MONOGRAFIA COMUNEI RÂCA

1. Profesor ION IONESCU
O localitat e din Câmpia Găvanu-
Burdea:
RÂC A
STUDIU MONOGRAFIC
ISTORICO - SOCIO - LINGVISTIC
RÂCA 2003
1
1

2. 2
2

3. Motto :
Satul însuşi - vorbesc de satul civilizat -
trebuie
sã- şi cunoascã trecutul, sã se cunoascã pe
sine,
ca, prin con ştiinţa de sine şi de destinul
sãu, sã
îşi înţeleagã mai bine şi nevoile de prezent
şi
posibilitã ţile de viitor şi, în acţiunea sa de
proprie
ridicare, sã pãşeascã sigur, cu încredere şi
curaj,
ambi ţionându- se a câştiga timpul pierdut.
Ion
Mihalach e
3
3

4. C U P R I N S
Cuprins ..............……………………………………………………. 3
Prefaţă ……………………………………………………………… 4
1.- Localitatea Râca imortalizată în romanul Moro m e ţ ii
…………. 5
2.- Puţină istorie ………………………………………………………. 7
3.- Teleormanul şi Argeşul - vetre ale civilizaţiei muntene
………. 11
4.- Începuturile primelor aşezări din evul mediu ………………….
15
5.- Scurtă prezentare a centrului de comună - satul Popeşti
……… 17
6.- Râca şi Bucovul - cadru geografic ……………………………… 19
7.- Istoricul satelor - privire generală şi puţină statistică …………
21
7.1.- Râca - cadru istoric …………………………………….…. 24
7.2.- Bucov - cadru istoric ……………………………………… 31
8.- Localitatea Râca în confruntare cu istoria ……………………...
33
9.- Localitatea Râca în anii comunismului 1945 – 1989 ……….…
38
10.- Economia localităţii …………………………………………….. 42
10.1 - Gospodăria ţărănească …………………………………… 42
10.2.- Hanuri, cârciumi, prăvălii, cooperative ………………….. 46
10.3.- Banca populară …………………………………………… 48
10.4.- Târguri ……………………………………………………. 48
11.- Cultura …………………………………………………………… 49
11.1.- Biserica …………………………………………………… 50
11.2.- Învăţământul ……………………………………………… 55
11.3.- Căminul cultural ………………………………………….. 66
11.4.- Medicina ………………………………………………….. 66
11.5.- Îmbrăcămintea şi costumul popular ………………………. 67
11.6.- Sărbători, obiceiuri, folclor ……………………………….. 68
11.7.- Caracteristici de limbă …………………………………… 78
11.8.- Toponime ………………………………………………… 78
11.9.- Cete şi jocuri de copii ……………………………………. 81
12.- Personalităţi legate de Râca ……………………………………. 85
4
4

5. 12.1.- Personalităţi din viaţa localităţii Râca ………………..…..
86
12.2.- Personalităţi afirmate pe alte meleaguri …………………
86
12.3- Personalităţi care au vizitat localitatea Râca ……………..
88
13.- Cinstire eroilor neamului: …………………………………… 93
14.- Anexe: ………………………………………………………….. 94
1) Cartea domnească a lui Vladislav Voivod al III-lea …………
95
2) Hrisovul lui Radu Mihnea Voevod, din 1615 ………………. 96
3) Hrisovul lui Radu Mihnea Voevod, din 1621 ………………. 98
4) Extras din statistica de la 1810 ………………………………. 99
5) Testamentul serdarului Teodorache Râculescu, 1830 ..………
100
6) Neamuri ……………………………………………………… 103
7) Eroi ai neamului originari din Râca (liste) …………….……
104
8) Personalităţi legate de Râca (liste) ……………………….…. 105
9) Folclor local ……………………….……………………….... 110
10) Hărţi, fotografii …………………….……………..………….
15.- Note după redactarea monografiei
15.1 - Extrase din Marele Dicţionar al Românie i de George
Lahovari, I. C.
Brătianu şi Grigore Tocilescu
15.2 - Din notiţele învăţătorului Atanase Penescu
16.- Bibliografie …………………………….…………….…………. 114
5
5

6. P r e f a t ã
A te ocupa de o aşezare precum Râca , pierdută pe
harta ţării, e un prilej de reflecţie. Căci o ţară nu e alcătuită
numai din marile aşezări urbane şi rurale, ci şi din micile aşezări
de unde a ţâşnit, la începuturi, viaţa.
Am preferat să denumesc Râca cu termenul de localitate ,
căci, de- a lungul istoriei, a fost când davă, când cătun , când sat ,
când comună , făcând parte din diverse unităţi administrative.
De asemene a, mă feresc să- mi numesc lucrarea
monografie din simplul motiv că n-are unitatea unei astfel de
lucrări. Este mai degrabă un studiu istorico- socio- lingvistic al
acestor meleaguri şi nu numai al lor, ci al întregii zone
cuprinzând nordul judeţului Teleorman şi sudul judeţului Argeş.
În lucrare am cuprins şi satele Bucov şi Adunaţi drept
componente ale localităţii Râca (Râca Nouă şi Râca Veche ),
deoarece ele au constituit multă vreme o unitate teritorial -
administrativă.
Încă de la început, m- am confruntat cu lipsa de documente
istorice. Cauza este răutatea timpurilor, dar se află şi - vorba lui
Iorga - în nepăsarea oamenilor care n-au reuşit să păstreze
vechile urice dăruite de domnitori pentru a- şi apăra moşia cu
ele.
Un ajutor preţios l-am primit din partea învăţătorului
Athana si e Pene sc u care mi- a pus la dispoziţie monografia lui
în manuscris şi două acte din anul 1525, din timpul domniei lui
Vladislav- Voivod al III-lea.
Alte izvoare au fost tradiţia orală, povestită de bătrânii
satului, şi cercetările pe teren, timp de aproape 50 de ani,
întreprinse de subsemn atul.
Nu am reuşit să cercetez Arhivele Statului în căutarea de
noi documente şi mi-e teamă că nu mai am timpul s-o fac, am
depăşit 60 ani de viaţă. Las loc generaţiilor viitoare să caute
isvoarele începuturilor noastre şi să le dea în vileag. De
asemen e a, las loc unei mai bogate iconografii (fotografii, schiţe
şi hărţi) pe care eu am strâns- o în pripă şi cam neglijent.
Lucrarea se adresează atât localnicilor, cât şi celor
interesaţi de trecutul istoric al acestor meleaguri. Pe cei care au
documente şi informaţii suplimentare interesante sau observaţii
critice îi rog să mi se adreseze.
Importanţa lucrării rezidă în faptul că este prima
tentativă a unui studiu istoric al zonei acestor localităţi din
6
6

7. Câmpia Găvanu - Burdea , situată la nord de marea Câmpie a
Burnasului.
Dând la iveală această lucrare, pun în mâna generaţiilor
viitoare un trecut îngropat în uitare, demn de cunoaştere, care
va lumina prezentul, dar, mai ales, viitorul.
Autorul
Rîca, 1 martie 2003
7
7

8. Capitolul 1
L O C A L I T A T E A R Â C A 1
- IMORTALIZATA DE MARIN PREDA
îN ROMANUL < MOROMETII ”
Localitatea Râca, în trecut, a făcut parte mult timp din
comuna Siliştea- Gumeşti, judeţul Teleorman, localitatea natală a lui
Marin Preda.
Dacă Humuleştii au fost imortalizaţi de Ion Creangă în ale sale
“Amintiri din copilărie” , ori Ipoteştii de Mihai Eminescu în poezie,
câmpia şi satul Siliştea- Gumeşti au rămas, întru eternitate,
imortalizate de Marin Preda în romanul său, “Moromeţii”.
Romanul “Moromeţii” este, în primul rând, o monografie a
acestor locuri, ce descrie amănunţit satul şi împrejurimile lui, fiziologia
oamenilor, obiceiurile lor, limba pe care o vorbesc, proverbele,
zicătorile, înjurăturile locale etc.
Râca , înscriindu- se în aceeaşi arie monografică, este adesea
amintită în roman, mai ales în cel de al doilea volum. Vom exemplifica
acest lucru doar cu câteva episoade.
Un prim episod (când Ilinca face aluzie la calul lui Ilie Moromete -
Rozinata lui - cum o numeşte ea) descrie drumul făcut de cal pe
marea câmpie:
- Ce Rozinată? zise Ilinca.
- Mârţoaga aia pe care mergea călare.
- Nu era mârţoagă, că era cal bun, zise Moromete, dar slăbise
cum îţi spuse şi fata asta, din pricină că dădea mereu târcoale, uite
aşa, cât e câmpia de mare, o lua pe la drumul- de- fier, pe la Ciolăneşti,
1
Referitor la utilizarea, în limba română, a 2 semne grafice pentru acelaşi sunet - â în
interiorul cuvintelor şi î la extremită ile lor - men ionăm că aceasta este norma actuală,ț ț
readoptată de Academia Română în 1993 (?), într- un climat de pozi ii contradictorii, atâtț
în rândul specialiştilor, cât şi în rândul popula iei. Destul de multe personalită i, cercuriț ț
cultural- ştiin ifice şi publica ii nu recunosc valabilitatea şi corectitudinea acesteiț ț
reîntoarceri la normele existente până în deceniul al VI-lea (atunci, Academia RPR
uniformizase folosirea unui singur semn grafic, î ), considerând- o ca una din exagerările
curentului latinist, manifestat în secolul al XIX-lea şi combătut de marii noştri înaintaşi.
Oponen ii sus in utilizarea unui singur semn grafic -ț ț î - atât pentru simplificarea scrierii,
cât şi din ra iuni istorice şi lingvistice, arătând că vocala respectivă s-a ob inut în timpț ț
atât prin închiderea vocalei a , cât şi a vocalei i.
În ceea ce priveşte originea latină a limbii române, există, de asemene a, unele
pozi ii şi teorii istorice (româneşti şi străine) privind originile carpatice ale civiliza ieiț ț
indo- europene, astfel că limba română apare ca preexistentă cuceririi romane, limba
română veche fiind la originile limbii latine şi nu invers.
Deşi înclinăm către argumentele lingvistice ale utilizării unui singur semn grafic, î,
din respect fa ă de <lege”, vom aplica norma ortografică recomandată de Academie, cuț
excep ia numelor localită ilor, pentru care este necesară o hotărâre de guvern pentruț ț
adaptarea ortografierii lor la noua normă recomandată de Academie, precum şi cu
excep ia citatelor.ț
8
8

9. ocolea Cotigioaia şi te pomeneai cu el pe drumul de la Râca, prin
Pământ uri 2
Un al doilea episod, care aminteşte de Râca , se referă la iubita
lui Ilie Moromete, Fica, născută în Râca :
Era sora mai mică a primei lui soţii, una Fica, femeie încă tânără,
despre care numai Ilinca ştia de mulţi ani că, deşi măritată şi mamă a
doi copii, gândul ei fusese totdeauna la Moromete, mărturisit doar
fetei lui prin întrebări care nu se schimbau (<ce mai face, Ilinco, tac-
tău?”), când fata se ducea pe la Râca , parcă anume, dintr- o
curiozitate precoce, acoperită de inocenţa vârstei, ca să afle dacă
mătuşa ei continuă să ţină la tatăl ei în ciuda trecerii anilor 3
.
Un al treilea episod îl prezintă pe Moromete bolnav, iar familia
bârfindu- l:
Asta ţinea el (Moromete n.n.) minte, că n-a fost un an de când
s- a dus pe jos la Râca şi că o să- şi revie el şi s-o vadă iar pe Fica ... 4
Aş dori să amintesc că toponimia împrejurimilor satului este
identică cu topinimia din roman: există localităţile Atîrnaţi, Balaci
(unde se ducea Birică după fete), Burdeni, Ciolăneşti, Căţeleşti,
Cotoceşti, Miroş, Mozăceni, Măldăieni, Pereţi, Popeşti- Palanca,
Răteasca , Râca, Smîrdioasa, Turnu, Tătărăşti, Udupu (unde se
tratează Boţoghină de piept), Vîrtoapele, Zîmbreasca etc. De
asemene a, Pămînturi (care apare şi ca titlu de nuvelă în <Întâlnirea
din Pămînturi”) este câmpul dintre Râca şi Siliştea- Gumeşti, unde
mergea Niculae cu oile şi unde Ilie Moromete primise un lot de opt
pogoane, iar Cotigeoaia denumeşte câmpul şi pădurea dinspre sud de
sat.
Calitatea monografică a romanului se întemeiază nu numai pe
eforturile de cuprindere a vieţii întregului sat, ci şi pe percepţia de
detaliu. Jocul căluşului şi jocul copiilor de- a şotronul şi de- a bobicul,
ineluşul seara la clic (sau furcărie), formele de ritual din timpuri
străvechi (spălatul picioarelor de Rusalii), obiceiuri legate de viaţa
omului (naşterea, botezul, dragostea, nunta, înmormântarea,
parastasul), pregătirile pentru secerat, desfăşurarea treieratului,
scene de folclor local (bocete, blesteme, ielele, imprecaţii, ghicitul cu
bobi) sau coptul porumbului şi al dovleacului pe islaz, fluieratul fetelor
la poartă, ieşirea fetelor cu flăcăii în tindă - toate aceste realităţi sunt
captate magistral în roman, petrecându- se într- o permanentă
revărsare de energie.
Limba moromeţilor e limba satului - elememtul cel mai autentic
pătruns în ţesătura romanului. Sunt puse într- o nouă lumină aspecte
ale graiului muntenesc: închiderea vocalelor e la i în poziţie posttonică
în silabe duble (zilili) sau e la ă (dăschide ); dispariţia fricativei palatale
surde, h (oţi, ai, Miai); sinereza (p-atâta, p-acolo ); terminaţiile -chii,
-ghii a substantivelor feminine la genitiv şi dativ (Ghichii, Aurichii,
2
Marin Preda - Morome iiț , Editura Cartea Românească, vol. II, p.309
3
Marin Preda - op. cit, pag. 502
4
idem, pag. 564
9
9

