2. Cine este Omul frumos?
„‟A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o
lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume
confuza, pe care, iată, o gustam din plin, ce provocare
extraordinară! Lumea de azi se găseste într-un continuu proces
de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o
amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei
lumi schilodite, aflată în plină ofensivă.
Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută
a umanitatii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul
Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în
cădere definitivă.
De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este
să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul
Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă
este omul eficient‟‟. (Dan Puric, Despre Omul frumos)
3. E extraordinar câtă presiune se pune pe
fete pentru a ''arăta bine''! De parcă toate
fetele ar fi urâte şi ar avea nevoie de ceva în
plus care să le dea frumuseţe! Total
neadevărat! Nu există fete urâte!
Orice femeie e liberă să se machieze, să
folosească n produse de îngrijire sau de
înfrumuseţare, şi nu am să vin eu acum să
spun ‘’nu te vopsi, nu te ruja, nu te machia’’
pentru că e posibil să n-aibă nici un efect.
Însă balanţa nu e corect echilibrată, şi e
nevoie să ştim si că:
’’Orice femeie e liberă să nu se machieze,
orice femeie e liberă să se simtă bine cu
chipul pe care i l-a dat Dumnezeu şi să nu
simtă nevoia impusă de cineva din
exterior de a corectalucrarea lui
Dumnezeu. Dumnezeu nu ratează!’’
4. "Cel caruia nu i s-a spus ca e frumos, nu a fost iubit/ nu a
simtit iubire din partea celor din jur"
Recunosc, m-a preocupat mult timp tema aceasta a
frumuseţii şi răspunsul l-am aflat când maica Siluana mi-a
răspuns la un moment dat că cel căruia nu i-a spus
nimeni că e frumos, nu a fost iubit.
Am putea spune atunci, ca persoana care simte nevoia
sa se machieze/vopseasca, o face din dorinta de a fi
iubită (pentru ca s-a facut frumoasă, deci merită iubire),
de a fi acceptată. Dar aceea e iubire condiţionată iar
Dumnezeu ne da iubire neconditionata iar cine o afla pe
aceasta, nu mai are nevoie de "masti".
Dacă am simti iubirea Lui nu am avea nevoie de nimic
5. .
Există un club exclusivist despre
care se vorbeşte mai mult sau
mai puţin direct. Să vorbim un
pic despre acesta!
6. Există machiaj de primavara, machiaj de vara,
machiajul anilor `80, machiaj de seară,
machiaj în funcţie de forma feţei (pătrată,
rotunda, triunghiulară, ovală), machiaj pentru
fetele care poartă ochelari, machiaj “bedroom
eyes”, machiajul “ochi de pisică”, machiaj
glamour, clasic de diva de la Hollywood, sau
de diva de la Bollywood sau machiaj exotic, cu
multe culori, în stil arabic, machiaj în funcţie
de culoarea părului, pentru blonde, roşcate,
brunete, şatene. Există machiaj excentric,
machiaj de seara dar si un machiaj “cuminte”
de zi, machiaj de revelion, machiaj de
mireasă, machiaj pentru orice alt eveniment.
7. Exista retete pentru un “ten perfect”,
pentru a corecta “natura”, pentru a
avea “buze mai pline” sau pentru a le
“subtia”, dupa caz, machiaj pentru
a corecta forma ochilor, pentru a avea
o linie perfecta a sprâncenelor. Pentru
machiaj este nevoie mai întai de o
baza de machiaj care consta in
folosirea altor produse, cum ar fi:
creme hidratanta, etc. Pentru un
machiaj ai nevoie sa stii cum sa aplici
rimelul, cum sa dai contr buzelor, cum
sa aplici tusul de ochi si cum sa aplici
fondul de ten. Ai nevoie de timp, nu
glumă. Sigur, asta nu e tot. Şi toate
acestea pentru ce?
