lucrare licenta

1. UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI
FACULTATEA DE ŞTIINȚE ECONOMICE
ŞI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ NAPOCA
Lucrare de licență
Coordonatorștiințific,
Prof.univ.dr. Mihaela LUȚAȘ
Asist.univ.dr. Ioana Sorina MIHUȚ
Student,
Bianca BOLBA
2018

2. CUPRINS
Introducere
Lista grafice și tabele
Capitolul 1 – Concurența – conceptualizare, caracteristici și obiecte
1.1 – Definirea conceptului de concurență
1.2 – Funcții, forme și instrumente ale concurenței
1.3 – Politica privind concurenta la nivelul Uniunii Europene – obiective, instituții
implicate și limite
Capitolul 2 – Politica UE privind concurența – Efecte și implicații asupra economiilor
statelor membre
2.1 – Eficiența politicii privind concurența la nivelul statelor membre
2.2 – Politica privind concurența în contextul național
2.3 – Reconfigurarea politicii din domeniul concurenței – sustenabilitatea tratatelor și
a instituțiilor
Capitolul 3 – Studiu de caz: Abuzul de poziție dominantă
3.1 – Aspecte introductive
3.2 – Cadrul legislativ la nivel Uniunii Europene
3.3 – Abuzul de poziție dominantă în sectorul energetic al UE
3.4 – Concluzii și implicații macroeconomice
Concluzii și implicații macroeconomice
Referințe bibliografice

3. INTRODUCERE
În contextul crizei actuale, Uniunea Europeană combate o multitudine de presiuni pe plan
intern și extern, una dintre aceste așa-zise presiuni, exercitate constant asupra tuturor
întreprinderilor, este concurența. Întreprinzători sunt nevoiți să pună la dispoziția
consumatorilor o ofertă cât se poate de variată, la prețuri cât mai accesible. Pe o piață perfect
concurențiala întreprinzători ar trebui să fie într-o concurență constantă unde consumatorii să
fie beneficiari.
Această temă prezintă importanța politici concurenței unui stat, în contextul crizei actuale.
Politica privind concurența are ca instrumente norme care asigură interacțiunea corectă a
întreprinderilor și companiilor. Aceasta ajută la încurajarea eficienței întreprinderilor,
creșterea beneficiilor consumatorilor, scăderea prețurilor și îmbunătățirea calității produselor
și serviciilor. Normele concurenței sunt incluse în principiile dreptului concurenței: principiul
eficacității, principiul etici concurențiale, principiul proporționalități și principiul liberei
concurențe.
Politica privind concurența în cadrul European se bazează încă de la început pe Art. 3(f) al
Tratatului CEE (Acum Art. 3(g) al Tratatului UE) care spune că agenții economici trebuie să
acționeze astfel încât „concurenta la nivelul Pieței Comune să nu fie distorsionată”, efectele
acestui principiu se află în articolele 81 – 89 ale Tratatului UE, care acordă Comisiei controlul
asupra practicilor restrictive sau a cartelurilor.
La momentul implementării politicii privind concurența, majoritatea statelor membre, cu
excepția Germaniei, nu aveam reglementări în acest domeniu, astfel Tratatul CEE a adus o
serie de reguli și norme riguroase, de care toate țările membre erau în nevoie. Aceste reguli și
norme trebuiau acceptate unanim de statele membre în termen de trei ani, perioadă de expirare
prevăzută în Tratat. În anul 1962 țările membre au ajuns la un consens iar regulile procedurale
au fost acceptate sub denumirea de Regulamentul 17/62. Acest regulament a produs o
reducere a rolului autorităților naționale în statele membre, controlul fiind deținut de către
Comisie, ceea ce însemna că politica privind concurența a devenit o politică sectorială

4. autentic supranațională, și care pretindea o politică comună și nu doar o politică coordonată în
comun.
Politica privind concurentei a Uniunii Europene a suferit schimbări majore în ultimii ani.
Strategia Lisabona și, ulterior, Strategia Europa 2020 si-au propus o serie de obiective care
pun accentul pe evoluția pozitiva a competitivității economiei Uniunii Europene pe piețele
mondiale. Pentru atingerea acestor obiective in contextul social-economic actual au fost
necesare unele reforme ale politicii din domeniul concurenței. Aceasta reforma este axata pe
teoria economică și pe observarea continua a efectelor economice din cadrul
comportamentelor de afaceri. Aceasta abordare a implementat caracteristici noi in schimbul
abordării legale sau formaliste din trecut.
Lucrarea de fata își propune analiza politicii privind concurenta in contextul Uniunii
Europene care se afla într-o continua dezvoltare, pornind de la concepte teoretice cu privire la
starea generala a politicii privind concurenta la nivelul tarilor membre.
Lucrarea se concentrează pe instrumentele politicii din domeniul concurentei ca mijloace de
dezvoltare economica, prin creșterea competitivității si astfel a cotei de piață a actorilor din
cadrul pieței europene. De asemenea, tratam si schimbările legislative aduse in ultimi ani in
cadrul economiilor europene prin analiza indicatorilor competitivității globale.
Obiectivul central al lucrării prezente este analiza conceptelor relevante politicii privind
concurența prin prisma instituțiilor, a funcțiilor si a instrumentelor de politică. De asemenea în
scopul atingerii obiectivului propus si al prezentării funcționalității politicii din domeniul
concurentei din UE am urmărit cazul E.ON de abuz de poziție dominanta.
Obiectivele specifice ale lucrării sunt:
 Prezentarea aspectelor teoretice cu privire la conceptele de concurență prin raportarea
la lucrările de specialitate din domeniul economic;
 Prezentarea principalelor funcții, forme si instrumente care sunt definitorii pentru
politica privind concurența;

5.  Prezentarea instituțiilor de legislative si de reglementare din cadrul politicii din
domeniul concurentei, a obiectivelor si a limitărilor acestora;
 Prezentareaefectelor si implicațiilor politicii privind concurența asupra statelor
membre, prin prisma evoluției legislației din domeniul concurentei, a instrumentelor si
a indicatorilor de competitivitate globala;
 Întocmirea unui studiu de caz teoretic pe baza unui instrument de politica din
domeniul concurenței, și anume abuzul de poziție dominantă.
Motivația alegerii temei acestei lucrări a fost încercarea de identificare a elementelor care
influențează economiile statelor membre ale Uniunii Europene, prin prisma concurentei si a
instrumentelor de politica privind concurenta, si observarea efectelor implementării diferitelor
strategii de legislație concurențiala in cadrul diferitelor state.
Ca metoda de cercetare utilizata de-a lungul lucrării este analiza inducție si deducție, analiza
ne-a permis sa evidențiem efectele si evoluțiile statelor ca urmare a introducerii unor
instrumente de politica din domeniul concurentei.
Lucrarea de fata este împărțita pe trei capitole care urmează o ordine logica de abordare, am
pornit de la aspecte conceptuale care sa ne permită încadrarea temei in spectrul economic
corespunzător, am continuat cu cele empirice in scopul investigării aplicabilității
instrumentelor si a legislațiilor de politica din domeniul concurentei.
In cele ce urmează vom realiza o prezentare succinta a structurii lucrării:
Primul capitol denumit „Concurența – conceptualizare, caracteristici și obiecte” își propune,
în primul rând, prezentarea definițiilor si a interpretărilor acestui concept de-a lungul
timpului, apoi urmând o prezentare a aspectelor teoretice cu privire la funcțiilor, formelor si a
instrumentelor politicii. In finalul capitolului am prezentat politica privind concurenta la
nivelul Uniunii Europene prin prisma instituțiilor, a obiectivelor si a limitărilor acestora.

6. Cel de-al doilea capitol denumit „Politica UE privind concurența – Efecte și implicații asupra
economiilor statelor membre” pleacă de la considerentele prezentate in capitolul anterior,
arătând implicațiile si efectele politicii din domeniul concurentei la nivelul statelor membre.
Tot in acest capitol discutam implicațiile si efectele politicii in contextul național. încheind cu
câteva considerente privind reforma politici privind concurenta si efectul pe care îl are aceasta
asupra statelor membre.
Ultimul capitol „Studiu de caz: Abuzul de poziție dominantă” este centralizat pe urmărirea
cazului E.ON de abuz de poziție dominanta in cadrul pieței germane, plecând de la câteva
aspecte introductive cu privire la sectorul energetic al Uniunii Europene, continuând cu
prezentarea cadrului legislativ si a instrumentelor de reglementare din acest sector si cu o
analiza descriptiva a funcționarii pieței energetice a UE. Am concluzionat cu prezentarea
cazului investigat de către Comisia Europeana împotriva E.ON, acuzata de abuz de poziție
dominanta pe piața energetica din Germania.
În încheiere dorim sa menționam ca in încercarea de a arata importanta aspectelor economice
in cazul aplicării eficiente a politicii in domeniul concurentei, aplicarea acesteia fiind
imposibila fără existenta reglementarilor de drept, cercetarea noastră are anumite limite (daca
vorberși de limite sa le enumeri, daca nu renunta la paragraf) .
CAPITOLUL 1 – ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND
CONCURENTA
1.1 – DEFINIREA CONCEPTULUI DE CONCURENTA
Concurenta, privita prin prisma vieții cotidiene, reprezintă efortul depus de către fiecare
individ pentru a deveni cel mai bun într-un anumit domeniu. Competiția intervine în orice
domeniu al vieții noastre de zi cu zi, este prezenta în natura prin lupta continua a vietăților
pentru supraviețuire și supremație, dar intervine și în relațiile din cadrul comunităților umane,
încă din primele etape ale vieții, ala școala, apare concurenta intre colegi și prieteni. Mai

7. putem regăsi competiția în contextul sportiv, cultural, politic, economic dar și în alte activități
din viața cotidiana.
Încă din secolul al XVIII-lea, Adam Smith a recunoscut competiția dintre producători ca fiind
esențială pentru „mâna invizibilă” in scopul mențineri unei economii eficiente. Smith prezicea
încă de pe atunci că într-o lume a concurenței, ratele de profit din toate industriile vor
converge spre o aceeași rată a profitului. Astfel dacă o anumita linie de activitate devine mai
profitabila, noi companii vor apărea pentru a exploata această oportunitate.
Conform Comisiei Europene, concurența pune întreprinderile sub presiunea competiției, îi
oblige să ofere o ofertă cât se poate de variată, la prețuri cât mai favorabile, în caz contrar
consumatorii au oportunitatea de a cumpără de la altcineva. 1
Din perspectiva Comisiei Europene, concurenta reprezintă un element care contribuie la
îmbunătățirea procesului de producție al agenților economici, astfel încât consumatorul final
sa poată beneficia de produse calitative, care respecta normele si standardele internaționale si
care sa poată fi achiziționate la preturile stabilite de piață.
Concurenta este definita de către Michael Porter, în lucrarea sa „On Competition”, ca fiind
„una dintre cele mai puternice forte ale societății”, care determina îmbunătățirea rezultatelor
activităților depuse de oameni. 2
Astfel concurenta constituie un aspect prezent in toate componentele activității economice,
contribuind nu doar la îmbunătățirea nivelului calitativ a bunurilor si serviciilor care ajung pe
piață, ci exercitând o influenta si asupra rivalității existente intre participanții de pe o anumita
piață, toate acestea fiind factori declanșatori ai progresului tehnologic.
Concurenta este prezenta în cadrul tuturor relațiilor economice, la nivel microeconomic și
macroeconomic prin competiția continua intre întreprinderi și agenți economici dar și a
1 http://ec.europa.eu/competition/
2 M.E. Porter, On Competition, Ed. Harvard Business School Publishing, Boston, 1998, p. XI.

