi-
şează meritele. Nu pretinde numaidecât să domine demon-
strativ prim-planul.
El îşi vede de lucru. Îşi cântăreşte milimetric acţiuni-
le. Anume prin aceste câteva cuvinte o pot caracteriza pe
doamna Silvia Cojocaru. De altfel, Domnia Sa este fonda-
toarea Asociaţiei Obşteşti „Centrul Dezvoltării Sociale”. Ca
specialist, are pregătire în câteva domenii. A absolvit, pe
rând, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nico-
lae Testemiţanu”, Facultatea Generală, Fizioterapie, apoi
Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, iar
pe parcurs s-a apropiat, cum reuşesc doar cei dăruiţi cu har,
de medicina netradiţională. A învăţat, spre exemplu, de la
renumita Djuna.
Această doamnă deosebită, Silvia Cojocaru, va fi
protagonista unui interviu, pe care îl vom publica în următo-
rul număr „Acces”. Aveţi puţină răbdare şi o veţi cunoaşte şi
dumneavoastră, stimaţi cititori.
H.M.

4. 7
6
Sunt, de ani de zile, singur şi sărac, şi tot
de ani de zile nu am mai fost la nunţi
şi cumetrii. Dar iată că pe 7 august am avut o
datorie morală să merg la o nuntă. Petrecerea
s-a dat în capitală. La un restaurant din zona
fostei, poa­
te încă şi actualei uzine “Alfa”. Exis-
tă acolo trei săli, în care pe 7 august s-au jucat
trei nunţi. Fireşte, pot vorbi şi pot scrie doar
despre petrecerea la care am fost invitat. Iată
câteva detalii caracteristice. Din păcate, absolut
pentru în­
treaga Basarabie. Socrii mari au venit
din Portugalia. Socrii mici – din Rusia. Nănaşii
– din Italia. Peste jumătate dintre nuntaşi – din
Spania, Portugalia, Turcia, Cipru şi încă de pe
unde vreţi sau nu. Chişinăuieni, însă plecaţi şi
ei de aca­
să, au fost poate puţin peste zece la
sută. Ceilalţi nuntaşi, plecaţi de asemenea de
acasă, la lucru prin străinătăţi, erau originari
din câteva sate de la sudul Basarabiei.
Şi s-a făcut, deci, o nuntă. Nu acasă. Adică
la ţară. Aşa cum am apucat de la părinţi. For-
ţaţi să muncim şi să dor­
mim prin alte ţări, iată
că am ajuns şi cu nunţile tot prin străinătăţi. Şi
Chişinăul, în cazul dat, e o străinătate pentru
acea lume de la sud. Deprinsă să audă altă mu-
zică. Să joace altfel. Inclusiv să petreacă altfel.
Când a bătut ora pusului pe masă, eu am
avut norocul să găsesc un pliculeţ în geantă. Şi
am ieşit repede din sală. Chipurile, la o ţiga-
ră. Am numărat banii pe care-i aveam. Speram
să rămân măcar cu jumătate din acea sumă. Şi
mi-am dat seama că nu. De fapt, întreaga sumă
nu era suficien­
tă pentru a pune şi eu pe masă.
Pentru că… pentru că cei­
lalţi, care închinau,
operau cu euro, dolari sau ruble ruseşti. Nu au-
zisem, pe niciunul, să opereze cu leul moldove-
nesc. Doar eu aveam de gând. Şi pliculeţul m-a
salvat. Deci, să recunosc, nu am anunţat cât pun
pe masă. Mi-a fost, la si­
gur, ruşine. Am dat pur
şi simplu pliculeţul. Şi nu am rostit niciun cu-
vânt. Apoi chiar am ieşit la o ţigară.
Nunta s-a făcut cu peste două săptămâni
înainte de a se sărbători independenţa. Ortogra-
fiez independenţa cu literă mică. Întotdeauna o
voi ortografia numai aşa. Iar când voi auzi pe
cineva ortografiind-o, fie în vorbă, cu majus-
culă, o să-mi astup urechile. De-a cui nevoie
ne jucăm de-a inde­
pendenţa, sau ce fel de sta-
talitate, ce fel de ţară cu preşedin­
te încă inte-
rimar, cu premier, guvern, cu parlament, când
socrii mari, basarabeni sadea, vin la nuntă din
Portugalia, socrii mici, basarabeni sadea, vin la
nuntă din Rusia, năna­
şii, basarabeni sadea, vin
din Italia, iar nuntaşii – hăt din Cipru, Turcia…
Iar eu, care nu am plecat nicăieri, care lu-
crez, scriind aici, nu am ce pune pe masă. Nici
nu am rostit vreun cu­
vânt. Scriitor fiind – ştiu
cât trag la cântar, nu am exagerat şi nu voi exa-
gera niciodată – eram probabil dintre puţinii
în stare să adune câteva vorbe dintr-o urare de
bine. Dar nu am vorbit. Dacă deschideam gura,
trebuia să pronunţ şi câţi lei se aflau în pliculeţ.
