Proiect educational

1. Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Catedra de Psihologie
Anul universitar 2008-2009, Semestrul 2
Practica
Programul masteral
CONSILIERE ÎN ŞCOALĂ: DEZVOLTARE ŞI SĂNĂTATE MINTALĂ
Semestrul 2
NUME PRENUME: BOSTAN (BĂRGĂOANU) LAURA - DANIELA
AN DE STUDIU: I

2. 2
Violenţa este un fenomen din ce în ce mai răspândit care apare atât în familie, cât şi în societate,
afectând dezvoltarea normală a mii de copii.
Şcoala devine un mediu nesigur, în ultimii ani crescând numărul cazurilor de abuzuri fizice şi
emoţionale în rândul copiilor, fapt ce are consecinţe negative asupra dezvoltării personale şi a performanţelor
acestora. De asemenea violenţa limitează eficienţa procesului de predare şi învăţare.
Implementarea acestui proiect presupune optimizarea comportamentului elevilor.
,,Copiii cresc zâmbind; copiii cresc în joacă; ei cresc folosind culorile şi dând crezare poveştilor care se
termină cu bine. Când violenţa le şterge zâmbetul sau le opreşte joaca sau schimbă culorile în negru şi face
poveştile de necrezut, copiii nu mai cresc pe dinăuntrul lor.”
(Dr. Cristian Andrei)

3. 3
1. Definirea şi operaţionalizarea problemei
a) Nivelul cognitiv
Actele de violenţă apar în mod deosebit la copiii care au trăit experienţe de viaţă asemănătoare, care sunt
victime sau martori ale abuzului emoţional sau fizic în familie. Aceştia îşi dezvoltă un comportament agresiv,
având convingerea că doar prin violenţă pot obţine ceea ce vor sau îşi pot exprima puterea asupra celorlalţi.
Violenţa se manifestă şi în rândul elevilor care interpretează distorsionat informaţiile din mass-media,
gândurile negative disfuncţionale fiind rezultatul acestei interpretări; aceştia au convingerea că abuzul reprezintă
soluţia optimă de rezolvare a conflictelor.
b) Nivelul emoţional
Copiii predispuşi la violenţă au trăiri emoţionale negative manifestate prin iritabilitate: toleranţă scăzută la
frustrare şi furie sau prin anxietate. Lipsa suportului familial şi a implicării familiei determină creşterea riscului
pentru comportamente violente, copiii neavând formate abilităţi sociale şi de relaţionare interpersonală adecvată
(controlul emoţiilor negative, empatie, rezolvare de probleme).
c) Nivelul comportamental
În urma discuţiilor purtate cu elevii se constată faptul că aceştia adoptă un comportament agresiv tocmai
din cauză că sunt mereu etichetaţi de către colegi, cadre didactice, chiar părinţi (ceea ce le întăreşte un astfel de
comportament - ,,dacă tot sunt astfel, atunci să mă comport cum se spune”). La rândul lor aceşti copii folosesc
etichete, îi umilesc pe cei din jur, îi lovesc, unii chiar împiedică desfăşurarea optimă a activităţilor deranjându-i
pe colegii de clasă şi cadrele didactice.
d) Nivel fiziologic determină intensitatea trăirii emoţionale. Când se înfurie, copiii au faţa crispată şi
roşie, îşi încleştează maxilarul, îşi strâng pumnii, li se încordează muşchii în special cei de la braţe, încep să
tremure şi adoptă o poziţie de atac.
Caracteristici ale grupului ţintă
Copiii sunt elevi în clasele PREG. – IV:
- au vârste cuprinse între 6 şi 10 ani;
- sunt atât băieţi cât şi fete, în mod egal (avându-se în vedere că a a crescut numărul cazurilor de violenţă
în rândul fetelor);
- provin din mediul urban, din familii cu venituri foarte mici (şi chiar fără venit) sau cu părinţi plecaţi la
muncă în străinătate (sunt lăsaţi în grija rudelor);
- au rezultate medii sau chiar slabe la învăţătură.
2. Repere teoretice pentru abordarea problemei în context şcolar
a) Factorii care duc la apariţia violenţei în şcoală sunt:

