1. CUBUL RUBIK
ERNŐ RUBIK (UNGARIA)1974
Cubul Rubik este un joc problemă de tip puzzle inventat în 1974 de către
sculptorul și profesorul de arhitectură maghiar Erno Rubik. Numit iniț ial „Cubul
Magic” de către inventatorul său, a fost redenumit „Cubul lui Rubik” de compania Ideal
Toys în 1980 și a câștigat premiul special pentru Cel mai bun joc problemă la Jocul
Anului în Germania. Este considerată a fi cea mai bine vândută jucărie din lume, cu
peste 300.000.000 de cuburi vândute în lume până în 2005
Într-un cub Rubik clasic, fiecare din cele șase feț e este acoperită cu 9 etichete,
colorate în una din șase culori (în mod tradiț ional alb, galben, portocaliu, roșu,
albastru și verde). Un mecanism de pivoț i permite rotirea independentă a fiecărei
feț e, și astfel amestecarea culorilor. Pentru rezolvarea jocului, fiecare faț ă trebuie să
aibă o singură culoare.

2. Un cub standard are latura de 5,7 cm. Jocul constă din douăzeci și șase de
cuburi mici. Cubul central de pe fiecare faț ă are o singură faț ă colorată; acestea sunt
fixate de mecanismul central. Ele furnizează structura pe care sunt montate celelalte și
în jurul căreia se rotesc. Astfel, există douăzeci și una de piese: o piesă centrală ce
constă din trei axe intersectate ce susț in șase pătrate centrale, permiț ându-le să se
rotească, și douăzeci de piese de plastic mai mici care se montează pe ea pentru a
forma jocul asamblat.
Cubul poate fi demontat fără mare dificultate, de regulă prin a roti o parte
laterală la 45° și a scoate cubul din colț . Totuși, desprinderea unui cub dintr-un
colț este o modalitate prin care se poate rupe un cub central — stricând jocul — este
mult mai sigur să se folosească o șurubelniț ă pentru a proteja cubul central. Este un
proces foarte simplu să se rezolve cubul prin demontarea lui și reasamblarea într-o
poziț ie rezolvată. Există douăsprezece piese de pe muchii care arată fiecare câte două
feț e colorate, și opt piese de colț care arată câte trei culori. Fiecare piesă are o
combinaț ie unică de culori, dar nu toate combinaț iile sunt prezente (de exemplu,
dacă roșu și portocaliu sunt pe feț e opuse ale cubului rezolvat, nu există nicio piesă de
pe muchie, care să aibă cele două culori împreună). Poziț ia relativă a acestor cuburi
poate fi modificată prin rotirea unei treimi de cub la 90°, 180° sau la 270°, dar poziț ia
feț elor colorate în starea rezolvată nu poate fi modificată: ea este fixată de poziț iile
relative ale pătratelor din centru și de distribuț ia combinaț iilor de culori pe piesele
de pe colț și pe cele de pe muchii.
La majoritatea cuburilor recente, culorile etichetelor sunt: roșu — cu portocaliu
pe faț a opusă; galben — cu alb pe faț a opusă și verde - cu albastru pe faț a opusă.
Există însă și cuburi cu alte aranjamente de culori; de exemplu, faț a galbenă ar putea
fi opusă celei verzi, cea albastră opusă celei albe.

3. Cubul Rubik original nu are semne de orientare pe feț ele centrale, deși unele
aveau cuvintele „Rubik's Cube” pe pătratul central al feț ei albe și deci rezolvarea lui
nu necesită atenț ie la orientarea acelor feț e. Totuși, cu un marker, se poate, de
exemplu, marca pătratele centrale ale unui cub rezolvat cu patru semne colorate pe
fiecare latură, fiecare corespunzătoare culorii feț ei adiacente. Unele cuburi au fost
produse cu marcaje pe toate pătratele. Astfel, se poate amesteca și apoi rezolva cubul,
având totuși marcajele de pe centre rotite, și astfel devine un test suplimentar
rezolvarea centrelor
Marcarea cubului Rubik îi crește dificultatea mai ales pentru că mărește
numărul de configuraț ii diferite posibile. Când cubul este rezolvat fără interes pentru
orientările pătratelor centrale, va exista mereu un număr par de pătrate care mai
trebuie rotite cu 90°.