Aşa că am tăcut.
În genere, puţine cuvinte şi despre oame-
nii de crea­
ţie din această independenţă atât
de lăudăroasă. Eu, spre exemplu, la acea nuntă
am mâncat pe foarte săturate, chiar m-am în-
dopat, pentru prima oară în ultimii două­
zeci de
ani. Scriitorii, vreau să accentuez, nu mai sunt
remuneraţi în niciun fel. Se poate, să zicem, să
câştigi. Cu o condiţie – să te vinzi unui partid
sau unui demni­
tar. Scrii, proză sau poezie, însă
nu poţi publica. Dacă-ţi surâde norocul şi publici
o carte, nu ţi se dă măcar un bănuţ. Ca să o pu-
blici, trebuie să faci rost de bani. Eu, bunăoară,
am un roman scris încă în toamna anului 2008.
Am încercat să-l public atunci. M-am interesat
pe la edituri. Peste tot mi s-a indicat taxa – 3 mii
de dolari. De unde să-i iau? Mi s-a răspuns – ca-
ută un sponsor. Am încercat. Şi m-am convins
să nu mai caut niciodată sponsori. Voi conta,
întotdeauna, pe Bunul Dumnezeu şi pe Maica
Domnului. Ţinându-mă pe această cale, mi s-a
deschis în vara curentă uşa pentru roman. L-am
lăsat într-un noroc la Editura Prut-Internaţional.
S-a apucat şi l-a citit poetul Vasile Romanciuc.
După care m-a contactat şi m-a bucurat că da.
Îl respect pe Vasile Romanciuc încă din 1967.
De când l-am cunoscut. Îl voi respecta la fel cât
mă ţin pe picioare. Dar e vorba, totuşi, că o carte
scrisă în 2008 va apărea în 2011.
Asta este pentru autori independenţa Repu-
blicii Mol­
dova. Pe care au afişat-o toate guverne-
le, inclusiv actualul, toate parlamentele, inclusiv
actualul, toţi preşedinţii,
inclu­
siv cei interimari. De
20 de ani nu se redactează
o lege pri­
vind remunera-
rea muncii oamenilor de
creaţie. Din aceste motive
îmi permit să scriu – încă
nu am avut guverne sau
premieri, cu excepţia lui
Valeriu Muravschi, care
a fost atât de îndrăzneţ şi
priceput şi ne-a scos din
zona rublei ruseşti.
Poate vor citi acei care
s-au căţărat aşa de sus şi
poa­
te le va trăsni să înţeleagă că în Basarabia
sunt scriitori, jurnalişti, sunt oameni de creaţie.
Care lucrează, însă nu li se întinde pentru mun-
ca lor niciun bănuţ. Şi, elementar, când aceşti
oameni merg la o nuntă, nu au ce pune pe masă.
În schimb, mănâncă măcar atunci pe săturate.
Cum mi s-a întâmplat, spre exemplu, pe 7 spre
8 august la restaurantul “Ineluş”.
În fine, mi s-a întipărit adânc acea nuntă.
Am fost printre oameni pe care-i cunosc
de o viaţă. Cândva, îşi vedeau de lucru acasă.
Acum aleargă. Fug. Acasă nu mai au ce face. A
fost şi un proiect al meu, pe care îl tot aşteptam
– să văd mai multă lume. Din rândul celora ple-
caţi. Să-i întreb, să discut, să-i ascult. Să-i aud,
să înţeleg şi să nu uit. Da, i-am văzut. Peste o
sută. Într-o seară. Toţi la un loc. Şi toţi cu ace-
laşi răspuns – da aici ce să facem?
Iată independenţa, domnilor, care vă com-
placeţi la pu­
tere. Acest răspuns: da aici ce să
facem?
Un nuntaş chiar m-a impresionat nemai-
pomenit. Mi-a spus că vine numaidecât acasă
când e cu rândul la oi. Să ia laptele. El face
brânza. El ştie cum s-o facă. Şi mi-a promis câ-
teva kilograme. S-a ţinut de cuvânt. Deci voi
mai mânca, după douăzeci de ani de indepen-
denţă, cel puţin încă de câteva ori pe săturate.
Am promis şi eu să-i dau romanul. Cu autograf
şi pe gratis.
Pe acest basarabean cu rândul la oi, cu eu
ştiu cum se face brânza, l-am apreciat
atunci şi încă-l voi mai aprecia. M-a convins că
lumea noastră este tare. Avem oameni tari, dar
nu prea guverne măcar un pic tari. Preşedinte,
măcar un pic tare. Parlamente, măcar un pic
tari. Autorităţi care să în­
ţeleagă aceşti oameni
tari. Autorităţi care să lucreze măcar o săptămâ-
nă din an pentru aceşti oameni tari.
