Un pic despre viața mea militară Немного о моей военной жизни A little about my military life

1. 1

2. 2
Cuvânt introductiv
Printre ofiţerii Armatei Naţionale care au o
prezenţă profesională exemplară în cadrul domeniul
militar profesional şi fac parte dintre cei mai demni eroi
ai neamului, contribuind în permanenţă la gloria militară
a Republicii Moldova, se află şi numele a nouă ofiţeri ai
Armatei Naţionale: general de brigadă Nicolae Petrica,
general de brigadă Vasilie Grosu,colonel Anatolie
Cociug, colonel Valentin Cihodari, colonel Leonid
Carasev, colonel Petru Casapciuc, colonel Andrei Djan,
colonel Vladimir Donţul, colonel Alexandru Gorgan, colonel Grigorie Larin, colonel
Vladimir Muntean, colonel Sveatoslav Neburac, colonel Iurie Neghina, colonel Vitalie
Rusu, colonel Viaceslav Samardac, colonel Igor Snîtco. De la începutul constituirii
statului naţional - Republica Moldova, aceşti bravi apărători ai neamului şi ai valorilor
naţionale au contribuit enorm la formarea Armatei Naţionale, ca instituţie a statului,
determinantă pe domeniul securităţii naţionale. În timp de grea încercare, ei nu au stat
pe gânduri, ci din indemnul spiritului patriotic, cu arma în mână, au apărat independenţa
şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, riscând cu preţul propriei vieţi, în scopul
de a opri măcelul de pe Nistru.
Lucrarea locotenentului-colonel (r), doctor în istorie Anatolie Leşcu, conferențiar
universitar Catedra Administrație Publică a Academiei Militare al Forţelor Armate ale
Republicii Moldova, reprezintă rezultatul unor cercetări de mai mulţi ani, care vin să
acopere un gol în istoriografia naţională, fiind totodată şi un studiu de pionierat, care
obligă, în acelaşi timp, la reconsiderarea imaginii şi istoriei militare a Republicii
Moldova de la sfârșitul secolului XX.
Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur

3. 3
Pe parcursul întregii istorii, poporul nostru a fost nevoit să-şi apere cu arma în
mână existenţa sa şi posibilitatea de a trăi liber şi independent. În lupta aceasta de-a
lungul secolelor, a dat dovadă în permanenţă de curaj şi eroism, promovând necontenit
tradiţia militară a neamului, începând de la cohortele lui Burebista şi Decebal, legiunile
romane, ostaşii lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, de la militarii moldoveni
înrolaţi în armatele Poloniei, Suediei, Austriei, Rusiei şi până la ostaşii Armatei
Naţionale. În multiple lupte şi bătălii, de multe ori ei au fost decoraţi cu cele mai înalte
distincţii militare ale acestor ţări. Dar niciodată abnigaţia acestora nu au fost evidenţiaţă
cu decoraţii naţionale. Numai după obţinerea independenţei Republicii Moldova, aceşti
patrioţi ai neamului au obţinut posibilitatea să fie decoraţi pentru succesele militare
deosebite cu cea mai înaltă distincţie militară a Patriei – ordinul militar “Ştefan cel
Mare.”
Ordinul militar “Ştefan cel Mare” a fost constituit prin Legea Republicii Moldova “Cu
privire la distincţii de stat ale Republicii Moldova” nr. 1123-XII din 30 iulie 1992.
Conform acestei legi, ordinul “Ştefan cel Mare” este decoraţia militară supremă a
Republicii Moldova. Respectiva distincţie militară se conferă numai în patru cazuri, şi
anume:
- pentru acte de eroism şi conducerea iscusită a operaţiunilor militare;
- pentru bărbăţie deosebită în timpul menţinerii ordinii publice, apărării drepturilor
şi libertăţilor omului;
- pentru vitejie şi spirit de sacrificiu în asigurarea securităţii, în îndeplinirea unor
misiuni speciale;
- pentru alte merite deosebite în apărarea libertăţii şi independenţei Republicii
Moldova.
Restul cazurilor, neincluse în cele menţionate, pot fi evidenţiate prin alte decoraţii
militare de stat, ca de altfel medaliile “Meritul Militar” şi “Pentru vitejie.”

