Biserici de lemn monumente istorice din judetul Bihor

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ “GHEORGHE ȘINCAI” BIHOR
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Bibliotecar:
Virginia Luiza SILAGHI
Oradea
2017

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ “GHEORGHE ȘINCAI” BIHOR
Bisericile de lemn monumente istorice din judeţul Bihor
Bibliotecar:
Virginia Luiza Silaghi
Oradea
2017

Motto:
Bisericuţa din Albac - Octavian Goga (1908)
„Bisericuţă din Albac,
Tu eşti al vremurilor semn,
Tot bietul nostru plâns sărac
E-nchis în trupul tău de lemn.
Din ce-am cerut, din ce-am gândit,
Atâtea rugăciuni cuprinzi,
Şi-atâta vis neizbândit,
Subt vechiul tău tavan de grinzi...
Tu ştii cum ne-am trudit stingher,
De-a pururi fără crezământ
La Dumnezeu, acolo-n cer,
Şi la-mpăratul pe pământ...
De-aceea, ostenit-acum
De zile rele câte-au fost,
Bătrână te-ai pornit la drum
Să-ţi deie fraţii adăpost...
Rămâi aici, fă-ţi un popas,
Fii sfetnic bun din veac în veac
Şi spune-acasă ce-a rămas,
Bisericuţă din Albac!”
5

CUPRINS
I. Introducere.................................................................................................................................................pag. 1
II. Definirea noţiunilor şi probleme legislative privind patrimoniul cultural naţional imobil din
România…………………………………………………………..................................................................pag. 3
III. Date generale referitoare la bisericile de lemn din România.………...…..........................................pag. 5
IV. Date generale şi particularităţi ale bisericilor de lemn monumente istorice din judeţul Bihor.…..pag. 8
V. 61 de biserici de lemn monumente istorice din judeţul Bihor: istoric, ilustrări, intervenţii, restaurări,
situaţia actuală.............................................................................................................................................pag. 10
VI. Bibliografie.............................................................................................................................................pag. 40
6

I. INTRODUCERE
Am optat pentru elaborarea în cadrul Cursului de biblioteconomie a proiectului intitulat “Bisericile de
lemn monumente istorice din judeţul Bihor” pentru că această categorie de monumente istorice mă fascinează
din copilărie şi pentru că în judeţul Bihor există un număr semnificativ şi anume 61, dintr-un total de 1178 câte
se află în evidenţă la nivel naţional în Lista Monumentelor Istorice. Din cele 61 de biserici de lemn monumente
istorice, un număr de 15 sunt monumente istorice de categoria A, adică de importanţă naţională, iar celelalte 46
sunt monumente istorice de categoria B, având o importanţă locală. Putem spune că peste 5% din totalul
bisericilor de lemn din România se află în judeţul Bihor.
Mai presus însă de argumentele de ordin cantitativ a primat faptul că aceste biserici de lemn dau măsura
spiritualităţii noastre deosebite şi reprezintă amprenta specifică acestei spiritualităţi în Bihor. Putem afirma fără
să greşim că civilizaţia românească tradiţională, în mare măsură rurală, a fost o civilizaţie a lemnului iar
bisericile de lemn au constituit o expresie a desăvârşirii, a apogeului acestei civilizaţii. În prezent nu există
conştiinţa valorii inestimabile şi a necesităţii prezervării acestor biserici de lemn dar sunt semne că deţinătorii
acestora şi instituţiile care au atribuţii de conservare, protejare şi restaurare a patrimoniului cultural naţional
sunt pe cale să-şi reevalueze priorităţile şi să acorde atenţia cuvenită acestor monumente ameninţate cu
dispariţia. Vulnerabilitatea lor principală este conferită de materialul perisabil care e lemnul, material din care la
început erau confecţionate integral, inclusiv cuiele fiind din lemn de tisă. Este cunoscută degradarea pe care o
suferă lemnul ca urmare a intemperiilor, a umidităţii dar şi atunci când uscăciunea exagerată, seceta, crează
condiţii favorabile pentru declanşarea unor incendii de vegetaţie, care s-au soldat nu o dată cu mistuirea în
flăcări a unor astfel de bijuterii din lemn. Învelitoarea, acoperişul din şindrilă sau draniţă, cum i se mai spune,
are o rezistenţă între 20 de ani şi maximum 30 de ani dacă materialul este tratat corespunzător. Distrugerea
învelitoarei deschide calea pentru infiltrarea apei din precipitaţii, care afectează stratul pictural dar în timp şi
fundaţia şi structura de rezistenţă a edificiului.
Paradoxal, o altă vulnerabilitate o reprezintă legislaţia care protejează monumentele istorice şi implicit
normele tehnice de restaurare, care sunt foarte exigente, astfel că restaurarea Bisericilor de lemn trebuie să fie
precedată de o etapă birocratică destul de consistentă, care presupune întocmirea şi avizarea unor proiecte.
Această etapă poate fi de durată şi presupune costuri. Restaurarea propriu-zisă poate deveni destul de scumpă,
mai ales dacă se intenţionează şi restaurarea picturii interioare. Ca urmare, se ajunge la situaţii în care
gestionarii acestor monumente istorice, crezând că doar bunele intenţii ţin locul proiectului întocmit de un
arhitect atestat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, al avizelor de specialitate, al firmei şi dirigintelui
de şantier atestate, au obţinut în urma lucrărilor improvizate o biserică de lemn care nu mai seamănă cu cea
iniţială, denaturând caracteristicile care au determinat clasarea acesteia ca monument istoric. Cealaltă atitudine
este de ignorare totală a bisericii monument istoric, care astfel se îndreaptă cu paşi repezi spre colaps şi apoi
spre dispariţia totală, proces care este constatat şi validat prin procedura de declasare, adică de ştergere din Lista
Monumentelor Istorice. Această atitudine este generată fie de ignoranţă, fie de comoditate sau e rezultatul
descurajării generate de birocraţie şi de lipsa fondurilor necesare pentru restaurare.
Cu toate acestea trebuie să privim încrezători la viitorul bisericilor de lemn din România în general şi
din Bihor în special şi suntem convinşi că nu vor mai exista cazuri de restaurări eşuate, făcute pe cont propriu
sau cazuri de declasări de monumente istorice. Chiar dacă respectarea prevederilor legale sporeşte semnificativ
costurile şi duce la o prelungire a duratei intervenţiilor, în final satisfacţia de a salva un monument istoric
important este deplină.
În septembrie 2012, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (Z.E.P.), Direcţia Judeţeană pentru
Cultură Bihor a vernisat la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, din Oradea, unde îmi desfăşor
activitatea, o expoziţie de fotografii intitulată “Biserici care plâng, biserici care vor surâde”. La scurt timp,
Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor a reuşit să acceseze fonduri europene şi să salveze Bisericile de la
Gheghie şi Hotar, monumente istorice de importanţă naţională, grav periclitate datorită distrugerii
învelitoarelor. Ca urmare, acestea şi-au redobândit surâsul, dacă e să parafrazăm titlul expoziţiei de fotografii,
iar noi, cei preocupaţi de soarta acestora, am dobândit încrederea că aceste monumente unice nu sunt
abandonate.
Nu în ultimul rând, în momentul în care am decis să abordez un subiect legat de bisericile de lemn
monumente istorice a contat şi faptul că un număr de opt biserici de lemn din Maramureş fac parte din
Patrimoniul mondial UNESCO din România, alături de alte opt biserici cu picturi murale din nordul Moldovei,
de şapte aşezări săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, de Mănăstirea Hurezi (Horezu), de Centrul istoric
al oraşului Sighişoara, de cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi, din iulie
2017, alături de un număr de nouă păduri virgine din ţara noastră. 1

De altfel, opţiunea mea pentru tratarea acestui subiect încearcă să fie o modestă pledoarie pentru
necesitatea ocrotirii acestor martori tăcuţi ai istoriei noastre, martori ai vieţii cotidiene, ai momentelor
importante cum ar fi botezul, cununia, înmormântarea, principalele sărbători religioase. Comunităţile săteşti au
gravitat în jurul Bisericii ca instituţie iar chipurile văzute ale acestei instituţii erau Preotul şi Biserica de lemn.
Această instituţie, Biserica, a mijlocit între indivizi şi Divinitate, între comunităţi şi Divinitate astfel că dacă azi
avem un loc în Istorie şi putem afirma fără să exagerăm că am supravieţuit ca Naţie unor situaţii aparent fără
ieşire, se cade să fim recunoscători Bisericilor de lemn care au concentrat toate gândurile noastre de mai bine,
cum spune extrem de inspirat “poetul pătimirii noastre”Octavian Goga, în poezia pe care am ales-o ca motto.
2

II. DEFINIREA NOŢIUNILOR ȘI PROBLEME LEGISLATIVE PRIVIND
PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL IMOBIL DIN ROMÂNIA
Problematica monumentelor istorice din România este reglementată de Legea nr. 422/2001, privind protejarea
monumentelor istorice, cea mai importantă reglementare pentru patrimoniul cultural naţional imobil din
România. Am considerat utilă prezentarea pe scurt a principalelor noţiuni şi probleme legate de patrimoniul
cultural naţional imobil aşa cum apar în legislaţia în vigoare - Legea nr. 422/2001.
Definirea monumentului istoric şi lista monumentelor istorice:
Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice. (2) În sensul
prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României,
semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. (3) Regimul de monument istoric este
conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege.
Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile
situate suprateran, subteran şi subacvatic:
a.) monument – construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice,
elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice
comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii
cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios,
social, ştiinţific sau tehnic;
b.) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de
construcţii urbane sau rurale, care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce
constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c.) sit - teren delimitat topografic, cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural, care sunt mărturii cultural-
istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic,
religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
Art. 8. - (1) Monumentele istorice se clasează astfel: a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională
şi universală; b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii, la propunerea Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege.
Zona de protecţie a monumentului istoric Art. 9. - (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de
protecţie, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradală, relief
şi caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în
valoare a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.
Patrimoniul Cultural Naţional reprezintă ansamblul resurselor moştenite, identificate ca atare, indiferent de
regimul de proprietate asupra acestora, şi care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor,
cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie. Patrimoniul cultural naţional cuprinde toate elementele
rezultate din interacţiunea dintre factorii umani şi naturali, de-a lungul timpului. Potrivit nomenclatorului
european cuprins în „European Rural Heritage Observation Guide”, document adoptat de către Consiliul
European, în urma întâlnirii de la Budapesta din 2003, şi al legilor speciale conforme din România, patrimoniul
cultural este alcătuit din două mari domenii specifice: patrimoniul tangibil sau material şi patrimoniul
intagibil sau imaterial, fiecare având un număr mare de componente.
1.1. Patrimoniul cultural tangibil sau material este alcătuit din:
a) patrimoniul imobil (rezervaţii naturale, peisaje culturale, zone protejate, clădiri, centre istorice ale
localităţilor, vestigii arheologice, peisaj industrial, patrimoniu subacvatic); 3

