Revista literarã "Diagonale", editatã în LMK de prof Mihaela Ciocoiu. Nr. 11-12/februarie 2011.

1. LICEUL TEORETIC “MIHAIL KOGĂLNICEANU” VASLUI
DIAGONALE
NR. 11-12
FEBRUARIE 2011

2. ”Cei care au încredere în noi, ne educă.”
(George Eliot)
Nu pot spune care este scopul acestei pagini, dar pot spune că am ales să o scriu
ca un fel de Rămas bun. Şi vreau să încep cu sunetul unui clişeu, mulţumindu-i doamnei
profesoare pentru încrederea pe care a avut-o în mine atunci când mi-a „înmânat”, în
clasa a X-a, această responsabilitate, însoţită de postura de redactor-şef, care avea să-mi
aducă, pe parcursul a trei ani, noi prietenii, satisfacţia câştigării unor premii, mulţumire
personală, aprecieri pentru zile întregi de muncă şi o experienţă deosebită în ceea ce
priveşte oamenii şi cuvintele, cele două pasiuni care continuă să mă fascineze.
Am încercat, pe parcursul celor 3 numere lucrate de mine, să schimb câte puţin la
fiecare, să aduc ceva diferit, fie doar în materie de aspect. Apoi, am realizat că am pus
prea mare accent pe acesta, aspectul nefiind chiar atât de important. Aşa că am hotărât
să schimb ordinea priorităţilor. În general, s-a pus accent pe compunere, pe referat, pe
eseu ori pe poezie. Dar omul care scrisese fiecare dintre acestea unde era? Îţi spun eu:
era trecut într-un colţ de foaie. Şi tot acest om probabil aştepta nerăbdător să apară
revista, să zâmbească larg şi să fie fericit, căci a avut curajul pentru prima dată să dea
ceva propriu spre publicare. Fie şi într-o revistă de liceu, de a cărei existenţă nu ştiu
foarte mulţi elevi. Ruşinos, aş spune eu. I-ar trebui oferită o importanţă mai mare.
Probabil o să ţi se pară ciudat să vezi numele în locul în care stătea, de obicei,
titlul unei scrieri. Ei bine, consider necesar să vezi mai întâi cine a scris şi apoi ce a scris.
Cred că e cazul să ne cunoaştem mai mult între noi şi să ne oferim mai multă atenţie. Ce
e cu atâta nepăsare, copile? De asemenea, mi-am permis să întreb de ce scrie fiecare şi mi
s-a răspuns. Şi poate dacă vei citi printre rândurile lor, vei cunoaşte puţin mai mult din
ei. Dacă vei dori, desigur.
Şi nu în ultimul rând, am ales să cunosc mai bine oameni care nu se mulţumesc
cu postura de elev şi atât. Tineri care se dedică unei pasiuni şi de care ştiu prea puţină
lume. De aceea, vă ofer câteva interviuri cu câţiva dintre noi. Şi sunt prea puţini ei. Îmi
cer scuze că nu am reuşit să-i acopăr pe toţi cei care merită, dar sper ca redactorii care
vor urma să continue acest şir de interviuri şi să vă aducă în faţă persoane deosebite.
Mi-a făcut o plăcere nemărginită să lucrez la această revistă. Le mulţumesc mult
tuturor celor care m-au ajutat de la an la an, celor care mi-au apreciat munca şi celor care
nu au făcut-o, celor care mi-au primit rugămintea de a-mi acorda un interviu cu
zâmbetul pe buze şi mai ales, mâinii de oameni care m-a întrebat: Dacă tu pleci, cine se
mai ocupă de revistă? (Râd) Mereu va fi cineva care va ocupa postul de redactor-şef,
cineva care să îl merite şi cineva care va aduce ceva deosebit de la un număr la altul. Şi
sunt convinsă de aceste lucruri, cunoscând coordonatorul acestei publicaţii. Mulţumesc!
Emilia Baciu
2

3. Interviu Doamna Profesor Doina Gosav (Emilia Baciu)
Reporter: Nefiind pasionată de materiile reale, pot spune că mi-a plăcut puţina
Chimie pe care am studiat-o, însă lucrul care m-a fascinat a fost structura chimică a
substanţelor şi reacţiile. Sunt sigură că pe dumneavoastră v-a atras cu totul altceva la
această ştiinţă. Ce anume?
Profesor: (Râde) Nu mă încadrez în tipare, drept urmare nu voi începe să-ţi povestesc
despre cât de mult mi-a plăcut Chimia dintotdeauna şi că mi-am dorit de mică să ajung
profesor de Chimie. Nu. Eu am vrut să dau la Medicină, însă nu mi-a plăcut să “tocesc”
Biologia. Memoria nu este punctul meu forte. În schimb, mereu m-au atras Matematica,
Fizica şi Chimia. Astfel, produsul de reacţie al acestor “substanţe” a fost cariera de profesor
de Chimie, abia ulterior descoperindu-mi pasiunea pentru aceasta.
Reporter: Când v-aţi convins că este lucrul pe care doriţi să-l studiaţi?
Profesor: Chimia m-a fascinat în clasele VII-VIII, când am început partea
experimentală, fiind atrasă de spectaculozitatea ei. La liceu m-a captivat partea matematică,
problemele.
Abia în clasa a XII-a, în trimestrul al II-lea m-am hotărât să dau la Facultatea de
Chimie, secţia Chimie-Fizică, fiind cea mai potrivită, ţinând cont de înclinaţiile mele.
Reporter: Odată ce aţi optat pentru această facultate, aţi pornit cu gândul de a
urma cariera de profesor de Chimie?
Profesor: Da, asta mi-am dorit să fac după terminarea facultăţii. Meseria de profesor
m-a atras, iubesc să lucrez cu oamenii şi nu cred că mi s-ar fi potrivit o meserie care
presupunea să stau 8 ore în faţa unui computer. Îmi place să fiu profesor! E o plăcere să
dăruieşti.
Reporter: Aţi regretat vreodată această alegere? De ce?
Profesor: Sincer – nu, pentru că mi-a adus satisfacţii. Nu pot descrie în cuvinte
secundele de fericire când vezi că munca de ani de zile îţi este răsplătită de calificarea unui
elev la Olimpiada Naţională de Chimie sau când un elev admis la Medicină îţi spune:
“Doamna profesoară, l-am văzut pe tata pentru prima dată plângând de fericire”. Sunt
emoţii pe care puţine meserii ţi le oferă.
Reporter: Ce beneficii v-a adus profesoratul? Aţi avut parte şi de dezamăgiri?
Profesor: Singurele beneficii au fost de natură spirituală. Te simţi bine ştiind că îţi
aduci contribuţia la formarea unor oameni. Îmi place să cred că de pe mâinile noastre vor ieşi
oameni adevăraţi, viitori medici sau farmacişti la care vom putea merge cu încredere. Însă cea
mai mare satisfacţie o ai când foşti elevi îşi amintesc de tine (te sună, te felicită, te vizitează).
Te fac să crezi că ai însemnat ceva pentru ei.
3

4. De dezamăgiri majore nu pot spune că am avut parte, doar de nedreptăţi. Iar acestea
nu au fost din partea elevilor, cărora nu am ce să le reproşez, ci din partea sistemului.
Niciodată meseria de profesor nu a fost recunoscută şi apreciată în funcţie de importanţa
socială a muncii. Ne-au categorisit toţi în funcţie de timpul petrecut la şcoală.
Reporter: Se spune că optim ar fi să se stabilească o limită clară între viaţa
personală şi cea profesională. Aţi avut momente în care problemele personale v-au
influenţat activitatea şcolară?
Profesor: Noi suntem ca actorii: când urcă pe scenă, lasă la uşă toate grijile. Nu mi se
întâmplă să fiu supărată pe elevi din cauza problemelor personale. Din acest punct de vedere,
pot spune că am fost o norocoasă a sorţii; Cineva acolo sus mă iubeşte, neavând niciodată
probleme majore, care să mă influenţeze într-atât.
Reporter: Aţi avut ocazia să predaţi la un nivel diferit de cel de liceu? Dacă da,
care sunt diferenţele întâlnite în ceea ce priveşte elevii?
Profesor: Da. Copiii de liceu sunt mai motivaţi, aflându-se în postura de a-şi hotărî
un viitor, având în vedere faptul că admiterea la Medicină presupune un examen la Chimie,
comparativ cu cei de gimnaziu, care se axează mai ales pe Matematică şi pe Limba Română.
Satisfacţii am avut şi la Şcoala Generală Nr. 2, unde am predat anterior, cu elevii
pasionaţi de Chimie. Un exemplu ar fi Andreea Bărbieru, olimpică încă din clasa a 8ª, care a
confirmat, fiind aleasă la Lotul Olimpic Lărgit, pentru Olimpiada Internaţională, iar acum
este farmacist la o firmă de renume.
Reporter: Pasiunile din timpul liber se axează pe domeniul realului?
Profesor: Nu, n-aş putea spune. Ca pasiune, pot menţiona că îmi place foarte mult să
călătoresc în timpul liber.
Reporter: Cum este omul Doina Gosav?
Profesor: Cred că asta ar trebui să spună ceilalţi. E greu să vorbesc despre mine.
Acasă, sunt exact ca şi la şcoală. Nu am două feţe. Profesional, sunt foarte apropiată
de elevi şi îmi place să dăruiesc foarte mult, fiind o fire altruistă. De asemenea, mă consider
destul de calmă. Pe plan personal, ţin foarte mult la familie şi nu aş renunţa nicicând la
prânzul din fiecare duminică cu părinţii.
Reporter: Cum caracterizaţi generaţia actuală şi ce şanse de reuşită îi daţi?
Profesor: Sunt nişte copii excepţionali, zic eu. Cel puţin cei cu care am intrat în
contact. Mulţi sunt hotărâţi asupra viitorului lor încă din clasa a IX-a, când au optat pentru
acest liceu, lucru care înseamnă foarte mult. Chiar dacă sunt şi elevi care încă nu ştiu ce vor,
sunt sigură că îşi vor găsi drumul. Am încredere în ei şi sper să se mai schimbe ceva în
România, când aceştia vor ajunge în poziţii de decizie.
4

5. Interviu Domnul Profesor Liviu Costin (Emilia Baciu)
Reporter: Filosofia și-a pierdut în zilele noastre din importanţa avută odinioară,
cât mai puţini liceeni optând pentru această facultate. Ce v-a determinat să alegeţi
studiul Filosofiei? Aţi recomanda tinerilor să urmeze aceeași facultate? De ce?
Profesor: În mod evident, aici sunt mai multe întrebări precedate și de un punct de
vedere. Să le luăm pe rând. Faptul că puţini elevi optează pentru studiul academic al
Filosofiei e o certitudine. Însă nu cred că trebuie să dramatizăm situaţia. Același lucru s-ar
putea spune, mutatis mutandis, și despre alte „știinţe fundamentale”: Matematica, Fizica,
Chimia, Biologia etc. Prin „știinţe fundamentale” am în vedere disciplinele care cercetează
ceea ce generic numim „fundamentele”, „temeiurile” existenţei, cunoașterii, ale lumii fizice.
În al doilea rând, cred că această situaţie e cea firească. Nu-mi pot imagina un „departament”
de Filosofie profesionist care să producă anual zeci, eventual sute de specialiști. În plus, faptul
că puţini elevi se interesează realmente de o asemenea „disciplină fundamentală” nu e o
dovadă suficientă pentru a conchide că aceasta și-a pierdut importanţa avută odinioară.
Să revenim la întrebări. Mi-e greu să spun ce anume m-a determinat să aleg să studiez
Filosofia. Pot să relatez însă o experienţă personală. Îmi amintesc că în ultimul an de liceu am
ajuns întâmplător la un text al stoicului Epictet. Cuvintele acestui om au căzut atunci foarte
adânc în sufletul meu, care a început imediat să „vibreze”. De altfel, cred că de cele mai
multe ori pedagogia e o chestiune care ţine foarte mult de capacitatea de a „aprinde” sufletul
unui tânăr. Sigur, aceasta e o primă etapă, care trebuie apoi completată de altele mult mai
riguroase. Totuși, cred că fără declanșarea acestui foc iniţial, nu se poate face nimic, în niciun
domeniu. Totul e ca „piromanul” (pedagogul sau tânărul respectiv) să nu declanșeze un
banal foc de paie... (Râde) Dacă aș recomanda sau nu tinerilor aceeași facultate? Să fiu
sincer, ducând totodată mai departe și exemplul anterior, aș prefera ca fiecare să-și dea foc
singur. De ce? Pentru că răspunderea acestui gest nu poate fi delegată.
Reporter: Din câte am observat, vă pasionează Filosofia într-un mod deosebit, vă
face plăcere să discutaţi despre diverse concepţii filosofice și să împărtășiţi din
cunoștinţele dumneavoastră și elevilor. Este o materie dificil de predat? Sunt atrași
elevii de azi de acest obiect?
Profesor: Sigur că mă pasionează munca mea, dar să știi că nu doresc neapărat să
discut la nesfârșit păreri, puncte de vedere etc. Nu fac decât să urmăresc anumite obiective
din cadrul programei analitice. Aș vrea să fac aici o paranteză și să observ persistenţa unei
anumite percepţii vulgare asupra activităţii filosofice. Cel care se ocupă cu studierea acestei
discipline pare a fi un personaj abulic, desprins de realitatea imediată, cineva care trăncănește
neîncetat, inventariază păreri și citate despre subiecte, mă-nţelegi, serioase (viaţă, moarte.);
pe scurt, un individ ciudat și nefrecventabil. Aceasta e reprezentarea micului Fritz despre
5