8. ramurilor industriale naționale, acestea se concretizează prin dorința de a satisface în cel mai
bun și eficient mod nevoile consumatorilor.
„Rivalitatea în care fiecare vânzător încearcă să obțină ceea ce caută și alți vânzători în
același timp: vânzări, profit și cotă de piață, oferind cea mai bună combinație practică de
preț, calitate și servicii. În cazul în care informațiile privind piață curg liber, concurența
joacă o funcție de reglementare în ceea ce privește echilibrarea cererii și a ofertei.”1
OECD definește concurenta ca fiind: “Concurenta este asimilata procesului de rivalitate intre
doi sau mai mulți agenți economici, scopul fiind acela la atragerii clienților, în vederea
creșterii volumului vânzărilor, a cotei de piață și a profitului.” 2
Prin definițiile prezentate, se evidențiază multitudinea fațetelor prin care poate fi privit
conceptul de concurenta, polivalenta acestuia și flexibilitatea noțiunii. Dicționarele de
economie prezinta fenomenul de concurenta din perspectiva aspectelor benefice dar și prin
prisma ansamblului de interacțiuni pe care agenții economici le fac în mod strategic în urma
căutării unui câștig individual.
1.2 – FUNCTII, FORME ȘI INSTRUMENTE ALE CONCURENTEI
Datorita multitudinii definițiilor existente apare și o complexitate a funcțiilor îndeplinite de
către concurenta în cadrul economiei de piață. Concurenta poate constituii o manifestare a
conceptului de „homo oeconomicus” – concept definit de către Adam Smith ca fiind agentul
liberal, perfect egoist, rațional concurențial și social care acționează în economie în mod liber,
în baza dreptului de proprietate privata și în vederea asigurării propriului interes, dar fără
vătămarea libertății altora.3
1http://www.businessdictionary.com/definition/competition.html
2 Organisation for Economic Cooperation and Development , Glossary of Industrial Organisation Economics and
Competition Law, disponibil online
3 A. Smith, The Wealth of Nations, 1776

9. Manifestarea liberații de acțiune implica luare unor decizii strategice individuale în cadrul
aceleiași piețe care sa le permită obținerea celor mai bune rezultate în confruntarea cu alți
agenți economici. Din acest punct de vedere concurenta reprezintă alocarea rațională a
resurselor utilizate în activitatea economica1 și în atribuirea judicioasa a profiturilor. Agenți
economici din cadrul pieței în cauza își aloca resursele financiare către domenii de activitate
profitabile și depun eforturi în vederea prezentării unei oferte de produse și servicii care sa
satisfacă în cel mai bun mod preferințele consumatorilor.
Concurenta joaca de asemenea un rol de reglare la nivelul cererii și ofertei în cadrul pieței în
cauza. Astfel, strategiile abordate de către întreprinzători vor fi îndreptate spre adaptarea
ofertei la cerințele pieței. Într-un mod similar concurenta îndeplinește și un rol de stimulare a
creativității agenților economici, concurenta ii influențează pe întreprinzători sa găsească
modalități noi și inovatoare de eficientizare a producției, atragere a clienților, diferențiere a
produselor, toate acestea fiind în vederea creării unor cai de stabilire a unor preturi mai
atractive pentru consumatori, astfel concurenta participa la creșterea eficientei economice și
reducerea prețului mărfurilor. 2
1 Gh. Ciobanu, Microeconomie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010, p. 172.
2 G. Bodea, Microeconomia: principiile și mecanismele jocului, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002, p. 198-199.

10. Un fenomen similar selecției naturale este prezent și în cadrul economiei datorita concurentei,
astfel ca întreprinderile cu o eficienta scăzută sunt nevoite sa se retragă de pe piață și sa își
înceteze activitatea economica. Concurenta stimulează de asemenea capacitatea de inovare a
întreprinzătorilor. Eforturile acestora fiind concentrate înspre același scop final, acela de a
creste diversitatea produselor, a mari eficienta producției și a se adapta cat mai bine la
cerințele pieței.
In mod similar concurenta participa la stimularea progresului economic prin încurajarea
apariției produselor inovative și îmbunătățirea produselor deja existente.
Concurenta este fenomenul care aduce mereu competitori noi pe piață, ducând astfel la
scăderea puterii întreprinderilor aflate pe o poziție dominantă sau chiar a celor aflate pe o
poziție de monopol , îndeplinind astfel și o funcție de control al monopolurilor și de realizare
a bunăstării economice.
Toate aceste funcții pot fi întâlnite în practice, și reflecta complexitatea și caracterul
polivalent și flexibil al conceptului de concurenta.
Formele concurentei pot fi identificate în funcție de diverse criterii: concurenta intre
vânzători, cumpărători sau intermediari; concurenta loiala și neloiala; concurenta libera sau
distorsionata; concurenta actuala sau potențială; concurenta intra-marca sau intre mărci;
concurenta locala, regionala sau internațională; concurenta intra-ramura sau intre ramuri;
concurenta legala sau ilegala; concurenta activa sau defensiva; concurenta omogena sau
eterogena; concurenta prin preț sau concurenta în afara prețului; concurenta în relații
orizontale sau verticale; concurenta perfecta sau imperfecta etc. 1
1 P.Cocioc, Sistemul pieței și economiile contemporane, Ed. ETA, Cluj-Napoca, 2004, p. 94-96,
G. Bodea, Microeconomia: principiile și mecanismele jocului, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002, p. 197-201.

11. Dintre acestea, în cadrul mecanismului concurențial se disting doua forme principale de
concurenta, cea perfecta și cea imperfecta care au o foarte mare importanta acordata în cadrul
politicii Uniunii Europene privind concurenta. Literatura de specialitate prezinta concurenta în
funcție de indicatori precum ușurința intrării și ieșirii de pe piață, indicatori ai independentei
participanților pe piață, ai existentei discriminărilor, ai numărului de agenți economici
prezenți pe piață, și ai gradului de concentrare a pieței.1
1 P.A. Samuelson, W.D. Nordhaus,Economics, Ed. McGraw-Hill International Editions, ed. a XIII-a, Londra,
1989, p 568.

12. Concurenta perfecta presupune o piață cu producători independenți și cu o putere de piață
aproximativ egala care concurează producând bunuri omogene1 și pentru o masa numeroasa
de consumatori, fiecare dintre ei fiind perfect informat privind ofertele concurenților 2 fără a
avea putere de influenta asupra pieței prin acțiunile proprii.3 în cadrul un ei astfel de piețe
preturile sunt stabilite în funcție de costurile marginale de producție, monopolul și acumularea
profitului de monopol fiind evitat rezultând în stimularea intrării pe piață a noilor concurenți.
1 R. G. Lipsey, C. Harbuny, First Principles of Economics, Ed. Oxford University Press, Oxford, 1988. p. 152-
153
2 R. G. Lipsey, C. Harbuny, First Principles of Economics, Ed. Oxford University Press, Oxford, 1988. p. 152
3 R. G. Lipsey, C. Harbuny, First Principles of Economics, Ed. Oxford University Press, Oxford, 1988. p. 153

13. Conform liberalismului economic concurenta libera și perfecta este considerata unul dintre
dezideratele sale, alături de principii cum ar fi guvernarea vieții economice prin legi obiective,
inviolabilitatea proprietății private și libertatea de acționare a agenților economici. Pentru a
putea exista concurenta perfecta liberaliști economici presupuneau inexistenta restricțiilor
protecționiste sau limitări venite din partea statului, a monopolurilor, sau a oricărei forma de
concurenta neloiala.1
1 P.A. Samuelson, W.D. Nordhaus,Economics, Ed. McGraw-Hill International Editions, ed. a XIII-a, Londra,
1989, p 568.

14. In literatura de specialitate conceptul de concurență perfectă este descris precum o versiune
modernă a modelului de liberă concurență caracterizat prin acțiunile ”mâinii invizibile a
pieței”, „mana” responsabila pentru scăderea prețurilor bunurilor și serviciilor până la nivelul
costului marginal și la eliminarea posibilității de realizare a unor profituri de monopol pe
piață, prin intrarea pe piețele profitabile a noilor concurenți. 1
1 G. Bodea, Microeconomia: principiile și mecanismele jocului, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002, p. 198-199.

15. In literatura de specialitate ipotezele concurenței perfecte sunt:
 atomicitatea cererii și a ofertei, adică inexistența influenței semnificative a deciziilor
de afaceri ale agenților economici asupra volumului ofertei/cererii. precum și asupra
prețului de piață;
 omogenitatea produselor oferite pe piață; c) inexistența barierelor de intrare și ieșire de
pe piață;
 transparența perfectă a pieței;
 mobilitatea perfectă a factorilor de producție.1
1 G. Bodea, Microeconomia: principiile și mecanismele jocului, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002, p. 202.

16. Concurenta imperfecta presupune o piață caracterizata de agenți economici care își rezerva
dreptul de a influenta, prin acțiuni unilaterale, cererea și oferta prezente pe piața respectiva,
precum și nivelul și dinamica preturilor. Concurenta imperfecta mai este caracterizata și de
lipsa atomicității pieței pe partea cererii si/sau ofertei, posibilitatea influențării preturilor în
direcția dorita de unul sau mai mulți agenți economici, lipsa diversității produselor prezente
pe piață, existenta barierelor de intrare sau ieșire de pe piață.
In funcție de intensitatea gradului de concurenta prezent pe o piață, concurenta imperfecta
prezinta forme variate de manifestare, situate intre cele doua extreme ale concurentei, pe de o
parte fiind concurenta perfecta iar pe cealaltă parte fiind prezent monopolul, acesta fiind și el
la rândul sau o forma de concurenta imperfectă.
Concurenta monopolistică prin denumirea sa produce inițial contradicție datorita asocierii
celor doi termeni: concurenta, care ne duce cu gândul la concurenta libera, și monopol,
referindu-se la faptul ca fiecare agent economic deține monopolul pe o forma diferențiată a
aceluiași produs. Structura pieței monopoliste păstrează o serie de trăsături ale pieței
concurențiale precum: numărul mare de agenți economici, posibilitatea de intrare și ieșire de
pe piață, și aducerea la cunoașterea agenților economici a ofertelor concurenților.
Printre trăsăturile distinctive dintre concurenta monopolistică și cea perfecta fac parte
diversitatea produselor, promovarea și creșterea calității acestora, în sensul consolidării
poziției pe piață și a creșterii profitului obținut. Un aspect specific al concurentei
monopolistice este imposibilitatea de consolidare durabila a poziției pe piață a agenților
economici aflați în poziția respectiva chiar și în contextul succesului înregistrat cu ajutorul
mijloacelor concurențiale. Exemple de piețe monopoliste sunt regăsite în industrii precum
industria autoturismelor, industria textila, și cea a cerealelor.
Piețele de monopol sunt reprezentate de acea situație a pieței când oferta este asigurata de un
singur agent economic iar bunul oferit nefiind interschimbabil cu un alt bun. Aceasta situație
reprezintă opusul concurentei perfecte în care agenți economici nu au îngrădiri în intrarea pe
piață iar oferta de produse este vasta.

17. Unul dintre principalele efecte negative ale monopolului se concretizează prin dezavantajele
consumatorilor, dezavantaje precum nivelul ridicat al preturilor și lipsa opțiuni de alegere. De
asemene apare lipsa inovației, monopolul nepromovând inovația, ceea ce rezulta în costuri
mai mari de producție iar mai apoi concretizându-se în costuri mai mari pentru consumatori și
pentru societate.
Monopolul este privit de către societate ca un aspect negativ al pieței și este respins automat,
fără a se studia mai aprofundat sursa acestuia și modul sau de manifestare. Exista situații de
monopol natural, când industria nu permite, prin natura lor, existenta mai multor agenți
economici pe piață; monopol tehnologic când poziția de monopol este dobândită în urma unei
activități de cercetare-dezvoltare de succes. în practica piețele de monopol sunt întâlnite foarte
des în domenii de interes economic general, cum ar fi serviciile de distribuție a energiei
electrice, a gazelor și a apei.
Piețele de oligopol sunt caracterizate prin existenta pe piață a unui număr redus de concurenți,
aflați într-o relație de interdependență ce privește strategia lor de producție. 1
1 G. Bodea, Microeconomia: principiile și mecanismele jocului, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca,
2002, p. 202.