b) patrimoniul mobil (obiecte laice şi de cult, cărţi, documente, arhive, numismatică etc.).
1.2. Patrimoniul cultural intangibil sau imaterial este alcătuit din tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, dialecte
locale, muzică şi literatură orală, dans, teatru, forme de organizare a vieţii sociale, evenimente etc.
2. Definirea domeniului specific al patrimoniului cultural imobil-termeni/categorii/grupe valorice/coduri şi
elemente de identificare/norme de protejare-protecţie. Patrimoniul cultural imobil constituie cea mai
valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă cât şi în
raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extra-culturale, de aceea protejarea şi punerea lui în
valoare reprezintă un obiectiv fundamental al dezvoltării durabile.
2.1. Categorii. Patrimoniul cultural imobil (patrimoniu construit) este o sintagmă care este cunoscută, în
termeni generici, sub numele de monumente istorice, iar în termeni de specialitate, multiple
categorii/subcategorii, printre care:
2.1.1. Peisaj (zonă protejată): o parte de teritoriu, perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este
rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor umani-naturali/naturali-umani, care, în ansamblu, are caracter de
unicitate.
2.1.2. Monument: definit în pagina anterioară
2.1.3. Sit: definit în pagina anterioară
2.1.4. Ansamblu: definit în pagina anterioară
2.2. Liste valorice de clasare. La nivel mondial/ european/naţional de încadrare a monumentelor/
ansamblurilor/siturilor există două liste de clasare adoptate, după caz, prin legislaţiile internaţionale sau
naţionale:
a) Lista UNESCO, cuprinzând monumentele de importanţă universală/mondială, întocmită/ completată în urma
propunerilor statelor membre UNESCO, dar în baza unei proceduri complexe, care este adoptată prin decizia
UNESCO, ea fiind actualizată permanent;
b) Listele naţionale - Lista monumentelor istorice Art. 22. - (1) Lista monumentelor istorice cuprinde
monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Patrimoniului.
(2) Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii, se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I şi se actualizează la fiecare 5 ani.
Lista Monumentelor Istorice se elaborează pe baza proiectului întocmit de către Institutul Naţional al
Patrimoniului (I.N.P.) care are la bază datele oferite de către Direcțiile Județene pentru Cultură, în calitatea lor
de servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Identității Naționale.
În prezent este în vigoare Lista Monumentelor Istorice, care este anexă la Ordinul ministrului culturii
nr. 2.828/2015, pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, privind
aprobarea Listei Monumentelor Istorice, actualizată, şi a Listei Monumentelor Istorice dispărute,
cu modificările ulterioare din 24.12.2015. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
Nr. 113 bis, 15.02.2016, având un caracter oficial şi legal.
În cadrul listei monumentelor istorice există 4 categorii de monumente istorice, care pot fi recunoscute după
cifra romană din codul de monument: I arheologie; II arhitectură; III monumente de for public; IV monumente
memoriale / funerare.
În codul monumentelor istorice se regăsesc următoarele informaţii: sigla alfabetică a judeţului în care se află –
BH – Bihor; grupa valorică în care a fost încadrat: A, respectiv B; categoria căreia îi aparţine (I, II, III, IV);
numărul curent de identificare în cadrul fiecărei categorii1
.
Art. 59. - Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric, potrivit art. 9 se consideră zonă de
protecţie suprafaţa delimitată cu o raza de 100 m în localităţi urbane, 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afara
localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric.
1
Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2260/18.04.2008 privind aprobarea Normelor metodologice de
clasare şi inventariere a monumentelor istorice.
4

III. DATE GENERALE REFERITOARE LA BISERICILE DE LEMN DIN ROMÂNIA
Precizam în capitolul anterior că Lista Monumentelor Istorice (L.M.I.) cuprinde monumentele istorice
clasate și aflate în grupa A sau B. Aceste liste se întocmesc de către Institutul Naţional al Patrimoniului (I.N.P.)
şi se actualizează din cinci în cinci ani pe baza datelor trimise din teritoriu de fiecare Direcție Județeană pentru
Cultură.
Pentru a surprinde amploarea fenomenului edificării bisericilor de lemn pe întreg teritoriul ţării noastre
voi prezenta în continuare un tabel cu numărul bisericilor de lemn monumente istorice din fiecare judeţ şi cu
numărul total al monumentelor istorice din fiecare judeţ, conform noii Liste a Monumentelor Istorice, pentru a
se vedea și care este ponderea bisericilor de lemn din totalul monumentelor istorice aflate în evidenţă în fiecare
judeţ. Cele mai numeroase au fost, în întreg spaţiul românesc, bisericile de lemn. Cum mai fiecare sat, chiar la
un mic număr de case, îşi avea biserica proprie, lăcaşurile mici de lemn au fost, în mod firesc,
construcţii emblematice ale civilizaţiei româneşti tradiţionale.Bisericile de lemn sunt cele mai vechi monumente
ale arhitecturii de lemn care au supraviețuit. Forma de arhitectură a bisericii de lemn este una dintre formele
vechi de manifestare în acest domeniu. Bisericile de lemn apar în tot teritoriul românesc, inclusiv în zonele de
câmpie, având în vedere accesul facil la materialul lemnos și experiența meșteșugului prelucrării lemnului.
Judeţul AB AG AR BC BH BR BN BT BV BZ B CJ CL CS
Biserici
din lemn
monum.
istorice
38 24 23 45 61 0 22 26 2 31 5 73 1 4
Total
monum.
istorice/
Pondere
biserici de
lemn din
total (%)
686
5,53
1022
2,35
417
5,52
366
12,3
455
13,4
172
0
768
2,86
510
5,1
986
0,2
869
3,56
2651
0,19
1791
4,1
285
0,35
832
0,5
Judeţul CT CV DB DJ GJ GL GR HD HR IL IF IS MH MM
Biserici
din lemn
monum.
istorice
1 4 13 11 113 1 2 61 6 2 0 35 38 85
Total
monum.
istorice/
Pondere
biserici de
lemn din
total (%)
694
0,1
594
0,7
1237
1
700
1,6
503
22,5
263
0,4
540
0,37
518
11,7
742
0,8
227
0,9
730
0
1634
2,1
570
6,7
610
13,9
Judeţul MS NT OT PH SB SJ SM SV TM TR VL VN VS TL
Biserici
din lemn
monum.
istorice
52 35 21 21 8 69 5 35 23 9 87 20 67 0
Total
monum.
istorice/
Pondere
biserici de
lemn din
total (%)
1018
5
537
6,5
758
2,8
1073
2
1053
0,8
546
12,6
310
1,6
518
6,8
340
6,7
393
2,3
791
11
427
4,7
438
15,3
574
0
În total, în anul 2015, 1179 de biserici de lemn monumente istorice sunt cuprinse în Lista Monumentelor
Istorice din România. Există și un număr foarte restrâns de biserici de lemn care nu au îndeplinit condițiile
pentru a fi clasate și a deveni astfel monumente istorice după cum există și un mare număr de biserici de lemn
edificate după anul 1989, care de asemenea nu sunt monumente istorice. După cum reiese din tabelul de mai sus
le regăsim nu numai în Transilvania (mai ales în județele Maramureș, Cluj, Sălaj, Bihor, Hunedoara, Mureș,
Alba) ci și în Moldova (mai ales în județele Iași, Vaslui, Bacău, Botoșani, Neamț, Suceava) și în sudul
României (din Gorj, Mehedinți și Vâlcea până în Argeș, Prahova și Buzău) dar și în Banat (Timiș și Arad).5

După cum putem constata, surprinzător, cele mai multe biserici de lemn nu se află în județul Maramureș
(85) așa cu ne-am fi așteptat ci în județele Gorj (113) și respectiv Vâlcea (87), deci în zona Olteniei de sub
Munte sau zona Subcarpatică de sud iar din acest punct de vedere județul Bihor se află pe poziția a VII-a
împreună cu județul Hunedoara, fiecare cu câte 61 de biserici de lemn. În privința ponderii pe care o reprezintă
bisericile de lemn din totalul monumentelor istorice, în județul Bihor aceasta este de 13,4% (poziția a IV-a),
după Gorj (22,5%), Vaslui (15,3%) și Maramureș (13,9%), această statistică justificând necesitatea acordării
unei atenții speciale acestor monumente istorice în Bihor.
Trebuie să menționăm faptul că din decembrie 1999 opt biserici de lemn din Maramureş fac parte din
Patrimoniul mondial al UNESCO. Este vorba de bisericile de lemn din Budești-Josani, Desești, Bârsana,
Poienile Izei, Ieud Deal (toate acestea situate în Maramureșul istoric), Șurdești, Plopiș (situate în Țara
Chioarului) și Rogoz (situată în Țara Lăpușului). În prealabil, în anii 1997-1998 au fost elaborate
documentațiile, cu respectarea criteriilor UNESCO, care să justifice propunerile Statului Român de înscriere a
celor opt biserici de lemn din Maramureș în Lista Patrimoniului Mondial, una dintre condițiile esențiale de
îndeplinit fiind aceea ca monumentele propuse să fie restaurate arhitectural. În decembrie 1999, propunerile
României sunt acceptate, în baza criteriului IV menționându-se: “Bisericile de lemn din Maramureș reprezintă o
selecție de opt exemple de excepție a arhitecturii de lemn vernaculare religioase, rezultat al unor influențe
gotice grefate pe tradiții religioase ortodoxe, totul interpretat cu aportul tradițiilor construcțiilor în lemn de tip
vernacular”. Apartenența unui monument istoric la Patrimoniul mondial al UNESCO înseamnă că acesta este de
importanță mondială, mai mult decât un monument de categoria A, care este de importanță națională.
Împreună, aceste opt biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse
soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, au turle suple la capătul vestic al
bisericii și reprezintă expresia specificului local al peisajului cultural reprezentativ pentru această zonă montană
din nordul României. Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin
motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor, simbolizând elemente de natură
vegetală, animală și geometric, realizate prin dăltuire și crestare.
Mai trebuie remarcat un aspect important și anume faptul că bisericile de lemn din provinciile istorice
românești au tipologii diferite. Aceste diferențe sunt evidente în special în privința înălțimii turnului-clopotniță,
a dimensiunilor și a proporțiilor. Exemplificăm cu o biserică de lemn provenită din Moldova (jud. Neamț),
aflată în prezent la Muzeul Satului din București și alta din Țara Românească (jud. Dâmbovița).
Biserică de lemn din jud. Neamț
Biserică de lemn din jud. Dâmbovița 6