6. Filosofie, cel care crede că din cinci autori e confecţionat un al șaselea, care-ţi spun: „cărţile se
fac din cărţi”.
Dacă e o materie dificil de predat, acest lucru depinde foarte mult de modul cum e
gândită programa analitică a disciplinei. De cele mai multe ori aceasta nu reușește să evite
vulgarizarea conţinuturilor și eclectismul criteriilor metodologice.
Din păcate, Filosofia e un obiect ce se predă abia în ultima clasă de liceu, atunci când
elevii sunt deja orientaţi spre anumite domenii, profesii, etc, ceea ce îi face mai puţin receptivi
la alte discipline sau, ca să spun altfel, îi face foarte selectivi cu timpul dedicat diverselor
materii de studiu.
Reporter: Cum definiţi Filosofia, ca reflexie a importanţei pe care o are pentru
dumneavoastră? Consideraţi că este esenţială în orarul unui elev?
Profesor: Bineînţeles că o consider esenţială, asta ca să încep răspunsul cu a doua
întrebare, dar ţi-aș propune să nu ne mai referim la obiectul de studiu numit generic
Filosofie, din motive invocate în răspunsul la întrebarea anterioară. După părerea mea, acest
obiect va deveni mai important decât este acum, pentru un elev, când predarea sa se va face în
maniera unui program de tipul Great Books. Despre ce este vorba? Manualul de liceu ar
trebui să fie un fel de antologie de texte (un Reader, cum se spune în Occident), iar ora ar
trebui să constea în lectura obligatorie a unor asemenea texte, lectură însoţită de comentariu
aplicat. Nu mă hazardez să definesc Filosofia. Ceea ce s-ar putea spune, așa minimalist, ar fi
că e o disciplină a „fundamentelor”.
Reporter: Aţi transpus din convingerile filosofice cu care v-aţi întâlnit și pe care
le-aţi conturat de-a lungul anilor de facultate și în viaţa de zi cu zi?
Profesor: Cu întrebarea asta m-ai luat definitiv la ţintă. (Râde) E atât de directă și de
totală încât nu pot scăpa „nevătămat”... Ca să scap într-un mod onorabil aș vrea să spun că
această problemă e una ridicată încă din Antichitatea creștină de către Origen, apoi de către
Pascal sau Kierkegaard. Ultimul dintre ei spunea că dialectica, adică lupta ideilor, e totuși
ceva destul de facil, mult mai dificilă fiind „dialectica la pătrat”, adică reduplicarea gândirii
în existenţă. Într-adevăr, e destul de simplu să vorbești despre virtute; mult mai greu este să
vorbești despre virtute ca un om ce practică virtutea, ca unul care aplică în propria viaţă ceea
ce gândește. Abia atunci ești credibil. Așadar, cine dorește să fie credibil, trebuie să practice
această „dialectică la pătrat” a ideilor. Spune-mi pe cineva care nu-și dorește să fie credibil.
Reporter: Care sunt lucrurile frumoase pe care ţi le oferă meseria de profesor?
Care este tiparul unui bun profesor în opinia dumneavoastră? Este o bună alegere?
Profesor: Cred că această legătură cu persoanele tinere și faptul că energia, vitalitatea,
prospeţimea lor te contaminează și te hrănesc și pe tine ca profesor.
6

7. La a doua întrebare nu aș dori să răspund mai mult decât am spus anterior: un bun
pedagog e cel care, metaforic vorbind, reușește să te „aprindă”, să te facă să „vibrezi” pentru
o idee, o perspectivă, un pariu al vieţii.
Din punct de vedere financiar, dacă la asta te referi, meseria de profesor nu e o alegere
chibzuită.
Reporter: Înainte de toate, sunteţi om. Ce înglobează acest cuvânt în concepţiile
dumneavoastră? Este un lucru rar în ziua de azi „omul” sau nu ar trebui să amplificăm
această diferenţă?
Profesor: „Concepţiile mele”? Cred că glumești... E greu să te referi la om şi să eviţi
discursul normativ. Ceea ce mi se pare a fi, între altele, important pentru umanitatea noastră
de toate zilele, este compasiunea pentru suferinţa aproapelui. Când dispare acest lucru parcă
dispare şi această peliculă subţire de civilizaţie numită umanitate.
Reporter: Probabil viaţa este lucrul cel mai de preţ pe care îl putem avea. Ce
priorităţi ar trebui să avem, pe ce principii să ne bazăm şi ce fel de caracter ar trebui să
ne formăm pentru a avea o viaţă care să ne mulţumească sufleteşte şi care să ne facă
fericiţi?
Profesor: Mă inviţi să adopt o atitudine foarte normativă şi să dau poveţe, lucru pe
care nu pot să-l asum.
Reporter: Unui tânăr din ziua de azi îi este dificil să aleagă între o facultate care
i-ar plăcea şi una care i-ar asigura un trai decent. Din experienţa dumneavoastră, ce
recomandare i-aţi face?
Profesor: Există o secvenţă într-un film al lui Tarkovski care mi se pare relevantă în
locul unui răspuns direct la întrebarea ta. Cel mai talentat meşter în construirea clopotelor
fusese angajat de cneaz pentru a construi într-un anumit termen un clopot pentru o mare
biserică. Din păcate, el decedează înainte de a începe lucrarea. Faptul de a nu duce la bun
sfârşit lucrarea echivala cu condamnarea la moarte. Meşterii rămaşi sunt îngroziţi de această
sumbră perspectivă şi se îndreaptă toţi spre fiul celui decedat, având speranţa că tatăl
transmisese deja copilului său secretul construirii clopotelor. Într-o stare de transă şi cu
seriozitatea specifică unui adult, copilul începe apoi să conceapă şi să ducă la bun sfârşit
lucrarea. La data preconizată se adună toată suita şi poporul pentru a auzi primul sunet al
clopotului şi a sărbători evenimentul. Lucrarea se dovedeşte a fi o reuşită, toată lumea e foarte
bucuroasă. Eliberat de emoţie, copilul se retrage însă din văzul lumii, rămâne singur,
izbucneşte în plâns şi spune: „Blestematul de tata, nu m-a învăţat nimic!”. Ceea ce s-ar
putea adăuga, în loc de comentariu, este următoarea posibilitate interpretativă, sugerată de
altfel de secvenţele din film și anume că este posibil ca la mijloc să nu fi existat niciun secret,
deci nimic esenţial de transmis.... Sau poate că esenţialul îl descoperi pe propria piele.
7

8. Alexandra Butnaru (IX C)
„Scriu, în primul rând, pentru că îmi place să fac asta, iar mai apoi pentru că simt că
astfel îmi las imaginaţia să se joace cu tot ceea ce văd şi simt, eliberându-mă
de neplăceri, frustrări şi emoţii negative.”
Coşmar
Până şi sfârşitul lumii începe cu tine.
Cred că încercam cumva să te sabotez, încercam să te torturez. Şi doream ca
tortura ce aveai să o primeşti să fie dură, chiar foarte dură. Aceea era chiar ultima zi.
Ultima zi în care puteam să râd, să cânt, să vorbesc, să merg, să iert, să iubesc, să
îmbrăţişez, să sărut, să alint; era acea ultimă zi în care aş fi făcut orice-mi trecea prin cap,
aş fi făcut tot ce am vrut să fac vreodată, dar teama, prostia, timpul mi-au pus piedică.
Era ultima zi în care aveam să respir, ultima zi din viaţa mea. Simţeam că sunt singură
în mâinile celorlalţi, când de fapt toţi eram singuri în mâinile destinului. Şi cu toate că
eram cu toţii singuri, eram împreună în asta.
Asta se întâmpla într-o zi de miercuri, într-o zi nenorocită de miercuri. Aveam să
te întâlnesc în acelaşi Copou, pe aceeaşi bancă albastră, lângă acelaşi cer îndrăgostit. Şi
zic că era o zi nenorocită, şi bine zic. Copoul ăla nu mai semăna a Copou, era un fel de
chestie pustie, care devenise din senin un spaţiu aglomerat, cu oameni traumatizaţi,
speriaţi, oameni care nu ştiau cum să-şi apere copiii, oameni disperaţi să-şi salveze
vieţile, persoane care plângeau cu lacrimi de durere, copii care nu înţelegeau ce se
petrece în jurul lor, familii prăbuşite, mame sufocate de atâta grijă, tătici ce aveau să-şi
îmbrăţişeze fetiţele şi băieţeii pentru ultima dată. Imaginea asta-i prea dură pentru voi.
Dar eu am trăit-o cumva, am simţit-o.
Eram veselă din două motive: aveam să te întâlnesc din nou, să te întâlnesc şi să
nu-ţi mai dau drumul, căci trebuie să-ţi spun că în braţele tale simţeam siguranţa cum
făcea parte din mine. Iar cel de-al doilea motiv, cam stupid şi fără sens, sinceră să fiu,
aveam să călătoresc în cer, să văd tot ceea ce se ascundea după norii ăia care mi-au fost
alături în fiecare plimbare, care mi-au ţinut de cald cumva, norii ăia pe care i-am iubit
până la refuz.
Mă plimbam pe aleile atât de cunoscute persoanei mele, aleile ce le-am colindat
împreună, a căror piatră am tăbăcit-o ţinându-ne de mână ca doi nebuni. Mi-erau atât
de aproape de fire, deveniseră o parte din mine, o parte ce o îndrăgeam nespus. Erau
schimbate total, dar încă erau ele. Erau ca nişte bolnavi ţintuiţi la pat, bolnavi fără vină,
bolnavi cu regrete şi speranţe. Căutam cu disperare în toată acea mulţime de nevinovaţi,
un chip cunoscut; căutam un loc unde să mă refugiez şi să plâng până ustură, un loc
unde să meditez, să-mi pun gândurile în ordine, gânduri ce aveau să nu mai existe în
8

