Psihologie sociala

2. Exercițiu
Reprezentarea mintală a identității românilor
Din lista alăturată, atribuiți trei caracteristici
(trăsături) psiho-morale pozitive și trei
caracteristici (trăsături) psiho-morale negative:
1) românilor (indiferent de gen M/F);
2) româncelor (F);
3) românilor (B)
Marcați cu X în coloanele 1, 2, 3 caracteristicile
(trăsăturile) atribuite.

3. Caracteristici
psho-morale
1
Românilor
(indiferent de gen M/F)
2
Româncelor (F)
3
Românilor (B)
Hărnicie (+)
Inteligență (+)
Moralitate (+)
Perseverență (+)
Sensibilitate (+)
Umor (+)
Egoism (-)
Hoție (-)
Invidie (-)
Lașitate (-)
Lene (-)
Superficialitate (-)

4. Stereotypes, Prejudice and
Discrimination
Stereotype:
• Overgeneralized idea
about a group of people.
Prejudice:
• Undeserved (usually
negative) attitude
towards a group of
people. Ethnocentrism
is an example of a
prejudice.
Discrimination:
• An action based on a
prejudice.

5. Stereotipuri, prejudecăți, discriminare
Planul lecției
Introducere
1. Stereotipurile: analiză conceptuală
• Stereotipurile: cum se formează?
2. Prejudecățile: definiție, factori favorizanți
• Prejudecățile: sexism, xenofobie, rasism…
3. Discriminarea socială: tipuri și forme
• Reducerea și eliminarea prejudecăților
4. Combaterea discriminării sociale

6. Bibliografie
Billig, Michael [1984] (2010) Rasism, prejudecăți și
discriminare. În S. Moscovici (coord.) Psihologie
socială (pp. 521-547). București: Editura Ideea
Europeană.
Bourhis, Richard Y., Gagnon, André și Moïse [1994] (1997)
Discriminare și relații intergrupuri. În R. Y. Bourhis și J.-
Ph. Leyens (coord.) Stereotipuri, discriminare și relații
intergrupuri (pp. 97-108; 114-123). Iași: Editura Polirom.
Chelcea, Septimiu și Abraham, Dorel (2009) Opinia publică
despre discriminarea socială. O analiză secundară a
Barometrului special 296 (iunie 2008). Sociologie
Românească, 7, 1, pp. 10-24.

7. Ivan, Loredana (2013) Stereotipuri, prejudecăți,
discriminare socială. În A. Duduciuc, L. Ivan, S.
Chelcea. Psihologie socială. Studiul interacțiunilor
umane (pp. 275-292). București: Editura Comunicare.
Lippmann, Walter [1922] (2009) Opinia publică.
Bucureşti: Editura Comunicare.ro.
Yzerbyt, Vincent și Schadron, George [1994] (1997)
Stereotipuri și judecată socială. În R. Y. Bourhis și J.-
Ph. Leyens (coord.) Stereotipuri, discriminare și
relații intergrupuri (pp. 97-108; 114-123). Iași:
Editura Polirom.
Wosińska, Wilhelmina [2004](2005) Psihologia vieţii
sociale (pp. 299-316). Bucureşti: Editura Renaissance.

8. Introducere
● Ce relație este între schemele mintale, categorizare și
stereotipuri?
● Ce legătură există între stereotipuri, prejudecăți și
discriminare?
● Când devin stereotipurile prejudecăți?
● Există stereotipuri pozitive, dar prejudecăți pozitive?
● În România de azi, există categorii sociale discriminate?
● Ce raport există între categorizare și discriminare?
● Dacă DA, ce forme de discriminare sunt cele mai frecvente?
● Ce este multidiscriminarea?
Suzan T. Fiske (1989, p. 357): „În timp ce stereotipul este
componenta cognitivă, prejudecata reprezintă componenta
afectivă, discriminarea – componenta comportamentală”.

9. 1. Stereotipurile: analiză conceptuală
”St.” = df. „Generalizări lipsite de fundament care se
referă la toți membrii unui grup social, fără a lua în
considerare diferențele individuale din cadrul
grupului” (Richard T. Schaefer, 1983/2001, p. 259)
”St.” = df. „Un ansamblu de convingeri împărtășite
vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de
personalitate, dar și de comportament, specifice
unui grup de persoane” (Leyens, Yzerbyt și
Schadron, 1994, apud Yzerbyt și Schadron,
1994/1997, p. 98)