4. 4
 externi: - lipsa suportului şi a implicării familiei - copiii urmăresc necenzurat programe TV ce
prezintă violenţă, sunt influenţaţi de anturajul din care fac parte şi pe care părinţii nu îl verifică; părinţii au
abilităţi scăzute de îngrijire şi educare a copilului, nu comunică cu copilul, le lipsesc deprinderile sociale etc.
- absenţa modelelor pozitive de comportament – consumul de alcool, relaţiile conflictuale din familie
(ce determină apariţia abuzului verbal şi uneori chiar fizic asupra celorlalţi membri ai familiei) duc la însuşirea
de către copii a comportamentelor negative;
- mass-media – influenţează comportamentul copiilor (aceștia au tendinţa de a imita ceea ce văd).
 interni: stările emoţionale provocate de anumite situaţii conflictuale (furie, toleranţă scăzută la
frustrare) – copiii nu ştiu cum să-şi exprime emoţiile şi nu au capacitate de autocontrol al acestora tocmai din
cauză că le lipseşte sprijinul familiei.
Cele mai multe cazuri de violenţă sunt cele verbale (mai rar fizice) care se înregistrează, de regulă, în
timpul recreaţiei sau după încheierea programului şcolar.
Modele teoretice relevante
Teoria social cognitivă (Albert Bandura, 1997)
Comportamentele sunt învăţate prin imitare, datorită persuasiunii sociale sau prin întăririle primite de la
grupul de apartenenţă, prieteni. Componentele principale ale modelului sunt: a) determinismul reciproc
(comportamente rezultate din interacţiuni sociale); b) cunoştinţe (informaţii care pot schimba comportamentele
de risc); c) expectaţii ( convingeri privind probabilitatea consecinţei unui comportament); d) autoeficacitatea
(încrederea în abilitatea de-a desfăşura acţiuni cu succes); e) învăţarea vicariantă (observarea comportamentelor
altora şi a consecinţelor acestora); f) întăriri (recompense pentru anumite comportamente): - utilizarea diverselor
forme de mass-media; - sentimentul controlului personal asupra mediului şi comportamentului propriu uşureaza
schimbarea comportamentului referitor la sănătate; - credinţele persoanei referitoare la propria autoeficacitate
influenţează hotărârea de a-şi schimba comportamentul, cantitatea de efort depusă şi perioada cât va face faţă
obstacolelor şi recăderilor (Schwartzer 2001); - autoeficacitatea influenţează faptul că persoana acceptă
provocarea schimbării şi cât de ambiţioase sunt scopurile.
Teoria scopului (Bagozzi, 1992) – examinează influenţele motivaţiei asupra intenţiilor referitoare la scop
şi încercări. Atitudinile, normele subiective şi eficacitatea scopului determină o dorinţă care influenţează
formarea unei intenţii îndreptate spre scop. După formarea intenţiei referitoare la scop, trei evaluări decid
mijloacele prin care se atinge scopul: încrederea în sine, probabilitatea de a atinge scopul şi percepţia
plăcerilor/neplăcerilor.
Efecte ale violenţei asupra copiilor:
 pe termen scurt: unele semne fizice (în cazul abuzului fizic)
 pe termen mediu: abateri comportamentale (absenţe şi întârzieri de la ore, lipsa de concentrare a atenţiei,
temeri etc.), coşmaruri, depresie, performanţe şcolare scăzute, izolare de către ceilalţi ş.a.

