2. • Autismul a fost descris pentru prima dată în literatura de
specialitate de către Leo Kanner în 1943.
• Este o tulburare pervazivă de dezvoltare plasată între
deficiențele mentale (afectarea e globală, dezvoltarea fiind
mai lentă) și tulburările specifice de dezvoltare (afectarea
apare într-un anumit domeniu de competență), deoarece apar
tulburări calitative în mai multe domenii.
• Poate coexista cu retardul mintal și cu tulburările de
învățare.
• Autismul NU este o boală psihică sau psihoză!!!
• Raportul băieți-fete este de 3:1.
• Poate fi cu funcționare înaltă sau joasă.

3. • Criteriile de diagnostic ale O.M.S. cuantifică, în esenţă,
probleme în următoarele domenii:
 afectarea capacităţii de comunicare,
 afectarea interacţiunilor sociale şi comportamente
repetitive şi stereotipe, care apar din prima copilărie şi nu
se remit niciodată, manifestîndu-se în toate situaţiile de
viaţă (în diferite grade), cu afectarea profundă a persoanei,
 afectarea limbajului receptiv şi expresiv, apar stereotipii
verbale,
 lipsa contactului vizual,
 tendinţa la neschimbare,
 lipsă a empatiei,
 relaţie foarte bună cu obiectele şi deficitară cu fiinţele.

4. • Evoluţia incidenţei şi a prevalenţei autismului este impresionantă,
Centrul de Control al Bolilor din SUA, în anul 2008, aproximativ 1
copil din 88 e diagnosticat cu TSA.
• Date referitoare la TSA pentru zona Transilvania - între 1986-
1997 s-au consemnat 43 de cazuri internate cu TSA, în anul 2008 s-
au consemnat 408 internări. Creşterea este reală şi s-ar putea datora
perfecţionării scalelor de evaluare, dar şi condiţiilor de mediu,
mutaţiilor genetice şi epigenetice.
• Cercetătorii Institutului UC Davis MIND susțin că primele
simptome ale autismului pot să apară înainte de un an, printre
acestea fiind enumerate: nivelul scăzut al contactului vizual,
interesului și implicării sociale, tipare de mișcări repetitive, absența
comunicării intenționate, fixarea vizuală a unor obiecte și întârzieri
în dezvoltarea limbajului. În unele cazuri, aceste simptome sunt
evidente încă de la vârsta de 6 luni, dar majoritatea copiilor
beneficiază de terapii abia în jurul vârstei de 3-4 ani.

5.  Pentru a evidenția importanța intervenției timpurii, copii cu
vârste între 6 și 15 luni, care prezentau simptome și au
beneficiat de intervenții (sub forma: stimularea atenției, a
comunicării, dezvoltarea timpurie a limbajului,
comportamentul ludic și implicarea socială), au recuperat
până la vârsta de 3 ani.

6.  Comportamente repetitive, gesturi bizare,
 Izolare, evitarea jocului cu ceilalți copii,
 Atașament puternic față de obiecte,
 Rezistență la schimbare, reacții emoționale exagerate la
schimbarea rutinei,
 Contact vizual redus sau absent,
 Nu recunoaște pericolele și gesturile,
 Hipo sau hipersenzitivitate: nu răspunde când este chemat, nu
suportă anumite zgomote sau atingeri, mirosirea obiectelor,
 Ecolalie imediată (repetare de cuvinte), limbaj expresiv
întârziat,
 Pasivitate sau hiperactivitate,
 Autoagresivitate sau heteroagresivitate la frustrare,
 Interes pentru domeniile non-sociale (preferă puzzles, lego,
calculatorul, lumini, muzică, telefoane),

7.  Nu inițiază sau susține conversații,
 Nu se joacă „de-a ceva“ sau nu pretinde „că este X“,
 Nu spune „eu“, folosește pronumele personal la
persoana a II-a sau a III-a, prenumele,
 Intonația cu care sunt pronunțate cuvintele e
deosebită, tonul vocii nu este uzitat în exprimarea
emoțiilor.

8. • IMPORTANTE în abordarea copilului cu tulburări de
spectru autist sunt: depistarea precoce, intervenția,
asigurarea unui mediu structurat (previne tulburările de
concentrare), exprimare concretă, comenzi simple, suport
vizual, suport auditiv, utilizarea schemelor de lucru.
• Intervenția este pluridisciplinară, cuprinde: intervenție
psihoterapeutică – comportamentală, educație specială –
programele educaționale sunt individualizate în funcție
de caracteristicile copilului, în unele cazuri și intervenție
psihofarmacologică.
• În intervenție sunt vizate: relaționarea cu ceilalți,
obținerea unor răspunsuri afective, creșterea toleranței la
frustrare, înțelegerea regulilor sociale, dezvoltarea
atenției și a motricității fine, creșterea gradului de
autonomie personală.