18. Figură 1: Ilustrarea creșterii intensității concurenței în cazul diferitelor forme de concurență
In literatura de specialitate se disting o serie de tipuri de oligopol, diferențiate în funcție de
caracteristicile și de strategiile adoptate de agenți economici activi pe o astfel de piață:
 oligopol de tip Cournot – întreprinderea își stabilește propriul nivel de producție,
presupunând ca întreprinderile concurente își vor menține producția la un anumit
nivel;
 oligopol de tip Bertrand – întreprinderea are propria strategie privind prețul de vânzare
al produselor, presupunând ca întreprinderile concurente își vor menține preturile la
același nivel;
 oligopol de tip Stackleberg – întreprinderea își stabilește strategia în funcție de
acțiunile liderului de piață.
Exista și o forma particulara de oligopol, numita duopol, situație în care oferta prezenta pe
piață este asigurata majoritar de către doua întreprinderi. Exemple celebre de duopol sunt
prezente pe piața cardurilor pentru plăti electronice prin disputa intre VISA și Mastercard, pe
piața de băuturi carbogazoase prin rivalitatea intre The Coca-Cola Company și Pepsi Co., sau
pe piața construcției de aeronave, disputata intre Airbus și Boeing etc.
Toate aceste tipuri de concurenta imperfecta sunt caracterizate din perspectiva ofertei, daca în
schimb am caracteriza concurenta prin prisma cererii, am obține pentru fiecare tip de
concurenta imperfecta un corespondent simetric precum: monopson, oligopson, duopson.
Monopsonul este situația în care cererea este reprezentata de către un singur client, situațiile
simetrice oligopolului și duopolului sunt oligopsonul și duopsonul, situații în care cererea este
reprezentata de către un număr redus de clienți, respectiv doi clienți. O situație particulara de
concurenta imperfecta poate fi reprezentata de monopolul/monopsonul bilateral, situație în
care

19. Monopol pur
Monopson pur
Monopol
bilateral
Monopson
bilateral
Monopol
contracarat
Monopson
contracarat
Duopol
Duopson
Oligopol
Oligopson
Concurenta
Monopolistica
Concurenta
Perfecta
pe piață este prezent un singur vânzător și un singur cumpărător. Într-un mod similar avem
monopolul/monopsonul contracarat, situație în care pe piață sa afla un singur vânzător și un
număr scăzut de cumpărători, sau un singur cumpărător și un număr scăzut de vânzători.
Clasificarea principalelor forme de concurenta sunt numeroase, însă am considerat ca și
criteriu principal acela care avea în vedere structura pieței. Din acest punct de vedere doctrina
economica distinge doua forme majore de concurenta: concurenta perfecta și cea imperfecta.
Pe când concurenta perfecta, prin modelul sau utopic, este caracterizate de o atomicitate a
cererii și a ofertei, pornind de la prezumția ca pe piață exista mai mulți agenți economici de
dimensiuni aproximativ egale, care produc bunuri omogene și unde prețul este rezultatul unui
joc al cererii și ofertei, concurenta imperfecta este caracterizata de lipsa uneia sau a mai
multora dintre aceste trăsături.
In imposibilitatea întruniri tuturor caracteristicilor specifice concurentei perfecte în condițiile
pieței reale, ne rămâne ca etalon concurenta funcționala, etalon folosit de către Politica
Privind Concurenta a Uniunii Europene. Concurenta funcționala este un concept vad și
interpretabil ceea ce face definirea și caracterizarea conceptului greu de identificat. La nivelul
Uniunii Europene, conceptul prezinta gradul de concurenta de pe piața comuna a statelor
membre fără punerea în pericol a obiectivelor unionale.
Factorii de decizie politică au o gamă largă de instrumente de concurență disponibile pentru a
forma o politică UE eficientă în domeniul concurenței. Aceste instrumente includ anti trustul,
controlul concentrărilor economice, ajutorul de stat, liberalizarea și măsurile sectoriale
specifice.
Măsurile antitrust sunt folosite pentru a opri acordurile anticoncurențiale între întreprinderi,
cum ar fi cartelurile și abuzul de poziție dominantă pe piață, precum și alte practici restrictive.

20. Importanța legislației antitrust care abordează practicile anticoncurențiale, cum ar fi
activitatea cartelului și abuzul de poziție dominantă, astfel cum se prevede la articolele 101 și
102 din TFUE, a fost demonstrată într-o serie de cazuri de cartel de mare amploare. Unul
dintre cazurile cunoscute fiind cel care implica o serie de societățile în așa-numitul cartel de
monitorizare a tuburilor monitorizate, acestea au fost implicate în stabilirea prețurilor și au
fost amendate de Comisia Europeană cu aproape 1,5 miliarde de euro. De asemenea, un alt
caz important a fost cel in care instanțele europene au acceptat decizii importante ale Comisiei
în zona antitrust: Decizia Comisiei din 2007 împotriva MasterCard privind comisioanele
interbancare transfrontaliere care s-au dovedit a restrânge concurența și a majora costurile
comercianților a fost susținută de Tribunal. 1
Statistici cazuri antitrust investigate de UE – vezi link
http://ec.europa.eu/competition/ecn/statistics.html#top
Controlul fuziunii este utilizat pentru a remedia sau bloca fuziunile care pot împiedica
eficiența competiție.
Numărul cazurilor de fuziune adresate de Comisie în ultimii zece ani se ridică la aproximativ
443 de cazuri pe an numai in domeniul energetic. Cu toate acestea, majoritatea covârșitoare,
de obicei peste 90% din fuziuni, este lichidată fără intervenție. Activitatea de fuziune este
influențată în mod direct de climatul economic. În ultimii ani, Comisia a tratat cazuri potențial
problematice în sectoare precum transportul aerian, supermarketurile, serviciile financiare,
serviciile de livrare și produsele farmaceutice. Propunerile de fuziuni dintre Ryanair și Air
Lingus sau între Agean și Olympic ar fi putut rezulta intr-o structură de servicii cvasi-
monopol pe multe rute aeriene irlandeze și grecești, în detrimentul întreprinderilor și
1 Decision of 6 December 2012 in the case C-457/10 — AstraZeneca v Commission,
http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=131490&pageIndex=0&doclang=EN&mode=l
st&dir=&occ=first&part=1&cid=1092196.

21. consumatorilor europeni. Ambele fuziuni au fost blocate pentru a menține o piață competitivă
cu servicii diverse și competitive.
Statistici cazuri fuziuni și achiziții – vezi link
http://ec.europa.eu/competition/mergers/statistics.pdf
Ajutorul de stat este utilizat pentru a remedia eșecurile temporare ale pieței, de ex. dacă
întreprinderile solide nu pot obține acces la capital sau să schimbe rezultatele de piață nedorite
din punct de vedere social sau politic, de ex. dacă anumite regiuni rămân în urma creșterii
economice.
Activitatea de ajutor de stat a fost în mare măsură influențată de criza economică continuă.
Obiectivul principal a fost acela de a asigura stabilitatea financiară prin intermediul pachetelor
de criză, asigurând accesul la capital pentru bănci prin furnizarea de garanții asupra pasivelor.
Unul dintre cazurile cunoscute consta in ancheta Telecom desfășurata începând cu anul 2003
si finalizata in 2018 cu decizia conform căreia compania nu necesita ajutor de stat din partea
Franței.
Liberalizarea este folosită pentru a debloca avantajele concurenței sub formă de superioare
productivitatea și creșterea în sectoare reglementate.
Deschiderea piețelor pentru concurență reprezintă un efort continuu în cadrul Uniunii
Europene pentru realizarea și menținerea unei piețe unice europene a bunurilor și serviciilor.
Cu toate acestea, inițiativele de liberalizare durează mult timp în procesul de elaborare;
punerea în aplicare este adesea graduală pe parcursul mai multor ani, iar rezultatele
liberalizării pot dura chiar mai mult pentru a se materializa.
Măsurile specifice sectoriale sunt folosite pentru a crea o bază pentru concurență în domenii
unde concurența nu poate funcționa sau nu poate funcționa singură. Măsurile specifice
sectorului sunt deosebit de răspândite în sectoarele caracterizate printr-o economie puternică a
domeniului de aplicare și a scării, de ex. infrastructură, industria de utilități și de rețea și
include reglementarea capacității de producție a energiei și reglementarea obligației de

22. serviciu universal (SOS) în sectorul serviciilor poștale. În mod tipic, astfel de zone pot fi
recent liberalizate.
Liberalizarea este legată în mod obișnuit de măsurile specifice sectoriale necesare pentru a
crea condiții de concurență echitabila pentru industriile de reglementare. Sectoare relevante
sunt, de exemplu, serviciile poștale sau cu aviația, Alte exemple de liberalizare includ sectorul
energetic, unde obiectivul politic de introducere a mai multor surse regenerabile de energie pe
piețele energiei din ce în ce mai dereglate și deschise reprezintă o provocare de reglementare.
1.3 – POLITICA PRIVIND CONCURENTA LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE –
OBIECTIVE, INSTITUTII IMPLICATE ȘI LIMITELE
Politicile publice unionale sunt un set de reglementari și coduri de conduita implementate de
Uniunea Europeana în cadrul tuturor statelor membre, adoptarea și monitorizarea lor fiind
datoria autorităților naționale, în temeiul transferurilor de suveranitate, concept ce sta la baza
integrării europene.
Politica privind concurenta la nivelul UE are rol de asigurare a funcționalității optime a
piețelor interne ale statelor membre. Aceasta trebuie sa facă fata modificărilor de volum a
comerțului și a investițiilor, și sa asigure caracterul nedistorsionat al procesului concurențial.
Asemenea politicilor publice prezente la nivel național, politicile unionale sunt în proces de
continua evoluție, fiind nevoie de adaptare permanenta la dezvoltarea tehnologica și
economica care influențează necesitățile pentru a căror satisfacere au fost înființate.
Obiectivele politicii din cadrul UE au fost stabilite în prevederile cuprinse în tratatele
fundamentale ale Uniunii Europene. Printre obiectivele majore urmărite de statele membre se
numără: instituirea unei piețe comune, dezvoltarea durabila, bazata pe o creștere economica
sustenabila, o stabilitate a preturilor, pe angajarea deplina a forței de munca, pe progresul

23. social, pe încurajarea unui nivel înalt de protecție a mediului și pe coeziunea social-
economica. Politica în domeniul concurentei, ca politica adoptata cu scopul susținerii pieței
interne, contribuie la atingerea obiectivelor menționate mai sus, prin menținerea procesului
concurențial pe piața unionala și a competitivității pieței interne pe plan internațional.
Astfel deducem ca obiectivele urmărite de politica în domeniul concurentei se restrâng la:
 Susținerea pieței interne și a integrării economice;
 Menținerea concurentei funcționale din cadrul Uniunii Europene pe piață, prin
intermediul urmăririi eficientei economice;
Odată cu formarea politicii privind concurenta, autoritățile și instanțele naționale participa și
ele la implementarea politicii la nivel european, în ipoteza în care acestea soluționează, la
rândul lor, plângeri privind practici neconcurențiale care produc efecte la nivel unional.
Parlamentul European – Instituție unionala aleasa democratic de către cetățenii statelor
membre, împreuna cu Consiliul Uniunii Europene exercita atribuții legislative ce privesc
politica privind concurenta și aplicarea acesteia. Acestea efectuează totodată și control
democratic asupra Comisiei Europene, comisie a cărei rapoarte anuale de activitate sunt
prezentate în fata Parlamentului.
In cadrul politicii în domeniul concurentei mai au atribuții alte doua comisii parlamentare și
anume: Comisia Parlamentului European pentru afaceri economice și financiare și Comisia
Parlamentului European pentru piața interna și protecția consumatorului. Acestea contribuie la
identificarea și înlăturarea obstacolelor din calea pieței, dar și promovarea și protejarea
intereselor economice ale consumatorilor.
Consiliul European este organul cu întrunire periodica a uniunii, format din șefii de stat ai
uniunii și de guvernele acestora. Acesta are atribuție determinarea principalelor direcții de
dezvoltare și a priorităților politicii în domeniul concurentei.