8. Lumea spune prin vocea revistelor de profil (citite de foarte
multe fetiţe si femei): "trebuiesa ai rujul asta, daca vrei sa fii
iubita", "trebuie sa folosesti parfumul asta, fardul asta, lacul,
daca vrei sa fii frumoasa si remarcata". Acesta este Clubul
exclusivist. Pentru a intra în clubul acesta e nevoie de...şi aici
urmează tot ceea ce ţine de întreţinerea şi achiziţionarea de
cosmetice. Da...lumea e o mare adâncă în care aproape toţi
cântă şi dansează după cum li se spune în clubul exclusivist.
9. Totuşi, chiar aşa să fie? Nimeni nu se va uita
la un chip dacă nu este cosmetizat? Atunci nu
merită să pierzi timpul cu oameni care nu te
acceptă aşa cum eşti.
Fiecare culoare pusă pe ochi sau pe buze,
fiecare vopsea din par e o rană...sau o teamă
de ceva, o frica.
Frica de a nu fi în rând cu lumea. Frica de a
nu fi perfectă. Frica de...Cine ştie?
De ce să fii în rând cu lumea? Nimeni nu mai
vrea să fie unic? Ei bine, e cam plicitisitor să
vezi peste tot acelaşi lucru.
10. Dumnezeu nu greşeşte când creează oameni!
Am început să întreb câţiva tineri ce cred ei
despre fetele care se machiază şi am început
chiar cu fratele meu. Mi-a zis ca... depinde de
fată, în fine, tot întrebându-l, mi-a spus că
baieţii se uită la o fată machiată pentru că e
ceva "anormal", mai ales dacă se machiaza
exagerat. Dacă am ajuns să ne placă ceea ce
este nefiresc, anormal, atunci avem o
problemă. Dacă am ajuns să ne transformăm în
altceva decât ceea ce suntem, ne-am pierdut
pe noi înşine.
11. Când Dumnezeu ne-a creat în pântecele mamei care a dat mâna cu
El la naşterea noastră, El ne-a dat o formă a feţei, o culoare a
ochilor, o nuanţă a părului, un chip şi un trup cu caracteristici unice.
Încă dinainte de a ne naşte, Dumnezeu a pus în fiecare dintre noi
ceea ce este mai frumos pentru noi. Cine a făcut aceasta? Cel care
ne iubeşte şi ne cunoaşte cum noi nici nu ne putem închipui.
Se trezeşte cineva să spună: „‟nu-mi plac ochii mei albaştri, îi vreau
verzi‟‟ sau „‟nu-mi place părul meu negru, vreau să fiu blondă‟‟ sau
„‟trebuie să mai slăbesc 10 kg ca să fiu plăcută‟‟, etc. Plăcută cui?
Pentru cine sau pentru ce să fii plăcută? Dumnezeu nu greşeşte
când creează oameni!
12. N-a greşit când ne-a creat şatene, blonde, roşcate, cu o
anumită înălţime şi o anumită culoare a ochilor! N-a greşit
când te-a făcut pe tine sau pe oricine altcineva. Chiar şi un
defect fizic (real sau închipuit doar) este tot o calitate, chiar
dacă acum nu observăm, mai devreme sau mai târziu vom
vedea că aşa este şi ne vom bucura pentru el, îi vom da
slavă lui Dumnezeu pentru asta. Poate prin acel „‟defect‟‟
Dumnezeu ne-a păzit de un mare rău, poate chiar de
distrugerea sufletească.
Ce bine că Dumnezeu ne-a creat diferiţi! Ce bine că
Dumnezeu ne-a făcut unici!
Complexele vin din neacceptatea de sine, din dorinţa de a
fi altcineva. Şi atunci putrăm măşti din dorinţa de a fi plăcuţi
de toată lumea.
Ei bine, hai să ne trezim şi să privim realitatea în faţă. Nu
suntem plăcuţi de toată lumea şi ce bine că e aşa! Nu
glumesc, vorbesc serios. Nici Hristos n-a fost iubit de toată
lumea. Unii l-au urât de moarte şi căutau să-l ucidă cu
orice preţ.
Dar noi, că suntem oameni cu păcate, să ne aşteptăm să
fim iubiţi şi plăcuţi de toţi?