4. Au fost descoperiț i independent mai mulț i algoritmi de rezolvare a cubului
Rubik. Cea mai populară metodă este cea dezvoltată de David Singmaster și publicată
în cartea sa Notes on Rubik's "Magic Cube"(Note asupra «Cubului Magic» al lui Rubik)
în 1981. Acest algoritm implică rezolvarea cubului nivel cu nivel, în care întâi se
rezolvă un nivel, cel de sus, apoi cel median, și în cele din urmă și cel de la bază.
Rezolvarea cubului nivel cu nivel poate fi făcută în mai puț in de un minut de o
persoană învăț ată cu algoritmul. Printre alte soluț ii generale se numără metodele
„colț urile întâi” sau combinaț ii de alte câteva metode. Majoritatea tutorialelor expun
metoda nivel cu nivel, întrucât ea se pretează la explicarea într-un ghid pas cu pas.
Majoritatea ghidurilor de soluț ii pentru cubul Rubik 3×3×3 utilizează aceeași
notaț ie, iniț iată de David Singmaster, pentru a comunica secvenț e de mutări. Aceasta
este de obicei denumită „notaț ia cubului” sau, în alte lucrări, „notaț ia Singmaster”,
sau, rareori „notaț ia bazată pe direcț ie”. Natura sa relativă permite scrierea
de algoritmi care pot fi aplicaț i indiferent de ce faț ă este aleasă ca fiind cea de „sus”
sau cum sunt organizate culorile pe un cub particular.

5. Când o literă este urmată de un apostrof, înseamnă o rotaț ie cu 90 de grade în
sens trigonometric, iar litera fără apostrof înseamnă rotaț ia cu 90 de grade în sens
orar. O literă urmată de un 2 (uneori la exponent, ²) înseamnă rotaț ia feț ei cu 180 de
grade (indiferent de direcț ie). Astfel R înseamnă faț a din dreapta rotită în sens orar,
dar R'înseamnă faț a din dreapta rotită în sens trigonometric. Când x, y sau z au
apostrof, ele semnifică rotaț ia cubului în direcț ia opusă. Când rotaț ia are un ²,
înseamnă că trebuie efectuată de două ori.
Această notaț ie poate fi utilizată și pe cubul de buzunar, și poate fi extinsă și
pentru cuburile mai mari.
Mutări mai rar folosite sunt rotaț ia întregului cub, sau a două treimi din el.
Literele x, y, și z sunt utilizate pentru a indica rotaț ia întregului cub în jurul unei axe.
Axa x este linia care trece prin feț ele dreaptă și stângă, axa y este cea care trece prin
feț ele de sus și de jos, iar axa z este linia care trece prin feț ele din faț ă și din spate.
(Această mutare este folosită rar în majoritatea soluț iilor, încât unele soluț ii nu
folosesc notaț ia, și spun doar „opriț i și întoarceț i cubul cu susul în jos” sau altceva
similar.)

6. Metode de rezolvare
Pentru rezolvarea cubului Rubik cele mai populare metode de rezolvare sunt:
1. Metoda incepatorilor (Layer by layer = strat cu strat)
2. Metoda Fridrich - Avansati. O upgradare considerabila a metodei de incepatori.
3. Metoda ZB (Zborowski-Bruchem Method) - Cea mai avansata (teoretic), practic
imposibil de invatat cu peste 1000 de algoritmi. Este o imbunatatire a metode
Fridrich. Este foarte eficienta la Fewest Move Challange.
4. Metoda Petrus (nr. foarte mic de mutari
5. Metoda Gilles Roux
6. ZZ Method (o metoda noua, inventat in 2008 de Zbigniew Zborowski)
Pentru începătorii în învăț area algoritmilor de rezolvare a cubului, această
notaț ie poate fi dificil de utilizat, și multe soluț ii disponibile online se folosesc de
animaț ii care
Metodele manuale de soluț ionare descrise mai sus sunt gândite pentru a fi ușor de
învăț at, dar s-au depus eforturi mari pentru a găsi soluț ii și mai rapide pentru cubul
Rubik.
În 1982, David Singmaster și Alexander Frey au emis ipoteza că numărul de mișcări
necesar pentru a rezolva un cub Rubik, în condiț iile unui algoritm ideal, ar putea fi cu
puț in mai mare de 20. În 2007, Daniel Kunkle și Gene Cooperman au utilizat metode
de căutare pe calculator pentru a demonstra că orice configuraț ie de cub Rubik 3×3×3
poate fi rezolvată în maxim 26 de mutări. În 2008, Tomas Rokicki a coborât maximul
la 22 de mutări. Se continuă încercările de a reduce limita maximă pentru soluț ii
optime.