SlideShare ist ein Scribd-Unternehmen logo

Jane eyre - Charlotte Bronte

•
•
S
Stefania Ciurdariu

Jane eyre - Charlotte Bronte

Bildung
1 von 313
Downloaden Sie, um offline zu lesen
Charlotte Bronte Jane Eyre CAPITOLUL I În ziua aceea nu aveam putin a s ieşim la plimbare. E drept cţ ă ă r t cisem diminea a un ceas prin crângul desfrunzit, dar de la prânz (când nuă ă ţ avea pe nimeni, doamna Reed prânzea devreme), vântul înghe at al ierniiţ adusese nori atât de întuneca i şi o ploaie atât de p trunz toare, încât nici nuţ ă ă te puteai gândi la plimbare. Eram mul umit . Nu miţ ă -au pl cut niciodat plimă ă b rile lungi, mai ales peă frig, şi eram îngrozit c o s treă ă ă buiasc s m întorc în înserarea rece, cuă ă ă mâinile şi picioarele înghe ate, mâhnit de cuvintele cu care m mustraţ ă ă Bessie, bona copiilor, şi umilit de conştiin a ină ţ feriorit ii mele fizice fa deăţ ţă Eliza, John şi Georgiana Reed. Eliza, John şi Georgiana erau acum aduna i în salon, lâng mama lor; iarţ ă mama, întins pe o canapea, înă preajma locului, şi înconjurat de to i ceiă ţ dragi – care deocamdat nu se certau, nici nu plângeau – p rea pe deplină ă fericit . Doamna Reed îmi interzisese s m al tur grupului lor, spunână ă ă ă du-mi cât îi p rea de r u c e silit s m in la distan , dar pân ce nu va aflaă ă ă ă ă ă ţ ă ţă ă mai întâi de la Bessie şi pân ce ea îns şi nu va observa str duin a mea deă ă ă ţ a-mi schimba caracterul, devenind mai prietenoas şi mai copil roas – cevaă ă ă mai vesel , mai desă chis , şi mai fireasc decât m ar tam – nuă ă ă ă -mi va putea recunoaşte drepturile cuvenite numai copiilor ei mul uţ mi i şi ferici i.ţ ţ — Ce spune Bessie c aş fi f cut? întrebai eu.ă ă — Jane, nu-mi plac de loc curioşii care m piseaz cu tot felul deă ă întreb ri! De altfel, e întră -adev r nemaiă pomenit ca un copil s se poarte aşaă cu cei mai în vârst . Stai la locul t u şi nu mai vorbi, dac nu po i vorbi ca oă ă ă ţ fat cuminte.ă Din salon d deai întră -o mic sufragerie, unde era şi un dulap cu c r i; mă ă ţ ă furişai acolo. Luai numaidecât o carte, având grij s fie una cu cât mai multeă ă ilustra ii. M aşezai în pervazul ferestrei, strângând picioarele turţ ă ceşte şi tr gând draperia de damasc roşu, m g seam adă ă ă ăpostit de amândouă ă p r ile. Cutele draperiei stacojii îmi ascundeau tot ce se g sea la dreaptaă ţ ă mea; în stânga erau geamurile limpezi, care m ocroteau f r să ă ă ă-mi ascundă vederii priveliştea unei zile mohorâte de noiembrie. Din când în când, întorcând foile c r ii, cercetam înf işarea acelei dupaă ţ ăţ -amieze de iarn . Înă dep rtare se z rea o gră ă ămad tulbure de pâcl şi de nori; în apropiere,ă ă frunzişul ud, tufişuri biciuite de furtun şi o ploaie necurmat goă ă nit s lbatică ă din urm de vijelia tânguitoare. M întorsei la cartea mea. Eraă ă Istoria p s rilor din Angliaă ă de Bewick. Nu m prea sinchiseam de text; existau,ă totuşi, câteva pagini de introducere peste care nu puteam trece în fug , cuă toat vârsta mea fraged . Pomeneau despre locurile unde se a in p s rile deă ă ţ ă ă mare, despre stâncile singuratice şi promontoriile locuite numai de ele, despre acele coaste ale Norvegiei, pres rate cu insule de la marginea deă miaz zi, Lindeness sau Naze, pân la capul Nord.ă ă "La nord unde-oceanul în valuri se zbate, Ape în clocot izbind de stâncile-aride,
Acolo, spre Thula, talazuri se umfl ,ă Gem ca furtuna şi spal Hebridele rmuri."ă ţă De asemenea nu puteam s trec peste descrierea sumar a aceloră ă inuturi înghe ate ale Laponiei, Siberiei, Spitzbergului, Noii Zemlia, Islandei,ţ ţ Groenlandei, cu vasta întindere a zonei arctice şi a acelor inuturiţ nem rginite, a acelor rezervoare de ger şi z pad , unde întinderi de gheaă ă ă ţă masiv , strânse în timpul iernilor de mai multe veacuri, sau îngr m dite înă ă ă str lucire de sticl , mun i peste mun i, înconjoar Polul şi concentreaz acoloă ă ţ ţ ă ă toat asprimea celui mai cumplit frig.ă Îmi f urisem o idee a mea despre acele inuturi, palide ca moartea, ideeă ţ neconturat , aşa cum sunt toate lucrurile, pe jum tate în elese, care plutescă ă ţ nel murite în mintea copiilor; dar ceea ce îmi închipuiam m impresionaă ă peste m sur . Textul acelor pagini introductive era legat de sucă ă cesiunea gravurilor şi d dea un în eles stâncii singuratice, în mijlocul unei înspumateă ţ m ri vijelioase, cor biei sf râmate şi aruncate pe o coast pustie, razeloră ă ă ă înfior toare şi reci ale lunii care, str lucind printre perdelele de nori, luminauă ă un naufragiu. Nu pot descrie atmosfera ce domnea în cimitirul singuratic, cu monumentul funerar pe care se putea desluşi o inscrip ie: gardul, cei doiţ copaci, orizontul strâmt, închis de un zid d r p nat, cu secera lunii noi careă ă ă prevestea ora fluxului de sear .ă Cele dou cor bii oprite pe marea liniştit mi să ă ă -au p rut fantome marine.ă Pe demonul care prindea cu o şpang traista în spiă narea tâlharului l-am privit numai în fug : era o ar tare de groaz .ă ă ă La fel şi f ptura aceea neagr , cu coarne, coco at seme în vârful uneiă ă ţ ă ţ stânci, cercetând cu privirea o mul ime îndep rtat , strâns în jurul uneiţ ă ă ă spânzur tori.ă Fiecare gravur îmi spunea o poveste, deseori tainic pentru în elegereaă ă ţ mea nedezvoltat şi pentru sentimentele mele nedes vârşite, dar totdeaunaă ă deosebit de interesant ; interesant ca şi acele poveşti pe care ni le spuneaă ă uneori Bessie, în serile de iarn , când se întâmpla s fie bine dispus şi când,ă ă ă dup ce aducea masa de c lcat în odaia copiilor, ne d dea voie s ne aşez mă ă ă ă ă lâng ea. Atunci, în vreme ce f cea cute la dantelele şi scufi ele de noapteă ă ţ ale doamnei Reed, ne hr nea curiozitatea înă fl c rat cu întâmpl ri deă ă ă ă dragoste şi aventuri din vechi poveşti cu zâne şi balade şi mai vechi sau, aşa cum am descoperit mai târziu, din Pamela şi Henric, conte de Moreland. Cu Bewick pe genunchi, eram fericit , fericit cel pu in în felul meu; nuă ă ţ m temeam decât de o întrerupere. Şi ea nu întârzie s vin . Uşa sufragerieiă ă ă fu deschis vioă lent. — Ei! Madam Mope! strig glasul lui John Reed. Dup aceea, t cu, fiindcă ă ă ă i se p ruse c odaia era goal . Unde dracu o fi? Lizzy, Georgy! Jane nu e aici,ă ă ă urm el (vorbind cu surorile sale). Spune i mamei c Jane să ţ ă -a dus s alergeă prin ploaie – s lbatic lighioaie!ă ă "Am f cut bine c am tras perdeaua", m gândii eu şi doream din totă ă ă sufletul s nu mi se descopere ascună z toarea. John nă -ar fi descoperit-o niciodat ; nă -avea nici privirea, nici mintea destul de agere; dar Eliza, b gândă capul pe uş , strig numaidocât:ă ă — Po i s fii sigur c e în pervazul ferestrei, John.ţ ă ă Am ieşit îndat de acolo, c ci tremuram la gândul de a fi târât de Johnă ă ă afar din ascunz toare.ă ă — Ce vre i? întrebai eu, cu o neîncredere stângace.ţ
— Spune: "Ce dori i, domnule Reed?" mi se r spunse. Vreau s vii încoa'!ţ ă ă Apoi, aşezându-se într-un jil , îmi f cu semn s m apropii şi s stau înţ ă ă ă ă picioare în fa a lui.ţ John Reed era un şcolar în vârst de paisprezece ani, cu patru ani maiă mare decât mine, pentru c atunci eu nu aveam decât zece. Era destul deă sp tos şi îndesat pentru vârsta lui; avea pielea smolit şi nes n toas ,ă ă ă ă ă tr s turile grosolane, fa a larg , m dularele greoaie, iar mâinile şi picioareleă ă ţ ă ă dezvoltate. Din pricina obiceiului de a se îndopa la mas , pielea îi era plin deă ă pete, ca a bolnavilor de ficat, ochii tulburi, obrajii buh i i. Ar fi trebuit s fieă ţ ă atunci la şcoal , dar mamă ă-sa îl luase acas pe o lun sau dou "din cauzaă ă ă s n t ii sale delicate". Domnul Miles, directorul pensionului, spunea c ar fiă ă ăţ ă pe deplin s n tos, dac i să ă ă -ar trimite mai pu ine pr jituri şi dulţ ă ciuri de-acas ;ă dar inima mamei se împotrivise unei p reri atât de aspre şiă -i surâdea mai mult ideea rafinat c asă ă pectul nes n tos al lui John se datora prea marii luiă ă sârguin e, şi, poate, dorului de cas .ţ ă John nu-şi prea iubea nici mama, nici surorile, iar pe mine nu m puteaă suferi. M pedepsea şi m oc ra nu de două ă ă ă-trei ori pe s pt mân , nu o dată ă ă ă sau de dou ori pe zi, ci întruna. Fiecare nerv al meu se temea de el şi fiecareă p rticic din carnea sau din oasele mele tres rea când se apropia. Erau clipeă ă ă când m înfioram de groaza pe care miă -o insufla; pentru c atunci când mă ă amenin a sau m b tea, nu puteam cere ajutorul nim nui. Serţ ă ă ă vitorii s-ar fi temut să-l jigneasc pe tân rul lor st pân, luânduă ă ă -mi ap rarea, iar doamnaă Reed era, în aceast priă vin , oarb şi mut . Ea nuţă ă ă -l vedea niciodată lovindu-m , nuă -l auzea niciodat oc rânduă ă -m , cu toate c din când în cândă ă f cea şi una şi alta chiar fa de dânsa, îns mai adesea în spatele ei.ă ţă ă Obişnuit s fiu supus fa de John, m apropiai de je ul s u. Timp deă ă ă ţă ă ţ ă trei minute scoase limba la mine, de-un cot. Îmi d deam seama c în curândă ă avea s m loveasc şi, aşteptând cu spaim lovitura, gândul meu se opreaă ă ă ă la înf işarea dezgust toare şi urât a celui care m va lovi.ăţ ă ă ă Nu ştiu dac miă -a citit gândul pe fa , dar deodat se ridic şi, f r sţă ă ă ă ă ă vorbeasc , m lovi cu putere. Mă ă -am cl tinat şi, reg sinduă ă -mi echilibrul, m-am îndep rtat cu un pas sau doi de scaunul lui.ă — Asta-i pentru neruşinarea cu care ai r spuns mamei, apoi fiindc teă ă -ai ascuns ho eşte în dosul draperiei şi la urm pentru privirea pe care miţ ă -ai aruncat-o adineauri, guzganule! Obişnuit cu oc rile lui John, nu miă ă -a trecut niciodat prin gând să ă-i r spund; grija mea era cum s fac s rezist loviturii ce trebuia neap rat să ă ă ă ă urmeze oc rilor.ă — Ce f ceai în dosul draperiei? m întreb el.ă ă ă — Citeam. — Arat cartea.ă M întorsei spre fereastr şiă ă -i adusei volumul lui John. — N-ai voie s ne iei c r ile; mama spune c depinzi de noi, nă ă ţ ă -ai bani, fiindc tat l t u nu iă ă ă ţ -a l sat nimic; ar trebui s cerşeşti, nu s tr ieşti aici cuă ă ă ă copii de gentilomi ca noi, s m nânci aceeaşi mâncare ca şi noi, s por iă ă ă ţ aceeaşi îmbr c minte, pe cheltuiala mamei noastre! Acum am s te înv euă ă ă ăţ minte să-mi r scoleşti biblioteca în halul sta, fiindc toate c r ile sunt aleă ă ă ă ţ mele, toat casaă -i a mea sau o s fie peste câ iva ani; duă ţ -te la pervazul uşii, departe de oglind şi de fereastr .ă ă M-am dus, f r s în eleg mai întâi ce gând avea; apoi când îl v zuiă ă ă ţ ă ridicând cartea, inândţ -o în cump n şi preg tinduă ă ă -se s-o arunce, m retraseiă instinctiv, sco ând un ip t; nţ ţ ă -o f cui îns destul de repede. Volumul zbur înă ă ă
aer, m lovi şi eu c zui izbinduă ă -mi capul de uş şi f cânduă ă -mi o t ietur .ă ă T ietura sângera; m durea cumă ă plit; spaima mea trecuse de orice culme, f când loc altor sentimente.ă — B iat r u şi crud ce eşti! îi strigai eu. Te por i ca un ucigaş, te por i caă ă ţ ţ un v taf de sclavi – ca împ ra ii romani!ă ă ţ Citisem Istoria Romei de Goldsmith şi-mi f cusem o anumit p rereă ă ă despre Neron, Caligula şi ceilal i. Fţ ăcusem în t cere şi paralele pe care până ă atunci înc nuă m gândisem s le rostesc cu glas tare.ă ă — Cum, cum! exclam el, mie miă -ai spus toate astea? A i auzitţ -o, Eliza, Georgiana! Am s-o spun mamei, dar înainte de toate... Spunând aceste cuvinte, se n pusti asupra mea şiă -l sim ii cum mţ ă înşfac de p r şi de umeri. Avea îns deă ă ă -a face cu o fiin ajuns laţă ă desperare. Vedeam cu adev rat în el un tiran, un ucigaş. Sim eam pic turiă ţ ă mici de sânge şiroindu-mi din cap de-a lungul gâtului şi sim eam o durereţ ascu it . Aceste senza ii erau mai puternice decât teama, care se pref cu înţ ă ţ ă furie. Nu prea ştiu ce f ceam cu mâinile, dar îl auzii pe John strigânduă -mi: "Guzganule! Guzganule!" şi mugind ca o vit .ă Ajutorul îi sosi curând. Eliza şi soră-sa alergaser să -o cheme pe mama lor, care se dusese sus. Doamna Reed intr în timp ce se petreceau toateă astea. Camerista ei, domnişoara Abbot, şi Bessie o înso eau. Fur m desp r i iţ ă ă ţ ţ şi auzii pe cineva rostind aceste cuvinte: — Doamne! Ce furie! Să-l loveasc pe domnul John!ă — A mai v zut vreodat cineva atâta patim ?ă ă ă — Lua iţ -o, spuse doamna Reed celor ce o urmau. Duce iţ -o şi închide iţ -o în odaia roşie. Patru mâini m apucar şi fui dus imediat sus.ă ă ă CAPITOLUL II Pe drum m-am împotrivit. Asta era ceva cu totul nou în purtarea mea, ceea ce înt ri foarte mult p rerea proast pe care Bessie şi domnişoaraă ă ă Abbot o aveau despre mine. Adev rul este c nuă ă -mi mai ineam firea, sauţ mai curând, cum ar spune francezii, îmi ieşisem din fire. Ştiam c pentru oă clip de împotrivire trebuia s m aştept la pedepse deosebit de aspre, dar,ă ă ă ca oricare alt rob r zvr tit, eram hot rât , în dezn dejdea mea, să ă ă ă ă -o in aşaţ pân la cap t.ă ă — Domnişoar Abbot, ineă ţ -i bra ul, spuse Bessie; e ca o pisic turbat .ţ ă ă — Ce ruşine! ce ruşine! strig camerista. Ce purtare urât , domnişoară ă ă Eyre. S loveşti un tân r gentilom, fiul binef c toarei dumitale! Tân rulă ă ă ă ă dumitale st pân!ă — St pânul meu! Cum, el e st pânul meu? Dar ce sunt eu, servitoare?ă ă — Nu! eşti mai pu in decât o servitoare, c ci nuţ ă faci nimic ca să- i câştigiţ existen a. Stai aici şi gândeşteţ -te la tic loşia ta.ă M duseser între timp în odaia unde doamna Reed poruncise s fiuă ă ă închis şi m aruncar pe un scaun. Întâiul meu imbold fu s m ridic dintră ă ă ă ă -o s ritur . Patru mâini m inur pe loc.ă ă ă ţ ă — Dac nu stai liniştit , va trebui s te leg m, spuse Bessie. Domnişoaă ă ă ă ră Abbot, împrumută-mi jartiera dumitale, c ci pe a mea ar rupeă -o numaidecât. Domnişoara Abbot se întoarse ca să-şi desprind jară tiera de pe piciorul ei voinic. Aceste preg tiri şi ruşinea mai mare ce mi se preg tea m liniştiră ă ă ă
pu in.ţ — Nu scoate jartiera, strigai eu, c nu m mişc.ă ă Şi ca să-mi înt resc spusele, m ag ai cu mâinile de scaun.ă ă ăţ — Chiar ia seama s nu te clinteşti de aici, spuse Bessie.ă Când fu sigur c eram întră ă -adev r hot rât s ascult, îmi d du drumul.ă ă ă ă ă Atunci ea şi domnişoara Abbot îşi încrucişar bra ele şi m priviră ţ ă ă posomorâte şi b nuitoare, ca şi când ar fi crezut c miă ă -am pierdut min ile.ţ — N-a f cut niciodat atâtea prostii, spuse Bessie, întorcânduă ă -se spre camerist .ă — Dar totdeauna era înclinat spre aşa ceva. Eu iă -am spus adeseori doamnei p rerea mea şi dânsa a recunoscut c am dreptate: e un copilă ă pref cut. Nă -am v zut niciodat o feti de vârsta ei aşa lipsit de sinceritate.ă ă ţă ă Bessie nu r spunse, dar îmi zise numaidecât:ă — Ar trebui să- i dai seama, domnişoar , c datorezi mult doamneiţ ă ă Reed. Ea te ine, şi dac teţ ă -ar izgoni, ai fi silit s te duci întră ă -un azil de s raci.ă N-aveam ce r spunde la cuvintele astea. Nu erau noi pentru mine. Celeă mai vechi amintiri din via a mea se legau de astfel de aluzii. Aceste imput riţ ă privitoare la starea de dependen în care m aflam ajunseser o liţă ă ă tanie nel murit pentru urechile mele: foarte dureroase şi ap s toare, dar peă ă ă ă jum tate neîn elese. Domnişoara Abbot se amestec şi ea:ă ţ ă — Şi nu se cuvine s te crezi la fel cu domnul şi domă nişoarele Reed, numai pentru c doamna are bun tatea s te creasc împreun cu dânşii.ă ă ă ă ă Copiii doamnei Reed vor avea o groaz de bani, iar dumneata nimic; trebuieă deci s fii umil şi s încerci a le fi pe plac.ă ă ă — Ceea ce î i spunem e spre binele dumitale, ad ug Bcssie, cu glas maiţ ă ă pu in aspru. Trebuie s cau i s fii folositoare şi pl cut , ca s te ie aici; darţ ă ţ ă ă ă ă ţ sunt sigur c , dac vei fi s lbatic şi furioas , doamna o s te alunge.ă ă ă ă ă ă ă — Şi apoi, urm domnişoara Abbot, Dumnezeu o va pedepsi. Atunciă unde va ajunge? Ar putea s-o tr sneasc tocmai când face nebuniile. Haide,ă ă Bessie, s-o l s m. Penă ă tru nimic în lume n-aş vrea s am o inim ca a ei. Cândă ă o s fii singur , fă ă ă- i rug ciunile, domnişoar Eyre; dac nu te vei c i,ţ ă ă ă ă Dumnezeu va îng dui unui duh r u s coă ă ă boare prin coş ca s te r peasc .ă ă ă Plecar , tr gând uşa în urma lor şi încuindă ă -o. Camera roşie era o odaie de musafiri în care se dormea foarte rar. Aş putea chiar spune c niciodat , în afar de zilele când la Gateshead Hallă ă ă soseau din întâmplare mul i oaspe i şi era nevoie s se foloseasc şi ultimaţ ţ ă ă odaie; cu toate acestea, era una din cele mai mari şi mai ar toase înc periă ă ale casei. În mijloc se în l a un pat ca un altar, sus inut de stâlpi de mahonă ţ ţ masiv de care atârnau draperii de m tase purpurie; dou ferestre mari, cuă ă jaluzelele totdeauna trase, erau pe jum tate ascunse de ghirlande şi draperiiă la fel cu ale patului; covorul era stacojiu; masa, aşezat la piciorul patului,ă acoperit cu un postav c r miziu; pere ii vopsi i întră ă ă ţ ţ -o culoare roşiatic cu reă - flexe trandafirii; dulapul, toaleta, fotoliile, din mahon vechi, cu lustru de culoare închis . În mijlocul acestor umbre întunecate, se în l a pe pat şiă ă ţ str lucea, alb , o gr mad de saltele şi de perne, totul acoperit cu o p tură ă ă ă ă ă de Marsilia, ca neaua de alb . Ascuns în umbr la capul patului, se z rea ună ă ă jil larg, capitonat, tot de culoare alb , careţ ă -mi p rea un tron adumbrit, iară dedesubt se găsea un sc unel pe care se in picioarele.ă ţ Odaia era rece, fiindc se f cea rar focul în ea; fiind departe de buc t rieă ă ă ă şi de odaia copiilor, era totdeauna t cut şi, cum rareori intra cineva aici,ă ă avea în permanen un aer solemn. Numai jupâneasa venea sâmb ta sţă ă ă
ştearg praful strâns în linişte timp de o s pt mân pe oglinzi şi pe mobile.ă ă ă ă Chiar doamna Reed o vizita la r să timpuri destul de mari, ca s cerceteze ună anume sertar secret al dulapului, unde erau închise diferite hârtii, sipetul ei de giuvaericale şi o miniatur a r posatului s u b rbat. Aceste din urmă ă ă ă ă cuvinte închid în ele taina od ii roşii, vraja care o f cea atât de singuratic , înă ă ă ciuda întregii ei m re ii.ă ţ Domnul Reed murise cu nou ani înainte; acolo îşi d duse sufletul,ă ă z cuse pe catafalc, de acolo fusese scos sicriul de c tre ciocli şi din ziuaă ă aceea un sim mânt de trist evlavie ap rase camera de vizite frecvente.ţă ă ă Bessie şi apriga domnişoar Abbot m l sar intuit pe o sofa scundă ă ă ă ţ ă ă lâng c minul de marmur . Patul se în l a în fa a mea; în dreapta era dulapulă ă ă ă ţ ţ înalt, întunecat, cu luciul mat al t bliilor tulburat de reflexe stinse; în stânga,ă ferestrele cu geamuri mate; între ele o oglind mare r sfrângea pustiaă ă m re ie a camerei şi a patului. Nu eram de loc sigur dac uşa fuseseă ţ ă ă încuiat şi, de cum îndr znii s m mişc, m ridicai, vrând s m încredină ă ă ă ă ă ă ez.ţ Vai! niciodat vreo temni nă ţă -a fost mai bine închis . Întorcânduă -m , fui silită ă s trec prin fa a oglinzii. Priă ţ virea mea fascinat se cufund f r voie înă ă ă ă adâncul ei. În abisul imaginar totul era mai rece, mai întunecat decât în realitate, şi ciudata, mica fiin care m privea cu fa a ei palid , cu bra eleţă ă ţ ă ţ desprinzându-se din umbr , cu ochii str lucitori de team şi fr mântână ă ă ă du-se în odaia aceea, unde totul era neclintit, îmi f cu deodat impresia unui duh,ă ă mi se p ru ca o n luc mic , jum tate zân , jumă ă ă ă ă ă ătate spiriduş, despre care Bessie ne povestea seara, şi pe care ne-o înf işa ieşind din v i singuratice,ăţ ă ml ştinoase, n p dite de ferigi, spre a se ar ta privirii c l torilor întârzia i.ă ă ă ă ă ă ţ M-am întors la locul meu. Toate supersti iile pe care le cunoşteam începur s mi se strecoare înţ ă ă minte, dar clipa izbânzii lor depline nu venise înc . Sângele tot îmi maiă înc lzea vinele, furia roabei r zvr tite înc m mai st pânea cu puterea eiă ă ă ă ă ă grozav . Înainte de a m l sa ab tut de spaima prezenă ă ă ă ă tului, trebuia să încetinesc goana înspre trecut a amintirilor. Asuprirea s lbatic a lui John Reed, trufaşa nep sare a surorilor lui,ă ă ă duşm nia mamei lor, p rtinirea servitoă ă rilor îmi întunecau mintea, ca nişte murd rii azvârlite întră -o fântân tulbure. De ce trebuia s suf r întruna? Deă ă ă ce se purtau f r încetare dispre uitor cu mine? Pentru ce vin eram osândiă ă ţ ă tă f r n dejde de izb vire? De ce nu puteam s plec niciodat ? De ce zadară ă ă ă ă ă nic aş fi încercat s câştig bun voin a cuiva? Eliza, deşi înc p âă ă ţ ă ăţ nat şi egoist ,ă ă era respectat . Georgiana, r sf at , piză ă ăţ ă maş , obraznic , cert rea , eraă ă ă ţă tratat cu îng duin de toat lumea. Frumuse ea ei, obrajii trandafirii,ă ă ţă ă ţ cârlion ii de aur p reau s încânte pe to i cei ce o priveau şi sţ ă ă ţ ă-i r scumpereă greşelile. John nu era niciodat contrazis, nici pedepsit, cu toate c suceaă ă gâtul porumbeilor, omora p lmaşii, asmu ea dul ii împotriva oilor, despuia deă ţ ă roade vi ele din sere şi rupea mugurii plantelor rare; îi zicea "zgrip uroaiţ ţ c "ă chiar mamei sale; îi reproşa c are pielea smolit , cum o avea şi el; nu ineaă ă ţ de loc seama de dorin ele ei şi nu arareori îi rupea ori îi p ta rochiile deţ ă m tase şi, totuşi, ea îl numea "scumpul meu odor". Eu nu îndr zneam s facă ă ă nici o singur greşeal , m str duiam să ă ă ă ă-mi îndeplinesc îndatoririle, dar cu toate astea, de diminea a pân seara mi se spunea c sunt rea şi nesuferit ,ţ ă ă ă moroc noas şi plin de ascunzişuri..ă ă ă Capul m durea înc şiă ă -mi sângera de lovitura pe care o primisem. Nimeni nu-l mustrase pe John pentru c m lovise f r mil . Îns pentru că ă ă ă ă ă ă m împotrivisem lui, ca s m feresc de alt s lb ticie, m împov rau to i cuă ă ă ă ă ă ă ă ţ osândele lor.
"Nedreptate! Nedreptate!" striga mintea mea a â at de imboldulţ ţ ă dureros al unei energii precoce, dar trecătoare. Ceea ce era în mine t rie deă caracter, stârnit de tot ce se petrecea în juruă -mi, m f cea s visez la celeă ă ă mai ciudate mijloace menite s m scape de asuprirea aceasta de nesuferit;ă ă m gândeam s fug, sau, dac nă ă ă -oi putea fugi, s nu m nânc nimic, s moră ă ă de foame. Ce jale în sufletul meu în acea după-amiaz posomoă rât ! Cât deă tulburat miă -era mintea şi cât de r zvr tit inima! Totuşi, în ce bezn deă ă ă ă neştiin se desf şura acea lupta! Nu puteam r spunde la aceast neîncetatţă ă ă ă ă întrebare a fiin ei mele l untrice: de ce eram sortit s suf r aşa? Acum,ţ ă ă ă ă dup ce au trecut mul i ani – nu voi spune câ i – toate acestea mi se pară ţ ţ limpezi. La Gateshead Hall eram un element discordant. Acolo nu sem nam cuă nimeni; nu m puteam potrivi de fel cu doamna Reed, cu copiii ei sau cuă slugile la care inea ea mai mult. E adev rat c dac ei nu m iubeau, nici euţ ă ă ă ă nu-i iubeam mai mult. Nu erau sili i s arate dragoste unei fiin e care nuţ ă ţ putea iubi pe nici unul dintr-înşii, o fiin str in care se deosebea de ei prinţă ă ă fire, în elegere şi porniri; o fiin nefolositoare, care nu era în stare s leţ ţă ă serveasc interesele sau s le sporeasc pl cerile; o fiin d un toare, ceă ă ă ă ţă ă ă c uta s p streze în ea s mân a r ză ă ă ă ţ ă vr tirii împotriva purt rii lor şi un dispreă ă ţ neînduplecat fa de p rerile lor. Ştiu c , dac aş fi fost o copil vioaie,ţă ă ă ă ă str lucitoare, nep s toare, preten ioas , frumoas , nebuă ă ă ţ ă ă natic , doamnaă Reed mi-ar fi îndurat mai uşor prezen a, cu toate c mţ ă -aş fi g sit tot subă st pânirea ei şi tot lipă sit de prieteni. Copiii ei miă -ar fi ar tat mai mult dină acea prietenie ce se vede de obicei între tovar şii de joc – şi servitorii ar fiă fost mai pu in porni i s fac din mine apul lor isp şitor.ţ ţ ă ă ţ ă Lumina zilei începea s scad în odaia roşie. Trecuse de ora patru şi noriiă ă care acopereau cerul trebuiau s aduc în curând un amurg posomorât.ă ă Auzeam ploaia b tând mereu în geamurile sc rii şi vântul urlând în deă ă sişul dind r tul holului. Încetul cu încetul m f cui rece ca piatra şi pierdui totă ă ă ă curajul. Obişnuita mea umilin , îndoiala, descurajarea omului p r sit c zurţă ă ă ă ă ca ploaia rece pe cenuşa cald înc a mâniei mele stinse. To i spuneau că ă ţ ă aveam porniri rele şi poate era adev rat: nu pl smuisem eu oare gândul de aă ă m l sa s mor de foame? Asta ar fi fost cu siguran o crim . Şi eram oareă ă ă ţă ă preg tit s mor? O, cripta de sub altarul bisericii din Gateshead era un limană ă ă ademenitor! Mi se spusese c domnul Reed era înmormântat acolo.ă Gândurile îmi aduseser astfel în minte chipul mortului; începui s st ruiă ă ă asupra acestei imagini cu o spaim crescând . Nu puteam s miă ă ă -l amintesc, dar ştiam că-mi fusese unchi, fratele mamei, c m luase la el cândă ă r m sesem o biat orfan şi în ultimele sale clipe ceruse doamnei Reed să ă ă ă ă-i promit c voi fi crescut ca şi copiii lor. Doamna Reed credea f r îndoială ă ă ă ă ă c şiă -a inut cuvântul şi aş spune chiar c şi lţ ă -a inut, atât cât îi îng duia firea.ţ ă Cum ar fi putut s m vad cu încântare, înc lcând drepturile copiilor s i, peă ă ă ă ă mine, care, dup moartea so ului ei, nu eram prin nimic legat de dânsa?ă ţ ă Trebuie să-i fi fost tare nepl cut c se legase printră ă -un jur mânt silit s fieă ă mama unei copile pe care nu o putea iubi şi să-şi vad astfel via a de familieă ţ în permanen stingherit de o str in a c rei prezen nu era nim nuiţă ă ă ă ă ţă ă pl cut .ă ă Un gând ciudat miji în mintea mea. Nu m îndoiam – nu m îndoisemă ă niciodat – c , dac domnul Reed ar fi tr it, să ă ă ă -ar fi purtat bine cu mine, iar acum, pe când priveam patul acoperit cu p tura alb , pere ii cuprinşi încetulă ă ţ cu încetul de umbra nop ii şiţ -mi îndreptam, din când în când, privirea
fascinat spre oglinda ce nu mai reflecta decât contururi întunecate, începuiă să-mi amintesc ce auzisem spunându-se despre mor ii care, tulbura i înţ ţ morminte prin c lcarea ultimelor lor dorin i, se întorc pe p mânt spre aă ţ ă pedepsi pe cei ce-şi calc jur mântul şi a r zbuna pe cel obijduit. Mă ă ă ă gândeam c duhul domă nului Reed, h r uit de suferin ele copilului surorii sale,ă ţ ţ îşi va p r si poate l caşul, fie că ă ă -ar fi sub bol ile bisericii, fie în lumeaţ necunoscut a mor ilor şi se va ivi în fa a mea în acea odaie. Îmi şterseiă ţ ţ lacrimile şi-mi în buşii suspinele, temânduă -m ca nu cumva semnele uneiă dureri prea puternice s trezeasc un glas supranatural care s m mângâie,ă ă ă ă sau s fac s ias din bezn vreun chip înconjurat de aureol care s seă ă ă ă ă ă ă aplece spre mine cu o mil ciudat . Sim eam c aceste lucruri, atât deă ă ţ ă alin toare în poveste, ar fi grozave dac să ă -ar înf ptui. M silii din r sputeri să ă ă ă înl tur acest gând şi s fiu tare. Scuturânduă ă -mi p rul de pe ochi, miă -am în l at capul şi am încercat s privesc curajoas în jurul meu.ă ţ ă ă În clipa aceea, o lumin se prelinse deă -a lungul peretelui. M întrebamă dac nu era o raz de lun strecuă ă ă rat printre jaluzele. Nu, razele lunii erauă neclintite: fâşia de lumin se cl tina. Pe când priveam, lumina aluă ă nec peă tavan şi prinse s tremure deasupra capului meu. Azi sunt gata s cred că ă ă aceast fâşie de lumin era flaă ă c ra unui felinar purtat de cineva care treceaă pe pajişte: dar atunci, sim ind spaima cuprinzânduţ -mi inima şi biciuindu-mi nervii, luai acea raz âşnit fugar drept vesă ţ ă titorul unei vedenii venite de pe cel lalt t râm. Inima îmi b tea cu putere, capul îmi ardea. Un sunet ceă ă ă sem na eu un fâlfâit de aripi ajunse pân la urechile mele. Lâng mine p reaă ă ă ă c se afl ceva... Sim eam ca o ap sare pe piept, şi mă ă ţ ă ă-n buşeam; nu maiă putui îndura... M n pustii la uş , scuturai clan a cu o st ruină ă ă ţ ă ţă dezn d jduit . Auzii paşi alergând înspre odaia mea. Cheia fu r sucit înă ă ă ă ă broasc . Bessie şi domnişoara Abbot intrar .ă ă — iŢ -e r u, domnişoar Eyre? întreb Bessie.ă ă ă — Ce zgomot îngrozitor! M-a cuprins spaima, exclam domnişoaraă Abbot. — Lua iţ -m ! L sa iă ă ţ -m s m duc în odaia copiilor, strigai.ă ă ă — De ce? Te-ai lovit? Ai v zut ceva? întreb din nou Bessie.ă ă — Oh! Am văzut o lumin şi am crezut c o s vin o stafie.ă ă ă ă O apucasem pe Bessie de mân şi ea nu şiă -o retrase. — Ai strigat f r nici un rost, spuse domnişoara Abbot cu un fel deă ă scârb . Şi ce zbierete! Ar putea fi iertat dac ar fi suferit mai mult, dar voiaă ă ă numai s venim încoa'. Cunosc eu pref c toriile ei viclene.ă ă ă — Ce înseamn toate astea? întreb un glas autoriă ă tar, şi doamna Reed sosi pe coridor. Boneta îi flutura şi mersul gr bit f cea să ă ă-i foşneasc rochia.ă Bessie şi Abbot, mi se pare c vă -am poruncit s-o l sa i pe Jane în odaie până ţ ă când voi veni s-o iau eu. — Domnişoara Jane striga aşa de tare! îndr zni Bessie.ă — L sa iă ţ -o! Haide, feti o, nţ -o mai ine pe Bessie de mân . Fii sigur cţ ă ă ă nu vei izbuti prin tertipuri de astea. Dispre uiesc pref c toria, mai ales laţ ă ă copii, şi e de datoria mea să- i dovedesc c prin şiretenie nu vei dobândiţ ă niciodat nimic. Vei sta aici o or mai mult şiă ă - i vei rec p ta libertatea numaiţ ă ă cu condi ia unei supuneri şi linişti des vârşite.ţ ă — Oh! m tuş ! Fieă ă - i mil de mine! Iartţ ă ă-m ! Nu mai pot îndura;ă pedepseşte-m altfel! Am s mor aici...ă ă — Taci! Înverşunarea asta îmi face grea !ţă Şi f r îndoial c aşa sim ea. M socotea o comedian precoce; credea,ă ă ă ă ţ ă ă cu toat sinceritatea, c sunt o fiin în care se g seau amestecate patimiă ă ţă ă