13. Blândeţea, delicateţea, bunul-simţ, umorul,
inteligenţa fină, simplitatea şi firescul îl fac
pe un om frumos. Şi dacă nu le avem pe
acestea, să nu ne pierdem nădejdea.
Dumnezeu îl face pe om frumos.
Păcatul îl urâţeşte pe om, dar harul îl face
frumos, spune Sfântul Siluan. Păcatul
urâţeşte chipul creat de Dumnezeu, nu
altceva. Oricâte produse cosmetice am folosi
pentru a ne acoperi aşa-zisele imperfecţiuni,
nu facem decât să acoperim o rană cu un
plasture fără să o curăţăm. Iar păcatul nu se
curăţă, nu se şterge cu orice fel de
demachiant. Există un demachiantul
universal care spală tot, curaţă tot, iartă tot,
iubeşte tot şi la care se ajunge când omul se
apropie de Hristos. E Taina Spovedaniei.
14. Contează ce spune lumea sau contează
cum e sufletul omului în faţa lui
Dumnezeu?
Nu există om urât, oricât de
nesimetrică ar fi faţa lui sau oricât de
multe defecte fizice ar avea! Nu în asta
stă frumuseţea.
Am întâlnit oameni frumoşi la prima
vedere, parfumaţi cu de toate, dar care
atunci când au deschis gura să
vorbească n-au mai fost frumoşi. Deloc.
Dar am întâlnit şi oameni care nu
păreau a avea o anume frumuseţe,
simpli, nu te atrăgeau la prima vedere,
dar care atunci când au început să
vorbească s-au dovedit a fi cei mai
frumoşi oameni de pe pământ.
15. Să aflăm cum scapă tinerii de complexele de inferioritate fizică.
Este o temă esenţială pentru că în general tinerii care nu se
consideră frumoşi suferă destul de mult, le vin până si gânduri
de sinucidere. Cum să faci să te poţi accepta pe tine aşa cum
eşti?
16. Un răspuns din partea Maicii Siluana care este foarte apropiată de
problemele cu care se confruntă tinerii din ziua de azi.
‘’Cândva, un tânăr student era foarte complexat: I se părea că e urât.
Apoi şi-a lăsat barbă şi i s-a părut că era mai frumos. Înainte se lupta
să “compenseze” cu ceva acest aspect: cum să fie el mereu primul:
cel mai deştept, cel mai grozav. Zicea că până si pe stradă mergea
mereu repede şi urmărea să fie înaintea celorlalţi. Atunci am vorbit cu
el, ne-am rugat împreună şi am zis aşa: “Eu te vad frumos şi nu sunt
oarbă”. “Da, dar ceilalţi toţi îmi spun că sunt urât, si mama si tata, si
fetele si eu mă uit in oglindă si mă văd urât! Eu cred că
dumneavoastră nu vedeţi bine!”. I-am zis: “Hai să pornim de la ideea
că ei nu vad bine si tu nu vezi bine, iar eu văd bine. Zi aşa: Doamne,
Iisuse Hristoase, daca Tu m-ai făcut aşa, Tu Te-ai gândit la ceva si ştii
cum sunt. Si tu îmi fagaduiesti mie, aşa cum sunt, Bucuria Ta.
Înseamnă ca se poate, ca bucuria nu depinde de forma nasului
meu…! Si eu ce vreau de fapt? Sa fiu frumos sau sa fiu bucuros?
17. Si vei afla ca soluţia nu este nu ştiu ce operaţie estetica,
ci Duhul Sfânt, care atunci când va străluci printr-un nas
borcănat o sa-l facă de toata frumuseţea! Pentru ca
urâţenia este sufleteasca. Invidia ca nu-s frumos ca
ceilalţi mă face şi mai urât.” Atunci, el a invatat sa se
accepte aşa cum este, L-a chemat pe Mântuitorul să-l
facă să-şi vadă frumuseţea care era numai a lui. După o
vreme vine plin de bucurie la mine şi-mi spune: “Ai avut
dreptate. Cred ca-s frumos. Cea mai frumoasa fata de la
A.S.E. mă place. Si aceasta fata, soţia lui de acum si
mama celor doi copilaşi ai lor, a zis: “Bărbatul meu e cel
mai frumos”. Eu chiar am întrebat-o: “Tu chiar crezi? Nu
vezi ca-i cam urâţel?” Zice: “Nu e! Aşa mi l-a făcut
Dumnezeu ca să nu mi-l fure alte fete! E frumos cu
adevărat!”.