Edificarea bisericilor de lemn este rezultatul inițiativei comunităților locale și acestea sunt opere ale unor
meșteri care se specializaseră și activau pe arii întinse. La construirea bisericilor de lemn au contribuit, în bună
măsură, diversele circumstanțe istorice și chiar perioadele de constrângere administrativă. Ne referim aici la
faptul că din anul 1279, regele maghiar Ladislau Cumanul, la solicitarea Papei, interzice construirea bisericilor
de zid de rit ortodox pe întreg teritoriul Regatului Apostolic maghiar, situație care s-a menținut până la Edictul
de toleranţă al împăratului Iosif al II-lea din anul 1781, interval în care românii ortodocşi nu au avut voie să-şi
construiască biserici trainice din piatră sau cărămidă ci numai din lemn (pentru a nu rezista în timp).
Bisericile de lemn sunt expresia aplicării la superlativ a tehnicilor și a proporțiilor folosite și la
arhitectura locuinței și au multe aspecte în comun cu acestea. Ridicarea, edificarea bisericii de lemn implica
efortul comunității la fel ca și în cazul ridicării casei, care presupunea implicarea fizică directă a unui grup
important de oameni din comunitatea sătească. De la plămădirea temeliei și până la terminarea bisericii se
parcurgeau aceleași practici rituale de protecție a construcției. Materialele folosite, dar mai ales tehnicile
constructive, sunt transferate de la casă la biserică, iar articularea tuturor structurilor este la fel de vizibilă. Ca și
la case, aplicarea tehnicilor meșteșugului dobândit, perfecționat și cizelat de atâtea generații de dulgheri și zidari
este percepută în fiecare mic detaliu. Pridvorul bisericii este similar cu cel al casei: stâlpii uniți prin arcade au
același ritm și sunt ciopliți și asamblați printr-o tehnică identică.
„Cheia" problemei proporţiilor în arhitectura noastră bisericească nu este cea a exclusivităţii
bisericilor mici, (…) ci aceea a bisericilor adaptate la funcţiuni şi necesităţi, în condiţiile specifice
împrejurărilor istorice ale timpului şi locului respectiv. Când au avut nevoie de lăcaşuri mici, pentru la
fel de micile sate de odinioară, pentru sihăstrii, schituri, bolniţe, paraclise etc. ale celor mai multe vetre
monahale, înaintaşii noştri, până în chiar plină contemporaneitate, le-au amenajat sau edificat ca atare,
începând cu modeste chilii şi lăcaşuri rupestre sau biserici de lemn. Atunci (…) când s-au edificat lăcaşuri
cu funcţie preeminentă, de catedrale mitropolitane, biserici domneşti, biserici de mari mănăstiri sau mai recent,
chiar din localităţi cu populaţie numeroasă din mediul urban sau rural, (…) acestea s-au „calibrat" pe măsură, la
proporţii importante, corespunzătoare nivelului funcţiilor lor (…) de reprezentare şi al necesităţilor timpului şi
locului respectiv.
Arhitectul Niels Auner, implicat între anii 1972 – 2012 în restaurarea a 100 de biserici de lemn din
întreaga țară afirmă: “Îmi amintesc că în anii ‘70 aveam în medie peste 40 de șantiere de restaurare-întreținere la
bisericile de lemn, majoritatea fiind coordonate de specialiștii Direcției Monumentelor, fiind astfel ușor de
înțeles motivul pentru care în anii ‘90 cele circa 1180 (1179) de biserici de lemn rămase se găseau într-o stare
relativ bună de conservare. Dacă s-ar fi continuat această politică privind întreținerea și repararea bisericilor de
lemn în paralel cu construirea de noi lăcașuri de cult, probabil că situația de astăzi ar fi fost total diferită. Din
păcate, în cei 23 de ani (afirmația a fost făcută în anul 2013) scurși s-au restaurat abia circa 10% din total,
respectiv sub 0,4% / an din patrimoniu, cu mult mai puțin decât ar fi fost necesar la o rată de deteriorare majoră
estimată de specialiști de circa 2% pe an.” Și acum să traducem afirmația specialistului: rată de deteriorare
majoră de 2% pe an înseamnă că în fiecare an 2% din totalul de 1179 de biserici de lemn monumente istorice,
adică un număr de 23 se distrug ireversibil, acest lucru însemnând că nu mai pot fi restaurate într-o manieră care
să permită păstrarea unor elemente originale semnificative. În cazul cel mai nefericit, în care nu s-ar mai face
nicio intervenție de întreținere măcar sau de restaurare, în 50 de ani bisericile de lemn din România ar rămâne
doar în cărți și în albume.
Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, un ierarh cu o atitudine exemplară față
de această categorie a monumentelor istorice scrie în “Binecuvântarea” unei cărți dedicate bisericilor de lemn
din județul Argeș: “Grija noastră se îndreaptă și spre celelalte bisericuțe de lemn, care așteaptă vindecarea de
boala timpului, a uitării și a neglijenței, acest patrimoniu istoric și de credință grăind peste veacuri de gingășia
artistică și religioasă a înaintașilor noștri (…)”.
Devine parcă și mai actuală azi remarca din anul 1942 a profesorului Ion Ionașcu: “Multe din aceste
sfioase așezăminte sfinte n-au putut învinge asprimea vremii, unită, uneori, cu o greșită evoluție a gustului
artistic în comunitatea sătească și s-au năruit”.
7

IV. DATE GENERALE ŞI PARTICULARITĂŢI ALE
BISERICILOR DE LEMN MONUMENTE ISTORICE DIN JUDEŢUL BIHOR
Cercetătorul și profesorul universitar Ioan Godea a dedicat numeroase studii bisericilor de lemn crișene
și afirma că acestea sunt “(…) monumente istorice și de arhitectură populară de o valoare documentară și
artistică excepțională” insistând asupra faptului că “Arta populară crișană a atins în numeroase genuri adevărate
culmi ale desăvârșirii artistice dar poate nicăieri nu se observă mai pregnant caracterul de operă de artă, operă
colectivă, de căutări și rezolvări tehnice atât de perfecte ca în cazul arhitecturii de tip monumental”, spunea
acesta, referindu-se la bisericile de lemn. La momentul publicării cărții din care am reprodus citatele de mai sus
(1975), deci în urmă cu 42 de ani, Ioan Godea constata cu îngrijorare că “numărul bisericilor de lemn a scăzut
de la un an la altul. Coriolan Petranu arăta în 1931 că numai în Bihor, nu în întreaga Țară a Crișurilor, erau la
acea dată un număr de 150 biserici de lemn. Azi (1975), în întreaga Țară a Crișurilor se mai păstrează doar un
număr de 78 biserici de lemn. Au dispărut între timp exemplare pe care Petranu le considera printre cele mai
izbutite din punct de vedere artistic, cum au fost cele din Pietroasa, Cornițel, Picleu, Balc, Vărășeni”.
Iată deci, cum în 42 de ani se pare că au dispărut 17 biserici de lemn, în condițiile în care între anii 1972-1989
exista un program destul de riguros de intervenție pentru repararea și restaurarea acestora.
Referindu-se la aceste monumente, Ioan Godea observă că <<sunt situate în mijlocul satului, pe o
ridicătură de pământ. (...) Este vorba de o plasare foarte atentă în spațiu, într-un loc de unde să poată fi privită în
toată măreția ei de la mari depărtări. Ea trebuie să se deosebească și prin acest fapt de o locuință țărănescă
oarecare. (...) Cadrul natural al acestor biserici este întru totul adecvat scopului pentru care au fost ridicate,
întregind într-un chip admirabil ansamblul armonios edificat. De aceea, ori de câte ori aceste biserici de lemn
sunt mutate dintr-un loc în altul ele își pierd din valoarea artistică pe care au avut-o „in situ”>>.
Sunt enumerate apoi cazurile <<bisericilor strămutate din Sacalasău, Țigăneștii de Criș, Josani, Săldăbagiu Mic,
Gheghie, Botean. De multe ori, ele au trecut dintr-un sat în altul, făcând obiectul unor vânzări-cumpărări
(exact ca și în cazul caselor de locuit), așa cum s-a întâmplat cu cea din Gheghie, care a fost adusă în 1714 din
satul învecinat Luncșoara, fără a fi demontată, printr-un sistem de „dricuri”, fiind trasă pe butuci, așa cum spune
tradiția, cu 40 de perechi de boi>>.
“Materialul din care este construită biserica este gorunul iar la bisericile vechi totul este din lemn în
afară de crucile de fier din exterior. În vremurile vechi, lemnului pentru construcția bisericilor i se dădea o
atenție incomparabil mai mare decât în cazul bisericilor de lemn mai recente. Lemnul lor era de o calitate
deosebită, era sănătos, astfel a putut să se conserve sute de ani” iar unul dintre motivele care îngreunează
restaurările în prezent sunt reprezentate și de dificultatea găsirii unor bușteni de gorun de dimensiuni
comparabile cu cele din care s-au construit inițial aceste biserici. În unele situații s-au făcut restaurări cu
material lemnos necorespunzător.
„O analiză tipologică a bisericilor de lemn din Bihor trebuie să aibă în vedere, în primul rând, elemente
de planimetrie caracteristice, unitatea și varietatea acestora. Raliindu-ne tipologiei planimetrice propuse de prof.
Virgil Vătășianu pentru toate bisericile de lemn din România, remarcăm că în Bihor nu întâlnim nicio
construcție religioasă de plan strict dreptunghiular, identic cu cel al casei țărănești”. Sunt însă numeroase
variante pe care însă nu ne propunem să le detaliem ci doar le amintim în prezenta lucrare. Astfel, există tipul
planimetric I la care absida este nedecroșată față de planul navei și tipul planimetric II cu nava dreptunghiulară
la care absida este decroșată (cu laturile retrase spre interior) în ambele părți. Atât tipul planimetric I cât și tipul
planimetric II au numeroase variante planimetrice după numărul laturilor absidei.
De obicei, la baza fiecărei biserici se află un soclu înalt de 30 – 40 cm, confecționat din bolovani de râu
mai mari la colțurile edificiului și mai mici sub restul peretelui. Lucrate din gorun și mai rar din stejar sau fag,
tălpile ating, uneori, grosimi impresionante. Toate bisericile de lemn din Bihor au pereții confecționați din
cununi de bârne orizontale, sistem cunoscut sub denumirea de blokbau. Bârnele sunt cioplite în patru muchii
astfel încât suprafețele să fie cât mai perfecte, spre a nu permite formarea unor curenți de aer în interior și
pentru a reduce la maximum pierderile de căldură. Pereții sunt groși de circa 25-40 cm, iar înălțimea de la talpă
la cunună nu depășește aproape niciodată 2 metri. Pardoseala este de obicei din pământ bătut, piatră și mai
recent din lemn.
Deoarece în județul Bihor casele tradiționale au spre curte un târnaț, o prispă, acest element apare și în
cazul majorității bisericilor de lemn din zonă. Atât la casa țărănească cât și la biserica de lemn târnațul a apărut
ca un element important în asigurarea trăiniciei construcției. Acesta proteja talpa edificiului, ferindu-l de
acțiunea nefastă a apei căzute de pe acoperiș, același rol avându-l și acoperișul mult evazat față de planul
vertical al pereților. Târnațul și nava sunt protejate de acoperiș, sprijinit pe cununa de bârne din partea
superioară a pereților. Coarnele sau căpriorii sunt lungi, ceea ce face ca înălțimea acoperișului să reprezinte 8

