Carte msi

Prof. univ. dr. Ioan RADU – coordonator
Conf. univ. dr. Minodora URSĂCESCU
Cercet. şt. princ.I dr. Dorian VLĂDEANU
Asist. univ. drd. Mihai CIOC
Prep. univ. Sorin BURLACU
INFORMATICĂ ŞI
MANAGEMENT
O cale spre performanţă
Editura Universitară
- 2005 -

3 Informatică şi management
Despre autori
 Ioan Radu este doctor în economie şi profesor universitar la
Academia de Studii Economice Bucureşti. În anul 1999 a devenit
membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. A
înfiinţat în 1991, disciplina „Informatică managerială”. Este autor, sau
coautor, a 27 cărţi de specialitate. A participat, ca membru sau
coordonator de proiect, la 62 contracte şi studii de cercetare ştiinţifică
privind perfecţionarea managementului microeconomic şi realizarea de
sisteme informatice pentru management. În calitate de viceprimar
general al Capitalei şi secretar de stat a coordonat lucrări de analiză
economică în domeniul serviciilor şi proiectelor cu finanţare
internaţională de informatizare a managementului serviciilor publice.
Coordonează disciplinele: Sisteme de e-Organization, Tehnologii de
comunicaţie în administraţia publică, Sisteme de e-Services, Sisteme
informatice în administraţia publică şi Simulări manageriale, precum şi
discipline de specialitate în cadrul a 8 programe de master şi a 2 programe
postuniversitare.
 Minodora Ursăcescu este doctor în economie şi conferenţiar
universitar la Academia de Studii Economice Bucureşti. Din anul 2004
este director coordonator al Centrului de Învăţământ la Distanţă din
cadrul A.S.E. A publicat 12 cărţi de specialitate, în calitate de autor sau
coautor şi a participat la peste 25 contracte şi studii de cercetare ştiinţifică
în domeniul economic şi administrativ. Are o experienţă vastă în analiza
sistemelor informaţional-decizionale, în modelarea fenomenelor
economice, precum şi în optimizarea şi simularea, asistată de calculator, a
proceselor manageriale.
 Dorian Vlădeanu este doctor în economie şi cercetător ştiinţific
principal I la Academia Română. Este autor a 5 cărţi de specialitate şi a
peste 100 de studii şi contracte de cercetare ştiinţifică în domeniul
economic şi administrativ. A elaborat strategii de dezvoltare regională în
domeniul economic. Are o experienţă deosebită în modelarea proceselor
economice şi realizarea de simulări manageriale.

 Mihai Cioc este doctorand în economie, domeniul Management şi
asistent universitar la Academia de Studii Economice Bucureşti. În anul
2003 a obţinut titlul de masterat în domeniul „Managementul
proiectelor”. A participat la elaborarea de studii privind auditarea
sistemelor informaţionale şi optimizarea proceselor manageriale prin
produse informatice dedicate. A colaborat la realizarea sistemului
informatic integrat de perfecţionare a managementului serviciilor
publice, în cadrul unui proiect cu finanţare internaţională.
 Sorin Burlacu este preparator universitar la Academia de Studii
Economice Bucureşti. A absolvit, în anul 2004, cursul de studii
aprofundate „Management Urban”. A participat la proiectarea de sisteme
informatice pentru perfecţionarea managementului administrativ şi a
celui microeconomic.

CUPRINS
PREFAŢĂ ---------------------------------------------------------------------------------- 9
1 SISTEMUL – CADRU EXISTENŢIAL AL ORGANIZAŢIEI ------------------------13
1.1 ELEMENTE GENERALE PRIVIND TEORIA SISTEMELOR------------------------------------13
1.1.1 CONCEPTUL DE SISTEM ŞI ABORDAREA SISTEMICĂ ------------------------------ 13
1.1.2 STRUCTURA, FUNCŢIILE ŞI PROPRIETĂŢILE SISTEMULUI------------------------ 19
1.2 ABORDAREA SISTEMICĂ A ORGANIZAŢIEI -------------------------------------------------25
1.2.1 CONSIDERAŢII PRELIMINARE --------------------------------------------------------- 25
1.2.2 ORGANIZAŢIA CA SISTEM CIBERNETIC --------------------------------------------- 29
1.2.3 SISTEMELE DINAMICE SUB INFLUENŢA FENOMENULUI DE ENTROPIE
INFORMAŢIONALĂ----------------------------------------------------------------------- 34
2 SISTEMUL INFORMAŢIONAL ŞI DECIZIONAL AL ORGANIZAŢIEI-----------44
2.1 SISTEMUL INFORMAŢIONAL -------------------------------------------------------------------44
2.1.1 FUNDAMENTE TEORETICE------------------------------------------------------------- 44
2.1.2 DE LA DATE-INFORMAŢII, LA DATE-INFORMAŢII-CUNOŞTINŢE --------------- 54
2.1.3 ABORDAREA SISTEMICĂ A COMPONENTEI INFORMAŢIONALE ---------------- 57
2.2 SISTEMUL INFORMATIC-------------------------------------------------------------------------60
2.2.1 TIPOLOGIA ŞI EVOLUŢIA SISTEMELOR INFORMATICE --------------------------- 62
2.3 SISTEMUL DECIZIONAL -------------------------------------------------------------------------65
3 STRUCTURA CONCEPTUALA A SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU
MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR------------------------------------------------72
3.1 CONSIDERAŢII GENERALE----------------------------------------------------------------------72
3.2 ARHITECTURA SISTEMULUI INFORMATIC INTEGRAT ------------------------------------74
3.2.1 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE
CERCETARE-DEZVOLTARE ------------------------------------------------------------- 77
3.2.2 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL COMERCIAL ------------ 81
3.2.2.1 MODULUL INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL
APROVIZIONĂRII-------------------------------------------------------------- 81
3.2.2.2 MODULUL INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL VÂNZĂRILOR- 87

3.2.2.3 MODULUL INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL
MARKETINGULUI -------------------------------------------------------------- 92
3.2.3 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL CONTRACTELOR------- 98
3.2.4 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI----------- 103
3.2.5 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL STOCURILOR ---------- 113
3.2.6 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL
FINANCIAR-CONTABIL ----------------------------------------------------------------- 117
3.2.7 SUBSISTEM INFORMATIC PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE 128
4 METODE ŞI TEHNICI ASISTATE DE CALCULATOR PENTRU REZOLVAREA
SITUAŢIILOR MANAGERIALE COMPLEXE------------------------------------------135
4.1 CONSIDERAŢII GENERALE-------------------------------------------------------------------- 135
4.2 OPTIMIZAREA UNICRITERIALĂ A DECIZIILOR------------------------------------------- 138
4.2.1 SITUAŢII MANAGERIALE SPECIFICE ASISTATE DE CALCULATOR ------------- 138
4.2.2 SUPORTUL ECONOMICO-MATEMATIC --------------------------------------------- 139
4.2.3 STUDIU DE CAZ. ALEGEREA STRUCTURII OPTIME DE FABRICAŢIE URMĂRIND
MAXIMIZAREA PROFITULUI ---------------------------------------------------------- 142
4.3 DETERMINAREA DECIZIEI OPTIMALE ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN CONDIŢII
MULTICRITERIALE DE CERTITUDINE ----------------------------------------------------- 147
4.3.1 APLICAŢII ALE TEHNICILOR FUZZY ÎN TEORIA DECIZIILOR------------------- 147
4.3.2 ALGORITMUL DERIVAT DIN TEORIA MULŢIMILOR VAGI ---------------------- 150
4.3.3 STUDIU DE CAZ. SELECTAREA FIRMEI DE AUDIT LA INTRAREA ÎN
EFECTIVITATE A UNUI CONTRACT DE CONCESIUNE----------------------------- 154
4.4. METODE ASISTATE DE CALCULATOR PENTRU EXERCITAREA ATRIBUTULUI DE
PREVIZIUNE ----------------------------------------------------------------------------------- 166
4.4.1 SITUAŢII MANAGERIALE ADECVATE UTILIZĂRII -------------------------------- 166
4.4.2 SUPORT ECONOMICO-MATEMATIC------------------------------------------------- 168
4.4.3 STUDIU DE CAZ. PROGNOZA EVOLUŢIEI PIEŢEI UNUI SERVICIU PUBLIC---- 174
4.5 METODE ASOCIATE ATRIBUTELOR DE ORGANIZARE ŞI COORDONARE ------------ 190
4.5.1 MANAGEMENTUL DE PROIECT ŞI CONCEPTELE ASOCIATE -------------------- 190
4.5.2 ALGORITMI SPECIFICI TEORIEI ORDONANŢĂRII--------------------------------- 193
4.5.3 STUDIU DE CAZ. ORGANIZAREA ŞI PLANIFICAREA LUCRĂRILOR DE
REALIZARE A UNUI SISTEM COMPLEX.---------------------------------------------- 196
4.6 SIMULAREA MANAGEMENTULUI ORGANIZAŢIEI --------------------------------------- 208
4.6.1 METODOLOGIA SIMULĂRII PROCESELOR ECONOMICE ------------------------- 208
4.6.2 ARHITECTURA MODELELOR DE SIMULARE --------------------------------------- 220
4.6.3 STUDIU DE CAZ. SIMULAREA SCENARIILOR DE EVOLUŢIE ECONOMICĂ A
UNEI ZONE GEOGRAFICE -------------------------------------------------------------- 226
4.7 OPTIMIZAREA PROCESELOR DE CONDUCERE PRIN COSTURI------------------------- 240
4.7.1 INGINERIA VALORII ÎN MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR ----------------- 241
4.7.2 ETAPELE APLICĂRII INGINERIEI VALORII ----------------------------------------- 244
4.7.3 STUDIU DE CAZ. IDENTIFICAREA COSTURILOR SUPRADIMENSIONATE ALE
REPROIECTĂRII SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI ORGANIZAŢII ---- 250
4.8 OPTIMIZAREA RUTELOR DE TRANSPORT ------------------------------------------------- 255
4.8.1 CONSIDERAŢII GENERALE ------------------------------------------------------------ 256

4.8.2 STUDIU DE CAZ. OPTIMIZAREA RUTELOR DE TRANSPORT FOLOSIND
ALGORITMUL LUI LITTLE -------------------------------------------------------------- 257
5 REALIZAREA SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT ------270
5.1 DIAGNOSTICAREA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE FOLOSIND TEHNICA SWOT - 270
5.2 PRINCIPII METODOLOGICE DE REALIZARE A SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU
MANAGEMENT -------------------------------------------------------------------------------- 274
5.3 ETAPELE REALIZĂRII SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT ------- 276
5.3.1 ANALIZA --------------------------------------------------------------------------------- 278
5.3.1.1 ANALIZA PRELIMINARĂ ---------------------------------------------------- 278
5.3.1.2 ANALIZA DETALIATĂ-------------------------------------------------------- 284
5.3.2 PROIECTAREA--------------------------------------------------------------------------- 289
5.3.3 IMPLEMENTAREA ---------------------------------------------------------------------- 291
5.3.4 EXPLOATAREA ŞI MENŢINEREA ÎN FUNCŢIUNE ---------------------------------- 292
5.4 METODOLOGII DE PROIECTARE A SISTEMELOR INFORMATICE ---------------------- 292
5.4.1 SSADM ------------------------------------------------------------------------------------ 295
5.4.2 MERISE------------------------------------------------------------------------------------ 297
5.4.3 OMT --------------------------------------------------------------------------------------- 303
5.4.4 UML --------------------------------------------------------------------------------------- 304
6 TENDINŢE MODERNE ÎN INFORMATIZAREA MANAGEMENTULUI
ORGANIZAŢIILOR ---------------------------------------------------------------------308
6.1 SISTEME BAZATE PE CUNOŞTINŢE---------------------------------------------------------- 308
6.1.1 CONCEPTUL DE MEMORIE ORGANIZAŢIONALĂ --------------------------------- 309
6.1.2 SISTEME KMS ---------------------------------------------------------------------------- 318
6.1.2.1 ORGANIZAREA BAZEI DE CUNOŞTINŢE ---------------------------------- 318
6.1.2.2 ARHITECTURA SISTEMELOR DE MANAGEMENT
AL CUNOŞTINŢELOR --------------------------------------------------------- 323
6.1.3 DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA SISTEMELOR EXPERT------------------------- 329
6.2 SISTEME ERP ------------------------------------------------------------------------------------ 336
6.2.1 EVOLUŢIA SISTEMELOR DE PLANIFICARE A RESURSELOR ORGANIZAŢIEI - 336
6.2.2 SISTEME SCM ---------------------------------------------------------------------------- 340
6.2.3 SISTEME CRM---------------------------------------------------------------------------- 341
6.2.4 SISTEME DE MANAGEMENT AL DOCUMENTELOR ŞI FLUXURILOR
DE LUCRU--------------------------------------------------------------------------------- 346
6.3 PLATFORME DE E-ORGANIZATION--------------------------------------------------------- 351
6.3.1 SISTEME INTRANET ŞI REŢELE VIRTUALE PRIVATE------------------------------ 351
6.3.2 SISTEME DE ÎNVĂŢĂMÂNT ONLINE ------------------------------------------------- 358
6.3.2.1 CONCEPTUL DE INSTRUIRE LA DISTANŢĂ ------------------------------- 358
6.3.2.2 FORMAREA PROFESIONALĂ UTILIZÂND TEHNICI DE E-LEARNING 360
6.3.3 SOLUŢII DE E-BUSINESS ŞI E-COMMERCE ------------------------------------------ 369
BIBLIOGRAFIE--------------------------------------------------------------------------376
INDEX------------------------------------------------------------------------------------380
LISTA FIGURILOR ----------------------------------------------------------------------387
LISTA TABELELOR ---------------------------------------------------------------------390