10. Wosińska, Wilhelmina (2004/2005, p. 300):
St. „Sunt judecăți simplificate și generalizate despre
alte grupuri și despre reprezentanții acestora. Sunt
simplificate, deoarece se bazează adeseori pe o
singură caracteristică. Sunt generalizate, deoarece
este suficient să cunoști câțiva (sau chiar unul
singur) reprezentanți ai grupului respectiv pentru ca
trăsăturile acestora să fie atribuite tuturor
membrilor grupului”

11. John F. Dovidio et al. (eds), (2010) The SAGE
Handbook of Prejudice, Stereotyping and
Discrimination. Londra: Sage Publications
St. – „Un set de caracteristici considerate a reflecta
esența unui grup. În mod sistematic, stereotipurile
afectează modul în care oamenii percep, procesează
informația despre membrii unui grup” (p. 8).
St. – Se transmit prin socializare, media, limbaj și
comunicare.
St. – scheme cognitive (S.M.) pentru procesarea
informațiilor despre grupuri de persoane; influențează
reacțiile emoționale.
St. – au aspecte funcționale (generează așteptări) și
disfuncționale (tendința de a percepe doar
caracteristicile consistente cu stereotipul)

12. Philip N. Cohen, prof. soc. University of Maryland
(citat deLisa Wade, CHART OF THE WEEK: GENDER SEGREGATION OF
TOYS IS ON THE RISE, 2014

13. Revolta unei fetite de cinci ani
• “Nu ar fi corect ca toate fetele să cumpere prințese și
toți băieții să cumpere super-eroi. (De ce?) Pentru că
fetele vor super-eroi și băieții vor super-eroi. Iar
fetele vor lucruri roz, iar băieții nu vor lucruri roz.
(Dar de ce crezi că e așa?) Pentru că… pentru că…
acele companii care au făcut aceste lucruri vor să
păcălească fetele să cumpere lucruri roz în locul
lucrurilor pe care băieții vor să le cumpere. (Da, dar
băieții pot cumpără lucruri roz daca vor, nu-i așa?) De
ce toate fetele trebuie să cumpere prințese? Unele fete
vor super-eroi, alte fete vor prințese, unii băieți vor
super-eroi, alți băieți vor prințese… Și atunci de ce
toate fetele trebuie să cumpere lucruri roz, iar toți
băieții trebuie să cumpere lucruri de altă culoare?”

14. Originea conceptului de „stereotip”
Etimologie: l. gr. stereos, solid + typos, caracter.
Folosit în tipografie încă din 1798
Walter Lippmann (1922) – în sens psihosociologic
„imagini în mintea noastră” cu ajutorul cărora
„filtrăm realitatea obiectivă”.
Este rândul dvs.
Ce înțelegeți prin teza lui Walter Lippmann (1922):
„Nu vedem înainte de a defini, ci definim înainte de
a vedea”.

15. Este rândul dvs.
Cărui grup etnic aparțin cele două personaje?

16. ● Ipoteza „Sâmburele de adevăr” (kernel of truth) – propusă
de Otto Klineberg (1950) infirmată de unele cercetări; susținută de
altele.
● Ipoteza „Pericolul stereotipizării” (sterotype threat): temă
de cercetare actuală. Anxietatea: a nu confirme st. negativ.
Descris prima dată de: Claude M. Steele și JoshuaAronson (1995).
Studenții afro-americani: performanțe scăzute la testele de inteligență
când simt presiunea celorlalți (prezenți sau imaginari), când se tem
să nu cuva să confirme stereotipul negativ.
Este mai puternic în situația în care subiecții se identifică mai mult cu
grupul stereotipizat, când abilitatea testată este importantă pt. ei.
„Pericolul stereotpizării”: în legătură cu rasa, genul.
De ce? Se acordă mai multă atenție la corectitudinea rezolvării, se
pierde timp, chiar pentru sarcini de rutină.
Pt. stereotipurile pozitive: încredere exagerată, viteză mare, erori multe.
Depinde de sarcină: creativitate sau analitică.

17. ● Teoria „Identitatea socială” formulată de Henri
Tajfel (1975)
Eroarea sistematică (bias) de favorizare a in-group-ului.
Este bazată pe teoria „Compararea socială” (Leon
Festinger, 1954)
Dorim o identitate socială pozitivă: dacă in-group-ul nu
o poate oferi, atunci:
1. părăsirea grupului, afilierea la grupuri cu prestigiu.
2. modificarea criteriilor de comparare cu alte grupuri,
astfel ca in-group-ul să fie favorizat.
3. acțiune pentru schimbarea situației in-group-ului.
Apar stereotipuri pozitive pt. in-group și negative pentru
out-group.