24. Consiliul de Competitivitate este un organ format din miniștri de resort ai statelor membre,
organ care deține competente decizionale în domeniul aplicării acestei politici
Comisia Europeana are cel mai important rol în cadrul politicii în domeniul concurentei în
ceea ce privește inițierea și supravegherea aplicării politicii, scopul final al acesteia fiind
aplicarea uniforma și eficienta a acesteia. Comisia Europeana, în calitate de reprezentant al
UE, supraveghează aplicarea principiilor și a regulilor politicii, având la dispoziție
competente și mijloace de investigare a practicilor neloiale la nivelul mediului de afaceri de
pe plan intern, și adoptând decizii în acest sens.
Comisia Europeana își concentrează în principal eforturile asupra descurajării și reprimării
celor mai grave încălcări1. Acționând în situația în care anumite practici neloiale prin natura și
dimensiunea ei, are efecte negative asupra interesului pieței din cadrul Uniunii Europene.
Comisia tine cont de mai multe criterii:
 dacă investigarea practicii poate avea loc la nivel național, în funcție de complexitatea
cauzei și a efectelor teritoriale ale încălcării în cauză;
 încetarea între timp a practicilor în cauză sau consimțământul întreprinderilor în ceea
ce privește modificarea comportamentului și dacă nu există efecte persistente ale
comportamentului în cauză (sunt luate în considerare efectele teritoriale, semnificația
economică a comportamentului, dimensiunile pieței, importanța produselor pentru
consumatorii din UE, poziția de piață a întreprinderilor vizate de comportament);
 impactul comportamentului asupra funcționării pieței interne;
 dacă practica de afaceri se află deja sub analiza Comisiei.
Criteriile enumerate nu au caracter exhaustiv și sunt aplicate cu flexibilitate.
Evaluarea practicilor concurențiale neloiale din cadrul mediului de afaceri, care ridica semne
de întrebare în ceea ce privește conformitatea lor cu funcționarea pieței interne, are loc în mai
multe etape și urmează o serie de proceduri ale Comisiei Europene.
1
O Budzinski, The Governanceof Global Competition:CompetenceAllocationînInternational
CompetitionPolicy.Ed.EdwardElgarPublishingLtd., Celtenham, 2008.p. 121 și urm.

25. Prima etapa a evaluării este sesizarea Comisiei, aceasta sesizare poate fi efectuata din oficiu
pe baza unor informații referitoare la piață, furnizate de agenți economici particulari care
doresc ancheta unor practici neloiale privind concurenta din mediul de afaceri în care
activează; sau poate avea forma unei plângeri depuse de unul sau mai multe state membre sau
de una sau mai multe persoane fizice sau juridice.
A doua etapa este începerea unei anchete preliminare care are ca scop reunirea tuturor
informațiilor, a probelor și a documentelor necesare pentru confirmarea veridicității faptelor
neconcurențiale sesizate. Aceasta ancheta se poate finaliza în doua moduri, prin respingerea
sesizării oficiale, un urma lipsei de temeinicie sau a motivării insuficiente; sau începerea
investigațiilor oficiale de către Comisie, ca urmare a necesității de desfășurare a investigațiilor
suplimentare. 1
Finalizarea investigațiilor începe odată cu procedura contradictorie, o scrisoare cu obiecții,
care conține obiecțiile cu privire la comportamentul în cauza și în baza cărora Comisia dorește
sa ia decizia, este trimisa întreprinderii/întreprinderilor cercetate. Transmiterea deciziei în
forma scrisa oferă acuzatului drept de apărare, și prezinta acestuia termenul în care
întreprinderea vizata trebuie sa își prezinte observațiile la obiecțiile primite. Decizia finala a
Comisiei se poate baza doar pe acele obiecții prezentate în scris asupra cărora acuzatul a avut
drept de observare. Acesta din urma are mai apoi dreptul de exprimare a punctelor sale de
vedere, acestea sunt prezentate de obicei în scris, dar se poate solicita și audierea orala în
cadrul unei audieri formale conduse de către consilierii auditori. în cadrul acestor audieri
acuzații pot fi însoțiți de către avocați, iar dezbaterile nu sunt publice, declarațiile fiind
consemnate într-un proces verbal. 2
Ultima etapa înainte de luarea deciziei Comisiei este solicitarea unui aviz din partea
Comitetului Consultativ materie de practici restrictive si poziții dominante, in cadrul unei
reuniuni formale sau a unei proceduri scrise.
1 Art.7 din Regulamentul 773/2004.
2 Art.27 paragraful 1 din Regulamentul nr. 1/2003.

26. Ancheta Comisiei se finalizează cu adoptarea unei decizii finale care poate îmbrăca una din
următoarele forme:
 încetarea obligatorie a încălcării politicii privind concurenta;
 adoptarea unor masuri coercitive comportamentale si structurale proporționale cu
scopul urmărit;
 adoptarea unor masuri provizorii, daca sunt necesare masuri urgente pentru prevenirea
unui prejudiciu grav si ireparabil ce ar putea fi adus procesului concurențial;
 aprobarea unor angajamente de înlăturare de bunăvoie a restrângerilor aduse asupra
procesului concurențial, asumate de întreprinderea împotriva căreia s-a dorit
pronunțarea deciziei de încetare a practici abuzive de afaceri, ceea ce previne aplicarea
de sancțiuni împotriva întreprinderii;
 constatarea conformității practicii de afaceri cu normele de concurenta, in situația in
care îndoielile in baza cărora a avut lor investigația nu se confirma;
 impunerea unor amenzi pentru nerespectarea deciziilor formale ale comisiei, amenda
poate ajunge pana la 10% din cifra de afaceri a întreprinderii in cauza, pe anul
precedent celui in care a avut loc încălcarea;
 impunerea unor penalități cu titlu cominatoriu, care au rol de persuasiune a
întreprinderilor sa respecte deciziile Comisiei, existând posibilitatea reducerii acestei
penalități daca poate sa dovedească îndeplinirea obligației prevăzute in decizie.
Contestațiile asupra deciziei Comisiei de către întreprinderile nemulțumite sunt prezentate in
fata instanțelor unionale.
Alte instituții de la nivel central implicate in cadrul politicii din domeniul concurentei sunt
Banca Central Europeana – cu rol consultativ in probleme concurențiale legate de sectorul
bancar; Consiliul Concurentei României– cu rol in colectarea si cheltuirea adecvata a
bugetului UE, amenzile aplicate de către Comisie constituind si ele resurse bugetare proprii
ale Uniunii Europene; Comitetul Economic si Social – cu rol consultativ format din
reprezentați ai patronatelor, sindicatelor si a uniunilor de comerț, prezinta un departament
special destinat problemelor din domeniul concurentei si protecției consumatorilor.

27. In urma reformei politicii concurențiale a Uniunii Europene s-a înființat un sistem de
competente paralel in cadrul căruia autoritățile si instanțele naționale au dreptul de a aplica
reglementările prevăzute in cadrul politicii UE din domeniul concurentei.

28. CAPITOLUL 2 – POLITICA UE PRIVIND CONCURENȚA –
EFECTE ȘI IMPLICAȚII ASUPRA ECONOMIILOR
STATELOR MEMBRE
2.1 – EFICIENȚA POLITICII PRIVIND CONCURENȚA LA NIVELUL STATELOR
MEMBRE
Politica privind concurenta nu este aplicata uniform in cadrul Uniunii Europene de aceea este
necesara o comparație intre acestea. In cele ce urmează prezentam doua grupuri de state
aparținând UE care pot fi comparate din punct de vedere statistic.
In acest sens, consideram un grup fiind format din: Danemarca, Suedia si Norvegia, iar
celălalt grup fiind format din: Polonia, Cehia si Slovacia. Primul grup este caracterizat de
poziția nordica in cadrul continentului european, acestea s-au dovedit de-a lungul anilor ca
fiind buni actori economici in cadrul pieței europene. Grupul este caracterizat de o industrie
sporita de producție si furnizare de servicii, ceea ce ii face sa fie foarte competitivi. Cel de-al
doilea grup are o industrie mai puțin dezvoltata, acestea nu sunt la fel de productive ca si
tarile din primul grup ceea ce le face mai puțin competitive.
Analizând scorurile înregistrate de fiecare tara in parte in cadrul raportului global de
competitivitate, se poate observa ca tarile din primul grup au un scor mai mare decât tarile din
cel de-al doilea grup, in fiecare dintre cei cinci ani observați.
Definim competitivitatea ca set de instituții, politici și factori care determină nivelul de
productivitate al unei economii, care la rândul său stabilește nivelul de prosperitate pe care
economia îl poate atinge. 1
Indicele competitivității globale urmărește performanța a aproape 140 de țări pe cei 12 piloni
ai competitivității (poti sa enumeri pilonii) . Ea evaluează factorii și instituțiile identificate
prin cercetarea empirică și teoretică ca determinând îmbunătățiri ale productivității, care la
1
http://www3.weforum.org/docs/GCR2017-
2018/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2017%E2%80%932018.pdf

29. rândul lor este principalul determinant al creșterii pe termen lung și un factor esențial în
creșterea economică și prosperitatea. Raportul privind competitivitatea globală urmărește, prin
urmare, să ajute factorii de decizie să înțeleagă natura complexă și multilaterală a provocării
dezvoltării, să elaboreze politici mai bune, bazate pe colaborarea public-privat; și să ia măsuri
pentru a restabili încrederea în posibilitățile de continuare a progresului economic. 1
Tabel nr. 1 Scorul conform „The Global Competitiveness Report”
Țara Scorul conform „The Global Competitiveness Report”
2013-2014 2014-2015 2015-2016 2016-2017 2017-2018
Danemarca 5.18 5.29 5.33 5.35 5.39
Suedia 5.48 5.41 5.43 5.53 5.52
Finlanda 5.54 5.50 5.45 5.44 5.49
Polonia 4.46 4.48 4.49 4.56 4.59
Cehia 4.43 4.53 4.69 4.72 4.77
Slovacia 4.10 4.15 4.28 4.22 4.33
Sursa:
Prezentate in graficul de mai jos, se poate observat ca fiecare tara s-a dezvoltat in ceea ce
privește competitivitatea in ultimi ani prin prisma celor 12 piloni ai competitivității si anume:
 Instituții,
 Infrastructură,
 Mediul macroeconomic,
 Sănătate și educație primară,
 Educație superioară și pregătirea profesională,
 Eficiența piețelor bunurilor,
 Eficiența piețelor forței de muncă,
 Dezvoltarea piețelor financiare,
 Gradul de pregătire pentru schimbările tehnologice,
 Dimensiunile piețelor,
 Gradul de sofisticare a mediului de afaceri,
 Inovarea.
1 http://www3.weforum.org/docs/GCR2017-
2018/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2017%E2%80%932018.pdf

30. Ceea ce înseamnă ca tarile au devenit mai competitive acum fata de acum cinci ani, ca urmare
a instituirii unor masuri luate de către Comisia Europeana in raport cu politica privind
concurenta.
Optezi sau pentru tabel sau pentru grafic, nu are rost sa le pui pe ambele
Supranumite si „Tarile Nordice”, împreuna cu Norvegia, Danemarca, Suedia si Finlanda sunt
economii foarte bine dezvoltate. Analizând situația lor in anul 2017 putem observa motivul
pentru care aceste trei dețin locuri atât de sus in topul economiilor globale. Prin schimbările
aduse si potențialul de îmbunătățire continua a legislație in domeniul concurentei acestea sunt
implicate in încurajarea concurentei si protecția consumatorilor
În Danemarca, au fost implementate noi proiecte de orientări pentru acordurile de consorții în
iunie 2017, acestea au fost criticate de avocați și de întreprinderi datorita directivelor
considerate prea stricte. De asemenea tot in anul 2017 s-au emis, de asemenea, directive
privind achiziționarea de participații minoritare, care se concentrează asupra riscului de
trecere cu vederea a problemelor atunci când întreprinderile sunt afiliate cu concurenții lor.
5.18 5.29 5.33 5.35 5.39
5.48 5.41 5.43 5.53 5.52
5.54 5.5 5.45 5.44 5.49
4.46 4.48 4.49 4.56 4.59
4.43 4.53 4.69 4.72 4.77
4.1 4.15 4.28 4.22 4.33
2013-2014 2014-2015 2015-2016 2016-2017 2017-2018
Danemarca Suedia Finlanda Polonia Cehia Slovacia