PREFAŢĂ
Tranziţia României spre o economie guvernată de legile specifice
existenţei unui mediu de afaceri concurenţial ridică organizaţiilor
româneşti o serie de probleme generate de necesitatea practicării unui
management performant.
Situaţiile noi cu care s-au confruntat în ultimii cincisprezece ani
factorii de decizie de la nivel micro sau macroeconomic, dar şi cei din
domeniul administraţiei publice locale şi centrale, au provocat mutaţii
profunde în înţelegerea fenomenelor economice şi în rezolvarea
problemelor cu care acestea se confruntă. Atât pentru mediul de afaceri
românesc, cât şi pentru instituţiile publice sau pentru societăţile cu
capital majoritar de stat, a apărut necesitatea promovării unui act
managerial fundamentat pe o infrastructură de metode şi tehnici de
management, a cărei cunoaştere a impus parcurgerea rapidă a lungului
drum de la mentalitatea de director de dinainte de 1990 la cea de
manager din perioada postdecembristă.
Această trecere, deloc uşoară, a creat o adevărată criză în
managementul românesc, îndeosebi datorită necesităţii asimilării şi
aplicării rapide a unor metode şi tehnici specifice managementului
concurenţial, cât şi cunoaşterii apriorice a efectelor manifestării pe piaţă a
unor fenomene aleatoare şi greu de controlat.
Îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe a managerilor români s-a făcut
într-un ritm rapid, iar aparatul informatic, împreună cu mijloacele de
comunicaţie şi de transfer a colecţiilor de informaţii, a devenit treptat, un
instrument indispensabil pentru realizarea unui management

performant. Putem astfel, constata o trecere în ultimii cincisprezece ani,
de la conceptul de informatică asistată la nivelul organizării procesuale a
instituţiilor economice şi publice, la o informatică orientată cu precădere
spre facilitarea exercitării atributelor proceselor manageriale.
Pentru manageri, a devenit din ce în ce mai acută cunoaşterea
evoluţiilor probabile în timp ale proceselor conduse, anticiparea
manifestărilor pieţei, din dorinţa de a-şi putea adapta strategiile şi
politicile economice la cerinţele acesteia. În mod firesc, un astfel de
deziderat nu poate fi satisfăcut decât prin includerea produselor
informatice dedicate managementului organizaţiilor, în instrumentarul
de lucru al managerilor.
În acelaşi timp, putem constata o creştere exponenţială a nevoii de
informare a decidenţilor, deşi nu întotdeauna volumele mari de
informaţii duc la creşterea calităţii actului decizional. Acest proces real al
zilelor noastre tinde să producă trecerea proceselor de fundamentare a
deciziilor de la o infrastructură bazată pe informaţii, la una bazată pe
cunoştinţe. Apreciem că nu este departe momentul în care managerii
români vor folosi ca instrumente de luare a deciziilor sistemele expert şi
cele bazate pe cunoştinţe.
Diversitatea situaţiilor decizionale cu care se confruntă un manager
impune necesitatea promovării unor produse informatice capabile să
utilizeze algoritmi complecşi, cuprinşi în modele matematice sofisticate,
care formalizează şi modelează diversitatea situaţiilor manageriale dintr-o
economie de piaţă.
Creşterea rapidă a numărului de utilizatori ai sistemului Internet
impune, de asemenea, mutaţii la nivelul organizaţiilor şi în ceea ce
priveşte promovarea rapidă a platformelor bazate pe tehnologii TCP/IP,
capabile să introducă modele virtuale ale unor activităţi, până nu demult
clasice. Astfel, au apărut şi s-au dezvoltat tehnologii de tip eProcurement,
eCommerce, eOrganization, eLearning, eServices, eAdministration etc.
care au deschis noi perspective pentru managementul secolului XXI.
Toate aceste considerente impun definirea unui profil nou al
managerului modern, precum şi situarea noilor tehnologii informatice la
graniţa dintre două ştiinţe: cea a managementului şi cea a informaticii.

Este obiectivul fundamental pe care şi l-au propus autorii acestei lucrări,
ce se doreşte a fi un ghid al noului manager român, în ceea ce priveşte
posibilităţile de folosire a aparatului informatic în creşterea calităţii
actului decizional, precum şi a aportului informaticii la creşterea
performanţelor organizaţiilor.
Lucrarea se adresează astfel, nu doar factorilor de decizie din
domeniul micro sau macroeconomic, sau din cel al administraţiei publice
locale şi centrale, ci şi specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest
domeniu. O ţintă importantă a lucrării o reprezintă studenţii de la
facultăţile economice şi tehnice, precum şi cursanţii care urmează
programe de specializare prin cursuri de masterat sau postuniversitare.
Faptul că într-o proporţie covârşitoare, conceptele teoretico-
metodologice sunt completate cu studii de caz din economia şi
administraţia reală, ne permite să apreciem că această lucrare este nu
numai un excelent ghid teoretic, ci mai ales, un îndrumar practic despre
modul în care informatica poate rezolva situaţii manageriale care, până
nu demult, erau considerate de nesoluţionat.
În mod firesc, autorii au convingerea că această primă lucrare de o
asemenea anvergură, a cărei noutate şi originalitate nu poate fi pusă la
îndoială, este susceptibilă de reale îmbunătăţiri. Iată de ce, transmitem de
pe acum mulţumirile noastre tuturor acelora care vor veni cu sugestii de
îmbunătăţire a conţinutului lucrării, sau de completare a ei, astfel încât
managementul românesc să demonstreze că este capabil să crească în
eficienţă prin folosirea unui aparat multidisciplinar, în care informatica
să aibă un loc aparte, consacrat, recunoscut şi definitiv.
Autorii

CAPITOLUL 1
1 SISTEMUL – CADRU EXISTENŢIAL AL
ORGANIZAŢIEI
1.1 Elemente generale privind teoria sistemelor
1.1.1 Conceptul de sistem şi abordarea sistemică
Conceptul modern de “sistem” a apărut în cursul anului 1940,
provenind din diverse domenii, cele mai semnificative fiind biologia,
matematica, fizica, ingineria şi gestiunea. Bazele Teoriei generale a
sistemelor au fost puse de Von Bertalanffy (General System Theory), al
cărei scop fundamental a fost acela de a emite o serie de principii
explicative, care consideră realitatea formată dintr-o multitudine de
sisteme, cu ajutorul cărora aceasta poate fi modelată şi interpretată.
Ulterior, cibernetica şi teoria sistemelor şi a informaţiei s-au extins
asupra problematicii întreprinderii. În 1961, profesorul Jay W. Forrester
introduce conceptul de dinamică industrială, cadru în care consideră
întreprinderea ca sistem cibernetic, ce tinde prin simulare să prevadă
comportamentul acesteia. Mai târziu, în anul 1971 Forrester îşi extinde

studiul asupra sistemelor şi creează o nouă disciplină – Dinamica
sistemelor.
În literatura de specialitate definiţiile noţiunii de sistem sunt
numeroase şi ele au evoluat de-a lungul timpului, cunoscând diferite
interpretări. Astfel, potrivit lui Bertalanffy [6], „prin sistem se înţelege
observarea unui ansamblu de elemente în interacţiune, capabile să
funcţioneze, care se organizează şi transformă energia materială şi
informaţională pentru atingerea unor finalităţi (obiective), dintre care
una este aceea de menţinere a propriei sale organizări”.
O altă definiţie aparţine lui Joel de Rosnay, cercetător în domeniul
aplicaţiilor teoriei sistemelor [17]: “ un sistem este un ansamblu de
elemente aflate în interacţiune dinamică, care sunt organizate şi
funcţionează după un anumit scop”.
Indiferent de abordările diferiţilor autori, se consideră că orice
sistem este caracterizat de următorii determinanţi fundamentali:
 Input-uri – reflectate în intrările sistemului. Dacă ne raportăm la
exemplul unei organizaţii pot fi identificate mai multe tipuri de intrări, la
nivelul sistemului acesteia: materiale, informaţionale, financiare,
personal, comenzi etc.
 Procese - reprezintă o succesiune de operaţii, în cursul cărora sunt
prelucrate (transformate) variabilele de intrare. Uneori procesele sunt
asociate noţiunii de funcţii ale sistemului, prin care se exprimă ceea ce
face efectiv acesta. Referindu-ne, de exemplu, la sistemul informaţional
dintr-o organizaţie, regăsim procesele de prelucrare a datelor şi a
informaţiilor care intră în sistem, procese care determină o anumită
structură ieşirilor acestuia.
 Output-uri – sunt elemente superior elaborate, furnizate de sistem
în urma acţiunii asupra intrărilor. Ca exemplu, ele pot fi structurate
similar variabilelor de intrare menţionate anterior.
 Relaţii de cauzalitate – se reflectă în ansamblul relaţiilor aflate atât
la nivelul întregului, cât şi între acesta şi părţile componente ale
sistemului. Comportamentul unui sistem este definit prin interacţiunile şi
relaţiile de cauzalitate dintre elemente şi de aceea, cunoaşterea lor cât
mai exactă este deosebit de importantă în orice domeniu teoretic sau
practic. Cu cât sistemul este mai puţin organizat, cu atât părţile
influenţeaza mai mult întregul şi, cu cât este mai bine organizat, cu atât

sistemul influenţează sau controlează mai mult părţile din care este
format. Astfel, la nivelul oricarei organizaţii care prin natura sa se
constituie într-un sistem, este esenţială o coordonare a elementelor
(activităţi, funcţii, resurse etc) de către întreg. Acest fapt generează
existenţa unui grad redus de entropie informaţională, precum şi o bună
organizare şi funcţionare a aparatului propriu al organizaţiei.
 Mediul – este indisolubil legat de însăşi noţiunea de sistem. Orice
sistem este plasat într-un mediu pentru a stabili interacţiunile cu acesta,
iar supravieţuirea sistemului depinde de capacitatea sa de adaptare la
schimbările care survin în cadrul acestuia.
 Finalitatea - se referă la obiectivul pentru care este creat sistemul,
fiind corelată cu elementele structurale ale acestuia. Cunoaşterea
obiectivelor sistemului impune ca elementele sale componente să poată fi
evaluate în mod regulat, astfel încât să fie asigurată realizarea funcţiilor
caracteristice. Este de remarcat faptul că, o dimensionare nerealistă a
unor structuri din cadrul sistemului poate afecta negativ realizarea
funcţiilor respective şi, în concluzie, finalitatea sistemului.
Un sistem poate fi definit ca o mulţime de elemente (subsisteme)
e1,e2,.......en, între care există relaţiile de tip rij(ei,ej,), cu i, j Є {1,2,.......n} şi
i ≠ j.
Acest tip de definiţie pune în evidenţă o relaţie între minimum
două mărimi sau obiecte, reunind în mod implicit atât identitatea
elementelor (structura), cât şi relaţia dintre ele (cauzalitatea). Relaţiile de
cauzalitate care se realizează printr-o anumită structură de sistem (S) nu
sunt în afara acţiunii conştiente a omului. Altfel spus, cauzalităţii trebuie
să i se asocieze o finalitate (un obiectiv) direcţională şi dirijată.
O interpretare a noţiunii de sistem axată pe cele trei aspecte
(structură, cauzalitate şi finalitate) este următoarea [6]: "o mulţime
formată din componente (părţi) structurate având fiecare legile lor
proprii care, împreună cu relaţiile existente între componente, se
subordonează legilor proprii sistemului; sistemul evoluează într-un me-
diu pe care-1 influenţează şi de care este influenţat; sistemul
funcţionează în vederea realizării unor obiective". Un sistem poate fi
reprezentat grafic ca în figura nr.1.1.

