Macbeth-teatrul
renascentist in
viziunea lui
Shakespeare

Teatrul renascentist in viziunea lui Shakespeare:
I. Epoca Renascentistă- caracteristici
II. Teatrul Renascentist- caracteristici
III. William Shakespeare - opere, importanţă, impact
IV. Macbeth - Subiect, Context Istoric, Surse şi Modificări
V. Relaţia cu regele James şi cum a influenţat drama
VI. Punere în scenă şi adaptări
VII.Concluzii

Epoca
Renascentistă
(sec.IV-sec.VII)
originea- Italia, sfârşitul
sec. III
a generat o renaştere socială şi
culturală in Europa– idealuri noi
Renaşterea in Anglia – sec. VI
A marcat triumful
umanismului, secularismului şi al
individalismului.
Operele lui Shakespeare (ex.
Hamlet, Macbeth) se bazează pe
persoanje ce înfăţişeză perfect aceste
idealuri ale omului renascentist.

Teatrul Renascentist
Dezvoltat în mare
parte în Londra, între
Reforma Protestantă
(sec. XVI) şi închiderea
teatrelor de către
Cromwell în 1642.
Maximul Renaşterii
engleze a fost Epoca
Elisabetană - domnia
reginei Elisabeta
I (1558-1603).
La baza esteticii dramelor
a stat idealul unei exprimări
riguroase , în concordanţă
cu spiritul activ şi asertotic
al epocii.
Teatrul Globe a fost
construit in 1599 de către
compania artistică
Shakespeare .

Marchette Chute (Stories from
Shakespeare, Introduction):
“William Shakespeare este cel mai remarcabil
scriitor al tuturor timpurilor. Homer a scris despre
aventuri şi războaie, Sofocle si Tolstoy despre
tragedii şi probleme existenţiale. Terence şi Mark
Twain au scris comedii,(…) Plutarch,istorii iar Hans
Christian Andersen basme. Shakespeare, în schimb, a
creat în toate stilurile -
comedie, tragedie, istorie, melodrama, aventura, pove
sti de dragoste şi basme- şi toate operele sale au fost
atât de bine gândite încât sunt considerate
nemuritoare. Aşa a devenit Shakespeare cel mai mare
nume al literaturii.”

(23 aprilie 1564 - d. 23 aprilie 1616)
• Cel mai influent scriitor al epocii elisabetene, a fost un dramaturg și poet englez, considerat
cel mai mare scriitor al literaturii de limbă engleză.
• Piesele lui de început au fost în special comedii sau drame istorice cu scenarii şi personaje
complexe
• Proprietarul unei companii artistice Oamenii Lordului Chamberlain” (The Lord Chamberlain's
Men), mai târziu cunoscută drept“Oamenii Regelui” (King’s Men).
• „Shakespeare nu apartine unei singure epoci, ci tuturor vremurilor.“ - Ben Jonson
(contemporan cu Shakespeare)
• Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape orice limbă vorbită şi, până în prezent, sunt
jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg.

Întorşi învingători de pe câmpul de bătălie,
generalii Macbeth şi Banquo se întâlnesc în
drummul lor cu trei vrăjitoare. Acestea le
prevestesc primului că va fi rege şi celui de-al doilea
că urmaşii săi vor fi regi.
Macbeth află de la regele Duncan că a fost făcut
Thane de Cawdor. Într-o scrisoare către soţia sa,
Lady Macbeth, o anunţă că regele va fi invitatul lor
în seara aceea. Totodată îi povesteşte despre ciudata
profeţie a vrăjitoarelor.

Întorşi învingători de pe câmpul de bătălie,
generalii Macbeth şi Banquo se întâlnesc în
drummul lor cu trei vrăjitoare. Acestea le
prevestesc primului că va fi rege şi celui de-al doilea
că urmaşii săi vor fi regi.
Macbeth află de la regele Duncan că a fost făcut
Thane de Cawdor. Într-o scrisoare către soţia sa,
Lady Macbeth, o anunţă că regele va fi invitatul lor
în seara aceea. Totodată îi povesteşte despre ciudata
profeţie a vrăjitoarelor.