9. câteva ore de chin. Dar n-am apucat să fac nici asta, căci două mâini lungi şi reci mi-au
strivit trupul cu o îmbrăţişare. Era acel ceva ce îmi lipsea încă de când se dezlipise de
mine. Părea că n-are de gând să-mi mai dea drumul vreodată, părea că e lipit de jacheta
mea verde, că avea să moară lângă mine şi că nu-i păsa asta. Dar toate erau nişte iluzii.
Aproape toate. Realitatea era că există, că el era acolo, că ale lui erau braţele lungi şi
subţiri. Şi asta-mi era de ajuns. M-am întors sau m-a întors, căci eram ameţită, răpusă de
o durere de cap criminală şi de o emoţie la fel de usturătoare, şi i-am privit ochii. Nu
găseam pic de durere sau de frică, nu percepeam cum de o persoană ca el îşi poate
păstra atât de elegant calmul. Căutam, căutam şi căutam, dar devenea deja enervant.
Voiam doar să simt clipa, aşa că m-am refugiat din nou în braţele lui, m-am refugiat şi
am început să plâng, aparent, fără motive.
Era ultima zi; şi cu toate acestea, el era acolo. Poate că mintea mi se îmbolnăvise,
poate că îl confundam, deşi asta era cam exclus. Îl ştiam prea bine. Poate că imaginaţia
mea sărise calul, îl sărise şi acum nu mai găsea solul. Mi-era greu să cred că nu aveam
să-l mai văd, că pur şi simplu voi muri şi că odată cu mine vor muri miliarde de
oameni. Mi-era greu să accept că mama şi tata nu vor mai fi, sau că vor fi, dar nu aici, nu
pe Pământ, nu lângă mine. Greşeam că-mi închipuiam una ca asta. Vom fi împreună în
ceruri. Şi totuşi mi-era extrem de greu. Nu puteam, sau mai bine zis, nu voiam să plec
de aici, să părăsesc Pământul, să las în urmă tot ce am avut atâta timp, să dau, într-un
fel, cu piciorul la tot. Nu eram în totalitate de vină. Ştiam, dar degeaba.
Mai era o problemă. Ştiam că aveam să murim, dar nu ştiam cum. Poate sufocaţi,
înecaţi sau poate în flăcări. Iar dacă era să aleg, aş fi ales exact aceeaşi metodă prin care
am şi murit. Focul.
Mă gândeam la prea multe în prea puţin timp, aşa că am abandonat totul şi
m-am calmat. Credeam că sunt calmă, dar eram mai agitată decât mi-am închipuit
vreodată că aş putea fi. Şi am decis să te privesc din nou, căci prea mult timp nu mai
aveam. Erai tuns. Şi aveai prea puţine motive şi argumente ca să-mi explici. Şi chiar dacă
ai fi încercat, probabil că te-aş fi oprit. Nu era momentul potrivit să-mi explici de ce te-ai
tuns. Şi nu avea să mai fie niciodată.
Încercam să fac ceva şi încă încerc să-mi dau seama ce anume. Mă priveai
insistent, cu zâmbetul pe chip, şi parcă-mi spuneai: « Prostuţo, termină! Va fi bine! »
Cred că mă zbăteam ca un peşte pe uscat, mă crizam, căci nu mai aveam timp de nimic.
Iar în timpul rămas, mă smiorcăiam ca o idioată, în loc să profit. Nu-mi pare rău totuşi,
căci am lăsat să decurgă totul normal. Nu m-am opus, n-am încercat să fiu ceva ce n-am
fost niciodată şi anume o persoană calmă, mult prea calmă.
Tu încercai să mă linişteşti, voiai să mă săruţi. Te apropiai uşor de mine, iar eu
aşteptam. Aşteptam momentul perfect să te opresc, să-ţi acopăr buzele cu palma ce-mi
tremură. Aşa am făcut, căci iubesc să fac asta. Să te opresc, să te dezamăgesc, să te fac
să-ţi pui întrebări şi apoi să-ţi sar în braţe şi să-ţi spun că a fost doar o glumă proastă
de-a mea. Poate că în momentul acela, gluma mea proastă era cea mai rea idee, dar
nu-mi trecea nimic prin cap. Gândeam că fac ceva bun, că încălzesc atmosfera, dar mă
9

10. prosteam şi atât. Mă prosteam şi nu rezolvam mare lucru. Şi toate astea până când
mi-am dat seama că e un joc prea riscant, unul prostesc, aşa că te-am sărutat eu pe tine.
Pun pariu că-ţi puneai mii de întrebări. Probabil că nu mă mai recunoşteai, dar sinceră
să fiu, nici eu nu mă mai recunoşteam. Făceam lucruri pe care nu le doream cu adevărat.
Şi totul era o pierdere de timp, o pierdere din timpul acela preţios.
Eu niciodată n-am crezut că timpul e chiar atât de preţios. Chiar n-am crezut
vreodată. Căci mereu mi-am zis că am timp şi mâine, şi poimâine. Uite că sosise
momentul când nu mai exista o zi de mâine sau de poimâine. Şi era destul de dură
realitatea, chiar foarte dură.
Începeai să simţi adrenalina cum îţi intră sub piele, începeai să te vaiţi, să suferi,
începeai să-ţi dai seama că ăla e sfârşitul, că toată povestea aia n-o să aibă vreodată vreo
continuare. Îmi părea bine, într-un fel. Începea să devină enervant calmul tău. Îmi
simţeam capul greu, presat de mâinile tale dreptunghiulare, asimetrice şi reci. Îmi
dădeam seama că urmează să-mi şopteşti ceva, să-mi şopteşti ceva ce nu voi uita
niciodată, chiar de-aş muri. Simţeam conturul buzelor tale pe lobul urechii mele. « Sună
egoist, dar ştiu că fără tine nu pot trăi decât în altă lume. » Tremuram din orice
încheietură, până când m-am ascuns din nou în braţele lui. Nu voiam în ruptul capului
să se termine. Mi-aş fi dorit ca acea clipă să dureze o eternitate. M-aş fi împăcat cu ideea
de a fi tot timpul miercuri, iar cerul să fie negru, Copoul un haos, aleile nişte bolnavi,
dar nu m-aş fi putut împăca cu ideea că... nu vei mai fi, că nu voi mai fi.
Eram înconjurată de atâţia neînţeleşi, de atâtea bocete, de mii şi mii de lacrimi,
eram înconjurată de un haos din care încercam cu disperare să ies. Era imposibil însă.
Eforturile mele erau în zadar, erau eforturi care nu-şi aveau rostul. Credeam că dacă mă
voi ruga, voi realiza ceva. Credeam că mă va auzi Cel de Sus, că-şi va face milă. Dar nu
mi-am dat seama că rugăciunile mele şi ale celorlalţi neînţeleşi trebuiau trimise demult
sus. Şi abia în acea clipă mi-am dat seama că n-are niciun pic de adevăr zicala: „Mai bine
mai târziu decât niciodată”.
Începea să devină linişte şi nu ştiu din ce motiv. Gândeam pe atunci că oamenii
şi-au dat seama că nu mai au ce face, că pur şi simplu aşa vor sfârşi. Dar eu aveam
speranţe, aveam speranţa că focul ce înconjura planeta noastră va îngheţa cândva, va
îngheţa odată pentru totdeauna. Eram naivă, dacă puteam crede una ca asta. Eram
foarte naivă.
Se zvonea că există o cameră unde încap 12 persoane, şi că acele 12 persoane vor
supravieţui. Nu-mi făceam planuri, însă. Era imposibil să fiu aleasă eu supravieţuitoare.
Nu aveam nimic bun, nimic. Şi oricum nu eram sigură de existenţa acelei cămăruţe
miraculoase. Îmi puneam totuşi întrebări. «Cum să poţi supravieţui într-o cameră?»,
«Cum să accepţi că tu o să mai trăieşti şi restul o să moară ?» Iar întrebarea asta îmi
dădea dureri de cap sau mai bine zis, îmi accentuă durerea de cap, căci deja simţeam
cum acesta îmi plesneşte.
Acea cameră chiar există, doar că nu era ceea ce părea a fi. Nu era chiar deloc. Mă
împingeai în ceilalţi oameni şi-mi spuneai că voi scăpa, că voi supravieţui, că nu voi
10

11. muri odată cu tine. Mă dureau toate astea, dar probabil că nu-ţi dădeai seama. M-am
oprit în faţa unei cutii imense, galbene, dar care nu ştiam însă din ce e făcută. Şi mi-am
dat seama imediat că ceea ce era numită „camera miraculoasă” era chiar în faţa mea.
Totul s-a petrecut mult prea repede şi n-am apucat să-ţi spun tot. M-ai îmbrăţişat ca
pentru ultima dată, mi-ai sărutat fruntea şi ţi-ai dezlipit mâna de a mea. Pur şi simplu
simţeam că mor uşor, că mă sting de durere, că plec şi te las, că te abandonez ca o
descreierată. Şi n-am putut, n-am putut să plec fără să-ţi spun că te iubesc şi că n-o să te
iert niciodată pentru ceea ce ai făcut. Şi n-am primit decât un zâmbet, un micuţ zâmbet,
pe care îl păstrez şi-acum în privire. Nu-mi dădeam seama, dar plângeam cum n-o mai
făcusem vreodată. Mă usturau ochii şi plămânii, dar nu simţeam. Nu-mi vedeam rostul.
Ce sens mai are să fiu când restul sunt morţi ? Mă zbăteam şi mă luptam cu lacrimile
mele, până am intrat în camera aia nenorocită, întunecată, cu mai puţin oxigen decât
exista afară, plină de copii ce aveau să devină orfani. Era o cameră în care încăpeau mai
mult de 12 persoane. Asta era cert. M-am aşezat pe o băncuţă, lângă alţi şase neînţeleşi.
Era lână mine, puteam să jur că era lângă mine. Era ea, surioara mea cea scumpă, care
niciodată n-a contat mai mult ca în acea clipă. Plângea, dar nu la fel de tare cum o
făceau restul. Pe când eu... mă înecam în propriile-mi lacrimi. Cred că era timpul să o
consolez eu pe ea, să-i spun că va fi bine, deşi nu credeam nici măcar o boabă din ce
ziceam, să-i alin cumva durerea. Mă gândeam cum să încep, cum să-i spun, mă
gândeam cum să o mint cât mai frumos. Şi n-am apucat să fac nici asta, căci ea mă prinse
în braţe şi-mi şopti: «Te iubesc ! »
Poate sunt momente când crezi că simţi durerea aşa cum e ea, că n-ai scăpare, că
pur şi simplu te sfâşie, momente în care crezi că ceva mai rău de atât nu există. Dar te
înşeli. De fapt cea mai mare durere e aceea care îţi torturează inima, cea care ţi-o
mănâncă din mijloc, care te face să vrei să mori exact în acea clipă, să mori odată pentru
totdeauna. Şi am simţit durerea asta pe băncuţa aceea de lemn. Am simţit că n-are sens
să mă opun ei, căci mă va distruge, orice aş încerca.
Intrasem în iad, de fapt. Intrasem şi nu mai aveam vreo scăpare. Focul probabil îi
omorâse pe cei de afară şi acum ne zâmbea nouă. Vedeam cum unul câte unul luau foc,
la propriu. Vedeam cum ard hainele de pe ei, vedeam cum îmi vine rândul. Încetasem să
mai plâng, căci ştiam că sfârşitul e aproape, ştiam că avea să se termine şi că voi ajunge
undeva unde-mi va fi bine. Mă gândeam cum ar fi fost ca el să nu fie, ca ea să nu fie. Îmi
puneam mii de întrebări şi mă enervam căci nu găseam răspunsuri. Eram mult prea
concentrată să mă învinovăţesc că l-am lăsat acolo, că l-am părăsit în flăcări, că i-am dat
drumul la mână, mult prea concentrată să mă gândesc cum va fi după toate astea, dacă
va mai fi ceva, şi n-am văzut cum ea luă foc lângă mine, cum se zbătea să trăiască, sau să
moară mai rapid, cum mă imploră să o ajut cumva. Am înlemnit, am paralizat pentru
câteva momente, până când am simţit cum ustură, până când am simţit-o pe pielea mea.
Flacăra îşi făcuse cuibuşorul pe trupul meu, mă ardea şi-mi venea să zbier, să urlu de
durere. Dar mai tare ustură durerea din suflet.
11

12. Poate că acea lumină, poate că înstinctul, poate că Dumnezeu, poate că el, poate
că ea m-au ajutat să ies din infernul acela şi să scap de flacăra ce-mi distrugea uşor
trupul. Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu ştiu cum am reuşit să fac asta, nu ştiu dacă am
făcut-o eu, nu ştiu, dar am supravieţuit.
Eram întinsă în cenuşă, lângă cadavre, lângă fum, lângă pustiu, eram întinsă
într-un loc pe care nu-l recunoşteam, pe care nu-l mai văzusem vreodată. Îmi căutam
calea, căutam un drum pe care să o iau, căutam un semn de viaţă, căci singură eram în
mulţimea aceea de morţi, căutam un el şi-o ea, căutam şi n-aveam să-i mai găsesc
vreodată. Cadavre, resturi de cadavre, cadavre, resturi de cadavre. Asta era tot ce exista
în jurul meu. Şi-o linişte deplină, şi-un cer de-un albastru deschis. Ori eram în iad, ori
eram încă pe Pământ. Îmi trăgeam palme în speranţa că mă voi trezi, dar încă aveam în
minte toate clipele cu el, mai aveam încă în minte imaginile cu acei copii speriaţi şi cu
acei tătici din părculeţul Copou. Acum nu mai era nimic, decât pustiu.
Încercam să mă consolez şi-mi spuneam că voi muri cândva, că n-am cum să
rezist fără apă, fără mâncare, că voi înnebuni de atâta singurătate, că mă voi sinucide, că
voi dispărea de pe faţa planetei. Probabil că ţipetele mele disperate i-au trezit pe ceilalţi.
Acea mare de morţi, de oameni fără suflet, s-a transformat într-un haos ce nu doream
vreodată să-l mai aud. Semăna izbitor de mult cu haosul prin care trecusem cu câteva
zeci de minute înainte. Nu-mi explicam cum de poate fi totul adevărat. Îmi spuneam că
totul face parte dintr-un coşmar, că mă voi trezi la un moment dat şi că va fi totul bine.
Dar coşmarul ăla era realitatea. Eu eram acolo, restul de neînţeleşi erau acolo.
Am început să te caut ca o disperată, căci pe ea n-aveam şanse să o mai văd
vreodată. Murise în faţa ochilor mei, în timp ce mă implora să o ajut cumva, în timp ce
stăteam şi o priveam neştiind ce să-i fac. Te strigam, ţipam la tine din toţi plămânii, te
chemam să vii în braţele mele, dar nu-mi răspundeai. Zăceai în balta aia de sânge, cu
ochii spre mine, cu zâmbetul pe buze, cu inima oprită, cu un bileţel în mână: « Sună
egoist, dar ştiu că fără tine nu pot trăi decât în altă lume. Te iubesc ! Adio ! »
Nu ! Nu mi se poate întâmpla tocmai mie. Nu poţi fi tocmai tu cel de jos, sau dacă
eşti, nu ai murit încă. Mă prosteam şi mă înecam pentru a nu ştiu câta oară în lacrimi.
Nu-mi găseam locul lângă tine, lângă tine mort. Îţi luam capul în mâini şi te imploram
să te întorci, să revii lângă mine, căci nu mai puteam, erau prea multe, prea multe
pentru o zi de miercuri. M-am aşezat lângă tine în speranţa că mă vei simţi şi că îmi vei
săruta fruntea, dar am sperat degeaba. Totul din mine era distrus. Nu înţelegeam nimic
şi nu cred că voi ajunge vreodată să înţeleg mare lucru.
Am înnebunit de atunci. Şi-acum sunt nebună. Căci atunci când îmi vii în minte,
când te aşezi lângă mine în somn, când vii să mă veghezi, mai moare câte ceva din mine,
mă sfâşie bucăţică cu bucăţică şi mă lasă lată jos, în balta ta de sânge.
N-o să-nţelegi vreodată ce-am simţit când te-am văzut acolo jos, n-o să-nţelegi
niciodată ce s-a întâmplat în interiorul meu când mi-ai dat drumul la mână şi ai plecat
ca să nu te mai văd. N-o să înţelegi niciodată cât de tare doare să rămâi în viaţă şi să-ţi
doreşti din tot sufletul să mori, să ajungi lângă cei ce i-ai iubit cel mai mult. Iar pentru
12