10. Fichii); substantivarea adjectivelor care denumesc însuşiri negative
(borţoaso, blegule, colţat, chiorule, dosăditule, măgăreaţo, nebuno,
prostule, pârlito, tâmpito, zăpăcito, poanco, ţâcnito, prăpădito etc.);
prin fenomenul, cunoscut, al <interdicţiei de vocabular”, cuvintele
iradiază, ca şi în limba lui Creangă, numeroase sinonime (pentru
<dracu”: naiba, iacacine, satana, cinenutrebuie, cinenupoate etc.);
poreclele sunt nişte micromituri (Ouăbei ˆ ouă bei, Zdroncan
zdroncănea blănile patului când era mic, Guica guicea, Cârcâdaţ este
numele unui joc de- a pitita, etc.); numele personajelor este un
caleidoscop de sonuri rare, cu care sunt porecliţi oamenii; Alboaia,
Albui, Besensac, Busuioc, Bibina, Bâlţoi, Bâznac, Cochiţu, Ciocotă,
Crâşmac, Dimir, Gogonaru, Isosică, Împuşcatu, Pisică, Paţac,
Sfărfâlică, Scămosu, Tâbârgel, Troscot, Usturoi, Valache etc.; folosirea
proverbelor şi zicătorilor locale precum: numai un câine e scurt de
coadă; la o fată mare şi-un măgar zbiară ; umblă câinii cu covrigii-n
coadă ; tai frunză la câini ; dau din coadă să ies din iarnă ; stare- ai
bumbeni !; a da acatiste ; a da dosul ; aştezău (<aşa să- ţi ajute
Dumnezeu !”) ; a-i da nas ; a-i beli pielea ; a lua câmpii ; a-i veni
sorocul ; a beli fasolele ; a pune lacăt la căţea ; a le tăia ţeasta etc.
Înjurătura, ca formă de comunicare socială, a fost captată
magistral în roman, la adevărata ei funcţie şi strălucire. Autorul a prins
magistral tonul capricios şi aţâţător al înjurăturilor, cu întorsăturile
cele mai imprevizibile pe portativul scriptic, de la Rai până la
dumnezei şi îngeri.
De provenienţă locală sunt şi apelative ca bâta, bâtu, bia, fă, fa,
ţaţa, gâga, ga, surată, nene, neică, neiculiţă, nică, tuşă, unchiule etc.
şi chiar vocabularul din ţesătura romanului: dulamă, flanelă, ţoale,
aba, bariş, crepdeşin, scurteică, strachină, tigaie, prag, firidă, podişcă,
chichiţa, tălpici, sopron, odaie, bătătură, iesle, parmalâc, târn,
boboroadă, batiştoară, poliţă, pârleaz, cergă, răşchitor, gropan,
covergă, ţest, jijeu, a se arămi, percitor, fonciire, daravelă, a dăula,
rumânul (cu sensul de “bărbatul meu”), leliţă, vadră, clic (< furcărie” ),
linie şi altele
Numele Moromeţilor are o mare vechime pe aceste meleaguri.
Am găsit în podul primăriei Bucovu un act din 1834, în care se spune
că “s-au logodit şi s-au cununat mirele Dumitru sin Marin
Morom e t e , locuitor în satul Bucovu cu numita mireasă, Dobra 5
...”
Marin Preda împrumută acest nume din satul nostru şi-l pune
chiar ca titlu romanului său.
Am ţinut să reamintesc toate aceste fapte pentru că ele ţin şi de
monografia satului Rîca , iar cititorul le poate găsi magistral folosite în
ţesătura romanului Morom e ţii.
5
Act de cununie al lui Dumitru sin Moromete - copie autentificată de primăria Bucov la
23 februarie 1909
10
10

11. Capitolul 2
P U I N Ă I S T O R I EȚ
Pe aceste meleaguri, a existat o civilizaţie străveche,
milenară, lucru demonstrat prin uneltele găsite din paleolitic, mezolitic
şi neolitic (ciocane, topoare, pumnale, arme din silex şi os, cioburi de
ceramică. Nu numai că a existat din vechime, dar s-a demonstrat, prin
dovezi arheologice, şi continuitatea acestei civilizaţii, iar studii
europene din ultima sută de ani acreditează ipoteza că însuşi leagănul
civilizaţiei indo- europene este în Spaţiul Carpatic 6
.
6
O ipoteză tulburătoare îşi face loc pe scena ştiin elor istorice, conform căreiaț leagănul
civiliza iei indo- europ e n e este Spa iul Carpatic.ț ț Dintre multele surse literare de
specialitate, re in aten ia asupra câtorva dintre cele mai importante.ț ț
Pornind de la inventarierea datelor arheologice de pe continentul european şi
stabilind ştiin ific dinamica apari iei vetrelor de locuire,ț ț Marija Gimbuta s (Civiliza ie şiț
cultură, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1987), profesoară la Universitatea California din Los
Angeles, constată indubitabil că, acum 7.000 de ani, nu existau urme de locuire decât în
Spa iul Carpatic şi pericarpatic (restul Europei fiind o imensă pată albă), spa iu pe careț ț
ea îl denumeşte Vechea Civiliza ie Europeanăț (substitut al termenului de <indo-
europenism”) .
La aceeaşi concluzie au ajuns savan i de la Universitatea din Cambridge - darț
pornind dintr- o altă direc ie - şi au realizat cel mai complet cadru al determinăriiț
Spa iului Carpatic drept spa iul în care s-au format arienii (indo- europenii). Este vorba deț ț
analizarea informa iilor străvechi cuprinse înț căr ile vediceț , cele mai vechi monumente
literare ale umanită ii; analizând flora şi fauna descrise înț Vede , ei şi-au formulat astfel
concluzia (vol. I, pag. 68 din The Cambridge history of India, 1922, 8 volume): arienii
primitivi (indo- europenii, n.n.) locuiau într- o zonă “delimitată la est de Carpa iț , la sud
de Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Bðhmer Wald, şi, la nord, de către Erzgebirge
şi mun ii care fac legătura cu Carpa ii.ț ț
De ce civiliza ia Europei a început în Spa iul Carpatic ?ț ț
Un prim răspuns este legat de climă, cu referire la repetatele glacia iuni care nuț
au atins latitudinea Carpa ilor; din acest punct de vedere, via a s-ar fi putut dezvolta înț ț
tot sudul Europei. +i totuşi, existen ă umană socială primitivă nu s-a descoperit decât înț
Spa iul Carpatic, iar răspunsul la acest aparent paradox îl formuleazăț Gabriel
Gheorgh e în articolul Sarea un criteriu pentru regîndirea istoriei (Getica, tom I, nr. 1-2,
pag. 49 - 88), în comunicarea ştiin ificăț Spa iul Carpatic - începutul civiliza iei europene ?ț ț
(Simpozionul interna ionalț Civiliza ie şi geopolitică în Bazinul Carpatic,ț Bucureşti,
Academia Română, 11 - 12 oct. 1999) şi în studiul Carpa ii, <solni aț ț > Europei (în cartea
Studii de cultură şi civiliza ie româneascăț , Bucuresti, Funda ia Gândirea, 2001). Încă dinț
cartea Arta culinară - Mică enciclopedie practică (Bucureşti, 1982), el a sesizat că
prezen a sodiului (Na - element al sării, NaCl) este extrem de redusă în alimenteleț
vegetale, astfel că, pentru asigurarea necesarului vital de sodiu, este necesar un aport
de sare ca atare. Referitor la rolul sodiului (ca sare), Gabriel Gheorgh e citează,
renumite publica ii ştiin ifice, în special americane:ț ț <Fără sare, organismul intră în
convulsii, paralizie, moarte”; <În America timpurie, se ştie că ierbivorele străbăteau
sute de mile ca să lingă sare”; <După multe genera ii, numai acei oameni auț
supravie uit care au putut să- şi conserve destul sodiu pentru o bună sănătate. Ceilal i auț ț
murit ”. El apreciază că sodiul (ca sare) reprezintă o condi ie naturală extraistorică, darț
fără care desfăşurarea istorică nu poate fi explicată. Fără sare, deci, nu poate exista
via ă. În toată Europa, numai în Spa iul Carpatic se găsesc peste 300 de masive de sareț ț
la suprafa a soluluiț , uşor accesibile, şi peste 2.000 de lacuri sărate, de aceea Gabriel
11
11

12. Din epoca bronzului, s-au găsit urme ale civilizaţiei în Muntenia
de Vest : locuinţe, ceramică, arme de vânătoare, unelte - ex. la
Dobroteşti, Teleorman, Siliştea- Gumeşti, Popeşti .
Epoca fierului este ilustrată prin ceramică, arme, unelte,
podoabe.
Dacii sau geţii (geto- dacii) au constituit un singur popor, ale cărui
civilizaţie şi istorie politică se interferează cu acelea ale Greciei clasice
şi elenistice şi, mai târziu, cu acelea ale Romei. Ei făceau parte din
marea familie a tracilor, care se întindea pe o mare parte a Europei
(de la Bug până în Slovacia şi de la Dunărea mijlocie până în Munţii
Balcani)
Dacii au ajuns la apogeu sub Burebista, când, pentru prima dată,
se unesc într- un singur stat centralizat (82 înainte de Hristos), ca
imperativ faţă de ameninţarea crescândă a expansiunii, pe cale
militară, a Imperiului Roman.
Înaintarea Romei în Peninsula Balcanică aduce legiunile la
Dunăre 7
. Etapa decisivă a confruntării celor două popoare începe în
anul 85, durând aproximativ 2 decenii (până în 106 e.n.). Regele
Decebal, al Daciei 8
, începe să hărţuiască legiunile romane de peste
Dunăre, mai mult ca ripostă faţă de actele de ostilitate ale Romei, dar
Gheorgh e consideră că nu există un singur popor european care să nu fi pornit din
Carpa i sau care să nu fi trecut prin Carpa i... Spa iul Carpatic este, de- a lungul istoriei,ț ț ț
unicul furnizor de sare pentru popula iile ce- au hălăduit sau au locuit pe aceste teritoriiț .
Ca un corolar, a existat o limbă primordială, numită de savan i cu apelativulț
generic indo- euro p e a n a com ună. Gabriel Gheog h e afirmă, într- un amplu studiu
lingvistic, că acea limbă primordială este, în realitate, limba română vech e,
ărănea s c ăț (vezi articolul Româna străveche ˆ indo- europeana comună în Getica , 1992,
tom I, nr.1- 2, pag. 41 - 104) şi realizează o demonstra ie practică într- un alt studiuț
(Getica , tom II, nr. 3-4, 1992, pag. 41 - 104), arătând că prezumtiva rădăcină indo-
europeană <bhor” (după Beneveniste) nu este altceva decât rădăcina pur românească
<bor”, a cărei semnifica ie primară este <hrană“. Cu rădăcina <bor” există 200 cuvinte-ț
temă, 700 unită i lexicale şi 2.000 de cuvinte în limba română, ex.: borcan, obroc,ț
burduf, bordei, brazdă, brânză, borş etc.
După ultima glacia iune, Würm, în mileniul X î.e.n., jumătatea nordică a Europeiț
este eliberată de ghe uri şi are loc o încălzirea generală, cu modificarea întreguluiț
ecosistem european, astfel că transformarea vânătorilor în culegători (ulterior,
agricultori) şi crescători de animale conduce la sedentarizarea popula iei şi concretizareaț
unor forme de organizare socio- familială şi tribală.
Posibilitatea creării rezervelor de hrană duce atât la o creştere explozivă a
popula iei (circa mileniul VI î.e.n.), cât şi la apari ia unor tensiuni şi lupte între grupuriț ț
pentru sursele limitate - totuşi - de hrană. De aici, necesitatea de roire a popula iei...ț
Roirile au leagănul în bazinul Carpatic şi se întind spre vest, sud şi nord, după ce prima
ramură - indiană - se rupe de europeni, migrând în Asia.
În ceea ce- i priveşte pe latini (prezumtivii romanizatori de mai târziu ai dacilor,
conform istoriografiei oficiale), Mac Kendrik însuşi (Pietrele Daciei vorbesc - Bucureşti,
1978, pag 13) arată că prisci latini pătrundeau în Italia, în valuri succesive, abia între
1.400 - 1.000 î.e.n., venind de la Dunărea de Jos , purtând limba dacă, din care se va
compune mai târziu limba latină clasică, pe care o cunoaştem din texte.
Verificarea şi însuşirea acestei ipoteze de lumea ştiin ifică ar conduce la rescriereaț
întregii istorii vechi a civiliza iei umane, iar teoria etnogenezei daco- romane a poporuluiț
român ar deveni perimată.
7
Comisia română de istorie militară, Centrul de studii şi cercetări de istorie şi
teorie militară - Istoria militară a poporului român, vol. I, Editura Militară, Bucureşti,
1984, 439 p.
12
12