18. Frumuseţea nu tine de circumstanţe
exterioare. Timiditatea si complexele ne
vin din neacceptarea de sine, din faptul ca
vrem sa fim după tipare exterioare. Noi
suntem un vas in care Dumnezeu vrea sa
pună sfinţenia Lui. Sfinţenia lui Dumnezeu
încape in aceste vase de lut. Cheamă-l pe
Dumnezeu, lucrează poruncile, umple-te
de har si vei fi desavarsit! Cere-i lui
Dumnezeu sa-ti vindece complexele si,
mai ales, roagă-te si lasă-te de tot ce-ai
făcut rău ca sa-ti compensezi complexele.
19. Când suntem nefericiţi, nu vrem sa suferim. Când suntem uraţi nu vrem sa
suferim si ne apucam sa facem rost de “compensaţii” care devin tot atâtea
dependente: reverii de tipul telenovelelor, plăceri ilicite pe întuneric,
prăjituri, alcool, tigari…Lepădaţi acestea! Spovediţi-va, vindecaţi-va, si
Domnul ne da bucuria pe care n-o i-a nimeni de la noi si sfinţenia pe care
numai El poate sa ne-o dea. Invata aceasta mare taina: nu te uita in
oglinda ca sa vezi daca eşti frumos sau nu, ci in icoana Mântuitorul.
Chipul tău este Mântuitorul biruitor, înviat. Oglindeşte-te acolo pana când
se va imprima mai adânc Chipul tău in tine si pana când vei semăna cu El.
20. Vin zile in care oamenii care au stat mult in fata
icoanei Mântuitorului ajung sa spună celor din fata
lor: “Atunci când vii tu, parca a intrat Hristos”, când
vine părintele cutare parca a venit Dumnezeu. Chiar
a venit! Pentru ca Părintele cutare in rugăciunile lui
a lucrat la împlinirea icoanei lui Hristos care e vie in
el. Când, ca fata, ca femeie stai mult in fata icoanei
Maicii Domnului, nu mult ca timp, sa-i spui: “Maica
Domnului, vreau sa fiu si eu ca tine!” Uitat-va la
icoanele Maicii Domnului: multe, la prima vedere
par urate dar după ce te rogi in fata lor, le vezi
frumuseţea, care e frumuseţea Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu dăruita celui care si-a
curăţit privirea pentru a vedea. Frumuseţea e
ascunsa, nu-i comerciala. Aceasta frumuseţe e
frumuseţea cu care intram in rai; pe aceea sa o
căutam. Deci, daca nu eşti frumos ca in reclama
aceea, bucura-te ca frumuseţea ta e o frumuseţe
care duce la rai nu la o vânzare de produse care ne
dau plăcere.’’
23. V-aţi întrebat vreodată de ce se consideră că femeile trebuie să poarte tocuri
pentru a fi „‟frumoase‟‟? Există o legătură între înălţime şi frumuseţe?
Dacă este adevărat, atunci înseamnă că femeile înalte nu au nevoie de tocuri.
În realitate nu este aşa, pentru că aproape toate femeile, tinere sau mai puţin
tinere, poartă tocuri. Este deja un etalon de frumuseţe sau nu? Nu poţi fi cu
adevărat fericită dacă ai doar 1.50 cm ? Ei, hai să fim fericiţi orice înălţime
am avea.
24. Ce se întâmplă când
purtăm tocuri?
Să aflăm chiar de la specialişti.
Purtarea tocurilor înalte acţionează
intens asupra structurilor musculare ale
picioarelor şi modifică mersul.
Cercetători finlandezi de la
Universitatea Jyvaskyla au dorit să afle
cu precizie mecanismele implicate. Ei
au examinat, cu aparate foarte
sofisticate, cum merg femeile care
poartă de multă vreme tocuri înalte,
faţă de cele care poartă doar rar.