5. 5
 pe termen lung: deficienţă în dezvoltarea emoţională (incapacitate de exprimare şi control al emoţiilor,
imagine de sine scăzută), percepţia distorsionată a celorlalţi şi a lumii, probleme de relaţionare în timpul vieţii.
3. Modalităţi de intervenţie:
Cei mai mulţi copii care comit abuzuri au toleranţă scăzută la frustrare, o imagine de sine scăzută şi
devin furioși foarte repede (aproape în orice situaţie). De aceea consider că este potrivită în această situaţie
aplicarea terapiei raţional-emotive şi comportamentale (Albert Ellis), intervenţie de consiliere întemeiată pe
asumpţia că problemele emoţionale sunt rezultatul unui stil de gândire deficitar cu privire la unele evenimente şi
nu al evenimentelor în sine.
I.a) Denumirea intervenţiei: de opimizare a comportamentului elevilor
Dezvoltarea abilităţilor de autoreglare – tehnici de management al furiei
b) Nivelul intervenţiei: la nivelul clasei de elevi
c) Cine va aplica intervenţia: profesor – învăţător al clasei
d) Rolul intervenţiei:
Intervenţia se realizează în vederea formării la elevi a capacităţii de a-şi controla furia. În anumite
situaţii, când nu se întâmplă lucrurile cum vor copiii, aceştia se înfurie. Prin această activitate elevii vor înţelege
că nu este posibil ca mereu să se întâmple lucrurile cum vrem noi, dar acesta nu este un motiv de furie, deoarece
furia nu îi face mai fericiţi şi nici mai îndrăgiţi de cei din jur, ci îşi pot pierde prietenii.
e) Descrierea intervenţiei:
Activitatea: ,,Furia te orbeşte...”
Obiective: a. formarea capacităţii de control al furiei
b. identificarea efectelor negative ale furiei
Timp necesar: 40 minute
Materiale: computer, CD cu filmuleţul ,,Jocul de fotbal”, fişe – anexa 1
Activitatea propriu-zisă:
Se vizionează filmuleţul care are următorul scenariu – 5 min.:
Bogdan este la joacă împreună cu prietenii săi. Şi-au propus să joace fotbal. În câteva minute au
format echipele şi au ales portarii. Bogdan a început jocul. Băiatul aleargă pe teren, îşi face loc printre copii
bruscându-i, însă Mihai, din echipa adversă, reuşeşte să recupereze mingea. Bogdan se înfurie, ţipă că a fost
faultat, bate din picioare să fie oprit jocul, apoi îl împinge pe Mihai. Toţi prietenii sar în ajutorul acestuia
explicându-i lui Bogdan că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna cum vrea el şi trebuie să accepte realitatea
indiferent cât de supărătoare ar fi.
După vizionarea filmuleţului se adresează copiilor următoarele întrebări – 12 min.:
 Ce părere aveţi despre comportamentul lui Bogdan?
 Ce îşi dorea el neapărat? (Băiatul îşi dorea ca mingea să fie mereu la el)
 Credeţi că trebuie să obţinem întotdeauna ce vrem? Este posibil acest lucru?

6. 6
 Ce a simţit băiatul când lucrurile nu au fost aşa cum a vrut el? Cum s-a comportat?
 Credeţi că băiatul ar fi putut să se simtă altfel decât furios? (nemulţumit)
 Voi aţi fost vreodată furioşi? V-aţi simţit mai bine când v-aţi înfuriat?
 Ce urmări a avut furia voastră?
 Ce urmări consideraţi că a avut furia lui Bogdan?
Se intervine cu explicaţia că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna cum vrem noi, dar aceasta nu înseamnă că
trebuie să fim furioşi, deoarece furia determină apariţia unor comportamente negative (violente). De aceea este
necesar să ne schimbăm modul de gândire şi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt – 5 min.
Se cere elevilor să exemplifice situaţii în care ei s-au simţit furioşi şi se analizează împreună cu aceştia. Se
va pune accent pe schimbarea modului de gândire cu privire la situaţia exemplificată, astfel încât să putem
transforma furia (emoţie negativă disfuncţională) într-o emoţie mai puţin intensă, nemulţumirea (emoţie
negativă funcţională), pentru a asigura o stare de bine propriei persoane şi pentru a estompa eventualele
comportamente negative – 10 min.
Exemplu: Trebuia să mă ajute colegul de bancă la test. (furie)
Mi-ar fi plăcut să mă ajute colegul de bancă la test, dar l-am înţeles că nu a avut timp şi
pentru mine. (nemulţumire)
Feedback: Activitate pe echipe (,,Ne simţim bine gândind mai bine”) – copiii vor completa alternativa
raţională a credinţelor iraţionale notate pe fişă – 8 min.
CONCLUZII:
Se concluzionează că este necesar să ne controlăm furia pentru a evita comportamentele negative. Chiar
dacă în anumite momente simţim că nimic nu se întâmplă cum vrem noi, aceasta nu înseamnă că trebuie să fim
furioşi, ci, dimpotrivă, să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Dacă ne înfuriem nicidecum nu vom fi mai fericiţi şi
nici problemele nu se vor rezolva, deci trebuie să alegem o altă alternativă de gândire (în termeni preferenţiali),
acceptând şi ceea ce nu ne convine, fără a manifesta violenţă.
Se propune ca, pe parcursul următoarei săptămâni, elevii să noteze pe o fişă de câte ori se înfurie şi ce
gânduri au în acel moment., iar la următoarea întâlnire să se discute soluţii pentru aceste situaţii (alternative de
gânduri).
II. a) Denumirea intervenţiei: de optimizare a comportamentului elevilor
Dezvoltarea abilităţilor de autoreglare – tehnici de management comportamental
e) Nivelul intervenţiei: la nivelul clasei de elevi
f) Cine va aplica intervenţia: profesor – învăţător al clasei
g) Rolul intervenţiei:
Elevii văd zilnic în jurul lor relaţia dintre cauză şi efect. Ceea ce vor discuta în cadrul lecţiei actuale
poate fi adus în discuţie şi aplicat ori de câte ori se ivesc situaţii conflictuale, elevii fiind atenţionaţi că propriul
comportament îi afectează pe ceilalţi şi le va părea rău mai târziu de atitudinea lor.

