1. Istoria comunismului romanesc
VOLUMUL II.
Articole publicate in “Jurnalul National” in anul 2006

2. - 2 -
Editorial: Cine vrea politica
LAVINIA BETEA
As spune ca perioada cea mai grea pentru cercetatorul preocupat de comunism este etapa tulbure
de dupa razboi. Aceasta si pentru ca documentele de arhiva si presa vremii invalideaza opiniilor
istoricilor si eseistilor cu prestigiul consolidat de productii propagandistice. Contravin apoi
imaginilor de "victime" si "calai" prin care oamenii s-au deprins sa clasifice personajele
trecutului. Si nu in cele din urma, analizele sunt excesiv concentrate pe prim-planul scenei
politice. Desi cheie a deznodamantului pot fi si actori din rolurile secundare ori "corul" multimii.
Spre exemplu, guvernarea Radescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945) are din perspectivele
expuse lacune esentiale. Lucrarile de specialitate sunt focalizate pe demonstratia organizata de
comunisti in Bucuresti, la 24 februarie si pe replica discursului rostit de seful guvernului. Discurs
prin care Radescu apeleaza la "neamul care a stiut totdeauna sa-si apere fiinta" spre a se ridica
impotriva celor "fara neam si Dumnezeu" in frunte cu "doi venetici, Ana Pauker si ungurul Vasile
Luca".
Ce se intampla intre "mana de insi" (cum ii numeste Radescu pe comunisti) si "neamul
romanesc"? Tara n-avea multi muncitori, insa dintre ei se recruteaza "nucleul dur" al mitingurilor
si demonstratiilor. Iar multimea este atrasa de sloganurile si lozincile comuniste. Oricate acte de
binefacere ar face, bogatii nu sunt iubiti de saraci. O realitate care a motivat, pretutindeni in lume,
elitele epocii moderne in adoptarea reformelor economice si masurilor de protectie sociala. Astfel
ca "agitatia si propaganda" comunistilor din februarie 1945 dau impresia dorita de initiatori: tara
"fierbe" de dorinta unui guvern al Frontului National Democrat. Stirile (cu date exagerate) despre
mitingurile din tara si telegramele de adeziune, publicate sub semnatura unor organizatii si
"colective" muncitoresti sau satesti au efectul scontat al manipularii numite "fabricarea
consimtamantului".
Nici manifestantii nu sunt lasati la voia intamplarii. Dupa cum relateaza fostul sef de cabinet al
lui Gheorghiu-Dej, Paul Sfetcu, pe atunci muncitor sindicalist la CFR Grivita, demonstrantii erau
dublati de "rezervistii" care asteptau intr-un anumit loc, pregatiti de interventie in cazul unor
"atacuri" ale opozitiei. Chiar dintru acest inceput al practicilor comuniste, spontaneitatea si
creativitatea oamenilor au fost anihilate. Lozincile se strigau pe baza "cuvantului de ordine"
primit de la "seful coloanei". Sfetcu a auzit prima oara de Gheorghiu-Dej cand s-a cerut coloanei
sa strige ca vrea intrarea lui in guvern. Ca exemplu relevant al apolitismului si ignorantei
manifestantilor, in ancheta sa din 1948-1954, Belu Zilber relateaza o intamplare (prezentata
ulterior de Silviu Brucan ca achizitie a memoriei sale). Calcat pe picior in inghesuiala, un
participant isi ameninta tovarasul "agresor" ca-i va da cu "portretul lui Iorga" in cap. Portretul il
reprezenta insa pe Marx, "parintele proletariatului mondial" necunoscut muncitorilor romani la
acea data.
Din arhive ies la lumina si actiunile altor "personaje secundare" – agentii sovietici ce fusesera
incarcerati pe teritoriul Romaniei. Din chiar declaratiile unuia dintre cei mai bogati oameni ai
vremii, antreprenorul in constructii si comunistul Emil Calmanovici, aflam ca in casa sa a fost
pregatita "contramanifestatia lui Radescu". Organizatori au fost Pantelimon Bodnarenko si
Serghei Nikanov, care aveau ca "legatura superioara de partid" pe Emil Bodnaras. Iar miscarile
generalului Radescu – sef al guvernului Romaniei si secretar de Stat la Departamentul Afacerilor
Interne! – erau supravegheate si cunoscute prin intermediul unuia dintre membrii familiei sale,
pacient al psihiatrului Egon Weigl al carui cabinet fusese casa conspirativa a comunistilor.