Autorităţile cântă independenţa şi închipui-
ta lor întrea­
ga ţară. Trâmbiţează întocmai cum
s-au obişnuit şi cei de la televiziunea naţională.
Şi nu aude, mai nimeni, lumea care se întreabă:
da aici ce să facem?
Basarabia, aşa mi se pare, e mai decât la
răscruce. Ba­
sarabenii pleacă. Nu mai au ce face
aici. Pot reveni doar în cazul când îi ajunge rân-
dul la oi. În rest, Cipru şi Turcia ştiu de ei.
La sfârşit, când s-a anunţat suma adunată,
s-a rostit nu­
mai euro, dolari şi ruble ruseşti.
Despre lei – nimic. Iară socrul mic s-a apropiat
de mine, a zâmbit şi mi-a spus:
– Iaca plicul. Pune-l în buzunar.
Aşa că mai pot merge cel puţin încă la o
nuntă. Să mănânc iarăşi pe săturate. Dea Dom-
nul să fiu invitat.
Deci o “realizare” a independenţei atât de
jubilate sunt şi nunţile cu euro, dolari, ruble ru-
seşti, şi fără niciun leu moldovenesc.
Hei, independenţa cui vă are!… Anume aşa
se cere să închei acest articol. Şi să punctez cu
durere din nou prin Nu.
Nu.
Haralambie MORARU
oziţia Bisericii faţă de bunurile materiale
este pozitivă. Bunurile acestea au fost create
de Dumnezeu şi sunt date oamenilor spre
folosinţă şi mulţumire. Această poziţie, care decurge din
recunoaşterea lui Dumnezeu ca Făcător al lumii, nu a fost
contestată în creştinism decât numai de către gnosticii dua-
lişti, pe care Biserica i-a declarat eretici. Dar această poziţie
nu implică şi abordarea favorabilă a bogăţiei sau acceptarea
strângerii de bunuri materiale, care de obicei este în legătură
cu nedreptatea şi lăcomia.
În ceea ce priveşte bunurile materiale, Părinţii Bisericii
adoptă o întreagă gamă de atitudini, începând cu simpla to-
lerare a păstrării acestora sub forma proprietăţii particulare,
când ea este folosită în scopuri sociale, şi ajungând până la
totala respingere a oricărei proprietăţi individuale şi promo-
varea proprietăţii obşteşti.
Proprietatea obştească a apărut iniţial ca manifestare
socială spontană a creştinilor Bisericii Ierusalimului, dar se
păstrează până astăzi în monahismul cu viaţa de obşte. Pro-
prietatea obştească din sânul creştinismului diferă mult faţă
de cea din comunism.
În creştinism axioma este „orice îmi aparţine este şi al
tău”, pe când în comunism axioma este „orice îţi aparţine
este şi al meu”. Proprietatea obştească din creştinism se spri-
jină pe libera şi spontana consimţire, în vreme ce în comu-
nism pe impunerea exterioară şi pe constrângere. Mai mult,
proprietatea obştească din creştinism recunoaşte că stăpân
real al bunurilor pe Dumnezeu, pe când proprietatea obşteas-
că comunistă acordă această calitate omului.
În acest cadru, Părinţii Bisericii uneori semnalează
uriaşul pericol pe care îl comportă pentru om acumularea
bogăţiei sau menţinerea proprietăţii particulare, iar alteori
subliniază necesitatea bunei ei întrebuinţări. Primul fapt se
observă în special în perioada primară a istoriei Bisericii,
când credincioşii proveneau în principal din păturile sociale
mai sărace, dar nu încetează să existe şi în întreaga perioadă
ulterioară. Iar al doilea fapt îl întâlnim mai mult după veni-
rea în sânul Bisericii a păturilor sociale mai avute şi consti-
tuie o poziţie centrală până astăzi. Premisele acestor poziţii
se află în Noul Testament.
Este relevant faptul că în Sfânta Scriptură, şi în special
în Noul Testament, împărţirea oamenilor în bogaţi şi săraci
se face nu atât pe baza posibilităţilor lor economice sau a
situaţiei lor sociale, cât pe baza poziţiei pe care ei o adoptă
faţă de Dumnezeu şi voia Lui.
Săracii şi bogaţii constituie două categorii diferite de
oameni în principal din punct de vedere religios. Săraci sunt
toţi câţi nu au suficiente bunuri economice şi îşi pun nădej-
dile în Dumnezeu, trăind direct dependenţa lor de El. Din
contra, bogaţi sunt cei care deţin din belşug bunuri economi-
ce şi se bazează, pe ele, uitându-L pe Dumnezeu. Săracii ră-
mân în hotarele firii omeneşti şi caută plinătatea dincolo de
proximitatea lumii. Bogaţii au falsa senzaţie a suficienţei de
sine, fiind de fapt prizonieri lumii şi robi fricii de stricăciune
şi de moarte. De aceea Hristos îi fericeşte pe săraci, ca moş-
tenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu, şi îi deplânge pe bogaţi.