aprinse, un spirit josnic şi o f rnicie primejdioas .ăţă ă Bessie şi Abbot ieşir din odaie. Doamna Reed, scoas din r bd ri deă ă ă ă spaima şi lacrimile mele, m îmbrânci, zorit , în untru şi m închise, fur să ă ă ă ă ă spun m car un cuvânt. O auzii plecând. Cred c am avut atunci o stare deă ă ă leşin, c ci nuă -mi amintesc ce a urmat. CAPITOLUL III Când mi-am venit în fire mi s-a p rut c am sc pat dintră ă ă -un vis îngrozitor şi c v d o lumin roşie, v rgat de dungi negre şi groase. Am auzit glasuriă ă ă ă ă ce vorbeau în şoapt , de parc ar fi fost v tuite de murmurul vântului sau ală ă ă ploii. Fr mântarea, nesiguă ran a şi mai ales spaima mţ -au z p cit de tot. După ă ă pu in timp, sim ii pe cineva apropiinduţ ţ -se de mine, ridicându-m şiă asezându-m întră -o pozi ie mai comod ; nimeni nu se purtase pân atunciţ ă ă fa de mine cu atâta duioşie. Miţă -am rezemat capul de o pern sau de ună bra şi mţ -am sim it bine.ţ Cinci minute dup aceea, buim ceala se risipise. Îmi d dui bine seamaă ă ă c eram culcat în patul meu şi c lumina roşie venea de la foc. Se l saseă ă ă ă noaptea, o lumânare ardea pe mas . Bessie st tea în picioare, la margiă ă nea patului şi inea în mân un vas plin cu ap , iar un domn, aşezat pe un scaunţ ă ă lâng perna mea, se apleca spre mine.ă Sim ii o uşurare nespus , o alin toare certitudine c eram ocrotit şi înţ ă ă ă ă siguran , când observai c în odaie se afla un necunoscut, un str in care nuţă ă ă locuia la Gateshead şi nu f cea parte din familia doamnei Reed. Luânduă -mi ochii de la Bessie (cu toate c prezen a ei era penă ţ tru mine era mai pu inţ sup r toare decât a domnişoarei Abbot, de pild ) am cercetat fa a str inului.ă ă ă ţ ă L-am recunoscut: era domnul Lloyd, farmacistul. Doamna Reed îl chema câteodat , când se îmboln veau servitorii; pentru ea şi pentru copii chemaă ă un doctor. — Ştii cine sunt? m întreb domnul Lloyd.ă ă I-am rostit numele şi i-am dat mâna. El a luat-o şi mi-a spus zâmbind: — În scurt timp, totul o s fie bine. Pe urm îmi aşez încet capul peă ă ă pern şi adresânduă -se lui Bessie, îi spuse s vegheze cu mult grij s nu fiuă ă ă ă stingherit în timpul nop ii. Dup ce mai d du câteva îndrum ri, l sând a seă ţ ă ă ă ă în elege c va reveni a doua zi, plec , spre marea mea p rere de r u. Mţ ă ă ă ă ă sim eam aşa de ocrotit , aşa de îngriţ ă jit , cât statea el pe scaun la c p tâiulă ă ă meu! Când închise uşa, pentru mine odaia se întunec , r m sei iar ab tut şiă ă ă ă ă m copleşi o mâhnire de nespus.ă — Sim i nevoia s dormi, domnişoar ? întreb Bessie aproape cuţ ă ă ă blânde e.ţ Abia dac îndr zneam s r spund, c ci m temeam c urm toareleă ă ă ă ă ă ă ă cuvinte vor fi prea aspre. — O s încerc.ă — Doreşti s bei ceva, sau crezi c ai putea s m nânci?ă ă ă ă — Nu, Bessie, mul umesc.ţ — Atunci m duc s m culc, c ci e trecut de miezul nop ii; dar po i să ă ă ă ţ ţ ă m chemi, dac ai nevoie de ceva peste noapte.ă ă Ce minunat de îndatoritoare era! Îmi d du curaj să ă-i pun o întrebare. — Bessie, ce-i cu mine? Sunt bolnav ?ă — Cred c de atâta plâns ai leşinat în odaia roşie. În curând o s te sim iă ă ţ mai bine, f r îndoial .ă ă ă Bessie trecu al turi, în odaia fetei din cas şi o auzii spunând:ă ă
— Sarah, hai s dormi cu mine în odaia copiilor. Pentru nimic în lume nuă vreau s r mân singur noaptea cu copilul sta nenorocit. Ar putea să ă ă ă ă moar ! Criza pe care a avută -o e aşa de ciudat . O fi v zut de bun seamă ă ă ă ceva. Doamna e prea aspr .ă Sarah se întoarse cu Bessie. Se culcar amândou . Leă ă -am auzit şoptind vreo jum tate de ceas înainte de a adormi. Prinsei câteva cuvinte dină convorbire şi ghicii subiectul. "O form îmbr cat în alb a trecut prin fa a ei şi a pierit... Un câineă ă ă ţ mare, negru venea din urm ... Trei loă vituri puternice la uşa od ii... O lumină ă în cimitir, chiar deasupra mormântului fiului s u..."ă La urm adormir amândou ; focul şi lumânarea se stinser . Petrecuiă ă ă ă noaptea într-o veghe plin de team ; urechile, ochii, mintea îmi erauă ă deopotriv încordate de spaim , una din acele spaime pe care numai copiii leă ă pot sim i.ţ Întâmplarea aceasta din odaia roşie n-a fost urmat de nici o boal lungă ă ă sau serioas . Totuşi nervii îmi fur zdruncina i şi urm rile le simt înc şi azi.ă ă ţ ă ă Da, doamn Reed, datorit dumilale am îndurat chinurile dureă ă roase ale multor spaime; dar trebuie s te iert, c ci nu ştiai ce faci; credeai că ă ă dezr d cinezi numai apuc turile mele rele, când, de fapt, îmi sf râmai corzileă ă ă ă inimii. A doua zi, c tre prânz, mă -am sculat, m-am sp lat şi dup ce mă ă -am învelit într-un şal m-am aşezat lâng că ămin. M sim eam slab şi sleit ; dară ţ ă ă suferin a mea cea mai mare venea de la o mâhnire de nespus ce m f cea sţ ă ă ă plâng pe înfundate: de-abia îmi ştergeam o pic tur s rat de pe obraz, că ă ă ă ă altele urmau. Şi totuşi – gândeam – ar fi trebuit s fiu fericit , c ci nimeni dină ă ă familia Reed nu era de fa : to i copiii plecaser cu tr sura, cu mama lor.ţă ţ ă ă Abbot cosea şi ea în alt odaie, iar Bessie, care intra şi ieşea s rânduiască ă ă sertarele şi s aranjeze juc riile, îmi vorbea din când în când cu o blânde eă ă ţ neobişnuit . Trebuia s m cred în rai, obişnuit cum eram cu o via deă ă ă ă ţă mustr ri neîncetate, de str duin i ner splă ă ţ ă ătite; dar nervii îmi fuseser atât deă zdruncina i, încât liniştea nu mai avea putere de aţ -i potoli şi nici o pl cere nuă mai putea trezi în ei o senza ie agreabil .ţ ă Bessie coborî în buc t rie şiă ă -mi aduse o bucat de tort pe o farfurie deă por elan pictat în culori str luciţ ă ă toare, pe care se vedea o pas re aă paradisului aşezat pe o cunun de zorele şi de boboci de trandafiri. Farfuriaă ă aceea trezise în mine o admira ie înfl c rat ; cerusem, deseori, s mi seţ ă ă ă ă îng duie s o v d mai de aproape, dar pân atunci nă ă ă ă -am fost socotită vrednic de acest batir; iar acum acel por elan pre ios sta pe genunchii mei şiă ţ ţ eram îndemnat , prieteneşte, s m nânc pr jitura, dar era zadarnic! Veneaă ă ă ă prea târziu, ca aproape toate favorurile mult timp dorite şi deseori refuzate! N-am putut mânca torta. Penele p s rilor şi culorile florilor mi se p reauă ă ă ciudat de şterse, f r via . Pusei deoparte farfuria şi torta. Bessie m întrebă ă ţă ă ă dac vreau o carte. Acest cuvânt avu darul de a m trezi în mod trec tor şi oă ă ă rugai s aduc din bibliotecă ă ă C l toriile lui Gulliver.ă ă Citisem şi recitisem, cu o pl cere veşnic nou , acest volum. Luam întâmpl rile cuprinse acolo dreptă ă ă fapte adev rate şi eleă -mi trezeau un interes mai adânc decât povestirile cu zâne, c ci dup ce c utasem în zadar zânele printre frunze, în coroleleă ă ă clopo eilor, sub ciuperci, prin iederile care acoţ pereau zidurile vechi, mă resemnasem la gândul trist c ele p r siser Anglia spre a se ad posti înă ă ă ă ă vreo ar unde p durile erau mai s lbatice şi mai dese, iar popuţ ă ă ă la ia mai rar .ţ ă În schimb Lilliput şi Brobdingnag se aflau, dup pă ărerea mea, în vreun col al p mântului şi nu m îndoiam c va veni o zi când voi putea face oţ ă ă ă
c l torie lung şi voi vedea cu ochii mei câmpiile mici, casele şi arborii, miculă ă ă popor, vacile minuscule, oile şi p s rile unuia dină ă tre regate – sau holdele înalte cât p durile, dul ii nespus de mari, pisicile îngrozitoare, oamenii şiă ă femeile înalte cât turnurile, ale celuilalt. Totuşi, când am avut în mân acelă volum drag, când începui să-l r sfoiesc pagin cu pagin , c utând înă ă ă ă minunatele sale gravuri farmecul pe care-l g sisem totdeauna în ele, totul miă se p ru întunecat şi trist: uriaşii nu mai erau de cât stafii jig rite; pigmeii,ă ă spiriduşi de temut şi r uf c tori; Guliiver, un c l tor dezn d jduit, r t cit înă ă ă ă ă ă ă ă ă acele inuturi îngrozitoare şi priţ mejdioase. Închisei cartea, c ci nu mai aveamă poft de citit şi o pusei pe mas , lâng torta din care nu gustasem. Bessieă ă ă sfârşise de m turat şi dereticat odaia, iar dup ce se sp l pe mâini, deschiseă ă ă ă un sertar plin de m t suri şi atlazuri str lucitoare şi începu s fac o p l rieă ă ă ă ă ă ă nou pentru p puşa Georgianei. În timp ce lucra, cânta:ă ă "Pe vremea când pribegeam ca tiranii. Ce mult e de-atunci..." Auzisem deseori acest cântec şi totdeauna îmi f cuse mare pl cere, c ciă ă ă Bessie avea glas dulce, sau cei pu in aşa mi se p rea mie. Dar acum, deşiţ ă vocea îi era tot dulce, melodia îmi ap rea de o triste e neînchipuit .ă ţ ă Câteodat , cu gândul la lucrul ei, cânta foarte încet, t r g nat, reă ă ă ă frenul, iar cuvintele: "Ce mult e de-atunci" reveneau totdeauna asemenea celei mai triste caden e a unui marş funebru. Bessie trecu la alt balad , de ast a datţ ă ă ă ă cu adev rat trist :ă ă ...Trup ostenit, picioarele-s o ran .ă Drumul e lung, mun ii pierdu i în fum;ţ ţ Amurgul cu posomorât geană ă Orfanului s rman îi cadeă -n drum. Simt cum m sfâşie surghiun şi plângeri,ă Tot printre stânci, prin mlaştina ascunsă Au inimi aspre oamenii; voi, Îngeri Orfanului îi sunte i c l uz .ţ ă ă ă Doar vântul serii liniştit adie, Senin e cerul, stelele-s ivite; În mila lui doar Dumnezeu m ştie,ă C ci el e al orfanilor p rinte.ă ă Chiar dac-ar fi şi-n mlaştini aş r mâne,ă Şi împ cat îmi voi primi destinul.ă Tat l din cer va fi mereu cu mine,ă Şi îi va da orfanului alinul, Acesta-i gândul ce mă-mb rb teaz .ă ă ă Deşi p rin ii mei sunt azi morminte.ă ţ C min miă -e cerul, el îmi st de paz ,ă ă C ci Domnul eă -al orfanului p rinte."ă — Haide, domnişoar Jane, nu mai plânge! exclam Bessie, când sfârşi.ă ă Era ca şi cum ar fi spus focului: "Nu arde!" Dar cum ar fi putut ca ghici că eram prad unei suferin e boln vicioase? Domnul Lloyd se întoarse diă ţ ă - minea a.ţ
— Ei, ce! Te-ai şi sculat? spuse el intrând. Ei, Bessie, cum se simte? Bessie r spunse că ă-mi merge foarte bine. — Atunci ar trebui s fie mai vesel ... Vino încoa', domnişoar Jane. Teă ă ă cheam Jane, nuă -i aşa? — Da, domnule, Jane Eyre. — Ei, dar ai plâns, domnişoar Jane Eyre! Po i să ţ ă-mi spui şi mie de ce? Ai vreun necaz? — Nu, domnule. — Plânge f r îndoial pentru c nu să ă ă ă -a putut duce cu doamna, cu tr sura, interveni Bessie.ă — Oh, nu! E prea mare pentru o asemenea copil rie. La fel socoteam şiă eu şi, jignit de o astfel de înviă nuire, am r spuns iute:ă — Niciodat nă -am plâns pentru un lucru atât de neînsemnat; nu pot suferi s merg cu tr sura. Plâng pentru c sunt nenorocit .ă ă ă ă — Oh, domnişoar , ce ruşine! exclam Bessie. Farmacistul cel bun p ruă ă ă cam încurcat. M aflam în fa a lui şi el m privi st ruitor. Ochii îi erau cenuşii,ă ţ ă ă mici şi nu prea str lucitori, dar acum cred c mi să ă -ar p rea p trunz tori. Aveaă ă ă tr s turi aspre, îns chipul lui exprima bun tate. Dup ce m privi peă ă ă ă ă ă îndelete, m întreb :ă ă — Ce i sţ -a întâmplat ieri de te-ai îmboln vit?ă — A c zut, zise Bessie, amestecânduă -se din nou. — A c zut. Iar ca un copilaş! Dar ce, la vârsta ei nu ştie s mearg ?ă ă ă Trebuie s aib opt sau nou ani.ă ă ă — M-a lovit şi m-a trântit jos! fu explica ia neocolit smuls de un altţ ă ă acces dureros de mândrie jignit . Dar nu de asta mă -am îmboln vit, ad ugai,ă ă pe când domnul Lloyd lua o priz de tabac.ă În vreme ce-şi punea tabachera la loc în buzunarul hainei, clopotul sună pentru masa slugilor. El ştiu ce înseamn acel sunet de clopot.ă — E pentru dumneata, Bessie, spuse farmacistul întorcându-se spre bon . Po i s cobori; pân te întorci, eu am s citesc ceva domnişoarei Jane.ă ţ ă ă ă Bessie ar fi vrut s r mân , dar fu silit s plece, c ci ştia că ă ă ă ă ă ă punctualitatea la mese era o datorie care la Gateshead Hali nu se putea înc lca.ă — Dac nu teă -ai îmboln vit din cauza c z turii, atunci de ce? urmă ă ă ă domnul Lloyd, dup ce plec Bessie.ă ă — Am fost închis singur întră ă -o odaie, unde noaptea umbl o stafie.ă V zui pe domnul Lloyd zâmbind şi încruntând sprâncenele totodat .ă ă — O stafie? spuse el. Ei bine, dac iă ţ -e fric de umbre, nu eşti totuşiă decât un copil. — Da, urmai eu, m tem de stafia domnului Reed. A murit în odaia aceeaă şi acolo a şi fost aşezat pe catafalc. Nici Bessie, nici nimeni altcineva nu intră noaptea acolo, dac nuă -i silit, şi a fost o cruzime s m închid acolo singur ,ă ă ă ă f r o lumânare, o cruzime pe care cred c nă ă ă -o voi uita niciodat .ă — Ce prostie! Şi pentru asta te sim i atât de nefeţ ricit ? iă Ţ -e fric acum,ă în plin zi?ă — Nu, dar peste pu in o s se fac iar noapte. Şi, de altfel, suntţ ă ă nefericit , foarte nefericit şi din alte pricini.ă ă — Care? Spune-mi câteva din ele. Cum aş fi dorit s pot r spunde pe larg la aceast înă ă ă trebare, dar îmi venea aşa de greu. Copiii simt, dar nu-şi pot analiza sentimentele şi dacă ajung s fac aceast analiz în sinea lor, izbutesc doar par ial şi nă ă ă ă ţ -o pot ex- prima prin cuvinte. Temându-m , totuşi, s nu pierd acest prim şi unic prilejă ă
de a-mi alina mâhnirea, spunând ce aveam pe inim , dup o clip deă ă ă tulburare d dui acest r spuns scurt, dar adev rat:ă ă ă — Mai întâi n-am nici tat , nici mam , nici frate, nici sor .ă ă ă — Ai o m tuş şi veri, care sunt buni cu dumneata. Am f cut iar o pauz ,ă ă ă ă am rostit cu glas tremurat: — John Reed m-a b tut şi m tuşa mă ă -a închis în camera roşie. Domnul Llody priz a doua oar .ă ă — Castelul Gateshead nu i se pare foarte frumos? m întreb el. Şi nuţ ă ă eşti recunosc toare c po i s stai întră ă ţ ă -o astfel de locuin ?ţă — Nu-i casa mea, domnule, şi domnişoara Abbot spune c am chiar maiă pu ine drepturi decât o slug .ţ ă — Haida-de! Doar nu eşti aşa de proast s vrei s p r seşti o locuină ă ă ă ă ţă atât de frumoas !ă — Dac aş putea s m duc oriunde, aş fi fericit să ă ă ă -o p r sesc; dar nuă ă pot, cât vreme înc sunt copil.ă ă — Poate, cine ştie! Afar de doamna Reed, ai alte rude?ă — Nu cred, domnule. — Nici una din partea tat lui dumitale?ă — Nu ştiu; am întrebat o dat pe m tuşa Reed şi miă ă -a spus c se poateă s am nişte rude s race cu numele Eyre, dar c nu ştie nimic despre ele.ă ă ă — Dac ai avea, ai vrea s te duci la ele?ă ă M gândii. Oamenilor mari s r cia li se pare un lucru dureros, iar copiiloră ă ă cu atât mai mult. Ei nu-şi pot da seama ce este o s r cie harnic , muncitoareă ă ă şi respectabil ; cuvântul nu le aminteşte decât de haine jerpelite, de lipsa deă hran , de c min f r foc, de obiceiuri grosoă ă ă ă lane şi vicii înjositoare; pentru mine s r cia era sinonim cu degradarea.ă ă ă — Nu, r spunsei eu, nă -aş vrea s tr iesc printre s raci.ă ă ă — Nici chiar dac ar fi buni cu dumneata?ă Cl tinai din cap; nu puteam pricepe cum ar avea s racii cu ce s fieă ă ă buni; apoi, s înv a vorbi ea ei, s cap t obiceiurile, s r mân o incult , să ăţ ă ă ă ă ă ă cresc ca una dintre acele femei nenorocite pe care le vedeam câteodată hr ninduă -şi copiii sau sp lânduă -le h inu ele la por ile caselor din sat? Nu mă ţ ţ ă sim eam destul de curajoas ca s pl tesc libertatea cu pre ul renun rii laţ ă ă ă ţ ţă casta mea. — Dar rudele dumitale sunt atât de s race? Sunt mună citori? — Nn ştiu; m tuşa zice c , dac am rude, trebuie s fie nişte cerşetori şiă ă ă ă eu nu vreau s cerşesc.ă — Ai vrea s mergi la şcoal ?ă ă Chibzuii din nou. Nu prea ştiam ce-i o şcoal . Bessie îmi vorbise caă despre o cas unde fetele şedeau în b nci de lemn, în fa a unei mese mari şiă ă ţ unde li se cerea s fie cât mai blânde şi ordonate. John Reed îşi ura şcoalaă şi-şi b tea joc de profesor, dar gusturile lui John Reed nu puteau sluji caă model gusturilor mele. Dac am nună ă tele pe care mi le d duse Bessie –ă am nunte aflate de la fetele dintră -o cas unde servise înainte de a veni laă Gateshead – erau cam însp imânt toare, m atr gea în schimb înv turaă ă ă ă ăţă c p tat de fetele acelea. Bessie îmi l uda peisajele minunate şi florileă ă ă ă frumoase pictate de ele; apoi fetele ştiau s cânte roman e, s joace piese,ă ţ ă s brodeze punguli e, s traduc din c r ile fran uzeşti. Ascultândă ţ ă ă ă ţ ţ -o pe Bessie, sim eam trezinduţ -se în mine râvna de a le întrece. De altfel, şcoala mi-ar schimba via a pe deţ -a-ntregul, ar însemna s fac o c l torie lung şiă ă ă ă m-aş îndep rta cu totul de cei din castel; în sfârşit, ar fi înă ceputul unei vie iţ noi.
— Asta-i, mi-ar pl cea mult s merg la şcoal , r să ă ă ă punsei eu drept încheiere a chibzuielilor. — Aşa, bine! Cine ştie ce se poate întâmpla? spuse domnul Lloyd, sculându-se. Acestui copil i-ar trebui o schimbare de aer şi de mediu, ad ugă ă el, ca pentru sine; nervii-i sunt obosi i.ţ Bessie se întoarse. În aceeaşi clip , se auzi în curte tr sura doamneiă ă Reed. — E st pâna dumitale, Bessie? întreb domnul Lloyd. Aş vrea să ă ă-i vorbesc înainte de a pleca. Bessie îl pofti în sufragerie şi o lu înainte, să ă-i arate drumul. În întrevederea care urm între el şi doamna Reed, eu socotesc c , dup celeă ă ă petrecute mai târziu, farmacistul a sf tuită -o s m trimit la şcoal . Sfatul fuă ă ă ă primit îndat , c ci în aceeaşi sear Abbot şi Bessie veă ă ă nir în odaia copiilor şi,ă crezându-m adormit , vorbir despre acest lucru. "Doamna, spunea Abbot,ă ă ă e mul umit c scap de copilul sta sup r cios şi n r vit, care pare cţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă totdeauna spioneaz pe toat lumea sau pune la cale vreun complot."ă ă Eu cred c Abbot m socotea un fel de Guy Fawkesă ă 1 . Cu acelaşi prilej, din convorbirea dintre Abbot şi Bessie aflai pentru întâia oar c tata fusese un pastor s rac; mama se m ritase cu el f ră ă ă ă ă ă încuviin area rudelor, care socoteau aceast c s torie ca nepotrivit pentruţ ă ă ă ă dânsa. Bunicul meu, Reed, sup rat de neascultarea mamei, nuă -i d duse niciă un ban. Dup un an de c s torie, tata c zu bolnav de tifos. Se molipsise peă ă ă ă când vizita pe s racii dintră -un mare oraş cu fabrici în care îşi avea parohia şi unde bântuia aceast molim . Mama se îmboln vi şi ea îngrijinduă ă ă -l şi amândoi murir în r stimp de o lun .ă ă ă Bessie, dup ce auzi povestirea, oft şi zise:ă ă — Biata domnişoar Jane, e de comp timit, Abbot!ă ă — Da, r spunse Abbot: dac ar fi un copil cuminte şi frumos iă ă ţ -ar fi milă v zând cât e de p r sit; dar cine s se uite la un brotac?ă ă ă ă — Aşa e, spuse Bessie şov ind. Oricum, sigură e c o frumuse e caă ţ domnişoara Georgiana te-ar mişca mai mult, dac să -ar afla în aceeaşi stare. — Da, exclam zeloasa domnişoar Abbot, mieă ă -mi place grozav domnişoara Georgiana. Micu scump ! cu ochii ei albaştri, bucle lungi şiţă ă obr jorii aşa de gingaşi, parc ar fi de cadr ! Bessie, am poft s m nânc dină ă ă ă ă ă iepure la cin .ă — Şi eu, cu pu in ceap pr jit . Hai s coborâm.ţ ă ă ă ă ă Şi plecar .ă CAPITOLUL IV Dup convorbirea avut cu domnul Lloyd şi dup discu ia dintre Bessie şiă ă ă ţ Abbot, pe care am relatat-o mai sus, n dejdea întră -o apropiat schimbare aă situa iei mele devenise îndeajuns de mare pentru aţ -mi trezi dorin a de a mţ ă îns n toşi. Doream înă ă s n toşirea şi o aşteptam în linişte, dar totul r mâneaă ă ă ca mai înainte. Zilele şi s pt mânile treceau, m înzdr venisem şi totuşi nuă ă ă ă se mai pomenea nimic despre ceea ce m interesa aşa de mult. Doamnaă Reed arunca uneori câte o privire aspr asupra mea, dar rareori îmi vorbea:ă de când cu boala mea, tr sese o linie de separa ie mai accentuat ca oricândă ţ ă 1 Unul din conduc torii aşaă -zisului „complot al prafului de puşc ", îndreptată împotriva regelui Iacob I al Angliei.
între mine şi propriii ei copii. Dormeam singur întră -un mic iatac. Eram condamnat s m nânc singur , îmi petreceam tot timpul în odaia coă ă ă ă piilor, pe când verii mei şedeau în salon. M tuşa nu l sa, cu toate acestea, să ă ă-i scape vreun cuvânt despre trimiterea mea la şcoal . Aveam, totuşi,ă certitudinea instinctiv c nu m va mai suferi mult timp sub acelaşiă ă ă acoper mânt, c ci privirea ei, atunci când c dea asupră ă ă ă-mi, tr da oă duşm nie adânc şi nepotolit .ă ă ă Eliza şi Georgiana, urmând desigur îndrum rile ce li se d duser , îmiă ă ă vorbeau cât puteau mai pu in. John se strâmba la mine de câte ori mţ ă întâlnea. Într-o zi încerc s m bat dar numaidecât m împotrivii, mânată ă ă ă ă ă de acelaşi sim mânt de mânie adânc şi revolt dezn d jţă ă ă ă ă duit ce m maiă ă cuprinsese o dat , aşa încât socoti că ă-i mai cuminte s m lase în pace. Seă ă îndep rt , amenin ânduă ă ţ -m şi strigând c iă ă -am rupt nasul. Într-adev r, loă - visem acea parte proeminent a obrazului s u cu toat t ria de care fuseseă ă ă ă în stare pumnul meu; când îl v zui speriat, fie de lovitur , fie de privirea mea,ă ă sim ii o arţ z toare dorin s m folosesc de avantajul câştigat şi să ţă ă ă ă-l învăţ minte, dar el şi ajunsese la maică-sa. Îl auzeam spunându-i pe ton plâng reă ţ c "scârboasa" de Jane Eyre se repezise la el ca o pisic turbat . Maică ă ă ă-sa îl întrerupse cu asprime: — Nu-mi mai vorbi despre creatura asta. John. iŢ -am spus s nu te maiă apropii de ea: nu merit să -o iei în seam şi nu vreau s te mai v d nici peă ă ă tine, nici pe surorile tale jucându-v cu ea.ă Eram foarte aproape şi m sprijineam de balustrada sc rii. Strigaiă ă deodat f r s m mai gândesc la ce spuneam:ă ă ă ă ă — Da ei nu sunt vrednici s se joace cu mine!ă Doamna Reed era o femeie destul de gras , dar auzind aceste vorbeă ciudate şi îndr zne e, urc repede scara. M urc vală ţ ă ă ă -vârtej în odaia copiilor şi m îmbrânci lâng patul meu, interzicânduă ă -mi s p r sesc locul acela şi să ă ă ă mai rostesc vreun cuvânt în tot restul zilei. — Ce-ar zice unchiul Reed, daca ar fi aici? întrebai eu aproape f r voie.ă ă Spun f r voie, c ci cuvintele acelea le rostea gura mea f r ca minteaă ă ă ă ă s fi voit s le spun . Era în mine o putere care vorbea şi c reia eu nu mă ă ă ă ă puteam împotrivi. — Cum? exclam doamna Reed, aproape şoptit.ă Ochii verzi, de obicei reci şi st pâni i, se tulburar şi c p tar o expresieă ţ ă ă ă ă de team : lu mâna de pe bra ul meu, p rând c se îndoieşte dac sunt copilă ă ţ ă ă ă sau n luc . Intrasem în hor , trebuia s joc.ă ă ă ă — Unchiul Reed e în cer, urmai eu; el vede tot ce faci şi ce gândeşti; tata şi mama v d şi ei şi ştiu c m ii închis toat ziua şi că ă ă ţ ă ă ă-mi doreşti moartea. Doamna Reed îşi reveni curând. M zgâl âi cu putere şi, dup ce mă ţ ă ă trase zdrav n de urechi, plec f r s mai spun vreun cuvânt.ă ă ă ă ă ă Bessie m mai d sc li vreme de un ceas; îmi dovedi c eram cea maiă ă ă ă rea şi cea mai p r sit fat care a locuit vreodat sub un acoperiş. Eramă ă ă ă ă ispitit să -o cred, fiindc nu sim eam în inima mea decât porniri rele.ă ţ Trecu noiembrie, decembrie şi jum tate din ianuarie. Cr ciunul şi Anulă ă nou se s rb torir la Gateshead cu veselia obişnuit ; să ă ă ă -au schimbat daruri şi s-au dat ospe e. Eu eram, fireşte, înl turat de la aceste bucurii. Partea meaţ ă ă de veselie era s fiu de fa , în fiecare zi, la g teala Elizei şi Georgianei, s leă ţă ă ă v d coborând în salon cu rochiile lor de muselin uşoar , cu eşarfele loră ă ă stacojii şi cu p rul lor inelat cu grij ; s pândesc apoi vânzoleala vale ilor, să ă ă ţ ă ascult sunetul pianului şi al harpei, clinchetul de pahare şi de por elanuri, înţ clipa cânu se aduceau în salon gust rile. Când se deschidea uşa, murmurulă
întret iat al convorbirilor ajungea pân la mine. Dac îndeletnicirea asta mă ă ă ă obosea, plecam de la scar , ca s intru în pustia şi t cuta odaie a copiilor.ă ă ă Acolo, deşi cam trist , nu m sim eam totuşi nefericit . La drept vorbind,ă ă ţ ă nu aveam nici cea mai mic dorin s m aflu în socieă ţă ă ă tate, c ci în societateă eram foarte arareori luat în seam . Dac Bessie ar fi fost bun cu mine, aş fiă ă ă ă preferat să-mi petrec serile cu ea, decât s stau ceasuri întregi sub priă virea crunt a doamnei Recd, întră -o înc pere plin de doamne şi domni. Dară ă Bessie, de îndat ce erau îmbr cate tinerele ei st pâne, avea obiceiul s seă ă ă ă îndrepte înspre regiunile pline de via ale buc t riei sau ale od ii jupânesei,ţă ă ă ă şi lua de obicei lampa cu ea: aşa c , pân în clipa când murea focul, mă ă ă aşezam lâng c min cu p puşa pe genunchi, aruncând din când în când câteă ă ă o privire cercet toare în juruă -mi, spre a m încredin a c afar de mine nu seă ţ ă ă mai afla nici o n luc în acea odaie plin de umbre.ă ă ă Când jarul devenea roşu întunecat, m dezbr c m reă ă ă pede, tr gând cumă m pricepeam de noduri şi de şireturi şi c utam, în p tucul meu, un ad postă ă ă ă împotriva frigului şi a întunericului. În acest p tuc luam de fiecare dată ă p puşa cu mine. Oamenii au totdeauna nevoie s iubeasc ceva şi, neg sindă ă ă ă nici un lucru mai vrednic de dragostea mea, o iubeam din toat inima peă p puşa aceea zdren roas ca o sperietoare de ciori în miniatur . Acum îmiă ţă ă ă aduc aminte cu mirare de sinceritatea absurd cu care iubeam acea mică ă juc rie, ce mi se p rea aproape vie şi în stare s simt . Nu puteam adormiă ă ă ă f r s învelesc p puşa în c maşa mea de noapte şi când o ştiam acolo, înă ă ă ă ă siguran şi la c ldur , eram oarecum fericit , fiindc o credeam şi pe eaţă ă ă ă ă mul umit .ţ ă Ceasurile mi se p reau lungi pân la plecarea musafiă ă rilor. Ascultam paşii lui Bessie pe scar : venea câteodat s ia degetarul sau foarfec , ori să ă ă ă ă-mi aduc drept cin o pr jitur sau o pl cint cu brânz . Dac începeam să ă ă ă ă ă ă ă ă m nânc, se aşeza lâng patul meu şi, când sfârşcam, îmi aşeza p turile şiă ă ă s rutânduă -m de dou ori îmi spunea: "Noapte bun , domnişoar Jane". Cândă ă ă ă se purta astfel, Bessie îmi p rea fiin a cea mai bun , cea mai frumoas şi ceaă ţ ă ă mai blând de pe p mânt: doream din tot sufletul să ă -o v d totdeauna aşa deă bun şi de binevoitoare şi doă ream s nu m certe, s nuă ă ă -mi mai dea de lucru peste puterile mele cum era de-atâtea ori îndemnat s fac .ă ă ă Bessie Lee era, cred, o fat vrednic , fiindc f cea totul cu îndemânareă ă ă ă şi pesemne c povestea minunat, c ci basmele cu care miă ă -a fermecat copil ria miă -au rămas ca o imagine de neşters. Era şi frumoas , dac nu mă ă ă înşal cumva aducerileă -aminte; era o femeie ml die, cu p r negru, cu ochi deă ă culoare închis . Îmi amintesc tr s turile ei fine, culoarea alb şi s n toas aă ă ă ă ă ă ă fe ei; era îns iute şi cu toane. Totuşi, deşi se ar ta nep s toare fa deţ ă ă ă ă ţă principii şi fa de dreptate, o preferam tuturor celorlal i de la Gatesheadţă ţ Hall. Ne aflam în 15 ianuarie. Pendula b tuse nou dimiă ă nea a. Bessieţ coborâse la micul dejun: verii mei nu fuseser înc chema i de doamna Reed.ă ă ţ Eliza îşi punea păl ria şi rochia cea mai c lduroas , şi se ducea s dea deă ă ă ă mâncare g inilor. Era cea mai pl cut îndeletnicire a ei: dar îi pl cea – nu maiă ă ă ă pu in – sa vând ou menajerei şi s strâng banii astfel c p ta i. Avea unţ ă ă ă ă ă ă ţ adev rat taă lent pentru negustorie şi o pronun at tendin de a strânge bani,ţ ă ţă care se v dea nu numai prin vânzarea ou lor şi a puilor, dar şi în îndelungileă ă tocmeli cu gr dinarul pentru r saduri de flori, semin e şi puie i. Gr dinarulă ă ţ ţ ă avea porunc de la doamna Reed să ă-i cumpere toate roAdèle gr dinii pe careă dorea ea s le vând , iar Eliza şiă ă -ar fi vândut şi p rul din cap, dac ar fi putută ă scoate vreun câştig frumos din asta. În ce priveşte banii, la început îi ineaţ
ascunşi prin diferite unghere, înveli i în zdren e sau în bigudiuri vechi, darţ ţ unele ascunz tori fiind desă coperite de servitoare, Eliza se temu c întră -o zi va pierde toat comoara şi consim i să ţ -o încredin eze mamei sale, cu o dobândţ ă c m t reasc de 50 sau 60 la sut , pe care o pretindea necru tor la fiecareă ă ă ă ă ţă trimestru, inând cu mare grij , întrţ ă -o c r ulie, socoteala câştigului.ă ţ Georgiana sta pe un scaun înalt în fa a unei oglinzi, îşi împletea în p rţ ă flori artificiale şi pene ponosite pe care le g sise întră -un dulap din mansard .ă În timpul acesta eu îmi f ceam patul. Primisem porunc strict de la Bessieă ă ă ca patul s fie gata f cut înainte de înapoierea ei (c ci Bessie m foloseaă ă ă ă acum adeseori ca pe un fel de ajutoare a ei, punându-m s cur odaia şi să ă ăţ ă şterg fotoliile de praf). Dup ce am întins cuvertura pe pat şi am împ turită ă c maşa de noapte, mă -am dus la fereastr , unde z ceau împr ştiate câtevaă ă ă c r i cu poze şi juc rii. Am vrut s le rânduiesc, dar Georgiana miă ţ ă ă -a poruncit cu asprime să-i las în pace lucrurile (fiindc farfurioarele, ceşcu ele, scauneleă ţ acelea mici erau averea ei). Neavând ce face, începui s suflu în florile deă ghea ce se prinţă seser pe geam şi f cui astfel un ochi, prin care priveamă ă afar p mântul nemişcat şi împietrit de un ger aspru. De la fereastr se z reaă ă ă ă locuin a portarului şi aleea pe unde intrau tr surile, iar dup ce topisem deţ ă ă ajuns din frunzişul argintiu de pe geam, v zui deschizânduă -se por ile. Oţ tr sur intr , îndreptânduă ă ă -se spre cas . O priveam cu nep sare cum seă ă apropie; veneau adesea tr suri la Gateshead Hall, dar niciodat nu aduceauă ă musafiri care s m intereseze. Caleaşca se opri în fa a uşii. Se auzi sunândă ă ţ şi noul-venit fu primit. Cum toate acestea nu-mi spuneau nimic, îmi îndreptai aten ia asupra unui prigor fl mând, care se aşezase şi ciripea în ramurileţ ă desfrunzite ale unui cireş din fa a zidului, sub fereastra mea. Îmi maiţ r m sese pâine şi lapte de la micul dejun: f cui fiă ă ă rimituri dintr-un rest de pâinişoar şi încercai s deschid fereastra, vrând s risipesc firimiturile peă ă ă marginea ei, când Bessie urc repede scara şi intr în odaie strigând:ă ă — Domnişoar Jane, scoate şor ul. Ce faci aici? Teă ţ -ai sp lat azi dimineaă ţă pe obraz şi pe mâini? Înainte de a r spunde, încercai iar s deschid fereastra, fiindc ineamă ă ă ţ s dau eu îns mi p s rii firimiturile de pâine. Izbutii, aruncai o parte dină ă ă ă firimituri pe jos şi abia pe ramurile pomului pe urm . Închizând fereastra, r să ă - punsei liniştit :ă — Nu, Bessie, de-abia am terminat de şters praful. — Ce feti sâcâitoare şi neîngrijit ! Ce f ceai acolo? Eşti roşie, de parcţă ă ă ă ai fi f cut vreo pozn . De ce ai deschis fereastra?ă ă Fui cru at de osteneala deţ ă -a mai r spunde, c ci Bessie p rea preaă ă ă zorit ca s mai asculte l muririle. M trase la lavoar, lu s pun, ap şi ună ă ă ă ă ă ă prosop ordinar şi-mi freca f r mil fa a şi mâinile. Din fericire pentru mineă ă ă ţ termin repede, apoi îmi netezi p rul cu o perie epoas , îmi scoase şor ul şiă ă ţ ă ţ împingându-m pe scar îmi porunci s cobor repede în sufragerie, undeă ă ă eram aşteptat .ă Tocmai m preg team s întreb cine mă ă ă -aştepta şi dac m tuşa era jos,ă ă dar Bessie şi disp ruse, închizând uşa dup ea.ă ă Am coborât încet. De aproape trei luni nu mai fusesem chemat laă doamna Reed. Închis atâta timp în odaia copiilor, sufrageria şi salonulă ajunseser pentru mine locuri impun toare în care miă ă -era team s intru.ă ă Ajunsei în antreul gol, în fa a uşii sufrageriei. Acolo mţ -am oprit intimidată şi tremurând. Teama de pedepse nedrepte f cuse din mine o mic fiină ă ţă b nuitoare şi friă coas . Nu îndr zneam nici s m întorc sus în odaia coă ă ă ă piilor, nici s p trund în salon; r m sei pe loc zece miă ă ă ă nute, şov ind. Deodată ă
