Efeseni 1, verset cu verset - studiu de pe grupul ,,Mărețul Har”

1. Efeseni 1
Studiu Grup
,,Măre ul Har”ț
Pro Efesious
(Către Efeseni)
Cap. 1
v. 1: παυλος αποστολος ιησου χριστου δια θεληματος θεου τοις αγιοις τοις ουσιν εν
εφεσω και πιστοις εν χριστω ιησου
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în
Efes şi credincioşii în Hristos Isus
- expeditorul : Pavel . Epistolă scrisă aproximativ între anii 60-62, în timp ce era închis
pentru prima dată în Roma- F.A.28.16-31. Versetele care arată că Pavel era în închisoare
când scrie sunt: Ef. 3.1; 4.1; 6.20.
În acela timp se pare că sunt scrise alte 3 scrisori de către Pavel: Filimon, Coloseni iș ș
Filipeni.
În timpul acestei deten ii, Pavel este vizitat de Epafras (Col.1.7-8), care-i aduce ve tiț ș
despre Adunarea din Colose. La Colose , Pavel tocmai vroia să îl trimită pe Onisim,
sclavul fugar al lui Filimon (Filimon 12). În împrejurarea aceasta Pavel, scrie iș
colosenilor i scrisorile este posibil să fi plecat către destinatari prin Tihic care apare înș
Col. 4.7-9. i Ef. 6.21.ș
,, Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit şi slujitorul credincios,
tovarăşul meu de slujbă în Domnul.” - Col. 4.7-8.
Scrisoarea aceasta ,,Către Coloseni” se pare că a fost una circulară către toate Adunările
locale i vizibile din zonă:ș
1

2. ,,După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica
laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodiceea.” -
Col.4.16.
Datorită faptului că fra ii din Colose sunt îndemna i să citească epistola venită dinț ț
Laodiceea, mul i au speculat că această epistolă ,,Către Efeseni”, le-a fost adresatăț
Laodiceenilor. Specula ia aceasta nu stă în picioare deoarece salutul lui Pavel din primulț
verset este adresat sfin ilor din Efes.ț
- apostol al lui Isus Cristos. Apostol = mesager. De ce toate epistolele lui încep cu
,,Pavel, apostol al lui Isus Cristos”? Pentru că unii îi contestau apostolia deoarece, el nu
îndeplinea criteriile apostoliei din F.A.1.21-22. Pavel a fost chemat de Domnul mai
târziu, ca apostol al neamurilor i el nu îndeplinea condii iile enumerate atunci când a fostș ț
ales Matia.
- prin voia lui Dumnezeu. Aici Pavel arată voia suverană a lui Dumnezeu, hotărârea Sa
luată în planul etern, de a-l chema pe nume (alegere voca ională pentru o anumită slujbăț ).
Voie suverană pentru a-I fi apostol ,,ca să-I ducă Numele înaintea Neamurilor (ethnōn),
regilor (basileōn) i înaintea fiilor lui Israel” - F.A. 9.15-16.ș
Suveran înseamnă că Dumnezeu când a hotărât lucrul acesta nu a fost influen at dinț
exterior, hotărârea a fost luată după buna Sa plăcere.
Voia aceasta era cea a lui Dumnezeu, nu era nici a celor 12 apostoli, nici a Adunărilor
persecutate de Pavel, nici a sa însă i. Pavelș nu a tiut despre această voieș , până ce a fost
mântuit i chemat de Domnul Isus Cristos. Pavel până în momentul chemării prin voia Saș
suverană, era un vră ma i persecutor al fra ilor lui Isus.ș ș ț El a fost căutat de Dumnezeu iș
pus în slujbă i nu inversș .
- destinatarii: către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus.
Destinatarii sunt membrii Adunării din Efes, care sunt numi i de către Pavel ,,sfin ii”ț ț
(hagiois).
- sfinţii. Expresie ce arată în primul rând, pozi ia lor spirituală în Cristos. Desemnează înț
acela timp i pe to i membrii Adunării locale i vizibile Efesene. (O să folosescș ș ț ș
termenul de Adunare locală i vizibilă pentru a nu se face confuzie cu conceptulș
augustinian de Biserică Universală Vizibilă sau Invizibilă.1
)
Sfânt = consacrat, pus deoparte sau dedicat pentru Dumnezeu.
1 Pentru a în elege sensul cuvântului ekklesia în primul secol cre tin i apari ia conceptelor de bisericăț ș ș ț
universală vizibilă sau invizibilă rog a consulta următoarele link-uri:
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/intelesul_cuvantului_ecclesia%5b1%5d.bis.htm
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/originea_si_evolutia%5b1%5d.bis.htm
http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/InCautareaBisericiiUniversaleSiInvizibile.html
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/TrupulLuiHristos.html
2

3. - Adunarea din Efes se pare că a început să fie fondată după ce Pavel pleacă din Corint
i în drum spre Antiohia Siriei, opre te la Efes (F.A.18.18 -ș ș 19), împreună cu Acuila iș
Priscila. După ce Pavel predică iudeilor în sinagogă (v.19) i este rugat să rămână maiș
mult timp, el nu voie te i se întoarce în Antiohia sfâr ind cea de a doua călătorieș ș ș
misionară.
În Efes lasă pe Acuila i pe so ia sa care frecventau sinagoga (F.A. 18.26). Abiaș ț
când Pavel porne te în cea de a treia călătorie misionară merge din nou la Efes. Pevel seș
întoarce i predică din nou în sinagoga evreiască, unde între timp predicase i Apolo.ș ș
Odată cu reîntoarcerea lui Pavel la Efes (F.A.19.1) i rebotezarea celor 12 bărba i (F.A.ș ț
19.7), se pun bazele Adunării.
Pavel rămâne cam 2 ani (F.A. 19.10.) i predică în sinagogă la începutul lucrării, apoi înș
coala lui Tiran unde mută pe ucenici datorită împotrivirii evreilor netăia i împrejur cuș ț
inima (nemântui i).ț
După cei 2 ani, se pare că Timotei rămâne să predice i să păstorească Adunareaș
din Efes – 1 Tim. 1.3. Ultima dată când mai citim despre Adunarea din Efes, citim din
scrierea apostolului Ioan în Apocalipsa 2.1-7.
- ,, i credincio ii în Cristos Isusș ș ” dacă sfin i arată pozi ia în Cristos, expresiaț ț
credincio i, arată fidelitatea fa ă de Stăpânul lor care i-a răscumpărat. Expresie care faceș ț
referire tot la membrii Adunării locale i vizibile Efes.ș
v.2: χαρις υμιν και ειρηνη απο θεου πατρος ημων και κυριου ιησου χριστου
Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos.
- har vouă i pace de la Dumnezeu Tatăl nostruș . Acesta este salutul standard al lui
Pavel întâlnit în toate epistolele lui. O singură dată când modifică salutul introducând
expresia ,,îndurare” o face în 1Timotei 1.2.
Versetul arată sursa harului i păcii ca venind nu de la oameni ci de la Dumnezeu Tatăl iș ș
Isus Cristos.
Har : gr. - charis. Are 2 sensuri în greacă:
1. frumuse e feminină desăvâr ităț ș
2. gra ie, gra iere, nemerit , favor nemeritatț ț . În textul nostru are cel de al doilea sens.
Natura harului pretinde că nu poate fi meritat, însemnând că nu se poate face
nimic pentru a ob ine , men ine sau rămâne în această stareț ț .
Pacea (eirēnē), este acea pace interioară primită-n dar, pe care o primim în urma iertării
i împăcării prin achitarea pre ului plătit de Isus, Tatălui, la Golgota. Pacea rezultată esteș ț
una care întrece orice pricepere umană, ne având origine umană - Filipeni 4.7.
3