O privire de ansamblu iti lasa si gustul amar ca Radescu era, in vremea guvernarii sale, singurul
notabil in conflict deschis cu comunistii. Cu o zi inaintea manifestatiei de la Bucuresti, in 23
februarie este facut public apelul unor "personalitati national-taraniste in frunte cu Anton
Alexandrescu" catre ceilalti taranisti de a adera la FND. La 26 februarie, alt grup – "de generali si
ofiteri in frunte cu generalul de divizie Constantin Vasiliu-Rascanu" – se desolidarizeaza public

3. - 3 -
de actiunile si declaratiile lui Radescu. Iar in ziua urmatoare, "membri ai Academiei Romane,
profesori universitari si sfetnici ai tronului" inainteaza Regelui un protest impotriva "reprimarii
manifestatiei pasnice" de catre Radescu. Semneaza Parhon, Sadoveanu, Hortolomei, Mitita
Constantinescu, Traian Savulescu, D. Mezincescu, S. Stoilov, N.Gh. Lupu. Astfel, se aleg viitorii
stalpi ai institutiilor "democratizate" din Romania.
Prin 1946 abia au incercat vechii politicieni "sa-i sparga" pe comunisti. Veriga mai slaba le-a
parut Patrascanu. Lui ii placea sa repete si maxima atribuita lui Radescu: "Cine vrea sa faca
politica trebuie sa se deprinda in fiecare zi sa inghita o soparla vie". Legat precum Ulisse de
catargul corabiei sale, Patrascanu a rezistat. Dar in cercul de fier al disciplinei comuniste, insusi
faptul de-a fi fost incercat de sirene se pedepsea ca o "crima de inalta tradare"!
Agonia opozitiei democratice
CRISTINA DIAC
"Trebuie sa facem azi un pas inapoi, ca sa putem face doi inainte maine", spunea
Gheorghiu-Dej in ianuarie 1945, intr-o sedinta a conducerii Frontului National Democrat.
Pasul inapoi, in decembrie 1944, s-a numit Guvernul Radescu. Comunistii se declarau insa
decisi sa termine cu aceia datorita carora ajunsesera la guvernare.
Sub pretextul indeplinirii defectuoase a prevederilor Conventiei de Armistitiu, reprezentantii
Frontului National Democrat (FND) au sabotat prin toate metodele cele doua guverne Sanatescu.
La capatul uneia din multele crize guvernamentale, generalul Constantin Sanatescu si-a inaintat
demisia la sfarsitul lunii noiembrie 1944. Reprezentantii Partidului Comunist reclamasera
instalarea de urgenta a unui guvern al FND-ului, alianta dominata de partidul sprijinit de
Moscova. Lucrurile curgeau inevitabil catre acapararea de comunisti a puterii depline in stat.
Acest lucru nu s-a intamplat insa in decembrie 1944. Ocupata cu operatiile militare, Moscova a
mai acordat o perioada de respiro partidelor "burgheze", regelui, vechiului sistem politic din
Romania in genere. Vremea clarificarilor nu sosise deocamdata. La putere a fost adus un nou
guvern de coalitie, girat de asemenea de un general in calitate de premier – Nicolae Radescu.
IMPROVIZATIE. Nu a trecut proba timpului nici noua solutie gasita de regele Mihai (factorul
constitutional abilitat sa numeasca primul-ministru, conform Constitutiei din 1923 repusa in
vigoare la finele lui august 1944). Guvernul Radescu s-a nascut si si-a desfasurat activitatea sub
semnul provizoratului. Si asta nu neaparat din cauza unor determinari de natura obiectiva, cum ar
fi razboiul aflat in plina desfasurare, perspectiva indepartata a semnarii tratatelor de pace,
posibilitatea organizarii de alegeri in care cetatenii sa-si exprime optiunea pentru o formatiune
politica sau alta. Guvernul Radescu a fost tot o improvizatie, confruntandu-se cu exact aceleasi
probleme ca si precedentele de dupa 23 august 1944.