clopotul din sufragerie sun cu putere:ă trebuia s intru.ă ...Cine m-o fi aşteptând? m întrebam eu în timp ce ap sam cuă ă amândou mânile clan a în epenit care, o clip sau dou , rezist opintiriloră ţ ţ ă ă ă ă mele. Pe cine voi vedea cu m tuşa Reed? Un b rbat sau o femeie? Ap sai dină ă ă toate puterile pe clan şi uşa se deschise. Înaintai, f când resţă ă pectuos o reveren , şi privii în jurul meu. Ceva întuneţă cat şi lung – un fel de coloană îngust – îmi atrase priă virea. Îmi d dui seama, în cele din urm , c era un omă ă ă întunecat, îmbr cat în negru, care sta în picioare în fa a c minului. Capulă ţ ă acelui str in ciudat p rea o masc înă ă ă fipt întră -o s geat lung .ă ă ă Doamna Reed sta la locul ei obişnuit, lâng foc. Îmi f cu semn s mă ă ă ă apropii. O ascultai şi ea m prezent str inului, spunând:ă ă ă — Iat feti a despre care vă ţ -am vorbit. Str inul întoarse încet capul spre mine şi, dup ce a inti asupră ă ţ ă-mi cercet torii s i ochi cenuşii ce clipeau pe sub genele stufoase, întreb , pe ună ă ă ton solemn şi cu o voce de bas: — E micu , câ i ani are?ţă ţ — Zece ani. — Aşa de mult? întreb el cu îndoial şi mai prelungi cercetarea câtevaă ă va minute; pe urm mi se adres mie:ă ă — Cum te cheam , feti o?ă ţ — Jane Eyre, domnule. Rostind aceste cuvinte, m-am uitat la el. Era foarte mare, dar poate că mi s-a p rut aşa, fiindc pe atunci eram eu foarte mic . Avea tr s turiă ă ă ă ă prelungi, şi mi se p rea c de altfel toate celelalte caracteristici ale înfă ă ă iş riiţ ă sale îl ar tau aspru şi f arnic.ă ăţ — Ei bine, Jane Eyre, tu eşti feti cuminte?ţă Nu puteam r spunde da: to i cei în mijlocul c rora tr iam credeauă ţ ă ă tocmai dimpotriv ; t cui deci. Doamna Reed r spunse în locul meu printră ă ă -o cl tinare din cap plin de în eles. Ad ug repede:ă ă ţ ă ă — Cu cât vom vorbi mai pu in despre asta, cu atât va fi poate mai bine,ţ domnule Brocklehurst. — Îmi pare r u c aud una ca asta. Trebuie s voră ă ă besc câteva clipe cu ea. Şi, renun ând la pozi ia sa perpendicular , se aşez întrţ ţ ă ă -un jil , în fa aţ ţ doamnei Reed. — Vino încoa', îmi zise. P şii peste covoraş; str inul m aduse drept în fa a lui. Acum, cândă ă ă ţ chipurile noastre se aflau la aceeaşi în lă ime, putui sţ ă-i v d mai bine fa a. Ceă ţ nas mare! Şi ce gur ! Şi ce din i mari, ieşi i în afar !ă ţ ţ ă — Nu-i nimic mai trist decât s vezi un copil r u, urm el, mai ales oă ă ă feti rea. Ştii unde se duc dup moarte cei afurisi i?ţă ă ţ R spunsul meu fu prompt şi ortodox:ă — În iad. — Şi po i sţ ă-mi spui ce este iadul? — Este o pr pastie plin de fl c ri.ă ă ă ă — iŢ -ar place s fii aruncat în acea pr pastie şi s stai în vecii vecilor?ă ă ă ă — Nu, domnule. — Şi ce trebuie s faci ca s te fereşti deă ă -o asemenea soart ?ă M gândii pu in; de ast dat , auzinduă ţ ă ă -mi r spunsul, fu uşor să ă-i g seasc sl biciunea.ă ă ă — Trebuie s fiu s n toas şi s nu mor.ă ă ă ă ă — Şi cum î i po i p stra s n tatea? Copii mai mici decât dumneata pierţ ţ ă ă ă
zilnic. Acu o zi, dou , am îngropat un copil numai de cinci ani; dar era bun şiă sufletul s u e acum în cer. Ar trebui să ă- i fie team c nu sţ ă ă -ar putea spune acelaşi lucru despre dumneata, dac ai fi chemat pe lumea cealalt .ă ă ă Neputându-i risipi îndoielile, mi-am pironit ochii la picioarele lui mari şi am oftat, dorind s m aflu la cap tul p mântului.ă ă ă ă — Sper c acest oftat vine din inim , relu domnul Brocklehurst, şi teă ă ă c ieşti c ai nec jit atâta pe nobila dumitale binef c toare.ă ă ă ă ă "Binef c toare! Binef c toare! spusei eu în gânduă ă ă ă -mi. To i îi spunţ doamnei Reed binef c toarea mea. Dac este aşa, atunci o binef c toareă ă ă ă ă este ceva foarte nepl cut."ă — Î i faci rug ciunea diminea a şi seara? îşi urm el interogatoriul.ţ ă ţ ă — Da, domnule. — Citeşti Biblia? — Câteodat .ă — O faci cu pl cere ? Î i place să ţ -o citeşti? — Îmi plac Apocalipsul, cartea lui Daniel, Facerea, Samuel, câteva fragmente din Exod şi unele p r i dină ţ Regi şi din Cronici şi îmi plac c r ile luiă ţ Iov şi a lui Toma. — Dar Psalmii? Sper că- i plac.ţ — Nu, domnule. — Nu? Vai, ce ruşine! Eu am un b ie el mai mic decât dumneata, careă ţ ştie şase psalmi pe dinafar şi când e întrebat ceă -i place mai mult, să m nânce turt dulce sau s înve e un verset din psalmi, r spunde: "îmi placeă ă ă ţ ă mai mult s înv un verset, pentru c îngerii cânt psalmi şi eu vreau s fiuă ăţ ă ă ă un mic înger pe p mânt". Atunci i se dau dou buc i de turt , ca r splată ă ăţ ă ă ă pentru cuvioşia lui. — Psalmii nu sunt interesan i, spusei eu.ţ — Asta dovedeşte c ai un suflet r u. Trebuie s îi ceri lui Dumnezeu să ă ă ă iţ -l schimbe, să- i dea altul nou şi curat, sţ ă- i ia inima asta de piatr şi sţ ă ă- iţ d ruiasc una de carne.ă ă Eram s întreb prin ce opera ie să ţ -ar putea face aceast schimbare, cândă interveni doamna Reed poruncindu-mi s stau jos. Apoi lu ea în mân firulă ă ă convorbirii: — Dup câte îmi amintesc, domnule Brocklehurst, spuse ea, vă -am pomenit în scrisoarea mea de acum trei s pt mâni c aceast feti nă ă ă ă ţă -are tocmai firea şi sentimentele pe care le-aş fi dorit eu. Dac o primeşti înă şcoala din Lowood, mi-ar face pl cere s li se cear subă ă ă directoarei şi institutoarelor s-o supravegheze îndeaproape şi mai presus de orice s seă fereasc de cusurul ei cel mai mare: pornirea de a min i. Spun toate astea înă ţ fa a ta, Jane, ad ug ea, ca s nu încerci s am geşti pe domnulţ ă ă ă ă ă Brocklehurst. Era firesc s m tem şi să ă -o ur sc pe doamna Reed, c ci niciodat nu uitaă ă ă s m jigneasc adânc. Niciodat nă ă ă ă -am fost fericit când se afla ea de fa .ă ţă Oricât silin miă ţă -aş fi dat s-o ascult şi să-i fiu pe plac, str daniile mele erauă totdeauna respinse şi în schimbul lor nu c p tam decât jigniri, ca aceleaă ă ar tate mai sus. Pentru mine, înă vinuirea aceea adus de fa cu un str in fuă ţă ă grozav de dureroas . Începeam s întrez resc cum mi se spulber speran eleă ă ă ă ţ într-o via nou şi sim eam, f r sţă ă ţ ă ă ă-mi dau prea bine seama, c ea seam nă ă ă ur şi rea voin pe drumul ceă ţă -l voi str bate în curând. M vedeamă ă transformat , în ochii domnului Brocklehurst, întră -o fetit preă f cut şiă ă periculoas . Oare ce puteam face spre a şterge aceast nedreptate? "Nimic,ă ă nimic", m gândii. M stră ă ăduiam să-mi re in un oftat şiţ -mi ştersei repede
câteva lacrimi, dovezi neputincioase ale suferin elor mele.ţ — La un copil, minciuna e într-adev r un cusur jală nic, spuse domnul Brockleburst. Se înrudeşte cu înşelătoria şi acela care înşal în timpul vie ii vaă ţ primi r să plata greşelilor sale într-o groap de fl c ri şi de puă ă ă cioas . V asigură ă îns c va fi supravegheat ; voi vorbi eu cu domnişoara Temple şi cuă ă ă institutoarele. — Aş dori, urm doamna Reed, s primeasc o eduă ă ă ca ie potrivit cuţ ă starea ei, s devin folositoare şi smeă ă rit , în ce priveşte vacan a, v voi cereă ţ ă s-o petreac tot la Lowood.ă — Hot rârile dumneavoastr sunt foarte chibzuite, doamn , r spunseă ă ă ă domnul Brocklehurst: smerenia e o virtute creştin şi ea este neap rată ă trebuitoare, mai ales elevelor din Lowood. Pentru asta cer eu neîncetat s liă se insufle elevelor acest sentiment pios. Am studiat mult timp mijloacele de a le nimici prealumeasca lor mândrie şi zilele astea am avut o îmbucur toareă dovad a izbânzii mele. Cea de a doua fiic a mea, Augusta, să ă -a dus cu mamă-sa s viziteze şcoala şi la întoarcere a exclamat: "O, drag tat , ceă ă ă liniştite şi simple sunt toate fetele de la Lowood, cu p rul piept nat după ă ă urechi, cu şor urile lungi şi cu buzun raşele de la rochii cusute! Sunt îmbrţ ă ă- cate ca şi copiii s raci!" Apoi ad ug : "Se uitau la roă ă ă chia mea şi a mamei, ca şi când n-ar mai v zut niciodat m tase".ă ă ă — Iat o stare de lucruri pe care oă aprob întru totul, urm doamna Reed.ă S fi c utat în toat Anglia şi nă ă ă -aş fi g sit ceva mai potrivit pentru Jane Eyre şiă pentru firea ei. Modestie, drag domnule Brocklehurst, asta cer: modestie înă toate privin ele.ţ — Fireşte, doamn , modestia este una dintre datoriile cunoscuteă şi la Lowood ; noi am respectat-o în toate: hran şi haine simple, un trai bun, peă care am avut grij s nuă ă -l exager m, obiceiuri aspre şi sobre: acestea să unt regulile şcolii. — Foarte bine, domnule. Atunci pot n d jdui că ă ă aceast copil va fiă ă primit ca elev laă ă Lowood, c va fi crescut aşa cum se cuvine st rii sale şiă ă ă în vederea îndatoririlor ce-i vor reveni în viilor? — Doamn , fi i f r grij , va fi dus în aceast gră ţ ă ă ă ă ă ădin de plante alese şiă sper c privilegiul de nepre uit al admiterii sale îi va trezi recunoştin a.ă ţ ţ — O voi trimite atunci cât mai curând cu putin , domnule Broţă cklehurst, e o r spundere ce începea s dea pe afar .ă ă ă — Negreşit, doamn , ad ug el. Sunt silit să ă ă ă-mi iau r mas bun. Nu mă ă voi întoarce la Gatesheade Hall decât peste o s pt mân sau dou , pentru că ă ă ă ă arhidiaconul, cel mai bun prieten al meu, nu-mi îng duie să ă-l p r sesc maiă ă curând, dar voi înştiin a pe domnişoara Temple sţ ă-şi aştepte noua elev şiă astfel primirea domnişoarei Jane se va face f r nici o greutate. La revedere,ă ă doamn .ă — La revedere, domnule Brocklehurst. Salut din pară te-mi pe doamna şi domnişoara Brocklehurst, pe Augusta, pe Theodore şi pe domnul Broughlon Brocklehurst. — Nu voi uita, doamn . Micu o, zise el întoreânduă ţ -se c tre mine. Iat oă ă carte intitulată C l uza copilului.ă ă Vei citi rug ciunile ce se g sesc în ea, dară ă mai cu osebire partea unde se vorbeşte despre moartea n prasnic şiă ă îngrozitoare a Martha G..., o feti rea, care avea obiceiul s înşele şi sţă ă ă mint .ă Spunând aceste cuvinte, domnul Brocklehurst îmi d du o broşură ă sub ire, cusut întrţ ă -o copaia tare şi dup ce porunci s i se aduc tr sura, neă ă ă ă p r si.ă ă
Am r mas singur cu doamna Reed. Câteva minute se scurser în linişte.ă ă ă Ea lucra, iar eu o priveam. Doamna Reed s tot fi avut la vremea aceea treizeci şi şase sau treizeciă şi şapte de ani. Era o femeie voinic şi cu umeri drep i, cu m dulareă ţ ă puternice. Nu era înalt şi – cu toate c era corpolent – nu p rea obez . Fa aă ă ă ă ă ţ cam mare, maxilarele dezvoltate şi puternice. Avea fruntea joas , b rbiaă ă proeminent , gura şi nasul destul de regulate; ochii lipsi i de bun tateă ţ ă str luceau sub sprânceneleă -i rare, pielea era negricioas şi opac , p rulă ă ă foarte blond. Era s n toas tun, nu ştia ceă ă ă -i boala. Gospodin harnic şiă ă priceput , inea sub mâna ei la fel de bine fermele, ca şi casa. Numai copiii îiă ţ sfidau câteodat autoriă tatea şi râdeau de ea. Se îmbr ca totdeauna cu gust şiă ştia s se poarte aşa fel încât să ă-şi scot totdeauna în eviden toaletele.ă ţă Stând pe un sc unaş, nu departe de jil ul ei, îi puă ţ tusem cerceta toate tr s turile. ineam în mân cartea, unde se povestea moartea n prasnic aă ă Ţ ă ă ă unei mincinoase, spre care-mi fusese îndreptat aten ia ca spre o foarteă ţ nimerit prevenire.ă Cele petrecute, tot ce-i spusese doamna Reed domnului Brocklehurst, tonul convorbirii lor, erau înc proasă pete, crude şi dureroase în sufletul meu. Fiecare cuvânt m str punsese ca o s geat şi stam acolo fr mântat de oă ă ă ă ă ă ur arz toare.ă ă Doamna Reed ridic ochii de pe lucru şiă -i pironi asupra mea, iar degetele i se oprir .ă — Pleac de aici, întoarceă -te în odaia ta! îmi porunci ea. F r îndoial c privirea mea, sau nu ştiu ce altceva o jignise. Cu toateă ă ă ă c se st pânise, tonul ei era foarte îndârjit. M ridicai şi m îndreptai spreă ă ă ă uş , dar m întorsei, m îndreptai spre fereastr , prin mijlocul od ii, apoi mă ă ă ă ă ă apropiai de doamna Reed. Trebuia s vorbesc! Fusesem c lcat în picioare f r mil şiă ă ă ă ă ă trebuia să ripostez. Dar cum? Care erau puterile mele, ca s lupt cu aceast duşmanc ?ă ă ă Toat energia mea r bufni în aceste cuvinte f işe:ă ă ăţ — Eu nu sunt pref cut . Dac aş fi pref cut , iă ă ă ă ă ţ -aş spune c te iubesc;ă dar eu î i spun c nu te iubesc. Dup John Reed, pe dumneata te ur sc maiţ ă ă ă mult decât orice pe lume. Cartea asta despre mincinoşi s-o dai fiicei dumitale, Georgiana; ea minte, nu eu! Degetele doamnei Reed r maser nemişcate, ochii ei de gheaă ă ţă continuau s m priveasc la fel de reci.ă ă ă — Ce mai ai să-mi spui? m întreb ea, pe un ton mai potrivit fa de oă ă ţă femeie în toat firea, decât fa de un copil.ă ţă Privirea aceea, glasul acela îmi a â ar şi mai cumplit ura. Îmboldit de oţ ţ ă ă furie nespus , tremurând din creştet pân în t lpi, urmai:ă ă ă — Sunt fericit c nuă ă -mi eşti rud ; cât voi tr i nă ă -am să- i mai spunţ vreodat m tuş , niciodat nu voi veni s te v d când voi fi mare, iar de mă ă ă ă ă ă ă va întreba cineva dac te iubesc şi cum teă -ai purtat cu mine, îi voi spune că numai amintirea dumitale îmi face r u şi c ai fost crud fa de mine, de oă ă ă ţă cruzime necru toare.ţă — Cum de îndr zneşti s afirmi aşa ceva, Jane Eyre!ă ă — Cum de îndr znesc, doamn Reed? Cum de înă ă dr znesc? Îndr znescă ă pentru c acestaă -i adev rul.ă Crezi c eu nu am sim ire şi pot tr i f r s mă ţ ă ă ă ă ă iubeasc ciă neva cât de pu in, f r ca vreun om s fie bun cu mine? Nu, nuţ ă ă ă pot tr i astfel, şi dumneata nă -ai mil . Îmi voi aminti totdeauna asprimea şiă violen a cu care mţ -ai îmbrâncit înapoi în odaia roşie, cum m-ai încuiat acolo, s pier, deşi m zb team caă ă ă -n ceasul mor ii. Şi, totuşi, în buşit de suferin ,ţ ă ă ţă
î i strigasem: "Fieţ - i mil , mţ ă ătuş Reed, îndură ă-te de mine!" M-ai pedepsit în felul sta pentru c fusesem b tut şi trântit pe jos f r nici o vin de c treă ă ă ă ă ă ă ă ă nemernicul dumitale fiu. Voi spune adev rul tuturor celor care m voră ă întreba. Oamenii cred c eşti bun , dar inima dumitale e aspr şi rea.ă ă ă Dumneata eşti pref cut !ă ă Când sfârşii de vorbit, m cuprinse sentimentul cel mai ciudat pe careă -i încercasem vreodat : aveam impresia c să ă -a sf râmat un lan nev zut şi amă ţ ă cucerit o libertate neaşteptat . Sim mântul acesta nuă ţă -mi venise din senin, c ci doamna Reed p rea speriat ; lucrul îi c zuse de pe genunchi. Ridică ă ă ă ă mâinile, se mişc agitat în fotoliu şi, dup fa a ei contractat , să ă ă ţ ă -ar fi spus că era gata s plâng .ă ă — Jane, îmi spuse ea, te înşeli. Ce ai? De ce tremuri aşa de tare? Vrei să bei pu in ap ?ţ ă ă — Nu, doamn Reed.ă — Doreşti altceva, Jane? Te încredin ez c aş vrea sţ ă ă- i fiu prieten .ţ ă — Dumneata nu. Mai înainte ai spus domnului Brocklehurst c sunt rea şiă mincinoas , dar to i cei de la Lowood î i vor cunoaşte purtarea.ă ţ ţ — Jane, astea-s lucruri pe care tu nu le în elegi; apuc turile rele aleţ ă copiilor trebuiesc îndreptate. — Minciuna nu-i una din apuc turile mele! strigai cuă glas s lbatic,ă ascu it.ţ — Dar eşti p timaş , Jane, trebuie s recunoşti asta; şi acum întoarceă ă ă -te în odaia ta, draga mea copil , şi culcă ă-te pu in.ţ — Eu nu sunt draga dumitale copil , şi nu pot s m culc. Trimiteă ă ă -m laă şcoal cât mai repede cu putin , doamn Reed, c ci ur sc casa asta.ă ţă ă ă ă — Oh! da, am s-o trimit cât mai repede cu putin , murmur doamnaţă ă Reed, sotto voce, strângându-şi lucrul. Dup asta p r si în grab odaia.ă ă ă ă Fusesem l sat singur , st pân pe teren. Fusese bă ă ă ă ă ăt lia mea cea maiă grea şi întâia mea izbând . R m sei o clip pe covoraşul unde st tuseă ă ă ă ă domnul Brocklehurst, bucurându-m de singur tatea cuceritorului. Mai întâiă ă îmi zâmbii şi m sim ii uşurat ; dar aceast pl cere s lbatic mi se potoli totă ţ ă ă ă ă ă aşa de repede ca şi b t ile iu i ale inimii. Un copil nu se poate lua la har cuă ă ţ ţă cei mari, aşa cum f cusem eu, nuă -şi poate da drumul furiei, f r s încerceă ă ă apoi durerile remuşc rii şi în ep tura de ghear a c in ei. Cât vreme oă ţ ă ă ă ţ ă învinuisem şi-o amenin asem pe doamna Reed, ardeam ca un foc viu,ţ mistuitor, de b l rii uscate, dar tot aşa cum vâlv t ile unui asemenea foc nuă ă ă ă mai las , dup ce să ă -au stins, decât cenuş , sufletul meu fu zdrobit când, după ă o jum tate de ceas de gândire, reă cunoscui nebunia purt rii mele şi m sim iiă ă ţ ap sat de triste ea unei situa ii în care eram urât , cu aceeaşi pasiune cuă ă ţ ţ ă care uram. Gustasem întâia oar r zbunarea. Mi se p ru pl cut , cald şiă ă ă ă ă ă întrem toare, ca un vin aromat, dar gustul pe care miă -l l sase, metalic şiă arz tor, mi se p ru ca de otrav . Atunci mă ă ă -aş fi dus eu drag inim s ceră ă ă iertare doamnei Reed; dar ştiam, parte din experien şi parte din instinct, cţă ă acum m-ar fi respins cu şi mai mult duşm nie şi miă ă -ar fi trezit astfel din nou toate impulsurile clocotitoare ale firii mele. Aş fi vrut s fac ceva mai bun decât s azvârl cuvinte s lbatice, aş fi vrută ă ă s pot nutri un sentiment mai pu in vinovat decât cel al unei mâniiă ţ posomorâte. Luai o carte cu poveşti arabe şi m silii s citesc, dar nuă ă în elesei nimic, c ci gândurileţ ă -mi parc se r t ceau mereu în spa iul dintreă ă ă ţ mine şi paginile care de obicei mi se p ruser fermec toare. Deschisei uşaă ă ă
sufrageriei şi ieşii afar . Tuă fişurile erau t cute şi încremenite. O promoroacă ă neagr , pe care nă -o topiser nici razele soarelui, nici b taia vână ă tului, acoperea p mântul. Miă -am învelit capul şi bra ele cu poala fustelor şi mţ -am dus s m plimb întră ă -o parte a parcului, cu totul singuratic . Nu mai g seamă ă îns nici o bucurie sub acei copaci t cu i, printre conurile piă ă ţ nilor, înghe ateţ vestigii ale toamnei, care acopereau pământul. În mijlocul acelor frunze moarte, îngr m dite de vânt şi în epenite de înghe , m rezemai de grilaj şiă ă ţ ţ ă privii câmpul gol cu iarba ars de ger, pe care turmele nu mai p şteau. Era oă ă zi foarte cenuşie, cu un cer întunecat ce prevestea ninsoarea. Din când în când fulgi de om t c deau, f r a se topi, pe poteca tare şi pe p mântulă ă ă ă ă argintat de chiciur . Stam acolo, copil mâhnit şi neă ă ă norocit şi şopteam: "Ceă s fac, ce s fac ?"ă ă Deodat am auzit un glas limpede strigând:ă — Domnişoară Jane, unde eşti? Hai la mas .ă Era Bessie. Ştiam şi de aceea nu m-am mişcat; dar în curând zgomotul uşor ai paşilor ei îmi ajunse la urechi. Bessie trecu pe potec şi se îndreptă ă spre mine. — Scârboas mic , îmiă ă spuse ea, de ce nu r spunzi când te chem?ă Venirea lui Bessie îmi f cu mai mare pl cere decât gândurile care mă ă ă copleşiser , deşi, ea, ca de obicei, nu era bine dispus . Dup lupta cuă ă ă doamna Reed, din care ieşisem înving toare, nuă -mi mai p sa de furiaă trec toare a unei servitoare şi eram gata s viu s m înc lzesc la inima eiă ă ă ă ă tân r . M ag ai de gâtul ei, zicânduă ă ă ăţ -i: — Haide, Bessie, nu m mai certa.ă Nu fusesem niciodat aşa de deschis şi de pu in sfioas . Acest fel de aă ă ţ ă fi îi pl cu lui Bessie.ă — Eşti o feti ciudat , domnişoar Jane, îmi spuse ea privinduţă ă ă -m : oă mic hoa hoinar , c reia îi place singur tatea. Te duci la şcoal , nuă ţă ă ă ă ă -i aşa? F cui un semn afirmativ.ă — Şi nu- i pare r u cţ ă -o p r seşti pe s rmana Bessie?ă ă ă — Ce-i pas lui Bessie de mine? Ea totdeauna m dojeneşte.ă ă — Pentru c eşti ciudat , sfioas şi sperioas . Dac ai fi maiă ă ă ă ă îndr znea ...ă ţă — Da, ca s cap t mai multe lovituri!ă ă — Prostii! Dar, de altfel, e adev rat c nu se poart bine cu dumneata.ă ă ă Mama, când a venit s m vad s pt mâna trecut , a spus c pentru nimic înă ă ă ă ă ă ă lume n-ar vrea s vad pe unul dintre copiii ei în locul dumitale. Dar, haide,ă ă am o veste bun pentru dumneata.ă — Nu cred, Bessie. — Ce vrei s spui, feti o? De ce sunt ochii aşa de trişti? Ei bine, afl că ţ ă ă domnişorul, doamna şi domnişoarele s-au dus s ia ceaiul la una dină cunoştin ele lor, iar dumneata îl vei bea cu mine. Voi spune buc t resei sţ ă ă ă- iţ fac un cozon cel şi pe urm ai s m aju i s scotocesc sertarele, pentru că ă ă ă ă ţ ă ă în curând va trebui să- i fac bagajul. Doamna vrea s p r seşti castelul pesteţ ă ă ă o zi sau dou . Vei alege ce juc rii vrei să ă ă- i iei.ţ — Bessie, f g duieşteă ă -mi c nă -ai s m mai dojeneşti pân la plecare.ă ă ă — Bine, n-am s te mai dojenesc; dar fii foarte cuminte şi s nuă ă - i mai fieţ fric de mine. Nuă - i fie team dac vorbesc cam repezit, c ci teama asta mţ ă ă ă ă a â mai mult decât orice.ţ ţă — Nu cred c m tem acum de dumneata, Bessie, pentru c suntă ă ă obişnuit cu purt rile dumitale; dar în curând va trebui s m tem de al ii.ă ă ă ă ţ — Dac te vei teme, nă -au s te poat suferi.ă ă — Aşa cum faci dumneata, Bessie?
— Eu nu te ur sc, domnişoar . Cred c te iubesc mai mult decât peă ă ă ceilal i.ţ — Nu mi-o ar i.ăţ — Ce copil înc p ânat! Nă ăţ -ai mai vorbit niciodat aşa. Ce teă -a f cut aşaă de cutez toare?ă — În curând voi fi departe de dumneata, Bessie, şi de altfel... Era s pomenesc de cele petrecute între mine şi doamna Reed, dară gândindu-m pu in, miă ţ -am dat seama c era mai bine s nu vorbesc despreă ă asta. — Şi va s zic î i pare bine c m p r seşti?ă ă ţ ă ă ă ă — Ba de fel, Bessie; chiar în clipa asta încep s simt pu in mâhnire.ă ţ ă — Numai în clipa asta, şi patim . Cât de rece îmi vorbeşti, domnişoricaă mea. Sunt sigur c dac iă ă ă ţ -aş cere s m s ru i, nă ă ă ţ -ai vrea. Sau ai vrea numai aşa, pu in.ţ — O, ba da, vreau s te s rut şi chiar cu mare pl cere. Apleac pu ină ă ă ă ţ capul. Bessie şi-a aplecat obrazul şi ne-am s rutat. Apoi, cu inima pe deplină înt rit , o urmai spre cas . După ă ă ă-amiaza trecu în pace şi linişte. Seara, Bessie îmi spuse poveştile cele mai frumoaso pe care le ştia şi cânt cele mai gină - gaşe cântece ale ei. Chiar şi pentru mine, via a avea raţ zele ei de soare. CAPITOLUL V Era în diminea a zilei de 19 ianuarie. Tocmai b tuse ora cinci cândţ ă Bessie intr cu o lumânare în iatacul meu şi m g si în picioare şi aproapeă ă ă îmbr cat . Sculat de o jum tate de ceas, m sp lasem pe dat şi mă ă ă ă ă ă ă ă îmbr casem la lumina lunii ce tocmai sta s apun şi ale c rei raze seă ă ă ă strecurau prin fereastra strâmt , lâng culcuşul meu. Trebuia s plec dină ă ă chiar în ziua aceea. Diligen a trecea pe la poarta castelului la şase diminea a.ţ ţ Numai Bessie se sculase. Dup ce aprinse focul începu să ă-mi înc lzească ă mâncarea. Copiii m nânc rareori, când sunt preocupa i de gândul uneiă ă ţ c l torii. În ce m priveşte, nu putui mânca nimic. În zadar m rug Bessie să ă ă ă ă ă iau m car o linguri sau dou din laptele preg tit special pentru mine, oriă ţă ă ă m car o înghi itur de pâine. Atunci înveli întră ţ ă -o hârtie câ iva pesme i şi miţ ţ -i vârî în s cule , apoi, dup ceă ţ ă -mi puse paltonul şi p l ria, se înveli cu un şal şiă ă p r sir m împreun odaia copiilor. Când ajunsei în fa a dormitorului doamneiă ă ă ă ţ Reed, Bessie m întreb dac vreau să ă ă ă-mi iau r mas bun de la st pâna sa.ă ă — Nu, Bessie, r spunsei. Asear , când ai coborât la cin , ea a venit laă ă ă patul meu şi mi-a spus c azi diminea nu va fi nevoie s le deranjez, nici peă ţă ă ea, nici pe verişoarele mele. Mi-a mai spus s nu uit c miă ă -a fost totdeauna cea mai bun prieten , s vorbesc despre ea cum se cuvine şi să ă ă ă-i fiu recunosc toare pentru tot ceă -a f cut spre binele meu.ă — Şi ce i-ai r spuns, domnişoar ?ă ă — Nimic. Mi-am ascuns fa a sub plapum şi mţ ă -am întors cu fa a laţ perete. — R u ai f cut, domnişoar Jane.ă ă ă — Nu, Bessie, am f cut bine. St pâna dumitale nă ă -a fost niciodată prietena mea. Dimpotriv , a fost duşmanca mea.ă — Oh, domnişoar Jane, nu vorbi aşa!ă — Adio, Gateshead! exclamai eu coborând prin hol şi îndreptându-mă
spre poarta cea mare. Luna apusese şi era întuneric bezn . Bessie purta un felinar cu careă lumina treptele umede ale peronului şi aleile cu pietriş pe care dezghe ul leţ muiase de curând. Diminea a aceea de iarn era rece şi p trunz toare, din iiţ ă ă ă ţ îmi cl n neau în timp ce zoream pe alee. În odaia poră ţă tarului era lumin .ă Când am ajuns acolo, am g sită -o pe nevasta portarului a â ând focul. De cuţ ţ sear , geamantanul meu fusese coborât, legat cu frânghii şi pus la uş . Eraă ă şase f r câteva minute, iar când b tu ceasul, un zgomot de ro i vesti sosireaă ă ă ţ diligen ei; m îndreptai spre uş şi v zui lumina unui felinar apropiinduţ ă ă ă -se repede prin întuneric. — Pleac singur ? întreb nevasta portarului.ă ă ă — Da. — Se duce departe? — La cincizeci de mile. — Lung drum! M mir c doamna Reed îndr zneşte să ă ă -o lase s se ducă ă singur atât de departe.ă O diligen tras de patru cai şi a c rei imperial era în esat de c l toriţă ă ă ă ţ ă ă ă sosise şi se oprise în fa a por ii. Surugiul şi conduc torul strigau s ne zorim.ţ ţ ă ă Geamantanul meu fu ridicat, iar eu smuls din bra ele lui Bessie pe cândă ţ eram ag at de gâtul ei şi o s rutam.ăţ ă ă — Ai grij de copil! strig ea conductorului, când m s lt în untru.ă ă ă ă ă ă — Da, da! r spunse el.ă Uşa fu închis şi se auzi an glas strigând:ă — Gata. Diligen a porni.ţ Aşa m desp r ii de Bessie şi de Gateshead Hall, aşa fui dus în goană ă ţ ă ă spre t râmuri necunoscute, pe care le credeam îndep rtate şi tainice.ă ă Nu-mi amintesc decât vag de c l toria mea; ştiu doar c ziua mi să ă ă -a p rut nesfârşit şi credeam că ă -am str bă ătut sute de mile. Am trecut prin mai multe oraşe şi într-unul din ele, unul foarte mare, diligen a sţ -a oprit. Caii fură schimba i şi c l torii coborâr pentru mas . Conducţ ă ă ă ă torul m duse întră -un han, unde voi să-mi dea ceva de mâncare, dar fiindc nuă -mi era foame, mă l s întră ă -o înc pere uriaş , unde se g sea câte un c min la fiecare cap t, ună ă ă ă ă policandru atârnat în mijlocul tavanului şi în partea de sus a unuia dintre pere i o mic galerie roşie, plin de instrumente muzicale. Copleşit deţ ă ă ă gânduri ciudate, m plimbai mult timp prin odaia aceea. Miă -era grozav de team s nu vin cineva s m r peasc , deă ă ă ă ă ă ă oarece eram încredin at cţ ă ă exist ho i de copii. Nu se afla poveste deă ţ -a lui Bessie în care s nu fi fostă vorba de ispr vile lor.ă În cele din urm ocrotitorul meu se întoarse şi m aşez iar şi înă ă ă ă diligen . Dup ce se urc pe capr , sufl în corn, d du bice cailor şi diligen aţă ă ă ă ă ă ţ porni în goan pe "drumul de piatr " ce ducea c tre L....ă ă ă Seara se vestea umed şi cam ce oas . Când ziua se stinse spre a faceă ţ ă loc amurgului, în elesei c eram întrţ ă -adev r departe de Gateshead. Nu maiă treceam prin oraşe, iar priveliştile se schimbaser . Zarea era închis de coă ă - line înalte, cenuşii, întunericul creştea pe m sur ce coboă ă ram în vale, de jur împrejurul nostru nu erau decât p duri dese. Mult vreme dup ce se l saseă ă ă ă noaptea întunecoas auzii vântul s lbatic, gonind n valnic printre copaci.ă ă ă Leg nat de acele sunete, am adormit în sfârşit. A ipisem nu demult, cândă ă ţ oprirea brusc a diligen ei m trezi. În fa a mea se afla o str in pe care oă ţ ă ţ ă ă luai drept servitoare; la lumina felinarului putui să-i v d fa a şi veşmintele.ă ţ — E aici o feti cu numele de Jane Eyre? întreb str ina.ţă ă ă — Da, r spunsei eu.ă
Atunci fui ridicat şi scoas din diligen . Geamană ă ţă tanul fu dat jos şi diligen a plec îndat . Eram amor it de şederea îndelungat , iar zgomotul şiţ ă ă ţ ă ă zguduiturile diligen ei m buim ciser . Mţ ă ă ă -am str duit să ă-mi vin în fire şi privii în jurul meu. Vântul, ploaia şi întunericul st pâneau v zduhul. Izbutii, totuşi,ă ă s întrez resc un zid şi în el o poart deschis . Pe acolo trecui împreun cuă ă ă ă ă noua mea c l uz , care închise poarta cu grij şi trase z vorul. Aveam în fa aă ă ă ă ă ţ mea o cas , sau mai bine zis un şir de case, care se întindeau pe o suprafaă ţă destul de vast . Fa Adèle lor aveau un mare num r de ferestre, dintre careă ţ ă numai câteva erau luminate. Trecur m pe o alee larg acoperit cu pietriş şiă ă ă plin de b ltoace, la capă ă ătul c reia d dur m de o uş . Intrar m, servitoareaă ă ă ă ă m conduse întră -o odaie unde ardea focul şi m l s singur acolo.ă ă ă ă R m sei în picioare în fa a c minului, c utând să ă ţ ă ă ă-mi înc lzesc degeteleă epene; apoi privii în jurul meu.ţ Nu era nici o lumânare, dar flac ra juc uş a focului îmi ar ta, înă ă ă ă r stimpuri, pere ii tapeta i, covoarele, peră ţ ţ delele şi mobilele de mahon str lucitor. M aflam înă ă tr-un salon, nu atât de spa ios sau elegant cum era celţ de la Gateshead, dar destul de confortabil. Îmi d dui osă teneala s în eleg ceă ţ reprezenta unul dintre tablourile atârnate pe perete, când intr cineva cu oă lumânare. În spatele s u venea alt persoan .ă ă ă Cea dintâi era o femeie înalt . Avea p rul şi ochii negri, fruntea larg şiă ă ă palid , trupul înf şurat în parte întră ă -un şal, înf işarea grav şi portul nobil.ăţ ă — Copilul e prea mic ca s fie trimis singur, spuse ea, punând pe masă ă sfeşnicul în care ardea lumânarea. M cercet cu aten ie înc un minut sau dou , apoi ad ug :ă ă ţ ă ă ă ă — Trebuie s-o culc m numaidecât, pare obosit . Eşti trudit , copila mea?ă ă ă m întreb ea, punânduă ă -mi mâna pe um r.ă — Pu in, doamn .ţ ă — Şi iţ -e foame, desigur. Înainte de a se duce la culcare, dă-i să m nânce, domnişoar Miller. E prima oar când î i p r seşti p rin ii ca s viiă ă ă ţ ă ă ă ţ ă la şcoal , feti o?ă ţ Îi r spunsei c nă ă -am p rin i şi ea m întreba de cîndă ţ ă au murit, câ i aniţ am şi cum m cheam , dac ştiu s citesc, s scriu şi s cos. Dup aceea mă ă ă ă ă ă ă ă mângâie cu blânde e pe obraz, spunânduţ -mi: — Sper c ai s fii o feti cuminte.ă ă ţă Apoi m d du în seama domnişoarei Miller.ă ă Doamna care m p r sise putea s aib cam dou zeci şi nou de ani;ă ă ă ă ă ă ă cea care m înso ea acum p rea cu câ iva ani mai tân r . Prima m uimiseă ţ ă ţ ă ă ă cu înf işarea, cu glasul şi cu privirea ei. Domnişoara Miller era mai ştears ,ăţ ă avea un obraz rumen, dar înf işarea o ar ta istovit de griji. Mersul şiăţ ă ă mişc rile ei repezi dovedeau c trebuia s aib multe îndatoriri. P rea a fiă ă ă ă ă supraveghetoare şi aflai mai târziu, într-adev r, c asta era slujba ei laă ă Lowood. M duse din odaie în odaie, prin coridoarele întoră tocheate ale unei case mari. O linişte des vârşit , care m cam sperie, domnea în partea peă ă ă unde trecuser m. Un murmur de glasuri se auzi de îndat . Intrar m întră ă ă -o sal lung şi spa ioas . La ambele capete erau câte dou mese mari de brad,ă ă ţ ă ă luminate fiecare de dou lumân ri. De jur împrejur şedeau, pe b nci, fete deă ă ă toate vârstele, mergând de la nou ori zece şi pân la dou zeci de ani. Laă ă ă lumina aceea pâlpâitoare, mi se p ru c sunt nespus de multe, cu toate c ,ă ă ă de fapt, nu erau mai mult de optzeci. Purtau toate acelaşi costum: rochii de culoare cafenie şi de croial ciudat , iar pe deasupra rochiei şor uri lungi deă ă ţ pânz . Era ora de medita ie şiă ţ -şi preparau lec iile pe a doua zi, murmurul peţ care-l auzisem era provocat de şoaptele lor.
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte
Jane eyre - Charlotte Bronte