31. În Suedia legea privind concurența a fost modificată in anul 2017, si a intrat in vigoare de la 1
ianuarie 2018, pentru a da autorității suedeze în domeniul concurenței puterea de a lua
propriile decizii de interzicere a fuziunilor, fără a fi necesar să se procedeze astfel în instanță.
In Finlanda in 2017 au apărut schimbări din punct de vedere al politicii din domeniul
concurentei, aceasta s-a alăturat noului acord de cooperare transfrontalieră al autorităților
nordice privind concurența. Noul acord modifică cooperarea între autoritățile de concurență
din întreaga regiune nordică și competențele de cooperare se extind parțial dincolo de
principiile stabilite inițial.
Supranumite si „Grupul Visegrád”, împreuna cu Ungaria, Polonia, Cehia si Slovacia sunt
economii emergente. Analizând situația lor in anul 2017 putem observa si aici o evoluție a
economiilor din punct de vedere al concurentei.
Modificări legislative importante in Polonia sunt reprezentate de legea privind combaterea
utilizării incorecte a avantajului contractual în comerțul cu produse agricole și alimentare.
Aceasta modificare a fost obiectivul central al autorităților poloneze din domeniul
concurentei.
Aceste reglementari au fost necesare pentru soluționarea eficientă a litigiilor dintre furnizori și
beneficiarii produselor agricole și alimentare, legea astfel introducând conceptul de abuz de
avantaj contractual, definit ca o dezechilibrul semnificativ al potențialului economic între
două părți contractuale, cel mai slab lipsit de capacitate suficientă pentru vânzarea sau
achiziționarea de produse de la alte întreprinderi. Noua legislație prevede ca în cazul în care
una dintre părțile unei tranzacții în sectorul agricol și alimentar este supusă abuzului de către
un partener comercial cu avantaje contractuale, autoritățile concurențiale au dreptul să
acționeze.
In ceea ce privește Cehia, anul 2017 a reprezentat începutul implementării noii legi privind
concurenta, intrata in vigoare in octombrie 2016. Aceasta noua lege a permis aplicarea unor
dispoziții noi, reformulând anumite dispoziții pentru a le face mai inteligibile și care reflecta
în mod mai exact cerințele în practică, legea presupune solicitarea dovezi suplimentare

32. provenind de la părțile implicate in investigații privind procedurile simplificate de fuziune.
Dispoziții noi au fost adăugate care facilitează cooperarea internațională între autoritățile de
concurență, si care definesc sistemul de documentare care conținea informații clasificate
comerciale, bancare alte informații similare și alte documente sensibile. Autoritățile din Cehia
au transpus, de asemenea, anumite infracțiuni disciplinare în dispozițiile privind contravențiile
sau infracțiuni administrative.
Oficiul pentru protecția concurentei din Cehia a adus, de asemenea, modificări in legătura cu
concentrările între întreprinderi, schimbând regulamentul de punere în aplicare aferent printr-
un decret care stipulează detaliile unei notificări privind concentrarea între întreprinderi și
dovezile care dovedesc faptele decisive pentru concentrare.
Anul 2017 a adus pentru Cehia doua noi directive privind concurenta. Prima directiva privește
adoptării legii in legătura cu răspunderea pentru anumite tipuri de contravenții și infracțiuni.
Cea de-a doua directiva reflectă schimbările legate de adoptarea Legii nr. 262/2017 Coll,
privind daunele în zona de concurență.
Aceste directive au adus modificării privind sancțiunile administrative si terminologia
concurenței referitoare la acest domeniu, în special, prevede ca infracțiunile de încălcare a
termenului pentru toate încălcările dreptului concurenței au o perioadă de prescripție generală
este de 10 ani, iar în ceea ce privește infracțiunile care rezultă din ruperea unui sigiliu, lipsa
asistenței sau a informațiilor, termenul de prescripție este de 3 ani.
De asemenea a fost implementata o noua legislație cu scopul stabilirii și clarificării normelor
privind dreptul la despăgubire integrală cauzată de restrângerea concurenței și unificarea
principiilor de bază ale aplicării sale la nivelul statelor membre. Noua legislație prevede
specificarea părților îndreptățite să inițieze o acțiune, părțile care au capacitatea de a fi pârât și
mijloacele de a solicita despăgubiri, dar si modalități prin care reclamantul poate obține
dovezile necesare.

33. In ceea ce privește Slovacia, aceasta nu a introdus legislații noi privind concurenta in anul
2017 dar a continuat tendința emergentă a activității sale de reglementare în domeniul
concurenței, autoritățile legislative ale Slovaciei din domeniul concurentei emițând 36 de
hotărâri în materie
Aceste date provin din rapoartele OECD, si ne ajuta sa înțelegem mai bine scorurile
competitivității. In timp ce economia „Tarilor Nordice” este bazata pe industrie si necesita
reglementari legale in aceste domenii, economia „Grupului Visegrád” este una in creștere, cu
o industrie mai puțin dezvoltata, acestea necesita reglementari legale privind concurenta in
domenii precum agricultura si negocierea contractelor comerciale.
2.2 - POLITICA PRIVIND CONCURENȚA ÎN CONTEXTUL NAȚIONAL
România a adoptat primele legi moderne privind concurența în 1996, în ciuda tuturor
eforturilor depuse în alte economii în tranziție din Europa Centrală și de Est, dezvoltarea unui
regim eficient de concurență a fost un proces îndelungat pentru Romania. Dar in final, ca
rezultat al eforturilor recente și a unor reforme implementate, regimul concurențial al
României a ajuns sa fie conform cu standardele și practicile recunoscute la nivel internațional.
Legea Concurenței din Romania prevede ca acordurile restrictive, comportamentul unic al
firmei și controlul fuziunilor sunt conforme cu legislația UE privind concurența și
regulamentele normele acesteia, cu câteva excepții. România fiind membră a UE, aplica
articolele 101 și 102 din TFUE în cadrul cazurilor aduse în fața autorității de concurență și a
instanțelor judecătorești. Legea concurenței prevede si în ce condiții Consiliul Concurentei
României poate interveni in cazul in care instituțiilor publice limitează, împiedică sau aduce
denaturări concurenței.
In legătura cu acordurile orizontale cea mai mare parte a deciziilor de punere în aplicare în
temeiul articolului 5 din Legea Concurentei au ca ținta înțelegerile de bază și acordurile
similare care afectează concurența asupra prețurilor. In cazul altor tipuri de acorduri
orizontale, instituțiile de reglementare au intervenit mult prea rar.

34. Romania aloca resursele necesare luptei împotriva cartelurilor, procesului de executare și
oferă un cadrul pentru sancțiuni adecvate. Consiliul Concurentei României consideră ambele
domenii drept o prioritate și dispune de resurse dedicate acestora. Romania a adus de
asemenea elementele esențiale implementării ale unui program anti-cartel de succes și a unui
program de combatere a fraudei ofertei.
Cu toate acestea nu a existat încă un progres în programul anti-cartel, sancțiunile in aceste
cazuri sunt rare; numărul de cazuri noi deschise nefiind copleșitor. Pana in momentul de fata
nu au fost acordate condamnări penale, amenzile administrative având si ele un nivel scăzut în
majoritatea cazurilor.
In cazul acordurilor verticale Romania aplica aceleași reglementari ca și vecinii săi din
Europa, punând accentul pe standardele de bunăstare a consumatorilor și pe sistemul de
scutiri pe categorii care se aplică. Romania elimina multe cazuri de acorduri verticale in
temeiul Articolului 5 care prevede ca nu este necesara investigarea in cazul în care cota de
piață a niciuneia dintre părți nu depășește 15%. Ceea ce sugerează că este puțin probabil ca
majoritatea acordurilor verticale să creeze un prejudiciu concurențial în absența puterii de
piață.
Consiliul Concurentei României urmărește in special anumite restricții verticale, cum ar fi
restricții intra-firma, pe care le considera consideră restricții de bază. Un caz reprezentativ din
Romania este cazul in care Wrigley a fost acuzat de stabilirea prețurilor de vânzare cu
amănuntul a dulciurilor și a gumei de mestecat. Amenda impusa a fost de 20 milioane RON
(aproximativ 5 milioane EUR la cursurile de schimb actuale).
O caracteristică specifica regimului concurențial românesc este implementarea programului
de clemență asupra restricțiilor verticale considerate încălcări "foarte grave". Încălcări grave
se por considera restricțiile privind libertatea cumpărătorului de a stabili prețul său de vânzare
și / sau teritoriul sau clienții cărora le poate vinde. Acest program de clemență nu a generat
cazuri care să implice restricții verticale, pana in momentul de fata.

35. Articolul 6 din Legea Concurenței se bazează pe aceleași principii ca și articolul 102 din
TFUE, care interzice abuzul de poziție dominantă deținută de una sau mai multe întreprinderi.
Cu excepția ca Consiliul Concurentei din Romania considera că aplicarea integrală a
Articolului 6 ar trebui să se bazeze pe analiza efectelor, punând astfel preocupările privind
bunăstarea consumatorilor și analiza eficienței în centrul cazurilor de abuz de poziție
dominantă.
Si in cazul Articolului 6 nu s-au investigat un număr mare de cazuri. Un exemplu de caz care
se referea la utilizarea unor clauze abuzive de către o firmă dominantă a fost decizia
Consiliului împotriva operatorului de televiziune prin cablu UPC, acuzat ca a stabilit in
clauzele contractuale din contractele standard ale abonaților la televiziune că prețurile vor
crește doar dacă costurile UPC vor crește. Ancheta a constatat că anumite majorări tarifare nu
au fost bazate pe costuri și că anumite tarife au crescut în timp ce costurile au scăzut. UPC a
comis o încălcare a articolului 6 deoarece a impus prețuri inechitabile consumatorilor.
Aproape o treime din fuziunile apărute pe piața din Romania sunt investigate, ceea ce indică
faptul că pragurile de notificare sunt mult prea scăzute, ca urmare a procedurii învechite care
a fost implementata acum mai mult de zece ani. O creștere a pragurilor nu ar prezenta un risc
semnificativ de a pierde tranzacții importante prin fuziunea întreprinderilor.
Consiliul Concurentei este una din autoritățile publice din România cu putere de impunere a
legile privind concurența neloială din România prin proceduri administrative. Anumite
încălcări considerate infracțiuni penale sunt urmărite penal de către un procuror, iar
executarea silită în fața instanțelor judecătorești este posibilă și pentru anumite infracțiuni,
mai rare in practica. Evoluțiile istorice și de necesitatea de a pune în aplicare a anumitor
directive europene care prezinta componente concurențiale neloiale, pot explica structura de
aplicare a sancțiunilor.
Îndreptându-ne atenția spre indicele completivității Romania, prezentam in tabelul de mai jos
evoluția acestuia:
Tabel nr. 2 Scorul acordat României conform The Global Competitiveness Report

36. Țara Scorul conform „The Global Competitiveness Report”
2013-2014 2014-2015 2015-2016 2016-2017 2017-2018
Romania 4.13 4.30 4.32 4.30 4.28
Sursa:
Cu toate ca scorurile istorice înregistrate de România arata ca aceasta se situează in
jumătatea pozitiva a intervalului de valori in care se poate încadra indicele competitivității,
adică intre 1 si 7, aceasta este, din punct de vedere al majorității pilonilor de competitivitate,
in urma marii majorități a țărilor membre UE.
Printre problemele identificate World Economic Forum in cadrul raportului sau se numără
birocrația, infrastructură proastă, accesul dificil la finanțare, fiscalitate incoerentă si multe
altele, probleme identificate an de an in cadrul acestui raport.
Din raport mai reiese, in mod pozitiv, ca România, comparativ cu tarile din regiunea in care
este situata, sta bine in sectoare precum mediul macroeconomic, dimensiunea pieței si gradul
de pregătire tehnologica.
2.3 - RECONFIGURAREA POLITICII DIN DOMENIUL CONCURENȚEI –
SUSTENABILITATEA TRATATELOR ȘI A INSTITUȚIILOR
Politica privind concurentei a Uniunii Europene a suferit schimbări majore în ultimii ani.
Strategia Lisabona și, ulterior, în Strategia Europa 2020 si-au propus o serie de obiective care
pun accentul pe evoluția pozitiva a competitivității economiei Uniunii Europene pe piețele
mondiale. Pentru atingerea acestor obiective in contextul social-economic actual au fost
necesare unele reforme ale politicii din domeniul concurenței. Aceasta reforma este axata pe
teoria economică și pe observarea continua a efectelor economice din cadrul
comportamentelor de afaceri. Aceasta abordare a implementat caracteristici noi in schimbul
abordării legale sau formaliste din trecut.