MEDIU SISTEM
SUBSISTEM
RELAŢII INTERNERELAŢII EXTERNE
Figura nr. 1.1 Structura unui sistem complex şi interacţiunile acestuia cu mediul
exterior
Sistemul interacţionează în mod permanent cu mediul exterior.
Efectul produs de relaţiile cauzale din mediu în cadrul sistemului se
constituie în totalitatea intrărilor în sistem, în timp ce efectul relaţiilor
cauzale din sistem asupra mediului formează totalitatea ieşirilor. Dacă un
sistem este descompus în minimum două părţi, în care se pot identifica
separat intrări şi ieşiri, astfel încât ieşirile uneia din părţi să constituie
intrări pentru cealaltă parte, atunci aceste părţi se vor numi subsisteme.
Pentru orice sistem, analiza sa se desfăşoară de regulă, pe
următoarele două planuri:
 Funcţional (cantitativ)- care reuneşte expresia interacţiunilor şi
relaţiilor de cauzalitate între elementele sistemului, care îi
determină funcţionarea (sau comportamentul). Orice sistem este
caracterizat de o serie de relaţii, atât de tip endogen – între
subsistemele proprii – cât şi de tip exogen, rezultate din
interacţiunea cu mediul economic, social, politic.
 Structural (calitativ) - se referă la mulţimea componentelor
sistemului, sub aspectul ordinei şi poziţiei acestora în cadrul său.
Numai în condiţiile existenţei unui anumit mod de aranjare a
elementelor sistemului se poate vorbi de o structură a acestuia, care
împreună cu relaţiile existente, contribuie la atingerea obiectivului
pentru care a fost creat sistemul.

Ambele tipuri de analiză a sistemului, atât cea structurală, cât şi cea
funcţională permit cunoaşterea comportamentului său dinamic şi,
implicit, elaborarea unor strategii concrete pentru conducerea lui.
Una dintre cele mai frecvent folosite abordări în problematica
sistemelor, în special în mediul economic şi social, se referă la abordarea
sistemică .
Studiul sistemelor a avut la bază o bună perioadă de timp, metodele
experimentale, bazate pe reguli certe, care pot fi sintetizate în maniera
următoare [12]: “Diversitatea şi complexitatea realităţii poate fi redusă la
“subterfugiile” experienţei, ale cărei rezultate sunt validate şi acceptate pe
baza experimentelor anterioare”. Fundamentul metodelor experimentale
îl constituie principiile teoriei reducţioniste, conform cărora studierea
unui obiect sau fenomen se realizează prin descompunerea şi izolarea
acestuia de mediul căruia îi aparţine. Ineficacitatea acestui tip de
interpretare – cunoscută în teorie şi practică drept abordarea carteziană
sau analitică – se manifestă în condiţiile apariţiei unui nou fenomen în
domeniul sistemelor şi anume, complexitatea. Afirmaţia lui Bertalanffy
referitoare la faptul că “sistemele sunt pretutindeni” capătă o nouă
dimensiune, potrivit căreia existenţa în lumea reală a unor ansambluri
din ce în ce mai complexe, necesită metode şi tehnici ştiinţifice, care
depăşesc limitele metodelor experimentale.
Cele două tipuri de abordări ale sistemelor - analitică şi sistemică -
sunt fondate pe o serie de postulate care le diferenţiază fundamental sub
aspectul următoarelor elemente:
 modul de percepere al realităţii;
 metodologiile folosite;
 gradul de complexitate la care se realizează studiul sistemelor.
În esenţă, abordarea sistemică în observarea şi tratarea fenomenelor
reale sau a anumitor entităţi din cadrul acesteia, se dovedeşte a fi capabilă
să depăşească carenţele celei carteziene (analitice) şi se constituie ca un
mod de gândire care permite:
 studierea sistemelor începând cu esenţialul şi minimalizând
detaliile;
 structurarea sistemului în elemente componente (părţi);

 constituirea unei anumite ordini între elemente, unele faţa de
altele, precum şi faţă de ansamblu;
 stabilirea ansamblului relaţiilor de cauzalitate dintre elemente, care
împreună cu ordinea predefinită dintre ele asigură finalitatea
sistemului.
O reliefare comparativă a celor două tipuri de abordări se poate
observa în tabelul nr 1.1 [17]:
Tabelul nr. 1.1 Analiză comparativă între abordarea carteziană şi cea sistemică
Abordarea carteziană Abordarea sistemică
Rezolvarea problemelor se face
prin împărţirea lor în subsisteme
independente.
Premisa fundamentală: întregul
este mai mult decât suma părţilor.
Sistemul nu este supus nici unei
influenţe din mediu.
Sistemul interacţionează, influen-
ţează şi este influenţat de mediu.
Soluţia unei probleme este
evidentă şi universală. O soluţie
poate fi adevărată sau falsă
(principiul adevărului).
Un sistem nu poate fi detaşat de
finalitatea sa (principiul teleologic
sau al finalităţii). O soluţie este
pertinentă sau nu, pentru un
anumit obiectiv stabilit.
Se poate remarca din consideraţiile efectuate că, abordarea
sistemică este caracterizată de particularitatea înţelegerii globale a unei
probleme, fără a se insista asupra cunoaşterii detaliilor acesteia. Ca
urmare, maniera de studiu constă în a porni de la global spre particular,
prin descompunerea unei entităţi în subsisteme şi studierea acestora,
respectându-se acelaşi postulat ( de la general la particular, fără a fi
izolate de ansamblul căruia îi aparţin). De menţionat că scopul
subsistemelor (finalitatea) este determinat de sistemul global şi
subordonat obiectivului general al acestuia. De asemenea, mediul în care
funcţionează subsistemele este dat de sistemul global în sine.
O altă problemă la care răspunde abordarea sistemică în diverse
domenii, în speţă cel economic şi social este aceea legată de dinamica
sistemelor. Spre deosebire de sistemele statice, slab reprezentate la
nivelul realităţii, sistemele dinamice sunt omniprezente, reunind

proprietăţi cum sunt interacţiunea, interdependenţa, finalitatea, sau
evoluţia.
Abordarea sistemică evidenţiază transformările care se produc în
interiorul ansamblului studiat. Aceste transformări sau schimbări rezultă
din modificările mai mult sau mai puţin controlate asupra variabilelor de
intrare, care provin din alte sisteme sau din mediu. Procesele proprii
sistemului acţionează asupra intrărilor, producând variabile de ieşire, ce
sunt preluate la nivelul mediului sau altor sisteme. Ansamblul
transformărilor prezente în cadrul oricărui sistem generează fluxuri
materiale, de energie şi informaţionale, ce caracterizeză funcţionarea şi
dinamica acestuia.
Rezultă aşadar, că dinamica unui sistem poate fi studiată numai în
contextul proceselor de transformare ale intrărilor în ieşiri, precum şi a
interacţiunilor dintre elemente, abordate într-o concepţie globală.
1.1.2 Structura, funcţiile şi proprietăţile sistemului
Oricât de simplu ar fi şi indiferent de domeniul la care se referă
sistemul posedă o anumită structură, definită ca o mulţime de
componente, între care există relaţii de interdependenţă. Structura
sistemului presupune o anumită ordine a elementelor, reliefată prin
relaţii de precedenţă sau succesiune între acestea, ordine care asigură
corelarea legilor lor proprii de funcţionare, în vederea atingerii finalităţii
sistemului.
Este ştiut faptul că, o simplă reuniune de elemente, fără un mod de
ordonare al lor şi relaţii în baza cărora funcţionează, nu constituie un
sistem. După cum afirma J. Forrester [21]: “ Fără o structură care să le
reunească, informaţiile rămân un amalgam de fragmente. Fără o structură
organizatoare, cunoştinţele sunt o simplă colecţie de observaţii,
experienţe şi incidente contradictorii".
După cum am menţionat, abordarea sistemică se concentrează pe
interacţiunile dintre elementele unui ansamblu şi ceea ce este esenţial
faţă de abordarea carteziană, asupra legăturilor acestuia cu mediul. Dacă
între sistem şi mediul său nu există interacţiuni calitative deosebite,

spunem că structura este un invariant al sistemului, adică are proprietatea
de a se menţine neschimbată. Astfel de situaţii sunt însă limitate, de
regulă modificarea relaţiilor de cauzalitate dintre elemente, precum şi
dintre acestea şi mediu, implică în mod necesar şi schimbarea ordinii
elementelor structurale.
Diferitele componente ale sistemului îndeplinesc anumite funcţii,
care pot fi specifice fie numai unora dintre ele, fie sistemului în
ansamblu. Ele se referă la ceea ce realizează în mod efectiv sistemul,
conducând la o acţiune ce vizeză un obiectiv predefinit.
Este esenţial să precizăm că, structura şi funcţia unui sistem se află
într-un raport dialectic, în sensul că structura este determinată de
amploarea şi natura funcţiei, iar modul de realizare al funcţiei
stabilizează sau modifică structura. Funcţionarea optimă a unui sistem nu
depinde numai de simpla existenţă a structurilor asociate funcţiilor, ci şi
de echilibrul dintre aceste structuri.
O dimensionare nerealistă a unor structuri poate afecta negativ
realizarea funcţiilor respective şi în final obiectivele sistemului. De
exemplu, să considerăm că în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli al
unei organizaţii din administraţia publică nu sunt corect fundamentate şi
structurate sursele de venituri şi capitolele de cheltuieli pentru următorul
an financiar. Aceasta va influenţa negativ anumite procese (funcţii) ale
sistemului de ansamblu al organizaţiei, cum ar fi investiţiile, asigurarea
de servicii publice pentru populaţie etc. În esenţă, obiectivul
fundamental al întregului sistem al organizaţiei publice va fi afectat, prin
imposibilitatea satisfacerii intereselor comunităţii.
Alături de înţelegerea noţiunilor de structură şi funcţii ale
sistemului, esenţială pentru orice domeniu, în special pentru cel
economico-social, este cunoaşterea proprietăţilor generale ale lor. Acest
lucru face posibilă aplicarea principiilor interacţiunilor dinamice dintre
sisteme, în procesele de conducere a fenomenelor şi proceselor specifice
organizaţiilor. Aşa cum afirmă Forrester [21]: “odată acceptate structura
şi principiile de conducere ale sistemelor, se poate continua cu explicarea
contradicţiilor, cu clarificarea ambiguităţilor şi cu rezolvarea unor
controverse din cadrul ştiinţelor economice şi sociale”.