7. 7
e) Descrierea intervenţiei:
Activitatea: ,,Decizii şi consecinţe”
Obiective: a. formarea capacităţii de a acţiona raţional, luând permanent în calcul consecinţele acţiunilor
Timp necesar: 40 minute
Materiale: computer, povestea ,,Hârtia mototolită” (prezentare ppt), lumânare, caiet, pahar din sticlă, bileţele
,,cauză” (anexa 2)
Activitatea propriu-zisă:
Se demonstrează relaţia cauză-efect – 5 min.:
 Suflăm în lumânare (cauza) – lumânarea se stinge (efectul);
 Tragem o foaie din caiet (cauza) – foaia se rupe (efectul);
 Suflăm în lumânare (cauza) – lumânarea se stinge (efectul).
Se discută pe baza acţiunilor efectuate (cauzele) în vederea evidenţierii consecinţelor acestora (efectele).
Se explică faptul că şi comportamentul nostru are anumite consecinţe (efecte).
Se exemplifică tipuri de comportament (cauze) şi li se cere copiilor să identifice efectele acestora – 5
min. Exemple: 1. Cineva îi vorbeşte urât colegului de bancă (cauza).
Copiii descoperă efectul: Colegul nu mai vrea să stea cu acesta în bancă.
2. Cineva îşi ameninţă în mod repetat colegii de clasă (cauza).
Copiii descoperă efectul: Acesta este marginalizat de restul colectivului.
3. Cineva învaţă şi îşi scrie mereu temele (cauza).
Copiii descoperă efectul: Acesta primeşte doar note bune.
Se observă faptul că, în exemplele date, comportamentele negative determină efecte negative, iar cele
pozitive determină efecte pozitive; se discută pe baza acestor observaţii. Se subliniază că efectele obţinute în
urma deciziilor/acţiunilor nu mai pot fi schimbate, iar dacă sunt negative pot afecta atât starea noastră de bine
cât şi pe cea a celorlalţi – 5 min.
Se prezintă povestea Hârtia mototolită (material preluat de pe www.didactic.ro) – 10 min.
Caracterul meu impulsiv mă făcea să explodez la cea mai mică provocare.
De cele mai multe ori, după unul din aceste “evenimente”, mă simţeam vinovat şi ruşinat şi încercam
să-l consolez pe cel care rămăsese rănit de cuvintele mele.
Într-o zi, un prieten care m-a văzut prezentând scuze, după o asemenea explozie de furie, mi-a înmânat o
coală de hârtie şi mi-a spus:
- Mototoleşte-o!
Mirat, l-am ascultat şi am făcut o minge din acea coală de hârtie.
Apoi mi-a spus:
- Acum fă-o aşa cum era înainte!
N-am reuşit, fireşte! Am încercat s-o întind cât mai bine, dar hârtia rămânea şifonată.