4. Pace ( halom!) era un salut specific evreiesc. Efesul avea la baza fondăriiȘ
Adunării, o comunitate de evrei. Ei erau destul de familiariza i cu acest salut cât i cuț ș
învă ătura despre harul revărsat i peste neamuri. Cele două cuvinte ale salutului aratăț ș
îndurarea lui Dumnezeu fa ă de evrei i neevrei, prin faptul că se nume te Tatăl lor.ț ș ș
- şi de la Domnul Isus Hristos. Sursa harului i păcii fiind nu numai Tatăl ci i Cristos.ș ș
Această parte a versetului arată atât dumnezeirea Tatălui cât i pe cea a Fiului, făcândș
distinc ie între cele 2 Persoane. (De divinitatea Domnului Isus, ocupându-se special înț
cap. 1 al Scrisorii către Coloseni.)
v. 3: ευλογητος ο θεος και πατηρ του κυριου ημων ιησου χριστου ο ευλογησας ημας
εν παση ευλογια πνευματικη εν τοις επουρανιοις {VA 2: εν } χριστω
Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a
binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos;
- Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Binecuvântat (eulogētos) = a vorbi pe cineva de bine.
Motivul pentru care Pavel vorbe te de bine pe Dumnezeu:ș
,,ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos”.
- şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Această expresie scoate în eviden ăț
divinitatea Domnului Isus.
- care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală. Arată faptul că nu ducem
lipsă de nici una din binecuvântările duhovnice ti. Avemș via ă din abunden ăț ț datorită
bogă iei gloriei Sale, glorie demnă de Regele regilor i Stăpânul tuturor stăpânilor.ț ș
Binecuvântările acestea nu includ lucruri materiale ci spirituale. Lucruri care in de duhț
nu de trup. Po i fi sărac material a a cum a fost i Domnul nostru după ce S-a dezbrăcatț ș ș
de gloria cerească, dar să fi bogat spiritual. Versetul acesta nu poate fi folosit pentru a
predica evanghelia prosperită ii.ț
- în cele cereşti. Această expresie face referire la loca iaț unde s-au luat aceste hotărâri
de a fi binecuvânta i spiritual to i ale ii asupra cărora sunt răsfrânte bogă iile spirituale.ț ț ș ț
Versetul 4 până la 12, va detalia o mică parte din hotărârile luate în acest loc ceresc
înainte ca Elohim să creeze timpul.
- în Hristos. Arată că toată această abunden ă de binecuvântare spirituală seț
datorează exclusiv meritelor lui Cristos i nu datorită meritelor, faptelor sauș
atitudinilor noastre. Tot ce avem se datorează sacrificiului Său. A fi ,,în Cristos”
înseamnă mântuire. A nu fi ,,în Cristos” înseamnă pierzare ve nică.ș
4

5. v.4: καθως εξελεξατο ημας εν αυτω προ καταβολης κοσμου ειναι ημας αγιους και
αμωμους κατενωπιον αυτου εν αγαπη
după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără
pată înaintea Lui, în dragoste;
- după cum ne-a ales în El. Versetul 4, este strâns legat de v. 3, i va detalia hotărârileș
luate în locul ceresc, în Cristos, înainte de ve nicii. Ne vorbe te de hotărârile planuluiș ș
etern care s-au hotărât între Tată, Fiul i Duhul Sfânt, înainte de a fi orice început sauș
vre-o fărână din univers.
Aici Pavel face referire la Legământul etern, Legământ în care s-au stabilit toate lucrurile
cu privire la răscumpărarea noastră, Legământ în care noi to i ale ii am fost da i Fiului.ț ș ț
Acest Legământ fiind amintit de apostolul Pavel în 2 Timotei 1.9.
Aici apostolul, introduce învă ătura biblică a legeriiț . În greacă: ales = ξελέξατοἐ
(exelexato)
În Scriptură se face referire la trei feluri de alegere:
1) Alegere Na ională:ț
Deut. 7 .6 .Fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a
ales dintre toate popoarele care sunt pe pământ, ca să fiţi poporul Lui.
2Sam 7.23 . Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a
venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un
nume?
2) Alegere Voca ionalăț :
Ef.4. 11 . El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii
păstori şi învăţători,
F.A.9.15. Dar Domnul i-a zis: – Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales
ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui
Israel!
3) Alegere Personală:
Ef.1 .4 . În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără
patăînaintea Lui.
Ioan 15.16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi
să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele
Meu să vă dea.
- mai înainte de întemeierea lumii. Aici Pavel precizează timpul alegerii personale
pentru mântuire.
- o alegere la care nu a participat nici o creatură (om sau înger), ci doar Dumnezeul Triun
- omul ne influen ând această alegere deoarece nu era creatț
- o alegere suverană despre care omul a aflat mai târziu în decursul timpului
5

6. - ca să fim sfinţi. Sfin i =ț γίους (hagious)ἁ
Alegerea include sfin enia. Nimeni poate spune că este ales dacă nu trăie te consacratț ș
pentru Dumnezeu. Sfin ii nu trăiesc cu gândul că dacă au fost ale i trebuie să păcătuiascăț ș
ca să înmul ească harul. Cine trăie te a a nu a cunoscut pe Dumnezeu. Cine a fost alesț ș ș
trăie te o via ă de sfin enie ca din dragoste să nu supere pe Cel ce l-a eliberat din păcat.ș ț ț
Prin aceasta se deosebesc ale ii sfin i i de oamenii nesfin i i.ș ț ț ț ț
- fără pată înaintea Lui. Fără pată în greacă este μώμους (amōmous)ἀ – irepro abili.ș
,,Sfin i i irepro abili înaintea Lui”, arată atâtț ș ș scopul cât i rezultatul alegeriiș suverane a
lui Dumnezeu în privin a noastră. De ce suntem privi i irepro abil înaintea Tatălui?ț ț ș
Pentru că jertfa Sa ne-a ters toată vina păcatului i dreptatea lui Cristos ne este imputatăș ș
nouă celor ale i i binecuvânta i cu toată abunden a.ș ș ț ț
- în dragoste. Dragoste - γάπη (agapē)ἀ
Dragostea necondi ionată a Tatălui esteț cauza alegerii noastre. Nu ceva anticipat în noi,
nu o atitudine a noastră sau vre-un merit personal. Nici credin a, nici pocăin a, voin aț ț ț
liberă sau vre-o faptă de-a nostră, L-a determinat pe Tatăl să ne aleagă, ci dragostea Sa
necondi ionată (agape), plină de scop. În dragostea agape ne-a predestinat să fim înfia i.ț ț
v.5: προορισας ημας εις υιοθεσιαν δια ιησου χριστου εις αυτον κατα την ευδοκιαν
του θεληματος αυτου
ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii
Sale,
- ,,ne-a”- cine sunt cei descri i în această expresie? Sunt cei binecuvânta i din abunden ă înș ț ț
Cristos (v.3), i ale i în Cristos de Dumnezeu (v.4). Tot despre ei se spune în continuare că auș ș
fost rândui i înainte de veci pentru înfiere.ț
El ,,ne-a” i nu noi ,,ne-am” rânduit mai dinainteș ! Ini iativa este exclusivă din parteaț
Creatorului. Noi ,,ale ii” suntem obiectul alegerii i nu El este ,,Alesul” nostru.ș ș
Pavel spune cu alte cuvinte că, înainte de întemeierea lumii, ale ii au avut destinele hotărâteș
pentru a fi înfia i prin Cristos.ț
- rânduit mai dinainte. În greacă προορίσας (proorisas) = predestinat.
Când a avut loc predestinarea pentru înfiere a ale ilor?:ș
- atunci când am fost ale i în Elș
- înainte de întemeierea lumii
- atunci când am primit binecuvântările duhovnice tiș
- i am fost socoti i irepro abili înaintea Luiș ț ș
6