Opinia calvinismului, care invocă anumite pasaje din
Vechiul Testament unde bogatul este prezentat ca elementul
unei speciale bunăvoinţe a lui Dumnezeu, nu este în acord
cu Noul Testament şi cu tradiţia patristică, ci se limitează
la locuri din Vechiul Testament, în care binecuvântarea lui
Dumnezeu este legată de existenţa bogăţiei materiale. în
Noul Testament, însă, şi în Biserică, bogăţia duhovnicească
o înlătură substanţial pe cea materială.
Hristos însuşi Şi-a petrecut viaţa pămân-
tească în sărăcie, fără a avea „unde să îşi plece
capul”. Un mod analog de viaţă a sugerat şi
ucenicilor Lui. Aceasta nu L-a împiedicat,
însă, pe Hristos să Se comporte ca om socia-
bil. Ba mai mult, vrăjmaşii Lui, comparându-L
cu asceticul Ioan Botezătorul, ziceau: „Iată
om mâncăcios şi băutor de vin”. Dar şi Sfântul
Apostol Pavel zicea despre el însuşi că ştie să trăiască şi în
lipsă şi în belşug. În sfârşit, printre creştini au existat de la
început nu doar săraci, ci şi oameni care aveau avuţie pro-
prie.
După cum nimerit s-a observat, nici o altă răutate nu
a fost atât de aspru condamnată de Domnul precum iubirea
de bogăţie. Condamnarea aceasta nu are atât un sens social,
cât unul antropologic. Nu urmăreşte atât de mult combaterea
nedreptăţii sociale şi refacerea dreptăţii sociale, cât mai ales
eliberarea omului de robia lumii şi de puterea celui rău.
Viaţa creştină, ca viaţa de libertate, cere dezlegarea de
stăpânia bogăţiei, care îl oprimă pe om şi îl supune banului.
Tânărului care îl întrebase în ce fel ar putea deveni desă-
vârşit, Domnul îi răspunde: „Dacă voieşti să fii desăvârşit,
du-te, vinde averea ta şi dă-o săracilor şi vei avea comoară
în cer, şi vino şi urmează Mie”. Posesia bogăţiei materi-
ale îl înrobeşte pe om şi îl împiedică să intre în împărăţia
lui Dumnezeu. Dimpotrivă, dorirea bogăţiei împărăţiei lui
Dumnezeu duce la izbăvirea de povara bogăţiei materiale şi
la lepădarea de toată grija vieţii.
Relevante sunt aici pildele comorii ascunse în ţarină şi
a mărgăritarului de mult preţ, în care găsirea împărăţiei lui
Dumnezeu este prezentată ca pricină care îl împinge pe om
la vinderea întregii sale averi pentru dobândirea acesteia. În
felul acesta omul se izbăveşte de povara bogăţiei materiale,
totodată folosind-o ca mijloc de dobândire a bogăţiei spiri-
tuale.
Creştinii sunt chemaţi să aibă îndestulare în ceea ce
priveşte lucrurile materiale, îndestulare care este asimilată în
esenţa îndestulării cu puţine sau mulţumirii cu puţine. Bogă-
ţia şi prisosirea sunt de trebuinţă doar în cele spirituale.
Pe de altă parte, bunurile materiale - prin a
căror dobândire şi posesie oamenii se consideră
bogaţi - sunt neglijabile faţă de totalitatea bunu-
rilor pe care Dumnezeu le dă tuturor. „Dumne-
zeu dă îmbelşugat”, zice Sfântul Ioan Gură de
Aur, „toate cele ce sunt mult mai de trebuinţă
decât banii, precum aerul, apa, focul, soarele
şi toate asemenea acestora. Nu se poate spune că bogatul se
desfată de raza soarelui mai mult, iar săracul mai puţin; nu
se poate spune că mai îmbelşugat aer respiră cel bogat faţă
de cel sărac, ci toate sunt deopotrivă şi de obşte. Pentru ce,
dar, cele mai mari şi mai de trebuinţă şi susţinătoare ale vie-
ţii noastre Dumnezeu le-a făcut de obşte, iar cele preamici
şi mai de puţin preţ - banii, zic - nu sunt obşteşti? Ca să se
alcătuiască viaţa noastră şi să avem unde deprinde virtuţile”.
Aceeaşi teză, dar cu o mai mare intensitate
şi radicalism, o aflăm şi la Sfântul Simeon Noul
Teolog. După Sfântul Simeon, toate lucrurile lu-
mii sunt comune tuturor oamenilor, tot aşa cum
sunt comune lumina şi aerul pe care îl respirăm.