4. 4
Republica Moldova
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
privind conferirea de distincţii de stat
În temeiul art. 88 lit. a) din Constituţia Republicii Moldova şi al Legii cu privire la
distincţiile de stat ale Republicii Moldova,
Preşedintele Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:
Articol unic. - În semn de preţuire a bărbăţiei, curajului şi spiritului de sacrificiu
manifestate în lupta pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii
Moldova, se conferă:
Ordinul „Ştefan cel Mare”
Din luna iulie 1992 şi până în prezent, cu ordinul “Ştefan cel Mare” au fost
decoraţi în jur de 120 persoane. Cu regret, opinia publică din republică nu este pe deplin
informată despre aceste personalităţi şi faptele lor eroice care le-au făcut pentru ţară şi
neam şi care reprezintă adevăratul patrimoniu naţional al spiritualităţii şi
devotamentului faţă de idealurile naţionale. După decorare şi interesul iniţial manifestat
de mass-media şi opinia publică, aceste personalităţi militare remarcabile trec în
anonimat, reamintindu-se de dânşii numai cu ocazia anumitor sărbători, pe când
exemplele de eroism trebuie se devină baza educaţiei militaro-patriotică.
Lucrarea dată reprezintă începutul a unui amplu studiu consacrat elucidării
faptelor de eroism şi curaj excepţional, demonstrate de către cavalerii ordinului “Ştefan
cel Mare.” Prima parte a lucrării cuprinde culegerea de schiţe din biografiile militarilor
de carieră, din cadrul Armatei Naţionale, decoraţi cu ordinul “Ştefan cel Mare.” A doua
parte a lucrării va cuprinde biografiile celorlalţi cavaleri al acestui ordin, inclusiv şi cei
decoraţi post-mortem. Nepretinzând la elucidarea problemei în întregime, autorul
consideră că lucrarea va juca un rol pozitiv şi important în formarea spiritului patriotic
în rândurile militarilor Armatei Naţionale şi, desigur ai populaţiei Republicii Moldova,
mai cu seamă al tineretului premilitar. Totodată, lucrarea în cauză este un omagiu de
recunoştinţă pentru aceşti oameni, care în clipele de mare dificultate pentru ţară nu au
ezitat şi cu arma în mână, cu riscul propriei vieţi au apărat independenţa Republicii
Moldova. Autorul aduce sincere mulţumiri acestor eroi şi bravi apărători ai ţării, care
prin faptele sale au contribuit direct la apariţia acestei lucrări.

5. 5
În tăcerea muzelor
Mulți sunt cei care consideră că tactica este o știință exactă
și rigidă asemănătoare cu cea a matematicii, lipsită de suflet și
imaginație. Însă în esență, milităria este o artă, arta militară, ceea
ce presupune talent, imaginație și simțul armoniei. Dar puțin sunt
cei care devin maeștri în arta militară și nu simpli executori.
Printre ei se numără și colonelul (r) Viaceslav Andrei Samardac.
Născut la 15 august 1950 în orașul Bălți micul Viaceslav
era crescut și educat într-un spirit de disciplină și încredere
reciprocă caracteristică acestei familii de luptători de luptători și
patrioți moldoveni. Domnul Andrei Samardac, tatăl Viaceslav,
după absolvirea liceului s-a angajat în 1940 ca lucrător calificat
la stația Bălți ai căii. Animat din adolescență de ideile sociale ale timpului și dezgustat
profund de politica antisemită și socială promovată de conducătorul României Ion
Antonescu, imediat după declanșarea războiului împotriva Uniunii Sovietice, face parte
dintr-un grup ilegal antifascist de rezistență armată din Bălți difuzând foi volante
antigermane, săvârșind acte de sabotaj de la calea ferată. În
scurt timp, prin infiltrarea unui provocator, micul grup de
ilegaliști a fost deconspirat, arestat și distrus. Ședința
tribunalului militar l-a condamnat pe Andrei Samardac la
detenție pe viață, care a ispășit-o în în chisoarea Jilava din
România, fiind eliberat de către Armata Roșie în august 1944.
Onestitatea înnăscută pe care le-a transmis și copiilor săi nu i-
a permis să se laude cu activitatea sa eroică de pe timpul
războiului, activitatea grupului fiind cunoscută ocazional mult
mai târziu, el fiind decorat cu ordinul Gloriei clasa a III-a abia
în anul 1965.
Ca și majoritatea copiilor din generația postbelică Viaceslav de mic copil visa să
devină militar. După absolvirea în anul 1967 școlii medii nr.6 din orașul natal el intră la
studii în Școala militară de artilerie din Odessa pe care o absolvește în anul 1970. În
perioada respectivă în școala militară învățau numai doi moldoveni, al doilea fiind
viitorul general V. Grosu.
După absolvirea instituției respective, ca unul din cei mai
buni cursanți, nou promovatul locotenent V. Samardac este
repartizat la funcția de comandant de pluton în bateria de
obuziere din cadrul diviziei 207 infanterie moto armatei a 3-a,
dislocate în Germania de Est. Serviciul în armata fanion ai
Armatei Sovietice a contribuit foarte mult la acumularea
experienței de viața și elaborarea stilului propriu de conducere
a trupelor și educarea efectivului caracterizat prin hotărâre,
principialitate, onestitate și sârguință. Toate aceste calități au
adus și roade scontate, plutonul de artilerie a tânărului ofițer
era printre puține unde la efectiv nu erau abateri disciplinare.
În anul 1974 de acum locotenentul-major V. Samardac este

