Pr Iosif Trifa - Sa Crestem in Domnul

1. Să creştem în Domnul!
Preot Iosif TRIFA
Să creştem în Domnul!
1

2. Preot IOSIF TRIFA
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
str. Ch. Darwin, nr. 11
tel. 069/216677; tel. fax 216914
ISBN 973-710-058-1
2

3. Să creştem în Domnul!
Preot Iosif TRIFA
Să creştem
în Domnul!
Edi ia a VI-a
Editura «Oastea Domnului»,
Sibiu, 2006
3

4. Preot IOSIF TRIFA
Părintele Iosif TRIFA (1888 – 1938)
4

5. Să creştem în Domnul!
Cuvânt înainte
Cărticica de fa ă cuprinde o vorbire
ce s-a rostit în adunarea Oastei Dom-
nului din Sibiu. Prin Tipografia Oastei o
trimitem acum şi în lumea ostaşilor de
prin ară.
Ostaşii Domnului şi to i creştinii care
aşteaptă împără ia lui Dumnezeu vor afla
în cărticica aceasta învă ături de mare
pre despre cum trebuie să creştem în
Domnul. Un semn al recunoaşterii noastre
ca ostaşi trebuie să fie creşterea noastră
cea duhovnicească. An de an şi zi de zi
să creştem în Domnul pentru ca, văzân-
du-ne al ii cum creştem în cele bune, să
5

6. Preot IOSIF TRIFA
capete şi ei îndemn de a intra în fronturile
mântuirii sufleteşti.
Domnul să binecuvânteze cu folos de
mântuire sufletească pe cei ce vor citi şi
răspândi şi această mică solie.
Sibiu, la 15 martie 1932
Preot I. Trifa
6

7. Să creştem în Domnul!
Să creştem în Domnul!
Să creştem în toate privin ele,
„până vom ajunge to i la unirea cre-
din ei şi a cunoştin ei Fiului lui Dum-
nezeu, la starea de om mare, la înăl-
imea staturii plinătă ii lui Hristos.
Ca să nu mai fim copii, plutind
încoace şi încolo, purta i de orice vânt
de învă ătură… ci, credincioşi adevă-
rului, în dragoste… să creştem în toa-
te privin ele, ca să ajungem la Cel ce
este Capul, Hristos.” (Ef 4, 13-15)
Ce cuvinte scumpe sunt acestea
pentru noi şi mântuirea scump-sufle-
tului nostru! O asemănare minunată se
află aici. Hristos este pus în mijlocul nos-
7

8. Preot IOSIF TRIFA
tru ca un „om mare”, cu „statură depli-
nă”, iar noi stăm în jurul Lui ca nişte
copii ce trebuie să creştem până vom
ajunge la „înăl imea” Lui.
Un pictor a pus această asemănare în
preafrumoasa icoană de alături. Iisus se
vede în icoana aceasta ca un „om mare”,
iar cei din jurul Lui, în creştere. Unii sunt
prunci mici. Al ii, mai mari, al ii şi mai
mari; cu to ii tinzând să ajungă la „înăl-
imea staturii” lui Iisus Hristos.
O, ce taină mare este taina mântuirii
sufleteşti! Şi, o, cum îşi închipuie cei
mai mul i oameni că pot dobândi mân-
tuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un
creştin adevărat şi a dobândi mântuirea
sufletului înseamnă, preaiubi ii mei
fra i, să creştem neîncetat în cele du-
hovniceşti. Întocmai precum am crescut
cu corpul, aşa trebuie să creştem şi cu
8

9. Să creştem în Domnul!
9

10. Preot IOSIF TRIFA
duhul, cu cele duhovniceşti. Când ne
uităm peste fotografiile noastre perso-
nale, ne vedem cum am crescut an de
an. Întrebarea este însă: oare am cres-
cut noi şi în cele sufleteşti? Ori în cele
sufleteşti am rămas tot nişte copii slabi
şi neajutora i?
O, câ i oameni au crescut mari cu
trupul, dar au rămas prunci răi cu du-
hul! E plină creştinătatea de astfel de
oameni. Sărmanii! Îi vezi cum se clatină
ca pruncii, în cele sufleteşti. Îi vezi cum
cad la fiecare pas, doborâ i de vântul is-
pitelor.
Mântuirea sufletului e înso ită, iu-
bi ii mei, de porunca: Să creştem în cele
duhovniceşti! Şi e înso ită de întrebarea:
Cum să creştem în cele duhovniceşti?
Răspunsul e simplu: ca să creştem
în cele duhovniceşti, ne trebuie mâncare
duhovnicească. Nimeni nu poate creşte
10