37. Reforma politicii din domeniul concurenței a adus in Uniunea Europeana schimbări
observabile, în special in cadrul politicii privind comportamentele abuzive ale întreprinderilor
cu o putere de piață mare. Abordarea veche deseori prezenta implicații care dăunau
capacitatea întreprinderilor, si in special al liderilor de piață, de a concura agresiv. Legislația
veche punea, in deosebi, accent asupra formei îmbrăcate de către practica de afaceri. Aceasta
nu analiza din punct de vedere al efectelor pe termen scurt, mediu si lung practicile prezumate
ca abuzive, precum preturile excesive, prețurile de dumping, discriminarea prin intermediul
prețurilor, vânzarea legată a produselor, rabaturile condiționate de obligații de exclusivitate, si
multe altele.
Reforma a avut ca rezultat deplasarea accentului asupra efectelor economice ale
comportamentului de afaceri, si în special pune accentul pe consumatori. In urma reformei
comportamentele abuzive de afaceri sunt analizate prin prisma implicațiilor identificate ale
afectării concurenței. Abordarea impusa de reforma presupune o analiză de la caz la caz a
comportamentelor întreprinderilor prezumate anticoncurențiale, aceasta nu respinge o
strategie de concurența agresiva, venită din partea agenților economici care dețin o poziție
puternica pe piață.
Reforma viza creșterea transparenței procesului de decizie. În acest scop, aceasta aducea un
set de măsuri, printre care, cu o importanta majora:
 Atenuarea criteriilor de apreciere a acțiunii de concentrare, prin reducerea
investigațiilor privind dominanța. Astfel, a fost posibila o analiză a efectelor
concentrărilor care include si efectele care scăpaseră evaluărilor anterioare. In acest
mod, efectele create de o concentrare sunt luate in calcul într-o manieră favorabilă
atunci când efectele pozitive depășesc efectele negative ale operațiunii. Comisia
încurajează într-o manieră semnificativă expertiza economică, ca urmare a analizelor
complexe solicitate de investigațiile respective, prin echipă de economiști industriali,
care au rolul analizei anchetelor;
 Pârțile implicate au siguranța că argumentele și angajamentele lor, aduse in fata
comisiei, sunt luate în considerare. Redistribuirea competențelor între Comisie și

38. statele membre este clarificata astfel încât rolul fiecăruia in cadrul anchetei este clar
încă de la început;
 Controlul jurisdicția este îmbunătățit mereu, si se bazează pe colaborarea cu
Tribunalului de Primă Instanță și Curtea de Justiție.
Vechea abordare a politicii Uniunii Europene privind concurența presupunea existența
reglementărilor concurențiale justificată prin prezenta concepției că piața nu este generatoare
de reguli pe care sa le mențină. Reguli care ar fi trebuit sa asigure funcționarea eficientă si
menținerea ordinii pieței. Astfel întreprinderile dominante erau percepute ca elemente care
îngreunează concurența prin simpla lor existenta. Din acest motiv, legislația veche a instituit
interdicții în cazul acestora, cu implicația ca anumite comportamente de afaceri, precum
practica prețurilor excesive sau a prețurilor de ruinare.
Noua abordare a constatat in aceste interdicții un efect de restrângere a libertății de acțiune a
întreprinderilor dominante. Odată cu aceasta reforma, accentul cade pe efectele economice ale
acestor comportamente dominante, in concepția noii abordări trebuie sancționate doar acele
întreprinderi care contribuie la excluderea unor concurenți care daca ar fi lăsați sa acționeze
pe piață ar crea prejudicii altor concurenți.
Reforma a adus si moduri noi de a privi practicile întreprinderilor concurente, așadar
conceptul ca circumstanțele in care se produc faptele anticoncurențiale aduc efecte diferite a
fost introdus, odată cu implementarea tratamentului similar adus practicilor care produc efecte
similare.
După cum putem vedea, si din informațiile prezentate anterior, legislația in cadrul politicii
privind concurenta din UE este într-o continua schimbare. Rapoartele OECD prezinta public
anual schimbările efectuate in cadrul statelor membre. Schimbări care apar ca efect al
evoluției tehnologice, al inovației si al urmăriri scopurilor principale al concurentei si anume
creșterea cotei de piață a întreprinderilor si satisfacerea clienților.

39. CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ: ABUZUL DE POZIȚIE
DOMINANTĂ
3.1 – Aspecte introductive
Energia electrica este un fenomen studiat încă din antichitate, când a fost observat pentru
prima electrizarea corpurilor, curiozitatea ființei umane fiind cea care a dus la cercetarea
acestei descoperiri. De-a lungul timpului, si cu ajutorul cercetătorilor-fizicieni precum
Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein, Franklin, Galvani, Volta, Hertz si mulți alții, energia
electrica a devenit, de la un simplu concept de electrizare, la domeniul industrial grandios ce
este in zilele noastre.
Gazul a apărut in jurul anului 2000 i.Hr, când au fost observate pentru prima data emanațiile
de gaz natural, aprinderea acestora in urma descărcărilor electrice fiind adesea întâmplătoare,
au atras atenția omului din vremea aceea, aceste fiind cunoscute in antichitate drept „focuri
sfinte” sau „focuri veșnice”. Industria de gaze din zilele noastre își are începutul in Fredonia,
Pennsylvania in anul 1821 când, întâmplător, William Hart a săpat o fântâna care producea
gaze naturale care mai apoi au fost captate si distribuite prin conducte întregului oraș in
scopul iluminatului.
Energia este unul dintre avantajele moderne de care beneficiem in viața de zi cu zi. Aceasta
fiind esențială, accesul fiabil la furnizarea acesteia la preturi avantajoase fiind prielnic pentru
bunăstarea oamenilor și pentru creșterea industriei UE și a competitivității acesteia.
În scopul determinării poziției dominante in cadrul pieței este necesar sa analizam aplicarea
politicii UE privind concurenta in domeniul piețelor europene. Practica acestei politici a dus
la o concurenta puternica pe piețele de gaz și energie electrica rezultând astfel preturi scăzute,
investiții mai mari și productivitate îmbunătățita, conform Comisiei Europene. In domeniul
energetic politica in domeniul concurenței se axează, in principal, pe aplicarea politicilor in
materie de fuziune, fiind sfera relevanta a politicii in cazul de fata. Politica privind concurenta

40. in UE a protecției antitrust și a controlului ajutoarelor de stat nefiind semnificative din punct
de vedere statistic.
Piețele energetice prezinta unele caracteristici structurale care le-ar putea permite actorilor
principali de pe piață sa își exercite puterea, efectul fiind resimțit in constrângerea concurentei
de unde rezulta eventuale preturi ridicate și neglijarea consumatorilor.
În ultimi 20 de ani, structura pieței energetice s-a schimbat fundamental prin implementarea a
trei valuri succesive de liberalizare, care au dus la integrarea monopolurilor verticale pe
piețele naționale și piețe mai competitive prin separarea sectoarelor reglementate, cum ar fi
cel de transport, de cele competitive, precum cel de vânzare cu amănuntul.
Printre semnele de întrebare ridicate legate de funcționarea acestui domeniu se afla cotele de
piață ridicate deținute de operatorii tradiționali, de pătrunderea limitată pe piață a noilor
intrați, de lipsa comerțului transfrontalier, de creșterea prețurilor la energia cu amănuntul în
mai multe state membre și de lipsa de încredere a consumatorilor aceste piețe.
3.2 - Cadru legislativ la nivelul Uniunii Europene
Politica din domeniul concurenței reprezintă setul de politici și legi care asigură concurența pe
piață, în așa fel încât nici o entitate să nu aibă posibilitatea reducerii bunăstării economice.
Aceasta politica implică doi mari piloni: pilonul 1 este promovarea măsurilor care permit
contestarea, intrarea firmelor pe piață și rivalitatea, acesta implică îmbunătățirea
reglementărilor și procedurilor administrative de către organele guvernamentale. Pilonul 2
este aplicarea legilor antitrust, concretizate prin reguli împotriva abuzului de dominație și a
acordurilor anticoncurențiale și a controlului fuziunilor și controlul ajutoarelor de stat, acesta
se concentrează asupra comportamentului de afaceri al tuturor entităților care îndeplinesc
funcții comerciale. Scopul final al politicilor de concurență nu este creșterea numărului de
firme pe o piață sau eliminarea puterii de piață pentru a obține o stare teoretică de concurență
perfectă, ci generarea de stimulentele potrivite pentru ca firmele să-și îmbunătățească

41. performanța economică în raport cu rivalii lor actuali și potențiali și, în acest fel, să obțină
cele mai bune rezultate pentru consumatori și economie în ansamblu.
Reglementarea industriei energetice, de către Comisia Europeana, a adus de asemenea si
implicarea instrumentelor politicii de concurenta in scopul îmbunătățirii funcționarii pieței
europene de gaz si energie electrica.
Comisia a exercitat, de-a lungul timpului, dar îndeosebi din anul 2002 pana in prezent,
întregul instrumentar de aplicare a concurentei. Printre uneltele folosite se numără controlul
concentrărilor, legislația antitrust și controlul ajutoarelor de stat, pentru a prohibita
comportamente anticoncurențiale și fuziunile și pentru a elimina ajutoarele de stat care piața.
Ancheta sectoriala lansata de Comisia Europeana in anul 2005 cu privire la funcționarea
piețelor energetice a fost un răspuns la preturile crescute la gaz si energie electrica, la
plângerile legate de intrarea pe piață si barierele întâmpinate de agenți economici noi si la
alegerea limitata a consumatorilor. Ancheta s-a finalizat in 2009 cu o noua legislație in acest
domeniu, denumita Pachetul Energetic III. Reglementarea consta in înființarea unei Agenții
de Cooperare a Autorităților de Reglementare Energetica, restabilirea condițiilor de acces la
rețeaua energetica, si două directive cu privire la normele comune pe piața internă a energiei
electrice a gazelor.
Preocupările evidențiate în ancheta sectorială din 2007 prezinta trei aspecte-cheie:
 Decuplarea efectivă: Separarea definitiva a sectoarelor de furnizare de energie de către
cele de producție in scopul eliminării oricărui conflict de interese intre cele doua
activități. Decuplare împiedica generatorii de energie sa își favorizeze proprii
furnizori.
 Integrarea transfrontalieră: O noua comisie a fost formata numita Rețeaua europeană
de Operatori de Sisteme de Transmisie in scopul creieri unor standarde pentru codurile
comerciale, tehnice si de securitate in cadrul furnizorilor de energie electrica si de gaz
de la nivelul UE.