6. 6
transferat cu serviciul militar în regimentul 691 distrugătoare de tancuri, divizia 12
artilerie, Districtul militar Moscova, dislocat în orașul Kalinin, actualmente Tver.
Regimentul a devenit pentru tânărul ofițer a doua casă, unde el a parcurs toate treptele
carierei militare, de la comandant baterie până la cel de comandant divizion în anul
1979.
În anul 1980, perioada acutizării divergenților chino-sovietice divizia 12 artilerie este
transferată în regiunea Trans-Baikalică din Orientul Îndepărtat. Practic, totul era necesar
de început de la ”zero”, combinând pregătirea de luptă cu procesul îmbunătățirii
condițiilor de trai în nou înființată garnizoana militară. În pofida greutăților cotidiene,
foarte des căpitanul Viaceslav Samardac era observat de colegii săi cu cartea în mână,
ceea ce nu era să fie surprinzător pentru camarazi dacă ar fi numai manuale de artilerie,
însă nu rareori ei observau în mâinile sale albume cu colecții de picturi celor mai
renumiți pictori din lume. Dragostea față de artă și tot ce este frumos îl ajuta atât în viața
privată cât și la consolidarea colectivelor militare pe care le comanda. Rezultatele nu

7. 7
sau lăsat mult așteptate. Pe parcursul anilor 1983 – 1984 divizionul comandat de către
maiorul V. Samardac era considerat pe merit cel mai bun în divizie, devenind fruntaș.
Meritele sale au fost pe deplin evidențiate și recunoscute pe timpul verificării marii
unități din partea inspecției comandamentului districtual în frunte cu general-
locotenentul Iu. Nogaev, când divizionul său a fost catalogat cu calificativul ”excelent”.
Ca rezultat, decorarea în anul 1984 cu ordinul ”În slujba patriei în cadrul Forțelor
Armate” clasa a III-a și admitere la studii în Academia militară.
După absolvirea Academiei locotenentul-colonel V. Samardac revine din nou în
Germania, la funcția de comandant antitanc din cadrul legendarei armate 2 tancuri de
Gardă. Pe lângă unitatea militară, clasele de studiu, câmpurile de aplicații, acest ofițer
era foarte des observat în faimoasele muzee din Dresda, Leipzig și Potsdam. Ńŕ rezultat,
divizionul este apreciat ca cea mai bună subunitate de artilerie din cadrul trupelor
sovietice dislocate în Germania. Fiind în Germania era martor ocular a reunificării
acestei țări și colapsului sistemului socialist. Cu retragerea trupelor sovietice din
Germania, în anul 1991 este transferat cu serviciul militar în Uniunea Sovietică la
funcția de Locțiitor Comisar militar raionul Râbnița, revenind după douăzeci și patru de
ani în patrie unde a nimerit drept în epicentru evenimentelor revoluționare din Moldova.
Sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90 în istoria Moldovei erau marcate de renașterea
spirituală și culturală a moldovenilor și lupta pentru afirmarea statalității naționale.
Împotriva acestui avânt patriotic au fost mobilizate impunătoare forțe ostile, în cea mai
mare parte concentrate în stânga Nistrului. Sosise momentul adevărului. Poziția fermă și
patriotică a locotenentului-colonel Viaceslav Samardac a contribuit în cea mai mare
măsură la aceia că Comisariatul militar din Râbnița nu a fost ademenit de promisiunile