18. Abordarea cognitivă a stereotipurilor
Ipoteza „activarea automată a stereotipurilor”
propusă de Patricia G. Devine (1989) – filtrarea
informațiilor.
În funcție de situație, activăm fie St. pozitive, fie St.
negative (Lisa Sinclair și Ziva Kunda, 1999)
Ex. medic afro-american: văzut ca „medic” sau ca
„negru” în funcție de scopul celui care
stereotipizează.
Activarea St. în spațiul public/privat: când este mai
puternic exprimat St. negativ ? (Allan J. Lambert
et al., 2003) (Eu: depinde de legislație)

19. Rezultatele cercetării stereotipurilor
1. Sunt achiziționate la o vârstă mică, înainte ca să
aibă cunoștințe despre grupul stereotipizat.
2. Tendință de stereotipizare rapidă a grupurilor cu
număr mare de persoane.
3. Se modifică în timp.
4. Se modifică datorită schimbărilor sociale.
5. Devin mai pronunțate când apar tensiuni între gr.
6. În astfel de situații, sunt dificil de modificat.
7. Nu sunt în mod necesar eronate.
Direcții de cercetare: a) grupul care stereotipizează;
b) grupul stereotipizat.

20. Teoria „Încălcarea așteptărilor” (expectancy
violation) – inițiată de J. K. Burgoon (1978) în
legătură cu distanța socială (spațiul personal).
Ce se întâmplă când întâlnim „membri contra-
stereotipi”?
Filtrăm informațiile disonante:
● spunem că sunt excepții care întăresc regula.
● exagerăm caracteristica ce se opune stereotipului.
Se schimbă conținutul stereotipului; se modifică St.

21. Does perception change with race?

22. Relația categorizare - stereotipizare
Henry Tajfel (1919 – 1982), evreu din Polonia,
experiența traumatizantă din timpul nazismului.
Principiul accentuării – Categorizarea accentuează
percepția similarităților în interiorul categoriei și a
diferențelor față de membrii altei categorii.
Experiment: percepția unor linii de diferite mărimi.
Simpla grupare în linii scure și linii lungi a făcut să se
estompeze diferențele în cadrul categoriei și să se
mărească diferențele percepute între grupuri. (Taifel, H.
(1959) Quantitative judgement in social perception. British
Journal of Psychology, 50, pp. 16–29).
Consecințele accentuării asupra relațiilor dintre grupurile
umane.

23. Shelley Taylor (1978) percepem mai eronat membrii
din categoria noastră decât între categorii.
Concluzie:
Categorizarea constituie baza stereotipurilor.

24. 2. Prejudecățile
Etimologie: l. latină – praejudicum, ceea ce precede o judecată.
P. – o judecată pripită, un raționament nechibzuit.
P. – păreri, pre-concepții.
Gordon W. Allport (The Nature of Prejudice, New York,
Dounleday, 1954, p. 7):
P – Un judecată despre alții, nefundamentă, nejustificată.
„O impresie (feeling), favorabilă sau nefavorabilă, despre o persoană
sau un lucru, înainte sau fără să se bazeze pe o experiență
efectivă” (p. 7). Fără suficiente dovezi. O „supracategorizare”.
☻Astfel de judecăți devin prejudecăți numai dacă nu sunt
reversibile când suntem expuși unor noi experiențe, unor noi
cunoștințe. (p. 9)
P.– „O atitudine la nivel individual (fie subiectiv pozitivă sau
subiectiv negativă) îndreptată către grupuri sau către membrii
acestora și care creează sau mențin raporturile ierarhice de status
între grupuri” (John F. Dovidio et al., 2010, p. 7).

25. Funcții:
1. Organizează subiectiv mediul social, orientând
indivizii.
2. Sporirea stimei de sine.
3. Obținerea unor beneficii materiale.

26. Teoria ”Țapul ispășitor”: a blama sau a pedepsi un grup
pentru erorile făcute de alții.
The Scapegoat (de William Holman Hunt, 1854)

27. Termenul de „țap ispășitor” – trad. greșită din l. ebraică în l.
latină: apare în Biblia din 1530 tradusă de William
Tyndale.

28. Ipoteza „Frustrare – agresivitate” (Dollard et al.,
1939).
Dacă nu putem orienta încărcătura agresivă asupra
agentului frustrant, atunci apare o deplasare spre alte
ținte, care îndeplinesc rolul de „țap ispășitor”.
Are efect cathartic.
Țintă: out-group-urile vulnerabile în raport cu in-group.
P. se intensifică în perioadele de criză.
Exemple:
Apariția antisemitismului în Germania după Primul
Război Mondial.
Xenofobia față de muncitorii emigranți în UE, în timpul
crizei financiare începută în 2008.