42.  Supravegherea reglementarii: pentru a asigura o concurență loială între companiile din
UE și companiile din țări terțe, a fost înființata agenția pentru Cooperarea Autorităților
de Reglementare din domeniul Energiei, care are ca si atribuții favorizarea cooperării
eficiente între autoritățile naționale de reglementare luarea deciziilor cu privire la
aspectele transfrontaliere.
In ultimele doua decenii Comisia a investigat sute de cazuri de fuziune si antitrust in domeniul
energetic pe teritoriul european. Ceea ce a dus la o implementare a politicii mult mai agresive
începând cu anul 2000, când primele directive de liberalizare au fost transpuse în legislația
statelor membre, ceea ce se dovedește a fi adevărat prin numărul de cazuri de antitrust si
fuziune soluționate de către Comisia Europeana. Majoritatea cazurilor vin din sectorul fuziuni
in sectorul energetic, aplicarea legislației antitrust fiind limitata in acest domeniu, numărul
cazurilor de acest gen fiind mult mai mic, si au inclus si câteva investigații a posibilelor
carteluri.
Până acum 20 de ani, cazurile de fuziune pe piețele gazului și energiei electrice au fost tratate
superficial. În cazul în care întreprinderile care fuzionau nu operau pe aceleași piețe sau pe
piețe conexe sau dacă aveau doar cote de piață mici sub pragurile specificate, fuziunea nu
genera în mod obișnuit probleme de concurență care sa necesite examinarea fuziunii.
Controlul UE al concentrărilor a jucat un rol important în limitarea integrării pe orizontală și
verticală a piețelor energetice, deja foarte concentrate. Un exemplu relevant in acest caz este
fuziunea GDF / Suez, fuziune care, in cazul in care ar fi fost permisa ar fi creat una dintre cele
mai mari companii energetice mondiale, ceea ce ar fi afectat extraordinar piețele en-gros si cu
amănuntul in domeniul energetic din Belgia si Franța, prin eliminarea concurentei dintre cele
doua entități.
In unele cazuri, soluțiile introduse pentru a atenua potențialele efecte anticoncurențiale ale
unei fuziuni au contribuit, de asemenea, la promovarea liberalizării pieței. De exemplu,
decizia Comisiei de a autoriza, cu anumite condiții, achiziționarea controlului comun asupra
companiei energetice germane Energie Baden-Württemberg AG (EnBW) de către EdF și

43. Zweckverband Oberschwäbische Elektrizitätswerke (OEW), o asociație de nouă districte din
sud-vestul Germaniei. Ancheta a concluzionat că EdF sa bucurat de o poziție dominantă pe
piața franceză pentru furnizarea de clienți potențiali. EnBW a fost considerată ca fiind unul
dintre potențialii concurenți potențiali de pe piața franceză și a fost bine plasată în mod
strategic pentru a intra pe piață pentru furnizarea de clienți posibili. Prin achiziționarea
EnBW, EdF și-ar fi consolidat poziția dominantă în Franța și, de asemenea, și-ar spori
potențialul de represalii în Germania și ar deveni astfel mai puțin expuși concurenței în
Franța.
Comisia nu a ezitat să interzică fuziunile anticoncurențiale. Într-unul din cazuri Comisia a
decis să interzică proiectul de achiziționare a controlului comun asupra companiei Gás de
Portugal (GDP), compania actuală de gaze din Portugalia, de către Energias de Portugal
(EDP), societatea de electricitate care funcționează în prezent în Portugalia și ENI, companie
de electricitate Italiana. Comisia a analizat impactul posibil al operațiunii propuse pe piețele
de furnizare a gazului și energiei electrice din Portugalia și a concluzionat că tranzacția ar
consolida poziția dominantă a EDP pe piețele en gros și cu amănuntul ale energiei electrice
din Portugalia. În special, ar elimina potențialul GDP de a concura pe piețele de energie
electrică. Întrucât cea mai mare parte a concurenței pe piețele de energie provine de la
operatorii de electricitate care intră pe piața gazelor naturale și viceversa, acest caz
demonstrează abordarea strictă a Comisiei privind fuziunile care implică companii de gaz și
energie electrică (fuziuni "convergență").
Intervenția Comisiei a împiedicat, de asemenea, fuziunile cu potențiale efecte
anticoncurențiale să avanseze. Încercarea de achiziție a companiei maghiare de petrol și gaze,
MOL de către grupul austriac de petrol și gaze, OMV, a fost abandonată în urma
preocupărilor Comisiei referitoare la cota de piață combinată a companiilor pe mai multe piețe
energetice.
De asemenea, Comisia a acționat și atunci când condițiile impuse de autoritățile naționale
creează restricții nejustificate la fuziunile de dimensiune comunitară. În special, Comisia a
adoptat trei decizii în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind concentrările

44. economice (două în cadrul cazului E.ON / Endesa și unul în cazul Enel / Acciona / Endesa)
pentru a susține că anumite măsuri adoptate de autoritățile spaniole erau incompatibile cu
dreptul comunitar, constituiau restricții nejustificate pentru aceste fuziuni și, prin urmare, ar
trebui retrase. Având în vedere faptul că autoritățile spaniole nu au respectat cererea Comisiei
de retragere a măsurilor ilegale, Comisia a inițiat procedura de încălcare a dreptului comunitar
în temeiul articolului 226 CE în cele două cazuri.
Comisia a adoptat măsuri de executare antitrust pentru combaterea comportamentului de
excludere al operatorilor dominanți; exploatările abuzive ale operatorilor dominanți; și
comportamentul înșelător. In acest sens avem cazul in care Comisia a inițiat o investigație
privind abuzul suspectat al ENI de existența unei poziții dominante pe piața transportului de
gaze. Existau temeri că ENI ar fi putut exclude concurența pe piața italiană de furnizare a
gazelor naturale prin faptul că nu le-a acordat concurenților accesul la capacitățile disponibile
în rețeaua de transport sau într-o manieră impracticabilă și prin limitarea strategică a
investițiilor in sistemul de transport internațional prin conducte al ENI. Ca răspuns la aceste
preocupări, ENI s-a angajat să renunțe la acțiunile sale în cele trei societăți care exploatează
conductele de transport internaționale relevante, asigurând astfel că solicitările terților pentru
accesul la gazoduct ar fi tratate de o entitate independentă de ENI, eliminând astfel potențialul
conflict de interese care rezultă din integrarea verticală a ENI.
În sectorul energiei electrice, Comisia a investigat abuzul suspectat al E.ON de poziția sa
dominantă pe piața en-gros din Germania. Au fost preocupări că E.ON ar fi putut retrage
capacitatea de producție disponibilă de pe piețele en-gros de energie electrică din Germania și
ar fi putut descuraja noii investitori să intre pe piața de producție. Cazul a condus la un
angajament substanțial din partea E.ON de a renunța la 5000 MW de centrale de generare,
împreună cu rețeaua de distribuție de înaltă tensiune, care a schimbat structura pieței germane
de energie electrică în beneficiul consumatorilor
Unele dintre cele mai recente și importante cazuri de fuziune a energiei au fost aprobate după
ce părțile au propus angajamente față de Comisie, de exemplu între GDF și Suez. Unele

45. cazuri antitrust, cum ar fi cazul E.ON, au implicat, de asemenea, angajamente sau remedii,
atât structurale, cât și comportamentale.
Pe piața energiei, căile de atac structurale solicită părților care fuzionează să renunțe la o parte
din capacitatea lor și să deschidă piața noilor intrați și concurenții interesați să cumpere
plantele cesionate. Comisia Europeană sa bazat aproape exclusiv pe vânzări structurale pentru
a aborda preocupările legate de concurență și a constatat că soluțiile deosebit de eficiente sunt
cele care implică vânzarea de centrale care stabilesc prețurile, activele rețelei și participațiile
de control ale entității in fuziuni cu concurenții existenți.
In cele ce urmează am efectuat o analiza descriptiva la nivel înalt a indicatorilor selectați
privind caracteristicile și rezultatele pieței pentru a detecta modificările observabile ale
funcționării piețelor europene de gaz și energie electrică. Scopul final al acestei analiza este
de a obține o imagine amplă a stării actuale a piețelor.
Dintre indicatorii caracteristicilor pieței am considerat drept cei mai reprezentativi:
concentrarea pieței, bariere la intrare, lichiditatea pieței si proprietatea publică; iar din rândul
rezultatelor pieței am ales: preturile, marcarea en-gros la prețurile cu amănuntul, comutarea si
ratele sale si intensitatea concurenței
O concentrație ridicată a pieței energiei electrice poate fi problematică, deoarece creează
posibilitatea firmelor dominante de a-și exercita puterea de piață. Anchetele Sectoriale
desfășurate in ultimi ani au subliniat faptul că producătorii pot influența prețurile în două
moduri principale: prin retragerea capacității de pe piață sau prin stabilirea unor prețuri
ridicate atunci când producția lor este necesară pentru a satisface cererea. De când a fost
efectuata ancheta sectorială, concentrarea pieței în producția de energie electrică - măsurată
prin Indexul Herfindahl-Hirschman (HHI) - a scăzut în aproape toate statele membre, cu
excepția Germaniei și Ungariei. Cu toate acestea, piețele en-gros din mai multe state membre
rămân extrem de concentrate și caracterizate de dominația continuă a foștilor generatori de
monopol. Cotele de piață de peste 20% pentru cel mai mare generator ar putea fi considerate
un motiv de îngrijorare. În 16 state membre, cota de piață a celui mai mare producător
depășește 20%, iar în 18 state membre, valoarea măsurii HHI depășește pragul general

46. acceptat pentru piețele foarte concentrate (HHI = 2.000). În plus, țările mici din insulele Cipru
și Malta sunt încă caracterizate de un monopol complet, cu 100% din energia electrică
generată de cel mai mare generator (unic). Statele membre precum Germania, Finlanda, Italia
și Țările de Jos prezintă niveluri relativ scăzute de concentrare a pieței. ( să citezi sursa)
Piețele de energie electrică cu amănuntul prezintă modele similare de concentrare (cu o medie
a HHI de aproape 4500, iar cota de piață totala a celor mai mari trei furnizori de 74% în UE).
În 14 state membre, cota de piață a celor mai mari trei furnizori depășește 60%, ceea ce indică
niveluri ridicate de concentrare pe aceste piețe. Furnizorii principali au reușit să-și mențină
cotele de piață, iar pe aceste piețe nu au existat intrări noi a altor furnizori conform
Parlamentului European. În ceea ce privește partea pozitivă, concentrarea pieței, în general, a
scăzut în ultimul deceniu, prin scăderea cotei de piață medie a celor mai mari trei furnizori. O
imagine mixtă apare la nivel național. In tari precum în Bulgaria și Lituania, indicatorul cotei
de piață totala a celor mai mari trei furnizori sa redus la jumătate, în timp ce în Polonia și
Slovacia, raportul indicatorului a crescut semnificativ în ultimii ani. . ( să citezi sursa)
In cazul pieței gazului situația este alta, 20 de state membre prezinta o cotă de piață ridicată a
celui mai mare operator de gaze > 20%, interpretarea cotei de piață a celui mai mare
producător in este dificila deoarece structura pieței depinde de mulți factori precum nivelul
dotărilor cu gaz din cadrul unei țări sau infrastructura de import. În Marea Britanie, cel mai
mare producător de gaze are o cotă relativ mică de piață, deoarece Marea Britanie a urmărit
strategii puternice de liberalizare. Aceste piețe au fost liberalizate mai mult decât piețele cu
amănuntul, astfel de politici fiind considerate relativ reușite. Comparativ cu piețele energiei
electrice, piețele de gaz cu amănuntul, sunt mai concentrate, si rămânând extrem de
concentrate în majoritatea statelor membre.
Cota de piață a celor mai mari trei furnizori depășește 60% in 18 din statele membre, ceea ce
indică niveluri ridicate de concentrare pe aceste piețe, HHI depășind pragul de 2.000 în multe
țări pentru care există date disponibile. Nivelul ridicat de concentrare indică faptul că
concurența cu amănuntul în multe țări nu este încă bine dezvoltată.

47. In ceea ce privește integrarea pe verticala datele disponibile indică faptul că, deși nivelul de
integrare verticală a scăzut în medie începând cu anul 2007, acesta rămâne ridicat în întreaga
Europa (măsurat prin intermediul indicatorului de integrare verticală a OCDE.), cu anumite
diferențe intre statele membre.
Tabel nr. 3 Indicele de integrare verticala al energiei electrice
Tara Indicele de integrare verticala al energiei
electrice
Bulgaria 5.25
Franța 4.69
Germania 4.69
Marea Britanie 4.69
Irlanda 3.00
Belgia 3.00
Portugalia 2.45
Sursa:
Integrarea verticala pe piețele de gaz este foarte puternică în majoritatea piețelor naționale din
UE. Valoarea integrării verticale a OCDE avânda un nivel ridicat care a fost mai mare de 4 în
2013 pentru 18 din statele membre. Excepție de la regula face Marea Britanie a cărei piața a
gazelor naturale nu are o structură integrată pe verticală.
Privind reglementarea pieței produselor indicatorii OECD oferă o coordonata a nivelului
general de reglementare pe piețele de energie electrică din Europa. Indicatorul este compus
din patru subindicatoare care măsoară gradul de proprietate publică, reglementarea intrărilor,
integrarea verticală și structura pieței. Mediul de reglementare pe piețele de energie electrică
variază în Europa, ceea ce face ca tari precum Germania, Portugalia, Spania și Marea Britanie
sa aibă o piață mai puțin reglementată în comparație cu Cipru, Croația, Letonia și Malta, care
sunt foarte reglementate.