8. 8
Atunci prietenul a adăugat:
- Inima oamenilor este ca această coală de hârtie. Impresia pe care o laşi în acea inimă pe care ai
rănit-o va fi la fel de greu de şters precum “ridurile” de pe această hârtie. Chiar dacă vom încerca să corectăm
greşeala, “semnele” vor rămâne.
Începând de astăzi, începând chiar din această clipă, fii mai înţelegător şi răbdător! Când simţi că vei
exploda aminteşte-ţi de HÂRTIA MOTOTOLITĂ.
Se discută pe baza poveştii citite – 10 min:
 Ce comportament adoptă personajul faţă de cei din jur? (Personajul se comportă urât cu cei din jur, se
înfurie la cea mai mică provocare.)
 Ce efect au acţiunile sale? (Acţiunile, cuvintele sale îi rănesc pe cei apropiaţi.)
 Cum se simte după manifestările furioase? Cum crede el că îşi îndreaptă greşelile? (El se simte ruşinat,
vinovat şi consideră că totul se poate îndrepta doar dacă îşi cere scuze.)
 Ce sfat i-a dat prietenul său când încerca să îşi ceară scuze? (L-a sfătuit să mototolească o hârtie.)
 Ce efect a avut mototolirea hârtiei? (Hârtia nu a mai putut fi refăcută să arate la fel.)
Se explică faptul că şi oamenii rămân marcaţi de cuvintele jignitoare, de ameninţări, chiar dacă ulterior
ne cerem scuze, aşa cum şi hârtia a rămas boţită, deşi a fost oarecum a fost îndreptată. Se subliniază că acţiunile
pe care noi le facem îi pot răni pe cei din jurul nostru, iar aceste răni nu se pot şterge definitiv.
 Putem să alegem modul în care ne comportăm?
 Putem să determinăm apariţia unor efecte pozitive în loc de negative, prin alegerile pe care le facem?
Feedback: Activitate pe grupe (,,Cunosc efectul!”) – un reprezentant al grupei va extrage bileţele ,,cauză”
(care reprezintă manifestări violente întâlnite frecvent în şcoală), iar ceilalţi membri vor descoperi efectele
care vor fi notate pe fişe – 10 min.
CONCLUZII:
Se concluzionează că jignirile, manifestările violente îi afectează pe cei din jur.
Se propune ca, în tabelul disciplinar (anexa 3), pentru fiecare copil să se noteze cu bulină neagră data
când acesta a acţionat greşit, jignind sau lovind persoanele din jur şi cu bulină roşie data când a acţionat corect
în anumite momente, luând decizia bună.
La finalul săptămânii se numără bulinele pentru fiecare copil; colegii acordă note în funcţie de numărul
de buline (cu cât sunt mai multe buline roşii şi mai puţine buline negre cu atât nota va fi mai mare). Se
recompensează (premiu mic) mai ales acei elevi predispuşi la violenţă, de regulă, care s-au străduit să
acumuleze un număr cât mai mic de buline negre.
III. a) Denumirea intervenţiei: de opimizare a comportamentului elevilor
Dezvoltarea abilităţilor de autoreglare – tehnici de management al furiei
b) Nivelul intervenţiei: la nivelul clasei de elevi
c) Cine va aplica intervenţia: profesor – învăţător al clasei