Sub aspectul relaţiilor de cauzalitate existente între elementele
structurale ale sistemului, acestea se împart în sisteme deschise şi sisteme
închise [21].
Dacă funcţionarea unui sistem este guvernată de o singură lege
cauzală prin care se exprimă dependenţa ieşirii y de intrarea x, adică
x→y, atunci sistemul este deschis. Într-un astfel de sistem, rezultatele
acţiunii trecute nu comandă acţiunea viitoare [21].
Sistemele închise (cu conexiune inversă, cu reacţie sau cu feed-
back) sunt influenţate de propriul lor comportament din trecut, având o
structură sub formă de buclă închisă. Ele folosesc rezultatele acţiunii
trecute produse în sistem, pentru a comanda acţiunea viitoare [21].
Noţiunea de sistem cu buclă de reacţie închisă a fost formulată şi de
către Wiener [53] care a ajuns la următoarea concluzie: “pentru a
controla o acţiune ce are o anumită finalitate, circulaţia informaţiei
trebuie să urmeze o buclă închisă, care permite să fie evaluate efectele
acţiunilor sale şi să permită sistemului să se adapteze la o conduită
viitoare, graţie performanţelor trecute”. Definirea conceptului de buclă
de reacţie a sistemelor a stat la baza apariţiei ciberneticii ca ştiinţă şi a
sistemelor cibernetice.
Diferenţierea sistemelor în deschise şi închise se realizează şi din
punctul de vedere al intensităţii interacţiunilor cu mediul. Astfel,
sistemele deschise sunt caracterizate de o multitudine de schimburi cu
mediul extern, având un grad de independeţă mai limitat, în timp ce
sistemele închise se bucură de o mult mai mare autonomie, având
particularitatea de auto–organizare. Evident, această distincţie a
sistemelor nu este absolută, pentru că în realitate, nici un sistem nu este
complet închis sau deschis.
Clasificarea sistemelor în deschise şi închise şi cunoaşterea
comportamentului lor este în măsură să creeze o mai bună înţelegere
asupra proprietăţilor lor fundamentale, precum şi a modului în care, în
practica organizaţiilor trebuie să se ţină cont de ele pentru atingerea
performanţei şi competitivităţii. Cele mai importante proprietăţi ale
sistemelorse reflectă în următoarele:
a. Controlabilitatea – este strict legată de noţiunea de stare a
sistemului. Prin aceasta înţelegem o mulţime de valori ale unor mărimi

semnificative, ce caracterizează evoluţia şi dinamica sistemului. Tipul de
stare a sistemului este funcţie de momentul de timp la care se
înregistrează valoarea elementelor sistemului, pe un anumit interval.
Dacă ne referim, de exemplu la starea (stările) sistemului organizaţiei,
acestea pot fi reflectate prin intermediul valorilor unor indicatori
economici (număr de angajaţi, gradul de utilizare a capacităţii de
producţie, productivitatea muncii, produsele finite destinate livrării,
resursele necesare etc), înregistraţi în anumite momente de timp.
Folosind notaţiile matematice, starea sistemului poate fi exprimată
astfel:
E - o mulţime de elemente structurate care formează un sistem;
S - structura sistemului;
{E,S} - sistemul definit de mulţimea E înzestrată cu structura S.
Fie Z o mulţime de atribute, imagini ale elementelor lui {E, S} pe un
interval T.
Definim drept stare a sistemului la un moment ti submulţimea ziЄZ,
imagine a lui {E, S} la momentul tiЄT.
O stare a sistemului poate fi iniţială, intermediară sau finală.
Variaţia implică pentru sistemul respectiv un caracter dinamic, adică
faptul că variabila "t" este o variabilă independentă esenţială. Starea
iniţială a sistemului {E, S} reprezintă starea corespunzătoare momentului
iniţial t0ЄT. Starea finală este corespunzătoare momentului tkЄT, unde t
este ultimul element al şirului {ti}, capătul intervalului T. Orice stare care
corespunde unui moment tkЄT, mai puţin t0 şi ti, reprezintă o stare
intermediară a sistemului.
Se defineşte în mulţimea Z o relaţie binară nesimetrică γ care
ordonează elementele zi ale şirului de stări corespunzătoare momentelor
tiЄT. Relaţia γ structurează mulţimea punctelor zi care poate fi
reprezentată printr-un graf, cu nodurile zj, arcele constituind tranziţiile
de la o stare la alta. Spunem că stările sistemului {E, S} sunt controlabile
dacă în raport cu relaţia γ, orice stare ziЄZ poate fi legată de o altă stare
zjЄZ.
Proprietatea de controlabilitate a stărilor sistemului este deosebit de
importantă în studiul unei entităţi care se constituie ca un ansamblu

sistemic. La nivelul organizaţiei, luarea în considerare a acestei
proprietăţi intervine de exemplu, în etapa de planificare, când trebuie
cunoscute exact obiectivele, resursele, structura întreprinderii precum şi
domeniul intrărilor în sistem. Atingerea obiectivelor incluse în strategia
şi politica firmei este condiţionată de modul în care aceasta îşi poate
conduce şi coordona subsistemele proprii, astfel încât diversele stări prin
care acestea trec să fie controlabile, în raport cu finalitatea sistemului
global.
b. Echifinalitatea - se referă la acea proprietate prin care sistemul
ajunge în starea finală (atingerea obiectivului), pornind de la aceeaşi stare
iniţială (formularea obiectivului), pe traiectorii diferite. Un sistem
caracterizat de echifinalitate cunoaşte o anumită variaţie în configurarea
structurii sale (în speţă a ordinii dintre elemente) şi implicit şi în modul
de realizare al funcţiilor sale. Limitele acestei variaţii, care decurge din
evoluţia sistemului pe traiectorii diferite, nu trebuie să depăşească însă
capacitatea de control a sistemului.
c. Autoreglarea – reprezintă una din cele mai importante proprietăţi
ale sistemelor şi reprezintă modificarea variabilelor de intrare în sistem,
într-o astfel de manieră cantitativă şi calitativă, care să permită obţinerea
variabilelor de ieşire dorite. Proprietatea de autoreglare este legată de
sistemele cu feed-back. După cum se cunoaşte, elementele unui sistem
sunt în interacţiune reciprocă, ceea ce înseamnă că acţiunea unui
element “A” asupra altui element “B” antrenează un răspuns al lui “B”
către “A”. Se spune în această situaţie că cele două elemente sunt legate
printr-un feed-back (sau buclă de reacţie). Bucla de reacţie care permite
autoreglarea sistemului poate fi de două tipuri:
 pozitivă – atunci când variaţia într-un sens a valorii elementului
“A” produce o variaţie în acelaşi sens a elementului “B”;
 negativă – în care un element “A” generează creşterea lui “B” şi
reciproc, creşterea lui “B” determină diminuarea elementului “A”.
De remarcat că, modificarea relaţiilor dintre elemente atrage după
sine, modificarea structurii sistemului, iar când aceasta se realizează în
funcţie de un anumit scop, se spune că sistemul se autoreglează, prin

ajustări succesive, în funcţie de calitatea, cantitatea şi natura
informaţiilor primite.
d. Adaptabilitatea - reflectă calitatea sistemului de a se schimba (sau
ajusta) din punct de vedere structural şi funcţional, în funcţie de input-
urile şi output-urile din mediu, astfel încât să-şi poată atinge finalitatea.
Orice sistem dispune la nivel funcţional de un centru de decizie care are
rolul de a organiza reţeaua de relaţii aflate între elemente şi de a
coordona fluxurile materiale, de energie şi informaţionale prezente în
sistem.
Proprietatea de ajustare se materializează prin intermediul centrului de
decizie, în funcţie de buclele de reacţie aflate la nivelul sistemului. Un
exemplu de situaţie în care se manifestă tendinţa sistemului spre
adaptabilitate este asigurarea de către organizaţie a unei corelaţii optimale
cerere – producţie – aprovizionare, caz în care obiectivele sistemului pot fi
reformulate, pentru a putea fi îndeplinite în condiţiile unor variabile de
intrare posibile şi permise.
Chiar dacă teoretic, un sistem este caracterizat de aceste proprietăţi
generale, în realitate ele se regăsesc mai mult sau mai puţin, în funcţie de
gradul şi modul de organizare al acestuia. Aşa cum reiese din aprecierile
efectuate, conceptul de organizare al unui sistem desemnează un mod de
aranjare a unui ansamblu, în funcţie de repartiţia elementelor sale pe
niveluri ierarhice, conform unei reţele de relaţii.
Raportat la gradul său de organizare, sistemul nu va avea aceleaşi
proprietăţi, deoarece ele depind cel puţin, de natura şi numărul
elementelor care îl constituie, precum şi de relaţiile care se instaurează
între ele. Ca exemplu semnificativ în acest sens, dacă considerăm doi
agenţi economici, cu acelaşi obiect de activitate, aceeaşi dimensiune,
număr şi structură de personal relativ apropiate, proprietăţile specifice
sistemului lor nu sunt la fel reprezentate. Elementul esenţial care le
diferenţiază este natura şi numărul de relaţii dintre elementele
componente.

1.2 Abordarea sistemică a organizaţiei
1.2.1 Consideraţii preliminare
Orice demers de studiu şi analiză a organizaţiei, indiferent de
domeniul în care funcţionează, trebuie să pornească de la o abordare
sistemică a acesteia şi să se bazeze pe principiile fundamentale ale teoriei
sistemelor.
Organizaţia se constituie ca un sistem (economic, administrativ
etc.) care reuneşte un ansamblu de elemente (materiale, utilaje, capital
financiar, resurse umane etc), înzestrate cu o anumită ordine şi care
funcţionează în baza unor relaţii de cauzalitate, pentru realizarea unui
obiectiv.
Pornind de la premisele abordării sistemice – dintre care două
considerăm a fi esenţiale (interacţiunile dintre elemente şi axarea pe
concepţia globală) – sistemul organizaţiei este caracterizat de următoarele
aspecte:
 este un sistem socio-economic, deoarece reuneşte mijloacele de
producţie şi forţa de muncă prin care se realizează producţia de
bunuri materiale, prestarea de servicii, conform obiectivelor
strategice stabilite;
 este un sistem dinamic, care îi asigură în condiţii favorabile,
dezvoltarea; caracterul dinamic este determinat de modificările care
au loc în cadrul sistemului sau în relaţiile acestuia cu mediul,
determinându-i astfel o anumită traiectorie de evoluţie;
 este un sistem probabilistic în sensul că activitatea de ansamblu a
societăţii este supusă permanent influenţei unor factori aleatori
generaţi de contactul acesteia cu mediul concurenţial în care
funcţionează.
Alături de aceste aprecieri generale, considerăm că aportul teoriei
sistemelor în practica managerială a organizaţiei este esenţial în

extinderea limitelor de cunoaştere şi înţelegere, atât a structurii
sistemice, cât şi a funcţiilor pe care le posedă organizaţia. O abordare
sistemică a acesteia din partea decidenţilor sau factorilor de execuţie este
în măsură să contribuie la îmbunătăţirea performanţelor şi
competitivităţii şi, de ce nu, la formarea unei mentalităţi care să perceapă
întregul organizaţiei mai mult decât suma părţilor sale componente
(principiul abordării sinergetice). După cum sublinia J. De Rosnay [17]:
“Se pare că educaţia noastră nu ne-a incitat în a avea o viziune globală
asupra universului şi a ansamblurilor care ne înconjoară. Realitatea a fost
întodeauna decupată în discipline şi porţiuni fragmentate şi izolate. Din
cauza acestei formaţii, ne este foarte dificil s-o percepem în totalitatea,
complexitatea şi dinamica sa.”
Una din cele mai importante trăsături ale sistemului organizaţiei
este complexitatea. Atribuirea acestui atribut unui sistem este relativă şi
în acelaşi timp, subiectivă. El depinde de “cine” şi “cum” percepe
entitatea considerată a fi complexă.
În cazul unui agent economic sau instituţie publică, de exemplu,
interpretarea are o notă mai mică de subiectivism, ştiut fiind faptul că,
prin natura şi obiectivele ei, organizaţia poate fi considerată un sistem
complex.
Caracterul de complexitate al unui sistem se reflectă în existenţa
unei mari varietăţi de elemente independente, aflate în interacţiune. Este
important de menţionat că această proprietate nu este prezentă în mod
permanent şi definitiv la nivelul sistemului, putându-se manifesta ca un
fenomen aleator, indus de către o anumită structură, cauzalitate şi
finalitate a sistemului. Într-un sistem complex se pot identifica o serie de
determinanţi ce caracterizează, în totalitate, ansamblul unei organizaţii:
a. Comportament imprevizibil, intuitiv al variabilelor de intrare
(variaţii majore de curs valutar, pierderea unor cote de piaţa,
schimbarea formei de proprietate asupra pachetului de acţiuni etc.).
b. Existenţa unui număr mare de bucle de reacţie, care permit
sistemului să se restructureze sau să-şi modifice schema de
interacţiune între variabilele sale. De exemplu, bucla de reacţie la
nivelul sistemului de aprovizionare, în care se comandă un anumit