Empfohlen

Opal , LUX Vol 3
Opal , LUX Vol 3Opal , LUX Vol 3
Opal , LUX Vol 3Ellen Kalis
 
Christina Lauren- Expertul_seducator
Christina Lauren- Expertul_seducatorChristina Lauren- Expertul_seducator
Christina Lauren- Expertul_seducatorAlina Ioana
 
Yukio mishima templul de aur
Yukio mishima templul de aurYukio mishima templul de aur
Yukio mishima templul de aurMadalina Stancu
 
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Alina Ioana
 
Povesti cu-talc-incredibil
Povesti cu-talc-incredibilPovesti cu-talc-incredibil
Povesti cu-talc-incredibilClaudiu Nemes
 
Jennifer l.-armentrout-lux-4-origin
Jennifer l.-armentrout-lux-4-originJennifer l.-armentrout-lux-4-origin
Jennifer l.-armentrout-lux-4-originAde MA
 
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaAgnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaLorena Netrepeiu
 
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Ellen Kalis
 

Empfohlen

Opal , LUX Vol 3
Opal , LUX Vol 3Opal , LUX Vol 3
Opal , LUX Vol 3Ellen Kalis
 
Christina Lauren- Expertul_seducator
Christina Lauren- Expertul_seducatorChristina Lauren- Expertul_seducator
Christina Lauren- Expertul_seducatorAlina Ioana
 
Yukio mishima templul de aur
Yukio mishima templul de aurYukio mishima templul de aur
Yukio mishima templul de aurMadalina Stancu
 
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Alina Ioana
 
Povesti cu-talc-incredibil
Povesti cu-talc-incredibilPovesti cu-talc-incredibil
Povesti cu-talc-incredibilClaudiu Nemes
 
Jennifer l.-armentrout-lux-4-origin
Jennifer l.-armentrout-lux-4-originJennifer l.-armentrout-lux-4-origin
Jennifer l.-armentrout-lux-4-originAde MA
 
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaAgnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafea
Agnes Martin-Lugand Oamenii fericiti citesc si beau cafeaLorena Netrepeiu
 
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Ellen Kalis
 
Judy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabileJudy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabileAlina Ioana
 
267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidian267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidianEllen Kalis
 
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-mă131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-măTiberiu-Mihai Kalmar
 
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptiiBecca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptiiTeodora Naboleanu
 
Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Ade MA
 
Gillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărutăGillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărutăSimona Sasu
 
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcateTinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcateMadalina Elena
 
Edgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizmeEdgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizmeMagda Magda
 
Anonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negruAnonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negruClaudia Ghergari
 
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măArlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măIonescu Georgiana
 
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1carmenazar78
 
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__liviuciubara
 
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__liviuciubara
 
Melissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieMelissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieAde MA
 
Secrete de-nemarturisit
Secrete de-nemarturisitSecrete de-nemarturisit
Secrete de-nemarturisitIonescu Alexandra
 
Eseu magor 1
Eseu magor 1Eseu magor 1
Eseu magor 1guesta4618cc
 
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3Ade MA
 
David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__georgetaaaaa
 
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaTeresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaAde MA
 
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotectedVlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotectedRobin Cruise Jr.
 
Maitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moareMaitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moareAlexandra Spatariu
 
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul MemnochAnne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul MemnochAngesha
 

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Judy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabileJudy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabileAlina Ioana
 
267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidian267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidianEllen Kalis
 
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-mă131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-măTiberiu-Mihai Kalmar
 
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptiiBecca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptiiTeodora Naboleanu
 
Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Ade MA
 
Gillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărutăGillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărutăSimona Sasu
 
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcateTinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcateMadalina Elena
 
Edgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizmeEdgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizmeMagda Magda
 
Anonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negruAnonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negruClaudia Ghergari
 
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măArlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măIonescu Georgiana
 
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1carmenazar78
 
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__liviuciubara
 
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__liviuciubara
 
Melissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieMelissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieAde MA
 
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3Ade MA
 
David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__georgetaaaaa
 
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaTeresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaAde MA
 

Was ist angesagt? (19)

Judy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabileJudy Astley- Vicii agreabile
Judy Astley- Vicii agreabile
 
267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidian267878017 j l a obsidian
267878017 j l a obsidian
 
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-mă131. elisabeth naughton așteaptă-mă
131. elisabeth naughton așteaptă-mă
 
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptiiBecca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
Becca fitzpatrick ingerul noptii -1- ingerul noptii
 
Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2
 
Gillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărutăGillian flynn fata dispărută
Gillian flynn fata dispărută
 
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcateTinerețe fără libertate și viață fără de păcate
Tinerețe fără libertate și viață fără de păcate
 
Edgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizmeEdgar michelson pisica in cizme
Edgar michelson pisica in cizme
 
Anonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negruAnonim afacerea nebunul negru
Anonim afacerea nebunul negru
 
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măArlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
 
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
 
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
Anita nandris cudla-20_de_ani_in_siberia_06__
 
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
A. e. van_vogt-cartea_lui_van_vogt_1.0__
 
Melissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieMelissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatie
 
Secrete de-nemarturisit
Secrete de-nemarturisitSecrete de-nemarturisit
Secrete de-nemarturisit
 
Eseu magor 1
Eseu magor 1Eseu magor 1
Eseu magor 1
 
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
Sarah maclean-un-targ-potrivit-pentru-un-duce-the-rules-of-scoundrels3
 
David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__David morrell cartite-1_0_10__
David morrell cartite-1_0_10__
 
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaTeresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
 

Ähnlich wie Jane eyre - Charlotte Bronte

Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotectedVlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotectedRobin Cruise Jr.
 
Maitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moareMaitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moareAlexandra Spatariu
 
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul MemnochAnne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul MemnochAngesha
 
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.Roxana Roxana
 
Marin preda viata ca o prada
Marin preda viata ca o pradaMarin preda viata ca o prada
Marin preda viata ca o pradaAndrei Stanciu
 
Christina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul seducătorChristina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul seducătorAde MA
 
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)miruna dora
 
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moireiMarilenadam Eu
 
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viata
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viataAbdell sellou --tu mi-ai schimbat viata
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viataEmily Constance
 
Regina maria-povestea-vietii-mele
Regina maria-povestea-vietii-meleRegina maria-povestea-vietii-mele
Regina maria-povestea-vietii-meleDalelina John
 
01. cum m am trezit pe lume
01. cum m am trezit pe lume01. cum m am trezit pe lume
01. cum m am trezit pe lumeAlexandraDobre91
 
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014Silvia Sofineti
 

Ähnlich wie Jane eyre - Charlotte Bronte (20)

Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotectedVlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
Vlahuta, alexandru clipe de liniste - ctrl unprotected
 
Maitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moareMaitreyi Devi - Dragostea nu moare
Maitreyi Devi - Dragostea nu moare
 
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul MemnochAnne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
Anne Rice Cronicile Vampirilor 5 Diavolul Memnoch
 
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.
Meredith wild intalnire-periculoasa_pdf.
 
Marin preda viata ca o prada
Marin preda viata ca o pradaMarin preda viata ca o prada
Marin preda viata ca o prada
 
Christina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul seducătorChristina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul seducător
 
Revista scolii 2016
Revista scolii 2016Revista scolii 2016
Revista scolii 2016
 
Revista scolii 2016
Revista scolii 2016Revista scolii 2016
Revista scolii 2016
 
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
De vorba-cu-valeriu-popa-autor-ovidiu-harbada(1)
 
1
11
1
 
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei
48477855 moira-cele-sapte-vieti-ale-moirei
 
La scaldat
La scaldatLa scaldat
La scaldat
 
Aspiratii nr 7
Aspiratii nr 7 Aspiratii nr 7
Aspiratii nr 7
 
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viata
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viataAbdell sellou --tu mi-ai schimbat viata
Abdell sellou --tu mi-ai schimbat viata
 
Regina maria-povestea-vietii-mele
Regina maria-povestea-vietii-meleRegina maria-povestea-vietii-mele
Regina maria-povestea-vietii-mele
 
6
66
6
 
Lili st crow vol.3 gelozie
Lili st crow vol.3 gelozieLili st crow vol.3 gelozie
Lili st crow vol.3 gelozie
 
Paulo Coelho- 11 minute
Paulo Coelho- 11 minutePaulo Coelho- 11 minute
Paulo Coelho- 11 minute
 
01. cum m am trezit pe lume
01. cum m am trezit pe lume01. cum m am trezit pe lume
01. cum m am trezit pe lume
 
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014
Volumul vesnicia s-a nascut la sat 2014
 