7. - să fim înfiaţi. Înfia i gr. =ț huiothesian. Acest cuvânt face referire la adop ia divină.ț
Apare doar de 5 ori în Noul Testament: Romani 8.15,23; 9.4; Gal. 4.5: Ef.1.5.
Care este motivul care a stat în spatele hotărârii de adop ie a lui Dumnezeu?ț Lauda
gloriei harului Său!(v.6)
În ,,Dic ionar de civiliza ie greacă de Guy Rachet”, apărut la editura Universț ț
Enciclopedic, Bucure ti 1998, am găsit despre adop ia în lumea greacă următoarele:ș ț
,,La greci, adop ia decurgea din două necesită i, una religioasă, alta juridică: mai întâi niciț ț
o familie, cu vatra i cultul său domestic, nu trebuia să se stingă; apoi, bunurile nu puteauș
fi transmise decât unui urma direct. Astfel încât, atunci când era adoptat un străin, acestaș
devenea copil legitim; el perpetua tradi ia religioasă i continua să administreze bunurileț ș
familiale. El devenea reprezentantul familiei, considerată ca parte constituitivă a cetă ii,ț
formată dintr-o uniune de familii. Pentru a adopta pe cineva, era nevoie ca adoptantul să
fie bărbat, major (să aibă peste 18 ani) i să nu aibă copii. Dacă adoptantul avea copii, elș
era obligat să-i deposedeze de calitatea de urma i legitimi, prin ,,apokeryxis”, careș
însemna o adevărată renegare. Cu toate acestea, dacă după adop ia unui străin se nă teauț ș
copii legitimi, mo tenirea era împăr ită între ace ti copii legitimi i cel adoptat. Adop iaș ț ș ș ț
se raliza fără nici un fel de greutate, printr-un act între cetă eni în via ă sau printr-un actț ț
testamentar. Adoptatul trebuia să fie cetă ean prin na tere sau prin naturalizare; el î iț ș ș
pierdea drepturile ce i-ar fi revenit din partea tatălui legitim, însă le păstra pe acelea care
îi reveneau din partea mamei sale. Adesea se întâmpla ca cei adopta i să fie deja adul i înț ț
momentul adop iei. În acest caz, adopta ii erau obliga i să tuteleze copiii minori ai tatăluiț ț ț
adoptiv, precum i pe fiicele legitime ale acestuia, pe care trebuiau să le înzestreze i să leș ș
căsătorească. Adoptatul putea contracta o căsătorie cu una dintre ele. Nu rareori se
întâmpla ca uniunea cojugală cu fiica unică a adoptantului să fie stipulată chiar în
contractul de adop ie.”ț
- după buna plăcere a voii Sale. Arată suveranitatea Sa ca i Creator în stabilirea tuturorș
lucrurilor create sau hotărâte.
- El ac ionează ne fiind influen at de ale ii predestina i pentru înfiere.ț ț ș ț
- Tatăl nu a privit în viitor în planul Său ca să vadă cine vrea să fie ales i rânduit laș
înfiere. Nu a privit să vadă nici cine are credin a aceasta ca apoi să-l aleagă.ț
- azi se mai predică din păcate că Tatăl, s-a uitat din ve nicie peste capul întregii crea iiș ț
căzute i a văzut cine o să creadă i o să se pocăiască i datorită acestui fapt i-a ales iș ș ș ș
rânduit maidinainte pentru a fi mântui i i implicit înfia i!ț ș ț
Lucrul acesta nu poate fi adevărat din cel pu in 5 motive:ț
1) Dumnezeu Tatăl ar ac iona influen at (caz în care n-ar mai fi suveran)ț ț
2) nu ar mai putea ac iona după bunul plac al Său (a a cum declară Scriptura)ț ș
3) ar distruge conceptul de har (concept ce exclude orice atitudine, faptă sau merit uman)
4) lauda gloriei Sale ar fi umbrită de aportul uman (caz în care omul ar avea partea lui)
7

8. 5) Dumnezeu nu putea să-i aleagă datorită faptului că vede credin ă i pocăin ă în eiț ș ț
dinainte, deoarece aceste două sunt daruri spirituale primite din abunden a harului,ț după
ce la ini iativa Saț suntem născu i din nou.ț
v.6: εις επαινον δοξης της χαριτος αυτου εν η εχαριτωσεν ημας εν τω ηγαπημενω
spre lauda slavei harului (Lui) celui care ne-a dat-o în dar (gratuit) în (singurul)
Cel iubit
- spre lauda slavei harului (Lui). Acesta este unul din rezultatele înfierii. Această laudă
va avea o durată egală cu cea a înfierii: o ve nicie.ș
- prezen a ale ilor în cer din Adamul căzut va fi cunoa terea harului nemărginit în fa aț ș ș ț
creaturilor cere ti.ș
- toate acestea vor îndrepta gloria spre Isus, Căruia I se datorează înfierea, răscumpărarea
i prezen a lor nemeritată în eternitatea binecuvântată.ș ț
- care ne-a dat-o în dar (gratuit) în (singurul) Cel iubit. Har acordat liber ne
constrâns, de bună voie, din bunătate, din generozitatea Sa. Cuvântul acesta apare doar de
două ori în Scriptură aici χαρίτωσεν (echaritōsen)ἐ ; i în Luca 1. 28:ș κεχαριτωμένη
(kecharitōmenē). În Luca, este tradus ca ,,favorizată cu gra ie”ț
v.7: εν ω εχομεν την απολυτρωσιν δια του αιματος αυτου την αφεσιν των
παραπτωματων κατα τον πλουτον της χαριτος αυτου
în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile
harului Său,
De la versetul 4 la versetul 6, este descrisă de apostol, lucrarea Tatălui pentru noi. De la
versetul 7, arată ce a împlinit efectiv Domnul Isus Cristos pentru noi. În versetele 13 iș
14, apostolul descrie lucrarea Duhului Sfânt în mântuirea noastră. Lucrarea Tatălui iș
Fiului fiind în trecut, a Duhului Sfânt, în prezent.
- în El avem răscumpărarea. În gr.= πολύτρωσιν (apolytrōsin).ἀ Apare de 6 ori iar cu
formele sale derivate apare de 10 ori în Noul Testament.
Răscumpărarea2
este actul prin care Cristos plăteşte datoria păcătosului înaintea lui
Dumnezeu, eliberându-l de sub pedeapsa adusă de păcatele comise.
În Ebraică, cel mai des folosit este cuvântul Gaal (a fi eliberat prin plătirea unui preţ,
Eliberator): Iov 19:25; Ps. 19.14; 107.2.
2 Defini ie luată din cartea ,,ț Introducere în doctrina harului lui Dumnezeu” de Raul Enyedi i Pughș
Curtis:https://www.slideshare.net/aurelomnou/doctrinele-harului-lui-dumnezeu-de-pugh-curtis-i-raul-
enyedi
8