stoc de materiale. Sistemul ajustează ritmul de comandare în funcţie
de variabilele de nivel (stocul), pentru a realiza echilibrul între
necesarul şi disponibilul de materiale. În acelaşi timp se creează şi
conexiunea inversă între componenta sistemică de producţie,
comercială şi desfacere a produselor.
c. Gradul de centralizare/descentralizare a procesului de decizie, care
într-un sistem complex vizează o difuzare de autoritate pe
nivelurile ierarhice. Spre deosebire de sistemele simple, unde
decizia este centralizată la nivelul unui număr mic de factori
decizionali, într-un sistem complex se combină un mare număr de
acţiuni care induc sistemului un anumit comportament.
d. Interacţiuni puternice între componente, ceea ce face ca un sistem
complex să fie dificil de descompus în elemente, ignorându-se
relaţiile de interdependenţă dintre ele. Neglijarea uneia dintre părţi
distruge aspectele esenţiale legate de comportamentul şi de
structura sistemului în ansamblu. Putem considera de exemplu,
sistemul complex al funcţiunii comerciale dintr-o organizaţie, cu
componentele de aprovizionare, desfacere şi marketing, care
acţionează intercorelat după legi proprii de funcţionare, aliniate
însă legii generale a ansamblului care le conţine. Funcţia sistemului
comercial prin care se asigură legătura organizaţiei, ca entitate
microeconomică, cu mediul macroeconomic, se materializează prin
buclele de reacţie dintre activitatea de marketing şi structura
planului de producţie, sau dintre elaborarea necesarului de
aprovizionat cu dimensiunea capacităţii de producţie. În esenţă,
proprietăţile regăsite la nivelul sistemului comercial n-ar mai fi
semnificative, dacă s-ar neglija una din părţile sale componente şi,
evident, relaţiile dintre ele.
Sub aspectul caracterului de complexitate al sistemului organizaţiei,
aprofundarea fenomenelor economice aduce în discuţie probleme legate
de comanda şi controlul sistemului, cum ar fi raporturile cauză-efect
dintre elemente, autonomia lor, factorii care influenţează sistemul şi
cuantificarea gradului lor de influenţă, ordinea sau dezordinea

componentelor sistemice. Toate aceste teme fac obiectul domeniului
sistemelor dinamice neliniare.
Organizaţia ca sistem reuneşte o mare varietate de elemente aflate
în relaţii de interacţiune, ale căror efecte sunt de cele mai multe ori
imprevizibile şi greu de cuantificat. Din această cauză se impune studiul
entităţii economice sau administrative din punctul de vedere al abordării
sistemice, axată pe relaţiile puternice şi de natură neliniară dintre
componente. Într-un sistem dinamic neliniar, acţiunile trecute stau la
originea celor prezente, care la rândul lor determină acţiunile viitoare,
conform principiului care defineşte sistemul cu conexiune inversă.
La nivelul sistemului dinamic neliniar există o multitudine de
factori de influenţă. Unii dintre aceştia conduc sistemul spre instabilitate
şi dezordine, alţii dimpotrivă, au calitatea de a menţine stabilitatea şi
ordinea. Prin combinarea acestor două tipuri de factori sistemul
evoluează, trecând prin mai multe stări – unele stabile, altele puternic
instabile.
Atunci când forţele de ordine şi stabilitate sunt predominante, iar
sistemul posedă bucle de retroacţiune negativă se înregistrează o stare
stabilă a lui. Spunem în această situaţie că sistemul este caracterizat de un
grad mare de organizare.
În cazul în care prevalează forţele de dezordine şi instabilitate şi
sistemul include bucle de retroacţiune pozitivă care îi deviază
comportamentul de la regimul său iniţial se înregistrează o stare instabilă.
Dacă influenţa celor două categorii de factori – unii care menţin sistemul
în regimul său original, alţii care îl conduc în afara acestuia – este sensibil
apropiată, se spune că sistemul se află într-o stare de echilibru complex.
Pornind de la toate aceste aspecte teoretice putem afirma că,
ansamblul sistemic al organizaţiei este caracterizat atât de complexitate,
cât şi de dinamism şi neliniaritate. Este bine ştiut faptul că, de exemplu,
în cadrul unei organizaţii industriale se manifestă o serie de forţe
contrare ( prin forţe înţelegând în acest context procese, funcţii,
activităţi, acţiuni, evenimente etc). Unele dintre acestea generează în
sistem ordine şi stabilitate, cum ar fi de pildă, procesul de planificare,
funcţia de control sau de organizare a managementului. În acelaşi timp,
apar forţe care pot creea dezordine şi instabilitate şi ne putem referi la

procesele inovaţionale, diverse forme de experimentare, iniţiative de
grup sau individuale. Alternarea acestor forţe are tendinţa de a conduce
sistemul dinamic neliniar al organizaţiei într-o stare de echilibru
complex, dar care odată atinsă nu poate rămâne definitivă. Într-o astfel
de stare, sistemul poate adopta un echilibru stabil, un echilibru periodic,
mergând până la o stare de echilibru aflată la frontiera dezordinii
complete (haos). De exemplu, în domeniul elaborării strategiei
organizaţiei, se poate observa că abordările sistematice, coordonate şi
planificate se combină cu tatonări, ezitări, intuiţii şi incertitudini. De
asemenea, procesul de fundamentare a strategiei combină o dimensiune
autonomă cu una colaborativă, o dimensiune formală cu una informală.
În condiţiile alternării acestor factori, scopul cunoaşterii şi controlului
evoluţiei sistemului organizaţiei este acela de asigura în cadrul său, un
echilibru complex, într-un mediu aflat în continuă fluctuaţie.
1.2.2 Organizaţia ca sistem cibernetic
Fondată în anul 1948 de matematicianul american Norbert Wiener,
cibernetica reprezintă ştiinţa generală a controlului sistemelor, fiind
axată pe următoarele trei direcţii:
 identificarea structurii şi stărilor interne ale sistemului;
 descrierea relaţiilor din sistem, precum şi dintre acesta şi mediu;
 cunoaşterea comportamentului şi a evoluţiei sistemului în timp.
Abordarea cibernetică a sistemelor are la bază o analiză globală a
elementelor, în principal sub aspectul interacţiunilor dintre acestea.
După cum se cunoaşte, însăşi noţiunea de sistem se bazează pe relaţiile de
intercondiţionare dintre elemente, dar în cazul unui sistem cibernetic
conceptele de acţiune şi retroacţiune sunt definitorii. Acţiunea unui
element asupra altuia, antrenează un retur al răspunsului celui de-al
doilea element asupra primului, în acelaşi sens sau în sensuri opuse. Se
spune că cele două elemente sunt legate prin intermediul unei bucle de
feedback (sau buclă de retroacţiune). Aceasta justifică cea mai
semnificativă proprietate a sistemului cibernetic – autoreglarea, care

implică un mod de control a funcţionării sistemului, materializat prin
retroacţiune, adică „ o acţiune în retur” între elemente.
Retroacţiunea poate fi negativă sau pozitivă. În cazul retroacţiunii
negative, un proces de creştere a valorilor de ieşire din sistem, antrenează
o diminuare a celor de intrare, situaţie în care comportamentul
sistemului tinde spre o stare de echilibru. În cazul retroacţiunii pozitive,
o creştere/diminuare a valorilor de ieşire, generează o creştere/diminuare
a celor de intrare în sistem, ceea ce face ca antagonismele între elemente
să se exacerbeze şi evoluţia sistemului să tindă spre o creştere
exponenţială sau spre o stare de blocaj. Ca urmare a faptului că orice
sistem este supus în permanenţă perturbărilor aleatoare provenite din
mediu, cele două moduri de retroacţiune coexistă la nivelul unui întreg.
Pentru exemplificare, considerăm sistemul funcţiunii comerciale
din cadrul unei organizaţii, în care o categorie de variabile de ieşire se
concretizează în volumul livrărilor de produse finite (x), iar cele de
intrare în numărul comenzilor (y) primite de la clienţi pentru
respectivele produse.
SISTEMUL COMERCIAL
STARE DE ECHILIBRU
INTRĂRI IEŞIRI
RETROACŢIUNE NEGATIVĂ
Y X
X = volumul livrărilor de produse finite
Y = numărul comenzilor primite de la clienţi
Figura nr. 1.2 Asigurarea stării de echilibru a sistemului prin prezenţa retroacţiunii
negative

SISTEMUL COMERCIAL
STARE DE BLOCAJ
INTRĂRI IEŞIRI
RETROACŢIUNE POZITIVĂ
Y X
X = volumul livrărilor de produse finite
Y = numărul comenzilor primite de la clienţi
Figura nr. 1.3 Generarea unei stări de blocaj ca urmare a retroacţiunii pozitive a
sistemului
Prezenţa în sistem a retroacţiunii negative (figura nr. 1.2)
presupune că, o creştere a volumului vânzărilor de produse finite (x)
antrenează o diminuare a numărului comenzilor primite de la clienţi (y),
acest lucru realizându-se în scopul asigurării echilibrului între
disponibilul de produse finite al organizaţiei şi necesarul solicitat de
piaţă. Sistemul îşi autoreglează în acest fel funcţionarea, astfel încât
tendinţa de evoluţie într-un sens a ieşirilor, să creeze condiţiile pentru
evoluţia în sens invers a intrărilor. Din acest motiv, spunem că sistemul
funcţiunii comerciale este un sistem cibernetic (sau cu feed back).
În figura nr. 1.3 se prezintă cazul retroacţiunii pozitive la nivelul
sistemului comercial. Se observă astfel că, o creştere a volumului
livrărilor de produse (x), antrenează creşterea numărului comenzilor de
la clienţi (y), evoluţia sistemului tinzând spre o creştere exponenţială. În
această situaţie sistemul atinge la un moment dat în funcţionarea sa, o
stare în care nivelul livrărilor de produse, deşi în creştere, nu mai
reuşeste să satisfacă comenzile clienţilor, variabilă aflată de asemenea, în
creştere. Evident că, sub influenţa diferiţilor factori de mediu sau din
interiorul organizaţiei, în sistemul cibernetic al funcţiunii comerciale se
regăsesc ambele tipuri de retroacţiune, care asigură o evoluţie controlată
a acestuia.

Un exemplu mai extins care reliefează particularităţile şi
funcţionarea unui sistem cibernetic este cel care ia în considerare atât
sistemul comercial, cât şi cel de producţie din cadrul organizaţiei (figurile
nr. 1.4 şi 1.5):
SISTEMUL DE PRODUCŢIE
SISTEMUL COMERCIAL
INTRĂRI
IEŞIRI
RETROACŢIUNE NEGATIVĂ
b
a
a = necesarul de materii prime
b = volumul producţiei fabricate
Figura nr. 1.4 Legătura dintre subsistemele producţie şi comercial sub influenţa
retroacţiunii negative
SISTEMUL DE PRODUCŢIE
SISTEMUL COMERCIAL
INTRĂRI
IEŞIRI
RETROACŢIUNE POZITIVĂ
b
a
a = necesarul de materii prime
b = volumul producţiei fabricate
Figura nr. 1.5 Legătura dintre subsistemele producţie şi comercial în prezenţa
retroacţiunii pozitive

După cum se poate observa, s-a considerat ca variabilă de ieşire din
sistemul comercial necesarul de materii prime care trebuie asigurat (a),
iar ca variabilă de ieşire volumul producţiei fabricate (b). În prezenţa
retroacţiunii negative (figura nr. 1.4) la nivelul ansamblului care conţine
cele două subsisteme, creşterea necesarului de aprovizionat antrenează o
diminuare a volumului producţiei fabricate, până la limita la care este
asigurată producţia pentru care există contracte ferme care trebuie
onorate. De asemenea, diminuarea necesarului de aprovizionat,
antrenează creşterea volumului producţiei fabricate, dar numai în limita
stocurilor de materii prime disponibile. Astfel, autoreglarea sistemului
este stabilită prin conexiunea inversă negativă dintre cele două
componente (comercial şi producţie).
În figura nr. 1.5 se prezintă cazul retroacţiunii pozitive în sistemul
care include cele două subsisteme, proprietate în baza căreia, creşterea
necesarului de aprovizionat implică creşterea volumului producţiei
fabricate. O astfel de evoluţie a sistemului conduce la un moment dat la o
stare în care nivelul producţiei fabricate va fi peste limita contractelor
încheiate de organizaţie, consecinţa firească fiind aceea că vor exista
stocuri de produse nevândute.
Cu aceste precizări, putem defini sistemul cibernetic ca fiind o
reuniune de elemente, caracterizată de prezenţa interacţiunilor şi a
schimburilor informaţionale, de energie şi materiale, astfel încât să se
asigure pe un interval de timp un proces de autoreglare a întregului
ansamblu.
Privită din această perspectivă, organizaţia este considerată a fi un
sistem cibernetic, caracterizat de prezenţa feed back-ului, care permite
manifestarea proprietatăţii de autoreglare, în funcţie de factorii intrinseci
şi de cei care provin din mediu, astfel încât sistemul în ansamblul său
să-şi atingă finalitatea. În termeni manageriali, sistemul cibernetic al unei
organizaţii poate fi privit prin intermediul sistemului de management, la
nivelul căruia acţiunea şi retroacţiunea manifestată între componente
asigură autoreglarea acestuia şi generează o anumită evoluţie şi dinamică
organizaţiei.