Jane eyre - Charlotte Bronte

  • 1. Charlotte Bronte Jane Eyre CAPITOLUL I În ziua aceea nu aveam putin a s ieşim la plimbare. E drept cţ ă ă r t cisem diminea a un ceas prin crângul desfrunzit, dar de la prânz (când nuă ă ţ avea pe nimeni, doamna Reed prânzea devreme), vântul înghe at al ierniiţ adusese nori atât de întuneca i şi o ploaie atât de p trunz toare, încât nici nuţ ă ă te puteai gândi la plimbare. Eram mul umit . Nu miţ ă -au pl cut niciodat plimă ă b rile lungi, mai ales peă frig, şi eram îngrozit c o s treă ă ă buiasc s m întorc în înserarea rece, cuă ă ă mâinile şi picioarele înghe ate, mâhnit de cuvintele cu care m mustraţ ă ă Bessie, bona copiilor, şi umilit de conştiin a ină ţ feriorit ii mele fizice fa deăţ ţă Eliza, John şi Georgiana Reed. Eliza, John şi Georgiana erau acum aduna i în salon, lâng mama lor; iarţ ă mama, întins pe o canapea, înă preajma locului, şi înconjurat de to i ceiă ţ dragi – care deocamdat nu se certau, nici nu plângeau – p rea pe deplină ă fericit . Doamna Reed îmi interzisese s m al tur grupului lor, spunână ă ă ă du-mi cât îi p rea de r u c e silit s m in la distan , dar pân ce nu va aflaă ă ă ă ă ă ţ ă ţă ă mai întâi de la Bessie şi pân ce ea îns şi nu va observa str duin a mea deă ă ă ţ a-mi schimba caracterul, devenind mai prietenoas şi mai copil roas – cevaă ă ă mai vesel , mai desă chis , şi mai fireasc decât m ar tam – nuă ă ă ă -mi va putea recunoaşte drepturile cuvenite numai copiilor ei mul uţ mi i şi ferici i.ţ ţ — Ce spune Bessie c aş fi f cut? întrebai eu.ă ă — Jane, nu-mi plac de loc curioşii care m piseaz cu tot felul deă ă întreb ri! De altfel, e întră -adev r nemaiă pomenit ca un copil s se poarte aşaă cu cei mai în vârst . Stai la locul t u şi nu mai vorbi, dac nu po i vorbi ca oă ă ă ţ fat cuminte.ă Din salon d deai întră -o mic sufragerie, unde era şi un dulap cu c r i; mă ă ţ ă furişai acolo. Luai numaidecât o carte, având grij s fie una cu cât mai multeă ă ilustra ii. M aşezai în pervazul ferestrei, strângând picioarele turţ ă ceşte şi tr gând draperia de damasc roşu, m g seam adă ă ă ăpostit de amândouă ă p r ile. Cutele draperiei stacojii îmi ascundeau tot ce se g sea la dreaptaă ţ ă mea; în stânga erau geamurile limpezi, care m ocroteau f r să ă ă ă-mi ascundă vederii priveliştea unei zile mohorâte de noiembrie. Din când în când, întorcând foile c r ii, cercetam înf işarea acelei dupaă ţ ăţ -amieze de iarn . Înă dep rtare se z rea o gră ă ămad tulbure de pâcl şi de nori; în apropiere,ă ă frunzişul ud, tufişuri biciuite de furtun şi o ploaie necurmat goă ă nit s lbatică ă din urm de vijelia tânguitoare. M întorsei la cartea mea. Eraă ă Istoria p s rilor din Angliaă ă de Bewick. Nu m prea sinchiseam de text; existau,ă totuşi, câteva pagini de introducere peste care nu puteam trece în fug , cuă toat vârsta mea fraged . Pomeneau despre locurile unde se a in p s rile deă ă ţ ă ă mare, despre stâncile singuratice şi promontoriile locuite numai de ele, despre acele coaste ale Norvegiei, pres rate cu insule de la marginea deă miaz zi, Lindeness sau Naze, pân la capul Nord.ă ă "La nord unde-oceanul în valuri se zbate, Ape în clocot izbind de stâncile-aride,
  • 2. Acolo, spre Thula, talazuri se umfl ,ă Gem ca furtuna şi spal Hebridele rmuri."ă ţă De asemenea nu puteam s trec peste descrierea sumar a aceloră ă inuturi înghe ate ale Laponiei, Siberiei, Spitzbergului, Noii Zemlia, Islandei,ţ ţ Groenlandei, cu vasta întindere a zonei arctice şi a acelor inuturiţ nem rginite, a acelor rezervoare de ger şi z pad , unde întinderi de gheaă ă ă ţă masiv , strânse în timpul iernilor de mai multe veacuri, sau îngr m dite înă ă ă str lucire de sticl , mun i peste mun i, înconjoar Polul şi concentreaz acoloă ă ţ ţ ă ă toat asprimea celui mai cumplit frig.ă Îmi f urisem o idee a mea despre acele inuturi, palide ca moartea, ideeă ţ neconturat , aşa cum sunt toate lucrurile, pe jum tate în elese, care plutescă ă ţ nel murite în mintea copiilor; dar ceea ce îmi închipuiam m impresionaă ă peste m sur . Textul acelor pagini introductive era legat de sucă ă cesiunea gravurilor şi d dea un în eles stâncii singuratice, în mijlocul unei înspumateă ţ m ri vijelioase, cor biei sf râmate şi aruncate pe o coast pustie, razeloră ă ă ă înfior toare şi reci ale lunii care, str lucind printre perdelele de nori, luminauă ă un naufragiu. Nu pot descrie atmosfera ce domnea în cimitirul singuratic, cu monumentul funerar pe care se putea desluşi o inscrip ie: gardul, cei doiţ copaci, orizontul strâmt, închis de un zid d r p nat, cu secera lunii noi careă ă ă prevestea ora fluxului de sear .ă Cele dou cor bii oprite pe marea liniştit mi să ă ă -au p rut fantome marine.ă Pe demonul care prindea cu o şpang traista în spiă narea tâlharului l-am privit numai în fug : era o ar tare de groaz .ă ă ă La fel şi f ptura aceea neagr , cu coarne, coco at seme în vârful uneiă ă ţ ă ţ stânci, cercetând cu privirea o mul ime îndep rtat , strâns în jurul uneiţ ă ă ă spânzur tori.ă Fiecare gravur îmi spunea o poveste, deseori tainic pentru în elegereaă ă ţ mea nedezvoltat şi pentru sentimentele mele nedes vârşite, dar totdeaunaă ă deosebit de interesant ; interesant ca şi acele poveşti pe care ni le spuneaă ă uneori Bessie, în serile de iarn , când se întâmpla s fie bine dispus şi când,ă ă ă dup ce aducea masa de c lcat în odaia copiilor, ne d dea voie s ne aşez mă ă ă ă ă lâng ea. Atunci, în vreme ce f cea cute la dantelele şi scufi ele de noapteă ă ţ ale doamnei Reed, ne hr nea curiozitatea înă fl c rat cu întâmpl ri deă ă ă ă dragoste şi aventuri din vechi poveşti cu zâne şi balade şi mai vechi sau, aşa cum am descoperit mai târziu, din Pamela şi Henric, conte de Moreland. Cu Bewick pe genunchi, eram fericit , fericit cel pu in în felul meu; nuă ă ţ m temeam decât de o întrerupere. Şi ea nu întârzie s vin . Uşa sufragerieiă ă ă fu deschis vioă lent. — Ei! Madam Mope! strig glasul lui John Reed. Dup aceea, t cu, fiindcă ă ă ă i se p ruse c odaia era goal . Unde dracu o fi? Lizzy, Georgy! Jane nu e aici,ă ă ă urm el (vorbind cu surorile sale). Spune i mamei c Jane să ţ ă -a dus s alergeă prin ploaie – s lbatic lighioaie!ă ă "Am f cut bine c am tras perdeaua", m gândii eu şi doream din totă ă ă sufletul s nu mi se descopere ascună z toarea. John nă -ar fi descoperit-o niciodat ; nă -avea nici privirea, nici mintea destul de agere; dar Eliza, b gândă capul pe uş , strig numaidocât:ă ă — Po i s fii sigur c e în pervazul ferestrei, John.ţ ă ă Am ieşit îndat de acolo, c ci tremuram la gândul de a fi târât de Johnă ă ă afar din ascunz toare.ă ă — Ce vre i? întrebai eu, cu o neîncredere stângace.ţ
  • 3. — Spune: "Ce dori i, domnule Reed?" mi se r spunse. Vreau s vii încoa'!ţ ă ă Apoi, aşezându-se într-un jil , îmi f cu semn s m apropii şi s stau înţ ă ă ă ă picioare în fa a lui.ţ John Reed era un şcolar în vârst de paisprezece ani, cu patru ani maiă mare decât mine, pentru c atunci eu nu aveam decât zece. Era destul deă sp tos şi îndesat pentru vârsta lui; avea pielea smolit şi nes n toas ,ă ă ă ă ă tr s turile grosolane, fa a larg , m dularele greoaie, iar mâinile şi picioareleă ă ţ ă ă dezvoltate. Din pricina obiceiului de a se îndopa la mas , pielea îi era plin deă ă pete, ca a bolnavilor de ficat, ochii tulburi, obrajii buh i i. Ar fi trebuit s fieă ţ ă atunci la şcoal , dar mamă ă-sa îl luase acas pe o lun sau dou "din cauzaă ă ă s n t ii sale delicate". Domnul Miles, directorul pensionului, spunea c ar fiă ă ăţ ă pe deplin s n tos, dac i să ă ă -ar trimite mai pu ine pr jituri şi dulţ ă ciuri de-acas ;ă dar inima mamei se împotrivise unei p reri atât de aspre şiă -i surâdea mai mult ideea rafinat c asă ă pectul nes n tos al lui John se datora prea marii luiă ă sârguin e, şi, poate, dorului de cas .ţ ă John nu-şi prea iubea nici mama, nici surorile, iar pe mine nu m puteaă suferi. M pedepsea şi m oc ra nu de două ă ă ă-trei ori pe s pt mân , nu o dată ă ă ă sau de dou ori pe zi, ci întruna. Fiecare nerv al meu se temea de el şi fiecareă p rticic din carnea sau din oasele mele tres rea când se apropia. Erau clipeă ă ă când m înfioram de groaza pe care miă -o insufla; pentru c atunci când mă ă amenin a sau m b tea, nu puteam cere ajutorul nim nui. Serţ ă ă ă vitorii s-ar fi temut să-l jigneasc pe tân rul lor st pân, luânduă ă ă -mi ap rarea, iar doamnaă Reed era, în aceast priă vin , oarb şi mut . Ea nuţă ă ă -l vedea niciodată lovindu-m , nuă -l auzea niciodat oc rânduă ă -m , cu toate c din când în cândă ă f cea şi una şi alta chiar fa de dânsa, îns mai adesea în spatele ei.ă ţă ă Obişnuit s fiu supus fa de John, m apropiai de je ul s u. Timp deă ă ă ţă ă ţ ă trei minute scoase limba la mine, de-un cot. Îmi d deam seama c în curândă ă avea s m loveasc şi, aşteptând cu spaim lovitura, gândul meu se opreaă ă ă ă la înf işarea dezgust toare şi urât a celui care m va lovi.ăţ ă ă ă Nu ştiu dac miă -a citit gândul pe fa , dar deodat se ridic şi, f r sţă ă ă ă ă ă vorbeasc , m lovi cu putere. Mă ă -am cl tinat şi, reg sinduă ă -mi echilibrul, m-am îndep rtat cu un pas sau doi de scaunul lui.ă — Asta-i pentru neruşinarea cu care ai r spuns mamei, apoi fiindc teă ă -ai ascuns ho eşte în dosul draperiei şi la urm pentru privirea pe care miţ ă -ai aruncat-o adineauri, guzganule! Obişnuit cu oc rile lui John, nu miă ă -a trecut niciodat prin gând să ă-i r spund; grija mea era cum s fac s rezist loviturii ce trebuia neap rat să ă ă ă ă urmeze oc rilor.ă — Ce f ceai în dosul draperiei? m întreb el.ă ă ă — Citeam. — Arat cartea.ă M întorsei spre fereastr şiă ă -i adusei volumul lui John. — N-ai voie s ne iei c r ile; mama spune c depinzi de noi, nă ă ţ ă -ai bani, fiindc tat l t u nu iă ă ă ţ -a l sat nimic; ar trebui s cerşeşti, nu s tr ieşti aici cuă ă ă ă copii de gentilomi ca noi, s m nânci aceeaşi mâncare ca şi noi, s por iă ă ă ţ aceeaşi îmbr c minte, pe cheltuiala mamei noastre! Acum am s te înv euă ă ă ăţ minte să-mi r scoleşti biblioteca în halul sta, fiindc toate c r ile sunt aleă ă ă ă ţ mele, toat casaă -i a mea sau o s fie peste câ iva ani; duă ţ -te la pervazul uşii, departe de oglind şi de fereastr .ă ă M-am dus, f r s în eleg mai întâi ce gând avea; apoi când îl v zuiă ă ă ţ ă ridicând cartea, inândţ -o în cump n şi preg tinduă ă ă -se s-o arunce, m retraseiă instinctiv, sco ând un ip t; nţ ţ ă -o f cui îns destul de repede. Volumul zbur înă ă ă
  • 4. aer, m lovi şi eu c zui izbinduă ă -mi capul de uş şi f cânduă ă -mi o t ietur .ă ă T ietura sângera; m durea cumă ă plit; spaima mea trecuse de orice culme, f când loc altor sentimente.ă — B iat r u şi crud ce eşti! îi strigai eu. Te por i ca un ucigaş, te por i caă ă ţ ţ un v taf de sclavi – ca împ ra ii romani!ă ă ţ Citisem Istoria Romei de Goldsmith şi-mi f cusem o anumit p rereă ă ă despre Neron, Caligula şi ceilal i. Fţ ăcusem în t cere şi paralele pe care până ă atunci înc nuă m gândisem s le rostesc cu glas tare.ă ă — Cum, cum! exclam el, mie miă -ai spus toate astea? A i auzitţ -o, Eliza, Georgiana! Am s-o spun mamei, dar înainte de toate... Spunând aceste cuvinte, se n pusti asupra mea şiă -l sim ii cum mţ ă înşfac de p r şi de umeri. Avea îns deă ă ă -a face cu o fiin ajuns laţă ă desperare. Vedeam cu adev rat în el un tiran, un ucigaş. Sim eam pic turiă ţ ă mici de sânge şiroindu-mi din cap de-a lungul gâtului şi sim eam o durereţ ascu it . Aceste senza ii erau mai puternice decât teama, care se pref cu înţ ă ţ ă furie. Nu prea ştiu ce f ceam cu mâinile, dar îl auzii pe John strigânduă -mi: "Guzganule! Guzganule!" şi mugind ca o vit .ă Ajutorul îi sosi curând. Eliza şi soră-sa alergaser să -o cheme pe mama lor, care se dusese sus. Doamna Reed intr în timp ce se petreceau toateă astea. Camerista ei, domnişoara Abbot, şi Bessie o înso eau. Fur m desp r i iţ ă ă ţ ţ şi auzii pe cineva rostind aceste cuvinte: — Doamne! Ce furie! Să-l loveasc pe domnul John!ă — A mai v zut vreodat cineva atâta patim ?ă ă ă — Lua iţ -o, spuse doamna Reed celor ce o urmau. Duce iţ -o şi închide iţ -o în odaia roşie. Patru mâini m apucar şi fui dus imediat sus.ă ă ă CAPITOLUL II Pe drum m-am împotrivit. Asta era ceva cu totul nou în purtarea mea, ceea ce înt ri foarte mult p rerea proast pe care Bessie şi domnişoaraă ă ă Abbot o aveau despre mine. Adev rul este c nuă ă -mi mai ineam firea, sauţ mai curând, cum ar spune francezii, îmi ieşisem din fire. Ştiam c pentru oă clip de împotrivire trebuia s m aştept la pedepse deosebit de aspre, dar,ă ă ă ca oricare alt rob r zvr tit, eram hot rât , în dezn dejdea mea, să ă ă ă ă -o in aşaţ pân la cap t.ă ă — Domnişoar Abbot, ineă ţ -i bra ul, spuse Bessie; e ca o pisic turbat .ţ ă ă — Ce ruşine! ce ruşine! strig camerista. Ce purtare urât , domnişoară ă ă Eyre. S loveşti un tân r gentilom, fiul binef c toarei dumitale! Tân rulă ă ă ă ă dumitale st pân!ă — St pânul meu! Cum, el e st pânul meu? Dar ce sunt eu, servitoare?ă ă — Nu! eşti mai pu in decât o servitoare, c ci nuţ ă faci nimic ca să- i câştigiţ existen a. Stai aici şi gândeşteţ -te la tic loşia ta.ă M duseser între timp în odaia unde doamna Reed poruncise s fiuă ă ă închis şi m aruncar pe un scaun. Întâiul meu imbold fu s m ridic dintră ă ă ă ă -o s ritur . Patru mâini m inur pe loc.ă ă ă ţ ă — Dac nu stai liniştit , va trebui s te leg m, spuse Bessie. Domnişoaă ă ă ă ră Abbot, împrumută-mi jartiera dumitale, c ci pe a mea ar rupeă -o numaidecât. Domnişoara Abbot se întoarse ca să-şi desprind jară tiera de pe piciorul ei voinic. Aceste preg tiri şi ruşinea mai mare ce mi se preg tea m liniştiră ă ă ă
  • 5. pu in.ţ — Nu scoate jartiera, strigai eu, c nu m mişc.ă ă Şi ca să-mi înt resc spusele, m ag ai cu mâinile de scaun.ă ă ăţ — Chiar ia seama s nu te clinteşti de aici, spuse Bessie.ă Când fu sigur c eram întră ă -adev r hot rât s ascult, îmi d du drumul.ă ă ă ă ă Atunci ea şi domnişoara Abbot îşi încrucişar bra ele şi m priviră ţ ă ă posomorâte şi b nuitoare, ca şi când ar fi crezut c miă ă -am pierdut min ile.ţ — N-a f cut niciodat atâtea prostii, spuse Bessie, întorcânduă ă -se spre camerist .ă — Dar totdeauna era înclinat spre aşa ceva. Eu iă -am spus adeseori doamnei p rerea mea şi dânsa a recunoscut c am dreptate: e un copilă ă pref cut. Nă -am v zut niciodat o feti de vârsta ei aşa lipsit de sinceritate.ă ă ţă ă Bessie nu r spunse, dar îmi zise numaidecât:ă — Ar trebui să- i dai seama, domnişoar , c datorezi mult doamneiţ ă ă Reed. Ea te ine, şi dac teţ ă -ar izgoni, ai fi silit s te duci întră ă -un azil de s raci.ă N-aveam ce r spunde la cuvintele astea. Nu erau noi pentru mine. Celeă mai vechi amintiri din via a mea se legau de astfel de aluzii. Aceste imput riţ ă privitoare la starea de dependen în care m aflam ajunseser o liţă ă ă tanie nel murit pentru urechile mele: foarte dureroase şi ap s toare, dar peă ă ă ă jum tate neîn elese. Domnişoara Abbot se amestec şi ea:ă ţ ă — Şi nu se cuvine s te crezi la fel cu domnul şi domă nişoarele Reed, numai pentru c doamna are bun tatea s te creasc împreun cu dânşii.ă ă ă ă ă Copiii doamnei Reed vor avea o groaz de bani, iar dumneata nimic; trebuieă deci s fii umil şi s încerci a le fi pe plac.ă ă ă — Ceea ce î i spunem e spre binele dumitale, ad ug Bcssie, cu glas maiţ ă ă pu in aspru. Trebuie s cau i s fii folositoare şi pl cut , ca s te ie aici; darţ ă ţ ă ă ă ă ţ sunt sigur c , dac vei fi s lbatic şi furioas , doamna o s te alunge.ă ă ă ă ă ă ă — Şi apoi, urm domnişoara Abbot, Dumnezeu o va pedepsi. Atunciă unde va ajunge? Ar putea s-o tr sneasc tocmai când face nebuniile. Haide,ă ă Bessie, s-o l s m. Penă ă tru nimic în lume n-aş vrea s am o inim ca a ei. Cândă ă o s fii singur , fă ă ă- i rug ciunile, domnişoar Eyre; dac nu te vei c i,ţ ă ă ă ă Dumnezeu va îng dui unui duh r u s coă ă ă boare prin coş ca s te r peasc .ă ă ă Plecar , tr gând uşa în urma lor şi încuindă ă -o. Camera roşie era o odaie de musafiri în care se dormea foarte rar. Aş putea chiar spune c niciodat , în afar de zilele când la Gateshead Hallă ă ă soseau din întâmplare mul i oaspe i şi era nevoie s se foloseasc şi ultimaţ ţ ă ă odaie; cu toate acestea, era una din cele mai mari şi mai ar toase înc periă ă ale casei. În mijloc se în l a un pat ca un altar, sus inut de stâlpi de mahonă ţ ţ masiv de care atârnau draperii de m tase purpurie; dou ferestre mari, cuă ă jaluzelele totdeauna trase, erau pe jum tate ascunse de ghirlande şi draperiiă la fel cu ale patului; covorul era stacojiu; masa, aşezat la piciorul patului,ă acoperit cu un postav c r miziu; pere ii vopsi i întră ă ă ţ ţ -o culoare roşiatic cu reă - flexe trandafirii; dulapul, toaleta, fotoliile, din mahon vechi, cu lustru de culoare închis . În mijlocul acestor umbre întunecate, se în l a pe pat şiă ă ţ str lucea, alb , o gr mad de saltele şi de perne, totul acoperit cu o p tură ă ă ă ă ă de Marsilia, ca neaua de alb . Ascuns în umbr la capul patului, se z rea ună ă ă jil larg, capitonat, tot de culoare alb , careţ ă -mi p rea un tron adumbrit, iară dedesubt se găsea un sc unel pe care se in picioarele.ă ţ Odaia era rece, fiindc se f cea rar focul în ea; fiind departe de buc t rieă ă ă ă şi de odaia copiilor, era totdeauna t cut şi, cum rareori intra cineva aici,ă ă avea în permanen un aer solemn. Numai jupâneasa venea sâmb ta sţă ă ă
  • 6. ştearg praful strâns în linişte timp de o s pt mân pe oglinzi şi pe mobile.ă ă ă ă Chiar doamna Reed o vizita la r să timpuri destul de mari, ca s cerceteze ună anume sertar secret al dulapului, unde erau închise diferite hârtii, sipetul ei de giuvaericale şi o miniatur a r posatului s u b rbat. Aceste din urmă ă ă ă ă cuvinte închid în ele taina od ii roşii, vraja care o f cea atât de singuratic , înă ă ă ciuda întregii ei m re ii.ă ţ Domnul Reed murise cu nou ani înainte; acolo îşi d duse sufletul,ă ă z cuse pe catafalc, de acolo fusese scos sicriul de c tre ciocli şi din ziuaă ă aceea un sim mânt de trist evlavie ap rase camera de vizite frecvente.ţă ă ă Bessie şi apriga domnişoar Abbot m l sar intuit pe o sofa scundă ă ă ă ţ ă ă lâng c minul de marmur . Patul se în l a în fa a mea; în dreapta era dulapulă ă ă ă ţ ţ înalt, întunecat, cu luciul mat al t bliilor tulburat de reflexe stinse; în stânga,ă ferestrele cu geamuri mate; între ele o oglind mare r sfrângea pustiaă ă m re ie a camerei şi a patului. Nu eram de loc sigur dac uşa fuseseă ţ ă ă încuiat şi, de cum îndr znii s m mişc, m ridicai, vrând s m încredină ă ă ă ă ă ă ez.ţ Vai! niciodat vreo temni nă ţă -a fost mai bine închis . Întorcânduă -m , fui silită ă s trec prin fa a oglinzii. Priă ţ virea mea fascinat se cufund f r voie înă ă ă ă adâncul ei. În abisul imaginar totul era mai rece, mai întunecat decât în realitate, şi ciudata, mica fiin care m privea cu fa a ei palid , cu bra eleţă ă ţ ă ţ desprinzându-se din umbr , cu ochii str lucitori de team şi fr mântână ă ă ă du-se în odaia aceea, unde totul era neclintit, îmi f cu deodat impresia unui duh,ă ă mi se p ru ca o n luc mic , jum tate zân , jumă ă ă ă ă ă ătate spiriduş, despre care Bessie ne povestea seara, şi pe care ne-o înf işa ieşind din v i singuratice,ăţ ă ml ştinoase, n p dite de ferigi, spre a se ar ta privirii c l torilor întârzia i.ă ă ă ă ă ă ţ M-am întors la locul meu. Toate supersti iile pe care le cunoşteam începur s mi se strecoare înţ ă ă minte, dar clipa izbânzii lor depline nu venise înc . Sângele tot îmi maiă înc lzea vinele, furia roabei r zvr tite înc m mai st pânea cu puterea eiă ă ă ă ă ă grozav . Înainte de a m l sa ab tut de spaima prezenă ă ă ă ă tului, trebuia să încetinesc goana înspre trecut a amintirilor. Asuprirea s lbatic a lui John Reed, trufaşa nep sare a surorilor lui,ă ă ă duşm nia mamei lor, p rtinirea servitoă ă rilor îmi întunecau mintea, ca nişte murd rii azvârlite întră -o fântân tulbure. De ce trebuia s suf r întruna? Deă ă ă ce se purtau f r încetare dispre uitor cu mine? Pentru ce vin eram osândiă ă ţ ă tă f r n dejde de izb vire? De ce nu puteam s plec niciodat ? De ce zadară ă ă ă ă ă nic aş fi încercat s câştig bun voin a cuiva? Eliza, deşi înc p âă ă ţ ă ăţ nat şi egoist ,ă ă era respectat . Georgiana, r sf at , piză ă ăţ ă maş , obraznic , cert rea , eraă ă ă ţă tratat cu îng duin de toat lumea. Frumuse ea ei, obrajii trandafirii,ă ă ţă ă ţ cârlion ii de aur p reau s încânte pe to i cei ce o priveau şi sţ ă ă ţ ă-i r scumpereă greşelile. John nu era niciodat contrazis, nici pedepsit, cu toate c suceaă ă gâtul porumbeilor, omora p lmaşii, asmu ea dul ii împotriva oilor, despuia deă ţ ă roade vi ele din sere şi rupea mugurii plantelor rare; îi zicea "zgrip uroaiţ ţ c "ă chiar mamei sale; îi reproşa c are pielea smolit , cum o avea şi el; nu ineaă ă ţ de loc seama de dorin ele ei şi nu arareori îi rupea ori îi p ta rochiile deţ ă m tase şi, totuşi, ea îl numea "scumpul meu odor". Eu nu îndr zneam s facă ă ă nici o singur greşeal , m str duiam să ă ă ă ă-mi îndeplinesc îndatoririle, dar cu toate astea, de diminea a pân seara mi se spunea c sunt rea şi nesuferit ,ţ ă ă ă moroc noas şi plin de ascunzişuri..ă ă ă Capul m durea înc şiă ă -mi sângera de lovitura pe care o primisem. Nimeni nu-l mustrase pe John pentru c m lovise f r mil . Îns pentru că ă ă ă ă ă ă m împotrivisem lui, ca s m feresc de alt s lb ticie, m împov rau to i cuă ă ă ă ă ă ă ă ţ osândele lor.
  • 7. "Nedreptate! Nedreptate!" striga mintea mea a â at de imboldulţ ţ ă dureros al unei energii precoce, dar trecătoare. Ceea ce era în mine t rie deă caracter, stârnit de tot ce se petrecea în juruă -mi, m f cea s visez la celeă ă ă mai ciudate mijloace menite s m scape de asuprirea aceasta de nesuferit;ă ă m gândeam s fug, sau, dac nă ă ă -oi putea fugi, s nu m nânc nimic, s moră ă ă de foame. Ce jale în sufletul meu în acea după-amiaz posomoă rât ! Cât deă tulburat miă -era mintea şi cât de r zvr tit inima! Totuşi, în ce bezn deă ă ă ă neştiin se desf şura acea lupta! Nu puteam r spunde la aceast neîncetatţă ă ă ă ă întrebare a fiin ei mele l untrice: de ce eram sortit s suf r aşa? Acum,ţ ă ă ă ă dup ce au trecut mul i ani – nu voi spune câ i – toate acestea mi se pară ţ ţ limpezi. La Gateshead Hall eram un element discordant. Acolo nu sem nam cuă nimeni; nu m puteam potrivi de fel cu doamna Reed, cu copiii ei sau cuă slugile la care inea ea mai mult. E adev rat c dac ei nu m iubeau, nici euţ ă ă ă ă nu-i iubeam mai mult. Nu erau sili i s arate dragoste unei fiin e care nuţ ă ţ putea iubi pe nici unul dintr-înşii, o fiin str in care se deosebea de ei prinţă ă ă fire, în elegere şi porniri; o fiin nefolositoare, care nu era în stare s leţ ţă ă serveasc interesele sau s le sporeasc pl cerile; o fiin d un toare, ceă ă ă ă ţă ă ă c uta s p streze în ea s mân a r ză ă ă ă ţ ă vr tirii împotriva purt rii lor şi un dispreă ă ţ neînduplecat fa de p rerile lor. Ştiu c , dac aş fi fost o copil vioaie,ţă ă ă ă ă str lucitoare, nep s toare, preten ioas , frumoas , nebuă ă ă ţ ă ă natic , doamnaă Reed mi-ar fi îndurat mai uşor prezen a, cu toate c mţ ă -aş fi g sit tot subă st pânirea ei şi tot lipă sit de prieteni. Copiii ei miă -ar fi ar tat mai mult dină acea prietenie ce se vede de obicei între tovar şii de joc – şi servitorii ar fiă fost mai pu in porni i s fac din mine apul lor isp şitor.ţ ţ ă ă ţ ă Lumina zilei începea s scad în odaia roşie. Trecuse de ora patru şi noriiă ă care acopereau cerul trebuiau s aduc în curând un amurg posomorât.ă ă Auzeam ploaia b tând mereu în geamurile sc rii şi vântul urlând în deă ă sişul dind r tul holului. Încetul cu încetul m f cui rece ca piatra şi pierdui totă ă ă ă curajul. Obişnuita mea umilin , îndoiala, descurajarea omului p r sit c zurţă ă ă ă ă ca ploaia rece pe cenuşa cald înc a mâniei mele stinse. To i spuneau că ă ţ ă aveam porniri rele şi poate era adev rat: nu pl smuisem eu oare gândul de aă ă m l sa s mor de foame? Asta ar fi fost cu siguran o crim . Şi eram oareă ă ă ţă ă preg tit s mor? O, cripta de sub altarul bisericii din Gateshead era un limană ă ă ademenitor! Mi se spusese c domnul Reed era înmormântat acolo.ă Gândurile îmi aduseser astfel în minte chipul mortului; începui s st ruiă ă ă asupra acestei imagini cu o spaim crescând . Nu puteam s miă ă ă -l amintesc, dar ştiam că-mi fusese unchi, fratele mamei, c m luase la el cândă ă r m sesem o biat orfan şi în ultimele sale clipe ceruse doamnei Reed să ă ă ă ă-i promit c voi fi crescut ca şi copiii lor. Doamna Reed credea f r îndoială ă ă ă ă ă c şiă -a inut cuvântul şi aş spune chiar c şi lţ ă -a inut, atât cât îi îng duia firea.ţ ă Cum ar fi putut s m vad cu încântare, înc lcând drepturile copiilor s i, peă ă ă ă ă mine, care, dup moartea so ului ei, nu eram prin nimic legat de dânsa?ă ţ ă Trebuie să-i fi fost tare nepl cut c se legase printră ă -un jur mânt silit s fieă ă mama unei copile pe care nu o putea iubi şi să-şi vad astfel via a de familieă ţ în permanen stingherit de o str in a c rei prezen nu era nim nuiţă ă ă ă ă ţă ă pl cut .ă ă Un gând ciudat miji în mintea mea. Nu m îndoiam – nu m îndoisemă ă niciodat – c , dac domnul Reed ar fi tr it, să ă ă ă -ar fi purtat bine cu mine, iar acum, pe când priveam patul acoperit cu p tura alb , pere ii cuprinşi încetulă ă ţ cu încetul de umbra nop ii şiţ -mi îndreptam, din când în când, privirea
  • 8. fascinat spre oglinda ce nu mai reflecta decât contururi întunecate, începuiă să-mi amintesc ce auzisem spunându-se despre mor ii care, tulbura i înţ ţ morminte prin c lcarea ultimelor lor dorin i, se întorc pe p mânt spre aă ţ ă pedepsi pe cei ce-şi calc jur mântul şi a r zbuna pe cel obijduit. Mă ă ă ă gândeam c duhul domă nului Reed, h r uit de suferin ele copilului surorii sale,ă ţ ţ îşi va p r si poate l caşul, fie că ă ă -ar fi sub bol ile bisericii, fie în lumeaţ necunoscut a mor ilor şi se va ivi în fa a mea în acea odaie. Îmi şterseiă ţ ţ lacrimile şi-mi în buşii suspinele, temânduă -m ca nu cumva semnele uneiă dureri prea puternice s trezeasc un glas supranatural care s m mângâie,ă ă ă ă sau s fac s ias din bezn vreun chip înconjurat de aureol care s seă ă ă ă ă ă ă aplece spre mine cu o mil ciudat . Sim eam c aceste lucruri, atât deă ă ţ ă alin toare în poveste, ar fi grozave dac să ă -ar înf ptui. M silii din r sputeri să ă ă ă înl tur acest gând şi s fiu tare. Scuturânduă ă -mi p rul de pe ochi, miă -am în l at capul şi am încercat s privesc curajoas în jurul meu.ă ţ ă ă În clipa aceea, o lumin se prelinse deă -a lungul peretelui. M întrebamă dac nu era o raz de lun strecuă ă ă rat printre jaluzele. Nu, razele lunii erauă neclintite: fâşia de lumin se cl tina. Pe când priveam, lumina aluă ă nec peă tavan şi prinse s tremure deasupra capului meu. Azi sunt gata s cred că ă ă aceast fâşie de lumin era flaă ă c ra unui felinar purtat de cineva care treceaă pe pajişte: dar atunci, sim ind spaima cuprinzânduţ -mi inima şi biciuindu-mi nervii, luai acea raz âşnit fugar drept vesă ţ ă titorul unei vedenii venite de pe cel lalt t râm. Inima îmi b tea cu putere, capul îmi ardea. Un sunet ceă ă ă sem na eu un fâlfâit de aripi ajunse pân la urechile mele. Lâng mine p reaă ă ă ă c se afl ceva... Sim eam ca o ap sare pe piept, şi mă ă ţ ă ă-n buşeam; nu maiă putui îndura... M n pustii la uş , scuturai clan a cu o st ruină ă ă ţ ă ţă dezn d jduit . Auzii paşi alergând înspre odaia mea. Cheia fu r sucit înă ă ă ă ă broasc . Bessie şi domnişoara Abbot intrar .ă ă — iŢ -e r u, domnişoar Eyre? întreb Bessie.ă ă ă — Ce zgomot îngrozitor! M-a cuprins spaima, exclam domnişoaraă Abbot. — Lua iţ -m ! L sa iă ă ţ -m s m duc în odaia copiilor, strigai.ă ă ă — De ce? Te-ai lovit? Ai v zut ceva? întreb din nou Bessie.ă ă — Oh! Am văzut o lumin şi am crezut c o s vin o stafie.ă ă ă ă O apucasem pe Bessie de mân şi ea nu şiă -o retrase. — Ai strigat f r nici un rost, spuse domnişoara Abbot cu un fel deă ă scârb . Şi ce zbierete! Ar putea fi iertat dac ar fi suferit mai mult, dar voiaă ă ă numai s venim încoa'. Cunosc eu pref c toriile ei viclene.ă ă ă — Ce înseamn toate astea? întreb un glas autoriă ă tar, şi doamna Reed sosi pe coridor. Boneta îi flutura şi mersul gr bit f cea să ă ă-i foşneasc rochia.ă Bessie şi Abbot, mi se pare c vă -am poruncit s-o l sa i pe Jane în odaie până ţ ă când voi veni s-o iau eu. — Domnişoara Jane striga aşa de tare! îndr zni Bessie.ă — L sa iă ţ -o! Haide, feti o, nţ -o mai ine pe Bessie de mân . Fii sigur cţ ă ă ă nu vei izbuti prin tertipuri de astea. Dispre uiesc pref c toria, mai ales laţ ă ă copii, şi e de datoria mea să- i dovedesc c prin şiretenie nu vei dobândiţ ă niciodat nimic. Vei sta aici o or mai mult şiă ă - i vei rec p ta libertatea numaiţ ă ă cu condi ia unei supuneri şi linişti des vârşite.ţ ă — Oh! m tuş ! Fieă ă - i mil de mine! Iartţ ă ă-m ! Nu mai pot îndura;ă pedepseşte-m altfel! Am s mor aici...ă ă — Taci! Înverşunarea asta îmi face grea !ţă Şi f r îndoial c aşa sim ea. M socotea o comedian precoce; credea,ă ă ă ă ţ ă ă cu toat sinceritatea, c sunt o fiin în care se g seau amestecate patimiă ă ţă ă