Toate au fost făcute spre folosul şi desfătarea
tuturor, fără a le lua cineva în stăpânire.
Proprietatea privată este o manifestare apăruta din lăco-
mie. Cei ce sunt stăpâniţi de patima aceasta, nu sunt în reali-
tate stăpâni asupra proprietăţii lor, ci robi şi paznici ai aces-
teia. Chiar dacă dau ceva din cele ce au sau toate cele ce au
acelora care au nevoie, nu pot fi consideraţi demni de laudă,
ci tot sunt datori cu pocăinţa pe durata întregii vieţi pentru
toate cele câte le ţin de atâta vreme în mâna lor, lipsindu-i pe
fraţii lor de folosirea acestora.
De aceea bogaţii care dau milostenie nu se îndreaptă
prin aceasta, nici nu încetează de a fi vinovaţi de lipsurile
şi greutăţile oamenilor pe care i-ar fi putut ajuta şi nu i-au
ajutat. Dacă, însă, Dumnezeu iartă nedreptatea aceasta şi
făgăduieşte că va răsplăti pe omul care dă cu bucurie averea
lui fraţilor lui săraci, face aceasta spre a-l ajuta să se tămă-
duiască de această boală a sa şi să înceteze de a-şi mai pune
nădejdea în averea sa, întorcându-se liber la El şi urmând
calea poruncilor Lui.
Această poziţie absolută a Sfântului Simeon Noul Te-
olog este desigur legată de votul sărăciei dat de monahi,
cărora li se adresează. Dar acest lucru nu schimbă poziţia lui
generală de creştin în ceea ce priveşte chestiunea proprietăţii
private.
De altfel, o poziţie analoagă este şi cea a
Sfântului Vasile cel Mare, care nu se adresea-
ză monahilor, ci creştinilor mireni. La între-
barea „pe cine nedreptăţesc stăpânind asupra
celor ce le am?” răspunde: Care sunt aceste
lucruri pe care le ai? De unde le-ai luat şi le
ţii în viaţa ta? Bogatul este asemenea celui ce
intră în teatru şi împiedică intrarea celorlalţi, considerând
exclusiv a lui ceea ce se dă tuturor. Credinciosul nu trebuie
să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească, precum în-
deamnă Domnul. Faptul de a deţine avere constituie o faptă
nedreaptă şi de condamnat.
Astfel, de pildă, observând că bogatul nu se deosebeş-
te în esenţă de lacom sau, mai mult, de hoţ, zice relevant:
„Cine este lacomul? Cel ce nu se mulţumeşte cu cele ce îl
îndestulează. Şi cine este cel ce înşală? Cel ce ia ale celor-
lalţi. Tu, dar, nu eşti lacom? Tu, dar, nu eşti înşelător, cel ce
ai primit cele spre iconomie, pe acestea făcându-le ale tale
însuţi? Sau, dacă cel ce dezbracă pe cel îmbrăcat se numeşte
borfaş, cel ce nu îmbracă pe cel gol, putând face aceasta,
cărei alte denumiri este vrednic? A flămândului este pâinea
pe care o ţii tu; a celui gol haina pe care o păzeşti în lăzile
tale; a desculţului încălţarea care putrezeşte la tine; a celui
în nevoie argintul pe care îl ai îngropat, încât: pe atâţia ne-
dreptăţeşti, câtor ai putea să le dai”.
Aceste teze absolute, care în duhul lor rămân irealiza-
bile, trebuie adaptate după caz în aplicarea lor. După cum
notează Sfântul Ioan Gură de Aur, cuvintele Mântuitorului
nu trebuie cercetate de unele singure, ci trebuie văzută cu
exactitate şi persoana căreia îi sunt adresate, şi vremea în
care se zic, şi pricina pentru care sunt rostite.
De altfel aceasta reiese cu claritate şi din diferenţele pe
care le prezintă după caz înseşi cuvintele lui Hristos sau cele
ale Apostolilor în legătură cu folosirea sau posesia bunurilor
materiale.
Fiecare creştin este dator să se lepede de dorinţa de a
poseda aceste bunuri. Dar lepădarea aceasta nu se poate face
pretutindeni, totdeauna şi de către toţi în acelaşi mod. Datele
sociale diferite, contextele istorice, specificul personal şi
maturitatea duhovnicească a fiecăruia este firesc să contribu-
ie la conturarea unor moduri diferite de trăire a adevărului
evanghelic absolut.
(va urma)
Preluat de pe www.crestinortodox.ro
Georgios Mantzaridis
Sfântul Simeon Noul Teolog:
"Toate lucrurile lumii sunt comune
tuturor oamenilor, tot aşa cum sunt
comune lumina şi aerul pe care îl
respirăm. Toate au fost făcute spre
folosul şi desfătarea tuturor, fără a
le lua cineva în stăpânire".