1.2.3 Sistemele dinamice sub influenţa fenomenului de
entropie informaţională
Entropia reprezintă un concept care a fost tratat iniţial în contextul
sistemelor fizico-chimice şi biologice, fiind definită ca o mărime fizică ce
măsoară gradul de dezorganizare, de degradare sau de hazard pe care îl
înregistrează aceste sisteme. În termodinamică, entropia este o funcţie
care reflectă starea de instabilitate sau dezordine dintr-un sistem fizic; cu
cât acesta este mai mare, cu atât entropia creşte. De altfel, legea a doua a
termodinamicii (legea entropiei) arată că, într-un sistem izolat care este
supus unui proces ciclic, entropia sau dezordinea creşte sau rămâne
aceeaşi. Altfel spus, orice sistem care nu este acţionat de forţe exterioare
care să-i menţină funcţionarea (ne referim aici la sisteme în care este
absent fenomenul de autoreglare), ajunge tot mai mult la forme
inferioare de organizare – atât din punct de vedere energetic, cât şi
informaţional – care îl conduc la o stare completă de dezordine.
Domeniul economico-social nu este însă caracterizat de sistemele
izolate, ci preponderent de sisteme în care alternează forţele de stabilitate
cu cele de instabilitate (provenind din mediu), care imprimă sistemului
funcţia de autoreglare a fluxurilor de energie şi informaţii. În aceste
condiţii, conceptul de entropie asociat termodinamicii (care studiază
relaţiile dintre fenomenele mecanice şi cele termice), se extinde asupra
informaţiei şi a cuantificării matematice a acesteia.
În anul 1949 Claude Shannon publică o lucrare importantă privind
„teoria matematică a comunicaţiilor” şi elaborează o teorie a informaţiei.
Aceasta prezintă comunicaţia ca un proces responsabil de transmitere a
informaţiilor sub formă de mesaje, între un emitent şi un receptor, prin
intermediul unei reţele multiple, constituită ca suport [44]. Postulatul lui
Shannon reflectă faptul că, pentru a măsura informaţia este necesar să se
facă abstracţie de semnificaţia mesajelor, aceasta neavând nici un fel de
incidenţă în privinţa mijloacelor prin care se transportă informaţia.
Singurul lucru care contează este cantitatea de informaţie transmisă care,
odată cu apariţia teoriei lui Shannon, poate fi măsurată. Se conturează
astfel, noţiunea de entropie informaţională, care în esenţă, arată că într-

un sistem în care cantitatea de informaţie creşte, dezordinea şi
degradarea se diminuează.
În mod uzual, procesele de informare şi comunicaţie, specifice
mediului intern şi extern al organizaţiei sunt caracterizate de o mare
varietate de informaţii, sub aspectul conţinutului, formelor de exprimare,
domeniului de activitate, calităţii şi cantităţii lor. Această diversitate de
informaţii, corelată – nu în ultimul rând - şi cu trăsătura lor
fundamentală de subiectivitate, generează reale probleme, atât la nivelul
subsistemului informaţional, cât şi al relaţiilor de cauzalitate existente în
întregul sistem dinamic al organizaţiei. O tratare exhaustivă a tuturor
acestor probleme depăşeşte cadrul capitolului prezent, de aceea ne vom
axa în continuare pe detalierea unui aspect semnificativ în teoria
informaţiei şi anume, influenţa cantităţii de informaţie asupra gradului
de organizare a sistemului dinamic al unei organizaţii.
Alături de aspectele calitative ale informaţiei – extrem de
complexe şi uneori dificil de asigurat – o atenţie deosebită este acordată
celor cantitative, prin care se urmăreşte „măsurarea” informaţiei. Teoria
statistică a comunicaţiei are în vedere măsurarea cantităţii de informaţie
existentă la un moment dat într-o organizaţie şi se bazează pe următorul
principiu: informaţia exprimă incertitudinea înlăturată prin realizarea
unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile, pentru fiecare
dintre acestea existând o anumită probabilitate de realizare.
Noţiunea de eveniment desemnează rezultatul (consecinţa)
producerii unui anumit experiment, acesta din urmă, simbolizând un
proces, fenomen, acţiune etc. produse la un moment dat în cadrul
sistemului. De menţionat că, în practică întâlnim sisteme complexe de
evenimente – formate dintr-un număr finit de evenimente elementare,
proprii unui anumit experiment. Ca exemple de experimente, putem
menţiona procesul de organizare a unei licitaţii de către o instituţie
publică, procesul de licenţiere al operatorilor de servicii publice, sau
acţiunea de inventariere a patrimoniului unei organizaţii, fiecare dintre
acestea reunind un set de evenimente posibile, care constituie efecte ale
realizării proceselor respective.
Evenimentele rezultate din orice astfel de proces sau acţiune se
manifestă cu o anumită probabilitate, căreia îi corespunde o valoare în
intervalul numerelor reale [0,1]. Cu cât factorii care influenţează

evenimentul respectiv pot fi mai exact cuantificaţi, cu atât probabilitatea
producerii lui are o valoare mai apropiată de 1. Dacă dimpotrivă, există
factori de natură incertă şi imprecisă, care influenţează un anumit
eveniment, atunci probabilitatea producerii acestuia este mai mică, cu o
valoare apropiată de 0. Pentru exemplificare considerăm utile
următoarele cazuri:
1. La nivelul Consiliului Local dintr-o primărie se decide demararea
programului pentru modernizarea tuturor spaţiilor de învăţământ
amplasate în zona respectivă. Realizarea acestei acţiuni este desigur
condiţionată de existenţa resurselor financiare, umane, materiale, precum
şi de stabilirea unui grafic de derulare a activităţilor componente. Dacă
bugetul de venituri şi cheltuieli al primăriei permite efectuarea acestei
acţiuni şi luând în considerare şi faptul că au fost desemnate firmele de
specialitate (în urma organizării procedurii de licitaţie) se poate aprecia
că, evenimentelor rezultate din această acţiune le corespunde o
probabilitate de realizare cu o valoare apropiată de 1.
2. O întreprindere constructoare de maşini hotărăşte să demareze
un proiect pentru informatizarea activităţilor de producţie, comerciale şi
financiar-contabile. Evenimentele care vor rezulta din acest proiect, cum
ar fi de pildă, asigurarea resurselor hardware şi software, realizarea
analizei şi proiectării sistemelor informatice, pregatirea specialiştilor etc.,
sunt influenţate de o serie de factori incerţi la momentul demarării
proiectului, fapt care conduce la o probabilitate de realizare a
evenimentelor, relativ mică.
Pentru reprezentarea matematică a evenimentelor şi a
probabilităţilor lor de realizare, considerăm următoarele notaţii:
X - un experiment oarecare;
x1,x2,…,xn - un număr finit de evenimente elementare
independente (rezultatele lui X);
p1, p2,…,pn - probabilităţile de realizare a evenimentelor.
Se porneşte de la axioma potrivit căreia realizarea experimentului X
generează un set de evenimente, obţinându-se unul din rezultatele
xiX.
Deci: 0≤ P(xi)≤1, i[1,n] şi P(xi)=1

Se apreciază că, înainte de a fi realizat, experimentul X conţine un
anumit grad de nedeterminare sau incertitudine. Aceasta va fi înlăturată
prin realizarea sa propriu-zisă, deoarece se obţine unul din cele n
evenimente posibile, care aduce o anumită cantitate de informaţie
referitoare la experimentul X. Prin urmare, prezenţa incertitudinii (sau a
nedeterminării) este justificată în momentul premergător realizării
experimentului, prin existenţa unei cantităţi de informaţii insuficiente,
datorată faptului că nici unul din evenimente nu a fost realizat.
După finalizarea experimentului X (care presupune realizarea celor
n evenimente posibile), cantitatea de informaţii a crescut, proporţional cu
probabilităţile de realizare a acestora, reducând incertitudinea iniţială a
lui X. Se consideră că, incertitudinea specifică realizării unei acţiuni,
proces etc. este o funcţie de probabilităţile de realizare a evenimentelor
componente, egală cu cantitatea medie de informaţie furnizată de
realizarea unui eveniment xi.
În aceste condiţii, putem defini noţiunea de entropie
informaţională ca un indicator care reflectă gradul de nedeterminare
(incertitudine) al unui fenomen, exprimat prin cantitatea medie de
informaţie obţinută în urma realizării – cu o anumită probabilitate – a
evenimentelor specifice fenomenului.
Continuând cercetările unui precursor în teoria informaţiei ( R.V.
Hartley), Shannon stabileşte pentru calculul entropiei informaţionale
următoarea expresie:



n
1i
ip
2
logipH (1.1)
unde :
H = entropia informaţională
pi = probabilitatea producerii evenimentului „i", i=l,2,...n.
Unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie poartă numele
de BIT (BInary digiT = cifra binară 0 sau 1). Astfel, pentru orice proces
desfăşurat în cadrul sistemului unei organizaţii se poate cuantifica
cantitatea de informaţii obţinută prin realizarea sa, respectiv este posibilă
determinarea nivelului entropiei informaţionale.

Considerăm că, la nivelul unui sistem complex, dinamic şi
probabilistic, cum este cel al organizaţiei, importanţa cunoaşterii acestui
indicator specific teoriei informaţiei este nu numai necesară, dar în
primul rând utilă. În mod tradiţional, performanţa şi eficienţa unei
întreprinderi sau instituţii publice se reflectă printr-o serie de indicatori
economici şi financiari, care stau la baza diagnosticării activităţii şi a
elaborării strategiei şi politicilor economice. După părerea noastră,
cunoaşterea şi înţelegerea cât mai exactă a comportamentului sistemului
organizaţiei, a principiilor şi particularităţilor de funcţionare a acesteia ca
sistem complex este profund condiţionată de luarea în considerare a
elementelor specifice teoriei informaţiei. De aceea, folosirea indicatorului
entropie informaţională pentru înţelegerea modului în care cantitatea de
informaţie prezentă la un moment dat în sistem, influenţează gradul de
organizare al acestuia este extrem de importantă pentru procesul
managerial.
Nivelul entropiei informaţionale într-un sistem este influeţat de cel
puţin doi factori:
1. Probabilităţile de realizare a evenimentelor pe care le include un
fenomen, proces, acţiune. După cum a mai fost precizat, fiecare
eveniment rezultat din producerea unui experiment aduce o cantitate de
informaţie, proporţională cu probabilitatea sa de realizare. Acest fapt
conduce la înlăturarea unui anumit grad de incertitudine care este asociat
fenomenului real. Evident, cu cât probabilitatea de realizare a fiecărui
eveniment este mai mare, cu atât nivelul entropiei (sau al gradului de
nedeterminare al fenomenului) este mai scăzut.
Din acest punct de vedere, se apreciază că entropia informaţională
reprezintă o măsură a incertitudinii ce carcterizează rezultatele obţinute
prin finalizarea fenomenului analizat. Ştiut fiind faptul că fiecare rezultat
(eveniment) estimat posedă o anumită probabilitate de realizare şi, cu cât
aceasta este mai mare, cu atât cantitatea de informaţie creşte, iar gradul
de incertitudine al fenomenului real scade, pentru factorii de decizie,
cunoaşterea acestui aspect este deosebit de utilă. Astfel, eforturile pentru
finalizarea unei acţiuni pot fi orientate în direcţia identificării cât mai
exacte a unor variabile certe, cuantificabile, prin care probabilitatea de