13. Traian, împăratul romanilor, hotărăşte să cucerească puternica Dacie.
În urma a două războaie cu sorţi schimbători (101 - 102 şi 105 - 106),
Dacia este cucerită, devenind, în 106, provincie romană.
Stăpânirea romană a durat în Dacia 170 de ani, pe care
istoriografia o consideră drept etapă decisivă în sinteza daco- roamnă,
în cursul căreia s-ar fi format poporul român şi s-ar fi plămădit o nouă
limbă, limba română.
Aproape un mileniu, daco- romanii au fost confruntaţi cu
popoarele migratoare 9
; mai întâi, popoarele germanice (275 - 566),
hunii (375 - 454); urmează slavii (sec. al VI-lea - al X-lea), bulgarii şi
ungurii (aceştia se stabilesc în Câmpia Panoniei). În ultima perioadă
(secolele al X-lea - al XIII-lea), năvălesc pecenegii şi cumanii, se
instalează regalitatea maghiară în Transilvania şi vin tătarii (1241 -
1242), cea mai neagră dintre năvăliri. În această perioadă se
încheagă şi poporul român, în focul acestor confruntări; acum se
stabilesc satele, târgurile, oraşel e şi apar primele formaţiuni
statale .
Popoarele germanice au rămas pe teritoriul nostru aprope trei
sute de ani; de la ei am împrumutat cuvântul < a cutropi” primul
cuvânt de groază auzit de băştinaşi.
De la gepizi ne- a rămas cuvântul < căpcăun” (<mâncător de
oameni> în mitologia populară).
Convieţuirea cu slavii a durat aproape cinci secole şi a lăsat urme
adânci în viaţa noastră. Deşi asimilaţi, la timpul lor, slavii au venit ca
stăpâni peste un popor rustic, vlăguit de migratori. Ei i-au deposedat
pe băştinaşi de pământuri şi i-au rumânizat ; pentru ei, < rumân”
însemna ţăran neliber, <calic>, sau sărac, nicidecum de origine
romană. Au pus mâna pe pământuri şi şi-au impus toponimia: Bucov ,
Vlaşca, Vlăsia, Craiova, Ialomiţa, Slatina etc. < Voinicul” nostru vine
din <războinicul> lor (voiná ˆ luptă); < babă“, <nevastă“, <ibovnic” -
de asemenea le-am împrumutat de la ei, iar, în onomastică, ne- au
rămas nume ca Dan, Vlad, Pârvu, Radu, Dobre, Dragomir, Tihomir,
Vlaicu, Vladislav etc.
Deşi românii erau creştini de când se ştiu, biserica face slujbe în
slavoneşte; aşa am împrumutat cuvinte ca: < utrenie’, <vecernie”,
<maslu”, <a blagoslovi”, <vlădică>, <stareţ”, <rai”, <iad” etc. Din
biserică, limba trece în cancelaria domnească; de la < juzii”
dacoromani, s-a trecut la < cnejii” şi < voievozii” slavi, care împărţeau
dreptatea în timp de pace şi conduceau oştile pe timp de război. De
altfel, limba slavă s-a păstrat ca limbă oficială până prin secolul al
XVII-lea.
8
Mircea Bujoreanu afirmă (Paranormal , Bucureşti, nov. 1999, nr. 44) că adevăratul
nume al lui Decebal era Diurpaneus, cuvântul decebal ar desemna func ia lui în stat,ț
aceea de suveran. El preia informa ia din cartea inginerului hotarnicț N. Miulescu < Da
Ksa, God’s Country” (Milano, ed. Nagard, 1975), alături de alte câteva exemple: Da
Ksha ˆ |ara Zeului ˆ |ara lui Dumnezeu ---> Dacia ; Decebal ˆ Da Ksi Dal sau Baal ˆ
Suveranul |ării; Decen e u ˆ Da Ksi Neu ˆ În eleptul din |ara Zeuluiț
9
Constantin C. Giurăscu, Dinu C. Giurăscu - Istoria românilor , vol. I, Editura
+tiin ifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, capitolulț Migra ia popoarelor.ț
13
13

14. Avarii şi, mai ales, slavii, i-au pus pe localnici la muncă. Ei le
spuneau: <semăn aţi şi seceraţi, noi vă luăm numai o parte din
produse! > .Băştinaşii plăteau < dijmă“ (dare) < boierilor” (adică
slavilor) şi făceau anumite munci (< robotă“ ).
Pecenegii şi cumanii, de origine turcică, au năvălit pe
meleagurile noastre cam prin secolul al XI-lea. Ei preferau câmpiile
întinse, unde- şi păşteau turmele. Ei s-au instalat în Buceag, Bărăgan şi
Câmpia Burnasului, în Teleorman. În cei peste 300 de ani, ne- au
rămas de la ei nume în toponimie, onomastică şi cuvinte în limbă:
pădurea Peceneaga (Brătea), pârâul şi satul Peceneaga (Tulcea),
Muntele Picinegu (Muscel), Pecenişca (Caraş), Pişineaga (Haţeg),
Bărăgan, Burnas, Teleorman, Caracal (ˆ <cetatea neagră >),
Caraiman, Cozia, Vadul Cumanului, Valea Comancii (Teleorman),
Comanca (în Argeş şi în Vâlcea), Tîncăbeşti (Prahova) , Basarabă (ˆ
<părinte”, <cuceritor” sau <stăpânitor”), Odaia- Veche, Odaia
(comună) , Odăile, Suhaia, Săiele, Cîşlele, Segarcea, Căcănău,
Caraoman, Caramaleşti (azi, Popeşti), Cîrloman sau antroponimice
precum: Coman, Comănescu, Comăneşteanu, Caramanlîu etc.
Cu anul 1241, a început năvălirea tătarilor, cea mai neagră
dintre năvăliri. De neam mongol, buni călăreţi şi arcaşi, tătarii erau
iscusiţi în războaie, folosind diferite vicleşuguri şi având regi viteji şi
cruzi.
În 1241, armata lui Batu- han, trecând prin sabie ţinuturile pe
care se găsesc acum Rusia, Polonia şi Germania, se îndreaptă asupra
Ungariei şi ţinuturilor noastre. Ungurii se opuseră cu înverşunare, dar,
după o luptă aprigă, armata faimosului Bela al IV-lea fu nimicită la
Sajo, la nord- est de Buda, regele ungur însuşi abia scăpând cu fuga.
După ocuparea Budei, tătarii înaintară pe coasta dalmată, dând foc
oraşelor şi ucigând sau înrobind locuitorii.
Pentru a ajunge însă în Ungaria, un corp de armată, condus de
Cadan, străbătuse Transilvania de nord, ocupând pe rând principalele
localităţi: Rodna, Bistriţa, Dej, Cluj, Zalău, Oradea, Baia Mare, iar o a
doua armată, sub comanda lui Buri trecuse Siretul în sudul Moldovei şi
răsăritul |ării Româneşti, aflată sub stăpânire cumană, pătrunzând în
Transilvania prin pasul Bran. De menţionat că cronicile tătare nu
indică prezenţa armată sau administrativă a ungurilor pe teritoriul
Transilvaniei, aşa cum susţine istoriografia maghiară actuală.
Un al treilea comandant tătar, Budjek (sau Budzik), a străbătut
Muntenia şi a bătut poporul ulag. Tătarii au prădat satele din Cara
Ulag (Olah) - adică <Valahia Neagră>, cum o numiseră ei după
aspectul întunecos al pădurilor prin care fuseseră nevoiţi să treacă - şi
apoi s-au retras cu o pradă uriaşă şi cu sumedenie de oameni în robie,
pătrunzând în Transilvania pe Valea Oltului.
Năvălirea tătară a fost cea mai cumplită năvălire pe care a
cunoscut- o Ungaria şi, chiar, Europa. Pentru istoria noastră, aceasta a
avut şi o latură bună: a slăbit statul ungar, oprind înaintarea
ungurească spre răsărit; din ciocnirea tătarilor cu ungurii a câştigat
14
14

15. populaţia română, căci s-a obţinut răgazul necesar pentru ca românii
să- şi întemeieze micuţele lor state - Principatele. De altfel, mai târziu,
în războiul purtat la Posada, în 1330, de Basarab I, întemeietorul |ării
Româneşti, împotriva ungurilor, voievodul român a fost chiar ajutat de
tătari, război în care ungurii au fost învinşi, iar |ara Românească şi-a
câştigat independenţa.
Parte din ţinuturile noastre au rămas sub stăpânirea tătarilor
până la întemeierea Principatelor, nu ca ocupaţie, ci ca obligaţie de a
le plăti dijmă din vite, grâne şi, uneori, ajutându- i cu soldaţi în
incursiunile lor războinice. Tot ei aduc pe ţigani în ţinuturile noastre,
folosindu- i ca meşteşugari în prelucrarea fierului. De la tătarii rămaşi
sub stăpânirea românească, provin robii tătari, sălaşurile de tătari
dăruite mânăstirilor de domnitorii autohtoni. De atunci a rămas,
probabil, şi satul Tătărăşti , sat format din robi tătari, cu sălaşele lor pe
Valea Teleormanului, sat dăruit de Alexandru cel Bun mănăstirii
Glavaciog (?), precum şi satul Palanga din comuna Popeşti.
De- abia după retragerea tătarilor (sec. al XIII-lea), putem vorbi
de o stabilitate relativă a localităţilor. Când ungurii vin în Transilvania,
ei găsesc aici ducat e (voivodat e ) ale populaţiei băştinaşe, ca forme
de organizare statală.
|ara voievodului român Seneslau, în stânga Oltului, cuprindea
regiunea muntoasă şi şesul Munteniei vestice (Argeşul, Muscelul,
Dâmboviţa, Oltul, Teleormanul, Vlaşca şi Prahova). Diploma Ioaniţilor
(1247) recunoaşte că cnezatele Litovoi şi Seneslau rămân românilor
aşa cum le-au ţinut ei până acum.
Capitolul 3
T E L E O R M A N U L I A R G E U LȘ Ș
- VETRE ALE CIVILIZA IEI MUNTENEȚ
Localitatea Rîca se află la extremitatea de sud a judeţului
Argeş şi la cea de nord a judeţului Teleorman, făcând trecerea între
dealurile Costeştilor şi Câmpia Burnasului, cam la jumătatea drumului
Popeşti - Căldăraru.
Istoria localităţii este - cea mai mare parte a existenţei ei - legată
de judeţul Teleorman, iar, din 1956, de judeţul Argeş. De aceea, vom
insista mai mult asupra judeţului Teleorman.
Istoricul judeţului Teleorman este învăluit în mister, din moment
ce a fost denumit abia de cumani, la venirea lor prin 1057. Studiind
Codex cumanicus, 1301 (un fel de dicţionar cumano- latino- persan, de
15
15

16. aproape 3.000 cuvinte), constatăm că acest popor făcea parte din
familia turcilor. Stăpânirea cumanilor pe aceste meleaguri durează
vreo 200 de ani, până la venirea tătarilor în 1241, ţara numindu- se un
timp şi Cumania.
Să nu fi avut aceste meleaguri nici o denumire până la venirea
lor ? Să fi fost aici o curată sălbăticie, din moment ce ei au numit
locurile cu cuvintele Deli-Orman , adică <pădure deasă, nebună“,
pădure ce făcea parte din întinsa pădure a Vlăsiei (faimoşii codri ai
Vlăsiei, adică ai Vlaşcăi, ai Vlahilor ˆ ai românilor)
Iată ce scrie Bogdan Petriceicu Hasdeu în Originile Craiovei :
<Districtul Teleorman conservă până astăzi un nume curat cuman:
după fonetica turcă, ar fi Deli- Orman, adică <pădure deasă>,
literalmente <pădure nebună“. Aşa se chiamă, între altele, o pădure
din Dobrogea. După fonetica cumană, turcului d iniţial îi corespunde
totdeauna t, încât Deli-Orman trebuie să ne apară aci sub forma Teli-
Orman ” Aşadar, la venirea turcilor, d iniţial devine t şi localitatea se
numeşte Teleorman. Acest fapt este confirmat şi de Alexandru
Xenopol în Istoria Românilor şi de toţi istoricii de până astăzi.
Ca judeţ dunărean, Teleormanul a fost, atât în vechime, cât şi
după aceea, o adevărată poartă pe unde s-au produs fie năvălirile
barbare, fie - mai târziu - războaiele cu turcii şi chiar năvălirea şi
prădarea oraşelor şi satelor noastre de către bulgari în 1916.
Una din explicaţiile acestor năvăliri şi războaie este următoarea:
Dunărea, hotarul de sud al judeţului, este, la Turnu Măgurele, cu mult
mai îngustă şi, deci, mai uşor de traversat. Teleormanul favoriza orice
năvălire şi cu <pădurile lui nebune” astfel că năvălitorii pătrundeau
mai uşor în interiorul ţării, jefuiau şi prădau, apoi se ascundeau cu
prada în pădure.
Însemnele Teleormanului erau, încă înainte de rotunjirea produsă
în 1845 10
, <trei oiţe” pe fond albastru, dovadă că, la începuturi,
oamenii acestor meleaguri au fost mai întâi păstori şi, apoi, agricultori.
Judeţul este cunoscut şi de câţiva străini, printre care episcopul
Paul de Alep, Macarie al Antiohiei, Petru Bogdan Bacsici, precum şi de
Franz Joseph Sulzer, ofiţer austriac, chemat la Bucureşti de Alexandru
Vodă Ipsilanti la 1776 pentru a înfiinţa o Academie de Drept. Ofiţerul a
rămas în ţară până la moarte şi, deşi, din răzbunare, a scornit o
minciună la adresa istoriei române 11
, a lăsat o frumoasă descriere a
10
Rotunjirea satelor din 1845 - ca şi alinierea din 1838 sau darea la linie din 1864 -
reprezintă ac iuni de sistematizare teritorial- administrativă,ț rotunjirea reprezintă
împăr irea satelor pe comune.ț
11
La simpozionul men ionat, Gheorghe Gabriel arată că ofi erul austriac Sulzer eraț ț
decep ionat, deoarece ajunsese doar preceptor al fiilor domneşti, un simplu meditator,ț
iar eticheta strictă a Cur ii nu- i îngăduia primirea, în special la petrecerile acesteia,ț
deoarece nici el, nici so ia (săsoaică ardeleancă), nu aveau titluri nobiliare. Din acestț
motiv, s-a răzbunat pe domnitor şi Curte, născocind ideea că românii au apărut la nord
de Dunăre, venind din zone sud- dunărene neprecizate. După un secol, în 1870, Roesler a
preluat minciuna, a ridicat- o la rang de “teorie” şi a sus inut că românii au ajuns înț
Ardeal abia prin sec. XII - XIII. Pseudo- teoria lui Roesler a făcut mult rău istorigrafiei
române. Pentru a demonstra că este o simplă născocire, cităm din lucrarea de mai jos
propria constatare a lui Sulzer privind primordialitatea limbii valahe asupra maghiarei:
16
16