Pe acest basarabean cu rândul la oi,
cu eu ştiu cum se face brânza, l-am apre-
ciat atunci şi încă-l voi mai aprecia. M-a
convins că lumea noastră este tare. Avem
oameni tari, dar nu prea guverne măcar un
pic tari. Preşedinte, măcar un pic tare. Par-
lamente, măcar un pic tari. Autorităţi care
să în­
ţeleagă aceşti oameni tari.
Un artist este
întrebat:
– Cum aţi
reuşit să jucaţi aşa de bine în
tragedia asta?
– Experienţa vieţii. Trăiesc
împreună cu soacră-mea.
O tânără actriţă
repetă rolul unei
femei părăsite.
Spre disperarea regizorului,
jocul ei este absolut nefiresc.
– Totul este fals la dum-
neata. Pune-te în locul eroinei
şi închipuie-ţi că te-a părăsit
iubitul. Ce-ai face?
– Mi-aş găsi altul!
– Cum a fost în
turneu?
– Excelent!
Spectatori mulţi,
receptivi. Numai la Bălţi sala
a fost cam goală.
– Înseamnă că ai mai cân-
tat acolo!
Două prietene
actriţe se întâlnesc
după mulţi ani.
– Vai, Elena,
ce bine îţi stă cu ochelari! Îţi
ascund atât de bine ridurile! –
spune una dintre ele.
– Da, şi unde mai pui că
mă ajută să le văd mai bine pe
ale tale...
– Când dansez cu
Dvs., mă simt ca
în deşert.
– Cum aşa, domniţă?
– Păi, dansaţi ca o cămilă!
– Îţi imaginezi, azi
am vizionat două
spectacole la rând!
– De ce?
– Am aţipit şi nu m-a trezit
nimeni la timp.
Discuţie între doi
pictori:
– Frumos ta-
blou. Cine l-a pictat?
– Nu ştiu, eu l-am cumpă-
rat gata.
– Iar acum sari de
pe pod în râu! – îi
comandă regizo-
rul actorului care
interpretează rolul principal.
– Dar eu nu ştiu să înot!
– Nu-i nimic. Acestea-s
ultimele cadre ale filmului.
La începutul
cărţuliei sale un
tânăr scriitor a
plasat următoarea
dedicaţie: „Scumpei mele
mame care m-a învăţat a citi”.
Pe un exemplar dintr-o biblio-
tecă un cititor a adăugat: „Păcat
că nu te-a învăţat şi să scrii”.
Un scriitor i se
plânge unui
critic:
– Adesea scriu
până hăt noaptea târziu şi
apoi nu pot adormi.
– Ştiu un remediu foarte
bun. Încearcă să citeşti ceea
ce ai scris.
Un actor se plân-
ge unui prieten:
– Soţia mea nu
mă înţelege. Dar a ta?
– Nu ştiu. Încă n-am dis-
cutat despre tine.
– Vai, dragul meu,
nu ştiu ce-am
avut azi noapte,
că n-am putut
închide un ochi.
Nici măcar nu am
aţipit.
– Păi, cum ai
fi vrut să adormi,
dacă nu ai închis
ochii?
Discuţie între
două actriţe:
– Luna vii-
toare o să am 30 de ani!
– Şi eu la fel.
– Da, dar eu pentru prima
oară.
Unor actriţe
pentru a se
pregăti de balul
mascat le e de ajuns numai
să-şi spele faţa.
La o serată dansantă
de binefacere un
umorist invită la
dans o matroană mare în ani
şi în volum.
– Vai, de ce m-aţi invitat?
– zice încântată matroana.
Nu dansez prea bine...
– E o seară de bineface-
re, doamnă, răspunse grav
umoristul.
de la Teodor Popovici

5. 8
Î
ntr-o zi de toamnă, Pla-
ton (filozoful) a urcat
pe un podium în piaţa
centrală din Atena şi s-a adresat
mulţimii care venise să-l ascul-
te:
– Să ştiţi că peste câteva mi-
lenii, toate lucrurile pe care le
vedeţi acum vor reveni la starea
lor dintâi, iar eu voi predica din nou la Atena, în faţa
voastră, într-o zi senină de toamnă şi voi rosti din nou
aceeaşi învăţătură despre faptul că timpul se roteşte
într-un cerc închis şi că tot ce există în prezent a exis-
tat cândva în trecut şi va exista cândva în viitor.
Ideea părea interesantă şi adevărată, dar a ră-
mas închisă între coperţile lucrărilor sale filozofice,
în schimb, după mai multe veacuri, creştinii timpurii
(inclusiv, cei din Dacia) au unit cercul şi crucea într-
un singur simbol de cult, în care cei vii se intersectea-
ză cu cei morţi, iar lumile lor alcătuiesc un univers co-
mun, în care viitorul coboară nestingherit către trecut,
iar acesta urcă fără piedici către viitor.