realizare a evenimentelor ce rezultă din acţiunea respectivă, sa fie cât mai
mare.
2.Gradul de organizare al sistemului. Orice sistem şi orice acţiune
(experiment) care se petrece în cadrul lui, sunt caracterizate de un
anumit nivel al entropiei informaţionale, scopul urmărit pentru o
funcţionare eficientă şi eficace fiind de a minimiza valoarea acestui
indicator. În acest sens, un factor de influenţă important îl reprezintă
gradul de organizare al sistemului, reflectat atât la nivelul structurii
acestuia, cât şi al relaţiilor existente între componente.
Dacă se analizează pe un anumit interval de timp un sistem
dinamic, se observă că factorii de ordine şi stabilitate alternează cu cei de
dezordine şi instabilitate (principiile retroacţiunii negative şi pozitive).
Preponderenţa celei de-a doua categorii de factori imprimă sistemului un
anumit grad de dezorganizare, prin faptul că se produc o serie de
evenimente cu probabilităţi mici de realizare, care nu sunt în măsură să
sporească cantitatea totală de informaţii aflată în sistem. Nivelul entropiei
informaţionale este în acest caz, mare şi invers proporţional cu gradul de
organizare al sistemului.
Să considerăm, de exemplu, situaţia în care la nivelul unei
organizaţii se desfăşoară un proces inovaţional pentru modernizarea unei
linii de producţie. Evenimentele din cadrul acestui proces ( efectuarea de
studii, analize, proiecte, cercetare fundamentală sau aplicativă) sunt
caracterizate de probabilităţi mici de realizare, deoarece factorii care sunt
implicaţi sunt în esenţă aleatori, imprecişi, greu cuantificabili. Ca urmare,
cantitatea de informaţii existentă în sistem la un moment dat este
insuficientă şi nu reuşeşte să înlăture incertitudinea existentă în sistem,
nivelul entropiei informaţionale fiind ridicat.
Se apreciază aşadar că, între gradul de organizare al sistemului şi
nivelul entropiei există un raport invers proporţional: cu cât sistemul este
mai bine organizat, cu atât entropia informaţională va fi mai redusă.
Vom ilustra acest raport în următorul studiu de caz:
Se consideră o linie de fabricaţie a unor componente electronice.
Evenimentele proprii sistemului sunt:
 obţinerea unor piese cu toleranţe ± 5% (E1)

Probabilităţile asociate celor trei evenimente sunt:
 p1= 0,25
 p2 = 0,25
 p3 = 0,5
În funcţie de toleranţa lor, piesele pot fi utilizate după cum
urmează: cele cu toleranţă mică la fabricarea de tehnică de calcul, cele cu
toleranţă medie la fabricarea de maşini unelte cu comandă-program, iar
cele cu toleranţă mare la fabricarea de aparatură electronică de larg
consum. Se urmăreşte demararea unui proces inovaţional, finalizat prin
oţinerea unui program de îmbunătăţire a calităţii produselor finite, astfel
încât numărul de piese cu toleranţe medii şi mari să scadă pe ansamblul
întregii producţii. Pentru aceasta se întreprind o serie de acţiuni
(evenimente) în vederea perfecţionării organizării procesului tehnologic,
acţiuni concretizate în:
 introducerea la momentul t1 a unor purificări suplimentare a
materiilor prime;
 introducerea la momentul t2 a unor controale de calitate
suplimentare pe parcursul procesului tehnologic;
 aplicarea la momentul t3 a unor tehnologii care vizează creşterea
preciziei unor faze ale procesului.
Probabilităţile evenimentelor vor evolua de la momentul t0 la
momentele tt, t2, şi t3 după cum se observă în tabelul nr.1.2.
Tabelul nr. 1.2 Evoluţia în timp a probabilităţilor de realizare a unui eveniment
Probabilităţi Momente de timp
t0 t1 t2 t3
p1 0,4 0,5 0,3 0,6
p2 0,5 0,4 0,5 0,3
p3 0,1 0,1 0,2 0,1
 (suma probabilităţilor) 1 1 1 1
Pe parcursul unui anumit interval de timp care începe în momentul
demarării procesului inovaţional, se manifestă o serie de factori de care
depinde realizarea evenimentelor precizate (umani, tehnologici,
financiari, informaţionali), a căror probabilitate de realizare fiind relativ

mică, cantitatea de informaţie adusă în sistem este redusă şi în consecinţă
se înregistrează un grad mare de dezorganizare. Pe măsură ce sistemul se
organizează, prin adoptarea unor măsuri care conduc la creşterea
probabilităţii de realizare a evenimentelor, cantitatea de informaţie
suplimentară înlătură incertitudinea în privinţa realizării respectivului
proces inovaţional.
Grafic, variaţia entropiei informaţionale, în funcţie de gradul de
organizare/dezorganizare a sistemului se poate observa în figura nr. 1.6.
H,I
t0 t3
H = nivelul entropiei informaţionale
I = cantitatea medie de informaţii
t = timp
t
I
H
H = nivelul entropiei informaţionale
I = cantitatea medie de informaţii
t = timp
t0 t1 t2 t3 t
H,I
H
I
Figura nr. 1.6 Variaţia entropiei informaţionale în funcţie de gradul de
organizare/dezorganizare a sistemului
Se observă că, pe măsură ce creşte cantitatea de informaţie în
diferite intervale de timp, nivelul entropiei informaţionale scade. Altfel
spus, efectele măsurilor de organizare asupra sistemului influenţează în
mod pozitiv derularea evenimentelor legate de perfecţionare organizării
procesului tehnologic, în sensul creşterii probabilităţii de realizare a lor
şi, implicit a suplimentării cantităţii de informaţie introdusă în sistem.
Ca o concluzie generală, putem afirma că, un nivel superior de
organizare a sistemului dinamic al organizaţiei se poate obţine prin

minimizarea entropiei informaţionale, ceea ce înseamnă o creştere a
cantităţii de informaţie introdusă în sistem. Analog, o lipsă de organizare
se manifestă în condiţiile unei dezordini accentuate şi a existenţei unei
incertitudini depline a producerii anumitor evenimente. Din punct de
vedere absolut teoretic există două situaţii extreme:
 entropie informaţională nulă, atunci când evenimentele sunt
caracterizate de o valoare a probabilităţii egală cu 1, ceea ce
înseamnă că organizarea sistemului este maximă;
 entropie informaţională maximă, atunci când incertitudinea în
cadrul sistemului este deplină (evenimente care au probabilităţi de
realizare egale cu 0).
Importanţa practică a cunoaşterii nivelului entropiei informaţionale
a sistemului unei organizaţii se răsfrânge în special pe plan decizional,
constituind în cele din urmă, un indicator care reflectă eficienţa şi
eficacitatea organizării activităţilor de bază. În plus, în condiţiile
restructurării forţei de muncă din administraţie sau economie, reducerea
personalului nu este întotdeauna urmată de o creştere a eficienţei în plan
organizatoric şi funcţional. De exemplu, o primărie poate dispune de un
număr mai mic de funcţionari publici, decât o altă instituţie similară, dar
dacă entropia informaţională în cadrul primeia înregistrează un nivel
ridicat, rezultă că cea de-a doua funcţionează mai eficient decât prima.
Apelarea la conceptul de entropie informaţională şi folosirea lui în
procesele manageriale trebuie să constituie o pârghie importantă în
practica organizaţiilor. Semnalând sistemele sau subsisteme ale acestora
care, la un moment dat prezintă un grad mare de entropie
informaţională, pot fi luate măsurile potrivite pentru a conduce
evenimentele corespunzătoare, spre probabilităţi de realizare mai mari. O
entropie joasă caracterizează un sistem în care cantitatea de informaţie
este mare, respectiv organizarea lui este satisfăcătoare. O entropie înaltă
denotă o insuficienţă a resursei primordiale – informaţia – precum şi un
sistem slab organizat.
Entropia reprezintă deci, o măsură a dezordinii într-un sistem
relativ ordonat.
Demersul de abordare sistemică a organizaţiei, din această primă
parte a lucrării este justificat de faptul că, indiferent de nivelul sau sfera

la care o raportăm, organizaţia trebuie percepută şi tratată ca un sistem
cibernetic, dinamic şi complex. De aceea, pentru a cunoaşte
particularităţile structurale şi funcţionale ale unei firme sau instituţii
publice, relaţiile cauzale atât în interiorul ei, cât şi în mediul ambiant,
precum şi pentru a putea înţelege folosirea instrumentelor informatice în
gestiunea proceselor sau la nivelul actului decizional, considerăm absolut
utilă o familiarizare a cititorului cu câteva elemente esenţiale ale teoriei
sistemelor şi principiilor de funcţionare a lor. Altfel spus, cunoaşterea
profundă a unei entităţi atât de complexe cum este organizaţia devine
posibilă prin raportarea ei la nişte modele generale de reprezentare şi
interpretare a realităţii, în sprijinul acestei idei venind şi afirmaţia lui
Forrester [21]: „ Pentru a înţelege ceva ca un exemplu particular al unui
caz mai general, înseamnă a cunoaşte nu numai „acel ceva”, ci şi un
model de înţelegere a altor lucruri asemănătoare lui, care pot fi întâlnite.”

CAPITOLUL 2
2SISTEMUL INFORMAŢIONAL ŞI DECIZIONAL AL
ORGANIZAŢIEI
2.1 Sistemul informaţional
2.1.1 Fundamente teoretice
Sub aspectul utilităţii lor economice şi sociale, sistemele
informaţionale şi informatice din cadrul organizaţiei au astăzi o
legitimitate recunoscută, ţinând cont de transformările generate de
evoluţia fenomenului de globalizare, precum şi de constrângerile sau
oportunităţile oferite de un mediu concurenţial.
Reflecţiile asupra relaţiei informatică – management conduc spre o
serie de dezbateri conceptuale, metodologice sau funcţionale a căror
rezultantă se constituie într-o nouă perspectivă de evoluţie a organizaţiei,
perspectivă care reprezintă prin conţinutul ei, mult mai mult decât un
proces de continuitate a practicilor uzuale existente.

Sistemele informaţionale - în principal prin componentele lor
informatice - alături de ansamblul proceselor manageriale ce se
desfăşoară în cadrul organizaţiei se află prin definiţie, la intersecţia a
numeroase domenii fundamentale, iar efectele acestei abordări sinergice
nu pot fi decât constructive pe plan strategic, financiar, administrativ sau
tehnologic. De aceea, considerăm că în acest capitol se impune ca,
structura şi funcţionalitatea sistemului informaţional să fie studiate şi
luate în considerare în corelaţie cu sistemul decizional şi procesele de
management şi mai puţin, într-o viziune limitată la domenii punctuale
existente în planul organizaţiei (gestiune, fiscalitate, fabricaţie, servicii
etc). După cum apreciază Herbert Simon (Premiul Nobel pentru
economie în 1978), “în societatea postindustrială, problema centrală este
de a ştii cum să te organizezi pentru a lua decizii, ceea ce înseamnă a ştii
cum să tratezi informaţia”.
După cum se cunoaşte, funcţionarea organizaţiei este bazată pe un
ciclu economic, constând dintr-o serie de procese de transformare
succesivă a capitalului iniţial, în scopul recreării lui şi în acelaşi timp, a
obţinerii unei plusvalori. Eficacitatea acestui ciclu economic este
condiţionată de prezenţa minimă a diferitelor perturbări, atât la nivelul
fluxurilor materiale, logistic-informaţionale sau tehnologice, cât şi la
nivelul sistemului de management al organizaţiei. În aceste condiţii,
alături de celelalte resurse clasice, rolul resursei informaţionale în
atingerea obiectivelor strategice, precum şi în asigurarea competitivităţii
firmei devine esenţial, iar organizarea şi utilizarea informaţiei pe toate
nivelurile decizionale, devine cu mult mai importantă decât utilizarea în
sine a calculatorului electronic. Informaţia – scrisă sau orală, generală sau
specializată – constituie elementul central al sistemului informaţional şi
prin semnificaţia ei, condiţionează ansamblul proceselor desfăşurate la
nivelul celorlalte componente sistemice ale organizaţiei.
Definirea conceptului de sistem informaţional îmbracă exprimări
diverse, fiind unanim acceptat ca un ansamblu structurat de elemente
care oferă informaţii celor interesaţi. Deseori, acest sistem este asociat în
sens metaforic, cu sistemul sangvin din organismile vii, care asigură
colectarea, tratarea şi distribuirea sângelui către alte organe. Similar,
ansamblul complex al organizaţiei dispune de un sistem care colectează,