13. mine toate trebuie să aibă un final. Şi finalul e acesta. Voi veni către tine, în lumea în
care te-ai refugiat, ca să nu mă faci să sufăr, voi veni şi te voi certa amarnic pentru că
m-ai părăsit în haosul acela, pentru că m-ai lăsat să urlu după tine, pentru că m-ai făcut
să mă simt singură în iadul acesta. Şi voi veni să-ţi spun că am sosit şi eu în cer, în iad,
dar sunt în cer. Şi poate că-ţi voi face cu mâna din iadul meu în raiul tău.
Noi?
Noi? Cine suntem de fapt noi? Un amalgam de oase şi piele sau un fel de
clepsidră din care se scurge continuu nisipul? Ce vrem noi cu adevărat? Adică ce e
chestia asta cu sentimente care plânge şi râde, doarme şi mănâncă, uită şi iartă, împacă
şi desparte, alintă şi iubeşte, mângâie şi urăşte? Care e scopul? Noi stăm. Stăm şi
respirăm aerul ăsta gratuit. Şi poate că îl intoxicăm cu prostia omenească. Ce e şi cu
pământul ăsta care trebuie să susţină greutatea noastră relativă? Cum ne suportă toanele
şi mofturile de dive şi staruri? Câteodată mă pun în locul lui. Ce ar fi să am mii de
gândăcei pe mine? Să se plimbe non-stop şi să consume din mine... Aberant! Dar bine că
nu sunt Pământul. Sunt şi eu un "gândăcel", ca toţi ceilalţi... Şi abia acum realizez.
Şi totuşi cred că ştiu. Scopul nostru este să devenim nişte monştri iritanţi care nu
ştiu să facă altceva decât să mişune pe planeta asta oarbă. Nu suntem decât nişte
particule, nişte molecule învechite şi uitate de tot ce înseamnă bun. Poate e dur spus, dar
eu nu înţeleg ce facem noi de 2000 de ani încoace. Mulţi spun că descoperim lucruri noi.
Bine… şi? Le descoperim, ne folosim de ele şi după - murim. Sau poate că suntem nişte
genii nemaiîntâlnite, poate că suntem conducătorii acestui Univers inexplicabil şi infinit.
Voi şi cu extratereştrii voştri... Aţi ajuns să vă legaţi de viaţa (dacă aşa s-o fi chemând)
unor omuleţi verzi sau albaştri (mie aşa îmi place să le spun) cu urechile lungi şi mintea
de 2000 de ori mai bună ca a noastră, pentru simplul fapt că vreţi noi descoperiri. Nu e
de ajuns că sunteţi cu picioarele pe Pământ... şi mai nou pe Lună? Ce vreţi? Să distrugeţi
tot acest Paradis? Să invadaţi şi fiecare stea care e liniştită... sau să urmăriţi fiecare
moleculă din spaţiul acesta imens?
Şi ce e cu atâta ştiinţă? Îţi trebuie atât de mult cap doar ca să te bucuri de o zi
frumoasă de primăvară sau de cei 10 lei pe care i-ai găsit pe jos ieri, în timp ce te grăbeai
să nu pierzi autobuzul? La ce îmi foloseşte să ştiu că în curând poate voi trăi veşnic?
Cum m-aş mai bucura de clipele acelea de care în prezent mi-e teamă să nu se termine
niciodată, cu gândul că în viaţa mea infinită le voi mai trăi poate? Ştiu. Nu înţelegeţi
aberaţiile mele de doi bani. Şi totul pentru voi e un mare 0.
Dar eu am aceeaşi întrebare: Cine suntem noi?
13

14. Raluca Dima (IX C)
“Pentru că este un alt mod de a spune ce simt, ce gândesc, pentru că aşa mă descarc.
Pentru că atunci când scriu nu există timp şi spaţiu.”
Prin toate astea trecem...
- ÎŃi mai aminteşti ce bine era în copilărie?
- Nu…
- Cum nu?
- Uite aşa… Nu-mi aduc aminte. Lasă-mă!
- Nu vreau. Chiar nu-Ńi mai aminteşti cât de bine era când ai împărŃit primele tale
creioane colorate?
- Nu. Mă laşi odată?!
- Nu Ńi-e dor de nopŃile de vară în care ascultai cântecul greierilor? Sau când
adormeai sub privirea caldă a bunicii?
- Nu. E stupid. Pleacă!
- N-ai vrea să simŃi din nou mângâierea firelor de iarbă printre degete?
- Măi, tu n-auzi să mă laşi?!
- Nu. N-am să te las niciodată. Suntem ca ying şi yang. N-ai rezista fără mine.
- Bine că eşti tu mare inteligent şi le ştii pe toate.
- Să înŃeleg că eşti supărată…
- În sfârşit te-ai prins şi tu! Acum valea!
- N-am spus că voi pleca. Te-ai certat cu prietenul?
- ...
- A, deci asta era. Ce s-a întâmplat?
- Nu te priveşte.
- Te înşeală? A plecat undeva?
- Da… a plecat…
- Unde?
- Undeva… nu ştiu... Lasă-mă.
- Nu te las, măi! Tu chiar nu înŃelegi?
- Ce să înŃeleg? Eşti enervant de insistent.
(râde)
- Te pot ajuta cu ceva?
- Nu.
- Hai, spune. Ştiu că vrei să te descarci…
- ...
- łi-e dor de el?
- Mi-e dor de zilele în care îl priveam ore în şir şi nu mă mai săturam. Mi-e dor de
mângâierile dinainte de somnul de amiază. Mi-e dor de clipele în care îi simŃeam
parfumul pe perna mea, mi-e dor…
- Interesant.
- Ce e aşa interesant?
14

15. - Tu.
- Eu?
- Da, tu. E interesant câte sentimente se pot găsi într-o persoană.
- Mda…
- Ce, nu crezi că este posibil?
- Nu.
- Eu îŃi spun că da. Şi am chiar şi un exemplu la îndemână.
- Cine?
- Tu.
- Eu?!
- Iar începem?
(zâmbeşte)
- Tânjeşti după amintiri. Plângi. Suferi. Te enervezi. Zâmbeşti. Iubeşti. Ce poŃi
cere mai mult de la o persoană?
- Trădare? Asta nu se află în "lista ta magică".
- Ah… da... Adevărat.
- Ok, deci nu eşti chiar un Einstein.
- Nu chiar. Doar... o simplă persoană.
- O persoană care tânjeşte după amintiri, plânge, suferă, zâmbeşte, iubeşte şi…
trădează?
- Da... O persoană de aia.
- Deci ai trădat. Pe cine?
- Pe tine...
- ... Cum?!
- Te-am trădat în momentul în care te-am lăsat să creşti. Când te-am lăsat să intri
în această lume a suferinŃei...
- Cine eşti?!
- O persoană. O persoană de care nu-Ńi aminteşti. O persoană, cu acel nume pe
care tu l-ai uitat.
- Ai nume? Pf... ce întrebare! Normal că ai nume. Care este?
- Numele meu…
- Da. Numele tău.
- Numele meu este…
- Da?
- Copilăria.
- ...
- Aşa-i că nu-Ńi aminteşti de mine?
- ...
- Ai rămas fără cuvinte. Impresionant.
- ... Tu eşti?
- Da. Eu sunt.
- ...
- Îmi pare rău că a trebuit să treci prin toată această suferinŃă din cauza mea.
Chiar îmi pare rău.. Dacă aş fi ştiut să te Ńin mai mult lângă mine…
- Nu este vina ta. ToŃi la un moment dat creştem.
- Dar...
- Asta este viaŃa. Nu ai ce-i face.
- Ştiu. Dar...
15

16. - Sincer, îmi pare bine că ai apărut în calea mea în această seară nu chiar
atractivă.
- Şi mie.
- Mereu vei trăi într-un colŃ al sufletului meu. Şi de-acum, mereu îmi voi aminti
de tine.
- M-ar bucura mult asta.
*
- Maraaa! strigă îngrijorată.
- Da, aici sunt, mamă!
- Ce faci? Te-am căutat peste tot. Unde-ai fost?!
- Aici. Vreau să-Ńi prezint pe cineva foarte drag mie…
Dar când se întoarse, Copilăria dispăruse, lăsând în urma ei mii de amintiri,
copilărie care chiar şi în zilele noastre încălzeşte încă sufletele tuturor persoanelor ce
tânjesc după trecut, plâng, suferă, trădează, zâmbesc şi nu în ultimul rând... iubesc.
Un simplu gând
Încercam să-mi încheg viaţa în cuvinte. Îmi priveam palmele, tresărind de
neastâmpăr, ca o icoană veche şi uitată. Mă dureau pleoapele în încercarea de a şopti, şi
visul meu de fericire se îndepărta tot mai mult, rătăcind printre aleile cu crini. Se alintau
amintiri pe vântul ce colinda sinistru zgomotul frunzelor uitate în trecut. De teamă, nu
îndrăzneam să privesc noaptea cu farmecele ei şi totuşi, fără să vreau, lumina ce mi se
rătăcise bezmetică prin plete îmi deschise ochii.
Ţintuită în noapte, priveam albastrul îndepărtat al cerului, care îmi fura privirea
omului drag, singurul ce-mi putea elibera sufletul cu gestul de orizont al vorbelor sale.
Recile cuvinte ale întunericului se topeau acum în zarea adâncă a poeziilor
eminesciene, ce uneori îmi schiţau câte un zâmbet. Închideam ochii şi începeam să
hoinăresc, troienită de clipe, prin locurile cele mai dragi amintirii mele, acolo unde, cu
mâinile încleştate şi cu sufletul în ochi, descoperisem lumina. Cânta amintirea fetiţei cu
părul strâns în basmaua norilor, ce pornise să culeagă florile dorinţei ei. Un vis timid,
încredinţat în şoapte stelei deasupra livezii ce strivise între gene o lacrimă veche.
Mi-am dat seama atunci că uitasem în tainica lucire a stelelor toate zâmbetele,
copilăriile, cuvintele toamnei şi umila mea fericire. Şi totuşi...
" Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea? şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult."
Fata cu umbrelă
Câteva minute... Doar câteva minute au fost de ajuns până când zâmbetul gingaş
îi dispăru de pe faţă. Ochii mohorâţi se ascunseră după gene. Vuietul vântului, acum, se
auzea cu şi mai mare intensitate.
16