9. Cuvinte greceşti:
1. apolutrosis (eliberare) – înţelesul cuvântului este acela de a plăti un preţ pe un
sclav care este eliberat. În sens spiritual, suntem eliberaţi de sub puterea lui Satan, a
păcatului, a lumii, etc.: Rom. 3:24; Ef. 1:7; 4:30; Col. 1:14
2. lutrosis (cumpărare prin plătirea unui preţ): Evr. 9:12
3. lutron, antilutron (preţul plătit pentru răscumpărare): Mat. 20:28; Mc. 10:45; 1
Tim. 2:6
4. agorazo, exagorazo (a cumpăra cu un preţ în forum. Exagorazo are sensul de a
cumpăra şi apoi a scoate din forum) – Ioan 6.5, etc. În sens spiritual înseamnă a scăpa de
sub pedeapsa păcatului prin plătirea unui preţ de sânge (Gal. 3:13; 4:5; 1 Cor. 6:20;
7:23; etc.)
- pentru ce a fost nevoie de răscumpărare a acestor ale i? Pentru că au fost pierdu i înș ț
Adam după cădere.
- au fost ai Tatălui, au fost pierdu i în Adam i răscumpăra i de Isus Cristos.ț ș ț
- către cine a fost plătit pre ul lor, către Satan sau către Dumnezeu? Lui Dumnezeu i-aț
fost plătit pre ul, pentru că El i-a creat, sunt proprietatea Lui. Păcatul lor L-a ofensat peț
Dumnezeu i ei trebuiau împăca i cu El printr-un pre de sânge.ș ț ț
- prin sângele Lui. Reprezintă moneda cu care s-a plătit răscumpărarea. Monedă
ilustrată de toate jertfele de împăcare (ispă ire), de la prima cu a cărei piele a fostș
îmbrăcat (acoperit) Adam, până la ultima acceptată de Dumnezeu la Golgota.
Ispăşire3
:
În limba română, definiţia cuvântului ispăşire este aceea de a suferi din cauza unei
greşeli, de a o răscumpăra prin suferinţă (conform DEX, 1998). Aceasta este o definiţie
incompletă, făcând referire doar la partea de răscumpărare. În Scriptură, termenul are un
înţeles mult mai bogat. Următoarele cuvinte şi derivatele lor sunt traduse în româneşte
prin ispăşire:
În evreieşte: kafar înseamnă a acoperi (kippur – acoperire) – păcatele erau acoperite sau
păcătosul era acoperit de sânge înaintea lui Dumnezeu (Lev. 17:11, etc.).
3Defini ie luată din cartea ,,Introducere în doctrina harului lui Dumnezeu” de Raul Enyedi i Pughț ș
Curtis:https://www.slideshare.net/aurelomnou/doctrinele-harului-lui-dumnezeu-de-pugh-curtis-i-raul-
enyedi
9

10. Această acoperire însemna acceptarea de Dumnezeu a plăţii substitutive, satisfacerea
dreptăţii Sale, temperarea mâniei şi împăcarea Lui cu ofensatorul (Lev. 1:4; 4:26; 5:16;
etc.)
În greceşte, hilasmos (hilaskomai, hilasterion) – propiţiere sau satisfacţie. Mânia lui
Dumnezeu este calmată fiindcă cerinţele dreptăţii Lui au fost împlinite (dreptatea Sa a
fost satisfăcută) – Rom. 3:25; Evr. 2:17; 1 Ioan 2:2; 4:10
În Evr. 9:5, cuvântul hilasterion este tradus prin „capacul ispăşirii”, locul unde
Dumnezeu se întâlneşte cu omul şi în care omul este acceptat pe baza sângelui.
Definiţia ispă irii:ș ispăşirea este actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a
cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei
meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.
Ispăşirea efectivă şi definitivă s-a realizat prin jertfa lui Cristos, nu prin jertfele animalelor.
Împăcare4
:
În greceşte termenul katallasso (subst. Katallage) înseamnă schimbare de valori
echivalente, repararea unei ofense, restaurarea favorului, reconciliere: Rom. 5:8-11; 2
Cor. 5:18-20; Ef. 2:13-18; Col. 1:21-23.
Această împăcare este una obiectivă, este realizată de Cristos şi se referă la împăcarea
omului cu Dumnezeu în sensul împăcării dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu ofensate de
păcat. Cauza indignării şi mâniei lui Dumnezeu a fost îndepărtată aşa că manifestarea
iubirii speciale şi a harului Său faţă de cei pentru care Cristos a murit este în perfectă
concordanţă cu dreptatea şi sfinţenia Sa.
Împăcarea subiectivă a omului cu Dumnezeu este realizată prin Duhul Sfânt şi produce o
schimbare morală majoră.
4Defini ie luată din cartea ,,Introducere în doctrina harului lui Dumnezeu” de Raul Enyedi i Pughț ș
Curtis:https://www.slideshare.net/aurelomnou/doctrinele-harului-lui-dumnezeu-de-pugh-curtis-i-raul-
enyedi
1
0

11. Propiţiere înseamnă satisfacere (este traducerea cuvântului grecesc hilasterion). Prin
intermediul propiţierii Dumnezeu poate arăta milă şi dragoste făpturilor păcătoase, rebele
(Rom. 3:25).
Expiere este un sinonim pentru ispăşire şi înseamnă o stingere a vinei (datoriei) cuiva
prin plătirea unui substitut de aceeaşi valoare.
- după bogă iile harului Săuț .
- arată cantitatea harului donat cât i sursa de provenien ăș ț
v.8: ης επερισσευσεν εις ημας εν παση σοφια και φρονησει
pe care l-a făcut să prisosească faţă de noi în toată înţelepciunea şi priceperea,
- pe care l-a făcut să prisosească faţă de noi. Arată destinatarii care primesc abunden aț
harului.
- noi. Arată că de această abunden ă de har au parte doar ale ii răscumpăra i, împăca i iț ș ț ț ș
înfia i. Nu au parte to i oamenii cum predică universali tii.ț ț ș
- în toată înţelepciunea şi priceperea. Acestea sunt manifestările lui Dumnezeu pentru
care va fi mereu lăudat. Efeseni 3.10: pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui
Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele
cereşti.
v.9: γνωρισας ημιν το μυστηριον του θεληματος αυτου κατα την ευδοκιαν αυτου ην
προεθετο εν αυτω
făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în
Sine Însuşi,
-făcându-ne cunoscut. Ini iativa în descoperirea acestei taine ca noi să o în elegem i săț ț ș
o pricepem a fost luată de Dumnezeu. A hotărât să ne-o descopere deoarece oamenii nu
fuseseră prezen i la sfatul tainic al voiei Sale.ț
1
1

