3. “Nu numai deosebirile, dar contradicţiile şi
chiar conflictele dintre generaţii sunt un
fenomen firesc.”
(Generaţie si continuitate)
“…există iluzii statice care sunt idoli
şi iluzii dinamice care sunt idealuri.”
(Mihai Ralea)
“…există o formă foarte paradoxală
şi subtilă a ipocriziei,
care ajunge să se confunde cu sinceritatea.”
(Curajul talentului)
4. ALEXANDRU PALEOLOGU
SIMŢUL PRACTIC
“Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale
injurii pot străluci cu o lumină de vitralii
dacă cel care înjură e un om de onoare.”
(Despre invectivă)
“Invectiva e un fapt de mare artă numai
dacă e şi unul
de mare conştiinţă.”
(Necesitatea polemicii)
5. ALEXANDRU PALEOLOGU,
SIMŢUL PRACTIC
“Arta nu are nevoie de „nivel estetic‟:
are nevoie de gust, ceea ce înseamnă
libertatea şi siguranţa spiritului,
dar acea libertate sporită
prin educaţie şi disciplină.”
(Nivel estetic)
“E bine să ştim că mediocrităţile
pot fi uneori „interesante‟,
dar oamenii superiori sunt superiori
prin exemplaritate,
deci printr-o mare cuprindere omenească.”
(Ispita jurnalului)
6. ALEXANDRU PALEOLOGU,
SIMŢUL PRACTIC
“Negaţia e o funcţie esenţială şi
indispensabilă a inteligenţei; fără
ea nu s-ar putea înţelege nimic.”
(Despre negativism)
“E mult mai uşor să pari inteligent
negînd şi contestînd
decât admirînd.”
(Despre negativism)
7. ALEXANDRU PALEOLOGU,
SIMŢUL PRACTIC
“Tot ce e expresie a spiritului uman
rezistă prin stil şi numai prin stil.”
(M. Ungheanu: Pădurea de simboluri)
“O mare literatură se face cu o mare
proză.” (Poezia si proza noastră de azi)
“Nici o cultură nu poate fi cunoscută şi
judecată în ea însăşi, ci numai pe plan
universal.” (Necesitatea locului comun)
8. ALEXANDRU PALEOLOGU,
SIMŢUL PRACTIC
”Gustul victoriei
şi demnitatea înfrângerii
sunt de milenii un principiu de
educaţie şi totodată o exaltare
primordial-umană.”
(Sentimentul agonal)
9. ALEXANDRU PALEOLOGU,
SIMŢUL PRACTIC
“Absolutul este o vocatie a raţiunii.
Unde nu e raţiune, nu e nici absolut.
El este ispita cea mare a spiritului
şi deci şi vinovăţia lui,
fără de care
nimic nu are nici sens, nici valoare.
E felix culpa.”
(Vinovăţia spiritului)