două treimi din înălțimea totală a edificiului. Raportul de 1: 2 se întâlnește și în planul construcției, unde, de
obicei, lungimea este egală cu de două ori lățimea acesteia. De aici rezultă aspectul volumetric deosebit de
elegant al bisericilor din Țara Crișurilor, o caracteristică de îndelungată tradiție locală, ajungându-se printr-un
rafinat simț al proporțiilor la o adevărată virtuozitate a compunerii volumetrice. Există o gradație ascensională
care accentuează impresia de monumental, de operă desăvârșită, din care transpare aspirația spre Divinitate.
Elementele esențiale ale arhitecturii de tip monumental sunt turnurile-clopotniță. Ele au apărut în primul
rând ca o necesitate practică pentru că era nevoie de amenajări special de unde oamenii să poată supraveghea pe
o rază cât mai întinsă a arealului în care își desfășurau activitatea bunul mers al vieții cotidiene. Satele erau
permanent amenințate de incendii, inundații, furtuni sau invazii și în astfel de situații, membrii comunității
rurale trebuiau anunțați, alarmați și acest lucru se putea face din turnul ce adăpostea toaca sau clopotul.
Turnurile erau spațiile ideale pentru transmiterea la distanțe cât mai mari a semnalelor sonore. Se presupune că
unde meșterii erau mai pricepuți și beneficiarii aveau posibilități materiale mai mari, consecința era că și aceste
turnuri-clopotniță erau mai înalte, ajungându-se și la o anumită competiție între sate. Înălțimea medie a
turnurilor bisericilor de lemn este mai mare în Bihor și mai scundă în valea Crișului Alb dar, pe de altă parte,
acestea sunt mai scunde în comparație cu cele din Maramureș sau din unele zone din Sălaj. Pentru a avea o
imagine a diversității dimensiunilor turnurilor-clopotniță vom enumera biserica de la Doba Mică (SJ) cu un turn
de numai 10,70 m, biserica de la Fildu de Sus (SJ) cu un turn de 32,25 m și biserica de la Surdești (MM) al cărei
turn atinge 54 m.
Mai jos este redat planul parter al unei biserici de lemn cu pridvor sau târnaț, pronaos, naos și altar.
Fotografie preluată din albumul “100 biserici de lemn restaurate 1972-2012”aparținând arhitectului Niels Auner
Pronaosul sau tinda este încăperea rezervată exclusiv femeilor și are o suprafață mai mică decât naosul.
Trecerea din pronaos în naos se face printr-o portiță joasă, uneori foarte frumos ornamentată. Naosul e de plan
pătrat sau dreptunghiular, cu laturile lungi orientate pe direcția est-vest, adică urmând linia cardinal
dintotdeauna și de pretutindeni a bisericilor ortodoxe. Cele două strane sunt plasate simetric de o parte și de alta
a naosului. Spre altar sunt trei uși de acces – în mijloc cele împărătești dar la unele biserici de lemn, datorită
dimensiunilor reduse ale iconostasului nu sunt decât două asemenea uși.
În exterior, unul dintre elementele ornamentale preferate de către meșterii populari, mai ales în
Transilvania, este brâul median, care în Țara Crișurilor se numește brâu, brău, funie, bartă, frânghie sau
răsucitură. Cioplit în bârna orizontală de la mijlocul peretelui, brâul iese în relief cu circa 10-15 cm.
Toate bisericile de lemn din Bihor au avut, la unele păstrându-se și azi, pictură pe pereții interiori.
Problema datării picturii este dificilă deoarece deseori nu s-au mai păstrat decât urme de culoare. Apa pătrunsă
prin acoperiș și fumul de la lumânări le-au distrus în bună parte. Se pot identifica în pictura acestora și elemente
gotice, renascentiste dar mai ales baroce, grefate pe un fond vechi bizantin. Din îmbinarea acestor curente
trecute prin filiera creatoare a zugravilor a rezultat, probabil la începutul secolului al XV-lea o adevărată
sinteză, o artă autentică, de un profund conținut popular, date fiind numeroasele elemente rustice.
Dacă în aceste părți ale Transilvaniei n-ar fi lucrat și zugravi din Țara Românească și Moldova, așa cum
a fost vestitul David de la Curtea de Argeș, care între anii 1750-1770 picta mai multe biserici în zona Beiușului,
elementul bizantin din pictura bisericească ar fi fost mult diminuat de curentele de pictură catolice. Câțiva
zugravi ne sunt cunoscuți din pisaniile lăsate într-un colț al picturii, cum ar fi zugravul Mihail Paholcek, care
semnează pictura de la Tilecuș în anul 1793. Ioan Lăpăușan este autorul picturii din Borșa datată în 1837.
Un pictor care a fost din nefericire prea puțin cunoscut, Dionisiu Iuga din satul Nicula (Gherla), termina de
pictat biserica din Hotar la 12 iulie 1881 așa cum aflăm din inscripția de pe iconostas. Tot el pictează și biserica
din Valea Crișului. Sperăm că intervențiile viitoare vor viza și restaurarea picturilor bisericilor de lemn. 9

V. 61 DE BISERICI DE LEMN MONUMENTE ISTORICE DIN JUDEŢUL BIHOR:
ISTORIC, ILUSTRĂRI, INTERVENŢII, RESTAURĂRI, SITUAŢIA ACTUALĂ
1. Localitate / adresăoraş ALEŞD, POIANA FLORILOR
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” a schitului “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul”
Cod LMI BH-II-m-B-01096
Datare 1770
Amplasament iniţial Sat Subpiatră, judeţul Bihor
Utilizare Biserică aflată în folosinţă în care se oficiază Sf. Liturghie.
Intervenţii / reparaţii Biserica a fost strămutată din satul Subpiatră în anul 1992 şi este amplasată pe un pat
supraînălţat din beton. Înălţimea, volumetria turlei şi acoperişului au fost micşorate.
Interiorul a fost total lambrisat.
Starea actuală În interior nu se mai păstrează nimic din aspectul iniţial.
Fotografie de arhivă – biserica de lemn din Subpiatră
Fotografie cu situaţia actuală: biserica din Subpiatră
strămutată la Poiana Florilor
10

2. Localitate / adresălocalitatea BĂILE FELIX, comuna SÎNMARTIN
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli”
Datare 1785
Amplasament iniţial Sat Brusturi, judeţul Bihor
Utilizare Biserică aflată în folosinţă.
Intervenţii / Restaurări Reabilitată în anul 1961 de Direcţia Monumentelor Istorice. Biserica a fost mutată din
satul Brusturi în curtea Muzeului Ţării Crişurilor (actualul Palat Episcopal
Romano-Catolic), de unde, în anul 1992 a fost mutată pe amplasamentul actual, pe
fundaţiile unei clădiri vechi, demolate, din Băile Felix.
Starea actuală Bună. Interiorul este placat cu scândură şi adăposteşte o colecţie de icoane pe lemn şi pe
sticlă.
11

3. Localitate / adresăsat BELEJENI, nr. 120, comuna DRĂGĂNEŞTI
Obiectiv / monument Biserica de lemn „Buna Vestire”.
Datare 1818. În anul 1835 a fost tencuită cu ciamur şi văruită.
Utilizare Biserica de lemn nu se mai utilizează. Există biserică de zid, construită între anii
1998-2007.
Intervenţii / Restaurări În decursul anilor au fost făcute reparaţii care au afectat stilul iniţial al bisericii.
Învelitoarea din ţiglă şi turnul învelit în tablă datează din 1976, iar în 1992 biserica a fost
tencuită în exterior.
Starea actual Stare de conservare foarte rea. Zugrăvirea exteriorului şi picturile de pe faţadă nu sunt în
concordanţă cu caracterul bisericii de lemn. Interiorul este tencuit şi văruit iar elementele
din lemn sunt vopsite.
44
4. Localitate / adresăsat BEZNEA, nr. 208, comuna BRATCA
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Datare 1723. Biserica a fost extinsă în anul 1864.
Utilizare Biserica de lemn este folosită la anumite ocazii. Există biserică de zid construită în
perioada interbelică (circa 1934-1937).
Intervenţii / Restaurări În anul 1965 a fost restaurată de Direcţia Monumentelor Istorice.
Starea actuală Stare bună de conservare. Pictura iconostasului si pictura din altar sunt relativ bine
păstrate.
5. Localitate / adresă sat BOIANU MARE, nr. 259, comuna BOIANU MARE
Datare 1710
Utilizare Biserica este folosită la hram şi la vecernie în perioadă de vară. În vecinătate este
biserica de zid, în construcţie, începută în anul 2008.
Intervenţii / Restaurări Între anii 2000-2002 s-au reabilitat biserica şi amenajările exterioare (gard, troiţă);
arhitect: Constanţa Carp; restaurare: S.C. EURAS S.R.L. Satu Mare.
Starea actuală Foarte bună. 12

46
6. Localitate / adresă sat BORŞA, nr. 121 A, comuna SĂCĂDAT
Datare 1692- cea mai veche. Pictura a fost făcută în anul 1837 de către Ioan Lăpăuşan.
Utilizare Biserica de lemn este neutilizată, folosită doar la anumite sărbători, la hram.
Există biserică nouă, construită în perioada 2001-2004.
Intervenţii / Restaurări Restaurată de Direcţia Monumentelor Istorice în 1975. Restaurată de Oficiul
Naţional pentru Protejarea Patrimoniului între1999-2000; arhitect: Niels Auner;
constructor: S.C. CORINT S.R.L.
Starea actuală Stare de conservare foarte bună. Pictură interioară deosebită. Numeroase ţesături
acoperă pictura originală.
48 13 13gh1

7. Localitate / adresă sat BOTEAN, nr. 109, comuna INEU
Cod LMI BH-II-m-A-01120
Datare 1721
Intervenţii / Restaurări Restaurată de Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural
apoi restaurată de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural
Naţional Bihor între anii 2005-2006; arhitect: Niels Auner; constructor:
S.C. AXIS-B S.R.L.
Starea actuală Stare de conservare bună. Aparat de aer condiţionat pe perete. Gard neadecvat
înspre stradă. Candelabrul mare neadecvat interiorului.49
14