48. Studiind mai aprofundat elementele specifice ale reglementării, observăm că reglementarea
prețurilor în segmentul de gospodărie al pieței există în mai mult de jumătate din statele
membre. Pentru consumatorii industriali, prețurile reglementate sunt prezente în 11 din cele
28 de state membre. Reglementarea prețurilor - în special atunci când aceste prețuri sunt
stabilite sub prețurile pieței și care nu sunt conforme cu prețurile de pe piața en-gros - poate
denatura funcționarea pieței prin:
 Consolidarea poziției liderului de piață;
 Îngreunarea furnizorilor de a-și recupera costurile, descurajând astfel intrarea pe piață;
 Reducerea stimulentelor pentru investiții și modernizare a întreprinderilor în
infrastructură și servicii;
 Distrugerea competitivității agenților economici europeni prin împovărarea acestora
cu costuri mai ridicate ale energiei;
 Supra-consum
Mai mult decât atât, acționând ca punct central pentru ofertele alternative care se vor încadra
în jurul ofertelor reglementate, aceste prețuri prestabilite pot descuraja schimbarea. Conform
Raportului de monitorizare al pieței (ACER), aceasta, la rândul său, poate produce un efect
negativ asupra stimulentelor de intrare pe piață, a concurenței între furnizori și a calității
serviciilor
Pe piața gazelor naturale, în special în Bulgaria, Finlanda, Grecia, Letonia și Polonia, nivelul
general al reglementarilor este ridicat, conform datelor elaborate de OCDE. Piețele gazelor
sunt pe deplin liberalizate în Regatul Unit și foarte puțin reglementate în Germania, Spania și
Portugalia.
Valoare indicelui de reglementare a intrării pe piață gazelor este in medie foarte scăzut, cu o
valoare de 0,54 pentru UE, indicând ușurința de intrare pe piață. În majoritatea statelor
membre, acest indicator este mai mic decât 1, cu excepția Finlandei (4) și Letoniei (5).

49. Reglementarea prețurilor la gazele cu amănuntul continua in multe dintre statele membre,
preturile în segmentul gospodăriilor au dominat prin instituirea de reglementari în 14 state
membre ale UE în 2013, în timp ce 11 țări au reglementat și prețurile pentru clienții
industriali.
Analizând separarea proprietății pe piețele de energie electrică am constatat ca cel de-al treilea
pachet legislativ privind energia propus în 2009, care se aplică atât electricității, cât și gazului,
necesită o separare eficientă a operațiunilor rețelelor de transport de activitățile de furnizare și
producție (separare). În segmentul de transport, există mai multe modalități de separare:
 separarea conturilor și a unui operator independent;
 separarea operațională în cazul în care o companie poate opera rețeaua fără a deține
rețeaua;
 cesionarea integrală a ambelor entități (separarea proprietății).
Acesta din urmă este acceptat pe scară largă ca model optim deoarece elimină orice
stimulente pentru a discrimina.
Problemele de concurență asociate cu proprietatea publică includ chestiuni de control, acces
preferențial la capital și denaturări ale concurenței atât pentru, cât și pe piață, care pot fi
exacerbate prin capturarea reglementărilor. Din analiza datelor privind proprietatea publică a
producătorului de prima generație, elaborate de Comisia Europeană se poate observa că
sectorul energiei electrice prezintă încă niveluri ridicate de proprietate publică a
producătorului de prima generație (> 50%). Media în toate statele membre se ridică la 61,6%,
cu o participare publică de 95-100% în 11 state membre. Există 100% de proprietate în
Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Slovenia și Suedia.
In cazul piețelor de gaz nivelul de proprietate publică a producătorului de prima generație
este ridicat (> 50%) si poate fi observate în opt state membre. România, Bulgaria, Danemarca
și Irlanda avânda o proporție semnificativ mai mare decât media deținerii publice (toate peste
75%).

50. Cu toate ca in ultimi ani au apărut pe piețele naționale convergențe ale prețurilor en-gros,
diferențele de prețuri rămân semnificative. În România s-au observat cele mai scăzute prețuri
de încărcare a energiei electrice cu ridicata în Europa (38,59 € / MWh) in anul 2013, cele mai
mari valori fiind înregistrate în Italia (74,21 € / MWh), rezultând un raport de diferență de preț
de 1,9 între cele mai ieftine și cele mai ieftine scumpă țară din UE. Prețurile în Italia, Irlanda
și Marea Britanie au fost printre cele mai ridicate din UE în 2013, fie din cauze precum lipsa
unor capacități de interconexiune suficiente pentru piețele de energie învecinate (Italia și
Irlanda), sau datorită dominării combustibililor generați scumpi, cum sunt gazele naturale in
cazul Marii Britanii, la stabilirea marginalului prețul pe piața en-gros au dus ca aceste tari sa
dețină cele mai ridicate preturi din UE in 2013.
Intre 2007 și 2014 prețul mediu al energiei electrice cu amănuntul pentru gospodării a crescut
de la 0,14 € / KWh la 0,18 € / KWh, in timp ce același preț pentru clienți industriali a crescut
într-o măsura mai mica, de la 0,09 € / KWh la 0,11 € / KWh în aceeași perioadă. Ambele
evoluții au prezentat o schimbare de 5% de la an la an, si sunt mai mari decât rata medie a
inflației din aceeași perioada in UE (2,12%) . ( să citezi sursa)
Diferențe enorme de prețuri există in toate statele membre în ceea ce privește prețurile cu
amănuntul ale energiei electrice pentru gospodării, deși prețurile de vânzare cu amănuntul
pentru consumatorii industriali par ca converg treptat.
In prețurile cu amănuntul din cadrul pieței gazului în întreaga UE exista diferențe
semnificative, spre exemplu Romania în 2014 a avut cel mai mic preț estimat, de 3.10
eurocent / kWh la banda de consum D2 (5.56 MWh <consum <55.6 MWh), in timp ce cel mai
mare preț estimat, de 11,86 eurocent / kWh, a fost înregistrată în Suedia, indice de diferențiere
de preț rezultat fiind 3,8 între statul membru cel mai ieftin și cel mai scump din UE. . ( să
citezi sursa)
Prețurile cu amănuntul ale gazelor naturale pentru gospodării din UE au crescut cu 35% între
2007 și 2014,de la 5 Eurocenți / KWh la 7 Eurocenți / KWh, cu o schimbare medie anuală de
4%. Aproape toate statele membre au înregistrat creșteri ale prețurilor cu amănuntul ale

51. datorita inflației medii UE de 2, 12% în această perioadă. Excepție de la regula fac Ungariei și
României, unde prețurile utilizatorilor finali sunt reglementate și sunt stabilite sub prețurile
en-gros, in aceste tari prețurile cu amănuntul au scăzut efectiv. Cu toate acestea in întreaga
Uniune Europeana s-a înregistrat o scădere medie a preturilor la gaze naturale in gospodarii
cu 2% in 2014.
Pentru consumatorii industriali din întreaga UE există variații mari ale prețurilor între țări,
situația fiind similara celei a preturilor din gospodarii. Cel mai mic preț industrial estimat în
banda de consum I4 (27,780 MWh <consum <277,800 MWh) a fost înregistrat în Belgia, cu o
valoare de 2,69 eurocent / kWh, in timp ce cel mai mare preț a fost întâlnit in Grecia, cu o
valoare de 4,30 eurocent / kWh, indice de diferențiere de preț rezultat fiind de 1,74 între cel
mai ieftin și cel mai scump stat membru al UE in anul 2014.
Prețurile en-gros medii ale gazului au variat de la 25,27 € / MWh în Ungaria până la 37,45 € /
MWh în Lituania in 2013, in timp ce prețurile en-gros din întreaga UE au scăzut în medie cu
4% între 2012 și 2013.
În timp ce Marea Britanie și Luxemburg, au înregistrat creșteri de peste 60% față de prețurile
en-gros, in România, Polonia, Lituania, Ungaria, Polonia și Slovacia, state caracterizate de
reglementari ale tarifelor la gaz cu amănuntul, s-au înregistrat rate negative de marjă in anul
2013.
Un aspect important al piețelor care funcționează bine este ca oferă consumatorilor abilitatea,
in cazul in care își exprima dorința, de a-si schimba furnizorul de energie electrica, ca
răspunsul la semnalele de preț. În cazul în care comutarea este descurajată sau împiedicată in
cadrul piețele competitive, acțiunile consumatorilor, cum ar fi amenințarea cu schimbarea
furnizorului, exercitarea presiunii concurențiale asupra furnizorilor, ar putea descuraja intrarea
unor noi agenți pe piață, in temeiul că consumatorii sunt dificil de convins să își schimbe
furnizorii existenți.

52. Datele disponibile indică faptul că ratele de comutare a electricității sunt scăzute în mai multe
state membre (<10%), cu excepția Portugaliei, Olandei, Spaniei și Regatului Unit, care au un
nivel relativ ridicat de schimbare (variind de la 13 la 26%). Ratele scăzute de comutare
sprijină concluzia că nivelul efectiv al presiunilor concurențiale care decurg din consumatori
pe piețele de energie electrică poate fi limitat.
Pe piața de gaze din UE rata de schimbare a furnizorilor de gaze a consumatorilor este relativ
scăzută, înregistrând un procent de 5%, reprezentând media din cadrul Uniunii Europene.
Cele mai mari de trecere au fost înregistrate de Irlanda, Țările de Jos, Spania și Belgia, similar
cu cazul de pe piața energiei electrice.
3.3 – Abuzul de poziție dominantă în sectorul energetic al UE
Pentru a evidenția abuzul de poziție dominanta in sectorul energetic al UE am ales cazul
E.ON de posibil abuz de poziție dominanta pe piața germana de energie
In 2008, Comisia Europeană a investigat afirmațiile conform cărora E.ON a retras capacitatea
de producție disponibilă de pe piața en-gros de energie electrică din Germania pentru a crește
prețurile și pentru a descuraja noi investitori în din domeniul generării de energie. Ca efect al
acestor investigații, E.ON si-a luat un angajament de a renunța la un total de 5000MW de
capacitate de producție. Deși decizia Comisiei a fost anunțată la sfârșitul anului 2008,
măsurile de remediere au fost puse în aplicare în anii următori. În mod specific, diferitele
fabrici au fost vândute unor cumpărători diferiți între ianuarie 2009 și ianuarie 2010.
In același sens, Comisia s-a arătat îngrijorata că E.ON si-ar fi putut favoriza afiliații de
producție pentru furnizarea de servicii de echilibrare, trecând în același timp cu vederea
costurile rezultate pentru consumatori si împiedicând alți producători de energie să exporte
energie de echilibru în zonele acestora de transmitere. Ca răspuns la preocupările Comisiei pe
piața de echilibru a energiei electrice, E.ON s-a angajat să renunțe la rețeaua de înaltă
tensiune. Cesionarea plasamentului E.ON de echilibru a avut loc, de asemenea, la începutul
anului 2010.

53. Deciziile Comisiei au afectat două piețe principale de produse: piața de energie en-gros din
Germania și piața energiei de echilibrare. Deși efectul separării pe piața de echilibru ar fi
putut fi important, pe baza dovezilor existente privind relația dintre aceste două piețe
consideram ca, în comparație cu abuzul direct pe piața en-gros, acesta are o importanta mai
scăzută. Prin urmare, studiul de fata se concentrează asupra evaluării primei părți a deciziei,
adică a presupusului abuz de poziție dominantă pe piața en-gros de energie electrică.
Separarea în mod clar a efectelor de pe cele două piețe nefiind posibila, măsuram empiric
efectul cumulat al tuturor reglementarilor impuse în decizie.
Germania este caracterizată de o structură verticală a segmentului de generare a energiei pe
piața en-gros și piețele cu amănuntul. Sistemul de transport asigură livrarea energiei generate
sau importate companiilor regionale de furnizare, care apoi o distribuie prin intermediul
rețelelor de joasă sau medie tensiune către comercianții cu amănuntul și consumatorii finali,
iar piața paralelă de echilibru asigură faptul că tensiunea necesară este prezentă în rețea la un
moment dat.
In figura de mai jos am prezentat structura pieței de energie electrica din Germania, despre
care putem afirma ca are ca principali actori patru jucători mari integrați pe verticală: E.ON,
RWE, Energie Baden-Württemberg (EnBW) și Vattenfall, de asemenea principalii jucători pe
piața de retail și proprietarii unei mari părți a rețelei, cum ar fi, de exemplu operatori
municipali ("Stadtwerke")