  • 9. aprinse, un spirit josnic şi o f rnicie primejdioas .ăţă ă Bessie şi Abbot ieşir din odaie. Doamna Reed, scoas din r bd ri deă ă ă ă spaima şi lacrimile mele, m îmbrânci, zorit , în untru şi m închise, fur să ă ă ă ă ă spun m car un cuvânt. O auzii plecând. Cred c am avut atunci o stare deă ă ă leşin, c ci nuă -mi amintesc ce a urmat. CAPITOLUL III Când mi-am venit în fire mi s-a p rut c am sc pat dintră ă ă -un vis îngrozitor şi c v d o lumin roşie, v rgat de dungi negre şi groase. Am auzit glasuriă ă ă ă ă ce vorbeau în şoapt , de parc ar fi fost v tuite de murmurul vântului sau ală ă ă ploii. Fr mântarea, nesiguă ran a şi mai ales spaima mţ -au z p cit de tot. După ă ă pu in timp, sim ii pe cineva apropiinduţ ţ -se de mine, ridicându-m şiă asezându-m întră -o pozi ie mai comod ; nimeni nu se purtase pân atunciţ ă ă fa de mine cu atâta duioşie. Miţă -am rezemat capul de o pern sau de ună bra şi mţ -am sim it bine.ţ Cinci minute dup aceea, buim ceala se risipise. Îmi d dui bine seamaă ă ă c eram culcat în patul meu şi c lumina roşie venea de la foc. Se l saseă ă ă ă noaptea, o lumânare ardea pe mas . Bessie st tea în picioare, la margiă ă nea patului şi inea în mân un vas plin cu ap , iar un domn, aşezat pe un scaunţ ă ă lâng perna mea, se apleca spre mine.ă Sim ii o uşurare nespus , o alin toare certitudine c eram ocrotit şi înţ ă ă ă ă siguran , când observai c în odaie se afla un necunoscut, un str in care nuţă ă ă locuia la Gateshead şi nu f cea parte din familia doamnei Reed. Luânduă -mi ochii de la Bessie (cu toate c prezen a ei era penă ţ tru mine era mai pu inţ sup r toare decât a domnişoarei Abbot, de pild ) am cercetat fa a str inului.ă ă ă ţ ă L-am recunoscut: era domnul Lloyd, farmacistul. Doamna Reed îl chema câteodat , când se îmboln veau servitorii; pentru ea şi pentru copii chemaă ă un doctor. — Ştii cine sunt? m întreb domnul Lloyd.ă ă I-am rostit numele şi i-am dat mâna. El a luat-o şi mi-a spus zâmbind: — În scurt timp, totul o s fie bine. Pe urm îmi aşez încet capul peă ă ă pern şi adresânduă -se lui Bessie, îi spuse s vegheze cu mult grij s nu fiuă ă ă ă stingherit în timpul nop ii. Dup ce mai d du câteva îndrum ri, l sând a seă ţ ă ă ă ă în elege c va reveni a doua zi, plec , spre marea mea p rere de r u. Mţ ă ă ă ă ă sim eam aşa de ocrotit , aşa de îngriţ ă jit , cât statea el pe scaun la c p tâiulă ă ă meu! Când închise uşa, pentru mine odaia se întunec , r m sei iar ab tut şiă ă ă ă ă m copleşi o mâhnire de nespus.ă — Sim i nevoia s dormi, domnişoar ? întreb Bessie aproape cuţ ă ă ă blânde e.ţ Abia dac îndr zneam s r spund, c ci m temeam c urm toareleă ă ă ă ă ă ă ă cuvinte vor fi prea aspre. — O s încerc.ă — Doreşti s bei ceva, sau crezi c ai putea s m nânci?ă ă ă ă — Nu, Bessie, mul umesc.ţ — Atunci m duc s m culc, c ci e trecut de miezul nop ii; dar po i să ă ă ă ţ ţ ă m chemi, dac ai nevoie de ceva peste noapte.ă ă Ce minunat de îndatoritoare era! Îmi d du curaj să ă-i pun o întrebare. — Bessie, ce-i cu mine? Sunt bolnav ?ă — Cred c de atâta plâns ai leşinat în odaia roşie. În curând o s te sim iă ă ţ mai bine, f r îndoial .ă ă ă Bessie trecu al turi, în odaia fetei din cas şi o auzii spunând:ă ă
  • 10. — Sarah, hai s dormi cu mine în odaia copiilor. Pentru nimic în lume nuă vreau s r mân singur noaptea cu copilul sta nenorocit. Ar putea să ă ă ă ă moar ! Criza pe care a avută -o e aşa de ciudat . O fi v zut de bun seamă ă ă ă ceva. Doamna e prea aspr .ă Sarah se întoarse cu Bessie. Se culcar amândou . Leă ă -am auzit şoptind vreo jum tate de ceas înainte de a adormi. Prinsei câteva cuvinte dină convorbire şi ghicii subiectul. "O form îmbr cat în alb a trecut prin fa a ei şi a pierit... Un câineă ă ă ţ mare, negru venea din urm ... Trei loă vituri puternice la uşa od ii... O lumină ă în cimitir, chiar deasupra mormântului fiului s u..."ă La urm adormir amândou ; focul şi lumânarea se stinser . Petrecuiă ă ă ă noaptea într-o veghe plin de team ; urechile, ochii, mintea îmi erauă ă deopotriv încordate de spaim , una din acele spaime pe care numai copiii leă ă pot sim i.ţ Întâmplarea aceasta din odaia roşie n-a fost urmat de nici o boal lungă ă ă sau serioas . Totuşi nervii îmi fur zdruncina i şi urm rile le simt înc şi azi.ă ă ţ ă ă Da, doamn Reed, datorit dumilale am îndurat chinurile dureă ă roase ale multor spaime; dar trebuie s te iert, c ci nu ştiai ce faci; credeai că ă ă dezr d cinezi numai apuc turile mele rele, când, de fapt, îmi sf râmai corzileă ă ă ă inimii. A doua zi, c tre prânz, mă -am sculat, m-am sp lat şi dup ce mă ă -am învelit într-un şal m-am aşezat lâng că ămin. M sim eam slab şi sleit ; dară ţ ă ă suferin a mea cea mai mare venea de la o mâhnire de nespus ce m f cea sţ ă ă ă plâng pe înfundate: de-abia îmi ştergeam o pic tur s rat de pe obraz, că ă ă ă ă altele urmau. Şi totuşi – gândeam – ar fi trebuit s fiu fericit , c ci nimeni dină ă ă familia Reed nu era de fa : to i copiii plecaser cu tr sura, cu mama lor.ţă ţ ă ă Abbot cosea şi ea în alt odaie, iar Bessie, care intra şi ieşea s rânduiască ă ă sertarele şi s aranjeze juc riile, îmi vorbea din când în când cu o blânde eă ă ţ neobişnuit . Trebuia s m cred în rai, obişnuit cum eram cu o via deă ă ă ă ţă mustr ri neîncetate, de str duin i ner splă ă ţ ă ătite; dar nervii îmi fuseser atât deă zdruncina i, încât liniştea nu mai avea putere de aţ -i potoli şi nici o pl cere nuă mai putea trezi în ei o senza ie agreabil .ţ ă Bessie coborî în buc t rie şiă ă -mi aduse o bucat de tort pe o farfurie deă por elan pictat în culori str luciţ ă ă toare, pe care se vedea o pas re aă paradisului aşezat pe o cunun de zorele şi de boboci de trandafiri. Farfuriaă ă aceea trezise în mine o admira ie înfl c rat ; cerusem, deseori, s mi seţ ă ă ă ă îng duie s o v d mai de aproape, dar pân atunci nă ă ă ă -am fost socotită vrednic de acest batir; iar acum acel por elan pre ios sta pe genunchii mei şiă ţ ţ eram îndemnat , prieteneşte, s m nânc pr jitura, dar era zadarnic! Veneaă ă ă ă prea târziu, ca aproape toate favorurile mult timp dorite şi deseori refuzate! N-am putut mânca torta. Penele p s rilor şi culorile florilor mi se p reauă ă ă ciudat de şterse, f r via . Pusei deoparte farfuria şi torta. Bessie m întrebă ă ţă ă ă dac vreau o carte. Acest cuvânt avu darul de a m trezi în mod trec tor şi oă ă ă rugai s aduc din bibliotecă ă ă C l toriile lui Gulliver.ă ă Citisem şi recitisem, cu o pl cere veşnic nou , acest volum. Luam întâmpl rile cuprinse acolo dreptă ă ă fapte adev rate şi eleă -mi trezeau un interes mai adânc decât povestirile cu zâne, c ci dup ce c utasem în zadar zânele printre frunze, în coroleleă ă ă clopo eilor, sub ciuperci, prin iederile care acoţ pereau zidurile vechi, mă resemnasem la gândul trist c ele p r siser Anglia spre a se ad posti înă ă ă ă ă vreo ar unde p durile erau mai s lbatice şi mai dese, iar popuţ ă ă ă la ia mai rar .ţ ă În schimb Lilliput şi Brobdingnag se aflau, dup pă ărerea mea, în vreun col al p mântului şi nu m îndoiam c va veni o zi când voi putea face oţ ă ă ă
  • 11. c l torie lung şi voi vedea cu ochii mei câmpiile mici, casele şi arborii, miculă ă ă popor, vacile minuscule, oile şi p s rile unuia dină ă tre regate – sau holdele înalte cât p durile, dul ii nespus de mari, pisicile îngrozitoare, oamenii şiă ă femeile înalte cât turnurile, ale celuilalt. Totuşi, când am avut în mân acelă volum drag, când începui să-l r sfoiesc pagin cu pagin , c utând înă ă ă ă minunatele sale gravuri farmecul pe care-l g sisem totdeauna în ele, totul miă se p ru întunecat şi trist: uriaşii nu mai erau de cât stafii jig rite; pigmeii,ă ă spiriduşi de temut şi r uf c tori; Guliiver, un c l tor dezn d jduit, r t cit înă ă ă ă ă ă ă ă ă acele inuturi îngrozitoare şi priţ mejdioase. Închisei cartea, c ci nu mai aveamă poft de citit şi o pusei pe mas , lâng torta din care nu gustasem. Bessieă ă ă sfârşise de m turat şi dereticat odaia, iar dup ce se sp l pe mâini, deschiseă ă ă ă un sertar plin de m t suri şi atlazuri str lucitoare şi începu s fac o p l rieă ă ă ă ă ă ă nou pentru p puşa Georgianei. În timp ce lucra, cânta:ă ă "Pe vremea când pribegeam ca tiranii. Ce mult e de-atunci..." Auzisem deseori acest cântec şi totdeauna îmi f cuse mare pl cere, c ciă ă ă Bessie avea glas dulce, sau cei pu in aşa mi se p rea mie. Dar acum, deşiţ ă vocea îi era tot dulce, melodia îmi ap rea de o triste e neînchipuit .ă ţ ă Câteodat , cu gândul la lucrul ei, cânta foarte încet, t r g nat, reă ă ă ă frenul, iar cuvintele: "Ce mult e de-atunci" reveneau totdeauna asemenea celei mai triste caden e a unui marş funebru. Bessie trecu la alt balad , de ast a datţ ă ă ă ă cu adev rat trist :ă ă ...Trup ostenit, picioarele-s o ran .ă Drumul e lung, mun ii pierdu i în fum;ţ ţ Amurgul cu posomorât geană ă Orfanului s rman îi cadeă -n drum. Simt cum m sfâşie surghiun şi plângeri,ă Tot printre stânci, prin mlaştina ascunsă Au inimi aspre oamenii; voi, Îngeri Orfanului îi sunte i c l uz .ţ ă ă ă Doar vântul serii liniştit adie, Senin e cerul, stelele-s ivite; În mila lui doar Dumnezeu m ştie,ă C ci el e al orfanilor p rinte.ă ă Chiar dac-ar fi şi-n mlaştini aş r mâne,ă Şi împ cat îmi voi primi destinul.ă Tat l din cer va fi mereu cu mine,ă Şi îi va da orfanului alinul, Acesta-i gândul ce mă-mb rb teaz .ă ă ă Deşi p rin ii mei sunt azi morminte.ă ţ C min miă -e cerul, el îmi st de paz ,ă ă C ci Domnul eă -al orfanului p rinte."ă — Haide, domnişoar Jane, nu mai plânge! exclam Bessie, când sfârşi.ă ă Era ca şi cum ar fi spus focului: "Nu arde!" Dar cum ar fi putut ca ghici că eram prad unei suferin e boln vicioase? Domnul Lloyd se întoarse diă ţ ă - minea a.ţ
  • 12. — Ei, ce! Te-ai şi sculat? spuse el intrând. Ei, Bessie, cum se simte? Bessie r spunse că ă-mi merge foarte bine. — Atunci ar trebui s fie mai vesel ... Vino încoa', domnişoar Jane. Teă ă ă cheam Jane, nuă -i aşa? — Da, domnule, Jane Eyre. — Ei, dar ai plâns, domnişoar Jane Eyre! Po i să ţ ă-mi spui şi mie de ce? Ai vreun necaz? — Nu, domnule. — Plânge f r îndoial pentru c nu să ă ă ă -a putut duce cu doamna, cu tr sura, interveni Bessie.ă — Oh, nu! E prea mare pentru o asemenea copil rie. La fel socoteam şiă eu şi, jignit de o astfel de înviă nuire, am r spuns iute:ă — Niciodat nă -am plâns pentru un lucru atât de neînsemnat; nu pot suferi s merg cu tr sura. Plâng pentru c sunt nenorocit .ă ă ă ă — Oh, domnişoar , ce ruşine! exclam Bessie. Farmacistul cel bun p ruă ă ă cam încurcat. M aflam în fa a lui şi el m privi st ruitor. Ochii îi erau cenuşii,ă ţ ă ă mici şi nu prea str lucitori, dar acum cred c mi să ă -ar p rea p trunz tori. Aveaă ă ă tr s turi aspre, îns chipul lui exprima bun tate. Dup ce m privi peă ă ă ă ă ă îndelete, m întreb :ă ă — Ce i sţ -a întâmplat ieri de te-ai îmboln vit?ă — A c zut, zise Bessie, amestecânduă -se din nou. — A c zut. Iar ca un copilaş! Dar ce, la vârsta ei nu ştie s mearg ?ă ă ă Trebuie s aib opt sau nou ani.ă ă ă — M-a lovit şi m-a trântit jos! fu explica ia neocolit smuls de un altţ ă ă acces dureros de mândrie jignit . Dar nu de asta mă -am îmboln vit, ad ugai,ă ă pe când domnul Lloyd lua o priz de tabac.ă În vreme ce-şi punea tabachera la loc în buzunarul hainei, clopotul sună pentru masa slugilor. El ştiu ce înseamn acel sunet de clopot.ă — E pentru dumneata, Bessie, spuse farmacistul întorcându-se spre bon . Po i s cobori; pân te întorci, eu am s citesc ceva domnişoarei Jane.ă ţ ă ă ă Bessie ar fi vrut s r mân , dar fu silit s plece, c ci ştia că ă ă ă ă ă ă punctualitatea la mese era o datorie care la Gateshead Hali nu se putea înc lca.ă — Dac nu teă -ai îmboln vit din cauza c z turii, atunci de ce? urmă ă ă ă domnul Lloyd, dup ce plec Bessie.ă ă — Am fost închis singur întră ă -o odaie, unde noaptea umbl o stafie.ă V zui pe domnul Lloyd zâmbind şi încruntând sprâncenele totodat .ă ă — O stafie? spuse el. Ei bine, dac iă ţ -e fric de umbre, nu eşti totuşiă decât un copil. — Da, urmai eu, m tem de stafia domnului Reed. A murit în odaia aceeaă şi acolo a şi fost aşezat pe catafalc. Nici Bessie, nici nimeni altcineva nu intră noaptea acolo, dac nuă -i silit, şi a fost o cruzime s m închid acolo singur ,ă ă ă ă f r o lumânare, o cruzime pe care cred c nă ă ă -o voi uita niciodat .ă — Ce prostie! Şi pentru asta te sim i atât de nefeţ ricit ? iă Ţ -e fric acum,ă în plin zi?ă — Nu, dar peste pu in o s se fac iar noapte. Şi, de altfel, suntţ ă ă nefericit , foarte nefericit şi din alte pricini.ă ă — Care? Spune-mi câteva din ele. Cum aş fi dorit s pot r spunde pe larg la aceast înă ă ă trebare, dar îmi venea aşa de greu. Copiii simt, dar nu-şi pot analiza sentimentele şi dacă ajung s fac aceast analiz în sinea lor, izbutesc doar par ial şi nă ă ă ă ţ -o pot ex- prima prin cuvinte. Temându-m , totuşi, s nu pierd acest prim şi unic prilejă ă
  • 13. de a-mi alina mâhnirea, spunând ce aveam pe inim , dup o clip deă ă ă tulburare d dui acest r spuns scurt, dar adev rat:ă ă ă — Mai întâi n-am nici tat , nici mam , nici frate, nici sor .ă ă ă — Ai o m tuş şi veri, care sunt buni cu dumneata. Am f cut iar o pauz ,ă ă ă ă am rostit cu glas tremurat: — John Reed m-a b tut şi m tuşa mă ă -a închis în camera roşie. Domnul Llody priz a doua oar .ă ă — Castelul Gateshead nu i se pare foarte frumos? m întreb el. Şi nuţ ă ă eşti recunosc toare c po i s stai întră ă ţ ă -o astfel de locuin ?ţă — Nu-i casa mea, domnule, şi domnişoara Abbot spune c am chiar maiă pu ine drepturi decât o slug .ţ ă — Haida-de! Doar nu eşti aşa de proast s vrei s p r seşti o locuină ă ă ă ă ţă atât de frumoas !ă — Dac aş putea s m duc oriunde, aş fi fericit să ă ă ă -o p r sesc; dar nuă ă pot, cât vreme înc sunt copil.ă ă — Poate, cine ştie! Afar de doamna Reed, ai alte rude?ă — Nu cred, domnule. — Nici una din partea tat lui dumitale?ă — Nu ştiu; am întrebat o dat pe m tuşa Reed şi miă ă -a spus c se poateă s am nişte rude s race cu numele Eyre, dar c nu ştie nimic despre ele.ă ă ă — Dac ai avea, ai vrea s te duci la ele?ă ă M gândii. Oamenilor mari s r cia li se pare un lucru dureros, iar copiiloră ă ă cu atât mai mult. Ei nu-şi pot da seama ce este o s r cie harnic , muncitoareă ă ă şi respectabil ; cuvântul nu le aminteşte decât de haine jerpelite, de lipsa deă hran , de c min f r foc, de obiceiuri grosoă ă ă ă lane şi vicii înjositoare; pentru mine s r cia era sinonim cu degradarea.ă ă ă — Nu, r spunsei eu, nă -aş vrea s tr iesc printre s raci.ă ă ă — Nici chiar dac ar fi buni cu dumneata?ă Cl tinai din cap; nu puteam pricepe cum ar avea s racii cu ce s fieă ă ă buni; apoi, s înv a vorbi ea ei, s cap t obiceiurile, s r mân o incult , să ăţ ă ă ă ă ă ă cresc ca una dintre acele femei nenorocite pe care le vedeam câteodată hr ninduă -şi copiii sau sp lânduă -le h inu ele la por ile caselor din sat? Nu mă ţ ţ ă sim eam destul de curajoas ca s pl tesc libertatea cu pre ul renun rii laţ ă ă ă ţ ţă casta mea. — Dar rudele dumitale sunt atât de s race? Sunt mună citori? — Nn ştiu; m tuşa zice c , dac am rude, trebuie s fie nişte cerşetori şiă ă ă ă eu nu vreau s cerşesc.ă — Ai vrea s mergi la şcoal ?ă ă Chibzuii din nou. Nu prea ştiam ce-i o şcoal . Bessie îmi vorbise caă despre o cas unde fetele şedeau în b nci de lemn, în fa a unei mese mari şiă ă ţ unde li se cerea s fie cât mai blânde şi ordonate. John Reed îşi ura şcoalaă şi-şi b tea joc de profesor, dar gusturile lui John Reed nu puteau sluji caă model gusturilor mele. Dac am nună ă tele pe care mi le d duse Bessie –ă am nunte aflate de la fetele dintră -o cas unde servise înainte de a veni laă Gateshead – erau cam însp imânt toare, m atr gea în schimb înv turaă ă ă ă ăţă c p tat de fetele acelea. Bessie îmi l uda peisajele minunate şi florileă ă ă ă frumoase pictate de ele; apoi fetele ştiau s cânte roman e, s joace piese,ă ţ ă s brodeze punguli e, s traduc din c r ile fran uzeşti. Ascultândă ţ ă ă ă ţ ţ -o pe Bessie, sim eam trezinduţ -se în mine râvna de a le întrece. De altfel, şcoala mi-ar schimba via a pe deţ -a-ntregul, ar însemna s fac o c l torie lung şiă ă ă ă m-aş îndep rta cu totul de cei din castel; în sfârşit, ar fi înă ceputul unei vie iţ noi.
  • 14. — Asta-i, mi-ar pl cea mult s merg la şcoal , r să ă ă ă punsei eu drept încheiere a chibzuielilor. — Aşa, bine! Cine ştie ce se poate întâmpla? spuse domnul Lloyd, sculându-se. Acestui copil i-ar trebui o schimbare de aer şi de mediu, ad ugă ă el, ca pentru sine; nervii-i sunt obosi i.ţ Bessie se întoarse. În aceeaşi clip , se auzi în curte tr sura doamneiă ă Reed. — E st pâna dumitale, Bessie? întreb domnul Lloyd. Aş vrea să ă ă-i vorbesc înainte de a pleca. Bessie îl pofti în sufragerie şi o lu înainte, să ă-i arate drumul. În întrevederea care urm între el şi doamna Reed, eu socotesc c , dup celeă ă ă petrecute mai târziu, farmacistul a sf tuită -o s m trimit la şcoal . Sfatul fuă ă ă ă primit îndat , c ci în aceeaşi sear Abbot şi Bessie veă ă ă nir în odaia copiilor şi,ă crezându-m adormit , vorbir despre acest lucru. "Doamna, spunea Abbot,ă ă ă e mul umit c scap de copilul sta sup r cios şi n r vit, care pare cţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă totdeauna spioneaz pe toat lumea sau pune la cale vreun complot."ă ă Eu cred c Abbot m socotea un fel de Guy Fawkesă ă 1 . Cu acelaşi prilej, din convorbirea dintre Abbot şi Bessie aflai pentru întâia oar c tata fusese un pastor s rac; mama se m ritase cu el f ră ă ă ă ă ă încuviin area rudelor, care socoteau aceast c s torie ca nepotrivit pentruţ ă ă ă ă dânsa. Bunicul meu, Reed, sup rat de neascultarea mamei, nuă -i d duse niciă un ban. Dup un an de c s torie, tata c zu bolnav de tifos. Se molipsise peă ă ă ă când vizita pe s racii dintră -un mare oraş cu fabrici în care îşi avea parohia şi unde bântuia aceast molim . Mama se îmboln vi şi ea îngrijinduă ă ă -l şi amândoi murir în r stimp de o lun .ă ă ă Bessie, dup ce auzi povestirea, oft şi zise:ă ă — Biata domnişoar Jane, e de comp timit, Abbot!ă ă — Da, r spunse Abbot: dac ar fi un copil cuminte şi frumos iă ă ţ -ar fi milă v zând cât e de p r sit; dar cine s se uite la un brotac?ă ă ă ă — Aşa e, spuse Bessie şov ind. Oricum, sigură e c o frumuse e caă ţ domnişoara Georgiana te-ar mişca mai mult, dac să -ar afla în aceeaşi stare. — Da, exclam zeloasa domnişoar Abbot, mieă ă -mi place grozav domnişoara Georgiana. Micu scump ! cu ochii ei albaştri, bucle lungi şiţă ă obr jorii aşa de gingaşi, parc ar fi de cadr ! Bessie, am poft s m nânc dină ă ă ă ă ă iepure la cin .ă — Şi eu, cu pu in ceap pr jit . Hai s coborâm.ţ ă ă ă ă ă Şi plecar .ă CAPITOLUL IV Dup convorbirea avut cu domnul Lloyd şi dup discu ia dintre Bessie şiă ă ă ţ Abbot, pe care am relatat-o mai sus, n dejdea întră -o apropiat schimbare aă situa iei mele devenise îndeajuns de mare pentru aţ -mi trezi dorin a de a mţ ă îns n toşi. Doream înă ă s n toşirea şi o aşteptam în linişte, dar totul r mâneaă ă ă ca mai înainte. Zilele şi s pt mânile treceau, m înzdr venisem şi totuşi nuă ă ă ă se mai pomenea nimic despre ceea ce m interesa aşa de mult. Doamnaă Reed arunca uneori câte o privire aspr asupra mea, dar rareori îmi vorbea:ă de când cu boala mea, tr sese o linie de separa ie mai accentuat ca oricândă ţ ă 1 Unul din conduc torii aşaă -zisului „complot al prafului de puşc ", îndreptată împotriva regelui Iacob I al Angliei.
  • 15. între mine şi propriii ei copii. Dormeam singur întră -un mic iatac. Eram condamnat s m nânc singur , îmi petreceam tot timpul în odaia coă ă ă ă piilor, pe când verii mei şedeau în salon. M tuşa nu l sa, cu toate acestea, să ă ă-i scape vreun cuvânt despre trimiterea mea la şcoal . Aveam, totuşi,ă certitudinea instinctiv c nu m va mai suferi mult timp sub acelaşiă ă ă acoper mânt, c ci privirea ei, atunci când c dea asupră ă ă ă-mi, tr da oă duşm nie adânc şi nepotolit .ă ă ă Eliza şi Georgiana, urmând desigur îndrum rile ce li se d duser , îmiă ă ă vorbeau cât puteau mai pu in. John se strâmba la mine de câte ori mţ ă întâlnea. Într-o zi încerc s m bat dar numaidecât m împotrivii, mânată ă ă ă ă ă de acelaşi sim mânt de mânie adânc şi revolt dezn d jţă ă ă ă ă duit ce m maiă ă cuprinsese o dat , aşa încât socoti că ă-i mai cuminte s m lase în pace. Seă ă îndep rt , amenin ânduă ă ţ -m şi strigând c iă ă -am rupt nasul. Într-adev r, loă - visem acea parte proeminent a obrazului s u cu toat t ria de care fuseseă ă ă ă în stare pumnul meu; când îl v zui speriat, fie de lovitur , fie de privirea mea,ă ă sim ii o arţ z toare dorin s m folosesc de avantajul câştigat şi să ţă ă ă ă-l învăţ minte, dar el şi ajunsese la maică-sa. Îl auzeam spunându-i pe ton plâng reă ţ c "scârboasa" de Jane Eyre se repezise la el ca o pisic turbat . Maică ă ă ă-sa îl întrerupse cu asprime: — Nu-mi mai vorbi despre creatura asta. John. iŢ -am spus s nu te maiă apropii de ea: nu merit să -o iei în seam şi nu vreau s te mai v d nici peă ă ă tine, nici pe surorile tale jucându-v cu ea.ă Eram foarte aproape şi m sprijineam de balustrada sc rii. Strigaiă ă deodat f r s m mai gândesc la ce spuneam:ă ă ă ă ă — Da ei nu sunt vrednici s se joace cu mine!ă Doamna Reed era o femeie destul de gras , dar auzind aceste vorbeă ciudate şi îndr zne e, urc repede scara. M urc vală ţ ă ă ă -vârtej în odaia copiilor şi m îmbrânci lâng patul meu, interzicânduă ă -mi s p r sesc locul acela şi să ă ă ă mai rostesc vreun cuvânt în tot restul zilei. — Ce-ar zice unchiul Reed, daca ar fi aici? întrebai eu aproape f r voie.ă ă Spun f r voie, c ci cuvintele acelea le rostea gura mea f r ca minteaă ă ă ă ă s fi voit s le spun . Era în mine o putere care vorbea şi c reia eu nu mă ă ă ă ă puteam împotrivi. — Cum? exclam doamna Reed, aproape şoptit.ă Ochii verzi, de obicei reci şi st pâni i, se tulburar şi c p tar o expresieă ţ ă ă ă ă de team : lu mâna de pe bra ul meu, p rând c se îndoieşte dac sunt copilă ă ţ ă ă ă sau n luc . Intrasem în hor , trebuia s joc.ă ă ă ă — Unchiul Reed e în cer, urmai eu; el vede tot ce faci şi ce gândeşti; tata şi mama v d şi ei şi ştiu c m ii închis toat ziua şi că ă ă ţ ă ă ă-mi doreşti moartea. Doamna Reed îşi reveni curând. M zgâl âi cu putere şi, dup ce mă ţ ă ă trase zdrav n de urechi, plec f r s mai spun vreun cuvânt.ă ă ă ă ă ă Bessie m mai d sc li vreme de un ceas; îmi dovedi c eram cea maiă ă ă ă rea şi cea mai p r sit fat care a locuit vreodat sub un acoperiş. Eramă ă ă ă ă ispitit să -o cred, fiindc nu sim eam în inima mea decât porniri rele.ă ţ Trecu noiembrie, decembrie şi jum tate din ianuarie. Cr ciunul şi Anulă ă nou se s rb torir la Gateshead cu veselia obişnuit ; să ă ă ă -au schimbat daruri şi s-au dat ospe e. Eu eram, fireşte, înl turat de la aceste bucurii. Partea meaţ ă ă de veselie era s fiu de fa , în fiecare zi, la g teala Elizei şi Georgianei, s leă ţă ă ă v d coborând în salon cu rochiile lor de muselin uşoar , cu eşarfele loră ă ă stacojii şi cu p rul lor inelat cu grij ; s pândesc apoi vânzoleala vale ilor, să ă ă ţ ă ascult sunetul pianului şi al harpei, clinchetul de pahare şi de por elanuri, înţ clipa cânu se aduceau în salon gust rile. Când se deschidea uşa, murmurulă
  • 16. întret iat al convorbirilor ajungea pân la mine. Dac îndeletnicirea asta mă ă ă ă obosea, plecam de la scar , ca s intru în pustia şi t cuta odaie a copiilor.ă ă ă Acolo, deşi cam trist , nu m sim eam totuşi nefericit . La drept vorbind,ă ă ţ ă nu aveam nici cea mai mic dorin s m aflu în socieă ţă ă ă tate, c ci în societateă eram foarte arareori luat în seam . Dac Bessie ar fi fost bun cu mine, aş fiă ă ă ă preferat să-mi petrec serile cu ea, decât s stau ceasuri întregi sub priă virea crunt a doamnei Recd, întră -o înc pere plin de doamne şi domni. Dară ă Bessie, de îndat ce erau îmbr cate tinerele ei st pâne, avea obiceiul s seă ă ă ă îndrepte înspre regiunile pline de via ale buc t riei sau ale od ii jupânesei,ţă ă ă ă şi lua de obicei lampa cu ea: aşa c , pân în clipa când murea focul, mă ă ă aşezam lâng c min cu p puşa pe genunchi, aruncând din când în când câteă ă ă o privire cercet toare în juruă -mi, spre a m încredin a c afar de mine nu seă ţ ă ă mai afla nici o n luc în acea odaie plin de umbre.ă ă ă Când jarul devenea roşu întunecat, m dezbr c m reă ă ă pede, tr gând cumă m pricepeam de noduri şi de şireturi şi c utam, în p tucul meu, un ad postă ă ă ă împotriva frigului şi a întunericului. În acest p tuc luam de fiecare dată ă p puşa cu mine. Oamenii au totdeauna nevoie s iubeasc ceva şi, neg sindă ă ă ă nici un lucru mai vrednic de dragostea mea, o iubeam din toat inima peă p puşa aceea zdren roas ca o sperietoare de ciori în miniatur . Acum îmiă ţă ă ă aduc aminte cu mirare de sinceritatea absurd cu care iubeam acea mică ă juc rie, ce mi se p rea aproape vie şi în stare s simt . Nu puteam adormiă ă ă ă f r s învelesc p puşa în c maşa mea de noapte şi când o ştiam acolo, înă ă ă ă ă siguran şi la c ldur , eram oarecum fericit , fiindc o credeam şi pe eaţă ă ă ă ă mul umit .ţ ă Ceasurile mi se p reau lungi pân la plecarea musafiă ă rilor. Ascultam paşii lui Bessie pe scar : venea câteodat s ia degetarul sau foarfec , ori să ă ă ă ă-mi aduc drept cin o pr jitur sau o pl cint cu brânz . Dac începeam să ă ă ă ă ă ă ă ă m nânc, se aşeza lâng patul meu şi, când sfârşcam, îmi aşeza p turile şiă ă ă s rutânduă -m de dou ori îmi spunea: "Noapte bun , domnişoar Jane". Cândă ă ă ă se purta astfel, Bessie îmi p rea fiin a cea mai bun , cea mai frumoas şi ceaă ţ ă ă mai blând de pe p mânt: doream din tot sufletul să ă -o v d totdeauna aşa deă bun şi de binevoitoare şi doă ream s nu m certe, s nuă ă ă -mi mai dea de lucru peste puterile mele cum era de-atâtea ori îndemnat s fac .ă ă ă Bessie Lee era, cred, o fat vrednic , fiindc f cea totul cu îndemânareă ă ă ă şi pesemne c povestea minunat, c ci basmele cu care miă ă -a fermecat copil ria miă -au rămas ca o imagine de neşters. Era şi frumoas , dac nu mă ă ă înşal cumva aducerileă -aminte; era o femeie ml die, cu p r negru, cu ochi deă ă culoare închis . Îmi amintesc tr s turile ei fine, culoarea alb şi s n toas aă ă ă ă ă ă ă fe ei; era îns iute şi cu toane. Totuşi, deşi se ar ta nep s toare fa deţ ă ă ă ă ţă principii şi fa de dreptate, o preferam tuturor celorlal i de la Gatesheadţă ţ Hall. Ne aflam în 15 ianuarie. Pendula b tuse nou dimiă ă nea a. Bessieţ coborâse la micul dejun: verii mei nu fuseser înc chema i de doamna Reed.ă ă ţ Eliza îşi punea păl ria şi rochia cea mai c lduroas , şi se ducea s dea deă ă ă ă mâncare g inilor. Era cea mai pl cut îndeletnicire a ei: dar îi pl cea – nu maiă ă ă ă pu in – sa vând ou menajerei şi s strâng banii astfel c p ta i. Avea unţ ă ă ă ă ă ă ţ adev rat taă lent pentru negustorie şi o pronun at tendin de a strânge bani,ţ ă ţă care se v dea nu numai prin vânzarea ou lor şi a puilor, dar şi în îndelungileă ă tocmeli cu gr dinarul pentru r saduri de flori, semin e şi puie i. Gr dinarulă ă ţ ţ ă avea porunc de la doamna Reed să ă-i cumpere toate roAdèle gr dinii pe careă dorea ea s le vând , iar Eliza şiă ă -ar fi vândut şi p rul din cap, dac ar fi putută ă scoate vreun câştig frumos din asta. În ce priveşte banii, la început îi ineaţ
  • 17. ascunşi prin diferite unghere, înveli i în zdren e sau în bigudiuri vechi, darţ ţ unele ascunz tori fiind desă coperite de servitoare, Eliza se temu c întră -o zi va pierde toat comoara şi consim i să ţ -o încredin eze mamei sale, cu o dobândţ ă c m t reasc de 50 sau 60 la sut , pe care o pretindea necru tor la fiecareă ă ă ă ă ţă trimestru, inând cu mare grij , întrţ ă -o c r ulie, socoteala câştigului.ă ţ Georgiana sta pe un scaun înalt în fa a unei oglinzi, îşi împletea în p rţ ă flori artificiale şi pene ponosite pe care le g sise întră -un dulap din mansard .ă În timpul acesta eu îmi f ceam patul. Primisem porunc strict de la Bessieă ă ă ca patul s fie gata f cut înainte de înapoierea ei (c ci Bessie m foloseaă ă ă ă acum adeseori ca pe un fel de ajutoare a ei, punându-m s cur odaia şi să ă ăţ ă şterg fotoliile de praf). Dup ce am întins cuvertura pe pat şi am împ turită ă c maşa de noapte, mă -am dus la fereastr , unde z ceau împr ştiate câtevaă ă ă c r i cu poze şi juc rii. Am vrut s le rânduiesc, dar Georgiana miă ţ ă ă -a poruncit cu asprime să-i las în pace lucrurile (fiindc farfurioarele, ceşcu ele, scauneleă ţ acelea mici erau averea ei). Neavând ce face, începui s suflu în florile deă ghea ce se prinţă seser pe geam şi f cui astfel un ochi, prin care priveamă ă afar p mântul nemişcat şi împietrit de un ger aspru. De la fereastr se z reaă ă ă ă locuin a portarului şi aleea pe unde intrau tr surile, iar dup ce topisem deţ ă ă ajuns din frunzişul argintiu de pe geam, v zui deschizânduă -se por ile. Oţ tr sur intr , îndreptânduă ă ă -se spre cas . O priveam cu nep sare cum seă ă apropie; veneau adesea tr suri la Gateshead Hall, dar niciodat nu aduceauă ă musafiri care s m intereseze. Caleaşca se opri în fa a uşii. Se auzi sunândă ă ţ şi noul-venit fu primit. Cum toate acestea nu-mi spuneau nimic, îmi îndreptai aten ia asupra unui prigor fl mând, care se aşezase şi ciripea în ramurileţ ă desfrunzite ale unui cireş din fa a zidului, sub fereastra mea. Îmi maiţ r m sese pâine şi lapte de la micul dejun: f cui fiă ă ă rimituri dintr-un rest de pâinişoar şi încercai s deschid fereastra, vrând s risipesc firimiturile peă ă ă marginea ei, când Bessie urc repede scara şi intr în odaie strigând:ă ă — Domnişoar Jane, scoate şor ul. Ce faci aici? Teă ţ -ai sp lat azi dimineaă ţă pe obraz şi pe mâini? Înainte de a r spunde, încercai iar s deschid fereastra, fiindc ineamă ă ă ţ s dau eu îns mi p s rii firimiturile de pâine. Izbutii, aruncai o parte dină ă ă ă firimituri pe jos şi abia pe ramurile pomului pe urm . Închizând fereastra, r să ă - punsei liniştit :ă — Nu, Bessie, de-abia am terminat de şters praful. — Ce feti sâcâitoare şi neîngrijit ! Ce f ceai acolo? Eşti roşie, de parcţă ă ă ă ai fi f cut vreo pozn . De ce ai deschis fereastra?ă ă Fui cru at de osteneala deţ ă -a mai r spunde, c ci Bessie p rea preaă ă ă zorit ca s mai asculte l muririle. M trase la lavoar, lu s pun, ap şi ună ă ă ă ă ă ă prosop ordinar şi-mi freca f r mil fa a şi mâinile. Din fericire pentru mineă ă ă ţ termin repede, apoi îmi netezi p rul cu o perie epoas , îmi scoase şor ul şiă ă ţ ă ţ împingându-m pe scar îmi porunci s cobor repede în sufragerie, undeă ă ă eram aşteptat .ă Tocmai m preg team s întreb cine mă ă ă -aştepta şi dac m tuşa era jos,ă ă dar Bessie şi disp ruse, închizând uşa dup ea.ă ă Am coborât încet. De aproape trei luni nu mai fusesem chemat laă doamna Reed. Închis atâta timp în odaia copiilor, sufrageria şi salonulă ajunseser pentru mine locuri impun toare în care miă ă -era team s intru.ă ă Ajunsei în antreul gol, în fa a uşii sufrageriei. Acolo mţ -am oprit intimidată şi tremurând. Teama de pedepse nedrepte f cuse din mine o mic fiină ă ţă b nuitoare şi friă coas . Nu îndr zneam nici s m întorc sus în odaia coă ă ă ă piilor, nici s p trund în salon; r m sei pe loc zece miă ă ă ă nute, şov ind. Deodată ă