Guvernul instalat la 6 decembrie pastra aceeasi structura de coalitie ca si cel de-al doilea Guvern
Sanatescu. La fel cu precedentul cabinet, nici Guvernul Radescu nu a "marcat prea multe puncte"
la capitolul longevitate. Instalat in decembrie 1944, si-a incheiat existenta in februarie 1945. In
numai sase luni, Romania schimbase trei guverne. Deosebirea principala dintre Guvernul
Radescu si cel care l-a precedat a constat in faptul ca partenerii de guvernare FND-isti au devenit
mai nerabdatori. Au trecut la folosirea pe scara mai mare si mult mai frecvent a metodelor
violente. Atacurile asupra prefecturilor si primariilor au devenit mai dese si mai dure, numarul
mitingurilor cu mai multi participanti a crescut de asemenea. Atacurile in presa la adresa
adversarilor politici au devenit si mai dure.
FIGURI VECHI. Gheorghe Gheorghiu-Dej a sintetizat intr-o sedinta a FND-ului politica dusa de
comunisti in perioada imediat urmatoare lui 23 august astfel: "Daca e nevoie sa facem un pas
inapoi, ca sa putem face doi inainte, asa trebuie sa procedam". In noul guvern, partidelor zise

4. - 4 -
istorice le-au revenit sapte ministere, iar coalitiei dominate de comunisti opt. Au mai fost numiti
si 15 secretari de stat, dintre care trei militari de cariera la Ministerul de Razboi. FND-ul nu a
obtinut nici de aceasta data mult solicitatele Ministere de Interne si de Razboi. Teohari Georgescu
a fost insa mentinut ca subsecretar de stat la Interne, portofoliu detinut pentru mai multa siguranta
de insusi primul-ministru. De asemenea, Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, "bratul
armat" al comunistilor in lumea rurala, si-a pastrat postul de vicepremier.
MINISTRII FND
In cel de-al treilea guvern al Romaniei de dupa 23 august, coalitia dominata de comunisti a
obtinut portofoliile Justitiei, Educatiei Nationale, Muncii, Asigurarilor Sociale, Lucrarilor
Publice, Sanatatii si Asistentei Sociale, Comunicatiilor si pe cel al Nationalitatilor Minoritare.
Dintre "vedetele" Partidului Comunist care figurau si in continuare pe lista guvernamentala se
numarau Lucretiu Patrascanu la Justitie si Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Comunicatii.
In absenta legii
CRISTINA DIAC
Abuzurile infaptuite de comunisti in iarna 1944-1945 aveau motivatii precise. Stenogramele
sedintelor conducerii FND elucideaza mai multe "mistere". De ce doreau cu atata
inversunare o reforma agrara imediata? In ce scop erau schimbate autoritatile locale? In
spatele haosului aparent se ascundeau ratiuni practice.
Instalarea Guvernului Radescu a constituit aparent o infrangere pentru comunisti, care nu
reusisera sa instaleze in decembrie 1944 un guvern FND si nici sa obtina ministerele de Interne si
de Razboi. Cabinetul Radescu a fost de fapt o prelungire a celui de-al doilea Guvern Sanatescu. In
situatia tarii nu survenise nici o modificare. Romania era angrenata in razboiul din Vest, de data
aceasta de partea Natiunilor Unite. Trebuia sa faca fata obligatiilor asumate prin Conventia de
Armistitiu si sa se confrunte cu realitatea prezentei Armatei Rosii pe teritoriul national. Clasa
politica era obligata sa accepte in scena un nou "actor" – Partidul Comunist. Aflati la guvernare
sub ministeriatul lui Radescu, demnitarii comunisti s-au comportat la fel ca si pe timpul lui
Sanatescu. Este greu de apreciat daca reprezentantii Partidului Comunist au avut un plan
minutios, ticluit pana in cele mai mici amanunte, pe care sa-l fi urmat in actiunea de comunizare a
Romaniei. Este mult mai probabil ca echipa ai carei lideri erau Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucretiu Patrascanu a avut in vedere obiective clare de
actiune, lasand gestionarea concreta a evenimentelor la nivelul principului "vazand si facand".
"Nu putem crea o norma generala. Aceasta nu depinde de noi", spunea Petru Groza in ianuarie
1945.
Una din optiunile pe care Partidul Comunist le-a pastrat si dupa decembrie 1944 a fost aceea de a
destabiliza prin orice mijloace guvernul ai carui membri erau. Dar asta nu s-a intamplat imediat.
"Mariajul din interes" intre FND si partidele "burgheze" a parut sa functioneze cam o luna si
jumatate. La mijlocul lui ianuarie a survenit insa un eveniment care a dat semnalul despartirii.