11. Să creştem în Domnul!
fără să mănânce. Aşa e şi cu creşterea
cea duhovnicească. Iar mâncare duhov-
nicească, slavă Domnului, este destulă
şi se poate afla fără nici o greutate şi
cheltuială.
Mâncare duhovnicească ne îmbie, în
primul rând, Biserica prin Tainele şi în-
vă ăturile ei. Aici ni se dă şi mâncarea
mâncărurilor duhovniceşti: preacurat
Trupul şi preasfânt Sângele Domnului.
O altă mâncare, neapărat de lipsă
pentru creşterea noastră cea duhovni-
cească, este apoi rugăciunea cea ade-
vărată. Cine nu se ştie ruga cu putere…
cine nu trăieşte o via ă de rugăciune nu
poate creşte în cele duhovniceşti.
Biblia este, mai departe, o minu-
nată şi neîncetată mâncare duhovni-
cească. Biblia este o minunată cămară
cerească, plină cu hrană sufletească din
care poate lua oricine. Aşa a voit Dum-
11

12. Preot IOSIF TRIFA
nezeu ca Biblia să aibă mâncare duhov-
nicească pentru to i. Să aibă mâncare şi
mai uşoară, şi mai grea. Pentru cei în-
cepători, pentru copiii care încep a
creşte în cele duhovniceşti, Biblia are
lapte şi mâncare uşoară. Iar pentru cei
mai mari, ea are şi mâncare mai grea.
Pe oricine se hrăneşte mereu cu mânca-
rea cea minunată din Biblie, îl vezi cu
ochii cum creşte în Domnul.
Dacă Oastea Domnului a făcut vreo
izbândă în ara aceasta, apoi izbânda e
tocmai aceea că a pus Biblia în mâna
poporului şi că prin Biblie a împăr it prin
ară pâinea vie ii printre cei flămânzi du-
pă Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am văzut
cu ochii mei oameni care au intrat în
Oastea Domnului abia silabisind şi,
peste pu ină vreme, citeau şi grăiau din
Biblie de parcă ar fi umblat la Teologie.
Cartea aceasta este Cartea lui Dumnezeu
12

13. Să creştem în Domnul!
şi ea face şi azi minuni mari în via a ce-
lor care o citesc cu credin ă şi se hrănesc
cu regularitate din cuvintele ei.
Căr ile şi foile religioase, şi ele
sunt o hrană duhovnicească de mare
însemnătate.
De zece ani, eu îmi topesc mereu vi-
a a în truda şi munca de a-i alimenta,
de a-i hrăni, prin căr i şi prin foaia
„Oastea Domnului”, pe cei apuca i în
calea mântuirii. Pierd foarte mult acei
care se lipsesc de această hrană făcută
cu mari jertfe.
Mai sunt ele şi alte mâncări duhov-
niceşti, dar să şti i, iubi i mei, un lucru:
creşterea cea duhovnicească este condi-
ionată de o cerin ă care se ridică mai
presus de toate. E legată de „creşterea
noastră în cunoştin a Domnului şi Mân-
tuitorului nostru Iisus Hristos” – cum îi
zice Ap. Petru (II Ptr 3, 18).
13

14. Preot IOSIF TRIFA
„Cunoştin a lui Iisus Hristos” este
măsura creşterii noastre, „pentru că
Dumnezeu a voit ca toată plinătatea să
locuiască în El” (Col 2, 9). În El locuieşte
toată plinătatea lui Dumnezeu. În El
sunt ascunse toate comorile în elepciu-
nii şi ale ştiin ei (Col 2, 3). Iisus a fost
făcut de Dumnezeu pentru noi: în elep-
ciune, dreptate, sfin enie şi răscumpă-
rare (I Cor 1, 30).
Numai cine a intrat în „cunoştin a
Domnului Hristos” poate creşte în cele
duhovniceşti. Numai cine a intrat în
această „cunoştin ă” poate ajunge la
taina tainelor: la taina răscumpărării
noastre prin scump sângele Lui.
Cine n-a intrat în „cunoştin a Dom-
nului” şi cine n-a ajuns prin această
„cunoştin ă” la picioarele Crucii nu poa-
te creşte în cele duhovniceşti.
De aceea zice Ap. Ioan: „Cine are pe
14