În urma celor întâmplate, Macbeth şi soţia sa
hotărăsc să forţeze îndeplinirea profeţiei şi pun la
cale uciderea regelui.
După sosirea lui Duncan în castelul său, Macbeth
sovăie să ducă la îndeplinire asasinatul. Lady
Macbeth insă îi trezeşte din nou ambiţia.

Macbeth îl înjunghie pe Duncan în timp ce dormea.
Lady Macbeth mânjeşte cu sânge feţele străjerilor
pentru ca vina să cadă asupra lor.
Odată cu descoperirea crimei, la castel ajung doi
nobili scoţieni, Mcduff şi Lennox. Bănuiala celor
întâmplate cade asupra fiilor lui Duncan, Malcom şi
Donalbaim. Macbeth este încoronat însă păcatul
înfătuit îl îngrozeste. Soţia sa îi dă curaj.

Macbeth îl înjunghie pe Duncan în timp ce dormea.
Lady Macbeth mânjeşte cu sânge feţele străjerilor
pentru ca vina să cadă asupra lor.
Odată cu descoperirea crimei, la castel ajung doi
nobili scoţieni, Mcduff şi Lennox. Bănuiala celor
întâmplate cade asupra fiilor lui Duncan, Malcom şi
Donalbaim. Macbeth este încoronat însă păcatul
înfătuit îl îngrozeste. Soţia sa îi dă curaj.

Macbeth îl înjunghie pe Duncan în timp ce dormea.
Lady Macbeth mânjeşte cu sânge feţele străjerilor
pentru ca vina să cadă asupra lor.
Odată cu descoperirea crimei, la castel ajung doi
nobili scoţieni, Mcduff şi Lennox. Bănuiala celor
întâmplate cade asupra fiilor lui Duncan, Malcom şi
Donalbaim. Macbeth este încoronat însă păcatul
înfătuit îl îngrozeste. Soţia sa îi dă curaj.

Temându-se că şi ceea ce vrăjitoarele i-au prezis lui
Banquo se va deveri, Macbeth pune sa-l omoare pe
acesta şi fiul lui, Fleance, dar ucigaşii nu reuşesc să-l
prindă decât pe Banquo.
Macbeth află toate acestea în seara banchetului.

Macbeth merge din nou la vrăjitoare; ele îi spun să se
ferească de nobilul Macduff; îi mai spun că nu va fi
învins până cănd codrul Birnam n-o va porni din loc şi
că nici un om născut din femeie nu-l va învinge, insă
profeţia lui Banquo tot se va îndeplini.
Macbeth află că Macduff a fugit în Anglia unde cei
doi fii ai regelui împreună cu nobilii fugiţi din Scoţia
adună o armată puternică împotriva sa.

Macbeth merge din nou la vrăjitoare; ele îi spun să se
ferească de nobilul Macduff; îi mai spun că nu va fi
învins până cănd codrul Birnam n-o va porni din loc şi
că nici un om născut din femeie nu-l va învinge, insă
profeţia lui Banquo tot se va îndeplini.
Macbeth află că Macduff a fugit în Anglia unde cei
doi fii ai regelui împreună cu nobilii fugiţi din Scoţia
adună o armată puternică împotriva sa.

Macbeth merge din nou la vrăjitoare; ele îi spun să se
ferească de nobilul Macduff; îi mai spun că nu va fi
învins până cănd codrul Birnam n-o va porni din loc şi
că nici un om născut din femeie nu-l va învinge, insă
profeţia lui Banquo tot se va îndeplini.
Macbeth află că Macduff a fugit în Anglia unde cei
doi fii ai regelui împreună cu nobilii fugiţi din Scoţia
adună o armată puternică împotriva sa.