Ei au constatat că "principiile de bază"
ale mersului nu erau respectate la
femeile cu tocuri înalte: pasul era mai
mic, muşchii şi tendoanele lucrau mai
intens şi s-a observat o scurtare a
muşchilor pulpei, aflaţi
sub presiune constantă.
25. "Toate aceste modificari cauzeaza sciatica, o afectiune
dureroasa in care nervii sunt 'blocati', transmitand semnale
dureroase si senzatia de amorteala de la spate pana la
picioare. O alta problema comuna este aceea ca tendonul lui
Ahile este deteriorat pentru totdeauna", adauga Dr. Mike O'Neill.
O combinatie periculoasa este reprezentata de pantofii cu toc
inalt si varfurile subtiri, de tip ciocate. Pe langa efectele negative
ale tocurilor, acestia pun o presiune destul de mare si asupra
degetelor tale. Printre cele mai des intalnite efecte
sunt monturile - deformari ale degetului mare.
Chiar daca nu te-ai fi gandit, purtarea tocurilor iti poate da si
dureri de cap. Pentru ca organismul nostru este un sistem care
poate resimti efectele negative in lant, presiunea pusa de
purtarea tocurilor este transmisa de la spate, prin intermediul
nervilor, catre ceafa. Rezultatul se concretizeaza sub forma
migrenelor frecvente.
26. Pentru frumuseţe, femeile rabdă,
suferă şi fac numeroase compromisuri.
Chiar dacă asta înseamnă să poarte o
încălţăminte cu care abia reuşesc să
îşi menţină echilibrul.
27. "Receptorii nervosi de la nivelul talpii, numiti proprioreceptori,
transmit catre coloana si muschi informatii referitoare la solul pe care
calcam, sensul miscarii, pozitia membrelor.Pentru ca musculatura sa
functioneze la capacitati normale, trebuie sa primeasca informatii
de la proprioreceptori", ne explica Prof. Dr. Catalin Codreanu,
Presedintele Ligii Romane contra Reumatismului. Primind aceste
informatii, corpul isi regleaza centrul de greutate cand ne aflam in
pozitie ortostatica (in picioare).
Folosind foarte des tocurile, inducem organismul în eroare si anumite
parti ale corpului vor fi suprasolicitate. Suprasolicitarea unor muschi,
conduce -ca intr-un joc domino - la atrofia altora, iar atrofia musculara
este un factor favorizant pentru aparitia artrozei.
Inainte de a-ti cumpara o pereche superba de pantofi cu toc,
gandeste-te si la riscurile pe care ti le asumi...
28. Un fotograf de modă spunea că nici cu un pistol la tâmplă nu ar încălţa aşa
ceva.Lucrase cu zeci de modele care schimbau zeci de perechi de pantofi, cizme ori
sandale în timpul lungilor şedinţe foto. Toate fetele se plângeau de dureri cumplite şi abia
mergeau după ore întregi de stat pe tocuri. Nu le admira, ci le compătimea sincer. Pentru
el, femeile acelea nu mai erau deloc atrăgătoare ştiindu-le suferinţa. Un instructor de
dans povestind despre pantofii pe care şi-i aleg miresele pentru ziua nunţii spunea că
care sunt total nepotriviţi nu doar pentru a valsa, dar şi pentru a sta în picioare ore în
şir. N-am întâlnit încă una care să renunţe, de parcă secretul feminităţii ar sta în
înălţimea unei femei… Ce Dumnezeu, doar nu te-ai născut cu tocuri! Nu te dai odată şi
odată jos de pe ele şi atunci rămâi exact cu înălţimea pe care o ai? …Bună întrebare…
Genunchii nu sunt primele "victime" ale tocurilor. Purtarea lor ne afecteaza in primul rand
coloana vertebrala si tendonul lui Ahile.
"Tocurile inalte te determina sa iti ridici calcaiele si de indata ce faci asta, centrul tau de
greutate se modifica si este impins in fata. Din aceasta cauza esti nevoita sa iti
schimbi pozitia spatelui pentru a compensa lipsa de echilibru, ceea ce pune
presiune asupra coloanei vertebrale si asupra nervilor spatelui", declara Dr. Mike
O'Neill pentru dailymail.co.uk.