8. 8
și amenințările separatiștilor din Tiraspol, fiind singurul care a rămas fidel Republicii
Moldova.
Creșterea tensiunii politice din republică ducea societatea inevitabil spre un conflict
armat, forțând crearea Armatei Naționale. Deficitul cadrelor profesionale de ofițeri era
necesar de suplinit de către ofițerii de rezervă, sarcina revenind comisariatelor militare,
care la rândul său aveau acută nevoie de militari de carieră. În împrejurările create,
V. Samardac este urgent rechemat de către generalul I. Costaș
din Râbnița și numit în aprilie 1992 la funcția superioară de
Comisar militar raionului Rezina. În pofida importanței
funcției sale și în condițiile declanșării unui adevărat război,
lucrul birocratic cu hârtiile din oficiu nu îl satisfăcea pe deplin
pe experimentatul ofițer. Experiența și cunoștințele sale era
necesar de valorificat pe câmpul de luptă și nu în liniștea
biroului. Lăsând totul baltă, în luna mai 1992 locotenentul-
colonel Viaceslav Samardac se prezintă la punctul general de
comandă din Holercani unde susținut de către colegul său din
școala militară colonelul V. Grosu este numit imediat la funcția
de șef artilerie capul de pod Coșnița.
Până la sosirea sa la Coșnița situația artileriei de pe capul de pod nu era una
strălucitoare. Gruparea de artilerie de care dispuneau apărătorii nu era îndestulătoare
pentru menținerea pozițiilor ocupate, iar cele, de care dispuneau nu erau întrebuințate
rațional. Conducerea platoului dispunea de două baterii de tunuri MT-12 100 mm., o
baterie complexului antitanc SHTURM (ěîćĺň ŞTURM) pe baza de MT-LB, o baterie
complexului antitanc KONKURS pe baza de BRDM-2, două baterii aruncătoare de

9. 9
bombe de 120 mm. Analiza situației create i-a arătat lui V. Samardac, că pentru a
construi o apărare trainică a platoului, dispozitivul de luptă al căruia atingea 10 km. În
lungime și 14 km în adâncime, forțele dispuse sunt insuficiente. În urma unor cereri
insistente către conducerea de vârf ai armatei gruparea de artilerie a fost întărită
suplimentar cu două baterii de obuziere 152 mm., baterie de tunuri de 152 mm și 12
aruncătoare de bombe de 82 mm.
Prin utilizarea artileriei inamicul nu a putut să aducă daune apărătorilor, fiind oprit în
bombardarea pozițiilor apărătorilor și distrugerea caselor locuitorilor din satele
Pohrebea, Coșnița, Pârâta. De obicei, inamicul începea bombardarea pozițiilor
apărătorilor capului de pod noaptea, folosind aruncătoare de bombe, sistemul
antigrindină modernizat și înarmat ALAZANI și periodic piese de artilerie
autopropulsată de 122 mm. Datorită serviciului de cercetare de artilerie foarte bine pus
la punct, țintele inamice erau identificate și neutralizate în urma focului de răspuns. În
urma acestor dueluri de artilerie a fost nimicită o baterie inamică de aruncătoare de
bombe și un BTR-70. Apogeul activității grupului de artilerie cade pe luna iunie, când
datorită focului concentrat de artilerie a fost zădărnicită ofensiva inamicului și impuse
spre retragere trei tancuri care din poziții acoperite au deschis focul asupra statului
major al platoului. Situat în grădinița de copii din Coșnița. Aceasta este doar o parte din
episoade de аpărare cap de pod Coşniţa. De menționat este faptul, că pe întreaga
perioada de luptă artileriștii nu au avut pierderi în efectiv și tehnică din dotare.
După terminarea conflictului transnistrean, deja colonelul V. Samardac este numit în
funcția de șef artilerie Brigada 2 infanterie motorizată cu sediul în Chișinău, contribuind
decisiv la formarea acestei mari unități din cadrul Armatei Naționale. Pe parcursul
recepției armamentului de la regimentul 300 parașutiști a împiedicat furtul de către trupe
rusești 3 mașini de luptă de comandament artilerie, întregului complet de piese de
schimb, scule și accesorii de la sistemul de artilerie NONA, o mare cantitate de lovituri
de artilerie.
La solicitarea comandamentului Departamentului
Trupelor de carabinieri în martie 1993 este transferat
la funcția de șef de stat major brigada 2 carabinieri, iar
din mai 1996 se află în rezervă, continuând lucrul
activ și imens printre tineretul premilitar în vederea
educației lor patriotice.
Prin Hotărârea Președintelui Republicii Moldova nr.
152 din 13 martie 2012 pentru bărbăție, curaj și spirit
de sacrificiu manifestate în lupta pentru apărarea
suveranității și integrității Republicii Moldova
colonelul Viaceslav Andrei Samardac a fost decorat cu
ordinul Ștefan cel Mare.