17. Fiecare pas pe zăpadă îi răscolea şi mai tare neliniştea. Peste tot era pustiu...
niciun picior de om nu vedeai pe străzile întunecate.
Voia să oprească în staţia de autobuz, cu speranţa că poate aşa îşi va mai relaxa
puţin picioarele încordate; însă era prea frig... şi nu făcea decât să îngheţe şi mai mult.
Gerul îi uscase buzele. Acum nici măcar strugurelul nu o mai putea ajuta. Oftând, şi le
cufundă în spatele eşarfei.
Pentru un moment, închise ochii. Liniştea era atât de profundă, încât aveai
impresia că eşti doar tu în lumea aceasta, doar tu... şi vântul. Îşi amintise de vara trecută,
când se trezea cu roua dimineţii pe faţă, când lanurile de grâu o îmbrăţişau cu atâta
ardoare, când aştepta sub cireş ore în şir băiatul din vecini, când lumea nu i se părea atât
de amară. O lacrimă i se strecură printre gene…
Un foşnet o trezi din starea de euforie. Privirea îi alergă în toate părţile. Râse...
- Pff… ca să vezi... era doar o pungă. Cât de absurdă pot fi!…
Ajunse în faţa blocului. Privi în sus. Parcă nu i se mai părea atât de familiar locul
unde odată îşi căuta cu disperare cheile, pentru a nu pierde niciun episod din "Tânăr şi
neliniştit". Acum i se pare o tâmpenie. Privi spre buzunar. Simţi nevoia să-şi mişte
mâna, însă ea nu i se supuse.
Fetiţa de la parter ajunse lângă ea. Nici nu o observase. Îşi căută cheile, până când
scoase un sunet ciudat. Aha, deci îşi uitase cheile la şcoală. Tipic... I se făcuse milă de ea.
Deschise uşa. Fetiţa îi mulţumi zâmbind. Ea… nu îi răspunse. Urcă scările. Ajunse în
faţa uşii. Sentimentul de singurătate se dublă. Nu o aştepta nimeni acasă, nu s-a bucurat
nimeni când a ajuns… Doar un gol apăsător… poate prea mult gol.
Se băgă în patul rece şi mult prea mare pentru o singură persoană; se uită la
pozele lor; îmbrăţişă perna pe care odată au stat amândoi şi încerca să viseze... doar asta
i-a mai rămas. Se întreba rânjind...
- Oare lui îi mai pasă cât de cât de mine, se mai întreabă oare ce face acea fată cu
umbrelă? cum îi merge? Nu cred... altfel ar fi dat un telefon... sau măcar mi-ar fi răspuns
la numeroasele mesaje pe care i le-am trimis...
Trecuseră aproape 10 luni de când totul s-a sfârşit, de când visele au devenit
coşmaruri şi cu toate acestea nu reuşeşte nici acum să se obişnuiască cu absenţa lui, cu
faptul că nu îi mai aparţinea. Şi ce era mai ciudat... încă avea impresia că îi aparţinea lui.
Prietenii, familia, toţi i-au spus că timpul le va vindeca pe toate. Dar ei i se părea
că merge invers. Cu cât trece mai mult timp, cu atât se adâncea mai mult în prăpastie.
Atât de mult l-a iubit... şi încă îl mai iubeşte, cu toate că urăşte faptul că a lăsat-o
singură, că a uitat tot, că a lăsat-o şi şi-a văzut de viaţa lui alături de alte persoane... că
şi-a creat o altă viaţă din care ea nu mai face parte…
"Aşa este mai bine pentru amândoi. Vei vedea!" au fost ultimele lui cuvinte.
Lumina se stinse. Liniştea reapăru.
17

18. Georgiana Creţu (IX D)
„Scriu pentru că îmi place. Îmi exprim altfel gândurile faţă de cei din jur prin creaţii şi
îmi este mult mai uşor să le spun ceva printr-o compunere, şi nu banal.”
Zâmbet veşnic înainte de culcare
Pomeţii uşor încordaţi de frumuseţea zâmbetului suav îi fac faţa să semene
cu o frumoasă floare de mai. Atât de comună, însă atât de deosebită: e unică, e doar a
ei şi nicăieri nu ai mai putea întâlni căldurosul ei zâmbet de vară. Da! Zâmbetul
ei te încălzeşte şi te umple cu energie, emanând toată dragostea pe care ai putea să o
primeşti în cea mai îngheţată împrejurare.
Ochii ei mici, ca două alune strălucitoare, m-au urmărit mereu în
joaca-mi copilărească, îmi priveau alene mişcările zglobii şi îmi vegheau neîncetat
somnul; din cauza aceasta, în timpul zilei dădeau uşoare semne de oboseală. Faţa-i
rotundă, cafenie mă întâmpina în fiecare dimineaţă cu un zâmbet delicat: aşa reuşea să
mă plaseze în basmul meu preferat.
Miros îmbietor de plăcinte aburinde inundă casa, parfumând-o. Mă ridic repede
din pat şi alerg spre bucătărie cu gândul neliniştit că nu mă va lăsa să gust din cauză că
plăcintele sunt încă prea calde. Deschid uşa cu cea mai mare atenţie pentru a nu crea
niciun zgomot: nu e nimeni. Cuptorul deschis cu scopul de a se răci mă atrage cu
nonşalanţă să-i privesc interiorul, doar ca să nu descopăr nimic: pereţii lui negri mă
resping. Dar mă ridic repede când aud chicotitul ei şi mă uit pe masă: acolo erau, acolo
le pune mereu, acolo este locul lor; mă uit din nou la ea şi las ruşinată ochii în podea,
dar nu rezist mai mult de un minut - două şi mă înfig în prima plăcinţică: simt cum
mi se topeşte în gură brânza puţin caldă plină cu zahăr şi cu aluat pufos, şi ascult cu
ochii mari cum îmi spune să am grijă ca nu cumva să fie prea fierbinte, că mă va durea
stomacul sau că îmi voi frige limba. Dar ce tot spune acolo, abia dacă e puţin călduţ!
Aşa îmi petrec toate zilele în timpul vacanţei: în zâmbete şi veselie, în joc şi
joacă, într-o lume de basm. Iar seara, zâmbetul ei de păpădie se pierde printre gene,
se pierde între vis şi realitate, se ascunde pe faţa frumoasei prinţese din poveste. Aşa
va rămâne ea mereu: bunica mea grozavă, plină de mister şi dragoste.
Pasiune pură
E ultima zi de vacanţă! Ah… timpul rece şi grăbit îndeamnă cerul să-şi
plimbe jandarmii cenuşii spre zări întunecate. Cu toate că este ora prânzului,
inspiraţia soarelui este slăbită şi transmite tuturor sentimente triste. De aceea inima îmi
18

19. murmură: „Ah…”.
A trecut o săptămână întreagă de vacanţă, vacanţă după care urmează un nou
semestru şi în care eu ar fi trebuit să deviez de la această lume a materialităţii şi să
visez Abisul verde cu mărginitul ocean al tainelor. Dar deschid ochii şi nu observ
decât abundentul gri al străzilor. E un gri imund care jigneşte profund măreţia,
viaţa, splendoarea, gratitudinea Abisului. Nimeni nu poate fi mai presus, nimeni nu
poate depăşi grandoarea cavalerilor maronii ce au fost încoronaţi cu sublime coroane
diafane, nimeni nu poate să-i depăşească frumuseţea.
Vacanţa s-a dus, iar eu nu mai ştiu ce am făcut în acest interval de timp. De fapt,
mi-aş dori ca atunci când este vacanţă să fie o vreme caldă, aceasta să mă îmbie la
plimbare, să simt atingerea răcoroasă a firelor de iarbă sub tălpile goale şi şoapta
Abisului să mă îmbie la dans. Şoaptă… din nou inima-mi murmură: „Ah…”.
Oricum… cărările necunoscute m-ar fi lăsat să mă pierd şi nu m-aş fi
înspăimântat pentru că pruncii zburători ai naturii m-ar fi îndrumat spre locul
potrivit. Aş fi dorit să simt izul frăţiorilor pământului şi al domnişoarelor îmbrăcate
cu încântătoare rochii de bal. Aş fi dorit să simt în adâncul Abisului mişcarea
misterioasă a ascunşilor şi să mă înfioare cu sălbăticia lor.
„Ah…” a murmurat din nou. Mi-aş fi dorit să am o adevărată vacanţă de
vară, dar acum… Unde eşti, vară? Unde? Acum... unde voi mai rătăci nestingherită?
Valurile de vise se ciocnesc de pielea statornică a stâncilor şi... poc! se sparg, iar eu
rămân singură.
Zeci de hârţoage zac pe biroul abandonat de ieri: am încercat să-l preaslăvesc,
Abisul merită toată atenţia noastră. Dar totul e atât de nemişcat: nici măcar un susur,
niciun cuvânt, niciun sunet: unde ai dispărut, frumoasă uvertură a naturii?
Afară a început petrecerea! Dacă aş spune că îi cunosc pe toţi invitaţii, aş minţi,
dar toţi îmi sunt atât de cunoscuţi! Nu sunt sute, nu sunt mii şi nici milioane: sunt
miliarde, ba chiar mai multe şi mai multe steluţe sclipitoare. Eu mă simt atât de
îndepărtată de această petrecere a naturii!... Aş vrea să merg şi eu, dar nu m-a invitat
nimeni. Cu suflarea sa de gheaţă, cel care goneşte neîncetat croieşte o nouă perdea la
fereastra de la care privesc: încetul cu încetul nu voi mai vedea. „Ah…” a murmurat
din nou. Trebuie să merg şi eu!
Deschid uşa încet: nu cumva să sperii invitaţii. Dansez! Plutesc printre mulţi,
mulţi, mulţi albicioşi. Picioarele mi se mişcă firav în pantofii roşii. Deodată petrecerea
se opreşte: oare este vina mea? Eu am deranjat invitaţii din dansul lor gingaş? Tristă,
mă opresc brusc; rochia albă plutise uşor printre steluţe, dar acum, că petrecerea s-a
oprit şi eu odată cu ea, rochia-mi atârnă peste picioarele palide. Mi-e frig! Cu
picioarele tremurânde mă întorc repejor spre casa călduroasă. Oare de ce atunci când
dansam nu simţeam frigul, care a început să mă cuprindă odată cu subita oprire?...
19

20. Am închis uşa care acum mă desparte de oceanul alb. Mă opresc şi mă uit în jur:
pereţi albi, rochie albă, flori albe, haine albe atârnate într-un cuier gălbui, picioare
palide… pantofi roşii. Sunt atât de roşii pantofii mei, însă nu sunt stridenţi. Două
pete ale pasiunii într-un ocean al purităţii.
De ce zăpada nu e caldă? De ce iarna metamorfozează picături de apă în
steluţe argintate? De ce iarba nu e îngheţată? De ce doar vara lumina închisă în
cercul de aur împrăştie căldură? Pentru că e mai bine să fie rece. Pentru că fiecare
are frumuseţea ei, la vremea ei. Pentru că e bine să o simţi doar răcoroasă. Pentru că
aşa ajunge la noi căldura: doar vara.
Mă îndrept spre fereastră din nou. Aceasta a fost acoperită în întregime de
voalul de gheaţă. O întredeschid şi privesc pe crăpătura subţire, care ar putea să mă
ajute să evadez: un cavaler maroniu, a cărui coroană a fost îndepărtată de monitor;
dar braţele-i înalte, frumos împodobite cu promoroacă stau mândre şi nici nu se mişcă
la atingerea vântului.
Închid fereastra. Mi-e frig, mi-e prea frig. Fără întrebări, fără răspunsuri! Gata! Eu
sunt doar un rătăcitor printre vise şi aşa voi rămâne mereu. „Ah…” a murmurat din
nou. Nu am uitat: visele s-au spart în stânci statornice, dar renasc şi mereu vor renaşte.
Prin ochii altuia
Iar am rămas fără inspiraţie. Nu am mai scris de vreo două săptămâni. Niciodată
nu am ştiut cum să încep. Toate începuturile sau deschiderile mele fie în literatură, fie în
muzică, fie în şah au fost considerate jalnice (doar de mine), cu toate că primeam laude –
bineînţeles, nu pe merit.
Gândurile mele aleargă spre necunoscut; vor să descopere ceva, dar nu reuşesc
de fiecare dată, iar când sunt sigură că ştiu ce vreau îmi abandonez ideile, pentru că
totul ar putea fi considerat de ceilalţi o simplă joacă. Mă tem de părerile celorlalţi şi nu e
corect. Cele mai puternice idei din mintea mea rătăcitoare sunt ameninţate de cuvinte
care aparent sunt simple, dar dacă stai să le interpretezi corect, vor deveni, de fapt, nişte
cuvinte destul de neplăcute. Cu toate că aş fi în stare de sacrificii şi eforturi imense, toate
gândurile mele atârnă de firul de aţă care se sprijină pe consideraţiile celorlalţi. Ce
luctuos!
Dar ce importanţă mai au ceilalţi, şi ce importanţă mai au ideile mele puternice
când sunt în mijlocul naturii? Totul se dărâmă. Stau şi admir verdele copacilor. Nimic
nu mă face mai liniştită decât acest peisaj de un verde pur. Zâmbesc în neştire… câtă
veselie dintr-o simplă privelişte monotonă – cine va trage cu coada ochiului spre mine
va spune că nu sunt în toate minţile, dar ce a văzut? A văzut un copil?... Nu, nu poţi
spune despre cineva atât de mare că este un copil, însă dacă i-ar cunoaşte vârsta…
A văzut un copil destul de mare (totuşi) care a înfruntat n ani de şcoală şi care stă
într-un leagăn, într-o grădină verde plină de viaţă şi zâmbeşte. Zâmbeşte nostalgic? Nu,
20