29. Charlie Campbell (2011) Scapegoat: a History of
Blaming Other People. Londra: Duckworth

30. Refuzul de a fi „țap ispășitor”

31. Julia Kristeva, (1988) Étrangers à nous-mêmes. Paris: Fayard
Muncitorii emigranți (emigranții) și teoria „țapul
ispășitor”.
„Străinul este un simbol al urii, dar în mod ciudat,
străinul trăiește în noi: el este fața ascunsă a
identității noastre, spațiul care ne dărâmă sălașul”.
„Recunoscându-l în noi, ne vom cruța de ura față de
el” (apud Michael Billig, 1984/2010, 533).

32. P. – asociat cu suferința umană
P. – dezumanizara
P. – genocidul
P. – apartheid: instituționalizarea prejudecăților etnice
Richard La Piere (1934)

33. Persistența prejudecăților: factori favorizanți
Socializarea: Teoria ”Dominanța socială” (Jim Sidanius,
1999) – legitmarea ierarhiei sociale; Melvin J. Lerner
„Credința într-o lume dreaptă”.
Conformarea
Beneficiile economice
Personalitatea autoritariană: subordonare și acceptare
sevilă a autorității oficiale (Theodor Adorno, 1950)
Etnocentrismul – evaluarea preferențială a tuturor
aspectelor propriului grup comparativ cu alte grupuri.
Grupurile închise – cluburi exclusiviste.
Teoria conflictelor

34. Personalitatea autoritariană
Theodor Adorno et al. (1950) The Authoritarian
Personality. New Yrok: Harper & Row.
Scala F (atitudine fascistă; atitudine antidemocratică)
elaborată de Daniel J. Levinson
Dimensiunile: 1) convenționalism; 2) supunere
autoritariană; 3) agresivitate autoritariană; 4) anti-
subiectivitate; 5) superstiție și stereotipuri; 6) putere și
încăpățânare; 7) distructivitate și cinism; 8)
proiectivitate; 9) preocupare exagerată pentru
problemele morale și referitoare la sex.
(vezi S. Chelcea [2003](2007) Metodologia cercetării
sociologice. Metode cantitative și calitative (ediția a
III-a, pp. 143-144). Editura Economică)

35. Reducerea și eliminarea prejudecăților
Ipoteza ”Stima de sine”
Ipoteza ”Contactul intergrupuri” (M. Sherif, Groups in
Harmony and Tension, 1953). Dușmanii pot deveni
prieteni.
☻ permite observarea că „ceilalți” nu sunt atât de
deosebiți față de „noi.
☻ permite observarea că „nu toți sunt la fel de răi”.
☻ permite deschiderea spre membrii celuilalt grup.
◙ Contactul să fie între membrii cu status social similar.
Învățarea cooperării: scop comun pentru supraviețuire,
unire pentru combaterea unui dușman comun.
Legislație anti-discriminare

36. 3. Discriminarea
◘ În societăţile contemporane, discriminarea socială
se manifestă pe scară largă, incluzând vârsta,
dizabilităţile, statusul familiei, rasa, religia,
apartenenţa la gen, orientarea sexuală, noile valuri
de imigranţi şi statusul ocupaţional (Joseph Kwok,
International Encyclopedia of Social Policy, 2006, p. 321).
◘ Provocările actualei crize din România.

37. How does prejudice occur?
Just world Phenomenon
• In one popular study female and male subjects
were told two versions of a story about an
interaction between a woman and a man. Both
variations were exactly the same, except at the very
end the man raped the woman in one and in the
other he proposed marriage.
• In both conditions, both female and male subjects
viewed the woman's (identical) actions as inevitably
leading to the (very different) results.
In-Group versus Out-Groups.
• In-Group Bias
Scapegoat Theory

38. Combating Prejudice
Contact Theory
• Contact between hostile groups will reduce
animosity if they are made to work towards a
superordinate goal.
• Serif camp study
• Election of Obama?

39. Prejudices can often lead to a….
Self-Fulfilling Prophecy
• A prediction that
causes itself to be
true.
• Rosenthal and
Jacobson’s “Pygmalion
in the Classroom”
experiment.

40. Precizări terminologice
Discriminarea socială
◘ Tratarea inegală a indivizilor egali.
◘ Tratarea egală a indivizilor inegali.
„Orice conduită bazată pe distincţia fondată pe
categorii naturale sau sociale şi care nu este legată
de capacităţile şi meritele individuale sau de
comportamentul concret al unei persoane.”
(Memorandumul ONU din 1949)

41. Din istoricul preocupărilor sociologice
William G. Summer şi Franklin H. Giddings
priveau discriminarea ca o expresie a
etnocentrismului, adică “dispreţuirea celor care
sunt altfel” (Gordon Marshal, 1994/2003, p. 179)
Raportare la stereotipuri
Raportare la “lupta pentru putere şi privilegii”.