SURSA DE "INSPIRATIE". In ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej a efectuat prima sa
vizita la Moscova, unde trebuia sa discute in principal chestiuni economice. La revenirea in tara,
le-a povestit colegilor sai din conducerea FND-ului, al carui presedinte era Vasile Luca, ce
discutase in capitala sovietica si, de asemenea, a facut propuneri referitoare la caile pe care
trebuia sa mearga, cel putin in urmatoarea etapa. Obiectivul numarul unu ramanea rasturnarea
Guvernului Radescu si instalarea unui Guvern FND. Metodele prin care trebuia atins acest
obiectiv ramaneau in linii mari aceleasi folosite si pentru a forta in doua randuri demisia lui
Sanatescu. Dupa revenirea lui Dej de la Moscova s-a alcatuit programul de guvernare al Frontului

5. - 5 -
National Democrat. Dupa cum declara insusi Gheorgiu-Dej intr-o sedinta a FND-ului, acest
program incorpora punctul de vedere moscovit referitor la principalele chestiuni care se puneau
acut in Romania acelei perioade: reforma agrara, refacerea economica a tarii "cu participarea
tuturor fortelor creatoare", respectarea angajamentelor luate prin Conventia de Armistitiu,
"mobilizarea tuturor fortelor in vederea intensificarii efortului de razboi", democratizarea tarii,
problema retrocedarii Ardealului de Nord.
VREMEA SPERANTELOR. In 1945, sfarsitul razboiului nu mai parea un eveniment atat de
indepartat. Peste tot in Europa, oamenii voiau sa creada intr-un nou inceput. Stiind ce s-a
intamplat, cel putin in estul Europei, avem astazi tendinta de a considera perioada ulterioara lui
23 august si pana la abolirea monarhiei ca pe una cenusie si trista. Mai aproape de realitate este ca
in acei ani optimismul ii insufletea pe supravietuitorii razboiului. Soldati decedati si raniti,
victimele Holocaustului, privatiunilor inerente anilor de razboi, erau amintiri puternice. In 1945,
oamenii voiau si aveau dreptul sa spere.
Partidele politice au incercat cu mai mult sau mai putin succes sa-si adapteze oferta electorala
noii situatii create de inerentul sfarsit al razboiului. Nu numai FND si-a lansat programul politic.
PNT si PNL si-au publicat la randul lor proiectele. De exemplu, reforma agrara era dorita si de
PNT, in cadre inca si mai radicale decat cele preconizate de Partidul Comunist. Diferenta era
aceea ca PNT dorea sa astepte sfarsitul razboiului pentru legiferarea ei. Comunistii au folosit
problema reformei agrare in scop propagandistic si pentru a lovi in adversarii politici, la fel ca si
sensibila problema a revenirii Ardealului de Nord la Romania. In programul FND se spunea clar
ca Ardealul nu va fi retrocedat Romaniei atata timp cat la Bucuresti nu va fi instalat un guvern
bine vazut la Moscova. Acel guvern, evident, nu putea fi decat unul al Frontului.
VIZIUNE REALISTA. De ce erau in fond atat de interesati oamenii Moscovei de o reforma
agrara? Din stenogramele discutiilor purtate in interiorul conducerii FND si la nivelul PCR reiese
ca, in ianuarie 1945, liderii comunisti isi apreciau corect aderenta si popularitatea in randul
multimii. "Noi suntem izolati, intre noi muncitorii si tarani si ceva intelectuali pe ici pe colo",
rezuma realist situatia partidului Ana Pauker. Astfel ca scopul principal al FND-ului in ianuarie
1945 era ca mesajul comunist sa "ajunga la tara". Pe fond, extrema stanga a decis in iarna lui
1945 sa atace acolo unde credea ca ar avea mai mari sorti de izbanda. Prin promisiuni de
improprietarire gratuita si cu "ajutor muncitoresc" la infaptuirea reformei, chiar si in absenta legii,
taranii puteau fi usor transformati in masa de manevra. Difuzului mesaj al partidelor "istorice",
care ii indemnau pe locuitorii satelor la calm, rabdare si legalitate, Partidul Comunist le-a oferit
alternativa actiunii imediate.