17. ţinuturilor româneşti. Pentru a da o idee despre insolitul acestei zone,
cităm un pasaj tocmai din voluminoasa şi, de altfel, merituoasa
lucrare memorialistică a acestui Sulzer 12
bun cunosător al ţinuturilor
Teleormanului: “Nu cunosc nici o plăcere pe care s-o pot compara cu
aceea pe care o simte cineva când călătoreşte p-acilea primăvara,
prin păduri şi crânguri. Printre spalierele nesfârşite de măceşi, de meri
şi peri sălbatici înfloriţi, ca şi prin livezile acoperite cu mii de flori, simţi
un farmec răpitor. Crini, lăcrămioare, brebenei şi mii de flori cu cele
mai variate colori nu sunt p-acilea câtuşi de puţin ceva nou”
Primele formaţiuni statale au fost cnezatele şi voivodatele, în
fruntea lor fiind cneazul, respectiv voivodul. (Noi am făcut parte din
voivodatul lui Seneslau, care se întindea de la Olt până peste regiunile
prahovene). Pentru a fi mai bine administrat, voivodatul era împărţit
în judeţe , conduse de un jude sau pârcălab. Judeţul se întindea de
regulă pe valea unui râu, cuprindea mai multe localităţi legate între
ele şi primea de obicei numele râului respectiv. Aşa s-a întâmplat şi cu
Teleorman , care este mai bine cunoscut, ca entitate administrativă,
după domnia lui Mircea cel Bătrân (1386 -1418). Acest domnitor face
prima împărţire administrativă mai serioasă a |ării Româneşti, care, cu
mici schimbări, durează până astăzi.
În secolul al XIV-lea, denumirea judeţului apare mai des în
hrisoave, ceea ce probează că era înfiinţat de ceva vreme şi avea
organizată o administraţie proprie. Un act de împăcăciune dintre mai
mulţi locuitori ai comunei Necşeşti, purtând data de 23 aprilie 1486,
publicat în Arhiva istorică a României , ne probează că judeţul era deja
bine populat, având multe sate întemeiate, între care şi satele Rîca,
Popeşti , Palanga, Diaconeşti, Porcăreşti, Siliştea, Miroş, Burdea etc.
Constantin Mavrocordat - care, între 1730 şi 1769, a domnit
alternativ de 6 ori în |ara Românească şi de 4 ori în Moldova - face o
reformă administrativă, împărţind judeţul cu cele 137 de sate în 10
plăşi 13
.
Judeţul Teleorman se întindea de la Dunăre până, spre nord, la
Albota, în imediata apropiere a Piteştilor, ocupând mari părţi din
Câmpiile Burnasului şi Găvanu - Burdea . Satul Rîca făcea parte din
Plasa Mijlocului de Sus , cu reşedinţa la Balaci, alături de alte 10 sate:
Palanga, Strâmbeni, Miroşi, Căţeleşti, Dobroteşti, Tecuci, Balaci,
Siliştea, Merişani şi Zîmbreasca 14
.
“Deşi a fost în contact cu atâtea limbi străine (limba valahă, română) n-a împrumutat
nimic de la ele, astfel că, de pildă, nu există un singur cuvânt ungur e s c com un
între gii limbi valah e”.
12
Franz Jeseph Sulzer - Geschichte des Transalpinischen Daciens, Walachey, Moldau
und Bessarabiens , Viena, vol. I, 1781
13
Dionisie Fotino - Istoria ... , Viena, 1818
14
Iată celelalte plăşi ale jude ului Teleorman de pe timpul lui Alexandru Mavrocordat:ț
(1) Plasa Vedii, pe vatea râului Vedea, cu comunele: Izvoru, Va a- de- Sus, Va a- deț ț
Jos, Bărăşti, Mo oeşti, Gueşti, Buzeşti, Merleşti, Corbu, Maldăria, Vlaici şi Coloneşti.ț
(2) Plasa Cotmenii , pe vatea râului Cotmeana, cu comunele: Mârghiile, Lunca-
Corbului, Cohineşti, |i eşti, Stolnici, Căcărezeni, Izbăşeşti, Vlăşcu a, Cârsteşti, Urluieni,ț ț
Martalogi, Tomeşti, Lereni, Mălureni, Cioceşti, Mândra, Bârla, Tufeni, Stoborâşti şi
Slobozia.
17
17

18. În întreg judeţul erau 7 căpitănii (centre ale unor detaşament e
militare, conduse de câte un căpitan, cu rol de asigurare a pazei
zonei), 4 dintre ele fiind în Plasa Mijlocului de sus, şi 3 în vecinătatea
noastră (una la Balaci care era reşedinţa plăşii, alta la Rîca şi o a treia
la Ciolăneşti).
Din cele 5 oficii de poştă din judeţ, unul se afla la Balaci; tot aici
era reşedinţa subprefectului plăşii.
Din punct de vedere militar, Teleormanul făcea parte din Corpul
II de Armată, a cărui reşedinţă era la Bucureşti. Regimentul 28 - cu
reşedinţa la Găeşti - cuprindea toate comunele din Plasa
Teleormanului (denumirea de la sfârşitul secolului al XIX-lea a plăşii
Mijlocului de sus, din care făcea parte şi Rîca ) şi câteva din Plasa
Târgului (Roşiori), plasă care venea imediat în prelungirea spre sud a
primeia. Din toate aceste comune sunt formate 2 companii cu
reşedinţele la Balaci, respectiv la Ciolăneştii din Vale.
Administraţia judeţului era efectuată de către prefect , iar cea a
plăşilor de câte un subprefect.
În tot judeţul erau 177 de moşi; sate de moşneni nu erau decât
numai în plăşile Teleormanului (Mijlocul de sus) şi a Târgului.
În urma Legii rurale din 1864, fuseseră împroprietăriţi 16.504
ţărani, dar 149 dintre ei şi-au părăsit loturile primite sau au rămas
fără urmaşi în mai puţin de 15 ani. Între 1878 - 1892, mai sunt
împroprietăriţi alţi 1.678 de localnici cu circa 6.000 de hectare.
Locuinţele, în cea mai mare parte a judeţului, erau <.. bordeie în
pământ, lipsite de aer şi umede; mulţi dintre locuitorii mai avuţi, cu
toate ordinele date de administraţiune şi restricţiunile impuse, refuză
a-şi face case înalte .... Numai în comunele din plasa Teleormanului
locuinţele sunt den blăni, ridicate la suprafaţa pământului ...
Nutrimentul, al mai tuturora, este mămăliga de porumb, peştele
sărat, brânza, fasolea şi diferite legume; puţini mănâncă carne de
oaie, pastramă şi azimă de grâu ... Am văzut că locuitorii
(3) Plasa Teleormanului de sus cu comunele: Moşoaia, Mareşu, Cerbu, Mumueni,
Podu din Broşteni, Cerşanii- de- Sus, Cerşanii- de- Jos, Păru (Pîrvu ?)-Roşu, Broşteni,
Oarzele, Bradu- de- Sus, Bradu- de- Jos, Smeura, Albota şi Stan iileț
(4) Plasa Teleormanului de mijloc cu comunele: Costeşti, Stârci, Ioneşti, Vulpeşti,
Cornă elu, Deagu, Ungheni, Col u, Buzoieşti, Humele, Recea şi +erboieniț ț
(5) Plasa Mijlocului de jos cu comunele: Gârdeşti, Capu- Luncii, Ciolăneşti, Slăveşti,
Tătărăştii- de- Jos, Tătărăştii- de- Sus şi Popeşti (din care făcea parte şi Bucov- Aduna iț ca
sat)
(6) Plasa Târgului (e vorba de târgul Roşiorii de Vede, căruia ăranii îi spuneauț
doar “Târgul”) cu comunele: Scrioaştele, Ruşii de Vede, Săceni, Belitori, Peretu, Pîrlita,
Sfin eşti, Drăgşenei, Albeşti, Butculeşti, Mitra, Broşteanca, Plosca şi Măgureniț
(7) Plasa Teleormanului de jos cu comunele: Depara i, Brătăşani, Neto ii,ț ț
Orbeasca- de- Jos, Orbeasca- de- Sus, Lăceni, Pu intei, Străini, Copăceanca, Neguleştii şiț
Speriatu.
(8) Plasa Marginea de jos cu comunele: Cătuneasca, Scăeşti, Petroşani,
Bragadiru, Odaia- Hrisi, Smîrdioasa, Brînceni, Adămeşti, Nanovu- Români, Nanovu- Sîrbi,
+oimu, Beiu, Sîrbii de pe moşia Mitrii, Odaia- Cernii şi |igăneşti
(9) Plasa Marginea de sus cu comunele: Viişoara, Ulmeni, Dracea, Secara,
Voivoda, Piatra, Căcănău, Suhaia, Fîntînele, Gorganu, Furculeşti, Malu-Roşu, Zimnicea,
Ologi, Lisa şi Cioara.
18
18

19. întrebuinţează pentru foc un fel de brichete sau torturi, formate din
balega animalelor, pe care o frământă bine, o amestecă cu paie sau
trestie şi o taie în bucăţi, punând- o la soare, ca să se usuce, şi apoi o
aşează în grămezi spre a o avea iarna ca proviziune pentru încălzit
(...) atât la încălzitul odăilor, cât şi la gătitul bucatelor ” 15
În 1892, numărul şcoalelor primare din judeţ era de 139, din care
126 rurale, 9 urbane , şi 4 divizionare 16
. Existau de asemenea 2
gimnazii (unul la Alexandria, frecventat de 51 de elevi, altul la Turnu-
Măgurele, cu 49 de elevi).
Din cele 126 de şcoli rurale, 2 sunt de cătun, 109 inferioare (cu
un învăţător), 12 superioare cu 2 învăţători şi 3 superioare cu câte 3
învăţători. Până în anul 1883, parte din şcolile rurale erau întreţinute
de stat, parte de judeţ şi vreo câteva de comune. În 1883, se
reglementează ca toate şcolile să treacă asupra statului.
Locuitorii nu- şi prea trimit copiii la şcoală şi lipsa de localuri se
simte în toate comunele. După recensământul din 1891, erau în
vârstă de şcoală 21.466 copii (10.467 fete, 10.999 băieţi) în comunele
rurale. Din aceştia, numai 7.353 au fost înscrişi la şcoală şi au
frecventat regulat abia 4.246 băieţi şi 410 fete. Cifrele erau
îngrijorătoare pentru un judeţ aşa de frumos ca Teleormanul.
Starea culturală a lăsat foarte mult de dorit. După acelaşi
recensământ din 1891, erau analfabeţi 85,1 % dintre bărbaţi şi 96.3 %
dintre femei.
Portul locuitorilor este aproape cu al celor de la munte, purtând
iarna căciulă mică şi vara pălării de pâslă (...); în partea de centru şi
cea de la nordul judeţului nu se aude decât lăutarul (cu vioara, cu
lăuta) şi cobza. 17
În ceea ce priveşte aspectele istorice, începem prin a arăta că,
prin Teleorman, romanii şi-au construit calea ce pornea din oraşul
Turris (Turnu Măgurele) şi mergea până în inima Transilvaniei,
folosind- o atât pentru aprovizionare, cât şi pentru lupte.
Pe aceste meleaguri au purtat războaie sultanul Murat (1365),
Mahomed (1462), Mahomed- Bei (1521), Izzet- Ahmet- Paşa (1774) şi
alţii. Pe aici şi-a apărat ţara Mircea cel Bătrân (1386 - 1418), la Rovine
<în câmpii> (1394), la Nicopole (1396), respingând trei atacuri (în
1397, 1400 şi 1408). Vlad |epeş (1456 - 1462) opune o dârză
rezistenţă turcilor, folosind copacii pădurilor drept ţepe pentru
capetele duşmanului. Mihai Viteazu (1593 - 1601) obţine o mare
victorie la Călugăreni (1595). Pe la 1387, unul din căpitanii lui Mircea
cel Bătrân, Badea Constandin Bălăceanu primise în dar, pe aceste
meleaguri, una dintre cele mai mari moşii de la domnitor, ce se
întindea de la Salcia, cuprinzând toată Câmpia Burzii, până pe sub
15
Pantelie George s c u - Dic ionarul geografic, statistic, economic şi istoricț , 1893, pag.
289 - 290
16
şcoală divizionară: şcoală împăr ită pe divizii, nu pe clase.ț O divizie reunea copii de
vârste diferite, dar cu acelaşi nivel de instruire.
17
Pantelie George s c u – op. cit. pag. 282 - 295
19
19

20. dealurile Costeştilor, ca răsplată a eroismului său în luptele cu turcii.
De fapt, el întemeiază şi cel mai vechi sat din aceste părţi : Balaciu.
Timpurile tulburi au făcut ca domniile să se schimbe cu
rapiditate. În |ara Româneacă, după Mircea cel Bătrân, în 38 de ani, s-
au perindat zece domnitori de 16 ori. În secolul al XVI-lea, în opt
decenii s-au succedat 34 de domnii cu 23 de titulari. Boierimea se
grupa după interese proprii şi, cu ajutorul turcilor, schimba domnul,
după bunul plac.
Domniile fanariote (sec. al XVIII-lea) au înrobit ţara şi mai mult. În
acest secol, domniile se schimbă de 40 de ori. Se înmulţesc dările,
tributul şi abuzurile. Se remarcă totuşi doi domnitori care reformează
legile : Constantin Mavrocordat (de 6 ori domn în |ara Românească şi
de 4 ori în Moldova) şi Alexandru Ipsilanti. Aşa cum am mai arătat,
Constantin Mavrocordat va face prima mare reformă administrativă a
ţării, împărţind- o în judeţe şi comune, dând legi stabile.
Tendinţele expansioniste ale celor trei imperii hulpave (otoman,
habsburgic şi ţarist) se manifestă între 1711 - 1812 prin şase războaie
pe o durată de 23 de ani, cu operaţii militare costisitoare, suportate
de oamenii acestui pământ. Pe aici au trecut şi au devastat ruşii între
1768 - 1774, 1828 - 1829, 1853 - 1854.
Aceste meleaguri au servit drept grânar şi bază de aprovizionare
a armatei în Războiul de Independenţă (1877).
Teleormanul a fost cel mai important punct de trecere al
armatelor în războaiele balcanice, pe podul de le Turnu, a suportat
calvarul războiului din 1916 - 1918, precum şi nemiloasa ocupaţie
germană, când nemţii făcuseră din şcoli dormitoare şi grajduri şi
devastau satele în căutare de hrană.
În anul 1864, poetul Alexandru Depărăţeanu, de la Deparaţi,
prieten al lui Alecsandri şi al lui Cezar Boliac, este numit de domnitorul
Alexandru Ioan Cuza subprefect de Teleorman, manifestându- şi, în
chip larg, ideile liberale cu care venise de la Paris. El a fost ales primul
deputat de către ţăranii din judeţ, cărora le-a luat apărarea
oridecâteori erau în conflict cu moşierii.
Judeţul Argeş, în continuarea judeţului Teleorman, urcă până pe
crestele munţilor Carpaţi (Făgăraş), făcând legătura cu legendara
Transilvanie. Aici a fost leagănul primului descălecat cu reşedinţa la
Curtea- de -Argeş, apoi la Câmpulung.
De- a lungul istoriei, Argeşul, ca şi Teleormanul, a fost martorul
luptelor atâtor generaţii pentru apărarea gliei strămoşeşti şi
neatârnare. Aici şi-a găsit ascunzişuri populaţia la vreme grea, în
munţi şi păduri; aici s-au purtat lupte cu migratorii; aici s-au dat cele
mai grele lupte cu nemţii în 1916 - 1918, la Dragoslavele şi Rucăr,
unde stă mărturie Mausoleul de la Mateiaş; aici îşi află sfârşitul Tudor
Vladimirescu (Goleşti); aici îşi au obârşia fraţii Goleşti, luptători
paşoptişti, cărturari vestiţi care au înfiinţat prima şcoală româneacă;
aici este legendara mănăstire a Meşterului Manole, o minune admirată
de întreaga lume; aici contemporanii au construit primele autoturisme
20
20