21. e prea tânără ca să fie nostalgică. Zâmbeşte din mândrie? Nu, faţa îi este prea
copilăroasă. Zâmbeşte căci aşa este starea ei, aşa a zâmbit mereu, i-a rămas întipărită
frenezia infantilă dintotdeauna.
Acel copil sunt eu? Oare chiar sunt eu? Totuşi îl văd din faţă, din lateral…
seamănă cu mine, fizionomic vorbind; nu-mi aduc prea bine aminte cum arăt. Ce
ciudat… nu-mi aduc aminte! Însă sunt eu: aşa îmi dictează subconştientul, aşa îmi
dictează o amintire veche, pe cale de a fi uitată. E îngrozitor că nu-mi aduc aminte:
totuşi - părul uşor blond care fâlfâie datorită mişcărilor zglobii ale leagănului, ochii
visători ce privesc când cerul, când frunzele copacilor, de la care au împrumutat
culoarea şi pomeţii înghesuiţi de zâmbetul prea larg deschis de buzele mici inundate de
rodie, lăsând să se vadă dinţii albicioşi - îmi aduc aminte de fetiţa cea mică şi curajoasă
(nu prea), isteaţă şi descurcăreaţă (nu tocmai). Nostalgia unei amintiri copilăreşti.
Oare are vreo logică? Tocmai am zis că nu e corect!
Privesc în continuare mişcările fine şi le memorez. Mă privesc de la o distanţă
destul de mare, aş vrea să mă apropii, dar nu pot, ceva mă opreşte, toată fiinţa mea
doreşte să mă apropii de mine, să mă explorez, dar ceva din exterior mă opreşte. Încerc
să analizez care sunt obstacolele: nimic material. Dar… ea, adică eu, încerc să ţin
oamenii la distanţă, ca nu cumva să-mi demoralizeze spiritul vesel şi să-mi distrugă
idealurile. Această mentalitate este infailibilă până într-un anumit punct…
Leagănul se opreşte. Ah… cum să vorbesc despre mine, e ciudat: nu mă cunosc şi
numai eu, eul vorbitor, pot să mă văd. Am să vorbesc despre mine adresându-mi mie
pronumele “ea” până voi fi sigură că mă recunosc în totalitate. Ea se află într-un fel de
bulă uriaşă care nu o lasă să-şi dea seama de toate răutăţile şi nedreptăţile ce se petrec în
jurul ei. Bun! Aceasta este doar o simplă presupunere, destul de solidă; voi aştepta să
văd ce se întâmplă, ca mai târziu să-mi adeveresc presupunerea sau să găsesc un alt
mod de a mă apropia, sau mai întâi de a mă face observată.
Leagănul s-a oprit de mult timp şi ea abia acum se hotărăşte să coboare. Nu e
nicio grabă, doar e vacanţă. Păşeşte printre firele lunguieţe de iarbă până ajunge la o
alee simplă, dreaptă. Aceasta este atât de monotonă!; este pregnant faptul că o poţi
parcurge fără nicio dificultate; dar stai un pic! nu e aşa, sunt câteva adâncituri mărunte,
însă urcuşurile importante şi dificile sunt mai dese decât primele. Ea păşeşte naivă spre
prima adâncitură: se împiedică şi cade; nu-i nimic, zâmbeşte în continuare, se ridică şi
pleacă la fel de zglobie cum şi-a început drumul. Acum urmează primul urcuş mai
mare; deja mă trec fiori, iar ea nu-i dă nicio importanţă. L-a trecut uşor, cu toate că era
plin de gropi şi de pietre ascuţite ascunse în spatele unei iluzii optice, iar ea înainta
jucăuşă, sărind de pe un picior pe altul fără să ofere sentimentul de spaimă. Cam pe la
mijlocul drumului apare cel mai înalt deal pe care va trebui să-l urce: se opreşte la
poalele lui, îşi umple plămânii cu aer - inspirându-mi o oarecare reţinere - şi porneşte la
fel de naivă şi nepăsătoare în parcurgerea celui mai periculos drum.
Într-un timp uimitor de scurt ea ajunge sus: se opreşte şi se uită veselă în spate,
nu a fost mult de mers, dar nici nu mai are mult. E uimitor cum a reuşit să se descurce
21

22. până aici, până unde a fost mai greu; de aici drumul este drept aşa cum a fost şi
înainte, într-o uşoară ascensiune (aproape că nu poţi să-ţi dai seama de uimitoarea
uşurinţă a noului drum, o pantă prea lină).
Oare ea la ce se gândeşte? Oare ştie încotro o ia? S-a depărtat prea mult, trebuie
să ţin pasul! Vai! Se apropie sfârşitul drumului. În mişcările ei vesele se recunoaşte
începutul unei oboseli. În sfârşit! după atâta drum… Eu nu mai puteam de mult timp
(începusem să o invidiez).
Nu i-a pierit zâmbetul de pe buze şi îşi ascunde oboseala, însă i-au dispărut
trăsăturile copilăreşti de când era pe leagăn. Faţa ei pare acum mai matură, doar
bucuria infantilă i-a rămas întipărită pe buzele inundate de rodie şi ochii visători
studiază necontenit aleea: vor să se convingă de faptul că aceasta chiar este într-o
uşoară ascensiune.
Pentru mine devine din ce în ce mai greu, însă ea înaintează cu aceeaşi
uşurinţă. Nu mai pot ţine pasul. O ceaţă destul de deasă se apropie sau ea se apropie
de ceaţă; o văd din depărtare: sunt atât de sigură că a obosit, însă nici cea mai mică
mişcare a ei nu dezvăluie acest secret; tace şi îşi continuă drumul până la ceaţă. În
sfârşit - a ajuns acolo, se întoarce şi face cu mâna, dar nu mie, mă uit în jur şi nu e
nimeni, strânge tare ochii şi păşeşte în mister. Am reuşit să-i văd ochii la fel de
visători ca atunci când era în leagăn şi zâmbetul la fel de larg, însă nu era pură
frenezie infantilă, era nostalgie şi mister.
Această ceaţă îmi dă fiori, deci! Cu toată oboseala mea mă întorc pe vârful
ultimului deal. Valea e uşor de străbătut, aşa că ajung repede şi mă aşez în mijlocul
drumului. Până acum nu am observat, pentru că eram absorbită de ea, să o descopăr şi
să-i dibuiesc gândurile, dar acum ştiu de ce zâmbea necontenit: era înconjurată de o
lume veselă, în dreapta un lan de maci, iar în stânga o dumbrăvioară îmbietoare şi
răcoritoare. Ce poate fi mai frumos atunci când străbaţi un drum singuratic şi dificil?
Da! Eu eram, dar viteza cu care am parcurs drumul e uimitoare. A fost un drum
plăcut, însă obositor. Ştiu! Am jucat rolul unui necunoscut. Da! Asta este! Cred că
mi-am dorit atât de mult să văd cum arăt eu pentru cei din jur… şi iată-mă!
Până la urmă tot nu am reuşit să mă fac observată aşa cum voiam eu, încă de la
început. Vaaai! Ce subit s-a înnorat! Macii deja dau semne de moleşeală, iar
dumbrăvioara freamătă, un vânt ciudat răsfoieşte mărginitul verde. Plouă. Plouă
torenţial. Nuuuuu! Era prea frumos şi bine. De ce s-a înnorat? De ce plouă?
Mă ridic speriată şi mă duc din nou spre ceaţă. Ce ar putea fi în spatele ei? Mă
apropii cu paşi repezi şi simt cum mi se strânge stomacul, cum mi se micşorează
inima. Mă opresc în faţa ceţei. Ea de ce a ales acest drum? De ce a intrat în ceaţă?
Dar ce mai contează întrebările acum? Mă uit repede în urmă şi fac cu mâna
ploii, oarecum bucuroasă că scap de ea. Strâng tare ochii şi păşesc în mister.
22

23. Mădălina Crăciunescu (IX E)
„Scriu pentru că în mintea mea dăinuie o lume de cuvinte pe care îmi place să le îmbin în
funcţie de ceea ce simt. Magia cuvântului este o exprimare a gândurilor noastre…
iar eu simt că acestă magie se află în mine!”
Amintirile
Un vis se duce-n amintirea locului de neuitat,
Casa copilăriei stă şi plânge cu ochii întunecaŃi.
Doar statueta mai suspină, râzând din când în când,
Dar stă încremenită cu ochii în pământ.
Copacii grei din curte îmi amintesc cu drag
De anii tinereŃii mele ce au plecat în larg.
Un nor acoperă seninul din universul visurilor mele,
Pe care le-am păstrat cu drag gândindu-mă la ele…
Ajută-mă...
Mă dezamăgeşti, mă pui pe gânduri,
Mă arunci într-o lume lipsită de:
Culoare, zâmbete, fericire, speranŃă
Ci doar:
Întuneric, lacrimi, durere şi multe gânduri negre.
Alerg spre nicăieri...
Vreau să fug.
Am obosit! Mi-e sete!
Dar aici nu e apă, ci doar un râu
De lacrimi. Lacrimi amare...
În lumea asta timpul stă şi nu pot evada.
Ajută-mă...
Dă-mi aripi să zbor
Şi... învaŃă-mă să zbor, căci
Am uitat de dor!
23

24. Alter ego
Demult, între viaţă şi vis mi-am întrebat sufletul
Dacă aripile păsărilor pot atinge porţile Raiului.
Am început involuntar să-mi pun întrebări
Formulate de un « eu » pe care nu-l cunoşteam.
M-am liniştit, privind zborul divin al îngerilor;
Doar ochii mei puerili te puteau vedea,
Lăsând inima în palma Ta, să zbor
Şi doar aripile inocente de copil
Puteau simţi imensa ta iubire…
Dar atunci am uitat inima în palma Ta…
Şi tot de atunci, aripile mele zboară neîncetat.
Doar că sufletul meu de copil mare,
Uită uneori că-i sub Pronia Ta!...
Nevăzutul
Când timpul parcă se opreşte în loc, tu, nevăzutule, tot ce faci este să stai şi
să priveşti prin cioburile de sticlă spartă ce-mi alcătuiesc inima plină de idealuri
pierdute şi regrete, la gândul că nu ştiu ce se petrece în mintea şi în sufletul meu...
Încercând să uit de tot, mă îndrept spre uşa de la ieşire, şi fără să-mi dau
seama, păşesc spre o lume cu totul şi cu totul mirifică.
Cu paşi repezi, pătrund în pădurea ce împrejmuie casa din toate părŃile… Este
seară. Luna - regina nopŃii - îşi face apariŃia pe cerul plin cu mii de stele mici,
asemenea unor făclii aprinse ce se văd în depărtare prin negura întunecată a nopŃii!
Lumina lunii nu mai are niciun efect asupra pământului, din cauza oceanului de nori
negri ce încearcă să lupte cu ea pentru a prelua puterea.
Luna, pentru a-şi apăra teritoriul, aruncă cu mii şi mii de steluŃe ce se aprind
într-o lumină strălucitoare, însă întunericul predomină şi după lupte zadarnice
învinge lumina şi preia controlul asupra lumii!
24

25. În noua lume, cea a întunericului etern, culoarea divină a dispărut; la fel şi tot
ce Ńine de ea: bucuria, iubirea, iertarea, speranŃa, luându-i locul întunericul şi supuşii
acestuia: ura, tristeŃea, deziluzia…
Chinuindu-mă să pătrund cu gândul în această lume, deodată, o lumină
puternică mă orbeşte; în faŃa mea apar două fiinŃe nemaivăzute, sub chipul unor
îngeri. Una dintre ele are părul blond asemenea spicelor de aur, ochii mari şi verzi ca
nişte boabe de smarald ce ard în focul mistuitor al zeului Hefaistos şi este o fată.
Celălalt înger, băiatul, mă priveşte cu nişte ochi mari şi negri ca doi tăciuni aprinşi,
uimit la vederea unui chip uman… ÎnconjuraŃi de lumină, ei se luptă cu întunericul şi-l
doboară, revărsând raze de lumină spre pământ.
Ca prin minune, din toate colŃurile îşi face apariŃia lumina, iar cei doi, la
vederea acesteia, mă privesc şi îmi zâmbesc - un zâmbet cald şi dulce ce ar topi
orice inimă de gheaŃă!
Înmărmurită, păşesc spre ei fericită, cu sufletul plin de speranŃă şi căldură,
şi le mulŃumesc, pentru că datorită lor, în viaŃa mea a apărut o rază de lumină: o ea
cu ajutorul şi datorită căreia problemele şi idealurile ce le credeam imposibil de
realizat au dispărut ca prin minune şi pentru asta nu pot decât să-i mulŃumesc!
Doar pentru ea!
Odată ca niciodată
Trădând nerăbdarea, am risipit doi paşi;
Privind în stânga, mi-am lăsat ochii atraşi
De-un animal ce se-asemăna c-un înger.
Regretând mişcarea, am ales să merg înainte,
Cugetând minciuni, m-am împleticit în cuvinte,
Risipind amintirea, cea rece şi totuşi fierbinte...
SimŃind tăcerea, am ales să nu vorbesc;
Observând durerea, am ales să nu mai privesc;
Desluşind suspine, am ales să nu înŃeleg...
Însă, în sfârşit, basmele de mine le dezleg...
25