BOTEZUL MOSCOVIT
La finele lui 1944 si inceputul lui 1945, Gheorghiu-Dej a pus pentru prima data piciorul in "orasul
sacru" al comunismului mondial, acolo unde rivala sa Ana Pauker era deja o vedeta. Cei interesati
de vizita, care a fost efectuata in principal in scopuri economice, au putut afla detalii din
coloanele ziarului comunist Scinteia. Astfel, la 16 ianuarie 1945, o delegatie a PCR, condusa de
Emil Bodnaras si Iosif Ranghetz, i-a iesit in intampinare ministrului inca de la Ploiesti. In Gara de
Nord, Gheorghiu-Dej a fost asteptat de Ana Pauker si de Vasile Luca. Cateva zile mai tarziu, in
ziarul Romania libera, economistul Costin Murgescu scria referitor la acelasi subiect ca "relatiile
economice romano-sovietice sunt inaugurate in felul acesta sub cele mai fericite auspicii".
Programul FND a ocupat spatii ample in presa scrisa, puternic controlata de serviciul de cenzura
instituit de Comisia Aliata de Control. Sursa de inspiratie a mesajului politic comunist trebuia
insa camuflata, pentru a nu da de banuit opiniei publice. "Sa se dea o forma mai delicata, in asa
fel incat sa nu se lase impresia ca a fost sugerat de unele cercuri", spunea Gheorghiu-Dej.
Probabil ca la prima confruntare cu sovieticii, Gheorghiu-Dej a facut o buna impresie, din
moment ce de-a lungul anilor a avut girul acestora ori de cate ori a transat conflictele din partid in
favoarea sa.

6. - 6 -
PROTESTE
In timpul Guvernului Radescu, PNT si PNL si-au manifestat opozitia fata de ascensiunea
comunistilor prin diferite metode. Cele mai frecvente erau protestele in paginile propriilor ziare
de partid, Dreptatea si Viitorul. Constantin Bratianu a mai inaintat un protest primului-ministru,
cu ocazia deportarii etnicilor germani in URSS. O alta metoda agreata erau periplurile la
reprezentantii diplomatici ai SUA si Marii Britanii la Bucuresti. Liderii celor doua partide ii
vizitau sistematic pentru a le prezenta propriul punct de vedere asupra situatiei tarii, pentru a se
plange de diverse abuzuri, dar si pentru a sonda opiniile diplomatilor anglo-americani, de la care
asteptau sprijin.
DE DRAGUL OPOZITIEI
Generalul american Cortland Van Rensselaer Schuyler, reprezentant al SUA in Comisia Aliata de
Control intre noiembrie 1944 si septembrie 1946, si-a notat in jurnal impresia pe care i-a produs-o
seful PNL, Constantin Bratianu (foto), un constant vizitator al generalului. "In general, dl
Bratianu m-a dezamagit ca lider politic", scria Schuyler la 2 februarie 1945. "Are aproape 80 de
ani si pare a-si risipi energia. Desi este extrem de nefericit din cauza situatiei actuale, nu a oferit
nici un program constructiv de redresare, in afara unei opozitii generale fata de ceea ce numeste
cererile exorbitante si nedrepte ale Rusiei."
Ultimul discurs public anticomunist
CRISTINA DIAC
Iesirile publice ale premierului Radescu au ramas in istorie ca fiind asociate cu postul
public de radio. Pentru a evita cenzura, in doua momente tensionate, generalul s-a adresat
natiunii prin intermediul acestui mijloc de informare in masa. Discursul sau a fost ultimul
rostit liber de la microfonul Radiodifuziunii.
Conform Conventiei de Armistitiu, cenzura presei a continuat sa existe in Romania si dupa 23
august 1944. Nu ca o noutate de inspiratie sovietica, deoarece si in timpul regimului de autoritate
monarhica instituit de regele Carol al II-lea, si in timpul regimului Antonescu a functionat un
Minister al Propagandei, care indeplinea printre altele si servicii de cenzor al informatiilor
destinate publicului.
Asupra presei scrise, Comisia Aliata de Control exercita o atenta supraveghere. Nimic nu
razbatea fara aprobarea sovieticilor. O noutate absoluta in Romania a fost faptul ca sindicatele
tipografilor, dominate de comunisti, refuzau sa tipareasca stiri referitoare la "fascisti si
reactionari". Erau suspectati de a fi fascisti si reactionari toti opozantii Partidului Comunist. In
aceste conditii, este de la sine inteles ca orice mesaj, pentru a putea ajunge la cititori, trebuia sa
treaca in prealabil de filtrul cenzurii.