Macbeth merge din nou la vrăjitoare; ele îi spun să se
ferească de nobilul Macduff; îi mai spun că nu va fi
învins până cănd codrul Birnam n-o va porni din loc şi
că nici un om născut din femeie nu-l va învinge, insă
profeţia lui Banquo tot se va îndeplini.
Macbeth află că Macduff a fugit în Anglia unde cei
doi fii ai regelui împreună cu nobilii fugiţi din Scoţia
adună o armată puternică împotriva sa.

Macbeth se răzbună omorându-i pe copiii şi soţia lui
Macduff.

Conştiinţa soţiei lui Macbeth este puternic zguduită de
crimele săvârşite.

Armata aliaţilor soseşte in Scoţia. Soldaţii înaintează
spre Dunsinane ascunşi sub crengi rupte din pădurea
Birnam, astfel Macbeth realizează ce însemna profeţia
vrăjitoarelor şi că sfârşitul este iminent.

În timpul bătăliei, Lady Macbeth se sinucide.

Macbeth este ucis de Macduff, care a fost scos înainte
de vreme din pântecele mamei sale.

Malcom, fiul lui Duncan, va fi încoronat rege al
Scoţiei.

Contextul istoric:
Tragedia a fost scrisă în anul 1605, la scurt timp
după ascensiunea la tronul Angliei a Regelui
James al Scoţiei.
Perioada domniei lui James a fost caracterizată
de conflicte politice si religioase ce au adus în
atenţia tuturor pericolul unui posibil asasinat al
regelui.
(Complotul prafului de puşcă, 1605;
Gowrie, 1600)

Surse şi modificări ale contextului istoric:
Asemenea procesului folosit în redactarea altor piese ale lui
Shakespare, scenariul piesei este bazat pe surse istorice, mai exact
Cronica lui Raphael Holinshed (1577).
În Cronică evenimentele sunt relatate diferit: ca urmare a morţii Regelui
Malcom al II-lea al Scoţiei (1005-1034) s-a decis în baza dorinţei
acestuia, să-l urmeze la tron nepotul său Duncan I(1034-1040). Acest
fapt contrazicea traditia celtică, care prevedea ca succesiunea la tron să
alterneze între ramuri diferite ale familiei regale, ceea ce i-a revocat
dreptul la tron lui Macbeth, un alt nepot al Regelui Malcom.

Macbeth a continuat să lupte pentru dreptul său, ceea ce a dus
la o confruntare militară intre acesta şi monarh, luptă care s-a
soldat cu moartea Regelui Duncan. Domnia lui Macbeth a
durat 17 ani(1040-1057), finalizându-se în momentul în care
fiul predecesorului său, Malcom al III-lea s-a întors din Scoţia
cu o armată. Macbeth a fost învins în bătălia de la
Lumphanan, context în care şi-a pierdut viaţa.
 Acţiunea piesei se întinde pe o durată de 9 zile, în timp ce faptele istorice au avut loc in decursul a 19 ani.

Versiunea lui Shakespeare a relaţiei dintre Macbeth şi rege a
suferit anumite modificări. Asasinatul este bazat în mare parte
pe relatarea lui Holinshed a morţii Regelui Duff care precum
Duncan este omorât de un nobil de încredere, Donwald.
Donwald, precum Macbeth al lui Shakespeare este asistat în
acţiunile sale de către o soţie ambiţioasă. Prin combinarea celor
două poveşti, Shakespeare a setat un ton diferit piesei,
focalizănd-o pe actul regicidului (relevant contextului politic al
vremii).

Alte elemente care care se identifică in Cronici
sunt tentativele de omor asupra lui Banquo şi
Fleance şi moartea lui Macbeth.

Modificări
notabile au fost
aduse şi în
reprezentarea
celor trei
vrăjitoare.
Holinshed le
descrie drept
“creaturi ale
padurii, nimfe,
zăne”, toate fiinţe
frumoase si
delicate.
• Vrăjitorie; Regele James I:
Pentru a obţine un
impact mai şocant,
implicit o reacţie mai
puternică a
publicului,
Shakespeare le
transformă în
creaturi urâte, cu
“bărbi, buze ofilite şi
degete scovergite”,
descrise din
perspectiva lui
Banquo.