15. Să creştem în Domnul!
Fiul are via a; cine nu are pe Fiul nu are
via a” (I In 5, 12). Cine cunoaşte pe Fiul
cunoaşte pe Tatăl; cine nu cunoaşte pe
Fiul nu cunoaşte pe Tatăl.
De aceea îi îndeamnă Ap. Pavel pe
„fra ii” lui atât de stăruitor: „Mă rog lui
Dumnezeu să vă dea duh de în elepciu-
ne şi descoperire în cunoaşterea lui Ii-
sus Hristos” (Ef 1, 17). „Să creştem în
toate privin ele, până vom ajunge to i la
unirea credin ei şi a cunoştin ei Fiului
lui Dumnezeu… ca să ajungem la Cel ce
este Capul, Hristos” (Ef 4, 13-15). „Să ne
inem strâns de Capul (Iisus Hristos),
din Care tot trupul hrănit şi bine înche-
gat cu ajutorul încheieturilor şi legătu-
rilor îşi primeşte creşterea pe care i-o dă
Dumnezeu” (Col 2, 19).
Acest îndemn îl repetă şi Ap. Petru:
„Şi, ca nişte prunci născu i de curând,
să dori i laptele duhovnicesc şi curat,
15

16. Preot IOSIF TRIFA
pentru ca să creşte i spre mântuire” (I
Ptr 2, 2). „Voi deci, preaiubi ilor, ... creş-
te i în harul şi cunoştin a Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (II
Ptr 3, 18).
Tu, fratele meu, po i face multe,
multe, pentru sufletul tău, dar toate
acestea n-ajută la mântuire şi nu- i
aduc mântuirea până nu intri în „cunoş-
tin a lui Iisus Hristos” şi n-ajungi la pi-
cioarele Crucii Sale.
Nu se poate tăgădui adevărul: creş-
tinismul de azi a dat un fel de faliment,
iar falimentul a venit pentru că creşti-
nismul de azi a ajuns un creştinism fără
Hristos; lipseşte din el „cunoştin a lui
Hristos”. Cuvintele cu care Evanghelia
din ziua de Paşti vesteşte venirea lui
Iisus în lume: „Între ai Săi a venit
(Iisus), dar ai Săi nu L-au cunoscut pe
El, dar celor ce L-au cunoscut le-a dat
16

17. Să creştem în Domnul!
lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu”
(In 1, 11-12), stau şi azi în picioare.
Mie mi se aduce vina că vorbesc
prea pu in despre Sf. Biserică şi Sf. Tai-
ne. Da! E adevărat. De zece ani de zile,
eu vorbesc mai mult despre „cunoştin a
Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos”; şi până voi închide ochii şi mi
se va închide graiul tot despre ea voi
vorbi mereu, pentru că fără această
„cunoştin ă” nici Biserica în care slu-
jesc, nici Tainele pe care le administrez
n-au puterea pe care trebuie să o aibă.
Cunoştin a şi cunoaşterea cea adevă-
rată a lui Iisus Hristos sunt temeiul
mântuirii noastre. Fără această cu-
noaştere, omul nu poate cunoaşte cu
adevărat nici Biserica şi nu poate folosi
cu folos nici Tainele ei. Falimentul
creştinismului este o Biserică fără
Hristos, iar culmea falimentului este
17

18. Preot IOSIF TRIFA
o Taină fără Hristos. În cartea „Mai
lângă Domnul meu” am arătat câteva
pilde grozave despre ce înseamnă, spre
exemplu, Sf. Împărtăşanie fără cunoaş-
terea lui Hristos (în predica: „Eu sunt
Pâinea vie ii”).
Dar, dacă fiii Bisericii în care slujesc
Îl cunosc cu adevărat pe Iisus cel Răs-
tignit, – atunci şi Biserica e vie şi lu-
crează, şi face adevărate minuni.
Cunoştin a lui Hristos ne duce apoi
şi la o altă condi ie a creşterii şi mântui-
rii noastre sufleteşti. Ne duce la smere-
nie, la umilin ă.
Cunoaşterea cea adevărată a lui
Iisus Hristos trebuie să facă din tine cel
mai smerit şi umilit om din lume. Ca să
creşti în Domnul, trebuie mai întâi să te
micşorezi pe tine însu i, după pilda Ce-
lui ce S-a smerit până la moartea crucii.
Să ne aducem aici neîncetat aminte de
18