42. William G. Summer (1840 – 1910)
• Susţinător al darwinismului
social.
• Lansează termenul de
“etnocentrism”
What Social Classes Ower to
Each Other (New York:
Harper and Bros. 1883)
Folkways: a study of the
sociological importance of
usages,manners, customs,
mores, and morals (Boston:
Ginn and Co., 1906)

43. Franklin H. Giddings (1855 – 1931)
• Primul profesor de sociologie în înv.
univ. din SUA (Columbia University,
1894)
Inductive Sociology (1901)
The Scientific Study of Human Society
(1924).
Principles of Sociology (1896),
Elements of Sociology (1898),
Democracy and Empire (1900),
Readings in Descriptive and Historical
Sociology (1906).
Studies in the Theory of Human Society
(1922),
Civilization and Society (1932)

44. Problematica actuală
(după Marshall Gordon, ed., Dicţionar de sociologie, Bucureşti,
Editura Univers Enciclopedic, (1994) 2003, 179-180
Dezbateri privind sursele structurale ale luptelor interetnice şi
inter-rasiale:
Marxiştii – capitalismul creează rasismul pentru a susţine
exploatarea (M. Nikolinakos, Notes towards an Economic
Theory of Racism, Race, 1973).
Discriminarea
– rezultat al colonialismului intern (R. Blauner, 1969)
– rezultat al segmentării pieţei de muncă (E. Bonacici, 1972)
◘ muncă prost plătită şi nesigură
◘ muncă bine plătită şi sigură

45. Tipuri de discriminare socială
◘ D. negativă vs. D. pozitivă
● Consecinţele discriminării pozitive
◘ D. directă vs. D. indirectă (subtilă)
◘ D. deschisă şi individuală vs. D. nedeclarată şi
instituţională (de exemplu, favorizarea unor
grupuri rasiale, restrângerea drepturilor altor
grupuri)
◘ D. subiectivă vs. D. obiectivă

46. Forme ale discriminării sociale
Discriminare bazată pe apartenenţa la:
◘ rasă (rasism)
◘ gen (sexism)
◘ religie
◘ etnie
◘ naţiune
◘ orientare sexuală
◘ grup economic
◘ categorie de vârstă (vârstism?!)

47. Comportamente care au în subsidiar prejudecăți
● Șovăială în acordarea ajutorului (Reluctance to help)
(S.L. Gaertner, J.F. Dovidio (1977).
● Acțiuni pozitive minime, nesemnificative, pentru a
arăta că nu există discriminare față de minorități
(Tokenism. de la token, dovadă)(D. Rosenfield et al.,
1982). De exemplu: a acorda prime angajatrelor care
fac aceeași muncă, dar au salarii mai mici. (Eu)
● Discriminare inversă (Reverse discrimination) –
formă extremă de tokenism: imediat, efecte pozitive;
pe termen lung, efecte negative (D.M. Fajardo, 1985).
(Michael A. Hogg și Graham M. Vaughan, Social Psychology
(ediția a VII-a), 2010, p. 197).

48. Daniel M. Fajardo (1985) experiment:
Într-o univ. din SUA, profesor alb să corecteze tezele
studenților albi și negri.
S-a constatat că prof. evaluează mai binevoitor tezele
studenților afro-americani, mai ales când sunt
foarte bune (când sunt „slabe” nu le diferențiază).
Este randul dvs.
Considerați ca este corect? Ce fel de comportament
cu substrat de prejudecată este acesta? Care vor fi,
probabil, consecințele imediate și îndeparate ale
acestei practici?

49. Sexismul – prejudecată și discriminare

50. Stereotip de gen
Susan Fiske (1998, p. 377): „Femeia-tip este văzută ca drăguță, însă
incompetentă; bărbatul-tip, ca fiind competent, dar nu așa de
drăguț”.
Acest stereotip de gen are generalitate trans-culturală. Este prevalent în
America de Sud, Australia, Orientul Apropiat (K. Deaux, 1985).
Steretip de gen în culturile vestice :
Femei-tip: 1) gospodină; 2) sexi; 3) de afaceri; 4)
feministe/atlete/lesbiene.
Bărbatul-tip: 1) om de afaceri; 2) macho.
Inge K. Broverman (1970) a cerut psihologilor, asist. soc. Să descrie
cu aceleași cuvinte un individ sănătos, matur, competent socială,
când este vorba despre: 1) un bărbat; 2) o femeie; 3) o persoană.
Au descris „bărbatul” și „persoana” în exact aceeași termeni, reflectând
competența, spre deosebire de „femeie” care a fost descrisă ca
submisivă, sensibilă, orientată după aparențe.