12. - taina - mystērion. Taina aceasta nu este mântuirea personală. Taina aceasta este:
,,naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup (adunarea locală i vizibilă) şiș
împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie”,(Ef.3.6).
- voii Sale. A a a hotărât Dumnezeul Triun, în voia Sa suverană, ca ale ii dintre evrei iș ș ș
neamuri să formeze un singur corp într-o Adunare locală i vizibilă.ș
- după buna Sa plăcere. Aici vedem clar suveranitatea Dumnezeirii în exersarea
bunului plac. Nici evreii nu au fost consulta i dacă le place hotărârea i nici neamurile.ț ș
tim din cartea Faptelor, că evreilor nu le plăcea ideea ca noi neamurile să fim părta eȘ ș
împreună cu ei la acelea i promisiuni i binecuvântări eterne.ș ș
- pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi. Expresie care face referire tot la planul
Legământului ve nic alcătuit în Sine: Tatăl, Cuvântul i Duhul Sfânt. Nu a propus, apoi aș ș
dat taina spre aprobare sau spre dezbatere. Nu au existat nici delega i de fa ă care să î iț ț ș
de-a cu părerea, să facă observa ii, critici sau propuneri. Nu a existat nici arbitrii care săț
hotărască dacă Dumnezeu este în măsură să ac ioneze într-un fel sau altul. Pur i simpluț ș
ce a decretat Dumnezeirea, rămâne ,,da i Amin!”ș
v.10: εις οικονομιαν του πληρωματος των καιρων ανακεφαλαιωσασθαι τα παντα εν
τω χριστω τα τε εν τοις ουρανοις και τα επι της γης
pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune sub un cap, împreună, toate
în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ
- pentru administrarea împlinirii timpurilor. Dumnezeu este Cel care se îngrije te caș
taina să fie împlinită întocmai în derularea timpului:
- împlinirea aceasta nu este condi ionată de factorul umanț
- El ce începe duce la bun sfâr itș
- taina este împlinită pentru noi, la timpul stabilit de El
- timp împlinit nici ,,mai devreme” nici ,,mai târziu” ci atunci când ,,sose te ceasulș
hotărât în planul ve nic”ș
- lucru care arată faptul că Dumnezeu este implicat activ în îndeplinirea planului
- El nu este un spectator pasiv care a creat totul precum un ceasornicar care crează un
ceas. Acesta îi întoarce chei a i îl lasă să fie guvernat de legile i mecanismele interne ceț ș ș
îl compun.
- ca să adune sub un cap, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe
pământ. La acest lucru se lucrează acum, când evreii i neamurile conlucrează în acelaș ș
trup al adunării sub autoritatea lui Cristos. Dar acest aspect al unirii tuturor lucrurilor sub
o singură autoritate a lui Cristos, se va îmlini într-un mod perfect, abia după finalul
omenirii. Atunci, toate lucrurile din cer i de pe pământ, vor fi unite sub autoritatea unuiș
singur Cap, deoarece nu va mai fi păcat în cei glorifica i i va fi o ascultare totală dinț ș
1
2

13. partea ale ilor glorifica i. Acum din păcate nu există o ascultare i supunere totalăș ț ș
deoarece încă mai există fire în cei răscumpăra i. Dar la final atât cerul va fi cură at deț ț
demonii răzvrăti i cât i putreziciunea păcatului din noi va fi înlăturată pentru totdeauna.ț ș
Atunci sfin ii i îngerii vor sluji sub aceea i autoritate, într-o armonie perfectă Creatoruluiț ș ș
lor.
v.11: εν αυτω εν ω και εκληρωθημεν προορισθεντες κατα προθεσιν του τα παντα
ενεργουντος κατα την βουλην του θεληματος αυτου
în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planul Celui
care lucrează toate după sfatul voii Sale,
- în El, în care am şi primit o moştenire. Datorită hotărârii de înfiere a Tatălui, avem
parte i de mo tenirea bunurilor Sale. Această mo tenire am căpătat-o odată cu înfierea iș ș ș ș
alegerea noastră.
- fiind rânduiţi dinainte. Aici versetul mai arată i timpul cât i destina ia primiriiș ș ț
mo tenirii. Am fost predestina i pentru primirea mo teniri conform cu alegerea Tatălui.ș ț ș
- după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale.
- în primul rând arată că voin a lui Dumnezeu este suverană în privin a înfieri i primiriiț ț ș
mo teniri.ș
- arată că mo tenirea ale ilor este hotărâre luată în planul tainic conform voii Saleș ș
- mo teirea aceasta nu este dată tururor oamenilor decât acelora care sunt ale i i înfia i înș ș ș ț
Cristos
- dacă este conform voii Sale înseamnă că El i-a ales mo tenitorii i nu mo tenitorii i-auș ș ș ș ș
ales înfierea i implicit mo tenirea. El nu le datora nimic i ei singuri erau vră ma .ș ș ș ș ș
Faptul că au fost părta i înfierii i mo tenirii este un favor nemeritat, hotărât înș ș ș
conformitate cu bunătatea, mila i îndurarea Sa i nu cu dreptatea!ș ș
v.12: εις το ειναι ημας εις επαινον της δοξης αυτου τους προηλπικοτας εν τω χριστω
ca să fim spre lauda gloriei Sale, noi, care am sperat dinainte în Hristos;
- ca să fim spre lauda gloriei Sale. Motivul pentru care a lucrat Dumnezeirea toate
lucrurile în planul etern. Acela gând a fost exprimat i în v. 6 i va fi reluat i în v.14.ș ș ș ș
- noi, care am sperat dinainte în Hristos. Noi de aici face referire credincio ii dinș
poporul evreu care sperau de veacuri în Mesia promis pentru a fi mântui i. El a venit maiț
întâi la ei, la oile pierdute ale casei lui Israel, apoi la oile dintre neamuri.
- întâietate având iudeii, apoi greci i barbariiș
1
3

14. - neamurile erau străine de promisiunile făcute poporului iudeu atât timp cât a fost în
picioare Legea de pe Sinai. Când s-a încheiat cu Legea aceasta, datorită Legământului
Avraamic, au fost tăia i ei ca na iune ca să fim altoi i i noi.ț ț ț ș
v.13: εν ω και υμεις ακουσαντες τον λογον της αληθειας το ευαγγελιον της σωτηριας
υμων εν ω και πιστευσαντες εσφραγισθητε τω πνευματι της επαγγελιας τω αγιω
în care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, în care, de
asemenea, crezând, aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al promisiunii,
- în care şi voi. Voi ale ii efeseni dintre neamuri. Voi care a i auzit vestea bună de la noiș ț
evreii.
- auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre. Na tereaș din nou vine
totdeauna după ce se aude cu urechea de carne vestea bună cu privire la Cristos. Nu pot
exista persoane mature mântuite fără să fi auzit despre Cristos i lucrarea Saș
răscumpărătoare. Nu discutăm aici de cazul pruncilor care mor fără discernământ.
- în care, de asemenea, crezând, aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt al promisiunii.
Trebuie să o auzi vestea bună, să fi înviat spiritual, să o crezi cu credin a primită în dar.ț
Numai în felul acesta e ti mântuit din moartea spirituală.ș
Pecetluirea în lumea antică era folosită ca:
- Un simbol al autenticităţii şi al autorităţii. Ex. cu Faraon care îi dă lui Iosif,
reprezentantul său, o pecete (Geneza 41:42)
- Depunerea unei mărturi cu privire la un document (autenticitate). Exemplul cu prietenii
lui Ieremia au fost martori la contractul de cumpărare pe care l-a încheiat acesta (Ieremia
32:11-14)
- Să creeze siguran ă prin aplicarea eiț . Astfel, un document de lut care era aşezat într-un
plic sau în alt gen de ambalaj, sau un sul legat cu o sfoară de care era ataşată o bucată de
lut purtând o pecete imprimată, puteau fi citite numai după ce pecetea era ruptă de o
persoană autorizată (cf. Apocalipsa 5:1). O prorocie pecetluită (Daniel 12:9) sau o carte
(Isaia 29:11) era astfel un simbol a ceva ce nu a fost revelat încă.
- iar în sens metaforic, pecetea a fost folosită pentru ceea ce era păstrat în siguranţă.
Prin pecetluirea Duhului, ale ii înfia i primesc acum o arvună a ceea ce vor deveni înș ț
eternitate. Prin sigilarea făcută de Duhul arată că ei sunt posesiunea Lui fiind păstra i înț
siguran ă. Arată că El are autoritate ca proprietar peste ei (ei sunt mo tenirea Lui,ț ș
mo tenitorii Lui). Prin locuirea permanentă a Duhului sunt declara i în fa a oamenilor iș ț ț ș
îngerilor ca fiind înfia i legal.ț
1
4

