2. Carol Szathmari, primul mare fotograf din Ţara
Românească s-a născut la Cluj, la 11 ianuarie
1812. Deşi avea cetăţenie austriacă, Szathmari a
preferat să lucreze în România şi a surprins
schimbările prin care a trecut ţara sub conducerea
a trei domnitori diferiţi.
El a urmat cursurile Colegiului Reformat din
Cluj. Cu toate că lucra la Vistierie şi la Gubernia
Ardelenească din Sibiu, unde făcea naveta de
două ori pe săptămână, a devenit şi ucenicul lui
Franz Neuhauser, un pictor vienez stabilit în Sibiu
şi considerat, în acea perioadă, cel mai bun pictor
transilvănean. În atelierul lui a studiat portretistica,
iar modelele sale au fost burghezii înstăriţi şi
moşierii din împrejurimi.
După o perioadă de aproape 10 ani, în care a
călătorit prin Europa, Szathmari s-a stabilit
definitiv în Bucureşti în 1843 şi şi-a deschis primul
atelier foto pe uliţa Vergului. El a creat aici unul
dintre cele mai moderne ateliere din Europa.
Autoportret.
3. Din păcate, la patru ani după ce a deschis
studioul, acesta a ars în întregime în cel mai
devastator incendiu care a avut loc în
Bucureşti. Fotograful a luat-o de la capăt şi a
deschis un alt studio, pe un teren de la Podul
Mogoşoaiei (actuala Calea Victoriei).
Aici avea vitrine şi draperii care îl ajutau să
regleze lumina naturală ce pătrundea în
interior.
El a fost primul ffoottooggrraaff ddee rrăăzzbbooii ddiinn
lluummee şi a surprins în imagini atât Războiul
Crimeii (1853-1856), cât şi Războiul de
Independenţă (1877-1878).
În 1853, Szathmari a început
să speculeze în scopuri artistice şi comerciale
Războiul Crimeii: el a adunat o întreagă
galerie de portrete de militari pe care îi invita
la el în studio sau care veneau din proprie
iniţiativă. O parte dintre aceste imagini se află
la Cabinetul de Stampe al Academiei
Române.
Autoportret.
9. Cu toate că atunci când a început
Războiul de Independenţă avea 65 de ani,
Szathmari a plecat pe front şi a însoţit
cartierul general al domnitorului Carol I.
A urmărit să imortalizeze efectele
bombardamentelor otomane, scenele de
luptă şi marşurile armatei, iar imaginile le
trimitea mai multor publicaţii româneşti şi
occidentale
Cazac de Don. (1877)
15. Încă din perioada Războiului Crimeii, când
fotografiase în special militari, Carol Szathmari
începuse să facă şi portrete etnografice.
În AAllbbuummuull CCrriimmeeiiii, primit cu entuziasm la
Expoziţia Universală de la Paris, din 1855,
fotograful a inclus şi câteva imagini specific
româneşti, strecurate printre paginile cu
portrete de soldaţi şi ofiţeri.
Fotograful îşi alegea modelele în zilele de târg
şi aducea în studio negustori şi ţărani,
îmbrăcaţi în portul de zi cu zi sau în cel de
sărbătoare. În câţiva ani, Szathmari a reuşit să
strângă chiar o bogată colecţie de costume
populare din diferite zone alte ţării.
Port din Râmnicul Vâlcea. (1860)
18. În 1862, el i-a făcut cadou principesei Elena
Cuza un album în care a strâns o parte dintre
aceste fotografii – Souvenir de la Roumanie.
Dedié à Son Altesse Sérénissime Hélène,
Principesse Régnante de la Roumanie, par
Charles Pap de Szathmari, peintre et
photographe de la Cour de son Altesse
Sérénissime le Prince Régnant.
Acesta este cel mai vechi album de
fotografii, al lui Szathmari, păstrat în ţară (se
găseşte la Cabinetul de Stampe al Academiei
Române) şi conţine imagini cu valoare
etnografică, peisaje şi vederi panoramice din
Bucureşti.
23. Carol Szathmari a început să facă în
jurul anului 1860 o serie de vedute
(peisaje cu natura din România sau
imagini de tip vedere cu hanuri,
biserici, poduri, gări sau diferite
cartiere din Bucureşti).
Malul Dunării. (1866)
32. El a fost primul care a realizat imagini panoramice şi a căutat unghiuri care să îi permită o
vedere de ansamblu. Szathmari mergea adesea în Turnul Colţei, pe Dealul Mitropoliei, pe
Dealul Spirii sau pe Dealul Filaret.
Bucureşti, panoramă de pe Dealul Spirii. (1866)
35. Dincolo de importanţa documentară
a imaginilor, Szathmari a reuşit să
facă nişte fotografii valoroase în sine
prin care a reuşit să transmită
atmosfera din Ţara Românească a
secolului al XIX-lea.
Alexandru Ioan Cuza. (1863)