8. Localitate / adresă sat BRĂDET, nr. 126, comuna BUNTEŞTI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Ioan Teologul”
Datare 1733
Intervenţii / Restaurări În anul 1959 a fost reparată de către Direcţia Monumentelor Istorice Bucureşti iar
în 1978 de către credincioşi şi cu ajutorul D.M.I. În anul 2000 a fost acoperită cu
tablă.
Starea actuală Stare generală de conservare bună. Învelitoarea din tablă constituie o intervenţie
neadecvată.
9. Localitate / adresă sat BRĂTEŞTI, nr. 256, comuna RĂBĂGANI
Obiectiv / monument Biserica de lemn „Sf. Teodor Tiron”
Datare 1738
Amplasament iniţial Sat Sitani, judeţul Bihor
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost strămutată din satul Sitani în anii 1976-1978. Restaurată de către
Direcţia Monumentelor Istorice Bucureşti în anul 1976. Intervenţiile din jurul
anului 2000, au dus la modificarea aspectului bisericii. Biserica era acoperită cu
ţiglă, iar turnul îmbrăcat în tablă. Interiorul a fost refăcut - placat şi pictat. La
reabilitarea din 2009 s-a realizat refacerea şarpantei, învelitorii şi turnului,
conform modelului istoric al bisericilor de lemn. A fost însă adăugat un mic
pridvor în faţa intrării, care nu a existat iniţial. La îmbinări s-au folosit şuruburi,
şaibe metalice. A fost construit un altar de vară în imediata apropiere a bisericii,
mult prea aproape de aceasta. Arhitect: Cristian Puşcaş. Reabilitare în regie
proprie a Parohiei fără ca lucrările să fi fost avizate şi nici supravegheate de un
diriginte de şantier atestat.
Starea actuală Bună
15

Biserica în anul 2012 după restaurare
Biserica în anul 2008 înainte de restaurare
10. Localitate / adresă sat BUCUROAIA, nr. 162, comuna COPĂCEL
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”
Datare 1754
Utilizare Biserica de lemn este neutilizată.
Intervenţii / Restaurări Există biserică nouă, construită în perioada 1993-2008. În anii 1927 şi 1934 s-a
realizat retencuirea interiorului şi exteriorului precum şi învelitoarea din tablă a
acoperişului şi turnului.
Starea actuală Starea de conservare este foarte rea. Biserică tencuită la interior şi exterior, cu
acoperiş de tablă. Există probleme de stabilitate şi fisuri. Biserica este uşor
înclinată, tencuiala crăpată, degradată.
16

11. Localitate / adresă sat CĂPÂLNA, nr. 123, comuna CĂPÂLNA
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Ierarh Nicolae”
Datare Începutul sec. al XVIII-lea
Utilizare Biserica de lemn nu este folosită.
Intervenţii / Restaurări Există biserică de zid construită între anii 1990-2011. Reparaţii şi extindere,
înlocuire cu învelitoare din tablă în anul 1883. Biserică tencuită şi zugrăvită în
interior şi exterior. Bolta, iconostasul şi parţial pereţii păstrează pictura originală
din anul 1883, aparţinând lui Müller Károly.
Starea actuală Stare de conservare rea (fisuri, deplasări, tasări şi acoperiş din tablă deteriorat).
12. Localitate / adresă sat CÂMPANI DE POMEZEU, nr. 91 A, comuna POMEZEU
Datare Sec. al XVIII-lea
Utilizare În biserica de lemn se slujește la hram.
Intervenţii / Restaurări Există biserică de zid construită între anii 2000-2014. În anul 1889 au fost făcute
reparaţii capitale, au fost mărite ferestrele. În anii 1911-1912 au fost vopsiţi
pereţii cu vopsea în ulei şi ferestrele mărite. În anul 1924 învelitoarea acoperişului
a fost înlocuită cu una din tablă şi aceasta a fost din nou refăcută în anul 1954.
Starea actuală Stare de conservare satisfăcătoare. Învelitoarea acoperişului şi coiful sunt din
tablă. Interiorul a fost vopsit cu vopsea în ulei, gri. Icoanele şi imaginile de sfinţi,
care se mai păstrează pe pereţi, au fost repictate stângaci.
13. Localitate / adresă sat CEIŞOARA, nr. 168 A, comuna CEICA
Datare 1734. S-au făcut adăugiri în anul 1936.
Utilizare Biserica de lemn este folosită la hram şi la pomenirea morţilor.
Intervenţii / Restaurări Există biserică de zid construită între anii 1991-2011. În anii 1936 şi 1974
învelitoarea a fost acoperită cu ţiglă şi turnul învelit în tablă.
Starea actuală Stare rea de conservare. Acoperişul are învelitoare din ţiglă şi turla este din
tablă. Pictura din interior, păstrată parţial, datează din anii 1734 şi 1834 şi este
acoperită de numeroase ţesături.
17

14. Localitate / adresă sat COCIUBA MICĂ, nr. 100, comuna PIETROASA
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Datare Sec. XVII
Utilizare Biserica de lemn este folosită la hram.
Intervenţii / Restaurări Biserica de zid a fost construită între anii 2000-2009. În anul 1901 au fost făcute
reparaţii în interior şi la exterior. În anul 1918 şindrila de pe acoperiş a fost
înlocuită cu ţiglă, iar turnul a fost acoperit cu tablă.
Starea actuală Stare de conservare rea. Biserica este tencuită în exterior şi interior de la începutul
sec. al XX-lea. Coiful turnului este din tablă şi învelitoarea din ţiglă.
Există deteriorări ale bârnelor la acoperiş. Amplasamentul bisericii noi este în
detrimentul bisericii monument, care se găseşte acum într-un plan secund.
58
15. Localitate / adresă COLEŞTI, nr.124, localitate componentă a oraşului VAŞCĂU
Obiectiv / monument Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Datare Sec. XVIII, refăcută în perioada 1976-1978
Intervenţii Este un exemplu de biserică monument istoric, iniţial din lemn, care a fost
reconstruită cu alte tehnici şi materiale, ceea ce a dus la apariţia unei noi biserici
asemănătoare cu cea originală. Biserica actuală existentă nu este construcţia
originală, adică biserica din lemn care a fost clasată monument istoric. Vechea
biserică din lemn a fost construită în sec. al XVIII-lea şi probabil mărită în 1845.
În anul 1966 starea bisericii era rea, fapt menţionat în fişa de prezentare a
bisericii, întocmită de către preot (arhiva Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei).
Conform hrisovului existent în biserică, biserica a fost rezidită din piatră şi
cărămidă între anii 1976-1978, pe locul fostei biserici de lemn. Aceasta era în
anul 1976 „aproape de surpare”. Biserica a fost reconstruită din temelii între anii
1976-1977 şi a fost pictată. Biserica iniţială era din bârne de lemn, acoperită cu
ciamur. Învelitoarea era din tablă, turnul şi coiful deasemenea. Actuala biserică
este din zidărie de cărămidă şi redă forma vechii biserici de lemn. Se pare că de la
aceasta s-a menţinut şi forma acoperişului, şarpanta.
Starea actuală Bună.
16. Localitate / adresă sat COPĂCENI, nr.124, comuna SÂMBĂTA
Datare Sec. al XVII-lea
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte ocazional.
Intervenţii / Restaurări Există biserică nouă de zid, construită între anii 1994-2000. Anumite intervenţii
s-au făcut, se pare, în anii 1980-1984.
Starea actuală Stare de conservare rea. Învelitoarea din şindrilă este deteriorată. Biserica este
tencuită în interior iar elementele din lemn sunt vopsite cu vopsea în ulei
(intervenţia datează din anii 1950-1960).
18

17. Localitate / adresă sat COTIGLET, nr. 4A, comuna CEICA
Obiectiv / monument Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Datare 1680
Utilizare Biserică aflată în care se mai slujește.
Intervenţii / Restaurări Restaurare la care au contribuit Institutul Naţional al Patrimoniului, Direcţia
Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Bihor, Primăria
Ceica şi Parohia în perioada 2004-2007; arhitect: Niels Auner; constructor:
S.C. TAINA LEMNULUI S.R.L.
Starea actuală Stare de conservare bună. Biserica este una de zid, dar are şarpanta, învelitoarea
şi turnul specifice bisericilor de lemn. Interiorul refăcut păstrează uşile originale
ale altarului.
18. Localitate / adresă sat CUCUCENI, nr. 34 A, comuna RIENI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sfinţii Trei Ierarhi” şi “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Datare 1743
Amplasament iniţial Biserica a fost amplasată iniţial în satul Ghighişeni. În anul 1931 a fost mutată în
Beiuş, în curtea Internatului Diecezan Ortodox de Băieţi. În anul 1961 biserica a
fost mutată în satul Vărăşeni. În anul 2007 biserica a fost strămutată din Vărăşeni
în satul Cucuceni.
Utilizare Biserică în care se mai slujește.
Intervenţii / Restaurări A fost restaurată între anii 2006-2008 de către S.C. Axa Reconst Sighetu
Marmaţiei şi S.C. Restaurare S.R.L. Craiova, pictată în interior între anii
2007-2008 în maniera sec. al XVIII-lea (firma S.C. Cons Art, Craiova) şi sfinţită
în anul 2008. Restaurare în regie proprie a Parohiei şi din sponsorizări (Grupul de
firme Transilvania).
Starea actuală Foarte bună.
19

19. Localitate / adresă sat DUMBRĂVANI, nr. 60, comuna BUNTEŞTI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Schimbarea la Faţă”
Utilizare Biserică în care se mai slujește.
Intervenţii / Restaurări La renovarea din 1935 s-a realizat învelitoarea acoperită cu ţiglă, învelitoare din
tablă la turn şi probabil tencuirea interiorului şi exteriorului.
Starea actuală Stare de conservare rea. Biserică tencuită, zugrăvită în exterior şi interior.
20. Localitate / adresă sat DUŞEŞTI, nr. 150, comuna CEICA
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Pogorârea Sfântului Duh”
Utilizare Biserică aflată în folosinţă. În vecinătate se află biserica de zid construită între
anii 2006-2014.
Intervenţii / Restaurări În anul 1915 este schimbată învelitoarea din şindrilă a acoperişului cu învelitoare
din tablă. În anul 1934 se tencuiesc pereţii. Reparaţii la turn şi acoperiş în 1976.
Starea actuală Stare de conservare medie-rea. Biserica de lemn tencuită la interior şi exterior are
acoperiş şi turn din tablă. Pictura, datând din anul 1870, se păstrează pe boltă şi
iconostas.
21. Localitate / adresă sat FÂNAŢE, nr. 85, comuna CÂMPANI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Dimitrie, izvorâtorul de Mir”
Datare 1796. Pictura, executată în 1832 de către Mihai Micula din Mociar.
Utilizare Biserica de lemn este folosită doar la hram. Există biserică nouă, construită între
anii 1990-1996.
Intervenţii / Restaurări Restaurată de către Institutul Naţional al Patrimoniului şi Oficiul Naţional al
Monumentelor Istorice Bucureşti, între anii 2007-2010; arhitect: Niels Auner;
constructor: S.C. TAINA LEMNULUI S.R.L.
Starea actuală Stare de conservare foarte bună. Biserică tencuită la exterior. Se mai menţine
pictura la interior.
20