19. Să creştem în Domnul!
pilda Sf. Ioan Botezătorul care, în clipa
când L-a aflat pe Domnul, a rostit mult
grăitoarele cuvinte: „El trebuie să creas-
că, iar eu să mă micşorez” (In 3, 30).
Din ce te vei smeri mai mult, vei creşte
mai tare.
Dar creşterea duhovnicească mai
are o condi ie pe care trebuie să o spun
de la început.
Ca să po i creşte, trebuie mai întâi
să te naşti. Tot aşa şi în cele duhovni-
ceşti. Ca să po i creşte în Domnul, tre-
buie mai întâi să te naşti din nou. Iar
această naştere este, preaiubi ii mei fra i,
ruperea totală cu lumea, cu duhul aces-
tei lumi; predarea vie ii noastre în între-
gime Domnului şi începerea unei vie i noi
cu El. Această naştere este schimbarea
din temelii ce s-a făcut în casa lui Zaheu
şi în casele şi în sufletele tuturor pierdu-
ilor care L-au primit cu adevărat pe
19

20. Preot IOSIF TRIFA
Domnul. Fără acest început, fără acest
hotar de via ă nouă, toate sfor ările mân-
tuirii noastre sunt zadarnice.
De când eram copil mi-aduc aminte
de nişte ouă la care se plinise vremea să
dea pui. Ouăle erau în casă şi vedeam
cum ies, rând pe rând, puii din ele. Dar
dintr-un ou, puiul nu putea ieşi. Se
zbătea să iasă şi nu putea. Oul se mişca
cu puiul prin casă şi noi, copiii, râdeam.
Puiul din ou era viu. Dădea semne
de via ă, dar îi lipsea via a cea adevăra-
tă, fiind închis în găoacea oului.
Aşa e şi cu creştinul care vrea să se
mântuiască fără să iasă din lume. Nă-
zuin ele lui sunt bune. Dă semne de via-
ă duhovnicească, dar, până nu iese din
găoacea lumii, totul e încă în zadar. Nu
are via a cea adevărată şi nu poate
creşte în Domnul.
Iar când iese din găocile lumii, abia
20

21. Să creştem în Domnul!
atunci vede strălucirea Dumnezeirii. Abia
atunci vede nebunia şi pierzarea în care
a trăit. Abia atunci devine un „om nou”
şi începe a creşte în Domnul.
Eu mă gândesc chiar la mine şi la
via a mea. Mul i, mul i ani am fost şi eu
un om complet lumesc. Chiar ca preot la
ară, eram, într-o bună parte, un om
lumesc. Duminica diminea a slujeam la
altarul Domnului, iar după-amiaza „mă
distram” pe la cârciumă. Trăiam şi eu în
judecata nebună că sunt preot numai
cât stau „îmbrăcat în hainele de slujbă”;
încolo sunt şi eu un om ce trebuie „să-şi
trăiască via a”.
Această cumplită judecată, care –
durere! – se mai men ine şi azi, mă îm-
păr ise în două: în omul cel de la altar şi
în celălalt, de prin sat şi de la petreceri.
Ce nebunie! Lumina era pusă să locu-
iască împreună cu întunericul.
21

22. Preot IOSIF TRIFA
Slăvit să fie Domnul că nu m-a lăsat
să pier în această nebunie de suflet pier-
zătoare. Am început să mă trezesc la o
via ă nouă. Eram numai în „găoace”.
Dădeam semne de via ă, dar eram încă
„din lume” (In 15, 19).
Eu simt că am început a creşte de
când am fost la Ierusalim. Bunul Dum-
nezeu m-a învrednicit să cercetez locu-
rile sfinte pe unde a umblat şi a învă at
scumpul nostru Mântuitor. Am plâns pe
locul unde Domnul S-a răstignit pentru
mine şi pentru păcatele mele. Cu lacrimi
fierbin i am făcut în acest loc făgăduin a
să-mi pun toată via a în slujba Lui, să
mă jertfesc pentru El şi pentru lucrul
Lui, să trăiesc numai pentru El şi pen-
tru lucrul Lui.
Pe locul unde a stat înfiptă crucea
răstignirii, am făcut un fel de hotărâre,
22