Cu ani în urmă, am descoperit acest simbol în
cimitirul mănăstirii Cuşelăuca, pe biserica centra-
lă Sfântul Gheorghe de la mănăstirea Căpriana, mai
apoi – pe biserica de iarnă din incinta mănăstirii din
Răciula, ca să nu mai pomenesc de Maramureş, unde
aşa-numita „cruce celtică” (sau „maramureşeană”) e
la ea acasă şi se întâlneşte pretutindeni.
Nu e un secret că cercul reprezintă timpul şi că
veşnicia este concepută, de obicei, ca un inel cu înce-
putul pretutindeni şi cu sfârşitul nicăieri. Dacă omul
ar avea puterea să rotească acest inel înainte sau în-
apoi, atunci ar putea călători în timp, poposind fie în
lumile demult apuse, fie în cele care abia urmează să
se nască.
Meşterul popular, care pentru prima oară a unit
cercul şi crucea, a fost, cu siguranţă, un mare înţelept.
Se vede că oamenii simpli de la ţară sunt genetic in-
struiţi de Dumnezeu. Ei nu au nevoie de academii sau
studii universitare, ca să-şi poată explica esenţa vieţii.
Trăind în sânul naturii şi aproape contopindu-se cu
ea, dânşii sunt la fel de puri şi de raţionali ca ploaia,
ca pădurea, ca izvorul sau ca păsările cerului care ştiu
cum să-şi perpetueze specia, ca să nu dispară de pe
cercul timpului axat în veşnicie.
Fireşte, ulterior s-au găsit destui sceptici care au
pus la îndoială faptul că timpul poate reveni de unde
a plecat.
– Cum să revină? se întrebau ei nedumeriţi. Cum
să renască viaţa care a pierit?
Argumentele păreau distrugătoare.
– Dar Iisus? se întrebau adepţii timpului distribuit
pe cerc. Înseamnă că nici El, Mântuitorul, nu va reve-
ni nici când de unde a plecat!
Supusă la mare încercare, inchiziţia a încetat ori-
ce discuţii şi s-a apucat să aresteze „ereticii”, con-
damnându-i la ardere pe rug. Unul dintre mucenici, în
clipa când flăcările au prins a-l mistui, a strigat:
– Vai vouă, călăilor! Nici nu vă daţi seama că,
aprinzând aceste ruguri, voi aţi aprins o mare parte
din Univers… Arde Împărăţia Cerurilor şi, pentru
asta. Tatăl Nostru vă va pedepsi amarnic!
La mai puţin de un an de la acest eveniment, în-
treaga Europă a fost cuprinsă de aşa-numită „ciumă
neagră”. Oraşe, sate şi cetăţi întregi au rămas fără po-
pulaţie. Oamenii mureau cu sutele, cu miile, cu mili-
oanele.
Dacă lacrimile care s-au scurs atunci pe tot cu-
prinsul continentului ar fi fost turnate peste rugurile
inchiziţiei, cred că nici o singură sentinţă n-ar fi fost
adusă la îndeplinire…
Marii filozofi s-au pus pe gânduri. Nu de frica
unei noi epidemii. Mai degrabă – pentru împăcarea
personală.
Nefiind în stare să admită revenirea ciclică a lu-
milor care s-au stins, unii au admis, totuşi, că fiecare
om are o dublură a sa undeva în altă parte a Univer-
sului.
– Doar aşa, ziceau ei, am putea justifica imparţia-
litatea Tatălui Nostru… Doar aşa am putea răspunde
la întrebarea: de ce, oare, Bunul Dumnezeu nu sare în
ajutorul celor nedreptăţiţi? De ce suportă criminalii şi
nu-i pedepseşte pe cei care stârnesc războaie şi trimit
la moarte milioane de nevinovaţi?
Conform acestei teorii, între oamenii de pe pă-
mânt şi dublura lor din ceruri există o dependenţă
răsturnată, ca într-o oglindă. Astfel, dacă noi aici, pe
Pământ, trăim în păcat, atunci dublura noastră din Ce-
ruri duce o viaţă fără de prihană. Dacă noi ne lăcomim
la bunul altuia, celălalt dăruieşte de la sine tot ce are.
Dacă noi dormim, celălalt e treaz şi, astfel, noi visăm
ceea ce face el…
Dumnezeu nu are nici un amestec în această tăcu-
tă emulaţie. El îşi spune cuvântul abia după moartea
celor doi, când le cântăreşte sufletele şi îl ia la Sine
doar pe cel mai pur dintre ei (pe cel neprihănit) opusul
lui fiind lăsat la îndemâna lui Satan.
Că e aşa sau nu, nimeni nu poate şti cu siguranţă.