22. Localitate / adresă sat FÂŞCA, nr. 40, comuna VÂRCIOROG
Datare Sec. al XVIII-lea (circa 1759); modificări în anul 1873.
Utilizare În biserica de lemn se mai oficiază ocazional, la anumite sărbători.
Există o biserică nouă, construită între anii 1994-2001.
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost tencuită în perioada interbelică. Ultima reabilitare majoră se pare
că s-a produs în jurul anului 1974.
Starea actuală Stare de conservare medie-bună. Biserica are învelitoare din şindrilă şi este
tencuită în exterior şi interior.
23. Localitate / adresă sat GHEGHIE, Str. Principală nr. 66A, comuna AUŞEU
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”
Datare Începutul sec. XVIII. Biserica a fost adusă din satul Luncşoara în 1714.
Utilizare Biserica de lemn este folosită doar la hram. Există biserică nouă construită între
anii 1992-2000.
Intervenţii / Restaurări Restaurare prin Proiect de finanţare cu fonduri europene CBC (2012-2015).
Lider de proiect: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor;
arhitect: Anemari Szabo; antreprenor: S.C. EURAS S.R.L.Satu Mare.
Înainte de reabilitare
După reabilitare 21

24. Localitate / adresă Sat GOILA, nr. 70 A, comuna CĂBEŞTI
Datare Sec. XVIII
Utilizare Biserică în care se slujeşte. O biserică de zid este în construcţie din anul 2012.
Intervenţii / Restaurări -
Starea actuală Stare de conservare foarte rea. Biserică tencuită la interior şi exterior. Învelitoarea
este din tablă. Uşile de altar (păstrate doar cele diaconeşti) au fost pictate pe pânză
de David Zugravu. Biserica păstrează o colecţie de icoane pe sticlă deosebite.
25. Localitate / adresă sat GURBEŞTI, nr. 29 A, comuna CĂBEŞTI
Datare 1799. Modificată şi renovată în sec. al XIX-lea.
Utilizare Biserică în care se slujeşte.
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost tencuită în interior şi exterior în sec. al XIX-lea şi în perioada
interbelică. În anul 1974 a fost realizată învelitoarea din tablă iar în anul 1987
biserica a fost reparată.
Starea actuală Stare de conservare medie. Biserica este tencuită şi zugrăvită neadecvat în
interior, bolta este zugrăvită, elementele din lemn sunt vopsite gri, uşile
iconostasului revopsite. Învelitoarea este din tablă.
26. Localitate / adresă sat HIDIŞELU DE JOS, nr. 8, comuna HIDIŞELU DE SUS
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost renovată în anul 1972 de către Direcţia Monumentelor Istorice.
Stare de conservare bună. Elemente neadecvate la interior si exterior. Biserica e
situată în cimitirul satului, pe un platou îngust (vârful unui mic deal), fiind
flancată de construcţii de lemn – altare de vară, terasă acoperită, situate prea
aproape de biserica monument. Pe pereţii exteriori este fixată aparatura de
aer condiţionat, care afectează negativ aspectul bisericii. Interiorul nu păstrează
vechea pictură şi a fost vopsit în ulei (la o dată necunoscută). Se păstrează pictura
uşilor împărăteşti şi diaconeşti ale iconostasului, câteva icoane (atribuite lui David
Zugravu), iar pe timpanul iconostasului pânza originală cu “Răstignirea lui Isus”
şi „Cei 12 Apostoli”. Există un proiect pentru reabilitarea învelitorii, subvenţionat
de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor.
Starea actuală Relativ bună.
22

27. Localitate / adresă sat HINCHIRIŞ, nr. 302, comuna LAZURI DE BEIUŞ
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Înălţarea Domnului”
Utilizare Biserica de lemn este folosită la hram şi la pomenirea morţilor. Biserica de zid a
fost construită între anii 2008-2012.
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost renovată în anul 1926, fiind realizate: coiful turnului din tablă,
acoperişul cu ţiglă, mărirea ferestrelor, adăugarea corului. Coiful turnului este din
tablă iar învelitoarea acoperită cu ţiglă.
Starea actuală Stare de conservare medie.
74
28. Localitate / adresă sat HOTAR, nr. 263 A, comuna ŢEŢCHEA
Datare 1714. În anul 1881 Dionisiu Iuga realizează pictura iconostasului iar în anul 1883
Müller Károly repictează peste un strat aplicat la sfârşitul sec. al XVIII-lea.
Utilizare Biserica de lemn este neutilizată. Există o biserică nouă construită între anii
1995-2011.
Intervenţii / Restaurări Restaurare prin Proiect de finanţare cu fonduri europene CBC (2012-2015),
inclusiv pictura (parţial). Lider de proiect: Direcţia Judeţeană pentru Cultură
Bihor; arhitect: Cristian Puşcaş; antreprenor: S.C. EURAS S.R.L. Satu Mare.
Fotografie înainte de reabilitare
Fotografie după reabilitare 237523
23

29. Localitate / adresă sat JOSANI, nr. 71, comuna MĂGEŞTI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli”
Datare 1768
Utilizare Biserica de lemn este neutilizată. Există o biserică nouă în imediata vecinătate,
construită între anii 1991-2004.
Intervenţii / Restaurări Restaurare efectuată în anul 2006 de către Institutul Naţional al Patrimoniului şi
Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Bihor;
arhitect: Niels Auner; constructor: S.C. TAINA LEMNULUI S.R.L.
Starea actuală Stare bună de conservare.
6
30. Localitate / adresă sat LAZURI DE BEIUŞ, nr. 40, comuna LAZURI DE BEIUŞ
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Pogorârea Sfântului Duh”
Datare Sec. XVIII
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte doar la hram. Există o biserică de zid în imediata
vecinătate, construită între anii 1995-2003.
Intervenţii / Restaurări Restaurată de Direcţia Naţională a Monumentelor Istorice în 1959. Reabilitarea
învelitorii s-a făcut în anul 2013, în regie proprie, de către Parohie, fără a fi însă
supravegheată de un diriginte de şantier. Arhitect: Cristian Puşcaş. Proiect
subvenţionat de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor.
Starea actuală Stare bună de conservare. Se menţine în interior, parţial, pictura iconostasului şi a
uşilor împărăteşti şi diaconeşti, atribuită lui David Zugravu şi lui Simion Silaghi
din Abrud.
24

31. Localitate / adresă sat LUGAŞU DE SUS, nr. 168, comuna LUGAŞU DE JOS
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Buna Vestire”
Datare 1720
Utilizare Biserica de lemn nu este utilizată.
Intervenţii / Restaurări Există biserică nouă de zid, construită între anii 1992-2000. În anul 1933 este
renovată învelitoarea din tablă.
Starea actuală Stare de conservare medie. Acoperişul şi turnul au învelitoare din tablă.
Bârnele din partea inferioară sunt acoperite cu ciment. Se păstrează pictura uşilor
împărăteşti şi diaconeşti precum şi a icoanelor împărăteşti.
78
32. Localitate / adresă sat LUNCA SPRIE, nr. 119, comuna DOBREŞTI
Datare 1725
Utilizare Biserica de lemn este situată în cimitir şi se slujeşte doar la hram.
În sat există biserică de zid, construită între 1994-2004.
Intervenţii / Restaurări La renovarea din 1935-1936 biserica a fost tencuită în interior şi exterior şi s-a
realizat turnul din tablă şi învelitoarea din ţiglă. Altă renovare s-a realizat în 1987.
Starea actuală Stare de conservare foarte rea. În decursul timpului au fost făcute modificări
Radical cum ar fi mărirea golurilor ferestrelor şi adăugarea pridvorului închis.
Biserica este tencuită în exterior şi interior (parţial repictată) şi are învelitoare din
tablă. Se păstrează pictura uşilor împărăteşti şi diaconeşti.
79
33. Localitate / adresă sat LUNCŞOARA, nr.53, comuna AUŞEU
Datare Sec. XVIII
Utilizare Biserica de lemn este folosită doar la hram. Există biserică nouă, construită între
anii 1990-2000.
Intervenţii / Restaurări A fost restaurată în anul 1956.
Starea actuală Atât exteriorul cât şi interiorul bisericii sunt bine conservate. Se păstrează parţial
pictura din interior, datând din prima jumătate a sec. al XIX-lea.
80
25

34. Localitate / adresă sat MARGINE nr. 77, comuna ABRAM
Datare 1700
Utilizare Biserica de lemn nu este utilizată. Există biserică din zid construită între anii
1956-1960.
Intervenţii / Restaurări Restaurare C.A.P.P.C. între anii 1997-1999; arhitect: Niels Auner; constructor:
S.C. HYPERICUM S.R.L.
Starea actuală Stare de conservare bună. Şindrila învelitorii începe să fie afectată, să prezinte
degradări. Biserica păstrează pictura originală, care este însă în cea mai mare
parte degradată. Iconostasul este pictat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de
Zugravul Nechita, iar bolta altarului şi naosului în anul 1889 de Hackman Mor.
35. Localitate / adresă sat MIERAG, nr. 53, comuna TĂRCAIA
Datare 1756
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte.
Intervenţii Restaurare efectuată în anul 2003 de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice;
arhitect: Niels Auner; constructor: S.C. Axis-B S.R.L.
Starea actuală Stare bună de conservare. În interior, numeroase ţesături neadecvate.
26

36. Localitate / adresă sat OGEŞTI, nr. 1, comuna SÂMBĂTA
Datare Începutul sec. al XIX-lea
Utilizare În biserică se slujeşte la hram. Biserica de zid a fost construită între 2009 şi 2014.
Intervenţii În 1925 biserica a fost tencuită şi s-a realizat învelitoarea de tablă a acoperişului
şi a turnului. Biserica de lemn a păstrat planimetria şi volumetria monumentului
iniţial, dar a suferit transformări majore. Ultimele intervenţii au constat în:
betonarea fundaţiei, tencuirea pereţilor la exterior si interior (placare cu polistiren,
folosirea de tencuială neadecvată). Învelitoarea este din tablă. Turnul este învelit
în tablă. Interiorul refăcut, repictat, nu mai trădează faptul că biserica este una din
lemn, veche.
Starea actuală Aceste intervenţii neadecvate au dus la pierderea aspectului iniţial al bisericii,
aspect care i-a conferit statutul de monument istoric.
37. Localitate / adresă ORADEA, Str. Făcliei, nr. 24A
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a mănăstirii “Sf. Cruce”
Amplasarea iniţială Sat Corbeşti, jud. Bihor
Datare Sec. al XVII-lea
Utilizare Biserica de lemn este utilizată la anumite ocazii.
Intervenţii / Restaurări Biserica de lemn a fost distrusă în anul 1990 de o furtună, iar apoi a fost
strămutată din Corbeşti în anii 1992-1993, fiind restaurată şi devenind biserica
mănăstirii. Biserica este situată în incinta mănăstirii „Sf. Cruce”, situată în
vecinătatea Crişului Repede, la poalele Dealurilor Oradiei. Mănăstirea a fost
înfiinţată în 1992. Biserica este ridicată pe o fundaţie din beton, placată cu piatră.
Se păstrează elementele din lemn ale exteriorului. Au fost adăugate o prispă şi
stâlpi de lemn.
Starea actuală Interiorul nu mai păstrează aspectul iniţial, pictura nu s-a menţinut, interiorul fiind
placat cu scândură. Se păstrează însă cele trei uşi originale ale altarului.
27