51. Împotriva sexismului

52. Sexism sau discriminare bazată pe gen
Forme extreme: hărțuire sexuală, viol, violență sexuală.
Componentele sexismului:
Cognitive și afective:
● antipatie față de femei și toleranță față de bărbații care
comit acte extreme de sexism.
● stereotipurile de gen (mari diferențe între B și F)
● diferențele stereotipurilor sunt transculturale
Comportamentale
● discriminare inversă
Sexism ambivalent: atitudine ostilă și binevoitoare
fiecare sex.
Sexism benevolent (paternalist): „sexul slab”- ocrotire.

54. Discriminare inversă

55. Pericolul stereotipului (stereotype threat)
C.M. Steele și J. Aronson (1995): riscul
confirmării, ca autocaracterizare, a stereotipurilor
negative despre grupurile țintă.
Grupurile stigmatizate sunt în pericol de a confirma
stereotipurile negative.

56. Rasismul

57. Ce este rasismul?
”Rasismul reprezintă un sistem de privilegii și de judecăți
greșite (bias) care dezavantajază sistematic un grup de
persoane care sunt percepute ca aparținând unei rase.”
(John F. Dovidio et al., 2010, p. 312)
Eelementele rasismului
● reflectă caracteristica culturală că există grupuri cu aceleași
trăsături comune tuturor membrilor grupului.
● percepția că trăsăturile altor grupuri sunt inferioare.
● nu numai atitudini și credințe negative, ci și puterea socială
de a le transforma în avantaje.

58. Tipuri de rasism
● Rasism „direct”„real”, „de modă veche”
● Rasism simbolic –
● Rasism modern – derivat din R. simb., achiziționat de
persoane în copilărie și păstrat ca adulți.
● Rasism aversiv – persoanele care simpatizează cu
victima pentru nedreptățile din trecut, considerându-
se că nu au prejudecîți, dar care adesea inconștient
simt și cred negativ despre grupurile rasiale
dezavantajate.
● Rasism implicit – când există atitudini duale: A.
implicite se activează automat; A explicite- în mod
deliberativ, analiză cost-beneficiu.

59. Frecvenţa răspunsurilor DA la întrebarea: „În ultimele 12 luni, dvs
personal v-aţi simţit discriminat pe bază de... ?
(Eurobarometrul special Nr. 317 (noiembrie 2009)
2%
3%
1%
6%
2%
3%
1%
0%
6%
1%
2%
4%
3%
0%
9%
1%
3%
1%
2% 2%2% 2%
1%
5%
0%
1%
2%
3%
4%
5%
6%
7%
8%
9%
10%
Etnie Gen Orientare
sexuală
Vârstă Religie Dizabilitate
UE Bulgaria Ungaria România

60. Împotriva „vârstismului”

61. Problema femeilor
în vârstă:
sunt mai sărace,
mai bătrâne,
mai bolnave,
au locuinţe proaste,
trăiesc mai îndelungat,
experienţa văduviei,
au dizabilităţi mai
severe decât bărbaţii
în vârstă.
(Diane Gibson, 1996, 433)

62. Un paradox
◘ În prezent, societatea nu mai preţuieşte
cunoştinţele acumulate de vârstnici.
◘ În viitorul nu prea îndepărtat, categoria
socială a vârstnicilor va influenţa tot mai
puternic societatea.

63. Îmbătrânirea populaţiei
■ Populaţia lumii = 7 miliarde de locuitori şi creşte cu
1,2% anual.
■ În 2040, pe Terra vor exista, probabil, zece miliarde
de fiinţe umane (Roger Fontaine, 2007/2008, 21)
■ Speranţa de viaţă la naştere a ajuns, în ţările
avansate din punct de vedere economic, la aproape
83 de ani.
■ În multe ţări, la jumătatea acestui secol, numărul
persoanelor de peste 65 de ani se va dubla, iar a
celor de peste 80 de ani va creşte de cinci ori (Joseph
Chamie, 2005, 79).