În general, vrăjitoria era văzută ca o practică malefică
în acele vremuri, cu un caracter demonic, ceea ce o
transforma ţntr-un adevărat pericol social.
Una din pasiunile Regelui James I era studiul
vrăjitoriei, acesta scriind o carte despre demonologie in
anul 1597 (Daemonologie), în care susţinea că
vrăjitoria este un lucru real şi că toţi practicanţii ei vor
suferi consecinţe.
Pe lângă scopul dramatic al modificărilor aduse de
Shakespeare “celor trei surori”, nu este de ignorant şi
cel politic, de a se conforma convingerilor regelui.

Banquo; RegeleJames:
În Cronicile lui
Holinshed, Banquo este de
asemnea un soldat nobil care
luptă alături de Macbeth, însă
acesta îi devine în cele din urmă
complice în asasinarea regelui. În
constrast, Shakespeare iî
păstrează caracterul nobil şi
nevinovat pe tot parcursul piesei.
Această modificare are în primul
rând un efect dramatic, fiind mult
mai interesant ca Banquo să
reprezinte antiteza lui Macbeth.

Un alt posibil
motiv al acestei
schimbări poate fi
si de natură
politică. În
perioada în care
Shakespeare scria
piesa se spunea că
Regele James ar fi
fost descendentul
direct al lui
Banquo.
Drama conţine
mai multe puncte
de interes ale
regelui: arborele
genealogic al
familiei regale a
Scoţiei, problema
dreptului la tron,
pericolul unui
asasinat şi
vrăjitoria.

Un alt exemplu al
sentimentelor lui
Shakespeare faţă de
regalitate poate fi constituit
de schimbarile aduse regelui
Duncan, care pe lângă
efectul dramatic
produs, accentuează
severitatea cu care era tratat
subiectul asasinării
monarhului.Duncan al lui Holinshed este
un simplu alt rege dintr-o linie
regală care a fost omorât, la fel
ca predecesorii săi, de
succesori.
Prin dramatizarea lui
Shakespeare se obţine un
personaj
splendid, onorabil, înţelept, mu
lt mai captivant pentru public
şi mult mai relevant în
caracterizarea lui Macbeth.
Noua portretizare a lui Duncan
drept un rege just, competent, de
încredere, exemplar motivează
mustrările de conştiinţă ale lui
Macbeth deoarece nu are cum
să-şi justifice acţiunile oribile
comise.
Soldat fiind, Macbeth nu mai
este consternat când este pus
în poziţia de a ucide aşadar
sentimentele lui cu privire la
asasinarea unui rege corupt şi
incompetent nu ar fi fost cu
mult mai diferite;
caracterizarea lui Duncan însă
ne permite să deducem că
Macbeth se simte foarte
vinovat pentru ce a făcut.

Originea divină a statutului regal
este confirmată prin evenimentele
descrise după asasinat: “Ce noapte
rea! S-au prabusit de vînt,
Pe cînd dormeam, hogeagurile
casei,
si vaiere-n văzduh s-au auzit,
Se zice, stranii gemete de moarte,
Cumplite voci vestind pîrjoluri
crunte (...) şi toată noaptea
S-a tînguit întunecata cobe.
Spun unii că pămîntul, prins de
friguri,
S-a fost cutremurat.”(Act. II. Sc.
3)
 Asasinarea monarhului de drept divin este considerată o calamitate ce perturbă şi
natura. Evenimentele duc cu gândul la cele de după moartea lui Iisus.

Regele James şi-a exprimat cu
vehemenţă opinia cu privire la
divinitatea tronului.
În timp ce referinţa indirectă făcută
de Shakespeare rămâne
discutabilă, regele James şi-a
argumentat convingerile în mod
direct în cărţile pe care le-a scris:
“Basilicon Doron” (1599), “The
True Law of Free Monarhchies”
(1598).
Orice încercare de a uzurpa
drepturile regelui sau asasinarea
erau considerate acte de
condamnat prin lege şi păcate.