15. - de ce este numit Duhul promisiunii? Deoarece nu îl aveau înainte de Cincizecime iș
atunci trebuiau să-L primească? Nu, deoarece ucenicii aveau Duhul Sfânt înainte de
Cincizecime!
Promisiunea de aici face referire la faptul că, Duhul este o arvună în vederea lucrurilor
mo tenite dobândite în urma înfierii în Cristos, a tuturor ale ilor.ș ș
Duh Sfânt care rămâne în noi i adevere te împreună cu duhul nostru că suntem copiii aiș ș
lui Dumnezeu înfia i care strigă Tată – Romani 8. 15-17:ț
,,Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere
care ne face să strigăm: "Ava!, adică: Tată!" Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul
nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori:
moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat
împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”
- Duhul Sfânt vine i locuie te în noi începând din momentul na terii din nou, ca o arvunăș ș ș
a faptului că am fost ale i, predestina i i înfia i spre gloria Lui. Sigilarea i locuirea suntș ț ș ț ș
dovezile de necontestat acordate tuturor ale ilor de la primul mântuit până la ultimul careș
este înfiat.
- Duhul Sfânt nu vine că:
a) stărui tu după El i Îl cau iș ț
b) Îl chemi tu
c) Îi permi i tu să vină i să locuiască în tineț ș
El vine datorită faptului că, ai fost ales i predestinat pentru înfiere, ca să fii mo tenitorș ș
spre gloria harului Său! De aceea stă scris:
,, Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de
Tatăl Meu.” (Ioan 6.65).
v.14: ος εστιν αρραβων της κληρονομιας ημων εις απολυτρωσιν της περιποιησεως
εις επαινον της δοξης αυτου
care este arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea posesiunii dobândite,
spre lauda gloriei Sale.
- care este arvună a moştenirii noastre.
1
5

16. ARVUNĂ5
. (în gr. arrabon, un cuvânt semitic împrumutat; ebr. ‘erabn; lat. arrha, arr
(h)abo). Este traducerea unui termen comercial, introdus probabil în apus de comercianţii
fenicieni. Înseamnă, în sens strict, prima rată dintr-un cadou sau dintr-o plată, ca o
garanţie că va veni şi restul (vezi arvuna în tranzacţiile comerciale moderne). Plata
arvunei face obligatorie plata restului sumei. În sensul acesta Pavel spune că darul
Duhului este o arvună pentru moştenirea creştinului (Efeseni 1:14; 2 Corinteni 1:22; 5:5)
- o garanţie, o anticipare sau o prima rată din gloria viitoare. În sens mai general, un
arrabon este orice garanţie sau orice sumă depusă ca semn că o plată mai mare va fi
făcută ulterior.
Cu alte cuvinte locuirea Duhului Sfânt este garan ia mo tenirii noastre.ț ș
- pentru răscumpărarea posesiunii dobândite. Posesiunea dobândită fiind noi ale iiș
înfia i în Cristos Domnul. Duhul Ve nic aplicându-ne răscumpărarea aducându-ne laț ș
via ă datorită jertfei Fiului.ț
- spre lauda gloriei Sale. Duhul Sfânt lucrează împreună cu Fiul pt a îndeplin scopul
înfieri: ,,Lauda gloriei Sale”. Lauda gloriei Sale este lucru accentuat de 3 ori de apostol
în v. 6,12 i 14.ș
v.15: δια τουτο καγω ακουσας την καθ υμας πιστιν εν τω κυριω ιησου και την
αγαπην την εις παντας τους αγιους
De aceea şi eu, auzind de credinţa în Domnul Isus care este în voi şi de dragostea
voastră faţă de toţi sfinţii,
- de aceea şi eu, auzind de credinţa în Domnul Isus care este în voi. De la acest verset,
Pavel mută aten ia efesenilor de la planul etern, răscumpărarea în Cristos i primireaț ș
arvunei mo tenirii lor prin lucrarea Duhului, pe credin a pe care o primiseră. Credin aș ț ț
care era în ei, era dovada clară că ei crezuseră evanghelia, erau mântui i i împreună cuț ș
Pavel, intraseră în posesiunea bogă iilor harului acordat.ț
- şi de dragostea voastră faţă de toţi sfinţii. Dragostea reflectată de fra ii din Efes, eraț
dragostea agapēn care nu este o dragoste umană obi nuită. Ea era o dragosteș
supranaturală dăruită din bogă iile harului. În Noul Testament acest cuvînt este folosit deț
116 de ori.
-agape este dragostea care iube te pe cineva care a găsit pre în ochii ei; iube te pe aceaș ț ș
persoană chiar dacă o merită sau nu.
- ea î i are originea în caracterul celui care o manifestă.ș
- este o dragoste ve nică necondi ionată de purtarea celuilalt; ea continuă să iubeascăș ț
chiar cînd nu i se răspunde la fel sau chiar cînd celălalt nu se mai face vrednic de a fi
iubit.
5 Defini ie luată din Dic ionar Biblic:ț ț http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2011/11/arvuna.html
1
6