21. româneşti, au pus bazele unei solide industrii petrochimice şi au
strunit apele Argeşului, transformându- le în energie electrică.
În încheierea acestui capitol, citez pe marele istoric Nicolae Iorga
care spunea, referitor la judeţul Teleorman 18
:
< Pe când orice judeţ din Moldova poate prezenta un număr de
acte privitoare la trecutul său, Teleormanul n-are aproape nimic
documentar pentru a i se cunoaşte dezvoltarea, sat de sat şi moşie de
moşie.
Nu e de vină numai stăpânirea turcească pe malul Dunării, ci şi,
ceva mai nou, neglijenţa românească.
E posibil să nu se găsească la particulari un mănunchi de ziare şi
cărţi domneşti privitoare la această bucată largă din pământul
românesc ?
Ne certăm destul pentru zădărnicia puterii, nu e posibilă o
adunare de forţe pentru a face împreună, începând cu studiul
trecutului, opera de cultură cu care am zăbovit prea mult ?”
Capitolul 4
î N C E P U T U R I L E P R I M E L O R A S E Z
A R I
D I N E V U L M E D I U
Este greşită ideea unor istorici că primele aşezări omeneşti
au luat fiinţă numai la munte (e foarte adevărat că muntele era locul
cel mai sigur, unde oamenii se puteau ascunde din faţa răutăţilor).
Adăpostul strămoşilor noştri în evul mediu, în faţa migratorilor, a fost
pădurea, dealul şi şesul, nu numai muntele 19
.
Marile râuri din vecinătatea localităţii Rîca sunt Teleormanul, la
est, şi Vedea, la vest, iar, mai departe, Oltul. Între cele două ape se
află Bucovul, Strâmba (sau Apa Câinelui), Plescarea, Plescăriţa,
Burdea şi Cotmeana.
În secolul al XIII-lea, pentru prima dată, se constată prezenţa
stabilă a românilor pe întreg teritoriul carpato- danubian, organizaţi în
cnezate şi voievodate, cu o organizare militară şi religioasă. Acum se
constată o expansiune a populaţiei spre extremităţile ţinuturilor şi, în
special, în Câmpia Română. Acum apar primele aşezări pe albia
râurilor amintite, întâi pe Teleorman şi Vedea, apoi pe Bucov,
Strâmba, Plescarea şi Cotmeana.
Cele mai vechi sate erau satele de rumâni. Ele se risipeau şi se
formau din nou, fie pe acelaşi loc, fie pe altul, după potolirea unei
18
N. Iorga - Un jude necunoscut,ț în Almanahul jude ului Teleorman,ț 1923, pag. 19
19
Constantin C. Giurăscu - Istoria românil or, vol. I, Editura +tiin ifică, 1974ț
21
21

22. furtuni sociale. Tăvălugul popoarelor migratoare făcea ca să se
risipească toate satele şi rumânii şi toţi ţiganii.
Satele domneşti erau dăruite de domnitor şi anturajul său, după
anumite bătălii, celor ce se remarcau în luptă.
Sloboziile - sate cu săteni liberi, nesupuşi la dări şi munci - sunt
din timpul lui Mihai Viteazul : Slobozia- Mândra, Slobozia- Trăsnitu,
Slobozia- Mozăceni. În Muntenia sunt 36 de Slobozii.
Satele mănăstireşti , dăruite anumitor mănăstiri, de asemene a
sunt dese. În Muntenia existau 94 de mănăstiri cu multe moşii şi sate.
Iată şi câteva schituri care aveau moşii şi sate : Schitul Aninoasa,
Schitul Dideşti, Schitul Clocociov, Schitul Popeşti , Schitul Palanga,
Schitul Râca, Mănăstirea Pasărea, Mănăstirea Văcăreşti. De altfel, în
urma Regulamentului Organic, când clasa intermediară era formată
din fii de preoţi, multe sate se numesc <Popeşti> şi chiar
antroponimele sunt dese cu <Popescu > sau <Popa >.
Odăile (tr. oda >> odaie, încăpere) apar în Câmpia Munteană
(Burnas) şi se înmulţesc odată cu roirea satelor, fiind sate părăsite
(Odaia- Veche) sau în curs de părăsire ori - de ce nu ? - sate noi
(Odaia- Nouă).
Mai târziu, apar şi sate cu nume de meserii : Blidari, Căldăraru
(Petru cel Tânăr, la 11 iunie 1565, îi dă logofătului Ivan proprietăţi
funciare în Burdea - cel mai vechi sat atestat din comuna Căldăraru),
Ciobăneşti, Ciurari, Cojocari, Cremenari, Olari, Porcăreni, Porcăreşti,
Rudari, Săpunari, +elari, Zlătari.
Tot în Evul Mudiu (sec. al XIII-lea), mulţi locuitori din Transilvania,
numiţi ungureni , vin în Muntenia şi, fie formează sate separate (ex.
Ungureni), fie se alipesc vechilor sate (Popeşti- Ungureni, Măneciu-
Ungureni, Valea Viii-Ungureni, Râca -Ungureni etc). Ei erau mai mult
păstori, ocupându- se cu oieritul.
Satele ce denumesc anumite beteşuguri , fizice sau sufleteşti,
sunt botezate după unul din întemeietorii care aveau un beteşug :
Betegi, Bîrea, Căcănău, Chioru, Ciungu, Găujani, Găuriciu, Orbeasca,
Purani, Raţa, Reaua, +chioapa, Strâmbeni, Surduleşti.
Satul Palanga ( a pălăngi, a pune jos) s-a format în timpul
năvălirii tătare (prin roire), când locuitorii se retrăgeau în pădure, iar,
după trecerea primejdiei, mulţi dintre ei nu se mai întorceau la vechile
vetre (fie de teamă, din precauţie, fie pentru că erau distruse), ci
<pălăngeau” pădurea, pentru a forma o nouă vatră. De altfel, în ţară
sunt multe localităţi cu acest nume. Siliştea s-a aşezat într- o poiană,
iar Miroşi ne duce cu gândul la nişte flori mirositoare, loc unde s-a
format satul. Izvoru s-a format lângă un izvor pe Valea Teleormanului;
Recea , fiind aşezată în continuarea Izvorului , avea o apă rece, bună
de băut, de la care şi-a luat numele.
Despre aceste ultime trei sate avem, de asemene a, isvoare
scrise vechi. Astfel, la 19 iunie 1551, Mircea Ciobanu face danie unor
localnici moşia Miroşeanca pentru loialitatea faţă de domnitor, iar, prin
hrisovul din 11 mai 1558, întăreşte proprietăţile lui Stoica din Izvoru .
22
22

23. La Deagurile - cel mai vechi sat din Recea - sunt proprietăţi întărite de
Neagoe Basarab, la 26 nov. 1520, pârcălabului Baldovin. Despre
Deagurile se mai aminteşte într- un hrisov domnesc din 5 mai 1538, al
lui Radu Paisie (zis şi Petru de la Argeş), care întăreşte lui Vlaicu, mare
logofăt, moşia de lângă Deagurile , aparţinătoare satelor Ungheni şi
Goia (de altfel, Radu Paisie a dat în zonă, în 1535, mai multe moşii, ca
danie, foştilor colaboratori, printre care şi marea moşie a Costeştilor )
Siliştile se formau, de obicei, la marginea unei păduri, într- o
poiană. Numai în Dobrogea avem 85 de Silişti, înfiinţate astfel, la
poale de pădure.
Capitolul 5
S A T U L P O P E S T I - C E N T R U D E C O M U
N A:
SCURTă PREZENTARE
Dacă mergi cu maşina pe şoseaua judeţeană Piteşti -
Alexandria, pe valea râului Teleorman, cam la 57 km depărtare de
Piteşti, între Izvoru şi Tătărăşti, te întâmpină o localitate mică, cu
oameni puţini: această localitate din Câmpia Găvanu - Burdea e satul
Pope ş ti , care, având privilegiul de a fi aşezat pe şosea asfaltată, a
devenit centrul comunei cu acelaşi nume, în cuprinsul căreia este
cuprinsă administrativ- teritorial şi Râca. In urma referendumului
local, din iunie 2002, locuitorii au hotărât revenirea Râcăi la statutul
de comună, avut până în 1968, proces care, la data redactării acestei
monografii, este în curs de reglementare legislativă.
Din Popeşti pleacă spre Miroşi o şosea comunală, pe care sunt
înşiruite satele Palanga, Bucovu, Adunaţi şi Rîca, primul pe Valea
Teleormanului, iar restul pe Valea Bucovului, pe nişte costişe ce se
pierd spre marea Câmpie a Burnasului.
Istoricul satului Pope ş ti este legat de un schit de călugări (de la
care ne- au rămas toponimicele Valea Călugărilor, Fântâna Călugărului
şi Via Călugărului ), situat, până în secolul al XIV-lea, pe moşia
Popeasca de la care se trage numele satului: Pope ş ti.
23
23

24. În anul 1838, când s-a făcut alinierea forţată a localităţii, satul
Pope ş ti se compunea din mai multe clăţae (cătune):
(1) La miazăzi, clăţăul Boştinari (după ocupaţia locuitorilor,
albinăritul)
(2) Clăţăul Bazaveneşti (după numele unui boier local, Bazavan )
(3) La răsărit, clăţăul Brieştilor (după numele unei femei, Bria)
(4) Clăţăul Caramaleştilor (după numele unui fruntaş local,
Caramalâul, probabil de origine cumană)
(5) La apus, clăţaiele Pălăngenilor şi Porcăreştilor. Purcăreşti se
alătură comunei Bucovu- Adunaţ i în 1909, iar Palanga devine
comună rurală în anul 1930.
Până la 1833, în Pope ş ti, a existat o biserică de lemn, după care
s-a construit o biserică de zid, pictată în stil bizantin. Biserica din
Palanga are o vechime destul de mare, poate de pe la 1600; se
cunoaşte despre o reparaţie a ei în anul 1836, o alta în 1922 şi ultima
în 1970, efectuată sub preotul Luţă Ion.
coala dinȘ Pope ş ti ia fiinţă în anul 1859, instalată în case
particulare, cursurile fiind predate de Dumitru Ruşlete, absolvent a 4
clase primare. În anul 1870, s-a construit un local propriu de şcoală, în
1927 alt local, iar în 1970 actualul local de şcoală. În ce priveşte
şcoala din Palanga , ea s-a mutat în diferite localuri particulare până la
sfârşitul anului 1914, când se construieşte primul local propriu.
Administraţia comunei a luat fiinţă în anul 1838,cu ocazia unei
prime acţiuni de sistematizare teritorial- administrativă - alinierea
forţată a satelor - primăria fiind instalată, încă de la început, în local
propriu.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1141/1968, privind noua
împărţire teritorial- administrativă a ţării, localitatea Pope ş ti devine
centru de comună, comuna Pope ş ti înglobând următoarele sate:
Pope ş ti, Adunaţi, Bucovu , Palanga, Purcăreni, Râca şi Slobozia,
situate la depărtări variind de la 1 km (cum este situaţia satului
Palanga ) la 10 km (satul Râca ) faţă de centrul comunei, satul
Pope ş ti.
Comuna Pope ş ti avea o întindere de 93,68 km² şi o populaţie de
7.336 locuitori (7.381 locuitori la 1 iulie 1970, din care 3.511 de sex
masculin şi 3.870 de sex feminin)
La recensământul din 15 martie 1966, populaţia era repartizată
astfel:
Popeşti - 12 % Râca - 23 %
Palanga - 8 % Bucov - 10 %
Purcăreni - 20 % Adunaţi - 7 %
Slobozia - 20 %
Suprafaţa agricolă era de 7.842 ha, din care:
- 7.108 ha - teren arabil - 464 ha - păşuni şi
fâneţe
- 173 ha - vii - 97 ha - livezi de pomi
24
24

25. Suprafaţa amenajată pentru irigaţii era de 515 ha, în prezent
fiind mult diminuată, o dată cu desfiinţarea cooperativelor agricole de
producţie imediat după 1989.
Pădurile ocupă o suprafaţă de 934 ha, reintrând, după 1989, în
posesia foştilor proprietari.
Fondul locativ al comunei Pope ş ti , conform recensământului
menţionat, cuprindea 2.158 locuinţe repartizate astfel:
Popeşti - 247 Râca - 537
Palanga - 163 Bucov - 271
Purcăreni - 401 Adunaţi - 147
Slobozia - 392
În acest context, câteva cuvinte despre Râca:
În trecut, Râca (constituită din cele 3 sate Râca, Bucov,
Adunaţi ) era o unitate teritorial- administrativă distinctă, adică era
comună , aparţinând judeţului Teleorman. Dar, în diferite perioade de
timp, anumite sate au aparţinut şi de alte comune : satul Purcăreşti, la
1864, aparţinea de comuna Popeşti- Palanga; între 1880 - 1898, satele
Purcăreşti şi Râca aparţineau de comuna Siliştea- Gumeşti; până în
1904, satul Bucov a ţinut de Popeşti.
Între 1949 - 1968, s-a făcut o nouă împărţire administrativ-
teritorială a ţării, după model sovietic, în regiuni şi raioane. Localitatea
Râca , cu statut de comună, a făcut parte din regiunea Bucureşti,
raionul Vîrtoape, până în 1956, când este transferată în regiunea
Piteşti (ulterior, judeţul Argeş), raionul Costeşti.
În 1968, s-a revenit la împărţirea în judeţe şi comune, prin
Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1141. În această nouă împărţire,
se desfiinţează comuna Râca şi, în pofida protestelor locuitorilor ei,
localitatea este trecută ca sat - alături de Bucov şi Adunaţi –
aparţinător de comuna Pope ş ti , judeţul Argeş, situaţie care se
menţine până în 2003.
După desfiinţarea ei ca unitate administrativă, comunală,
localitatea Râca a ajuns într- o situaţie jalnică: drumuri nepietruite, cu
gropi, instituţii neîngrijite (căminul cultural, şcolile, dispensarul, postul
de poliţie, brutăria), şanţuri astupate, case dărăpănate, rămase pustii.
După Revoluţia din 1989, sătenii au cerut ca localitatea Râca să
redevină comună , având în vedere date şi aspecte care justifică pe
deplin această aspiraţie: marea depărtare de centrul comunal (10
km), ponderea ridicată a fondului locativ (Râca - 537 locuinţe, Bucov
- 271, Adunaţi -147, din total 955 locuinţe, adică peste 44 %) şi a
locuitorilor, precum şi deţinerea unei suprafeţe de 3.100 ha. După
lungi demersuri, cererea a rămas mult timp fără răspuns, sub
pretextul că “nu există fonduri”. Abia în iunie 2002, s-a putut organiza
referendum local, apobându- se această cerere.
După anul 1989, a început un proces invers de migrare, de
întărire a satului, prin retragerea la ţară a multor tineri de la oraş, cu
întemeierea de familii noi, deşi, per ansamblu, populaţia a scăzut
numeric. Acest proces trebuie însă ajutat şi susţinut de stat şi de
25
25

