1. A elaborat: Iordan Natalia,gr. 1LM2
A coordanat: Dodu-Savca Carolina

2. Michel Meyer

3.  Termeni cheie
 Reprezentanti
 Notiuni
 Istoric
 Functiile retoricii
 Concluzie
 Bibliografie

4.  Retorica  Functia
 Inventiva hermeneutica
 Aranjament  Functia euristica
 Stil  Functia pedagogica
 Cunoastere  Functia
 Obiectivitate metalingvistica
 Functia persuasiva  Functia revelatoare
a ideolectului

5.  Platon
 Aristotel
 Cicero
 Quintilian
 Descartes
 Toma de Aquino

6.  Din punct de vedere etimologic denumirea de
retorica provine din latinescul "rhetorica,"
termen imprumutat de romani de la greci.
Grecii utilizau termenul de "rhitor" care
insemna vorbitor, orator adica cel care invata
arta elocintei, (elocventei). in greceste
termenul de "rhitor" comporta mai multe
intelesuri.

7.  1) „arta de a vorbi frumos“;
 2) „arta de a convinge un auditoriu de
justeţea ideilor expuse printr-o argumentaţie
bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil
ales“
 3) „ansamblul regulilor care ajută la însuşirea
acestei arte“

8.  „Artă şi ştiinţă a elaborării discursului în
general, având funcţie primordial
persuasivă, dar şi funcţie
justificativă, demonstrativă sau deliberativă.”
Diderot insista asupra a trei accepţii
fundamentale în articolul „Retorică“ din
Enciclopedie:
 1) „vorbirea frumoasă (bien-dire), arta de a
vorbi bine“;
 2) „mijloace de exprimare şi de convingere
proprii unei persoane“;
 3) „elocinţă sau stil declamator al retorului“.

9.  Sofiștii au considerat că retorica este o formă de
cunoaștere și de virtute
 In contrast, Platon (Republica) a considerat că
determinarea adevărului (cunoașterea) aparține
filozofiei, retorica având ca scop final doar
formarea sau modificarea unei opinii, care în
interpretarea lui Platon nu este cunoaștere.
 Aristotel (Arta Retoricii) acordă retoricii un statut
egal și complementar cu cel al filozofiei (cel mai
înalt posibil) deoarece ambele sunt accesibile
tututor oamenilor într-o oarecare măsură. A
împărțit retorica în Invenție , și Stil . Modurile de
a convinge sunt bazate pe etos , patos sau logos.

10.  Cicero împarte retorica
în Invenție , Expresie și Memorizare.
 Sistematizarea în Quintilian (Institutio
Oratoria) este diferită. Acesta împarte retorica
în Invenție , , Expresie (lat. elocutio, formular
ea ideilor în modul cel mai pregnant, cu
ajutorul figurilor de stil), Memorizare
și Prezentare .

11.  In scolastică Evului Mediu aranjamentul este
format din trei părți: teză, antiteză și sinteză. Un
exemplu al acestui mod de prezentare este
Summa Theologiae de Toma de Aquino.
 Retorica are un rol central în educația studentilor
în universitățile medievale.
 Ornamentarea stilistică excesivă a Evul Mediu
târziu a fost înlocuită de o nouă apreciere a
simplității in Renaștere.
 După Reformă, retorica a fost minimalizată în
țările și regiunile protestante și, prin extensie, în
Statele Unite

12.  Descartes critică metoda scolasticii în Discurs
asupra metodei (1637) și (ca și Platon) consideră
că retorica este o exprimare a unei opinii, fără ca
aceasta să fie capabilă să ajungă la o nouă
cunoaștere. Opune retorica unui sistem bazat pe
rațiune și experimente, punând astfel bazele
filozofice ale revoluției stiințifice.
 Studiul retoricii este redus în Franța, în special
dupa 1789, aceasta fiind văzută ca un element
învechit, opus filozofiei iluminismului.