26. Andra Baciu (X A)
„Scrisul este un mod de comunicare cu mine însămi; şi totodată scriu, pentru că a reciti
rândurile scrijelite pe hârtie este echivalent cu a mă reîntoarce în timp.”
Fără titlu
Taci! Lasă-mă să ascult Ńipătul amintirilor, permite-mi să evadez din
monotonia zilnică şi să invadez teritoriul fanteziei... Mă scufund într-un ocean de
imagini pentru a recupera fotografiile vechi ale cuvintelor nerostite. Glasul - e mut.
Tu - eşti cea de la care nu ştii la ce să te aştepŃi, cea care pune în aplicare
orice gând, orice năzbâtie ce îi străbate organul numit creier. E de ajuns să te
gândesc şi întregul trup se cutremură de un fior care dezlănŃuie teamă... şi
entuziasm? Mi-e teamă de ce poate cauza bucuria de a-Ńi împlini gândul - cobori sau
urci o treaptă către fericire?
Un handicap a pus stăpânire pe suflet. Îl paralizează. Iar trupul... trupul încă
se scufundă.
Anapoda
łi-am zis cât de mult te urăsc?!
Pentru că îmi faci rău. Pentru că îmi oferi plăcerea de a gusta bucuria doar pentru a
îmi lăsa amarul intervalului de timp măsurat în secunde. Pentru că persoanele pe care le-am
iubit şi le iubesc se află acum cu mult sub paşii noştri. Pentru că pe cei care mai respiră încă, îi
duci departe. Pentru că mă transformi în ceva nociv pentru ceilalŃi şi pentru mine însămi.
Pentru că nu mă laşi să privesc prin ochiul optimismului. Pentru că roşul din camera mea e
doar pentru a estompa întunericul. Pentru că îmi răpeşti toate forŃele atunci când am cea mai
mare nevoie de ele. Pentru că mă aşezi pe cea mai înaltă culme a fericirii doar pentru a mă
îmbrânci în abis. Pentru că îmi ştergi toate ideile. Pentru că nu îmi arăŃi cum să fac bine.
Pentru că îmi spui mereu ce e mai rău. Pentru că mă deziluzionezi. Pentru că faci în aşa fel
încât mereu să am prezent în minte gradul influenŃei tale asupra mea. Pentru că mă laşi să
visez doar ca să îmi arăŃi cât de stupide sunt visele mele şi că oricât de mult m-aş strădui, nu
îmi voi atinge idealurile niciodată. Pentru că mă faci să mă prăbuşesc chiar şi atunci când ştiu
că m-aş putea descurca. Pentru că evidenŃiezi mereu atuurile celorlalŃi. Pentru că ceea ce
pentru altcineva e o calitate, pentru mine e un defect. Pentru că mă faci să cred că te iubesc
uneori doar ca să îmi arăŃi cât de mult mă pot înşela. Pentru că nu te înŃeleg. Pentru că nu
desluşesc ce vrei de la mine. Pentru că vrei să mă faci puternică, arătându-mi cât sunt de
slabă. Pentru că pui mereu defectul înaintea calităŃii. Pentru că dacă sesizezi ceva bun la mine,
îmi arăŃi imediat că nu e suficient. Pentru că mă faci să îmi doresc mai mult, doar ca să îmi
arăŃi că nu voi avea niciodată. Pentru că prin toate acestea îmi eşti cel mai bun prieten!
26

27. Urât
Of, tu copil, nu te-ai săturat să fii în umbra celorlalţi? Nu te deranjează să
realizezi că singur nu mai eşti capabil nici de cel mai mărunt lucru? Nu te-ai săturat să
oftezi în orice moment?
Unde ţi-e puterea de care dădeai cândva dovadă? Unde-ţi sunt sentimentele
frumoase nutrite faţă de oricine trecea pe stradă? De unde a apărut dintr-odată atâta
stângăcie, atâta invidie, atât dispreţ?
Poate că viaţa e responsabilă, poate că aşa trebuie să fii pentru a reuşi într-o lume
ca asta... Dar totuşi... Tu - vârstă fragedă, tu - inocenţă, tu - bucurie, tu - zâmbet,
tu - imaginaţie, tu - puritate , tu - frumuseţe, cum aţi permis una ca asta?!
Iubitul meu iubit,
Vreau să îŃi scriu, deşi nu ştiu cu exactitate ce, dar aşa parcă te simt mai
aproape... Mă simt straniu, dar - într-un mod surprinzător - plăcut.
Perdeaua e trasă, iar geamul e deschis - razele lunii pătrund jucăuşe în cameră,
creând un ambient plăcut. Aerul rece, curat, mă învigorează. Florile de la geam surâd.
Muzica cântă. Ceasul ticăie. Vântul poartă şoaptele de afară până aici... Nu poartă,
oare, şi gândurile mele către tine?
A încetat pentru o clipă muzica, iar greierii se fac auziŃi.
Afară e atât de fermecător... razele lunii scaldă oraşul... vântul clatină foarte
puŃin frunzele şi crengile copacilor, realizând un freamăt îmbietor... iar greierii le cântă
tuturor îndrăgostiŃilor care se plimbă de mână sau care au poposit undeva, pe o bancă.
Dar... astă-seară nu ne numărăm şi noi printre aceia care încă o dată îşi
mărturisesc infinita dragoste... nu privim luna, nu păşim molcom pe străzile pustii, nu ne
împreunăm trupurile într-o sublimă îmbrăŃişare... Nici măcar nu ne contrazicem. Nici nu
ne vedem. Nici nu ne auzim…
A ta iubită.
27

28. Justina Sava (X D)
„Scrisul este un mod de a mă exterioriza, un mod în care pot vorbi cu mine însămi:
mă pot consola sau critica. Scrisul este o metaforă a vieţii de zi cu zi,
pe care fiecare o maschează în cuvinte şi rime frumoase.”
Drum paralel
- O oră nu îŃi va fi de-ajuns
Să ştii tot ce-am avut de spus.
Tu vei auzi, dar nu vei asculta -
Doar melodia gândului va cânta.
- O săptămână nu îmi va fi de ajuns
Să-Ńi spun « adio! » cu sufletul meu răpus.
Căci tu vei fi demult pe aripile vântului,
Plutind după norii înceŃoşaŃi ai timpului.
- Un secol stă pe ale noastre urme,
Un secol de privit în ale valurilor spume.
Muritori de-am fi… o, cât de mult ne-am mai iubi!
Dar e imposibil, tu o ştii prea bine şi aşa mereu vom dăinui.
Tu-mi spui « noapte bună » iar eu « bună dimineaŃa »
Aşa vom fi mereu, iubirea mea măreaŃă !
Dar viaŃa are nesfârşite coridoare…
Când eu sunt Luna şi tu Soare.
Cuvânt
De-aş aduna într-un cuvânt Gravat în adâncul fiecărei stele
Tot ce înseamnă fericire, Tu, năprasnic dor sfâşietor
Nu ar exista ceva mai sfânt Eşti de asemenea povestea vieţii mele:
De-a pururea aducător de nemurire. Trecut, prezent şi viitor.
28

29. Născut din flăcări mistuitoare, Şi-am adunat într-un cuvânt
Rămâi singurul lucru viu într-o lume Tot ce înseamnă fericire.
moartă, Ah! Ai venit, purtat de vânt,
Furat şi adus în epoci trecătoare, A mea veşnică « Iubire ».
Modul meu de evadare, unica poartă.
Şi e sfârşit
Ce-a fost între noi, demult a pierit -
Sentimentul, prietenia… au murit.
Eram două suflete necunoscute,
Două Ńeluri neîmplinite.
Toate clipele petrecute s-au dat uitării
Amintirile s-au pierdut şi ele din cauza disperării.
IndiferenŃa îşi face loc treptat;
O lacrimă îmi spune: « S-a terminat ! »
Trec luni şi noi nu ne vorbim,
Parcă a trecut o eternitate ! Totuşi nu îndrăznim -
E atât de greu, atât de ciudat !
O secundă ne-am privit în ochi şi timpul a stat.
Lacrimi curg şiroaie văzând totul greşit
Iar timpul stă, durere cerşind.
Aş vrea să priveşti la mine, aş vrea să priveşti înapoi,
Dar praful s-a aşternut pe pustiul dintre noi…
29

30. Ana-Maria Ghiurţu (X D)
„Scriu pentru că aceasta este unica mea modalitate de a-mi exprima sentimentele,
de a-mi descătuşa inima şi de a da frâu liber imaginaţiei. Scriu pentru că
sufletul mi-o cere şi pentru că îmi place.”
Diamantul Roşu
Există pentru mine o lume paralelă, diferită de cea în care trăiesc. Există un
univers al meu în care îmi recapăt echilibrul sufletesc şi în care dobândesc întotdeauna o
nouă identitate, o nouă personalitate, o nouă mască pe care o port în acest spaţiu
nemărginit. Şi pun pariu că nimeni nu ar bănui că portalul către această lume
misterioasă este chiar o bibliotecă.
Însă atracţia neobişnuită faţă de acest univers al cărţilor a crescut pe măsură ce
sufletul meu se tulbura din ce în ce mai mult. Intuiţia mea care niciodată nu a dat greş,
îmi dădea de înţeles că biblioteca pe care o admiram atât de mult nu era una obişnuită şi
aceste gânduri îl includeau şi pe bibliotecarul în vârstă ce mereu afişează un zâmbet
straniu întipărit pe o faţă uscăţivă şi ridată de trecerea unor ani grei, încărcaţi de praful
cărţilor vechi, dar şi pe cele două adolescente care îl ajută întotdeauna la ordonarea
cărţilor pe rafturi şi îndeplinesc restul responsabilităţilor la care un biet bibliotecar
bătrân nu le mai poate face faţă.
În ciuda acestei presimţiri pe care am pus-o pe seama epuizării şcolare, am mers
în continuare la bibliotecă, să pătrund, aşa cum am mai spus, în universul magic al
cărţilor. Fără să bănuiesc, această pasiune pentru spaţiul liniştit în care poveştile de tot
felul sălăşluiau, mi-a oferit o experienţă greu de uitat. Era o zi obişnuită, banală chiar,
însă vremea nefavorabilă mă făcea să cred că acea zi avea să se termine prost. Ca de
obicei, după şcoală am decis să trec pe la biblioteca unde obişnuiam să mă destind citind
o carte bună, cu a cărei personaj principal îmi plăcea să mă identific. La o măsuţă veche
de stejar stătea acelaşi bătrânel simpatic, care la vederea mea schiţă zâmbetul său
specific. L-am salutat atât pe el, cât şi pe cele două fete a căror privire îmi transmitea un
sentiment dubios. Înainte de a mă îndrepta către rafturile încărcate cu volume aparte,
bibliotecarul mi-a făcut un semn scurt cu mâna şi mi-a şoptit:
- Domnişoară, aţi putea să puneţi această carte pe ultimul raft de la fereastră, vă
rog? Şi în timp ce rostea această rugăminte îmi înmână o carte veche, cu o copertă
groasă, argintie şi ruptă la colţuri, ce avea desenată un simbol necunoscut mie.
Am luat-o şi m-am îndreptat către raftul indicat de degetul arătător al bătrânului.
Curiozitatea m-a îndemnat să deschid cartea şi să descopăr motivul pentru care inima
30