26. guvern. Satul ar trebui să stea mai mult în atenţia guvernanţilor; este
necesar să fie subvenţionată agricultura, să fie ajutate familiile tinere,
să se creeze condiţii pentru o viaţă cultural- spirituală- informativă
normală (cămine culturale, biblioteci, şcoli, abonamente la ziare şi
reviste, acces la mass- media, televiziune prin cablu, telefoane,
internet etc.), să fie sprijinită economia satului pentru înfiinţarea de
mici întreprinderi (brutării, ateliere meşteşugăreşti, fabrici de lapte şi
brânzeturi, ateliere de reparaţii maşini şi unelte), acces la credite cu
dobândă mică pentru cumpărarea de seminţe, tractoare şi unelte
agricole, pentru lucrări agricole curente şi pentru irigaţii etc.
Viitorul va fi, trebuie să fie, al satului, numai aşa se poate ridica
un popor la o civilizaţie normală.
Capitolul 6
R A C A şi B U C O V -
CADRU GEOGRAFIC
Când vorbim de Râca , includem şi actualele sate Bucov şi
Adunaţi, cu care a făcut o singură unitate administrativă mult timp.
Râca , aşezată pe paralela 45 şi pe meridianul 33° latitudine
nordică, se află în sudul judeţului Argeş, cam la jumătatea drumului
comunal Popeşti - Căldăraru, pe partea dreaptă a pârâului Bucov , pe
coasta dealului cu acelaşi nume, având o suprafaţă de aproape 10 km
².
La sud, se mărgineşte cu comuna Siliştea- Gumeşti, din judeţul
Teleorman; la nord, cu comunele Ungheni şi Izvoru de jos; la est are
ca limită râul Teleorman, satele Palanga, Popeşti, Slobozia- Trăsnitu şi
Tătărăştii de sus; la vest, comunele Miroşi şi Căldăraru, având ca
limită linia ferată Roşiori - Costeşti..
Ca forme de relief , predomină câmpia (marea câmpie a
Burnasului ) şi dealurile Bucovului şi Teleormanului. În partea de est,
se află dealurile Teleormanulu i, care vin dinspre Costeşti şi se pierd
dincolo de Tătărăşti, atingând, în unele locuri, 200 m înălţime ; la nord
- dealurile Bucovului şi Piscului ; la vest - dealurile Strâmbei ; şi, în
interior, dealurile Barbeşului şi Purcărului .
Câmpiile mai importante sunt: Coşcovele, Izvoarele, Strâmba şi
Tudoria.
Dintre ape , râul cel mai apropiat de sat, cu debitul cel mai mare,
este Teleormanul care izvorâşte mai sus de Slătioare şi trece pe lângă
drumul naţional Piteşti - Costeşti - Alexandria, vărsându- se în râul
Vedea.
26
26

27. Râul Câinelui sau Strâmba, pe a cărui vale s-a aflat localitatea
Rîca până pe la 1830, se găseşte la vest de sat, pornind din Câmpia
Burzii şi trecând prin Siliştea- Gumeşti.
Râul Bucov izvorăşte din Humele, trece pe lânga sat şi se varsă
în Teleorman.
Mai menţionăm Barbeşul şi Purcarul, pârâiaşe care curg doar
atunci când plouă mai mult sau când se topesc zăpezile.
Văi: Valea Bucovului (Valea Ghiincioaiei ), Grădinării (Fântâna lui
Cărămidă) , Vâlceaua Adâncă , Vâjietoare, Valea Teleormanului, Valea
Strâmbei, Valea Plescării.
Vegetaţia zonei este bogat reprezentată.
Păduri : Popilor, Bobatea, +apte Boi, Piscului, Academiei,
Cracului. Au dispărut pădurile de pe dealurile Strâmbei şi Plescării,
care au fost tăiate. Toate aceste trupuri de pădure au făcut parte din
faimoşii codri ai Teleormanului (pădurea deasă sau pădurea nebună ),
care se lega cu codrii Vlăsiei, şi ţineau de la Dunăre până peste
dealurile Costeştilor. Codrii Teleormanului cuprindeau arbori variaţi:
fagi, stejari (tufani), arţari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaştri,
salcâmi, ghiorghinari, măceşi, cireşi şi peri sălbatici, porimbari, răsuri,
carpeni şi - rar - socul şi salcia, mai ales pe albiile râurilor. Fagul -
altădată, se întindea peste tot - a dispărut cam de 100 de ani,
rămânând doar amintirea lor în toponnimicul La fagi - o tarla de
pământ între Palanga şi Izvoru, care altădată aparţinea sătenilor din
Bucov . De asemene a, şi ulmul e pe cale de dispariţie cam de 20 - 30
de ani, iar, în ultimul timp, ca rezultat al poluării, au început să se
usuce şi stejarul şi salcâmul.
Ca plante sălbatice cresc: sulfina, drăgaica, aglicele, cimbrul,
nalba, cucuta, sunătoarea, măselariţa, pălămida, mărăcinele, păpădia,
rodul pământului, bozii etc.
Ca plante furajere menţionăm : trifoiul, lucerna, dughia, măturile,
borceagul etc. Inul, cânepa şi bumbacul - care au fost cultivate cam
până prin 1950 - au dispărut. Tutunul s-a cultivat şi el cam până prin
1960, după care nu s-a mai cultivat.
Cereale mai importante, care se cultivă pe aceste meleaguri,
sunt : grâul, porumbul, ovăzul, orzul şi secara, iar, ca plante
legumicole , menţionăm : mazărea, fasolea, varza, roşiile, prazul,
ceapa, usturoiul, cartoful şi morcovul.
Ca pomi fructiferi menţionăm : zarzării, prunii, nucii, merii şi
perii, la care se adaugă arbustul viţa- de- vie.
Clima localităţii este temperată- continentală, cu influenţe
răsăritene: iarna - vânturi puternice din est şi viscole aduse de crivăţ,
iar, vara - austrul (ce bate din vest) şi băltăreţul (din sud), aducătoare
de ploaie şi belşug.
Iernile sunt aspre şi cu multe precipitaţii, iar verile secetoase şi
uscate. Temperatura , iarna, scade până la minus 28 °C şi chiar mai
mult (cum a fost în anul 1929), iar, vara, se ridică până la ‡ 37 °C şi
chiar ‡ 40 °C; media maximă este de ‡ 17,4 °C, iar media minimă de
27
27

28. ‡ 7 °C. Presiunea atmosferică atinge anual media de 758 mm Hg
(coloană de mercur).
Precipitaţiile atmosferice sunt cam sărace. Fiind aşezată între
două văi (cea a Teleormanului şi cea a Strâmbei), precipitaţiile sunt
duse de curenţii de aer pe aceste văi, văduvind localitatea de apă, de
aceea şi solul este mai puţin darnic cu oamenii. Cu toate acestea,
menţionăm două mari inundaţii care au afectat recoltele - cele din
1975 şi 1980. În ce priveşte zăpada, grosimea stratului de zăpadă
variază între 10 cm şi 160 cm, iar, la adăposturi, se aşează troiene de
7 - 10 m, cum a fost în 1953. Iată mediile precipitaţiilor pe câţiva ani:
1956 - 584,7 l/m²; 1957 - 674 l/m², 1958 - 398,5 l/m².
Capitolul 7
I S T O R I C U L S A T E L O R -
PRIVIRE GENERALĂ I PU INĂ STATISTICĂȘ Ț
Înainte de a vorbi despre istoria acestor localităţi, ar trebui să
amintim că oamenii au format mai întâi cătunele.
Originea cuvântului vine de departe, de la daci, cătunul fiind un
mic sat dacic. Există un corespondent şi la albanezi, “katun”, cu
acelaşi sens, ca dovadă că avem trunchi comun geto- dacic. În
condiţiile vieţii pastorale dacice, când întreg pământul era proprietate
obştească şi când oamenii se ocupau mai mult cu păstoritul, cătunul
era o aşezare mică de bordeie, care putea fi uşor părăsită, aparţinând,
eventual, unei singure familii cu copii, nepoţi, bătrâni.
În perioada năvălirilor, după părăsirea Daciei de armata
imperială a Romei, cătunele s-au aşezat pe văile râurilor sau la poale
de pădure, ascunse de ochii barbarilor care se temeau să pătrundă în
întunecimea codrilor; popoare de stepă, ele aveau oroare de munte,
deal şi pădure, de unde puteau veni marile primejdii.
Pădurea, la vremuri de bejenie, era un adăpost sigur, oferea şi
hrană (plante, poame, iască, mere, pere, bureţi, ciuperci, vânat etc) şi
foc, iarna, lângă care se depănau poveştile şi-şi torceau lâna femeile;
se putea creşte şi vite şi era, de asemenea, o sursă de unelte pentru
arat pământul primăvara: pluguri, care, sape (<m- ai adus în sapă de
lemn !” ˆ <m- ai sărăcit”), meliţă, furci, şindrilă, şiţă, cuie, scaune,
mese, pătule din nuiele, magazii etc.
Când hoardele tătărăşti au trecut pe valea Teleormanului, o
mână de băştinaşi au pălăngit pădurea din deal şi-au format satul
Palanga. Ei făceau poiene - silişti, runcuri (lat. <runcare” ˆ defrişare),
curături (lat. <curo, curare” ˆ a curăţa locurile de copaci, fie pentru
28
28

29. izlazuri, fie pentru agricultură); de aici, denumiri de sate ca: Siliştea,
Poieni, Runcu, Miroşi.
Pădurile erau imense (în dreptul satului Palanga, există
toponimicul La fagi , care atestă că aici era o mare pădure ce făcea
parte din faimoşii codri ai Teleormanului); ele nu erau ale nimănui,
fiecare se bucura de binefacerile lor cum dorea, mai ales ca
ascunzătoare în vremuri de restrişte, de aici şi proverbul < Codru- i
frate cu românul ” şi apelativele < foaie verde ” sau < frunză verde ” cu
care încep multe cântece populare. Rareori ele deveneau obstacole
pentru săteni.
Pentru istoria ţării noastre, cătunul are o mare importanţă, fiind
cea mai veche formă de locuire a acestor meleaguri. Chiar astăzi, una
din părţile localităţii noastre se cheamă Cătunul sau În cătun.
Cătunul a fost păstrătorul civilizaţiei şi culturii noastre materiale
şi spirituale, al vestitului folclor românesc, al tradiţiilor şi obiceiurilor,
al mitologiei, filozofiei şi credinţei noastre. În cătun şi-a aflat începutul
noua noastră viaţă statală de la sfârşitul mileniului întâi al erei
noastre, când obştea s-a transformat într- o uniune de obşti (de regulă
pe valea unui râu sau într- o depresiune), apoi într- un cnezat şi
voivodat . Atunci, un cătun aşezat la nişte răspântii s-a transformat în
sat, oraş, cetate sau capitală voivodală. Toponimia locală e plină de
cuvinte care fac parte din aceeaşi arie lexicală: groapă, pârâu, găvan,
măgură, mal, piatră, vale etc.
Satul s-a format mai târziu, având originea în latineşte (fosatum )
şi el uneşte mai multe cătune; el are o vatră, vatra satului, un trup de
moşie , adică pământul rămas de la moşul sau móşii şi strămoşii lui;
satul are un hotar hotărât de voievod prin hrisov domnesc, pentru
merite în lupte sau ca slujitori ai curţii domneşti. Vatra şi moşia satului
formează un singur tot. Moşia satului era organizată colectiv, atât
economic, cât şi juridic. Aşa se explică faptul că, în apropiere de satul
Bucov, se află loturile numite comune sau în comune , adică <în
loturile comune”. Trupurile de moşii erau despărţite prin trăsuri,
formând nişte largi patrulatere (vezi moşia Râca- Pasărea de pe
hartă). Trăsurile moşiilor sunt foarte vechi, adică imediat după
<descălecări>, şi despărţeau hotare din păduri, din câmp, din izlaz,
din apă, din vatră. O moşie ţinea din cursul unei ape până în cursul
altei ape. Pentru ca fiecare gospodar din sat să aibă parte de toate
aceste zone economice ale hotarului, ele erau organizate în formă de
fâşii - făşi, cum se spune popular - străbătând moşia orizontal. Aşa se
face că toponimice care denumesc moşii se numesc <făşi>: Faşa
bisericii, Făşile satului, La Făşi. Fiecare sat avea o carte de hotărnicie ,
dată de domn, în care se specificau clar granitele moşiei sau ocolul
moşiei, întărită cu zapis domnesc.
Ogoarele se alegeau lângă sat şi se arau cu rariţa sau cu plugul
de lemn, unealtă ce a dăinuit până în secolul al XIX-lea. În 1897, mai
existau în ţara noastră încă 98.353 pluguri de lemn.
Satele s-au organizat pe cete de neamuri sau spiţe de neam.
29
29