De la inceputul lui februarie 1945, s-a dat semnalul clar pentru inlaturarea de la putere a
guvernului de coalitie. In primele zile ale lui februarie, reprezentantii FND au trecut la atacuri
frontale. In ianuarie, sectia a II-a a Marelui Stat Major ii comunicase primului-ministru
identificarea unor depozite de arme, banuite a apartine Partidului Comunist, Uniunii Patriotilor si
Madosz-ului (grupari satelite ale comunistilor – n.n.) la Bucuresti si in mai multe orase mari din
tara. Teama lui Radescu era ca urmau sa fie folosite pentru indepartarea prin forta a guvernului.
Intr-o sedinta a Consiliului de Ministri, acesta i-a acuzat pe vicepremierul Groza si pe generalul
Stanescu, subsecretar de stat la Interne, ca nu sunt straini de constituirea respectivelor depozite si
le-a cerut sa-si dea demisia. Cei doi au refuzat. Primul-ministru a mai decis sa organizeze o
adunare populara, in care sa-si exprime punctul de vedere referitor la situatia tarii in general si la
masurile pe care intentiona sa le intreprinda pentru restabilirea ordinii.

7. - 7 -
CACEALMAUA. Radescu a anuntat ca intentioneaza sa se adreseze opiniei publice in ziua de
duminica, 11 februarie, in sala Cinematografului Scala. Cu o seara inainte, cinematograful a fost
insa ocupat de simpatizantii FND. Venisera decisi sa bruieze discursul premierului. Numai ca
acesta si echipa din jurul sau au reusit sa dejoace planurile fenediste, regizate in fapt de Partidul
Comunist. In ultima clipa, generalul Radescu a decis sa schimbe sala cu una aflata in apropiere –
sala Cinematografului ARO (astazi Patria). Mai mult decat atat, cuvintele acestuia au fost
radiodifuzate, fiind astfel auzite de un auditoriu incomparabil mai numeros decat cel pe care il
putea cuprinde o sala de cinematograf. In expunerea sa, Radescu a criticat actiunile muncitorilor
tipografi, calificandu-le ca nedemocratice. A protestat fata de invinuirile care se aduceau frecvent
colaboratorilor sai, ca ar fi sabotori si reactionari si ca obstructioneaza judecarea criminalilor de
razboi. S-a referit de asemenea la necesitatea infaptuirii reformei agrare, dar nu imediat, ci dupa
terminarea razboiului, in conditii de ordine si legalitate. Si-a expus punctul de vedere referitor la
menirea sindicatelor, care sunt si trebuie sa ramana organizatii profesionale si nu instrumente de
presiune politica. "Sindicatele sa se ocupe cat mai putin de politica si cat mai mult de treaba", a
indemnat Radescu. "Orice agitatie trebuie sa inceteze, fiindca altfel se pune in primejdie insasi
fiinta tarii". Discursul rostit de primul-ministru in Sala ARO nu a fost preluat de nici un ziar, cu
toate ca mii de oameni aflasera despre existenta lui de la radio.
ULTIMUL DISCURS. Evenimentul care a condus la demisia generalului Radescu din postul de
premier s-a inregistrat la 24 februarie 1945. In Capitala a avut loc un miting, in organizarea FND-
ului. Conform planului comunist, populatia trebuia sa ceara venirea la putere a unui guvern "de
larga concentrare democratica", adica unul cu mai multi comunisti. In cursul dupa-amiezii, in
timp ce coloana de manifestanti trecea prin fata Ministerului de Interne (astazi fosta cladire a
Senatului) s-au tras focuri de arma. Varianta comunista a fost ca primele focuri au venit dinspre
Minister, trase de oamenii de ordine. Varianta lui Radescu a fost contrara: anumiti manifestanti,
cu misiunea clara de a crea dezordine, au vrut sa atace cladirea si au tras pentru a crea o
diversiune si a putea astfel sa dea vina pe guvern. Incidentele s-au soldat cu mai multi morti si
raniti. Radescu a sustinut ca trupele din Ministerul de Interne nu primisera ordin sa traga in
manifestanti, in eventualitatea ca ar fi atacate, ci doar sa someze si sa traga in aer foc de
avertisment. Comisia insarcinata cu anchetarea cazului a conchis ca gloantele extrase din
corpurile victimelor nu erau identice cu cele utilizate de trupele care asigurau paza ministerului.