31. mea bătea în piept într-un mod demenţial încă din momentul în care am văzut semnul
de pe copertă. O suflare puternică a vântului venit pe fereastra deschisă răsfoi rapid
paginile cărţii şi apoi se opri la fel de brusc cum a început. Am privit speriată către
fereastra în care luna argintie se încadra asemenea unui tablou, apoi mi-am îndreptat
privirea către ultima pagină a cărţii bizare. Pe foaia îngălbenită de timp erau desenate
trei fete în dreptul cărora se aflau trei animale ciudate, desprinse parcă dintr-un basm.
În mijlocul paginii era o piatră roşie, dedesubt era un cavaler în armură neagră şi
deasupra era desenat chipul unui bătrân ce semăna izbitor cu cel al bibliotecarului. Am
rămas şocată şi am aruncat o privire asupra bătrânului bibliotecar care, din nefericire,
îmi surprinsese deja privirea întrebătoare.
- În sfârşit ai aflat! se auzi o voce venită din întuneric. Şi presupun că ştii şi ce
trebuie să căutăm, nu-i aşa?
Uşor, uşor am reuşit să disting două siluete ce se îndreptau către lumina oarbă a
neoanelor din tavan: erau cele două fete!
- Nu înţeleg... Ce vrei să spui? am întrebat cu voce scăzută în timp ce ochii mei
alergau de la bibliotecar la cele două şi invers. Cine să caute ce? am continuat să întreb.
- Eşti mai grea de cap decât ne imaginam. Am crezut că desenele sunt suficient de
clare pentru tine, dar se pare că nu e deloc aşa! O să găsim piatra poate pe lumea
cealaltă, când întreaga planetă va fi distrusă!
- E suficient, fetelor! interveni bătrânul care se apropia cu paşi mărunţi, dar fermi
către mine. Ascultă, îmi spuse el pe un ton blând, soarta planetei e în mâinile voastre!
Voi trei trebuie să găsiţi Diamantul Roşu până la următorul apus de soare şi bineînţeles,
înaintea aşa-numitului „Cavaler”. Magia se transmite din generaţie în generaţie şi odată
cu ea şi o responsabilitate imensă. E vital ca voi, fetelor, să găsiţi piatra şi să împiedicaţi
o astfel de tragedie. Acum ai înţeles?
Cu zeci de cuvinte răsunând în mintea mea am reuşit să murmur un „Aha…”,
după care, dezmeticindu-mă mai bine, mi-am aruncat privirea asupra paginii cu
desenele ciudate şi am întrebat pe nerăsuflate:
- Şi ce-i cu animalele astea? Şi parcă cavalerii sunt buni, nu răi şi următorul apus
de soare nu e mâine?
Bătrânul, cu o răbdare admirabilă, îmi răspunse parcă cu mai multă căldură decât
data trecută.
- Fiecare dintre voi are în stăpânire unul dintre cele trei animale mitologice:
grifonul, inorogul şi pasărea de foc. Cu ajutorul amuletelor magice le veţi putea invoca
la nevoie. Şi într-adevăr, următorul apus este mâine. Grăbiţi-vă!
Le-am privit pe cele două fete, Elena şi Adela, care mi-au zâmbit prieteneşte şi
mi-au oferit un medalion cu o piatră portocalie, strălucitoare, pe care ochii mei o
cercetau meticulos. Medalioanele celor două noi prietene aveau o piatră albastră şi una
verde, fiecare răspândind în jur o lumină plăcută.
31

32. - Ar fi timpul să începem căutările, nu credeţi? spuse Adela pe un ton hotărât.
- Da, aşa este! aprobă Elena. Cred că acum suntem toate trei pregătite! Să
mergem!
Afară, aerul rece al nopţii ne-a izbit din plin, risipind astfel atmosfera antică a
bibliotecii. Trebuia să acoperim o arie destul de largă a oraşului în căutarea Diamantului
Roşu care, după cum au aflat fetele, se afla pe acolo undeva. Elena a sugerat invocarea
creaturilor pentru a economisi timp şi energie, aşa că imediat cele două, familiarizate
deja cu acest ritual magic, şi-au chemat în ajutor fiinţele fantastice. Astfel, lumina
puternică a pietrei verzi, piatra Adelei, a scos la iveală o făptură înaripată, cu trup
leonin, cu cap şi aripi puternice de vultur - grifonul. Din lumina pietrei albastre şi-a
făcut apariţia o creatură splendidă la care visasem în perioada copilăriei mele naive - un
cal alb, puternic şi frumos, cu un strălucitor corn în mijlocul frunţii, simbol al purităţii şi
al dreptăţii. Acest animal cu puteri supranaturale nu era altceva decât un superb inorog.
Era şi rândul meu. Am simţit brusc cum o căldură îmi învăluia întreg trupul, iar
strălucirea pietrei portocalii devena din ce în ce mai intensă. Nu era greu de ghicit ce
creatură mitologică îmi revenea: Pasărea de Foc - o pasăre extraordinară, cu penele
strălucitoare ca aurul şi cu o privire scânteietoare, în care parcă întreaga lumină a lumii
era adunată.
Toată noaptea am căutat în zbor, dar şi pe jos, Diamantul Roşu, însă efortul
depus a fost în zadar. În zorii celei de-a doua zi am reînceput căutările, însă, din nou,
fără niciun rezultat. Bătrânul bibliotecar ne încuraja mereu şi avea grijă să ne
reamintească ceea ce se va întâmpla cu lumea noastră dacă vom da greş. Mai erau doar
două ore până la apusul soarelui. Eram epuizate, lipsite de orice forţă pentru a mai
continua. Chiar când credeam că nu mai avea niciun rost să mergem înainte, o
scânteiere vie se zări în vârful celei mai înalte clădiri a oraşului. Speranţa s-a reaprins în
sufletele noastre şi cu cât ne apropiam mai mult de acoperişul clădirii, cu atât mai bine
puteam distinge culoarea sângerie a pietrei.
Brusc, chiar în faţa Diamantului apăru un balaur cu şapte capete, pe spatele
căruia se afla rivalul bătrânului bibliotecar - Cavalerul. Cerul se întunecă deodată, nori
negri şi ameninţători adunându-se deasupra oraşului. Balaurul cel fioros, cu solzii
ascuţiţi şi rezistenţi care formau parcă o armură de fier, putea controla norii de furtună
care ne împiedicau să acţionăm aşa cum ne-am propus la început, dar cu ajutorul unui
plan de rezervă, am reuşit să ne combinăm puterile aşa încât să-l putem învinge pe
aprigul Cavaler al Întunericului.
Lucrând în echipă am luat Diamantul Roşu, salvând întreaga planetă de la un
sfârşit tragic. I-am încredinţat bătrânului piatra cea roşie, iar medalioanele noastre s-au
frânt în mii de bucăţi, lăsând în urma lor o pulbere aurie ca de stele.
După această aventură, am revenit la vechile obiceiuri, însă pregătite oricând de o
nouă provocare magică!
32

33. Mădălina Stan (X D)
“Scriu pentru că unele sentimente cer să fie exteriorizate, pentru că natura cere să fie
contemplată în tablouri mute pictate pe foi dictando. Când întreaga lume e umplută de ură
şi invidie, simt nevoia să îmi creez o lume mai bună... reuşind acest lucru doar prin
„pictarea” unor poezii ce sunt de fapt oglinda a ceea ce simt și trăiesc.”
Şi azi... Distrus
Am cutreierat pământul să te găsesc, Am alergat pierdută în uimire,
Să mi te desenez pe-o frunză, Precum un suflet strangulat, dar viu
Să-mi amintesc de tine şi de noi, Şi-am vrut ca să mă pierd în nemurire,
De vremuri vechi, de pomii trişti şi goi. În al pământului veşnic sicriu.
Am căutat prin al nucleului pământ
Dar tu... urâtă creatură,
Şi-am plâns pentru al frumuseţii vânt…
M-ai prins în al frumosului tărâm
Şi am crezut în a ta semnătură
Şi tu nu erai nici în rai, şi nici în iad,
Vrând ca pe veci lumea să o dărâm.
Nici în urât, nici în iubire, nici în vad.
Şi ce am făcut eu ca să vă distrug?
Şi-am alergat prin lanuri de neştire
Am colorat păpuşi pe garduri de cristal;
Şi-am vrut ca să te pierd prin roua de
Eu v-am creat şi am ajuns să vă alung,
iubire,
Să vă sfărâm al sufletului har,
Dar n-am făcut decât să las urme de
mâhnire Să vă ucid brutal...
În a noastră eternă şi frumoasă amintire.
Declaraţie
Aş spune STOP oricând cuvintelor Aş spune STOP întregii lumi pentru tine
Pentru-a putea să le culeg pe toate. Căci nu mi-ar păsa de consecinţe,
Aş spune STOP mereu şi stelelor Şi un întreg univers ţi-aş putea obţine
Pentru-a putea de pe cer a le scoate. Căci sufletul meu de tine aparţine.
Aş spune STOP fără ezitare timpului Aş face orice să-ţi demonstrez
Pentru-a putea s-adun tot ce-a rămas, Că tu pentru mine eşti ca un Crez,
Şi-un mulţumesc aş spune cerului Că te iubesc nespus şi necondiţionat
Căci sunt al tău micuţ urmaş. Şi că fără tine viaţa ar fi un calvar
intenţionat.
33

34. Nedefinit
Dar ce rost mai are să pictezi
Pereţi prea reci ca să zâmbească?
Am început ca un copil să mă tot mir. E mai simplu să abandonezi
Am început ca un străin să tot admir.
Un colţ care nu va putea să înflorească.
Am început ca o mamă să tot iubesc
Şi ca un zevzec am început să greşesc.
Şi… mă caut de-o eternitate Sfaturi pentru pici!
Într-un ocean ticsit de cuvinte,
Şi nici acum nu-mi pot aduce aminte
De ce mă tot oglindesc în ambiguitate. Sfaturi pentru pici mai mici,
Cu nasuri ude de furnici,
Mă uit în jur şi gâdil slove moarte Cu ochişorii de bomboane
Într-o lume lipsită de gânduri curate. Şi părul pictat de castane.
Încerc să ucid sentimente vinovate,
Căci iubirile mele trec neobservate. Când va fi frumos afară,
Să cântaţi lin din vioară,
Şi am tot încercat… dar am eşuat, Când pe cer soare va fi,
Am greşit reŃeta unui vis neîmplinit. Dulce să-l dăruiţi inimii.
Să nu plângeţi niciodată!
Târziu.. Căci veţi avea şanse şi altădată.
. Să fiţi veseli orice-ar fi
Şi să uitaţi de grijile vremii.
Ah... cât chin şi suspin,
Câtă ură şi ranchiună Voi, pitici mai mari puţin
Adunate toate într-un suflet Nu uitaţi să fiţi copii,
Schingiuit şi neprihănit... Căci în anii care vin,
Veţi fi năpădiţi de griji.
Nu mai există refugiu pentru el;
S-au stins toate speranţele Tuturora eu vă spun
Şi au fugit până şi astrele Să nu uităm să fim buni
De pe un cer cândva mai vesel. Să ne iubim reciproc
Căci aşa vom avea şi noroc.
S-au speriat cuvintele şi... au ţipat.
Pici mai mari şi pici mai mici
De ce totuşi aşa repede au evadat?
Să ţineţi minte ce e scris aici,
Să nu uitaţi în veci să zâmbiţi
Ce lume ciudată şi întortocheată,
Şi-n pace veşnic să trăiţi.
Câtă ceaţă şi umezeală
Într-o ţară ce pare neschimbată.
34

35. Dorina Anton (X D)
„Scriu pentru că îmi place; trăiesc prin asta, mă exteriorizez şi detensionez.”
Aş vrea
Aş vrea să fiu un crin Aş vrea să fiu un vis,
MicuŃ, alb, dulce, Oricare, nu contează,
O floare pură, Atât timp cât crezi în mine
Nepătată, Îmi e de-ajuns,
Neştiutoare, De-ajuns pentru amândoi.
Şi cu toate astea, ameŃitoare.
Aş vrea să fiu o idilă,
Aş vrea să fiu o lalea, Ceva dulce, copilăresc,
Sau nu, mai bine un ghiocel; Ceva romantic, dar nu patetic,
Ceva prevestitor, Ceva puternic, plin de pasiune,
Ceva simbolic, Ceva firesc.
Ceva idilic.
Aş vrea să vă pot spune ceva,
Aş vrea să fiu un călugăr, Dar mi-e teamă
Singur în pustiu, Şi ruşine
Nestingherit, C-aş putea, domnilor,
Neştiut de nimeni, Să vă jignesc.
Doar eu şi cu mine. Oricum, vă mulŃumesc.
Şi crede-mă, îmi place Doi străini
Zi monotonă.
E departe chemarea mea. Aceeaşi bancă.
E departe răsuflarea noastră. Ea se aşează,
E departe lumea; El o îmbrăŃişează.
Suntem departe noi. Doi străini,
Şi crede-mă, îmi place. Subiect monoton
Pe un fundal tomnatic.
35