31. În general, felul în care te îmbraci este considerat o problemă personală.
Mulţi spun: e treaba mea cum mă îmbrac! În realitate, atunci când trăim în
societate felul în care ne îmbrăcăm nu ne priveşte doar pe noi, pentru că el
îi afectează şi pe cei din jurul nostru. Câtă importanţă trebuie să acorde
fiecare persoană felului în care se îmbracă?
32. Vedem femei care, prin îmbrăcăminte şi atitudine, degajă un aer dinamic, sportiv,
dar cu tentă masculinizată, dar întâlnim şi adolescente şi tinere care îşi
accentuează, în mod aproape ostentativ, doar sexualitatea. De multe ori acestea au
primit sau au receptat mesajul că doar aşa pot atrage atenţia şi pot obţine admiraţia
şi aprecierea pe care şi le doresc. Din păcate mesajul pe care îl transmit astfel este
denaturat şi le pune de multe ori pe acestea în situaţii de vulnerabilitate.
Nu de puţine ori genul de admiraţie şi de atenţie pe care îl primesc se reduce la cel
exterior, superficial, rezervorul lor interior de iubire rămânând în continuare gol.
Tipul de interacţiuni în care intră şi suferinţele resimţite astfel duc doar la
accentuarea convingerilor de tipul "toţi bărbaţii sunt la fel", "nimeni nu mă iubeşte
aşa cum sunt", "nu pot avea încredere în nimeni".
33. .
Comunicăm şi ne transformăm prin ceea ce purtăm
Rolul îmbrăcămintei a fost studiat foarte mult de-a lungul
timpului, iar în ultima vreme s-a creat o adevărată filozofie de
folosire a stilului vestimentar mai ales în domeniul profesional,
multe companii având reguli stricte în acest sens.
S-a constatat că înfăţişarea exterioară descoperă nu doar
nivelul social, economic sau educaţional, ci vorbeşte şi despre
caracterul persoanei. De aceea stilul vestimentar poate fi folosit
pentru a transmite ceva anume. În plus, felul în care ne
îmbrăcăm nu îi influenţează doar pe cei cu care ne întâlnim, ci şi
pe noi înşine, pentru că într-o mare măsură devenim ceea ce
purtăm, adică felul în care ne îmbrăcăm ne influenţează
comportamentul.
34. Hainele poartă întotdeauna un mesaj
Vestimentaţia este deci o problemă serioasă, chiar dacă mulţi consideră că
important este „ce avem în suflet, nu exteriorul”. Această atitudine duce la
extreme:
- fie de exemplu ne îmbrăcăm strălucitor, arătând o grijă excesivă pentru trup şi
podoabe, considerând că putem fi curaţi şi smeriţi în ciuda acestora,
- fie ne îmbrăcăm neglijent şi chiar murdar, ceea ce arată o lipsă de respect
pentru ceilalţi şi pentru trupul nostru.
35.
36. De ce ne îmbrăcăm într-un anume fel? "Conştient sau inconştient,
spune William Thourlby – un recunoscut consilier în îmbrăcăminte,
hainele pe care le purtăm descoperă nişte lucruri pe care vrem ca
lumea să le creadă despre noi înşine." Ne îmbrăcăm deci pentru
alţii mai mult decât pentru noi înşine.
Unii se îmbracă pentru a-şi arăta hainele frumoase, alţii se
îmbracă extrem de simplu pentru că vor să convingă lumea
despre smerenia lor. Şi unii şi alţii suferă de mândrie. Apoi, dacă
problemele noastre sufleteşti ne determină să căutăm cu orice
preţ acceptarea societăţii, ne vom îmbrăca cum ne dictează
aceasta, pentru a plăcea şi a fi acceptaţi de ceilalţi.
37. Înfăţişarea noastră trebuie să fie îngrijită,
ordonată, potrivită, astfel încât nimeni să nu
fie tulburat de ea, iar modestia şi decenţa
sunt calităţi care împodobesc orice personă.