38. Localitate / adresă ORADEA, Str. Universităţii, nr. 1
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu Fiii Săi şi
Sfetnicul Ianache” - „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Amplasarea iniţială: Letca, jud. Sălaj
Datare 1760-1762
Utilizare Biserica de lemn este folosită de către Facultatea de Teologie din cadrul
Universităţii din Oradea, care este şi proprietarul.
Intervenţii / Restaurări Biserica a fost strămutată în Oradea în anul 1992. Biserica este amplasată pe
artera care duce la Cimitirul municipal Rulikowsky, într-o zonă care era destinată
cazărmilor, cu construcţii eclectice. Biserica este amplasată în Campusul
Universitar 1, în vecinătatea căminelor studenţeşti şi a cantinei. Este ridicată pe o
fundaţie din beton, placată cu piatră. Se păstrează elementele din lemn ale
exteriorului.
Starea actuală Interiorul nu mai păstrează aspectul original, fiind placat şi repictat. Şindrila
acoperişului era într-o stare rea, permiţând infiltrarea apei. În cursul anului 2016
s-a refăcut învelitoarea pe baza unui proiect din 2008, aparţinând arhitectului
Emödi Tamás.
39. Localitate / adresă sat PĂUŞA, nr. 117 A, comuna NOJORID
Datare Începutul sec. al XVIII-lea.
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte. O biserică de zid este în construcţie.
Intervenţii / Restaurări Schimbarea învelitorii turlei cu una de tablă şi retencuirea exteriorului s-au
făcut în anul 2000. Biserică tencuită la exterior şi la interior. Acoperişul şi turnul
sunt din tablă.
Starea actuală Biserica este valoroasă pentru pictura din interior, realizată de către Ioan
Lăpăuşan şi care se mai păstrează pe boltă, parţial pe pereţi, iconostas şi tavan.
2222b28228

40. Localitate / adresă sat PEŞTIŞ, nr. 194, localitate componentă a oraşului ALEŞD
Datare 1797
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte doar în Duminica Tomii. Există o biserică nouă,
Starea actuală Stare generală de conservare bună, dar învelitoarea din şindrilă este afectată şi
necesită înlocuirea. Biserica, deşi tencuită la exterior si interior, îşi menţine
calităţile arhitecturale. Iconostasul şi uşile împărăteşti sunt cele originale, fiind
pictate în anul 1810 iar uşile diaconeşti şi trei icoane, în anul 1788, de către Ioan
Zugrav.
41. Localitate / adresă sat PETREASA, nr. 76 A, comuna REMETEA
Datare Circa 1743-1752.
Utilizare În biserica de lemn se slujeşte doar la hram. Există biserică nouă din zid,
Intervenţii / Restaurări În 1967 s-a realizat învelitoarea din tablă zincată şi fundaţia de piatră. Turnul şi
acoperişul au învelitoare din tablă.
Starea actuală Pictura interioară originală se păstrează parţial, pe timpanul iconostasului.
42. Localitate / adresă sat RIENI, nr. 41 A, comuna RIENI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Mucenic Teodor Tiron”
Datare 1753-1755
Utilizare Biserica de lemn nu e folosită. Biserica de zid e construită între anii 1954-1967.
Intervenţii / Restaurări Restaurată de C.A.P.P.C. între anii 1999-2002; arhitect: Niels Auner; constructor:
S.C. Axis-B S.R.L.
Starea actuală Stare bună de conservare. Pictura interioară - realizată de David Zugravu în 1755.
29

43. Localitate / adresă sat ROTĂREŞTI, nr 27, comuna SÂMBĂTA
Datare Probabil primul deceniu al sec. al XIX-lea
Intervenţii / Restaurări Biserica de lemn era tencuită la exterior şi avea învelitoare din tablă,
probabil din anul 1932. Ferestre din PVC cu sticlă termopan, încă înainte de anii
2011-2012, când s-au realizat următoarele intervenţii la biserică, în regia proprie a
Parohiei: subfundare din beton armat, refacerea fundaţiei bisericii, din piatră de
carieră şi beton, ridicarea bisericii faţă de nivelul iniţial, decopertarea stratului de
tencuială adăugat în urmă cu mai mulţi ani, înlocuirea unei părţi a bârnelor din
lemn, care au fost în stare rea (primul rând de bârne de la talpa bisericii), tratarea
lemnului cu soluţie insecto-fungicidă şi ulei de in, înlocuirea podelei bisericii,
desfacerea aproape în totalitate a bolţii de deasupra altarului, desfacerea
scândurilor cu pictură originală de pe pereţi, montarea unui strat de vată minerală
termoizolantă, dublată de un strat de folie izolantă din staniol, remontarea
scândurilor cu pictura originală peste acest strat de termoizolaţie şi un rând de
scânduri, refacerea acoperişului şi turnului cu învelitoare din şindrilă. Arhitect:
Cristian Puşcaş. Lucrările nu au fost avizate, executate şi supravegheate conform
normelor impuse de statutul de monument istoric al bisericii.
Starea actuală Biserica are în interior o pictură extrem de interesantă şi de o mare densitate
iconografică, care aparţine unuia dintre pictorii importanţi, Ioan Lăpăuşan.
44. Localitate / adresă sat SACA, nr. 80, comuna BUDUREASA
Denumire monument Biserica de lemn “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Datare Înainte de anul 1724. Pictura iconostasului datează din anul 1876 şi este realizată
de Dionisiu Iuga din Nicula.
Amplasament iniţial În satul Nimăieşti, de unde este strămutată în 1866.
Utilizare Este o biserică în care se slujeşte.
Intervenţii / Restaurări În anul 1830 s-au făcut primele intervenţii. Reabilitată în anul 2004, în regie
proprie, de către Parohie, ocazie cu care s-a refăcut învelitoarea din şindrilă, s-a
înlăturat tencuiala exterioară şi s-a tratat lemnul cu lac. Arhitect: Cristian Puşcaş
Starea actuală Biserică în stare bună de conservare. Până la ultima renovare exteriorul era
tencuit. În prezent lemnul este aparent. Interiorul este tencuit. Biserica este
amplasată între casele de pe uliţă, situate aproape.
30

45. Localitate / adresă sat SĂLDĂBAGIU MIC, nr. 98, comuna CĂPÂLNA
Denumire monument Biserica de lemn “Sf. Ierarh Nicolae”
Datare 1769
Utilizare Biserică neutilizată. Există biserică în sat, construită între 1984-1987.
Intervenţii / Restaurări La restaurarea efectuată de Direcţia Naţională a Monumentelor Istorice, înainte
de anul 1989, a fost îndepărtată tencuiala exterioară şi refăcut acoperişul din
şindrilă. În anul 2011, refacerea învelitorii din şindrilă şi a turnului s-a făcut în
regie proprie de către Parohie. Arhitect: Cristian Puşcaş.
Starea actuală Stare de conservare bună. Lucrările nu au fost executate şi supravegheate conform
normelor impuse de statutul de monument istoric.
46. Localitate / adresă sat STÂNCEŞTI, nr. 63 A, comuna BUNTEŞTI
Obiectiv / monument Biserica de lemn “Sf. Ioan Gură de Aur”
Datare 1752. Pictată de David Zugravu în anul 1756.
Utilizare Biserica de lemn nu este folosită. Există biserică de zid construită între anii
1994-2000, în imediata vecinătate.
Intervenţii / Restaurări Renovată de Direcţia Generală a Monumentelor Istorice în anul 1957. În anul
1978 s-au făcut reparaţii capitale, în regia Parohiei.
Starea actuală Stare rea de conservare. Învelitoarea din şindrilă este foarte degradată. Interiorul
bisericii este încărcat cu ţesături şi relativ neglijat.Pictura se păstrează doar parţial
31

47. Localitate / adresă sat ŞEBIŞ, nr. 1, în cimitirul satului, comuna DRĂGĂNEŞTI
Denumire monument Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
Datare 1755-1764. Pictură realizată de David Zugravu în anii 1755 şi 1764.
Utilizare În biserică se slujeşte la hram. Există biserică de zid în vecinătate, construită între
anii 1992-2007.
Intervenţii / Restaurări Reabilitare învelitoare şi turn în anul 2014, în regia proprie a Parohiei pe baza
unui proiect realizat de arhitectul Cristian Puşcaş, nerespectat integral de către
beneficiar.
Starea actuală Biserica se prezintă în stare relativ bună de conservare. Este una dintre cele mai
valoroase biserici din judeţ, având cel mai înalt acoperiş din lemn. Pictura este
deteriorată. Lucrările de restaurare nu au fost executate şi supravegheate conform
normelor impuse de statutul de monument istoric.
Înainte de reabilitare
După reabilitare
32

48. Localitate / adresă sat SURDUC, nr. 211 B, comuna COPĂCEL
Denumire monument Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”
Datare Ultimele două decenii ale sec. al XVIII-lea
Utilizare Biserica de lemn nu este utilizată. Există biserică de zid, construită între anii
1997-2000.
Intervenţii / Restaurări Restaurată în1965 de Direcţia Naţională a Monumentelor Istorice.
Starea actuală Stare de conservare foarte rea. Sunt afectate grav învelitoarea din şindrilă şi
turnul, posibil şi elemente de structură. Biserica este deosebită prin volumetrie,
elementele sculptate dar şi prin pictura interioară (din 1804 şi 1806), bine păstrată.
49. Localitate / adresă sat ŞOIMI, nr. 193, comuna ŞOIMI
Datare Mijlocul sec. al XVIII-lea
Intervenţii / Restaurări Biserica de lemn era înainte de intervenţia radicală din 2010 în stare rea de
conservare. Era tencuită în exterior şi interior dar cu tencuiala căzută, fisurată.
Învelitoare era din ţiglă, iar coiful turnului din tablă. Biserica prezenta tasări, iar
elemente de lemn ale plafonului erau bombate. Elementele din lemn erau vopsite.
Nu se păstrau elemente artistice originale, cu excepţia unui segment de grindă de
deasupra uşilor altarului. În 2010 au fost efectuate lucrări la biserică. La
desfacerea tencuielii s-a constatat starea foarte rea a bârnelor, a materialului
lemnos. S-a decis refacerea bisericii. Au fost efectuate lucrări de reconstrucţie: a
fost realizată o fundaţie de beton pe acelaşi amplasament al tălpilor, a fost
reconstruită biserica din bârne de lemn noi. Turnul şi acoperişul au fost refăcute
însă la fel ca cele vechi, cu învelitoare din ţiglă şi tablă, dar cu materiale noi.
Biserica a fost tencuită.
Starea actuală Rezultatul intervenţiilor menţionate este o altă biserică, nouă, asemănătoare cu
cea veche. Lucrările nu au fost avizate, nu au fost realizate pe baza unui proiect şi
a unor expertize întocmite de specialişti atestaţi.
100
33