prelucrează şi transmite informaţii prin instrumente specifice, către
celelalte elemente structurale, aflate în relaţii de cauzalitate.
Capitolul de faţă îşi propune ca aria de discuţie şi analiză să fie
delimitată de problematica particulară sistemului informaţional, prin
prisma modului în care acesta se corelează cu sistemul decizional al
organizaţiei, asigurând acea relaţie fundamentală dintre informaţie şi
decizie.
Una dintre abordările cele mai frecvente, defineşte sistemul
informaţional ca un ansamblu de componente, care acţionează în baza
unor relaţii de cauzalitate, în vederea culegerii şi prelucrării datelor şi
informaţiilor, necesare la nivel decizional şi operaţional.
Subliniem din motive pedagogice, prezenţa celor trei determinări
majore ale unui sistem (potrivit teoriei sistemelor), respectiv, structura,
cauzalitatea şi finalitatea. Astfel, definiţia de mai sus pune în evidenţă
identitatea componentelor (structura), relaţiile dintre acestea
(cauzalitatea), precum şi obiectivul creării sistemului (finalitatea). Ceea
ce trebuie menţionat în acest context, este faptul că, cei trei determinanţi
majori ai oricărui sistem nu există în mod independent, unul faţa de altul.
În speţă, relaţiile de cauzalitate care se manifestă în structura sistemului
informaţional nu sunt în afara acţiunii conştiente a factorului uman.
Altfel spus, cauzalităţii trebuie să i se asocieze o finalitate (un obiectiv)
direcţionată şi dirijată.
Alţi autori [4] definesc sistemul informaţional ca o reţea complexă
de relaţii structurate în care intervine factorul uman, de echipamente şi
proceduri, care au ca obiect crearea unor fluxuri ordonate de informaţii
pertinente, provenite din surse interne şi externe organizaţiei şi care sunt
destinate să constituie baza de adoptare a deciziilor.
Sistemelor informaţionale ale organizaţiilor le sunt recunoscute
într-o manieră mai mult sau mai puţin explicită, două particularităţi
importante:
 Gradul de pertinenţă al informaţiei, care generează acesteia
atributul de factor de progres sau dimpotrivă, de rigiditate şi regres.
Calitatea sistemului informaţional este strâns legată de
determinanţii majori ce caracterizează o informaţie pertinentă
(completitudine, exactitate, oportunitate, fiabilitate etc), asigurând

prin toate componentele sale o funcţionare corectă a organizaţiei şi
deschizând acesteia o serie de direcţii de ordin strategic.
 Complexitatea sistemului informaţional, care scoate în evidenţă
antinomia dintre decizii structurate şi nestructurate, dintre procesul
decizional fundamentat ştiinţific sau empiric, dintre formal şi
informal, dintre variabile certe şi cele necunocute. Reducând sau
ignorând complexitatea sistemului informaţional în cadrul
managementului, unele organizaţii se axează preponderent pe
implementarea diverselor tehnologii informatice, neglijând cerinţa
fundamentală de asigurare a unei infrastructuri informaţionale
coerente şi unitare. În acest sens apreciem că, managementul
informaţiei, managementul fluxurilor de lucru şi al celor
informaţionale, identificarea reală a cerinţelor utilizatorilor, precum
şi stabilirea obiectivă a unei ordini de priorităţi în satisfacerea
acestora, trebuie să prevaleze introducerea tehnologiilor
informatice.
Sistemul informaţional reuneşte un ansamblu de elemente
interdependente, asupra cărora acţionează dinamic o serie de
evenimente, atât din mediul organizaţional, cât şi din cel extern,
elemente care într-o viziune general acceptată, sunt următoarele:
Datele - reprezintă ansambluri de simboluri, exprimate sub formă
numerică, litere, sunete, imagini etc, susceptibile de a fi percepute de
fiinţa umană. La nivelul unei organizaţii, datele pot exprima de exemplu,
norme, cantităţi, valori corespunzătoare obiectivelor sau evenimentelor
(fenomene economice, juridice, sociale, teritoriale, politice etc). De aceea,
identificând datele, desemnăm în fapt, ansamblul simbolurilor
reprezentative ale unei informaţii potenţiale.
Informaţiile - se referă numai la acele date, care aduc elemente
noi destinatarului lor, care modifică percepţia asupra realităţii şi reduc
gradul de incertitudine (necunoaştere) asupra acesteia. Se desprinde,
aşadar, concluzia potrivit căreia, informaţiile formează o submulţime
inclusă în mulţimea datelor. Important de precizat, în această abordare
este că, noţiunea de informaţie este relativă destinatarului ei, în sensul că

ceea ce reprezintă informaţie pentru unul, nu este obligatoriu informaţie
pentru altul. Aceasta deoarece, informaţia ia în considerare întotdeauna
semnificaţia fenomenului real pe care-l surprinde, semnificaţie care în
mod fundamental, diferă în funcţie de percepţia proprie a utilizatorului.
Informaţia are aşadar, un puternic caracter de subiectivism.
În cadrul proceselor de informare desfăşurate într-o organizaţie,
o problemă importantă se referă la necesitatea de a asigura informaţiilor
proprietăţi, capabile să-i confere o valoare de întrebuinţare cât mai mare.
Aceste proprietăţi definesc conceptul de pertinenţă a informaţiei şi se
reflectă în următoarele:
 Completitudinea – se referă la caracterul exhaustiv pe care trebuie
să-l posede o informaţie, considerată a fi pertinentă. Chiar dacă în
practică, această proprietate este greu de atins (circuite
informaţionale lungi, existenţa fenomenelor de filtraj, distorsiune
etc), realizabilitatea ei este mult mai mare, prin intermediul noilor
tehnologii informatice şi de comunicaţie.
 Accesibilitatea - se concretizează în asigurarea condiţiilor efective,
pentru a intra în posesia informaţiei: unde se gaseşte? ; cât timp
necesită extragerea informaţiei căutate? Un aspect interesant relativ
la această proprietate este acela că, între gradul de accesibilitate al
informaţiei şi volumul de date din care se extrage informaţia utilă
(în forma şi la momentul dorit) , nu există, în mod obligatoriu, o
relaţie de directă proporţionalitate. Un volum mare de date nu
implică un grad la fel de mare, de acces la informaţie.
 Actualitatea - este o proprietate care reflectă oportunitatea
informaţiei, adică posibilitatea de a dispune de aceasta, chiar în
momentul (sau intervalul de timp) în care este necesară. Se
consideră că, după acest interval „util”, informaţia adiţională nu mai
are sens, pentru o decizie care a fost deja adoptată.
 Exactitatea – se referă la conţinutul informaţiei, precum şi la sursa
de provenienţă a ei. Atributul de exactitate îi conferă informaţiei o
anumită funcţionalitate, într-un context spaţial şi temporal bine

definit. De asemenea, sursele din care provine informaţia sunt
extrem de importante, cunoscut fiind faptul că o sursă care a
furnizat şi în trecut informaţii ce s-au dovedit în timp corecte este
susceptibilă de a asigura un grad satisfăcător de exactitate al
informaţiilor.
ACCESIBILITATE
(determinant major de
utilizare efectivă a informaţiei)
EXACTITATE
(absenţa fenomenului de
perturbare)
PUNCTUALITATE
(respectarea limitelor de timp
în procesul de utilizare)
FIABILITATE
(gradul de încredere în sursa
informaţiei)
ACTUALITATE
(reducerea întârzierii în
obţinerea informaţiei)
COMPLETITUDINE
(caracterul exhaustiv)
PERTINENŢA
INFORMAŢIEI
Figura nr. 2.1 Proprietăţile conceptului de pertinenţă a informaţiei
Este important de precizat că pertinenţa informaţiei este orientată
spre utilizatorul ei şi poate fi analizată doar în funcţie de un anumit
context. Deplasarea într-un alt context face ca informaţia să devină non –
pertinentă şi legitimitatea ei să fie analizată în funcţie de altă
conjunctură.
Circuitele informaţionale - reprezintă traseul pe care îl parcurge o
informaţie de la sursă la destinaţie. Ele iau naştere atât in interiorul
organizaţiei, cât şi între aceasta şi mediul extern.
Practic, atât între compartimentele funcţionale aflate pe acelaşi
nivel în structura organizatorică, cât şi între cele situate pe niveluri
diferite se creează canale (trasee) informaţionale mai mult, sau mai puţin
complexe. Eficienţa cu care sunt proiectate aceste legături condiţionează

în mod direct calitatea întregului proces de informare în cadrul instituţiei
publice, fapt care are profunde implicaţii în viteza, calitatea şi
oportunitatea informaţiei.
Fluxurile informaţionale - reprezintă ansamblul informaţiilor care
parcurg circuitele informaţionale. Legate intrinsec de componenta
anterioară, fluxurile de informaţii iau naştere în diferite moduri în cadrul
structurii organizatorice a instituţiei. Astfel, putem considera trei
categorii şi anume:
 Fluxuri informaţionale verticale care se stabilesc între
compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite şi între care
există relaţii de subordonare nemijlocită (de exemplu, ansamblul de
informaţii care sunt transmise de către şeful serviciului de
aprovizionare dintr-o organizaţie, managerului comercial).
 Fluxuri informaţionale orizontale, stabilite între compartimente
aflate pe acelaşi nivel ierarhic, între care nu există relaţii de
subordonare ( informaţiile vehiculate între serviciul financiar-
contabilitate şi serviciul de resurse umane).
 Fluxuri informaţionale oblice, care apar de regulă, în mod aleator
între compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferite, dar între
care nu există relaţii de subordonare (de exemplu, în cazul iniţierii
unui proiect de investiţii de către Ministerul Administraţiei şi
Internelor se creează fluxuri de informaţii între Direcţia generală de
investiţii, Direcţia generală de buget şi Direcţia pentru cultură,
aflate pe nivele ierarhice diferite, dar neavând aceeaşi subordonare).
În funcţie de natura şi complexitatea organizaţiei, sistemul
informaţional comportă o varietate de circuite informaţionale şi, implicit,
de fluxuri de informaţii care le traversează. Unele dintre acestea sunt de
natură formală şi pot fi evidenţiate în cadrul structurii organizatorice a
firmei, prin diagramele de relaţii existente între nivelurile ierarhice,
verigile organizatorice şi posturi. De asemenea, circuitele şi fluxurile
informaţionale sunt indestructibil legate de fluxurile materiale,
financiare sau umane din organizaţie, sau din afara ei. Dacă ne referim de
pildă, la întregul proces de comandă şi coordonare a fluxurilor fizice către

clienţi (produse finite) şi a fluxurilor de la furnizori (materii prime)
acesta este caracterizat de două tipuri principale de fluxuri:
 Fluxuri de informaţii – care au rolul de a regulariza circuitul
mărfurilor în amonte şi în aval, permiţând întreprinderii să-şi
ajusteze oferta în funcţie de cererea reală de pe piaţă.
 Fluxul de mărfuri – care integrează total sau parţial, o serie de
operaţii de distribuţie fizică a produselor şi de gestiune a producţiei
şi a aprovizionării.
Dacă avem în vedere organizarea procesuală a firmei, cu
reprezentarea funcţiunilor şi activităţilor acesteia putem observa în figura
nr 2.2 legăturile şi fluxurile de informaţii care apar:
Flux bugetar
Flux contabil şi financiar
Flux de
vânzări
Flux de
aprovizionare
Flux de
producţie
Flux de
personal
- flux informaţional
Figura nr. 2.2 Fluxurile informaţionale generate la nivelul funcţiunilor organizaţiei
În practică, sistemul informaţional este adesea completat şi uneori
contracarat de numeroase circuite informaţionale paralele, de natură
informală, generate de obiceiuri şi relaţii interpersonale în cadrul
organizaţiei. Deşi reprezentarea lor prin diagrame de flux nu este
posibilă, este acceptat faptul că ele fac parte din sistemul informaţional,
fiind din păcate dificil de raţionalizat şi în consecinţă, angrenând o serie
de disfuncţionalităţi în funcţionarea acestuia.

Carte msi

Recommended

Recommended

More Related Content

Viewers also liked

Viewers also liked (9)

Similar to Carte msi

Similar to Carte msi (20)

Carte msi