2. Laleaua
• este originară din sudul Europei, fiind
cultivată pentru prima dată în Turcia;
• se mai numeşti şi “Tulipa” având
originea în cuvântul persan “toliban”,
floarea lalelei fiind asemuită acestuia.
• este o plantă perenă, existând peste 100
de specii;
• în prezent, “ţara lalelelor” este Olanda,
culturile de lalele întinzându-se pe mai mult
de 10.000 ha
3. Alcătuirea plantei:
• Rădăcina:
- este firoasă, fiind formată dintr-un
mănunchi de fire subţiri şi
numeroase;
• Tulpina: este de două feluri:
- subterană: bulb
- aeriană: ierboasă, dreaptă,
neramificată
4. • Frunzele:
- sunt dispuse alternativ pe tulpină;
- nu au peţiol;
- teaca este bine dezvoltată;
- limbul prezintă nervuri paralele.
8. Fructul:
- este uscat şi se numeşte capsulă
- se formează în urma polenizării, după ce elementele florale se
veştejesc şi cad;
- la maturitate capsula crapă punând în libertate seminţele, care
au un singur cotiledon.
9. Înmulţirea:
• Este vegetativă, se realizează prin bulbi;
• Laleaua este o plantă perenă, bulbul rămânând în pământ mai mulţi ani.
13. Importanţa
• Ceapa, usturoiul, prazul sunt folosite în alimentaţie;
• Lalelele, crinii, brânduşele, lăcrămioarele, ghioceii, zambilele
sunt folosite ca plante decorative în parcuri şi grădini;
• Lalele, crinii, lăcrămioarele se mai folosesc şi în diverse
aranjamente florale (buchete).