  • 18. clopotul din sufragerie sun cu putere:ă trebuia s intru.ă ...Cine m-o fi aşteptând? m întrebam eu în timp ce ap sam cuă ă amândou mânile clan a în epenit care, o clip sau dou , rezist opintiriloră ţ ţ ă ă ă ă mele. Pe cine voi vedea cu m tuşa Reed? Un b rbat sau o femeie? Ap sai dină ă ă toate puterile pe clan şi uşa se deschise. Înaintai, f când resţă ă pectuos o reveren , şi privii în jurul meu. Ceva întuneţă cat şi lung – un fel de coloană îngust – îmi atrase priă virea. Îmi d dui seama, în cele din urm , c era un omă ă ă întunecat, îmbr cat în negru, care sta în picioare în fa a c minului. Capulă ţ ă acelui str in ciudat p rea o masc înă ă ă fipt întră -o s geat lung .ă ă ă Doamna Reed sta la locul ei obişnuit, lâng foc. Îmi f cu semn s mă ă ă ă apropii. O ascultai şi ea m prezent str inului, spunând:ă ă ă — Iat feti a despre care vă ţ -am vorbit. Str inul întoarse încet capul spre mine şi, dup ce a inti asupră ă ţ ă-mi cercet torii s i ochi cenuşii ce clipeau pe sub genele stufoase, întreb , pe ună ă ă ton solemn şi cu o voce de bas: — E micu , câ i ani are?ţă ţ — Zece ani. — Aşa de mult? întreb el cu îndoial şi mai prelungi cercetarea câtevaă ă va minute; pe urm mi se adres mie:ă ă — Cum te cheam , feti o?ă ţ — Jane Eyre, domnule. Rostind aceste cuvinte, m-am uitat la el. Era foarte mare, dar poate că mi s-a p rut aşa, fiindc pe atunci eram eu foarte mic . Avea tr s turiă ă ă ă ă prelungi, şi mi se p rea c de altfel toate celelalte caracteristici ale înfă ă ă iş riiţ ă sale îl ar tau aspru şi f arnic.ă ăţ — Ei bine, Jane Eyre, tu eşti feti cuminte?ţă Nu puteam r spunde da: to i cei în mijlocul c rora tr iam credeauă ţ ă ă tocmai dimpotriv ; t cui deci. Doamna Reed r spunse în locul meu printră ă ă -o cl tinare din cap plin de în eles. Ad ug repede:ă ă ţ ă ă — Cu cât vom vorbi mai pu in despre asta, cu atât va fi poate mai bine,ţ domnule Brocklehurst. — Îmi pare r u c aud una ca asta. Trebuie s voră ă ă besc câteva clipe cu ea. Şi, renun ând la pozi ia sa perpendicular , se aşez întrţ ţ ă ă -un jil , în fa aţ ţ doamnei Reed. — Vino încoa', îmi zise. P şii peste covoraş; str inul m aduse drept în fa a lui. Acum, cândă ă ă ţ chipurile noastre se aflau la aceeaşi în lă ime, putui sţ ă-i v d mai bine fa a. Ceă ţ nas mare! Şi ce gur ! Şi ce din i mari, ieşi i în afar !ă ţ ţ ă — Nu-i nimic mai trist decât s vezi un copil r u, urm el, mai ales oă ă ă feti rea. Ştii unde se duc dup moarte cei afurisi i?ţă ă ţ R spunsul meu fu prompt şi ortodox:ă — În iad. — Şi po i sţ ă-mi spui ce este iadul? — Este o pr pastie plin de fl c ri.ă ă ă ă — iŢ -ar place s fii aruncat în acea pr pastie şi s stai în vecii vecilor?ă ă ă ă — Nu, domnule. — Şi ce trebuie s faci ca s te fereşti deă ă -o asemenea soart ?ă M gândii pu in; de ast dat , auzinduă ţ ă ă -mi r spunsul, fu uşor să ă-i g seasc sl biciunea.ă ă ă — Trebuie s fiu s n toas şi s nu mor.ă ă ă ă ă — Şi cum î i po i p stra s n tatea? Copii mai mici decât dumneata pierţ ţ ă ă ă
  • 19. zilnic. Acu o zi, dou , am îngropat un copil numai de cinci ani; dar era bun şiă sufletul s u e acum în cer. Ar trebui să ă- i fie team c nu sţ ă ă -ar putea spune acelaşi lucru despre dumneata, dac ai fi chemat pe lumea cealalt .ă ă ă Neputându-i risipi îndoielile, mi-am pironit ochii la picioarele lui mari şi am oftat, dorind s m aflu la cap tul p mântului.ă ă ă ă — Sper c acest oftat vine din inim , relu domnul Brocklehurst, şi teă ă ă c ieşti c ai nec jit atâta pe nobila dumitale binef c toare.ă ă ă ă ă "Binef c toare! Binef c toare! spusei eu în gânduă ă ă ă -mi. To i îi spunţ doamnei Reed binef c toarea mea. Dac este aşa, atunci o binef c toareă ă ă ă ă este ceva foarte nepl cut."ă — Î i faci rug ciunea diminea a şi seara? îşi urm el interogatoriul.ţ ă ţ ă — Da, domnule. — Citeşti Biblia? — Câteodat .ă — O faci cu pl cere ? Î i place să ţ -o citeşti? — Îmi plac Apocalipsul, cartea lui Daniel, Facerea, Samuel, câteva fragmente din Exod şi unele p r i dină ţ Regi şi din Cronici şi îmi plac c r ile luiă ţ Iov şi a lui Toma. — Dar Psalmii? Sper că- i plac.ţ — Nu, domnule. — Nu? Vai, ce ruşine! Eu am un b ie el mai mic decât dumneata, careă ţ ştie şase psalmi pe dinafar şi când e întrebat ceă -i place mai mult, să m nânce turt dulce sau s înve e un verset din psalmi, r spunde: "îmi placeă ă ă ţ ă mai mult s înv un verset, pentru c îngerii cânt psalmi şi eu vreau s fiuă ăţ ă ă ă un mic înger pe p mânt". Atunci i se dau dou buc i de turt , ca r splată ă ăţ ă ă ă pentru cuvioşia lui. — Psalmii nu sunt interesan i, spusei eu.ţ — Asta dovedeşte c ai un suflet r u. Trebuie s îi ceri lui Dumnezeu să ă ă ă iţ -l schimbe, să- i dea altul nou şi curat, sţ ă- i ia inima asta de piatr şi sţ ă ă- iţ d ruiasc una de carne.ă ă Eram s întreb prin ce opera ie să ţ -ar putea face aceast schimbare, cândă interveni doamna Reed poruncindu-mi s stau jos. Apoi lu ea în mân firulă ă ă convorbirii: — Dup câte îmi amintesc, domnule Brocklehurst, spuse ea, vă -am pomenit în scrisoarea mea de acum trei s pt mâni c aceast feti nă ă ă ă ţă -are tocmai firea şi sentimentele pe care le-aş fi dorit eu. Dac o primeşti înă şcoala din Lowood, mi-ar face pl cere s li se cear subă ă ă directoarei şi institutoarelor s-o supravegheze îndeaproape şi mai presus de orice s seă fereasc de cusurul ei cel mai mare: pornirea de a min i. Spun toate astea înă ţ fa a ta, Jane, ad ug ea, ca s nu încerci s am geşti pe domnulţ ă ă ă ă ă Brocklehurst. Era firesc s m tem şi să ă -o ur sc pe doamna Reed, c ci niciodat nu uitaă ă ă s m jigneasc adânc. Niciodat nă ă ă ă -am fost fericit când se afla ea de fa .ă ţă Oricât silin miă ţă -aş fi dat s-o ascult şi să-i fiu pe plac, str daniile mele erauă totdeauna respinse şi în schimbul lor nu c p tam decât jigniri, ca aceleaă ă ar tate mai sus. Pentru mine, înă vinuirea aceea adus de fa cu un str in fuă ţă ă grozav de dureroas . Începeam s întrez resc cum mi se spulber speran eleă ă ă ă ţ într-o via nou şi sim eam, f r sţă ă ţ ă ă ă-mi dau prea bine seama, c ea seam nă ă ă ur şi rea voin pe drumul ceă ţă -l voi str bate în curând. M vedeamă ă transformat , în ochii domnului Brocklehurst, întră -o fetit preă f cut şiă ă periculoas . Oare ce puteam face spre a şterge aceast nedreptate? "Nimic,ă ă nimic", m gândii. M stră ă ăduiam să-mi re in un oftat şiţ -mi ştersei repede
  • 20. câteva lacrimi, dovezi neputincioase ale suferin elor mele.ţ — La un copil, minciuna e într-adev r un cusur jală nic, spuse domnul Brockleburst. Se înrudeşte cu înşelătoria şi acela care înşal în timpul vie ii vaă ţ primi r să plata greşelilor sale într-o groap de fl c ri şi de puă ă ă cioas . V asigură ă îns c va fi supravegheat ; voi vorbi eu cu domnişoara Temple şi cuă ă ă institutoarele. — Aş dori, urm doamna Reed, s primeasc o eduă ă ă ca ie potrivit cuţ ă starea ei, s devin folositoare şi smeă ă rit , în ce priveşte vacan a, v voi cereă ţ ă s-o petreac tot la Lowood.ă — Hot rârile dumneavoastr sunt foarte chibzuite, doamn , r spunseă ă ă ă domnul Brocklehurst: smerenia e o virtute creştin şi ea este neap rată ă trebuitoare, mai ales elevelor din Lowood. Pentru asta cer eu neîncetat s liă se insufle elevelor acest sentiment pios. Am studiat mult timp mijloacele de a le nimici prealumeasca lor mândrie şi zilele astea am avut o îmbucur toareă dovad a izbânzii mele. Cea de a doua fiic a mea, Augusta, să ă -a dus cu mamă-sa s viziteze şcoala şi la întoarcere a exclamat: "O, drag tat , ceă ă ă liniştite şi simple sunt toate fetele de la Lowood, cu p rul piept nat după ă ă urechi, cu şor urile lungi şi cu buzun raşele de la rochii cusute! Sunt îmbrţ ă ă- cate ca şi copiii s raci!" Apoi ad ug : "Se uitau la roă ă ă chia mea şi a mamei, ca şi când n-ar mai v zut niciodat m tase".ă ă ă — Iat o stare de lucruri pe care oă aprob întru totul, urm doamna Reed.ă S fi c utat în toat Anglia şi nă ă ă -aş fi g sit ceva mai potrivit pentru Jane Eyre şiă pentru firea ei. Modestie, drag domnule Brocklehurst, asta cer: modestie înă toate privin ele.ţ — Fireşte, doamn , modestia este una dintre datoriile cunoscuteă şi la Lowood ; noi am respectat-o în toate: hran şi haine simple, un trai bun, peă care am avut grij s nuă ă -l exager m, obiceiuri aspre şi sobre: acestea să unt regulile şcolii. — Foarte bine, domnule. Atunci pot n d jdui că ă ă aceast copil va fiă ă primit ca elev laă ă Lowood, c va fi crescut aşa cum se cuvine st rii sale şiă ă ă în vederea îndatoririlor ce-i vor reveni în viilor? — Doamn , fi i f r grij , va fi dus în aceast gră ţ ă ă ă ă ă ădin de plante alese şiă sper c privilegiul de nepre uit al admiterii sale îi va trezi recunoştin a.ă ţ ţ — O voi trimite atunci cât mai curând cu putin , domnule Broţă cklehurst, e o r spundere ce începea s dea pe afar .ă ă ă — Negreşit, doamn , ad ug el. Sunt silit să ă ă ă-mi iau r mas bun. Nu mă ă voi întoarce la Gatesheade Hall decât peste o s pt mân sau dou , pentru că ă ă ă ă arhidiaconul, cel mai bun prieten al meu, nu-mi îng duie să ă-l p r sesc maiă ă curând, dar voi înştiin a pe domnişoara Temple sţ ă-şi aştepte noua elev şiă astfel primirea domnişoarei Jane se va face f r nici o greutate. La revedere,ă ă doamn .ă — La revedere, domnule Brocklehurst. Salut din pară te-mi pe doamna şi domnişoara Brocklehurst, pe Augusta, pe Theodore şi pe domnul Broughlon Brocklehurst. — Nu voi uita, doamn . Micu o, zise el întoreânduă ţ -se c tre mine. Iat oă ă carte intitulată C l uza copilului.ă ă Vei citi rug ciunile ce se g sesc în ea, dară ă mai cu osebire partea unde se vorbeşte despre moartea n prasnic şiă ă îngrozitoare a Martha G..., o feti rea, care avea obiceiul s înşele şi sţă ă ă mint .ă Spunând aceste cuvinte, domnul Brocklehurst îmi d du o broşură ă sub ire, cusut întrţ ă -o copaia tare şi dup ce porunci s i se aduc tr sura, neă ă ă ă p r si.ă ă
  • 21. Am r mas singur cu doamna Reed. Câteva minute se scurser în linişte.ă ă ă Ea lucra, iar eu o priveam. Doamna Reed s tot fi avut la vremea aceea treizeci şi şase sau treizeciă şi şapte de ani. Era o femeie voinic şi cu umeri drep i, cu m dulareă ţ ă puternice. Nu era înalt şi – cu toate c era corpolent – nu p rea obez . Fa aă ă ă ă ă ţ cam mare, maxilarele dezvoltate şi puternice. Avea fruntea joas , b rbiaă ă proeminent , gura şi nasul destul de regulate; ochii lipsi i de bun tateă ţ ă str luceau sub sprânceneleă -i rare, pielea era negricioas şi opac , p rulă ă ă foarte blond. Era s n toas tun, nu ştia ceă ă ă -i boala. Gospodin harnic şiă ă priceput , inea sub mâna ei la fel de bine fermele, ca şi casa. Numai copiii îiă ţ sfidau câteodat autoriă tatea şi râdeau de ea. Se îmbr ca totdeauna cu gust şiă ştia s se poarte aşa fel încât să ă-şi scot totdeauna în eviden toaletele.ă ţă Stând pe un sc unaş, nu departe de jil ul ei, îi puă ţ tusem cerceta toate tr s turile. ineam în mân cartea, unde se povestea moartea n prasnic aă ă Ţ ă ă ă unei mincinoase, spre care-mi fusese îndreptat aten ia ca spre o foarteă ţ nimerit prevenire.ă Cele petrecute, tot ce-i spusese doamna Reed domnului Brocklehurst, tonul convorbirii lor, erau înc proasă pete, crude şi dureroase în sufletul meu. Fiecare cuvânt m str punsese ca o s geat şi stam acolo fr mântat de oă ă ă ă ă ă ur arz toare.ă ă Doamna Reed ridic ochii de pe lucru şiă -i pironi asupra mea, iar degetele i se oprir .ă — Pleac de aici, întoarceă -te în odaia ta! îmi porunci ea. F r îndoial c privirea mea, sau nu ştiu ce altceva o jignise. Cu toateă ă ă ă c se st pânise, tonul ei era foarte îndârjit. M ridicai şi m îndreptai spreă ă ă ă uş , dar m întorsei, m îndreptai spre fereastr , prin mijlocul od ii, apoi mă ă ă ă ă ă apropiai de doamna Reed. Trebuia s vorbesc! Fusesem c lcat în picioare f r mil şiă ă ă ă ă ă trebuia să ripostez. Dar cum? Care erau puterile mele, ca s lupt cu aceast duşmanc ?ă ă ă Toat energia mea r bufni în aceste cuvinte f işe:ă ă ăţ — Eu nu sunt pref cut . Dac aş fi pref cut , iă ă ă ă ă ţ -aş spune c te iubesc;ă dar eu î i spun c nu te iubesc. Dup John Reed, pe dumneata te ur sc maiţ ă ă ă mult decât orice pe lume. Cartea asta despre mincinoşi s-o dai fiicei dumitale, Georgiana; ea minte, nu eu! Degetele doamnei Reed r maser nemişcate, ochii ei de gheaă ă ţă continuau s m priveasc la fel de reci.ă ă ă — Ce mai ai să-mi spui? m întreb ea, pe un ton mai potrivit fa de oă ă ţă femeie în toat firea, decât fa de un copil.ă ţă Privirea aceea, glasul acela îmi a â ar şi mai cumplit ura. Îmboldit de oţ ţ ă ă furie nespus , tremurând din creştet pân în t lpi, urmai:ă ă ă — Sunt fericit c nuă ă -mi eşti rud ; cât voi tr i nă ă -am să- i mai spunţ vreodat m tuş , niciodat nu voi veni s te v d când voi fi mare, iar de mă ă ă ă ă ă ă va întreba cineva dac te iubesc şi cum teă -ai purtat cu mine, îi voi spune că numai amintirea dumitale îmi face r u şi c ai fost crud fa de mine, de oă ă ă ţă cruzime necru toare.ţă — Cum de îndr zneşti s afirmi aşa ceva, Jane Eyre!ă ă — Cum de îndr znesc, doamn Reed? Cum de înă ă dr znesc? Îndr znescă ă pentru c acestaă -i adev rul.ă Crezi c eu nu am sim ire şi pot tr i f r s mă ţ ă ă ă ă ă iubeasc ciă neva cât de pu in, f r ca vreun om s fie bun cu mine? Nu, nuţ ă ă ă pot tr i astfel, şi dumneata nă -ai mil . Îmi voi aminti totdeauna asprimea şiă violen a cu care mţ -ai îmbrâncit înapoi în odaia roşie, cum m-ai încuiat acolo, s pier, deşi m zb team caă ă ă -n ceasul mor ii. Şi, totuşi, în buşit de suferin ,ţ ă ă ţă
  • 22. î i strigasem: "Fieţ - i mil , mţ ă ătuş Reed, îndură ă-te de mine!" M-ai pedepsit în felul sta pentru c fusesem b tut şi trântit pe jos f r nici o vin de c treă ă ă ă ă ă ă ă ă nemernicul dumitale fiu. Voi spune adev rul tuturor celor care m voră ă întreba. Oamenii cred c eşti bun , dar inima dumitale e aspr şi rea.ă ă ă Dumneata eşti pref cut !ă ă Când sfârşii de vorbit, m cuprinse sentimentul cel mai ciudat pe careă -i încercasem vreodat : aveam impresia c să ă -a sf râmat un lan nev zut şi amă ţ ă cucerit o libertate neaşteptat . Sim mântul acesta nuă ţă -mi venise din senin, c ci doamna Reed p rea speriat ; lucrul îi c zuse de pe genunchi. Ridică ă ă ă ă mâinile, se mişc agitat în fotoliu şi, dup fa a ei contractat , să ă ă ţ ă -ar fi spus că era gata s plâng .ă ă — Jane, îmi spuse ea, te înşeli. Ce ai? De ce tremuri aşa de tare? Vrei să bei pu in ap ?ţ ă ă — Nu, doamn Reed.ă — Doreşti altceva, Jane? Te încredin ez c aş vrea sţ ă ă- i fiu prieten .ţ ă — Dumneata nu. Mai înainte ai spus domnului Brocklehurst c sunt rea şiă mincinoas , dar to i cei de la Lowood î i vor cunoaşte purtarea.ă ţ ţ — Jane, astea-s lucruri pe care tu nu le în elegi; apuc turile rele aleţ ă copiilor trebuiesc îndreptate. — Minciuna nu-i una din apuc turile mele! strigai cuă glas s lbatic,ă ascu it.ţ — Dar eşti p timaş , Jane, trebuie s recunoşti asta; şi acum întoarceă ă ă -te în odaia ta, draga mea copil , şi culcă ă-te pu in.ţ — Eu nu sunt draga dumitale copil , şi nu pot s m culc. Trimiteă ă ă -m laă şcoal cât mai repede cu putin , doamn Reed, c ci ur sc casa asta.ă ţă ă ă ă — Oh! da, am s-o trimit cât mai repede cu putin , murmur doamnaţă ă Reed, sotto voce, strângându-şi lucrul. Dup asta p r si în grab odaia.ă ă ă ă Fusesem l sat singur , st pân pe teren. Fusese bă ă ă ă ă ăt lia mea cea maiă grea şi întâia mea izbând . R m sei o clip pe covoraşul unde st tuseă ă ă ă ă domnul Brocklehurst, bucurându-m de singur tatea cuceritorului. Mai întâiă ă îmi zâmbii şi m sim ii uşurat ; dar aceast pl cere s lbatic mi se potoli totă ţ ă ă ă ă ă aşa de repede ca şi b t ile iu i ale inimii. Un copil nu se poate lua la har cuă ă ţ ţă cei mari, aşa cum f cusem eu, nuă -şi poate da drumul furiei, f r s încerceă ă ă apoi durerile remuşc rii şi în ep tura de ghear a c in ei. Cât vreme oă ţ ă ă ă ţ ă învinuisem şi-o amenin asem pe doamna Reed, ardeam ca un foc viu,ţ mistuitor, de b l rii uscate, dar tot aşa cum vâlv t ile unui asemenea foc nuă ă ă ă mai las , dup ce să ă -au stins, decât cenuş , sufletul meu fu zdrobit când, după ă o jum tate de ceas de gândire, reă cunoscui nebunia purt rii mele şi m sim iiă ă ţ ap sat de triste ea unei situa ii în care eram urât , cu aceeaşi pasiune cuă ă ţ ţ ă care uram. Gustasem întâia oar r zbunarea. Mi se p ru pl cut , cald şiă ă ă ă ă ă întrem toare, ca un vin aromat, dar gustul pe care miă -l l sase, metalic şiă arz tor, mi se p ru ca de otrav . Atunci mă ă ă -aş fi dus eu drag inim s ceră ă ă iertare doamnei Reed; dar ştiam, parte din experien şi parte din instinct, cţă ă acum m-ar fi respins cu şi mai mult duşm nie şi miă ă -ar fi trezit astfel din nou toate impulsurile clocotitoare ale firii mele. Aş fi vrut s fac ceva mai bun decât s azvârl cuvinte s lbatice, aş fi vrută ă ă s pot nutri un sentiment mai pu in vinovat decât cel al unei mâniiă ţ posomorâte. Luai o carte cu poveşti arabe şi m silii s citesc, dar nuă ă în elesei nimic, c ci gândurileţ ă -mi parc se r t ceau mereu în spa iul dintreă ă ă ţ mine şi paginile care de obicei mi se p ruser fermec toare. Deschisei uşaă ă ă
  • 23. sufrageriei şi ieşii afar . Tuă fişurile erau t cute şi încremenite. O promoroacă ă neagr , pe care nă -o topiser nici razele soarelui, nici b taia vână ă tului, acoperea p mântul. Miă -am învelit capul şi bra ele cu poala fustelor şi mţ -am dus s m plimb întră ă -o parte a parcului, cu totul singuratic . Nu mai g seamă ă îns nici o bucurie sub acei copaci t cu i, printre conurile piă ă ţ nilor, înghe ateţ vestigii ale toamnei, care acopereau pământul. În mijlocul acelor frunze moarte, îngr m dite de vânt şi în epenite de înghe , m rezemai de grilaj şiă ă ţ ţ ă privii câmpul gol cu iarba ars de ger, pe care turmele nu mai p şteau. Era oă ă zi foarte cenuşie, cu un cer întunecat ce prevestea ninsoarea. Din când în când fulgi de om t c deau, f r a se topi, pe poteca tare şi pe p mântulă ă ă ă ă argintat de chiciur . Stam acolo, copil mâhnit şi neă ă ă norocit şi şopteam: "Ceă s fac, ce s fac ?"ă ă Deodat am auzit un glas limpede strigând:ă — Domnişoară Jane, unde eşti? Hai la mas .ă Era Bessie. Ştiam şi de aceea nu m-am mişcat; dar în curând zgomotul uşor ai paşilor ei îmi ajunse la urechi. Bessie trecu pe potec şi se îndreptă ă spre mine. — Scârboas mic , îmiă ă spuse ea, de ce nu r spunzi când te chem?ă Venirea lui Bessie îmi f cu mai mare pl cere decât gândurile care mă ă ă copleşiser , deşi, ea, ca de obicei, nu era bine dispus . Dup lupta cuă ă ă doamna Reed, din care ieşisem înving toare, nuă -mi mai p sa de furiaă trec toare a unei servitoare şi eram gata s viu s m înc lzesc la inima eiă ă ă ă ă tân r . M ag ai de gâtul ei, zicânduă ă ă ăţ -i: — Haide, Bessie, nu m mai certa.ă Nu fusesem niciodat aşa de deschis şi de pu in sfioas . Acest fel de aă ă ţ ă fi îi pl cu lui Bessie.ă — Eşti o feti ciudat , domnişoar Jane, îmi spuse ea privinduţă ă ă -m : oă mic hoa hoinar , c reia îi place singur tatea. Te duci la şcoal , nuă ţă ă ă ă ă -i aşa? F cui un semn afirmativ.ă — Şi nu- i pare r u cţ ă -o p r seşti pe s rmana Bessie?ă ă ă — Ce-i pas lui Bessie de mine? Ea totdeauna m dojeneşte.ă ă — Pentru c eşti ciudat , sfioas şi sperioas . Dac ai fi maiă ă ă ă ă îndr znea ...ă ţă — Da, ca s cap t mai multe lovituri!ă ă — Prostii! Dar, de altfel, e adev rat c nu se poart bine cu dumneata.ă ă ă Mama, când a venit s m vad s pt mâna trecut , a spus c pentru nimic înă ă ă ă ă ă ă lume n-ar vrea s vad pe unul dintre copiii ei în locul dumitale. Dar, haide,ă ă am o veste bun pentru dumneata.ă — Nu cred, Bessie. — Ce vrei s spui, feti o? De ce sunt ochii aşa de trişti? Ei bine, afl că ţ ă ă domnişorul, doamna şi domnişoarele s-au dus s ia ceaiul la una dină cunoştin ele lor, iar dumneata îl vei bea cu mine. Voi spune buc t resei sţ ă ă ă- iţ fac un cozon cel şi pe urm ai s m aju i s scotocesc sertarele, pentru că ă ă ă ă ţ ă ă în curând va trebui să- i fac bagajul. Doamna vrea s p r seşti castelul pesteţ ă ă ă o zi sau dou . Vei alege ce juc rii vrei să ă ă- i iei.ţ — Bessie, f g duieşteă ă -mi c nă -ai s m mai dojeneşti pân la plecare.ă ă ă — Bine, n-am s te mai dojenesc; dar fii foarte cuminte şi s nuă ă - i mai fieţ fric de mine. Nuă - i fie team dac vorbesc cam repezit, c ci teama asta mţ ă ă ă ă a â mai mult decât orice.ţ ţă — Nu cred c m tem acum de dumneata, Bessie, pentru c suntă ă ă obişnuit cu purt rile dumitale; dar în curând va trebui s m tem de al ii.ă ă ă ă ţ — Dac te vei teme, nă -au s te poat suferi.ă ă — Aşa cum faci dumneata, Bessie?
  • 24. — Eu nu te ur sc, domnişoar . Cred c te iubesc mai mult decât peă ă ă ceilal i.ţ — Nu mi-o ar i.ăţ — Ce copil înc p ânat! Nă ăţ -ai mai vorbit niciodat aşa. Ce teă -a f cut aşaă de cutez toare?ă — În curând voi fi departe de dumneata, Bessie, şi de altfel... Era s pomenesc de cele petrecute între mine şi doamna Reed, dară gândindu-m pu in, miă ţ -am dat seama c era mai bine s nu vorbesc despreă ă asta. — Şi va s zic î i pare bine c m p r seşti?ă ă ţ ă ă ă ă — Ba de fel, Bessie; chiar în clipa asta încep s simt pu in mâhnire.ă ţ ă — Numai în clipa asta, şi patim . Cât de rece îmi vorbeşti, domnişoricaă mea. Sunt sigur c dac iă ă ă ţ -aş cere s m s ru i, nă ă ă ţ -ai vrea. Sau ai vrea numai aşa, pu in.ţ — O, ba da, vreau s te s rut şi chiar cu mare pl cere. Apleac pu ină ă ă ă ţ capul. Bessie şi-a aplecat obrazul şi ne-am s rutat. Apoi, cu inima pe deplină înt rit , o urmai spre cas . După ă ă ă-amiaza trecu în pace şi linişte. Seara, Bessie îmi spuse poveştile cele mai frumoaso pe care le ştia şi cânt cele mai gină - gaşe cântece ale ei. Chiar şi pentru mine, via a avea raţ zele ei de soare. CAPITOLUL V Era în diminea a zilei de 19 ianuarie. Tocmai b tuse ora cinci cândţ ă Bessie intr cu o lumânare în iatacul meu şi m g si în picioare şi aproapeă ă ă îmbr cat . Sculat de o jum tate de ceas, m sp lasem pe dat şi mă ă ă ă ă ă ă ă îmbr casem la lumina lunii ce tocmai sta s apun şi ale c rei raze seă ă ă ă strecurau prin fereastra strâmt , lâng culcuşul meu. Trebuia s plec dină ă ă chiar în ziua aceea. Diligen a trecea pe la poarta castelului la şase diminea a.ţ ţ Numai Bessie se sculase. Dup ce aprinse focul începu să ă-mi înc lzească ă mâncarea. Copiii m nânc rareori, când sunt preocupa i de gândul uneiă ă ţ c l torii. În ce m priveşte, nu putui mânca nimic. În zadar m rug Bessie să ă ă ă ă ă iau m car o linguri sau dou din laptele preg tit special pentru mine, oriă ţă ă ă m car o înghi itur de pâine. Atunci înveli întră ţ ă -o hârtie câ iva pesme i şi miţ ţ -i vârî în s cule , apoi, dup ceă ţ ă -mi puse paltonul şi p l ria, se înveli cu un şal şiă ă p r sir m împreun odaia copiilor. Când ajunsei în fa a dormitorului doamneiă ă ă ă ţ Reed, Bessie m întreb dac vreau să ă ă ă-mi iau r mas bun de la st pâna sa.ă ă — Nu, Bessie, r spunsei. Asear , când ai coborât la cin , ea a venit laă ă ă patul meu şi mi-a spus c azi diminea nu va fi nevoie s le deranjez, nici peă ţă ă ea, nici pe verişoarele mele. Mi-a mai spus s nu uit c miă ă -a fost totdeauna cea mai bun prieten , s vorbesc despre ea cum se cuvine şi să ă ă ă-i fiu recunosc toare pentru tot ceă -a f cut spre binele meu.ă — Şi ce i-ai r spuns, domnişoar ?ă ă — Nimic. Mi-am ascuns fa a sub plapum şi mţ ă -am întors cu fa a laţ perete. — R u ai f cut, domnişoar Jane.ă ă ă — Nu, Bessie, am f cut bine. St pâna dumitale nă ă -a fost niciodată prietena mea. Dimpotriv , a fost duşmanca mea.ă — Oh, domnişoar Jane, nu vorbi aşa!ă — Adio, Gateshead! exclamai eu coborând prin hol şi îndreptându-mă
  • 25. spre poarta cea mare. Luna apusese şi era întuneric bezn . Bessie purta un felinar cu careă lumina treptele umede ale peronului şi aleile cu pietriş pe care dezghe ul leţ muiase de curând. Diminea a aceea de iarn era rece şi p trunz toare, din iiţ ă ă ă ţ îmi cl n neau în timp ce zoream pe alee. În odaia poră ţă tarului era lumin .ă Când am ajuns acolo, am g sită -o pe nevasta portarului a â ând focul. De cuţ ţ sear , geamantanul meu fusese coborât, legat cu frânghii şi pus la uş . Eraă ă şase f r câteva minute, iar când b tu ceasul, un zgomot de ro i vesti sosireaă ă ă ţ diligen ei; m îndreptai spre uş şi v zui lumina unui felinar apropiinduţ ă ă ă -se repede prin întuneric. — Pleac singur ? întreb nevasta portarului.ă ă ă — Da. — Se duce departe? — La cincizeci de mile. — Lung drum! M mir c doamna Reed îndr zneşte să ă ă -o lase s se ducă ă singur atât de departe.ă O diligen tras de patru cai şi a c rei imperial era în esat de c l toriţă ă ă ă ţ ă ă ă sosise şi se oprise în fa a por ii. Surugiul şi conduc torul strigau s ne zorim.ţ ţ ă ă Geamantanul meu fu ridicat, iar eu smuls din bra ele lui Bessie pe cândă ţ eram ag at de gâtul ei şi o s rutam.ăţ ă ă — Ai grij de copil! strig ea conductorului, când m s lt în untru.ă ă ă ă ă ă — Da, da! r spunse el.ă Uşa fu închis şi se auzi an glas strigând:ă — Gata. Diligen a porni.ţ Aşa m desp r ii de Bessie şi de Gateshead Hall, aşa fui dus în goană ă ţ ă ă spre t râmuri necunoscute, pe care le credeam îndep rtate şi tainice.ă ă Nu-mi amintesc decât vag de c l toria mea; ştiu doar c ziua mi să ă ă -a p rut nesfârşit şi credeam că ă -am str bă ătut sute de mile. Am trecut prin mai multe oraşe şi într-unul din ele, unul foarte mare, diligen a sţ -a oprit. Caii fură schimba i şi c l torii coborâr pentru mas . Conducţ ă ă ă ă torul m duse întră -un han, unde voi să-mi dea ceva de mâncare, dar fiindc nuă -mi era foame, mă l s întră ă -o înc pere uriaş , unde se g sea câte un c min la fiecare cap t, ună ă ă ă ă policandru atârnat în mijlocul tavanului şi în partea de sus a unuia dintre pere i o mic galerie roşie, plin de instrumente muzicale. Copleşit deţ ă ă ă gânduri ciudate, m plimbai mult timp prin odaia aceea. Miă -era grozav de team s nu vin cineva s m r peasc , deă ă ă ă ă ă ă oarece eram încredin at cţ ă ă exist ho i de copii. Nu se afla poveste deă ţ -a lui Bessie în care s nu fi fostă vorba de ispr vile lor.ă În cele din urm ocrotitorul meu se întoarse şi m aşez iar şi înă ă ă ă diligen . Dup ce se urc pe capr , sufl în corn, d du bice cailor şi diligen aţă ă ă ă ă ă ţ porni în goan pe "drumul de piatr " ce ducea c tre L....ă ă ă Seara se vestea umed şi cam ce oas . Când ziua se stinse spre a faceă ţ ă loc amurgului, în elesei c eram întrţ ă -adev r departe de Gateshead. Nu maiă treceam prin oraşe, iar priveliştile se schimbaser . Zarea era închis de coă ă - line înalte, cenuşii, întunericul creştea pe m sur ce coboă ă ram în vale, de jur împrejurul nostru nu erau decât p duri dese. Mult vreme dup ce se l saseă ă ă ă noaptea întunecoas auzii vântul s lbatic, gonind n valnic printre copaci.ă ă ă Leg nat de acele sunete, am adormit în sfârşit. A ipisem nu demult, cândă ă ţ oprirea brusc a diligen ei m trezi. În fa a mea se afla o str in pe care oă ţ ă ţ ă ă luai drept servitoare; la lumina felinarului putui să-i v d fa a şi veşmintele.ă ţ — E aici o feti cu numele de Jane Eyre? întreb str ina.ţă ă ă — Da, r spunsei eu.ă
  • 26. Atunci fui ridicat şi scoas din diligen . Geamană ă ţă tanul fu dat jos şi diligen a plec îndat . Eram amor it de şederea îndelungat , iar zgomotul şiţ ă ă ţ ă ă zguduiturile diligen ei m buim ciser . Mţ ă ă ă -am str duit să ă-mi vin în fire şi privii în jurul meu. Vântul, ploaia şi întunericul st pâneau v zduhul. Izbutii, totuşi,ă ă s întrez resc un zid şi în el o poart deschis . Pe acolo trecui împreun cuă ă ă ă ă noua mea c l uz , care închise poarta cu grij şi trase z vorul. Aveam în fa aă ă ă ă ă ţ mea o cas , sau mai bine zis un şir de case, care se întindeau pe o suprafaă ţă destul de vast . Fa Adèle lor aveau un mare num r de ferestre, dintre careă ţ ă numai câteva erau luminate. Trecur m pe o alee larg acoperit cu pietriş şiă ă ă plin de b ltoace, la capă ă ătul c reia d dur m de o uş . Intrar m, servitoareaă ă ă ă ă m conduse întră -o odaie unde ardea focul şi m l s singur acolo.ă ă ă ă R m sei în picioare în fa a c minului, c utând să ă ţ ă ă ă-mi înc lzesc degeteleă epene; apoi privii în jurul meu.ţ Nu era nici o lumânare, dar flac ra juc uş a focului îmi ar ta, înă ă ă ă r stimpuri, pere ii tapeta i, covoarele, peră ţ ţ delele şi mobilele de mahon str lucitor. M aflam înă ă tr-un salon, nu atât de spa ios sau elegant cum era celţ de la Gateshead, dar destul de confortabil. Îmi d dui osă teneala s în eleg ceă ţ reprezenta unul dintre tablourile atârnate pe perete, când intr cineva cu oă lumânare. În spatele s u venea alt persoan .ă ă ă Cea dintâi era o femeie înalt . Avea p rul şi ochii negri, fruntea larg şiă ă ă palid , trupul înf şurat în parte întră ă -un şal, înf işarea grav şi portul nobil.ăţ ă — Copilul e prea mic ca s fie trimis singur, spuse ea, punând pe masă ă sfeşnicul în care ardea lumânarea. M cercet cu aten ie înc un minut sau dou , apoi ad ug :ă ă ţ ă ă ă ă — Trebuie s-o culc m numaidecât, pare obosit . Eşti trudit , copila mea?ă ă ă m întreb ea, punânduă ă -mi mâna pe um r.ă — Pu in, doamn .ţ ă — Şi iţ -e foame, desigur. Înainte de a se duce la culcare, dă-i să m nânce, domnişoar Miller. E prima oar când î i p r seşti p rin ii ca s viiă ă ă ţ ă ă ă ţ ă la şcoal , feti o?ă ţ Îi r spunsei c nă ă -am p rin i şi ea m întreba de cîndă ţ ă au murit, câ i aniţ am şi cum m cheam , dac ştiu s citesc, s scriu şi s cos. Dup aceea mă ă ă ă ă ă ă ă mângâie cu blânde e pe obraz, spunânduţ -mi: — Sper c ai s fii o feti cuminte.ă ă ţă Apoi m d du în seama domnişoarei Miller.ă ă Doamna care m p r sise putea s aib cam dou zeci şi nou de ani;ă ă ă ă ă ă ă cea care m înso ea acum p rea cu câ iva ani mai tân r . Prima m uimiseă ţ ă ţ ă ă ă cu înf işarea, cu glasul şi cu privirea ei. Domnişoara Miller era mai ştears ,ăţ ă avea un obraz rumen, dar înf işarea o ar ta istovit de griji. Mersul şiăţ ă ă mişc rile ei repezi dovedeau c trebuia s aib multe îndatoriri. P rea a fiă ă ă ă ă supraveghetoare şi aflai mai târziu, într-adev r, c asta era slujba ei laă ă Lowood. M duse din odaie în odaie, prin coridoarele întoră tocheate ale unei case mari. O linişte des vârşit , care m cam sperie, domnea în partea peă ă ă unde trecuser m. Un murmur de glasuri se auzi de îndat . Intrar m întră ă ă -o sal lung şi spa ioas . La ambele capete erau câte dou mese mari de brad,ă ă ţ ă ă luminate fiecare de dou lumân ri. De jur împrejur şedeau, pe b nci, fete deă ă ă toate vârstele, mergând de la nou ori zece şi pân la dou zeci de ani. Laă ă ă lumina aceea pâlpâitoare, mi se p ru c sunt nespus de multe, cu toate c ,ă ă ă de fapt, nu erau mai mult de optzeci. Purtau toate acelaşi costum: rochii de culoare cafenie şi de croial ciudat , iar pe deasupra rochiei şor uri lungi deă ă ţ pânz . Era ora de medita ie şiă ţ -şi preparau lec iile pe a doua zi, murmurul peţ care-l auzisem era provocat de şoaptele lor.