38. 1. Modestia:
Modestia înseamnă lipsa
opulenţei, a exagerărilor, a grijii
excesive pentru anumite
aspecte (bijuterii, cosmetice,
coafuri, accesorii etc.).
2. Decenţa:
Acest aspect se referă în mod
special la femeie, din cauza
puterii pe care o are aceasta de
a influenţa prin vizual.
39. Cum poate o femeie să arate respect faţă de
sine, faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu prin
îmbrăcămintea sa? Îmbrăcându-se cu decenţă,
cu sensibilitate, fără a cauza ruşine sau
stânjeneală oamenilor care o privesc.
Intervin aici două probleme:
- în dorinţa de a câştiga atenţia şi iubirea
bărbatului, femeia crede că îmbrăcându-se
după cerinţele modei, impresionând cu fizicul
ei, va reuşi acest lucru. Uită că nu face decât
să se auto-transforme într-un obiect; foarte
râvnit, ce-i drept, dar aruncat după utilizare.
Îmbrăcarea după modă ne aruncă de multe ori
în abisuri periculoase, pentru că moda are o
filozofie perversă. Mary Quant, designerul care
a inventat fusta mini, spunea că scopul ei ca şi
creatoare de modă este de „a îmbrăca pe
femei astfel încât bărbaţii să fie provocaţi să le
strângă în braţe”. La întrebarea „Care este
scopul modei?”, răspunsul ei a fost prompt:
„sexul”.
40. Să ţinem deci cont, înainte de a reduce din
lungimea fustelor şi de a coborî talia
pantalonilor, că scopul modei este de a-şi
vinde produsele prin exploatarea puternică a
pornirilor biologice, prin expunerea unor haine
care hrănesc mândria şi apetitul sexual.
- de multe ori adolescentele şi tinerele nu
cunosc îndeajuns psihologia masculină şi
faptul că bărbatul, spre diferenţă de femeie,
este excitat prin simţul văzului. De aceea
hainele mulate, ca să nu mai vorbim de cele
care lasă descoperită o mare parte a corpului,
sunt o adevărată provocare pentru el şi are
nevoie de o mare tărie sufletească pentru a
nu fi tulburat. Iar Hristos ne spune clar:
„oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi
săvârşit adulter cu ea în inima lui.” Sigur că
nu suntem vinovate pentru mizeria mintală de
care poate suferi un bărbat, însă să nu uităm
nici că suntem răspunzătoare pentru
adulterele cauzate de ceea ce purtăm şi cât
arătăm.
41. Cele două criterii nu exclud deci curăţia,
îngrijirea şi eleganţa (în sensul ei de bun gust
şi graţie). A te îmbrăca modest şi decent
înseamnă că hainele vor acoperi în mod
suficient corpul, astfel ca alţii să nu fie
stânjeniţi sau ispitiţi. Înfăţişarea exterioară va fi
un martor tăcut şi fidel al identităţii noastre.
Alegerea vă aparţine.
45. Un studiu recent afirmă că 30% din hainele pentru copii au caracteristici
sexualizante. Cel mai adesea în alegerea hainelor pentru fetiţe, părinţii
se supun unei tendinţe generale, neanalizând consecinţele ei pe termen
lung.
Studiul, condus de Dr. Sarah Murnen, profesor de psihologie la Kenyion
College, din Ohio (SUA), s-a bazat pe analiza a 15 site-uri destinate
vânzărilor de haine pentru copii, iar în cadrul lui au fost studiate peste 5.000
de articole vestimentare, care au fost clasificate pe baza unei scale a
gradelor de senzualitate. Cel mai adesea, obiectele vestimentare „sexi" sunt
croite astfel încât să scoată în evidenţă anumite părţi ale corpului, în special
sânii şi părţile posterioare, sau au imprimate pe ele mesaje sau imagini
sugestive.
Autorii studiului spun că acest tip de îmbrăcăminte are implicaţii serioase
asupra modului în care fetiţele se autoevaluează, modelul care le este indus
punând accentul pe atracţia fizică feminină. Acest lucru le face să se
confrunte de la o vârstă foarte fragedă cu problema identităţii sexuale.