23. Să creştem în Domnul!
un fel de legământ pentru o via ă nouă.
Am făcut acest legământ, rugându-mă:
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor!
Tu ştii că am adus aici o hotărâre. Am
adus hotărârea să trăiesc o via ă cu Ti-
ne. Să trăiesc o via ă numai pentru Ti-
ne, să mă jertfesc pentru Tine şi pentru
lucrul Tău. Am adus aici această hotă-
râre, să o întăresc cu sângele Tău, căci
fără acest sigiliu, hotărârea mea nu are
nici o putere. Eu depun aici, în fa a
Crucii Tale, hotărârea mea şi mă rog cu
lacrimi fierbin i pentru pecetea sângelui
Tău. Eu sunt sub bra ele Crucii Tale,
Doamne. Să picuri peste mine neîncetat
sângele iertării şi împăcării mele cu
Dumnezeu. Spală cu sângele Tău tre-
cutul meu cel păcătos şi dă-mi dar şi
putere să încep o via ă nouă. Dă-mi la-
crimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pe
mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere,
23

24. Preot IOSIF TRIFA
o, Hristoase al meu, să mă răstignesc
împreună cu Tine, ca, de acum înainte,
să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să
trăieşti în mine (Gal 2, 20)… Să nu mai
fiu al meu, ci să fiu al Tău, să fiu cu
totul al Tău, să fiu numai al Tău, căci
Tu m-ai răscumpărat cu un pre atât de
mare (I Cor 6, 20).
Începând cu acest legământ, cu
această predare Domnului, eu simt că
am început a „creşte”. Departe de mine
gândul că aş avea „înăl imea” cerută.
Stărui însă în legământul de la Ierusa-
lim. De câte ori satana şi lumea îmi pun
în fa ă ispita şi păcatul, Duhul Sfânt îmi
aduce aminte de legământul de la Ieru-
salim.
Am făcut această mărturisire perso-
nală, iubi ii mei, ca să vă atrag aten ia
asupra legământului Oastei. Oastea
Domnului este un legământ de cea mai
24

25. Să creştem în Domnul!
mare însemnătate pentru creşterea noas-
tră în Domnul. Clipa cea mai hotărâtoa-
re din via a unui suflet care intră în
Oastea Domnului trebuie să fie acest le-
gământ.
Legământul nostru trebuie să fie un
hotar de via ă nouă, un început de via ă
nouă, un început de creştere în Domnul.
Legământul cu care intră cineva în
Oastea Domnului este, trebuie să fie, zi-
ua naşterii lui celei duhovniceşti – cum
foarte nimerit a spus fratele Oprişan de
la Bucureşti. Începând cu această zi a
naşterii, ostaşul trebuie să crească me-
reu în Domnul.
Aşadar vede i, creşterea cea duhov-
nicească cere multe, multe lucruri de
seamă. Ce lucru dureros este să vezi
creştini care îşi închipuie că pot creşte în
cele duhovniceşti cu câteva cruci arun-
25

26. Preot IOSIF TRIFA
cate cu grabă seară şi diminea a şi cu
câte un „Tatăl nostru” spus la repezeală.
Apostolul Pavel spune că „omul nos-
tru cel dintâi e din pământ, iar omul al
doilea e din cer” (I Cor 15, 47). Ce dure-
ros e să vezi cum oamenii dau tot pen-
tru „omul cel din pământ”, iar pentru
cel din cer dau „bucatele cele mai slabe”,
ca oarecând Cain din Biblie.
Dar, de altă parte, ce bucurie e să-i
vezi pe cei ce cresc în Domnul! Să-i vezi
cu ochii cum cresc în cele duhovniceşti.
Eu mă bucur nespus, iubi ii mei, că şi
voi a i crescut, văzând cu ochii. Pe mul i
dintre voi v-am văzut crescând sub ochii
mei. Era i nişte „prunci slabi”, şi azi
umbla i ca nişte „oameni mari” în căile
Domnului.
Fratele meu! Mântuirea sufletului î i
pune întrebarea: Cât eşti tu de mare în
Domnul? Tu poate eşti încă un copil slab
26