13. Retorica Cunoastere

14.  Retorica este menționată deseori în sens
negativ deorece se consideră ca aceasta nu
adaugă nimic nou la cunoaștere. Gândirea și
comunicarea sunt complet separate. Acest
punct de vedere nu este însă acceptat în
prezent, cu argumentul că organizarea unei
prezentări sau a unui raport pentru a
convinge duce la clarificarea ideilor
vorbitorului, la descoperirea punctelor slabe,
etc.

15. Retorica Obiectivitatea

16.  O alta critică adusă retoricii este că aceasta este un instrument care
facilitează, denaturarea prezentării corecte a faptelor, de exemplu, prin
selectarea detaliilor care susțin un punct de vedere și omiterea altora.
 In mod evident, dacă un vorbitor prezintă un punct de vedere fals cu bună
știință, aceasta indică o deficiență etică a acestuia. Cu toate acestea, o anumită
interpretare este inevitabilă în cel mai obiectiv și riguros raport, în primul
rând prin selecția subiectelor care sunt discutate, prin aranjamentul și stilul
prezentării, specific fiecărui vorbitor. Retorica poate fi astfel un cadru în care
aceste interpretări inevitabile și deseori subconștiente sunt limitate, prin
stabilirea unor reguli cunoscute și acceptate de către toți partenerii la discutie,

17. Functia
Persuasiva
Functia Functia
revelatoare a Hermeneutica
ideolectului
Functiile
Retoricii
Functia Functia
Metalingvistica Functia
Euristica
Pedagogica
Functiile retoricii

18. Funcţia persuasivă se axează pe diferite
maniere de a convinge un auditor:
 seducţia ca scop şi efect al retoricii;
 demonstraţia, care ţine de domeniul
ştiinţelor;
 argumentaţia din perspectiva logicii, dar
strâns legată de retorica;
 manipularea ca zonă aflată la intersecţia
psihologiei cu sociologia şi lingvistica

19.  Funcţia hermeneutică este privită ca o
interpretare continuă a retoricii adversarului.
Functia Euristica
 Funcţia euristică se referă la faptul că retorica
propune soluţii în cazul problemelor care nu
permit încadrarea acestora în tiparul
certitudinii

20.  Funcţia pedagogică, explicativă, critică,
priveşte retorica în calitatea sa
dedisciplinăal cărei studiu permite descifrarea
şi elaborarea textelor literare sau a
discursurilor. Realizarea acestei funcţii
presupune o activitate în două etape: prima,
cea a demonstrii discursului public (politic,
publicitar, mediatic), a doua, a remontării şi a
generării din perspectivă retorică şi
argumentativă a textelor.

21.  Funcţia revelatoare a idiolectului se referă
atât la faptul că retorica reflecta spiritul
fiecruia dintre noi, cât şi la aspectul
întrepătrunderii dintre idiolecte
(modul particular de exprimare a propriilor
idei nu poate fi înţeles fără a accepta
întrepătrunderea permanent între idiolecte).

22.  Funcţia metalingvistică: tratând
codul, limbajul însuşi, se poate spune că
retorica este înainte de toate o reflecţie
asupra cuvântului (scris sau vorbit), o
disciplină care studiază condiţiile unei
comunicări mai eficace în cadrul unei limbi
date. Aceasta presupune posibilitatea
efectuării unei „alegeri“ între infinitele
posibilităţi şi/sau subtilităţi ale limbajului.

23.  Retorica impregnează ansamblul relaţiilor
sociale, transpare în procesul comunicării, al
interacţiunii umane, în cursul dezbaterilor
politice, al discuţiilor cotidiene sau
mediatice, al justificărilor si probatoriilor
juridice sau în demonstraţii ştiinţifice şi
virtuozităţi oratorice.

24.  Platon, Republica
 Aristotel, Arta retoricii
 Quintilian, Institutio Oratoria
 Toma de Aquino, Summa Theologiae
 Descartes, Discurs asupra metodei