64. ■ Rezultă din combinarea declinului fertilităţii şi creşterea
speranţei de viaţă în diferite zone ale lumii.
■ Mediana vârstei populaţiei lumii va creşte, faţă de anul
2000, de la 26,6 ani la 32,9 ani în 2050 şi la 45,6 ani în
2100 (Wolfgang Lutz et al., 2008, 716).
■ Când se ia în consideraţie speranţa de viaţă, mediana
vârstei populaţiei lumii faţă de anul 2000 creşte de la 26,6
ani la 31,1 ani în 2050 și la 32,9 ani în 2100 (Wolfgang Lutz
et al., 2008, 716).
■ Există diferenţe mari în ceea ce priveşte pattern-urile
regionale ale îmbătrânirii populaţiei.

65. ■ În China, populaţia în vârstă de 60 de ani şi peste
reprezintă 11% din totalul populaţiei (145 milioane). Rata
creşterii acestei categorii de vârstă este de 3%
(Zhang Zhiping, 2007, p. 2).
■ Previziunile indică faptul că persoanele de peste 60 de ani
vor fi, în 2010, în număr de un miliard
(Roger Fontaine, 2007/2008, p. 23).
■ Diferenţa între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte speranţa
de viaţă este sistematică: în toate zonele Terrei femeile au
o speranţă de viaţă superioară faţă de cea a bărbaţilor.
■ Diferenţa este de: 8,2 ani în Franţa; 6,6 ani în Ţările de Jos;
6,5 ani în Germania; 5,7 ani în Marea Britanie;
7,3 ani în România (în 2005).

66. Populaţia României în 2005, 2025, 2050
(după Vasile Geţău, 2007, 15)
◙ Îmbătrânirea populaţiei prin vârful piramidei
◙ Criză demografică latentă
Anul Nr. pop.
(în mii)
Speranţa de viaţă
la naştere
Pop. de 60 de
ani şi peste
(%)
Pop. de 65
de ani şi
peste (%)
B F
2005 21 624 68,5 75,8 19,3 14,8
2025 20 233 73,0 79,0 24,2 18,9
2050 16 711 75,9 82,0 39,0 29,9

67. Îmbătrânirea populaţiei în vârstă de muncă
◘ Populaţia activă în 2008
10 milioane de persoane
◘ Rata generală de activitate în 2008
55% (persoane active la 100 de persoane de 15 ani şi peste)
◙ Populaţia activă în 2050
6,8 milioane de persoane
◙ Rata generală de activitate în 2050
46% (persoane active la 100 de persoane de 15 ani şi peste)
(Raportul Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare,
elaborat de Călin Georgescu şi Mircea Maliţa, 2008, 74)

68. Îmbătrânirea populaţiei active
☻Ponderea activilor de 40 de ani şi peste
urmează să crească de la 45%, cât este astăzi,
la 60% în 2050.
☻Populaţia activă va fi din ce în ce mai
vârstnică.
◙ Atragerea în activităţi economice a populaţiei
inactive – o strategie alternativă la importul
de forţă de muncă.
(Raportul Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare,
elaborat de Călin Georgescu şi Mircea Maliţa, 2008, 74)

69. Vârstele persoanelor în vârstă
• Vârstnici (persoanele de 55-65 de ani)
• Vârstnici “tineri” (persoanele de 65-74 de ani)
• Bătrâni (persoane de 75-80 de ani)
• Longevivi (persoane de 80 de ani şi peste)

71. Îmbătrânirea persoanelor
(după Roger Fontaine, 2007/2008, 24)
Tipuri de bătrâneţe
◙ Bătrâneţe normală
■ Bătrâneţe patologică
☻Bătrâneţe reuşită
Caracteristici: 1) Longevitatea; 2) Sănătatea
biologică; 3) Sănătatea mentală; 4) Eficacitatea
intelectuală; 5) Competenţa socială; 6)
Productivitatea; 7) Controlul personal (păstrarea
autonomiei); 8) Starea de bine subiectivă.

72. Primul eseu despre îmbătrânirea reuşită
De senectute (44 î.e.n.)
“Scurta durată a vieţii este
destul de lungă pentru a
trăi cum trebuie şi fericiţi”
Cicero (106-43 î.e.n.)

73. Prima lucrare ştiinţifică despre bătâneţe în
România
Gheorghe Marinescu
(1863-1938)
Problema bătrâneţei
şi a morţii naturale (1924)

74. Ce înseamnă a „îmbătrâni frumos”?
A avea
bătrâneţe reuşită + generozitate (kindness)
[☻ + ♥ ]
Putem vorbi despre patru tipuri de îmbătrânire?
◙ normală
■ patologică
☻ reuşită
☺frumoasă

75. A îmbătrâni frumos: cugetări
(după M.T. Biju, 1983, 220)
☺André Maurois: “Arta de a apărea în faţa
generaţiilor ce te urmează ca un sprijin, nu ca
un obstacol; ca un confident, nu ca un rival”.
(Mémoires)
☺ Alexandru Dumas: “Ştiinţa care ar trebui
învăţată în fiecare zi şi care lipseşte destul de
des unor aproape centenari”
(Le Docteur Servans)

76. Ce este discriminarea vârstnicilor
pe piaţa muncii?
◘ Oprimarea socială a persoanelor cu vârsta de
peste 55 de ani, pe baza unei anumite
identităţi cumulate.
◘ Discriminarea vârstnicilor pe piaţa muncii
este „ultima frontieră” în lupta pentru
egalitate şi demnitate a oamenilor în procesul
muncii.