Şi, totuşi…
Odată, un filozof din Roma antică, pe nume Ro-
fus, stând de vorbă cu Cicero, i-a spus:
Cicero a râs cu poftă de aceste afirmaţii, însă, în
ziua când mercenarii lui Antonius, trimişi să-l asa-
sineze, l-au ajuns din urmă la numai câţiva paşi de
corabia cu care trebuia să plece în Macedonia şi să
se alăture lui Brutus, marele orator, înţelegând că nu
are scăpare, le-a poruncit servitorilor să plece, iar el
a rămas în aşteptarea călăilor, rostind ca pentru sine:
– Ce păcat că toţi ceilalţi Cicero din toate celelal-
te lumi vor muri acum odată cu mine!
Era 7 decembrie, anul 43 înainte de Hristos şi
nu este exclus că peste mii de ani un alt Cicero (sau,
poate, chiar acelaşi) va fi omorât din nou de asasinii
lui Antonius, pe care moartea îl va aştepta din nou în
braţele iubitei sale, Cleopatra…
Aurelian SILVESTRU
Lecţii de demnitate
 La vârsta de 24 de ani, Napole-
on Bonaparte, remarcându-se la asediul
Toulonului (1793), ocupat de englezi, a
fost avansat de la gradul de căpitan direct
la cel de… general de brigadă. În 1804,
generalul de 35 de ani devine împărat al
francezilor.
 Cea mai puternică erupţie vul-
canică înregistrată de istorie s-a produs
la 27 august 1883 când a erupt vulcanul
Krakatau din Indonezia de azi. Cenuşa
azvârlită la mare înălţime a căzut timp
de zece zile pe o arie având o rază de
circa 5.300 km. Zgomotul exploziei
produse a fost auzit pe a zecea parte a
suprafeţei Pământului.
 Curăţenia danturii crocodilului de
resturile de mâncare o realizează pasărea
numită pluvian. Cuminte, rapacele locui-
tor al apelor tropicale stă cu gura căscată,
ca la dentist, în timp ce înaripatele lui sco-
bitori îi fac toaleta de după-masă a dinţilor
şi măselelor.
 Organele auditive ale greierului
sunt situate pe articulaţia picioarelor sale,
cu alte cuvinte… genunchii lui.
 Păstrăvul, peşte din apele repezi
de munte, deţine 3 recorduri faţă de restul
peştilor, şi anume: înoată cel mai repede
(31 km/h); recordul saltului din apă (circa
60 cm); femela de păstrăv depune cele
mai multe ouă.
 Într-o singură zi pe întregul Pă-
mânt cad 31.104.000 de trăsnete şi au loc
44.000 de furtuni.
 În Insula Trinidad există lacul
„Pitch Lake” care este un uriaş rezervor
natural de asfalt lichid, exploatat în sco-
puri industriale. Este o adevărată mină de
pavaje şi şosele!
 În Lacul Mangalia trăieşte o
specie de peşte numită gambuzie care are
însuşirea de a naşte pui vii – viviparitate.
Pe tot globul se cunosc actualmente 200
de specii vivipare.
 S-a constatat că este mai uşor de
zâmbit decât de încreţit fruntea. Justifi-
carea este aceea că pentru a încreţi sau
mişca sprâncenele se pun în mişcare 50
de muşchi, în timp ce pentru a surâde se
pun în mişcare numai 13 muşchi.
 Constructorii de submarine s-au
inspirat după balenă în proiectul lor. Ba-
lena se poate cufunda până la o adâncime
de 240-300 m, în zone în care apa atinge
o presiune de 70 kg/cm3
.
 Piţigoiul este pasărea la care nu-
mărul bătăilor inimii în repaus atinge cifra
record de 1.200 pe minut.
 În pădurile Braziliei trăieşte „pa-
sărea clopot” care scoate cele mai puter-
nice sunete. Când arşiţa devine insuporta-
bilă aceasta începe să cânte, iar cântecul,
asemănător sunetului de clopot, se aude
până la o depărtare de 3 km.
– N-o să-ţi vină a crede, dar, în
timp ce noi întreţinem acest dialog,
nenumăraţi alţi Cicero şi alţi Rofus
rostesc exact aceleaşi cuvinte ca şi
noi în nenumărate alte lumi asemă-
nătoare cu a noastră.
Curiozităţi
Președinte: Oleg BOLOTNICOV
Responsabil de ediție: Haralambie MORARU
Imprimare: Î.S. Editura Universul
Tiraj: 2000 Comanda: 4218
Acces
Asociaţia Obştească "Centrul Dezvoltării Sociale"
Adresa: mun. Chişinău, sectorul Buiucani,
str. Bucuriei 12A, et. 1, of. 115
Orele de lucru: 8.00 - 18.00, fără pauză de prânz
Telefoane de contact: 75-64-88 / 079951518; 069761555
www.cds.md