30. Într-un alt înţeles al cuvântului, satul mai semnifica şi o adunare
(sfat, sobor, obşte sau grămadă), obicei rămas din vechime şi întărit
de romani; adunarea respectivă se întrunea în anumite zile şi hotăra
toate problemele sociale, legate de locuitori. Obştea satului a fost
primul organ administrativ al satului, care hotăra în probleme
comune, judeca pricinile şi pe împricinaţi, hotăra participarea la
războaie etc.
Satele s-au unit între ele prin uniuni de sate (care, mai târziu, s-
au numit comune ), care, la rândul lor, au format cnezatele şi
voivodatele (primele forme statale), apoi judeţele şi aşa- zisele <ţări ”
în Transilvania.
În fruntea statului se afla voivodul (mai târziu domnitorul ) care
cârmuia cu ajutorul unui Sfat Domnesc (numit mai târziu Divan ).
Sfatul Domnesc era format din Marii dregători şi Micii dregători . Marii
dregători erau: vornicul (judecătorul), logofătul (şeful cancelariei
domneşti), vistiernicul (cel cu finanţele), spătarul (purtătorul spadei
domneşti şi comandantul armatei), paharnicul (cel ce se ocupa de
pivniţa domnească), postelnicul (cel ce se ocupa cu camera de
dormit), còmisul (cu grajdurile), cămăraşul (cu monetăria) şi aga (cu
paza curţii domneşti). Micii dregători erau boieri care- l ajutaseră pe
domnitor să se urce pe tron, participând la războaie.
Voivodatul era împărţit în judeţe (conduse de un jude sau
pârcălab ), subîmpărţiri teritoriale care ţineau seamă de văile râurilor.
Unitatea de bază rămâne comuna (în unele cazuri satul ) condusă
de un pârcălab ajutat de un sfat comunal sau sătesc, format din
fruntaşii satelor sau din bătrâni. Mai târziu, membrii sfatului comunal
sau sătesc s-au numit dipotaţi sau membri ai sfatului, iar pârcălabul
devine primar (<primul om al satului> - de obicei ales de către obşte,
dar, în anumite perioade de timp, putea fi şi numit) sau preşedinte .
Membrii sfatului devin consilieri sau deputaţi şi hotărăsc soarta
localităţii în raporturile cu judeţul sau cu dregătoria domnitorului. În
diferite vremuri, acestora li s-au mai adăugat: ajutor de primar,
secretar, casier sătesc (care ţinea socoteala după răboj ).
Pârcălăbia închiria case particulare pentru sediu, de obicei în
centrul satului, sau construia asemenea sedii prin contribuţia
sătenilor. După ce pârcălabul a devenit primar, instituţia s-a numit
primărie. Primăriile din satele Rîca şi Bucov au fost construite în anul
1930 de către locuitorii satelor, cu ajutorul prefecturilor şi constau din
câte două camere mai mari, o cameră mai mică şi un antreu.
În 1907, în comuna Bucov- Adunaţi era ales primar Marin R.
Perşu; mai existau un ajutor de primar Neacşu Ion, secretar Ion M.
Andreescu, iar membrii Consiliului comunal erau Dumitru Ionescu,
Dragomir Radu, Marin Nicolae, Voicu Petre, Stancu +tefan şi Dumitru
Dănălache.
În acelaşi an, 1907, în Bucov , alegătorii colegiului al treilea
comunali de cameră au fost înscrişi în listele electorale pe 1907 cu un
număr de 48 de alegători şi au fost aleşi trei electori pentru Turnu-
30
30

31. Măgurele : Ion Marin, popă (fiul lui Popa Pistol), Gheorghe Nicolae,
învăţător şi Ghiţă Ionescu, ţăran fruntaş.
Mai menţionăm şi alţi primari ca : Gheorghe Popescu, Ilie
Voiculescu, Carol Ceauşu, Ion Tănase, Ghiţă Ionescu, Radu Ionescu,
precum şi secretari ca Radu Ionescu, Ion Bărbulescu, Ion. M.
Andreescu, Voicu Schiopârlan, Zamfir Antonescu, Alexandru Trăncan.
Abordând câteva aspecte statistice, trebuie să spunem că, la
început, satele de pe meleagurile noastre erau sate de categorie
mijlocie (20 - 50 fumuri ) şi mică (6 - 10 fumuri). La 1800, Râca Veche
avea 40 - 50 de fumuri, încadrându- se la categoria mijlocie, iar Râca
Nouă doar 10 - 15 gospodării, localitate în formare.
Primul document de statistică (un document al armatelor ruseşti
de ocupaţie, ce datează din 1810) arată că, în Râca- Nouă, erau 435
de suflete bărbăteşti şi 185 de suflete femeieşti. Tot aici erau 6 preoţi
şi 2 diaconi, 3 copii de preoţi care învăţau carte şi o biserică de lemn
cu hramul <Sfântul Dumitru>.
În satul Râca- Veche (pe vechiul amplasament), mai rămăseseră
220 de suflete, din care 99 de suflete bărbăteşti şi 121 suflete
femeieşti, un popă, 2 diaconi, 2 fii de preoţi, care învăţau unul ceaslov
şi altul bucoavnă şi o biserică de lemn cu hramul <Sfântul Paraschiv>.
Pe la 1805, satul Răiculeşti avea 31 de familii cu 77 de suflete.
În anul 1840, în satul Bucov , erau 41 de clăcaşi (e vorba de
satele Purcăreşti şi Băjeneşti), iar, în 1864, erau 56 de familii, dintre
care 6 locuitori fruntaşi, 44 de locuitori mijlocaşi şi 6 locuitori pălmaşi -
toţi împroprietăriţi cu 458 pogoane şi 2 prăjini şi jumătate din moşia
lui +tefan Belu din Tătărăşti. La 1 iulie 1908, satul Bucov avea 8
argaţi şi 5 servitori .
În anul 1935, Râca avea 2.282 de locuitori.
În 1870, în Betegi, existau 9 - 10 fumuri mutate din Pistoleşti. În
1941, Bucovul avea 510 familii cu 1.543 de suflete.
În 1941, Râca- Veche , împreună cu satul Râca- Nouă , avea o
populaţie de 395 de familii cu 2.026 de suflete.
La recensământul din anul 1959, în fosta comună Râca (Râca
Veche ‡ Râca Nouă ‡ Bucov ‡ Adunaţ i sau Beteg i), erau 3.435 de
suflete, din care 1.638 suflete de sex masculin şi 1.797 de suflete de
sex feminin.
În anul 1962, existau 3.390 membri de familie, din care 1.715
bărbaţi, restul femei şi copii.
În 1970, în Bucov erau 740 locuitori, în Râca 1.676 locuitori, iar,
în Betegi, 490 locuitori.
Iată şi un tabel cu evoluţia demografică a satelor din perioadele
pentru care avem date :
Nr.
crt.
Anul Cătunul, satul Populaţia
(locuitori)
1 1800 Râca- Veche 450
31
31

32. Râca- Nouă 200
2 1805 Răiculeşti 77
3 1810 Râca- Veche
Râca- Nouă
220
435
4 1840 Purcăreşti ‡ Băjeneşti 160
5 1864 Purcăreşti ‡ Băjeneşti 220
6 1935 Râca- Veche ‡ Râca-
Nouă
2.282
7 1941 Râca- Veche ‡ Râca-
Nouă
Bucovu- Adunaţi
2.435
1.543
8 1959 Râca ‡ Bucovu 3.435
9 1962 Râca ‡ Bucovu 3.390
10 1970 Râca
Bucovu
Bete gi (Adunaţi )
1.676
740
490
Prima linie telefonică Popeşti - Bucov – Râca s-a dat în folosinţă
în anul 1908, la 25 februarie, conform procesului- verbal din 25
februarie 1908, înregistrat la Primărie la nr. 199/1908 de constructorul
telefonic N.V. Marinescu, dar o centrală telefonică digitală pentru
telefoane private s-a introdus la Râca abia în 2002 cu 200 de posturi
telefonice.
Curentul electric a fost introdus în 1974.
7.1 - Localitatea R â c a - cadru istoric
Bogdan Petriceicu Hasdeu 20
, având ca sursă de
informare, la rândul lui, Dicţionarul topografic al lui D. Frunzescu ,
pomeneşte localitatea Râca printre cele 95 de localităţi din Muntenia,
unde s-au găsit urmele unui < trai antic urban>.
Pe aceste meleaguri, au existat urme ale unei existenţe umane
încă din preistorie. La locul numit Odaia- veche şi pe Dealurile
Bucovului (Valea Ghiincioaiei), cu ocazia arăturilor sau săpăturilor
pentru plantări de viţă- de- vie, între anii 1962 -1964, s-au găsit ciocane
şi topoare din piatră şlefuită, ceramică, unelte din silex şi piatră
şlefuită precum şi vârfuri de suliţe şi săgeţi, datând încă din neolitic,
care acum pot fi văzute la muzeul local din cadrul Căminului cultural
Râca .
Continuitatea de viaţă omenească este confirmată şi de urmele
unei aşezări geto- dacice pe locul numit Lotul Gulinoaiei în punctul
Tudoria , la sud- estul localităţii, a cărei schemă o prezentăm aici:
20
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Istoria critică a românilor , Editura Minerva, Bucureşti,
1984, p. 586
32
32

33. Pădurea Bucovului
Râul
Bucov
+anţ artificial
Aşezată pe vârful unui deal de lângă râul Bucov, la vărsarea lui
în râul Teleorman, cetatea geto- dacică, probabil din secolele al VI-lea -
al III-lea î.e.n., se caracterizează printr- o incintă poligonală regulată,
având o suprafaţă cam de 200 - 300 metri pătraţi. Ea se aseamăn ă cu
cea de la Orbeasca de Sus, cu zidurile din pământ ars şi lemn iar cu
valurile din cărămidă arsă.
Cetatea este aşezată pe o formă de relief ce oferă o bună
apărare naturală, fiind delimitată împrejur din două părţi cu valuri de
pământ şi şanţuri - unul natural, altul artificial; şanţul din partea
sudică este săpat adânc, cam de 8 - 10 metri, taluzat cu pietriş şi
pământ, iar cel din partea estică este natural, având o adâncime de
cca. 200 - 300 metri şi coborând lângă apa Bucovului, spre Tătărăşti,
în lunca Teleormanului. La vest şi la nord, se mărgineşte cu pădurea
Bucovului.
Aici au ieşit la iveală cărămizi arse, ceramică, unelte de fier şi
lemn, vârfuri de lănci, suliţe şi săgeţi şi, chiar, urne funerare.
Este posibil ca aici să fi fost un centru economic, politic sau
militar, un fel de davă, cu rost de supraveghere a importantei căi de
comunicaţie de la Alexandria (Dunăre) pe Valea Teleormanului până
în inima munţilor Carpaţi. Mai târziu, e posibil să fi jucat şi rolul unei
fortăreţe împotriva primilor migratori.
33
33

34. Nu departe de această cetate, s-au mai descoperit, de
asemenea, o cetate de apărare 21
, de mare întindere, cu formă
circulară, în apropiere de Siliştea , precum şi o mare fortificaţie la
Orbeasca 22
, tustrele având cam aceeaşi asemănare, ceea ce ne face
să credem că se formase o salbă de cetăţi de apărare, care opunea
rezistenţă primilor migatori.
S-a ratat <milimetric> şansa descoperirii <oficiale> a cetăţii şi a
studierii ei de către un nume consacrat ca Nicolae Iorga . Acesta
venise să viziteze zona la invitaţia învăţătorului Athanasi e Pene scu ;
dus, mai întâi la cetatea Tătărăşti, Nicolae Iorga n-a mai avut timp
să vadă şi cetatea de la Râca cu acea ocazie.
Lcalitatea Râca a luat fiinţă în secolul al XIII-lea, dintr- o mână
de oameni băştinaşi, la care s-au adăugat, mai târziu, câteva familii
de ungureni din Transilvania. Amplasamentul iniţial era pe valea
râului Strîmba , cam la 6 - 7 km spre est de actuala aşezare.
Denumirea satului, <Râca > după filologul Gabriel |epel ea , ar fi
fost dată de ciobanii < ungureni >, stabiliţi aici. Coborârea ungurenilor
din Transilvania a avut mai multe cauze. Unii erau păstori şi coborau
cu oile în fiecare toamnă până la Dunăre, rămânând printre băştinaşi,
alţii - mai târziu - fugeau de serviciul militar austro- ungar sau de
apăsarea robotei grofilor şi de frământările religioase. Numărul
ungurenilor din Muntenia este, la un moment dat, atât de mare încât,
în anul 1813, Ion Vodă Caragea înfiinţează un comisariat al
ungurenilor - < isprăvnicia dă ungureni> 23
. Ungurenii care coborau cu
oile se mai numeau poenari (cei din părţile Sibiului), bârsari sau
mocani (cei din |ara Bîrsei)
În 1418, coborârea ungurenilor este atestată şi în documente.
Mihai, fiul lui Mircea, consimte ca privilegiul acordat de tatăl său
ciobanilor din Cisnădie - acela de a- şi paşte oile în regiunile muntoase
ale |ării Româneşti - să fie prelungit 24
. Ungurenii <poenari> s-au
stabilit pe văile Topologului, Argeşului, Vîlsanului, Teleormanului (mai
la vale) şi pe apa Strâmbei sau Apa Câinelui 25
. Pe apa Burzii, lângă
apa Stâmbei, s-au mai stabilit şi locuitorii satelor +erboieni, veniţi ca
păstori din Voila Transilvaniei, fugăriţi de stăpânirea ungurească.
După coborârea ungurenilor , toponimia locurilor se împarte în
< pământeni> şi <ungureni> : Albeşti- Pămînteni, Albeşti- Ungureni;
Căpăţîneni- Pămînteni şi Căpăţîneni- Ungureni; Cepari- Pămînteni şi
Cepari- Ungureni; Oeşti- Pămînteni şi Oeşti- Ungureni; Berevoieşti-
Pămînteni şi Berevoieşti- Ungureni etc. Urme ale ungurenilor se mai
21
Comisia Română de Istorie Militară, Centrul de Studii şi Cercetări de istorie
şi Teorie Militară - Istoria militară a poporului român , Bucureşti, Ed. Militară, 1984, vol.
I, p.17
22
Comisia Română de Istorie Militară, op. cit. p. 44
23
C. C. Giurăscu - Istoria românilor , vol. II, Editura Funda iilor, Bucureşti, 1946, p. 533ț
24
Hurmuzachi - Documente , vo l. I, p. 502
25
Romulus Vuia - Tipuri de păstori la români , Editura Academiei, 1964, p.167
34
34