77. Globalizare şi muncă decentă pentru toţi
Rezoluţia Celei de-a 116-a Adunări a Uniunii Interparlamentare (4 mai 2007)
■ Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
■ Declaraţia privind principiile şi drepturile
fundamentale la muncă (adoptată de OIM în 1998)
◘ O “globalizare echitabilă”: crearea de
oportunităţi egale pentru toţi.
◘ “Muncă decentă pentru toţi”: operaţionalizarea
acestui concept – temă de reflecţie pentru
sociologi.

78. International Labour Organization
7 octombrie – Ziua internaţională a M.D.

79. Globalizarea şi piaţa muncii
Evenimente internaţionale
h) În ultimii ani, piramida vârstelor s-a modificat
considerabil prin creşterea continuă, la scară
globală, a proporţiei persoanelor trecute de 60 de
ani şi a proporţiei bărbaţilor şi femeilor de 50 de
ani care lucrează.
◘ Munca – sursă de demnitate
◘ Gândirea economică acordă prea puţină atenţie
valorii pe care o are munca pentru fiinţa umană, în
plan personal, pentru familii, comunităţi şi pentru
societate în ansamblu

81. Manifestări ale discriminării sociale
Discriminare în subsistemele sociale:
◘ juridică (negarea generală a drepturilor
anumitor grupuri)
◘ politică (îngrădirea dreptului la asociere, la
libera exprimare, la participarea la viața
politică, la organismele de conducere)
◘ în domeniul sănătății
◘ în domeniul culturii
◘ în domeniul educației
◘ în domeniul muncii
◘ alte tipuri de discriminare

82. Multidiscriminarea sau „discriminarea multiplă”
semnifică:
„Orice conduită bazată pe distincţia fondată
concomitent pe mai multe categorii naturale sau
sociale şi care nu este legată de capacităţile şi
meritele individuale sau de comportamentul
concret al unei persoane”.
☺Identități multiple (diferite aspecte ale identității
persoanelor)
☺ Adiționarea discriminărilor vs intersectarea lor.

83. Discriminare sau multidiscriminare?
■ Identitate (self)
◘ personală = Conştiinţa de sine, ideile
şi sentimentele pe care le avem despre noi înşine.
◘ socială = Conştiinţa apartenenţei la un anumit
grup social, trăirea emoţională şi valorizarea acestei
apartenenţe.
■ Teorii ale identităţii sociale
◘ intergrupuri (Henri Tajfel, 1972)
◘ autocategorizării (John C. Turner, 1982)

84. Este rândul dvs.
Ce teorie explică acest tip de discriminare?

85. Ce este multidiscriminarea?
• Multidiscriminarea ≠ suma mai multor
discriminări.
• “Multidiscriminare” = df. “Sinergia mai multor
discriminări”.
• “Sinergie” = df. “Acţiunea simultană îndreptată în
acelaşi sens a mai multor organe sau agenţi”.
Etimologie: gr. syn, cu + gr. ergon, acţiune

86. Multidiscriminare: a fi emigrantă, româncă de etnie rroma,
bătrână şi săracă (Le Temps din 29.05.08, la două zile după semnarea acordului
dintre Elvetia şi UE pentru extinderea liberei circulaţii pentru România şi Bulgaria)

87. Discriminarea pe piața muncii:
analiza secundară a datelor din Eurobarometrul
special Nr. 296 (2009)
3a. Manifestarea discriminării
pe piaţa muncii
3b. Analiza secundară a datelor din
Eurobarometrul special Nr. 296 (2009)
3c. Percepţia asupra oportunităţilor egale
pe piaţa muncii

88. Manifestarea discriminării
pe piaţa muncii
■ Discriminarea în următoarele sfere:
◘ Recrutarea şi selecţia
◘ Promovarea
◘ Trainingul şi educaţia
◘ Plata şi beneficiile
◘ Inutilitatea
◘ Retragerea
(D. O’Dempsey et al., 2006)

89. Discrimare pozitivă la recrutare

90. Discrimare
privind salariul