Cardiologie pediatrică: canalul atrio-ventricular comun
Anatomie: rect
1. Rectul
Este ultima porțiune a tubului digestiv. Prelungește sigmoidul, se află în bazinul mic, se deschide
prin orificiul anal. Are două curburi: flexura sacrală și perineală. Rectul este de forma literei "S".
Topografie
Se disting două porțiuni:
1) Ampula rectală - segmentul pelvin, larg și lung situat în concavitatea sacrului.
2) Canalul anal - segmentul perineal, scurt și strâmt.
Rectul are o lungime de 12-15 cm, dintre care 9-11 cm revin ampulei rectului și 3-4 cm canalului
anal. Aceste două porțiuni servesc ca rezervor al amteriilor fecale la nivelul ampulei și de
eliminare a lor prin canalul anal.
Structura
Treimea superioară este acoperită din toate părțile de peritoneu ce posedă mezou. În treimea
medie rectul este acoperit de peritoneu din trei părți. În treimea inferioară nu este acoperit de
peritoneu. În structura rectului intră patru tunici.
Sfincterul anal extern este format de țesut muscular striat, așezat în formă de inel. Deosebim 3
straturi: superficial, mijlociu și intern. Între aceste straturi permanent se conține o cantitate de
țesut adipos.
Tunica musculară formează mușchii: rectovezical, rectouretral, rectococcigian și puborectal.
Mușchiul puborectal este elementul principal al structurilor de închidere. Lezarea acestuia este
gravă. La închiderea anusului participă și o parte din mușchiul pubococcigian.
Tunica submucoasă cuprinde o rețea de țesut conjunctiv lax, permite alunecarea mucoasei
rectale pe tunica musculară.
Tunica mucoasă a ampulei are capacitate absorbantă, se formează 2-3 pliuri transversale.
Explorare
Inspecția și examenul digital anorectal. Metode de anuscopie și rectoscopie.