In seara aceleiasi zile, primul ministru a apelat din nou la postul public de radio. El a prezentat
opiniei publice propria versiune asupra evenimentelor de peste zi, dar si asupra colaborarii
dezastruoase cu comunistii. Radescu a trecut in revista o serie de actiuni destabilizatoare
intreprinse de coalitia de extrema stanga si in alte orase din tara. In final, generalul a spus ca el si
Armata isi vor face datoria pana la capat. A fost ultimul discurs rostit liber de la microfonul
Radioului.
Peste numai patru zile, la cererea regelui, si-a inaintat demisia. Conform Constitutiei in vigoare la
acel moment, suveranul era factorul constitutional abilitat sa numeasca si sa demita premierul. La
finele lui februarie, vicecomisarul sovietic pentru afaceri externe, A.I. Visinski, a revenit la
Bucuresti, unde a fost primit in mai multe randuri de rege. In urma presiunilor exercitate de
emisarul Moscovei asupra suveranului, acesta din urma i-a cerut demisia lui Radescu si a incercat
gasirea unei solutii care sa multumeasca pe toata lumea.
GAFA LUI RADESCU
In discursul rostit de Nicolae Radescu la radio, in seara de 24 februarie, el i-a acuzat pe comunisti
de crearea si escaladarea incidentelor. Radescu a facut un joc de cuvinte, lasand sa se inteleaga ca
abrevierea FND ar proveni din prescurtarea sintagmei "Fara Neam si Dumnezeu". "Cei fara neam
si fara Dumnezeu, asa cum i-a botezat poporul, au pornit sa aprinda focul in tara si s-o inece in
sange. O mana de insi, condusi de doi venetici, Ana Pauker si ungurul Luca, cauta prin teroare sa
supuna neamul", a acuzat Radescu. In contextul sfarsitului de razboi, se poate considera ca
premierul a facut o greseala tactica. Armatele Natiunilor Unite avansau spre Germania. Europa

8. - 8 -
afla de ororile nazismului, de lagarele de concentrare, de formele aberante de antisemitism pe
care le-au cunoscut acei ani. Sensibilitatea fata de problema evreiasca era mult sporita. In aceste
conditii, justificarea dezordinilor prin originea etnica a Anei Pauker a dat apa la moara celor care
considerau ca Romania este un stat antisemit, nationalist si fascist. De asemenea, pe fondul
internationalismului sovietic, referirile la etnia liderilor comunisti nu au fost nici pe placul
Comisiei Aliate de Control dominate de sovietici.
"Asaltul prefecturilor"
CRISTINA DIAC
Cele trei luni ale guvernarii lui Radescu au ramas in memorie ca perioada in care "asaltul
prefecturilor" a atins cote ingrijoratoare. Martorii oculari au constatat abuzurile si le-au
interpretat din propriul punct de vedere. Avocatul Adriana Georgescu, sefa de cabinet a lui
Radescu, a lasat posteritatii impresiile sale de participant la evenimente.
Pentru a limita inlocuirea abuziva a autoritatilor locale, Guvernul Radescu a emis la inceputul lui
ianuarie o lege prin care se impuneau conditii de studii celor care voiau sa acceada la functii in
administratia locala. Stradania a fost insa in zadar. Un articol al legii lasa loc de interpretari,
permitand practic continuarea inlocuirilor abuzive. In astfel de situatii se demonstra abilitatea
reprezentantilor FND in guvern. Prin prezenta lor, puteau modifica "pe ici, pe colo, prin punctele
esentiale" proiectele de lege care ii interesau in mod direct. Articolul ambiguu spunea ca se pot
face exceptii de la conditiile de studii pentru "persoanele care s-au distins printr-o activitate
publica remarcabila". Iar cei care apreciau aceasta erau in general comunistii, care se laudau cu
prigoana si inchisorile la care fusesera supusi. In decembrie a fost constituita o Comisie
Interministeriala pentru examinarea situatiei din Moldova, care tindea sa devina din ce in ce mai
grava. Practic, aceasta regiune fusese o vreme izolata de restul tarii. Serviciile publice, in general,
si transporturile, in special, fusesera total dezorganizate. Populatia se confrunta cu o criza acuta a
alimentelor si a articolelor de prima necesitate. La nivel administrativ domnea haosul, estul tarii
fiind cel mai expus actiunilor de razboi.