17. - este o dragoste plină de bunătate, milă i îndurare care se jertfe te pe sine ne inând contș ș ț
de atitudinea asupra căruia se revarsă; aceasta nu înseamnă că este o dragoste oarbă,
iresponsabilă care împline te poftele celuilalt sau calcă legea pentru binele celuilalt.ș
- de această dragoste agapen, a dat dovadă Dumnezeul Triunic fa ă de noi alegându-neț
spre înfiere încă din planul etern. Noi cărora ni s-a făcut acest har trebuie să ne iubim
fra ii în Cristos cu aceea dragoste.ț ș
v.16: ου παυομαι ευχαριστων υπερ υμων μνειαν υμων ποιουμενος επι των
προσευχων μου
nu încetez să mulţumesc pentru voi, amintind de voi în rugăciunile mele,
Aceea credin ă i dragoste manifestată de fra ii efeseni, îmboldea i pe Pavel ca săș ț ș ț ș
înal e lui Dumnezeu neîncetat rugăciuni i mul umiri lui Dumnezeu pentru ei.ț ș ț
- nu încetez. Arată faptul că apostolul:
a) persevera în rugăciune pentru ei
b) demonstra faptic grija părintească ce le-o purta
c) îi sim ea aproape de inima saț
d) îi păsa de starea lor spirituală
- să mulţumesc pentru voi. Ce motive avea Pavel să mul umească neîncetat? Bucuria căț
i ei au avut parte de bogă iile harului i că sunt credincio i i găsi i iubind pe fra i.ș ț ș ș ș ț ț
Dumnezeu nu este glorificat numai că a arătat har, dar i faptului că salvează efectiv peș
păcăto ii cărora le-a acordat harul, văzându-i chiar glorifica i! Ideea că El face harul doarș ț
disponibil i depinde de cine îl alege sau cine vrea, este una despre care nu vorbe teș ș
Biblia niciodată. Harul nu poate fi ales, nu poate fi pretins, nu poate fi meritat, î i areș
originea în caracterul, în bunătatea, mila i îndurarea lui Dumnezeu, nu în om!ș
Abunden a harului LUCREAZĂ în strânsă legătură cu dragostea agapen, doar pentruț
aceia pe care El i-a binecuvântat în sfatul tainic, în Cristos în locurile cere ti alegându-iș
spre înfiere. Motiv care îl determină pe Pavel să mul umească neîncetat lui Dumnezeuț
pentru ei.
- amintind de voi în rugăciunile mele. Expresia aceasta arată câtă nevoie i dependen aș ț
de Dumnezeu avem în rugăciune. El nu tratează u uratic rugăciunea de mijlocire el s-aș
rugat continuu pentru Adunările pe care le-a plantat i pentru împreună-lucrătorii săi.ș
Datoria aceasta izvora dintr-o grijă i dragoste părintească pe care le-o purta mereu.ș
1
7

18. v.17: ινα ο θεος του κυριου ημων ιησου χριστου ο πατηρ της δοξης δωη υμιν πνευμα
σοφιας και αποκαλυψεως εν επιγνωσει αυτου
ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea duh de
înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui,
- ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos. În primul rând versetul arată către cine
înal ă Pavel rugăciunile sale.ț
Faptul că Dumnezeu este descris ca Dumnezeul Tată al lui Isus Hristos, în nici un caz nu
lasă a se înţelege subordonarea sau inferioritatea Fiului . În mintea multora Dumnezeul
Triunic este imaginat ca pe un podium de premiere cu Tatăl pe cea mai înaltă treapta , pe
cea de a doua pe Isus Cristos i pe cea de a treia treapta pe Duhul sfant . Acest mod deș
în elegere se datorează faptului ca se aduc argumente gre it în elese genț ș ț : Şi când toate
lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate
lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. (1Cor. 15.28.) .
Mul i în eleg gre it slujbele i privilegiile asumate în Legământul harului în careț ț ș ș
fiecare persoana a Dumnezeului Triunic î i asuma de buna voie anumiteș
responsabilită i i se obliga sa le duca la indeplinire pentru răscumpărarea noastrăț ș .
Intelegand distorsionat aceste slujbe i responsabilită i diferite în mintea omului firesc seș ț
nasc repede ierarhii pe care strebuie pozitionat eful i subalternii .ș ș
Versetul mai arată că atunci când ne rugăm lui Dumnezeu ne identificăm cu Fratele
nostru mai mare, numind pe Dumnezeu, Tată.
- Tatăl gloriei. Arată faptul că Lui i se cuvine toată gloria, pentru că a ales să ne înfieze,
spre a arăta bogă ia harului Său. Asta nu înseamnă că Fiului nu trebuie să fie glorificatș ț
pentru că a ales să ne răscumpere plătind pre ul i Duhul pentru că a ales să ne nască deț ș
sus asigurându-ne arvuna mo tenirii noastre.ș
- să vă dea duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui. Această ultimă
parte a versetului arată concret dorin a apostolului Pavel către fra ii săi din Efes. Maiț ț
arată i faptul că duhul de în elepciune i de descoperire este dat de Dumnezeu. Nu suntș ț ș
lucruri cu care omul se na te i doar trebuie să i le exerseze ca să ajungă la o cunoa tereș ș ș ș
profundă. Numai o minte înoită i sfin ită de Duhul harului, poate ajunge la aceastăș ț
cunoa tere. În greacă în elepciune –ș ț sophias; apokalypseōs este descoperire iș
cunoa tere –ș epignōsei.
Duhul de în elepciune i descoperire de aici reprezintă o mai mare măsură de iluminareț ș
interioară în cele spirituale, pentru a ajuta la maturizarea lor.
v.18: πεφωτισμενους τους οφθαλμους της διανοιας υμων εις το ειδεναι υμας τις
εστιν η ελπις της κλησεως αυτου και τις ο πλουτος της δοξης της κληρονομιας
αυτου εν τοις αγιοις
1
8

19. v.19: και τι το υπερβαλλον μεγεθος της δυναμεως αυτου εις ημας τους πιστευοντας
κατα την ενεργειαν του κρατους της ισχυος αυτου
luminând ochii inimii voastre, ca să ştiţi ce este speranţa chemării Lui, ce este
bogăţia gloriei moştenirii Lui în sfinţi
şi ce este nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem, după lucrarea
puterii tăriei Lui,
- luminând ochii inimii voastre. Iluminarea de aici, este o iluminare spirituală a omului
dinlăuntru, care este înviat în urma na terii de sus. În greacă ochi -ș ophthalmous , inimă
– kardias. Prin ace ti ochi spirituali, care sunt diferi i de cei fizici, Pavel roagă peș ț
Dumnezeu ca efesenii să poată percepe 3 lucruri:
- ce este speranţa chemării Lui. Această speran ă este destinul nostru final pe care L-aț
avut în vedere când ne-a ales i predestinat pentru înfiere.ș
- ce este bogăţia gloriei moştenirii Lui în sfinţi. Speran ă ce are directă legătură cuț
gloria Sa arătată în noi ca mo tenitoriș
- ce este nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi. Cuvântul putere de aici este
kratous i face referire totdeauna numai la puterea lui Dumnezeu. Apare de 12 ori înș
Biblie. Această putere nemărginită a fost arătată i a lucrat doar fa ă de noi cărora ni s-aș ț
lucrat credin a.ț
v.20: ην ενηργησεν εν τω χριστω εγειρας αυτον εκ νεκρων και εκαθισεν εν δεξια
αυτου εν τοις επουρανιοις
care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morţi, şi L-a aşezat la dreapta Sa, în cele
cereşti,
- aceea putere Dumnezeiească nemărginită care a lucrat la salvarea noastră, a lucrat i înș ș
Domnul nostru când L-a înviat dintre mor i. Noi am fost salva i pentru El i El a fostț ț ș
înviat pentru noi.
- aceea putere L-a întronat la dreapta Sa, în cele cere ti. Întronare ce scoate în reliefș ș
autoritate supremă datorită lucrări Sale de răscumpărare i învingere a mor ii.ș ț
- în acea pozi ie la dreapta lui Dumnezeu, mijloce te ca Mare Preot pentru ale ii Săi:ț ș ș
Romani 8.34.
v. 21: υπερανω πασης αρχης και εξουσιας και δυναμεως και κυριοτητος και παντος
ονοματος ονομαζομενου ου μονον εν τω αιωνι τουτω αλλα και εν τω μελλοντι
mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care
este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor;
1
9

20. - mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie. În primul rând
conform planului etern, Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi
peste oamenii morţi şi vii – Romani 14.9.
În al doilea rând, prin învierea Sa, El trebuie să domnească până la sfârşitul omenirii,
când va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţat orice
stăpânire şi orice autoritate şi putere. Pentru că El trebuie să împărăţească până va pune
pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Cel din urmă vrăjmaş desfiinţat va fi moartea –
1Corinteni 15.24-26. Această domnie va începe se pare la sfâr itul Necazului cel Mare iș ș
va dura un Mileniu.
Odată cu învierea Sa Isus, fiind înăl at la dreapta lui Dumnezeu, I-au fost supuşi îngeri şiț
autorităţi şi puteri – 1 Petru 3.22. Aceste autorită i i puteri sunt în conflic cu noi i avemț ș ș
de luptat cu ele ( Romani 8.38; Efeseni 3.10.).
Efeseni 6.12, vorbe te clar despre aceste puteri, autorită i i domnii vră ma e care Îi suntș ț ș ș ș
supuse: pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva
stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia,
împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti.
- şi de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. To iț
genunchii vor fi pleca i înaintea Domnului Cristos. Niciun nume nu mai are preten ia de aț ț
fi mai presus de cel al lui Isus. Nici Anticristul, nici Satan însu i nu vor mai ridica nici oș
preten ie, vor fi zdrobi i pentru totdeauna. Orice genunchi se va pleca în fa a Sa i oriceț ț ț ș
limbă va da slavă lui Dumnezeu – Romani 14.11.
v.22: και παντα υπεταξεν υπο τους ποδας αυτου και αυτον εδωκεν κεφαλην υπερ
παντα τη εκκλησια
v.23: ητις εστιν το σωμα αυτου το πληρωμα του παντα εν πασιν πληρουμενου
22 şi a pus toate sub picioarele Lui şi L-a dat Cap peste toate, Adunării,
23 care este Trupul Său, plinătatea Celui care umple totul în toţi;
- şi a pus toate sub picioarele Lui. Tot ce este rău i tot ce ine de moarte este înfrântș ț
datorită învierii Sale. Chiar dacă acum suntem încă sub păcat i moarte i răutatea maiș ș
există în noi, în lume i în locurile cere ti, va veni ziua când totul va fi cură at i vaș ș ț ș
domni armonia. Isus Domnul va putea fi ascultat în totalitate de către noi cei înfia i iț ș
împreună cu îngerii sfin i Îl vom sluji pentru totdeauna spre gloria harului Său.ț
- şi L-a dat Cap peste toate, Adunării. În primul rând vedem că Isus a fost dat Cap.
Cine L-a dat Cap? Dumnezeul Triun în sfatul etern hotărât în Sine Însu i. Isus nu aș
ac ionat singur în privin a aceasta, ci de comun acord cu planul hotărât pentru cei înfia iț ț ț
pentru a uni iară cele din ceruri i cele de pe pământ – v. 9-10.ș ș ș
2
0

21. Cap peste toate Adunării. Înseamnă că poruncile sau legile stabilite de El nu sunt
negociabile. Ce a învă at El i poruncit noi trebuie să le ducem la îndeplinire cu cea maiț ș
mare fidelitate. În momentul în care noi intervenim i modificăm legile i învă ăturileș ș ț
stabilite de El, nu mai putem avea preten ia că El ne este Cap. De aceea Adunarea Sa, nuț
poate fi una LEGISLATIVĂ ci doar EXECUTIVĂ! Toate bisericile care urmează
învă ătura unui bărbat sau a unei femei, în loc de învă ătura lui Cristos, acele biserici auț ț
cap pe acel bărbat sau pe acea femeie. Pentru a fi Cap, trebuie ca Biblia să reprezinte
autoritatea finală în tot ceea ce înseamnă credin ă i practică.ț ș
- care este Trupul Său. Adunarea este comparată metaforic cu un corp uman 1 Cor.12.
27. (Iar voi sunteţi trup al lui Hristos, şi mădulare ale Sale fiecare în parte).
În rela ia Sa cu Adunarea, ea este numită Trupul lui Isus. Hristos este Capul peste întregț
trupul la fel cum soţul este cap peste soţia sa:
,,pentru că soţul este cap al soţiei, după cum şi Hristos este Cap al Adunării. El este
Mântuitor al trupului.” - Efes. 5:23.
Adunarea nu trebuie privită metaforic ca trup al lui Cristos cum este prezentată azi în
lumea teologică ca în figura următoare:
FIGURA 16
. Adunarea este unită cu Isus printr-o legătură vitală sau organică.
Isus Cristos
Adunarea
Aici, Isus Hristos este Capul ca parte a trupului; de aceea, Adunarea, în sens metaforic,
este doar trunchiul corpului.
Această prezentare distorsionată este preluată i de catolicism i promovează ideea cumș ș
că biserica nu ar putea să moară spiritual nicicând cât timp este unită cu Capul. În mod
6 Figura 1 i 2, preluată din cartea lui Charles L. Hunt – Trupul lui Cristos deosebind mitul de metaforă:ș
http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/TrupulLuiHristos.html
2
1

22. normal la orice corp uman, nu po i avea un cap viu i de la gât în jos tot trupul mort. iț ș Ș
cum Cristosul înviat nu mai poate muri, nici biserica lor catolică nu poate muri.
FIGURA 2. Adunarea este sub Hristos ca şi Cap al ei, la fel cum o soţie este sub
autoritatea soţului ei ca şi cap al ei.
Isus Cristos
Adunarea
Reprezentarea aceasta este cea scripturală deoarece, chiar apostolul Pavel, descrie pe unii
membrii ai Adunării ca fiind: ureche, ochi, nas.
1 Corinteni 12:
16. Şi dacă urechea ar zice: "Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup" - nu este pentru
aceasta din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
În felul acesta, chiar dacă o Adunare locală i vizibilă apostaziază, murind spiritual,ș
(ceea ce s-a întâmplat cu multe Adunări de-a lungul secolelor – exemplu cele 7 din
Apocalipsă), Capul care este Cristos, nu moare. El doar î i retrage prezen a din Adunareaș ț
respectivă, ,,îndepărtând sfe nicul”. Lucru care în timp s-a petrecut chiar Adunării dinș
Efes – Apocalipsa 2.5.
2
2
Aici termenul „Cap” este
o desemnare a poziţiei
şi a relaţiei cu un trup
metaforic, care de
asemenea este complet
în sine. Acest trup este
Adunarea. Acesta este
trupul lui Hristos, la fel
cum un soţ îşi vede
soţia ca propriul trup.

23. - plinătatea Celui care umple totul în toţi. În Isus Domnul locuie te toată plinătateaș
Dumnezeirii deoarece El este Dumnezeu – Coloseni 2.9. Din această plinătate care este
un izvor nesecat, sunt adăpa i to i membrii Adunărilor locale peste care El este Cap. Elț ț
se îngrije te ca fiecare Adunare a Sa, să crească, umplând toate lipsurile i neajunsurileș ș
fiecărui component în parte. El umple fiercare mădular în parte ca să crească tot Trupul
într-o armonie sfântă după voia Sa, spre gloria Numelui Său:
Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi
primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste
( Efeseni 4.16).
Traduceri folosite:
G.B.V. Bucure ti 2001:ș http://biblia.ro/gbvn/nt/efeseni/01/
Scriptura pentru via ă:ț http://scriptura.pentruviata.ro/
Textus Receptus: https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-
receptus/ephesians/
Interlinear grec - englez: http://biblehub.com/interlinear/ephesians/1-1.htm
2
3