Punerea în scenă a piesei de-a
lungul timpului;
Primul actor care l-a interpretat pe Macbeth a fost Richard Burbage, fruntaş
al companiei lui Shakespeare.
Singura mărturie scrisă despre punerea în scenă a piesei în timpul vieţii lui
Shakespeare îî aparţine lui Simon Forman, care a văzut un spectacolul la
teatrul Globe, în1610 sau 1611.
Această piesă conţinea mai multe efecte sonore şi melodii decât oricare alta.
Prima interpretare profesională a piesei în America de Nord a fost probabil
cea a companiei the Hallam (prima companie de teatru din America)
Prima adaptare cinematografică Macbeth cunoscută este scurtmetrajul
american “Death Scene From Macbeth”, din 1905

Blestemul piesei Macbeth;
Pasiunea monarhului James pentru misticism era cunoscută de celebrul
dramaturg, astfel că Shakespeare a hotărât să includă la începutul actului IV o
scenă în care un grup de vrăjitoare rosteau incantaţii reale.
De-a lungul timpului, au existat foarte mulţi actori care s-au lovit de blestemul
înglobat de Shakespeare în piesă. Au decedat oameni, şi-au fracturat mâinile şi
picioarele, au fost loviţi subit de boli.

Opera Natională din Bucureşti :
Accidente legate de „Macbeth“ s-au petrecut şi la
noi. Înaintea punerii în scena la Opera Naţională din
Bucureşti a operei lui Verdi, trei instrumentişti şi-au
fracturat braţele, iar unul dintre membrii corului a
fost lovit de un automobil când traversa strada după
repetiţii. Actriţa Denisa Vlad, care urma să joace în
piesa, a fost internată la spital cu diagnosticul
peritonită. Nu vom şti niciodată dacă, într-adevăr,
asupra piesei a fost aruncat un blestem, însă, cu
siguranţa, nicio altă operă pusă in scenă nu a adunat
atâtea accidente bizare.

Dovada a geniului lui Shakespeare este faptul că
atunci când separăm piesa de contextul istoric
aceasta devine o poveste despre ambitie si
pericolul interpretării, despre dorinta omului de a
găsi
certitudine în incercarea de a interpreta viaţa.
Piesele lui Shakespeare se bazează pe ideea
umanităţii împărtăşite şi explorarea acelor
calităţi şi defecte care ne fac ceea ce suntem şi
care nu se vor schimba nici peste încă alte
sute de ani.

Bibligrafie; Surse:
Dan Duţescu ş Leon Leviţch, Shakespeare, Antologie Bilingvă, Bucureşti 1964
Ovidiu Drimba, Istoria teatrului universal, Editura Vestala, 2007.
B E A U T Y - dir. Rino Stefano Tagliafierro
Leon Levițchi, Studii shakespeariene, Cluj--Napoca : Dacia, 1976
Shakespeare: The Animated Tales (The Animated Shakespeare), vol. IV, BBC
Dragoș Protopescu, Shakespeare: viața și opera, ediție îngrijită de Fabian Anton, București, Editura Eurosong &
Book, 1998
Shakespeare's Macbeth (2010), dir. Rupert Goold, BBC
Corneliu Dumitriu, Arheologia dramelor shakespeariene, București
“The Historical Context of Macbeth”, Thomson Gale Document, 2003
Mabillard, Amanda. “Shakespeare’s Sources for Macbeth”, Shakespeare Online, 2000
Nauert, Charles, “Humanism and the Culture of Renaissance Europe”, Cambridge Univ. Press, 1995
Mabillard, Amanda, Shakespeare Q & A: The King’s Men, Shakespeare Online , 2000
Marchette Chute “Stories from Shakespeare”,ed. Meridian, Oct 1, 1959