35. păstrează în toponimice ca : Ungureni- sat, (în comunele Băbeni,
Tituleşti, Brăduţ - la Curtea deArgeş), Ungureni- Valea Iasului, Valea lui
Ungureanu, Uliţa Ungurenilor (satul Râca ).
O serie întreagă de nume de localităţi din Muntenia amintesc de
numele localităţilor din Transilvania, din care proveneau ungurenii :
Lisa, Poenari, Stîna Secelenilor, Bran(- Căpăţâneni), Galeş(- Bădulet),
patru toponimice Bîrseşti, ca şi Râca etc.
Un termen care atestă coborârea ungurenilor din Transilvania
este şi <râcă> (rămas în toponimicele Râca- Veche, Râca- Nouă şi
Lacul Râchii ). Acest termen apare şi în regiunea Târnavelor cu
sensul de <groapă mică, făcută în pământ > cu scopul de a marca
limitele unei proprietăţi. În alte regiuni, ca Poiana Sibiului, <a trage o
râcă > înseamnă <a marca, a trage o dungă, o linie, pe pământ, cu o
bucată de lemn, ascuţită>. De la sensul de <hotar >, s-a ajuns, în
Muntenia, la sensul încetăţenit de <ceartă, sfadă, pismă > - datorită
faptului că oamenii au început să se certe pe râci - sens cu care- l
înregistrează şi limba literară 26
, deşi verbul corespunzător - a râcâi -
îşi păstrează sensul iniţial de <a scurma pământul..., a zgâria cu
unghiile sau cu ajutorul unui instrument >.
Trebuie să menţionăm că mai există o localitate cu acest nume,
tocmai în nordul Maramureşului, la graniţa cu Ucraina, precum şi un
pârâiaş care se varsă în Ruscova, cu numele împrumutat de la
această localitate. +i localitatea Râca din Maramureş are aceeaşi
origine - de la ciobanii <ungureni” ce mergeau cu turmele şi în nord,
pe ambii versanţi ai Carpaţilor - dar sensul de <ceartă > în acele locuri
este necunoscut.
La origine, <rika> - cu sensul de gaură, crăpătură, linie de
demarcaţie - are corespondenţă într- o serie de limbi indo- europene cu
sens apropiat, venit poate din ebraică, deşi DLRM 26
îl înregistrează
dintr- un vechi slav pyka (citeşte <ruka), sau pykati (ˆ a râcâi ). Pentru
detalii, vezi G. Giuglea şi M. Homorod e a n 27
.
Documente care să ateste înfiinţarea acestei localităţi cu acest
nume nu există.
Ne imaginăm că, la începuturi, faptele s-au petrecut astfel: Pe
aceste meleaguri existau faimoasele păduri ale Teleormanului.
Cuvântul teleorman e de origine cumană (popor turcic), deli-orman
însemnând <pădure deasă >, <pădure nebună >. Oamenii au început
să pălăngească (să taie) pădurile (vezi satul Palanga ) şi au făcut
poiene (vezi satul Poieni ) şi silişti (numai în Dobrogea sunt 85 de
Silişti, iar, la noi, vezi satele Siliştea- Gumeşti, Siliştea- Grozii) pe care
creşteau flori mirositoare (vezi satul Miroşi), făcându- şi bordee şi
ocupându- şi câteva prăjini de pământ pentru a- şi înjgheba câte o mică
gospodărie. Aceste câteva prăjini de pământ erau despărţite între ele
26
Institutul de Lingvistică din Bucureşti - Dic ionarul limbii române moderneț
(abreviat, DLRM), Editura Academiei, 1958, 961 pag.
27
G. Giuglea, M. Homorod e a n - Correspondances italo- roumaines , Firenze, 1961, p.
71 şi următoarele
35
35

36. prin r â c i, un fel de şanţuri (gropi) de hotărnicie, realizate prin
râcâire .
Din cauză că oamenii au început să se certe pe hotare, pe aceste
râci, termenul a căpătat sensul de <ceartă >.
...+i aşa a rămas numele satului, < R â c a> 28
.
Locuitorii şi-au aşezat bordeele pe valea râului Strîmba (sau Apa
Cîinelui - cum o mai numesc localnicii). Se pune întrebarea de ce
Bogdan Petriceicu- Hasdeu 29
o trece în rândul celor 95 de localităţi
unde s-au găsit urmele unui trai antic urban ? El a avut ca sursă de
informare Dicţionarul topografic al lui D. Frunzescu şi arată că aici a
fost o cetate în care s-au găsit ciocane şi topoare neolitice, cărămizi
arse şi ceramică, unelte de fier şi lemn, vârfuri de săgeţi şi de lance şi
chiar urme funerare.
Localitatea era aşezată la jumătatea drumului dintre Roşiori şi
Piteşti şi făcea legătura mai dosnică (faţă de căile de pe Teleorman şi
Vedea) între Dunăre, câmpie, deal şi munte, prin oraşele Piteşti şi
Curtea de Argeş până pe versanţii Făgăraşului sau spre Câmpulung,
Bran, Transilvania.
Probabil că primii locuitori mai păstrau amintirea fostei cetăţi
antice şi, după tradiţie, şi-au durat bordeele peste urmele ei...
Primul docume n t care vorbeşte despre aceste meleaguri este
un hrisov din anul 1525 , al domnitorului Vladislav- voievod , aflat în
posesia unui preot, Gheorgh e +olzăn e s c u , preot ce i-l prezintă, ca
argument în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit
moşia Râca- Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare.
Pentru cunoaşterea împrejurărilor întocmirii acestui hrisov,
arătăm că |ara Românească a avut trei domnitori cu acest nume: pe
Vladislav I Vlaicu (1364 - 1377), pe Vladislav al II-lea, fiul lui Dan I
(1447 - 1448 ; 1448 -1456), şi pe Vladislav al III-lea (1523, 1524,
1525) care se consideră feciorul marelui şi preabunului Vladislav-
voievod , deşi unii istorici îl consideră pribeag din imperiu . Vladislav
al III-lea vine prima dată la domnie în 1523, numit de sultan 30
, şi
detronându- l pe Radu de la Afumaţi pentru puţin timp. La 24 mai
1524, turcii ocupă din nou ţara şi-l reinstalează ca domnitor pe
Vladislav al III-lea , pentru ca, în septembrie 1524, Radu de la
28
Am discutat problema etimologiei cuvântului râca şi cu profesorul Liviu Onu de la
Catedra de limbă română a Universită ii Bucureşti şi domnia sa a mai emis o teorie careț
mie mi se pare neconcludentă. Liviu Onu a făcut o legătură între Rîca şi vechiul slav
peka (citeşte reká, ˆ râu) . Cert este că, înainte de introducerea literelor î şi â , eu am
văzut ortografiat pe un vechi hrisov Rêka , şi nu este exclus ca să aibă şi domnia sa
dreptate. Poate să fie şi o contaminare între cele două în elesuri :ț pyka - peka - râca.
Cuvântul apare şi în ebraică, cam cu acelaşi sens. Aşadar, are o istorie destul de veche şi
e greu să- i deslegăm misterul.
29
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Istoria critică a românilor , Editura Minerva, Bucureşti,
1984, p. 586
30
Comisia română de istorie militară, Centrul de studii şi cercetări de istorie şi
teorie militară - Istoria militară a poporului român, vol. II, Editura Militară, Bucureşti,
1986, p. 384
36
36

37. Afumaţi să se afle din nou în scaun cu ajutorul Băniei craiovene,
reinstalare importantă pentru istoria română deoarece, în cursul ei,
sultanul a renunţat la intenţia de a transforma ţara în paşalâc şi a
acceptat să trateze cu românii <în vechile condiţii>, drept care Radu
de la Afumaţi a mers la Poartă 31
în decembrie 1524 - ianuarie 1525, a
obţinut recunoaşterea ca domn şi a încheiat un tratat (foedus) în care
se prevedea ca sultanul să numească domn pe unul dintre românii
aflaţi la dânsul, iar românii să plătească tribut tot ca mai înainte ‚...,
iar turcii să nu mai aibă după aceea nici o putere în provincie 32
.
Luptele pentru domnie n-au încetat, ajungându- se chiar la situaţia a
două domnii concomitente în ţară, ca cea din 1525, an în care se
găsesc documente emise atât de Radu de la Afumaţi (pe 24 iulie, 8
septembrie) care se afla la Târgovişte, cât şi de Vladislav al III-lea
(pe 19 aprilie, 30 mai, iulie, 18 august) care se afla la Bucureşti.
Hrisovul menţionat este tradus pre limba rumânească , asemene a
de pe hrisovul slavonesc, de Lupu , dascălu slavonescu de la coalaȘ
Domnească din Bucureşti, şi, unde cuvintele nu se mai înţelegeau,
fiind şterse de vreme, am lăsat nescris - ne lămureşte dascălul
Lupu .
În document (v. Anexe), Vladislav al III-lea dă poruncă logofătului
Vişan (şeful cancelariei) şi popii Drăgoi ca moşia Unghiului (adică
moşia Unghenilor) de la Plescăriţa până în Valea Scoruş să fie dată
boierilor ce l-au ajutat să reia Domnia. Deşi documentul nu pomeneşte
nimic despre satul Rîca , acest sat era aşezat pe această moşie şi
presupune m că boierii aceştia erau locuitori ai satului şi se numeau :
Voicu, +erban, Dragomir, Oancea şi Tudor, boieri care primesc în dar
această moşie.
Primul document despre Râca este un hrisov emis de Radu
Mihnea–voievo d la 14 iulie 1615 (reprodus în Anexe), din care
reiese că localitatea era vestită în vinărit şi aparţinea, ca sat
mănăstiresc , dăruit, Mitropoliei de Târgovişte.
În anul 1680, uncheşul Dragomir , un urmaş al celui ce primise o
parte din moşie de la Vladislav- voievod, face danie partea lui din
moşia Râca Mănăstirii Aninoasa, el nemaiavând moştenitori.
În anul 1684, şi Tudor - sau Tudorache , cum se menţionează în
document - urmează exemplul fratelui său, Dragomir, făcând danie
aceleiaşi Mănăstiri Aninoasa satele Râca şi Strîmba (dispărut azi).
Tudorache fusese vel- clucer, boier care se ocupa cu aprovizionarea
curţii domneşti şi, pentru loialitatea lui, fusese blagoslovit cu cele 2
sate.
În anul 1685, august 10, Mitropolia de Târgovişte scria popii
Gheorghe, care avea în subordine şi un schit de călugări, să lase
biserica în pace şi pe călugări să ia venitul moşiilor . Acel schit de
31
Radu Pope sc u - Istoriile , p. 40 ( citat în ‚ 14 ƒ, pag.385)
32
* * * Călători străini , vol. I, p. 179 (citat în ‚31 ƒ, pag 384)
37
37

38. călugări era închinat Mănăstirii Aninoasa din Muscel de către Monahul
Macarie, fiul lui Bogoslav.
Între 1685 şi 1830, moşia Râca s-a desprins de mănăstire, căci,
la 1830, ea aparţinea serdarului Tudorache Râculescu care prevăzuse
în testament să o lase mănăstirii Pasărea după moartea lui.
După această dată, documentele se înmulţesc, Râca devine
Căpitănie a Înaltului Scaun al Dreptăţii pe lângă Domnie, un fel de
centru militar al mai multor localităţi, jucând şi un rol administrativ şi,
mai ales, judecătoresc pe lângă Vornicie (ˆjudecătorie).
Într-un Extras din statistica făcută în anul 1810 din ordinul
armatelor ruseşti de ocupaţie (ducument păstrat la Academie, în
manuscris cu litere chirilice), satul Râca- Nouă , cu biserica cu hramul
Sf. Dumitru, avea 6 preoţi şi 2 diaconi la o populaţie de 435 de suflete,
din care 250 suflete bărbăteşti şi 185 suflete femeieşti, în timp ce
satul Râca- Veche , cu biserica de lemn cu hramul Sfântului Paraschiv,
mai avea doar 1 preot şi 2 diaconi la o populaţie de 220 de suflete,
din care 99 suflete bărbăteşti şi 121 suflete femeieşti. După cum se
vede, populaţia din Râca- Nouă se dublase faţă de populaţia rămasă
în vechea vatră, mereu în descreştere.
După anul 1830, vechea vatră a satului începe să fie părăsită,
satul începe să se destrame, mulţi locuitori mutându- se de pe
pământurile lor cam la 6 km spre est, lângă satul Bucov , formând un
sat nou – Râca Nouă.
Deja pe la 1833, Râca din Strîmba e ignorată şi apare pe Harta
administrativă a ării Româneşti din 1833Ț pe un nou amplasament
(cătunul Moşteni ) sub denumirea de Râca- Nouă . După un timp de la
mutarea aproape a întregului sat în noua vatră, este rândul acesteia
să fie numită Râca- Veche , deoarece, ca urmare a efectului natalităţii
ş i a venirii altor locuitori, are loc un proces de roire spre o altă vatră,
mai la sud, ce capătă numele Râca- Nouă , denumiri ce se menţin şi în
prezent.
În anul 1853 satul se afla împărţit încă în două : Râca Veche , pe
vechiul amplasament, la Strîmba, numit mai târziu şi Odaia Veche ,
cu circa 40 - 50 de fumuri, şi satul Râca Nouă pe noul amplasament.
Mutarea satului se făcuse din două motive : întâi, pentru că
pământurile erau departe de sat şi erau jefuite de străinaşi; în al
doilea rând, pentru că fanariotul Gherasie Guma, care avea o mare
moşie, dar nu avea oameni de muncă, a insistat pe lângă Înaltul
Scaun al Dreptăţii ca satul să se mute lângă moşia lui, lângă Siliştea-
Gumeşti. Aici s-a format, mai întâi, cătunul Moşteni , amplasat la capul
moşiei, pe lângă care s-au aşezat şi ceilalţi locuitori veniţi din vechea
vatră, drept care şi-a luat ulterior numele de Râca- Nouă. Vechea
vatră, de la Strîmba, n-a dispărut şi se numeşte Râca- Veche.
Această împărţire a satului Râca în două - Râca- Veche şi Râca-
Nouă - o găsim pe o hartă a Statului Major Austriac din 1853, din care
s-a extras schiţa prezentată mai jos, hartă pe care, alături de satul
Râca, mai apar şi satele Bucov , Adunaţi şi Pistole ş ti (dispărut azi).
38
38