46. Femeile din cultura occidentală sunt în mare măsură
percepute şi tratate de către bărbaţi ca obiecte. Această
percepţie este interiorizată de către femei, care primesc
mesajul şi ajung să îşi considere propriile trupuri ca
obiecte care sunt evaluate în funcţie de anumite
standarde de atractivitate, în special sexuală. Eşecul în
conformarea la aceste standarde provoacă adesea
depresie, lipsă de încredere în sine, stimă de sine
scăzută, dificultăţi în relaţiile sociale.
Echipa de cercetători consideră că hainele sexualizante
determină educarea fetelor încă de mici să îşi perceapă
propriul corp ca un obiect ce trebuie să se adapteze
unor asemenea standarde: „Noi credem că a le îmbrăca
pe fete în acest fel ar putea să contribuie la adaptarea
lor la rolul îngust de femei transformate în obiecte
sexuale", precizează aceştia în studiul apărut în
publicaţia de specialitate „Sex Roles”.
47. Majoritatea hainelor sexualizate prezintă şi caracteristici ale hainelor pentru
copii, prezente în imprimeuri sau culori, ceea ce îi derutează pe părinţi: „Părinţii
confuzi ar putea fi convinşi să cumpere fusta mini cu imprimeu de leopard dacă
aceasta este roz ţipător. Dar în mod clar, aspectul sexual este vizibil şi dincolo
de fundiţe sau culori copilăreşti.” – afirmă autorii studiului.
48. „Părinţii sunt de vină”
Sexualizarea fetiţelor nu este pentru prima dată în atenţia presei americane,
subiectul fiind dezbătut de mai multe ori până acum, plecând de la anumite
produse izolate, care au fost scoase de pe piaţă în urma protestelor părinţilor.
Sharon Lamb, profesor de sănătate mentală la Universitatea Massachusetts din
Boston, atrage atenţia că o tendinţă în modă este mult mai periculoasă decât
nişte cazuri izolate. Iar această tendinţă se bazează pe manipulare prin lucruri
subtile, mărunte.
Deşi se investesc sume uriaşe în strategiile de marketing şi publicitate, bazate pe
studii psihologice şi cercetări serioase, producătorii nu îşi asumă nicio
răspundere, dând vina pe părinţii care cumpără astfel de haine. Şi, la urma
urmei, au dreptatea lor: articolele vestimentare cu tentă sexuală nu se prăfuiesc
pe rafturi, ci se vând chiar bine.
Un alt aspect periculos în această tendinţă vestimentară în rândul copiilor este
pedofilia. În condiţiile în care abuzurile de acest gen sunt tot mai răspândite, este
bizar că părinţii acceptă să îşi îmbrace copiii în astfel de haine, dând altor adulţi
motiv să îi privească pe cei mici altfel decât ca pe nişte copii.
49. "Cu copii de numai 5 ani exmatriculaţi pentru ofense
sexuale şi fetiţe pipăite de colegii lor de clasă care
nu au ajuns nici măcar la pubertate, avem o situaţie
deloc confortabilă.
Dar a cui este vina? Este foarte uşor să arăţi cu
degetul spre media şi să dai vina pe imaginile din
reviste, de pe internet sau de la televizor. Dar
realitatea este că răspunderea aparţine fiecărei
mame care spune că este ok să ieşi pe stradă
purtând o fustă foarte scurtă şi strâmtă, cu picioare
mici, abia ieşite din copilărie, clătinându-se pe nişte
ridicole tocuri aflate „la modă”.
Dacă le permitem copiilor să se îmbrace ca nişte
mini-adulţi, le răpim copilăria. Şi permiţându-le să
privească la televizor orice aleg ei împreună cu
grupul lor de colegi, înseamnă că pur şi simplu
ridicăm din umeri şi ne spălăm pe mâini de orice
responsabilitate."
Liz Fraser – “Machiaj şi tocuri la 7 ani? Este timpul
ca noi, mamele, să ne oprim fetele să devină
obiecte sexuale”