9. 9
d) Rolul intervenţiei:
Prin această activitate copiii vor înţelege că e bine să gândim raţional în situaţii conflictuale pentru a
acţiona corect, deoarece atunci când gândim raţional ne simţim mai bine şi luăm decizii corecte.
e) Descrierea intervenţiei:
Activitatea: ,,Gândim...simţim... ”
Obiectiv: formarea capacităţii de a gândi raţional în situaţii conflictuale
Timp necesar: 35 minute
Materiale: coli de hârtie, creioane colorate, cartonaşe cu figuri vesele
Activitatea propriu-zisă:
Activitatea se bazează pe exemple din realitate, pe incidente/situaţii conflictuale care s-au petrecut în
şcoală. Se cere elevilor să realizeze un acordeon din hârtie. Pe parcursul lecţiei se completează nivelurile
acordeonului astfel – 25 min:
Se relatează un incident care a provocat furia şi se completează pe primul nivel, folosind o culoare,
gândul personajului (gând iraţional);
Se citeşte ideea notată (gândul iraţional) şi se cere completarea următorului nivel, folosind o altă
culoare, cu un gând care îl contracarează pe cel anterior (gând raţional).
Exemplu: Alin a cerut mingea de la colegul său, iar acesta a refuzat să i-o dea. Băiatul s-a înfuriat. El a
gândit că trebuie neapărat să primească mingea. El nu poate fi refuzat.
Se discută cu elevii:
- Ce gând i-a trecut prin minte în acel moment? (se notează gândul) De ce?
- Ce a simţit el?
- Cum ar fi fost mai bine să gândească?(se descoperă gândul raţional care se notează pe următorul nivel)
De ce?
- Cum s-ar simţi dacă ar gândi astfel?
Se procedează la fel până se completează toate nivelurile acordeonului.
Feedback:
Joc de rol: ,,Nu-mi pasă...” (câte 3 - 4 copii)
2-3 elevi îl tachinează pe colegul lor. Acesta trebuie să găsească cele mai bune răspunsuri la tachinările
lor, astfel încât să nu demonstreze furie. Fiecare răspuns bine formulat va fi recompensat de colegii din clasă
prin ridicarea unor cartonaşe pe care sunt desenate figuri vesele – 10 min.
CONCLUZII:
Se concluzionează că orice ar spune sau orice ar face cei din jurul nostru nu trebuie să ne provoace furie.
Noi trebuie să acceptăm situaţia aşa cum e, deoarece o putem suporta; nu este o tragedie că alţii nu ne acceptă
sau că nu ne convine situaţia, putem supravieţui.

10. 10
BIBLIOGRAFIE:
 Băban, Adriana (coord.) (2001/2003), ,,Consiliere Educaţională”, Ed. Psinet, Cluj-Napoca;
 Lemeni, Gabriela şi Miclea, Mircea (2004), ,,Consiliere şi orientare”, Ed. ASCR, Cluj-Napoca;
 Dr. Cristian Andrei, Zamfir, Simona, (2004), ,,Ghidul consilierii şcolare pe probleme de
sănătate”, Salvaţi Copiii, Bucureşti;
 Goleman D. – Inteligenta emotionala – Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2001;
 Ellis A., Bernard M. E. - Terapia Rational –Emotiva si Comportamentala in tulburarile copilului
si adolescentului – Ed. RTS Cluj, 2007;
 Vernon A. – Dezvoltarea inteligentei emotionale la clasele V – VIII – Ed. ASCR,2006;
 Petcu, M., (1999), Delincvenţa. Repere psihosociale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

11. 11
ANEXA 1
Activitatea ,,Furia te orbeşte...”
 Lucru în echipe: ,,Ne simţim bine gândind mai bine”
Compleţi alternativa raţională a gândurilor iraţionale:
Gând iraţional Gând raţional
1. Nu pot suporta să nu fiu şeful clasei.
2. Este groaznic! Nu suport să nu mă ajuţi la teme.
3. Trebuia să-mi dai mie mingea!
4. Nu suport să mi vorbeşti astfel.
5. Trebuie să mă iei şi pe mine în excursie.
6. Nu suport să nu fiu în centrul atenţiei prietenilor.

12. 12
ANEXA 2
Activitatea ,,Decizii şi consecinţe”
 Lucru în echipe: ,, Cunosc efectul!”
Câte un reprezentant al grupei va extrage bileţele ,,cauză” (care reprezintă manifestări violente
întâlnite frecvent în şcoală), iar ceilalţi membri vor descoperi efectele care vor fi notate în tabel
Cauză Efect
o Marian îl împinge pe Silviu pentru a ajunge primul
la linia de sosire.
o Elena îşi apostrofează colega de bancă deoarece nu
a ajutat-o la test.
o George îl loveşte pe Mihai că nu i-a dat mingea.
o Georgiana râde de Mihaela că poartă şosete roz.
o Cosmin rupe cartea colegului pentru că acesta e
prea ordonat.

13. 13
ANEXA 3
Tabel disciplinar
pentru săptămâna ........................... clasa ................
ZIUA
Nr
crt
Numele şi
prenumele
elevului
I II III IV V
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
Pentru o monitorizare corectă se fac tabele pe clase (învăţătorii claselor a III-a şi a IV-a sunt
colaboratori).
În rubrica:
 se completează bulina roşie pentru comportament corect în anumite situaţii;
 se completează bulina neagră pentru manifestări violente, jigniri, umilinţe la adresa colegilor.