27. Să creştem în Domnul!
şi neajutorat. Dar nu dispera. Apropie-te
de Domnul, predă-te Lui neîncetat şi El
î i va ajuta să umbli şi să creşti.
A i văzut cum îşi înva ă mama co-
pilul să umble. Îl pune în picioare la o
anumită distan ă şi apoi îl cheamă în
bra ele sale. Îi întinde bra ele, pentru ca
el să capete îndrăzneală a păşi.
Aşa face şi Domnul cu cei „născu i
din nou”, cu cei ce o rup cu lumea şi cu
păcatele. Îi înva ă „să păşească”. Îi în-
va ă să umble pe picioarele cele sufle-
teşti. Iar când cad, Domnul îi ridică în
bra ele Sale.
Oh! A cădea, a greşi este lucru ome-
nesc, dar este o mare deosebire între a
„cădea” plângând în bra ele Domnului şi
a cădea râzând în bra ele diavolului. Un
ostaş al Domnului „cade” în bra ele Lui
şi, cu ajutorul Lui, iarăşi se ridică şi ia-
răşi păşeşte înainte, până ce „a crescut”
27

28. Preot IOSIF TRIFA
peste vârsta căderilor şi a învă at a um-
bla în căile Domnului.
Şi apoi, iubi ii mei fra i, să nu uităm
o datorie. Dacă Domnul Dumnezeu ne-a
ajutat să creştem în El – apoi să-i aju-
tăm şi noi pe al ii să crească.
Aici vă rog însă să griji i asupra
unui lucru. Cei mai mul i oameni n-au
poftă de mâncare duhovnicească. Atunci
când omul e bolnav, n-are poftă de mân-
care, îi e grea ă de mâncare. Aşa e şi cu
cel bolnav cu sufletul. Aşa e şi cu cel ce
boleşte în patimi şi în păcate. El n-are
poftă de mâncare duhovnicească. Nu
poate suferi mâncare cea duhovnicească.
Şi atunci ce e de făcut? Ceea ce ne
înva ă Ap. Pavel: să ne apropiem de
astfel de „bolnavi” cu mâncare uşoară,
cu lapte (I Cor 3, 2). A te apropia de ei
cu „carne”, cu mâncare prea grea, e o
greşeală. Să ne apropiem de ei cu mân-
28

29. Să creştem în Domnul!
care uşoară şi să ne rugăm neîncetat
Domnului, Doctorul nostru cel ceresc,
să le redea „sănătatea” pierdută.
Iubi ii mei fra i! Sunt aproape zece
ani de când fac mereu osteneli şi jertfe,
ca să dau hrană duhovnicească celor
intra i în Oastea Domnului. Mă topesc
mereu în râvna de a vă da „mâncare” fie
cu cuvântul, fie cu foaia, fie cu căr ile
Oastei. Şi mă bucur, iubi ii mei, văzând
că „n-am alergat şi nu m-am ostenit în
zadar” (Flp 2, 16). Pentru ostenelile şi
jertfele mele, creşterea voastră cea du-
hovnicească este mângâierea mea şi bu-
curia mea.
Mă uit peste voi, fra ii de aici, şi mă
uit cu ochii cei duhovniceşti peste fra ii
din toată ara – şi mă bucur văzând cum
a i crescut şi creşte i mereu în Domnul.
Mă bucur că nu a i stat pe loc şi vă rog
să nu sta i, căci doar, mai mult ca ori-
29

30. Preot IOSIF TRIFA
unde, aici stă în picioare regula: cine stă
pe loc dă înapoi, cine nu creşte se mi-
ceşte. Să creştem în Domnul!
Doamne Iisuse, ajută-ne să putem
creşte în toate privin ele, ca să nu mai
fim nişte copii slabi, purta i încoace şi
încolo de vânturile ispitelor. Ajută-ne,
Doamne, să putem creşte mereu, până
vom ajunge to i la unirea credin ei şi la
bogă ia cunoştin ei Tale. Iar când că-
dem, fie- i milă, Iisuse Bunule, şi, ca pe
nişte copii ai Tăi, ridică-ne iar în bra ele
Tale. Întăreşte-ne mereu, să creştem în
toate privin ele, până vom ajunge to i la
statura de om mare, la înăl imea staturii
plinătă ii Tale.
Amin.
30

31. Să creştem în Domnul!
31

32. Preot IOSIF TRIFA
Tehnoredactată şi tipărită
la Editura «Oastea Domnului» – Sibiu
32