50. Localitate / adresă sat TALPE, cimitirul satului, nr.76, comuna DRĂGĂNEŞTI
Datare 1731
Utilizare În biserica de lemn se oficiază cu ocazia hramului şi a pomenirii morţilor. Există
biserică de zid, construită între anii 2000-2005.
Intervenţii / Restaurări În anul 1950 s-au înlocuit tălpile, s-a făcut subzidirea şi s-a tencuit şi zugrăvit în
interior. În anul1980 învelitoarea a fost acoperită cu ţiglă. Coiful turnului este din
tablă. Interiorul este tencuit şi zugrăvit, iar elementele din lemn sunt vopsite.
Starea actuală Se păstrează elemente sculptate şi uşile împărăteşti pictate. Stare generală de
conservare bună.
101
51. Localitate / adresă sat TĂRCĂIŢA, nr. 142 A, comuna TĂRCAIA
Denumire monument Biserica de lemn “Pogorârea Sfântului Duh”
Datare 1796. Pictată în 1816
Utilizare Biserica de lemn este folosită la hram. Biserica de zid, foarte aproape de cea de
lemn, a fost construită între anii 2005-2010.
Starea actuală Stare de conservare rea. Învelitoarea bisericii este din ţiglă, iar coiful turnului
din tablă. Interiorul mai păstrează parţial pictura originală, greu de depistat sub
numeroasele ţesături şi icoane contemporane.
52. Localitate / adresă sat TILECUŞ, nr. 118, comuna TILEAGD
Datare 1785
Utilizare Biserică neutilizată. În vecinătate a fost construită o biserică de zid în perioada
interbelică.
Intervenţii / Restaurări Restaurată în anii 1967 şi 2004.
Starea actuală Stare de conservare bună. Biserica păstrează parţial pictura interioară realizată în
anul 1793 de către Mihail Paholcek.
34

53. Localitate / adresă comuna TINCA, str. Republicii, nr. 45
Denumire monument Biserica de lemn “Sf. Ierarh Nicolae”
Datare 1743. Pictată în anul 1810.
Amplasament iniţial Satul Sohodol, jud. Bihor
Utilizare Biserica funcţionează ca muzeu, adăpostind o colecţie de obiecte bisericeşti.
Mutată în anul 1980 din satul Sohodol, jud. Bihor, în Tinca, în curtea casei
parohiale şi a bisericii de zid situate la stradă.
Intervenţii / Restaurări În anul 2011 au fost reabilitate acoperişul şi turnul; executant: S.C. Edil Coneco;
arhitect: Cristian Puşcaş. Lucrările nu au fost executate de meşteri atestaţi şi nici
supravegheate de diriginte de şantier atestat de Ministerul Culturii.
Starea actuală Stare bună de conservare. Talpa este înglobată într-o centură de ciment. La ultima
reabilitare au fost refăcute învelitoarea şi turnul (potrivit Dr. Ioan Godea acesta
avea coif cu bază octogonală). Interiorul păstrează pictura iniţială (parţial).
54. Localitate / adresă sat TOPA DE JOS, nr. 86, comuna DOBREŞTI
Datare 1756
Utilizare În biserică se slujeşte. Există în sat biserică de zid, în construcţie din 2010,
aproape de finalizare.
Intervenţii / Restaurări În 1920 s-a realizat acoperişul din ţiglă, mărirea ferestrelor, tencuirea exteriorului,
placarea cu scândură a interiorului. În 2002 s-au făcut reparaţii capitale la
acoperiş şi s-a înlocuit ţigla.
Starea actuală Biserica este tencuită la exterior, are învelitoarea acoperişului din ţiglă şi turnul
din tablă. Interiorul este placat cu scânduri.
35

55. Localitate / adresă sat TOTORENI, nr. 63 A, comuna TĂRCAIA
Datare 1697. Pictura originală realizată la 1818 de Simion Darabant.
Utilizare În biserica se mai slujeşte la hram şi la pomenirea morţilor.
Biserica de zid a fost construită între anii 1995-2005.
Intervenţii / Restaurări În anul 1927 s-a realizat învelitoarea din ţiglă a acoperişului şi coiful din tablă al
turnului.
Starea actuală Biserica se remarcă prin elementele din lemn sculptat şi prin prispa aflată lateral
faţă de naos, cu „perindele” (locul destinat ispăşirii pedepsei, expunerii la
oprobiul public). Învelitoarea bisericii este din ţiglă iar coiful turnului din tablă.
Interiorul păstrează pictura originală, chiar dacă deteriorată în parte.
56. Localitate / adresă sat ŢIGĂNEŞTII DE CRIŞ, nr. 50, comuna BRUSTURI
Datare După anul 1600
Utilizare În biserica de lemn se oficiază la hram. Biserica de zid a fost construită între anii
1998-2010.
Starea actuală Învelitoarea şi turnul sunt din tablă. Elementele de structură din lemn, cum sunt
tălpile şi unele grinzi, prezintă degradări. Scândurile care căptuşesc interiorul sunt
zugrăvite sau văruite.
107
57. Localitate / adresă sat VALEA CRIŞULUI, nr. 103 A, comuna BRATCA
Datare 1761. Strămutată şi refăcută în anul 1865. Pictură datorată lui Dionisiu Iuga de la
Nicula, făcută în anul 1876.
Utilizare Se slujește doar la hram. Biserică din zid în folosinţă, construită în anul 1935.
Starea actuală Stare bună de conservare. Pictura interioară este într-o stare relativ bună. 36

58. Localitate / adresă sat VALEA DE JOS (fost Valea Neagră de Jos), nr. 106, comuna RIENI
Datare 1738. Pictura originală (circa 1750), atribuită lui David Zugravu.
Utilizare Biserica de lemn este folosită la hram şi cu ocazia pomenirii morţilor.
Există biserică de zid, construită între anii 1990 – 2012.
Intervenţii / Restaurări În anul 1928 s-au făcut reparaţii capitale.
Starea actuală Biserica este acoperită cu tablă. Nu se mai păstrează din pictura originală, relativ
deteriorată, decât cea a iconostasului şi a uşilor împărăteşti şi diaconeşti.
Interiorul a fost repictat şi revopsit parţial.
37

59. Localitate / adresă sat VĂLANI DE POMEZEU, nr. 235, comuna POMEZEU
Denumire monument Biserica de lemn „Sf. Ierarh Nicolae”
Datare 1730. Pictura din interior datează din secolul al XVIII-lea. Intervenţia din anul
1867 e datorată pictorului M. Palann.
Utilizare În biserică se slujeşte. Există şi biserică de zid construită între anii 1999-2014.
Starea actuală Starea generală de conservare este bună. Acoperişul şi turnul au învelitoarea din
tablă.10
60. Localitate / adresă sat VÂRCIOROG, nr. 123, comuna VÂRCIOROG
Datare Sec. XVIII. În 1860 are loc strămutarea şi refacerea bisericii pe amplasamentul
actual.
Utilizare Biserica de lemn nu este utilizată. Există biserică nouă construită între anii 2006-
2012.
Intervenţii / Restaurări În anul 1930 s-au mărit ferestrele şi s-a tencuit biserica iar în anul 1956 a avut loc
o restaurare a bisericii. În anii `80 s-au făcut intervenţii de reabilitare.
Starea actuală Stare generală de conservare bună. Interiorul şi exteriorul sunt tencuite.
38

61. Localitate / adresă sat VOIVOZI, nr. cadastral 11, comuna POPEŞTI, în incinta mănăstirii
“Sfinţii Voievozi”
Denumire monument Biserica de lemn „Sf. Ierarh Nicolae”, a mănăstirii “Sfinţii Voievozi”
Amplasament iniţial: Sat Sacalasău, comuna Derna, jud. Bihor
Datare Sec. al XVIII-lea, probabil anul 1721
Utilizare Biserică în care se slujeşte. În vecinătate se construieşte biserica de zid a
mănăstirii.
Intervenţii / Restaurări În 1962 a fost restaurată de Direcţia Monumentelor Istorice. Biserica a fost mutată
din Sacalasău în 1997/1998. Lucrările de restaurare ale Oficiului Naţional pentru
Protejarea Patrimoniului au fost încheiate în anul 2000. Executant: S.C. Axis B
S.R.L. Sighetu Marmaţiei; proiectare: VDB DYNASTY S.R.L. Bucureşti.
Starea actuală Biserica este în stare bună de conservare şi se remarcă prin elementele sculptate şi
prin volumetrie. Interiorul este nou, a fost placat şi pictat. Se mai pot distinge
unele elemente din lemn, sculptate. La intrare a fost montată o uşă din PVC,
neadecvată, la fel ca şi montarea cu spumă a ferestrelor.
33333333 39
3123thukkljhghjklșțșlkjhgfjjjjjhklklkjhn 39

VI. BIBLIOGRAFIE
1. AVRAM, Alexandru, GODEA, Ioan, Monumente istorice din Țara Crișurilor, Editura Meridiane, 1975
2. AUNER, Niels, 100 Biserici de lemn restaurate: 1972-2012, Ed. Caiete Silvane, Zalău, Ed. Ethnologica,
Baia-Mare, 2013.
3. CHIRIAC, Aurel, Pictura bisericilor de lemn românești din Bihor în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea,
Oradea, Editura Muzeului Țării Crișurilor, 1999.
4. CRISTACHE-PANAIT, Ioana, Arhitectura de lemn din județul Gorj, Editura ARC 2000, București,
2001.
5. CRISTACHE-PANAIT, Ioana, Biserici de lemn din județul Argeș, Editura ORDESSOS, Pitești, 2010.
6. GODEA, Ioan, CRISTACHE-PANAIT, Ioana, Monumente istorice din Eparhia Oradiei, județele Bihor,
Sălaj și Satu Mare. Bisericile de lemn, Oradea, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1978.
7. GODEA, Ioan, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României, Vol. I - Biserici de lemn
din zona Barcău – Crasna, Oradea, Muzeul Țării Crișurilor, 1972.
8. GODEA, Ioan, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României, Vol. II - Biserici de lemn
din Valea Crișului Repede, Oradea, Muzeul Țării Crișurilor, 1977.
9. GODEA, Ioan, Biserici de lemn din România, nord-vestul Transilvaniei, București, Editura Meridiane,
1996.
10. GODEA, Ioan, Biserici de lemn din România, București, Noi Media Print, 2013.
11. PETRANU, Coriolan, Monumentele istorice ale județului Bihor, vol. I, Bisericile de lemn, Sibiu, 1931.
12. DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ BIHOR, Ghid de bune practici pentru restaurarea
bisericilor de lemn monumente istorice din județul Bihor, Tehnoredactare și tipar Duran’s Press, Oradea,
2014.
13. Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice.
14. Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2260 / 18.04.2008, privind aprobarea Normelor metodologice
de clasare și inventariere a monumentelor istorice.
15. Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2684 / 18.06.2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
448 / 24.06.2003, privind aprobarea Metodologiei de întocmire a Obligației, privind folosința
monumentului istoricNormelor metodologice de clasare și inși a conținutului acestuia.
40

Biserici de lemn monumente istorice din judetul Bihor

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Mehr von Biblioteci Bihorene

Mehr von Biblioteci Bihorene (20)

Biserici de lemn monumente istorice din judetul Bihor