MARTOR OCULAR. Comisia s-a deplasat in Moldova pentru a examina situatia. Acesta nu a
fost insa unicul ei scop. Avocatul Adriana Georgescu, sefa de cabinet a primului-ministru Nicolae
Radescu si jurnalist la ziarul liberal Viitorul, a insotit respectiva comisie in periplul ei prin
Moldova. Amintirile sale legate de acea perioada din istoria Romaniei pe care a trait-o nemijlocit
se regasesc si intr-un volum memorialistic, publicat pentru prima data in Franta, sub titlul "La
inceput a fost sfarsitul". Iata cum se produceau inlocuirile de primari si de prefecti, prin ochii
sefei de cabinet a premierului Radescu. "Oprire la Focsani, prima capitala de judet unde trebuia sa
restabilim ordinea. Discursul oficial este rostit de prefectul legal. Prefectul comunist nu se arata la
fata. Dimitrie Nistor (subsecretar de stat la Interne, n.n.) raspunde aducand mesajul guvernului.
De vreme ce alegeri judetene nu sunt posibile pentru moment, cate doi membri din fiecare partid
reprezentat in guvern sunt invitati sa discute cu oaspetii de la Bucuresti. Comisia se instaleaza in
spatele unei mese mari; in fata mesei, zece scaune frumos aliniate isi asteapta ocupantii; cate doi
reprezentanti din fiecare partid: National-Taranesc, Liberal, Comunist, Socialist, Frontul
Plugarilor.
Dar, in ultimul minut, niste cetateni cu scaune in mana isi fac aparitia. Se prezinta singuri,
incercand sa acopere cu vocile lor vacarmul general care a pus stapanire pe sala la sosirea lor: doi
reprezentanti ai Tineretului Comunist, doua femei antifasciste, doi reprezentanti ai Confederatiei
Generale a Muncii, doi reprezentanti ai Uniunii Patriotilor. (...). Reprezentantii acestor noi partide
sunt instalati in fata comisiei. Comisia – cu exceptia, fireste, a comunistilor – protesteaza,
invocand ilegalitatea partidelor de tip ciuperca, nereprezentate in guvern. Emil Bodnaras,

9. - 9 -
reprezentantul PC in comisie, incepe sa strige: «In numele partidului comunist ...ta ta ta...
reactiunea burghezo-mosiereasca... ta ta ta... Traiasca Armata Rosie... ta ta ta ... Traiasca gloriosul
ei conducator, maresalul Stalin... ta ta ta... In numele Comitetului Central al Partidului Comunist,
propun pe X ca prefect si pe Y ca primar».
SCANDAL. Comunistii scandeaza: Stalin, Stalin, iar pe strada auzim pasii patrulelor rusesti,
insarcinate sa vegheze asupra... comisiei.
A doua escala: Botosani. Aceeasi scena. In timpul discutiilor nu reusim sa scoatem de la
comunisti altceva decat vesnicele lozinci pe care le cunoastem acum pe dinafara. (...). Scena
continua in fiecare judet, identica pana ti se face greata: in fata comisiei, reprezentantii partidelor
democratice isi exprima punctul de vedere asupra reorganizarii judetului, indicand in general
persoane mai degraba neutre, dar pregatite in acest sens. Comunistii si adeptii lor recita o lectie
invatata pe dinafara, ale carei laitmotive sunt Stalin si glorioasa Armata Rosie. Adevarati
papagali.
IASI. Capitala Moldovei. Bodnaras propune pentru functia de prefect pe dl Alexiuc. Domnul
Rautu, national-taranist, se ridica speriat. «Asculta, domnule Bodnaras, nu mai putem continua
asa. Nu este posibil sa numim la Iasi, leagan al intregii culturi romanesti, un prefect care n-are
decat patru clase primare si e strain de judet. E impotriva tuturor legilor noastre.» «Vrei sa spui,
impotriva legilor reactionare?...»
Toata lumea incepe sa urle. Si deodata, printr-o pura intamplare parca, niste gloante sparg
geamurile si se infig in pereti. Se trage asupra noastra. Nu sunt raniti. Totusi, sedinta se suspenda
fara sa fi intervenit nici un acord". Mitinguri si manifestatii populare. Destabilizarea si
dezordinea, insotite de o puternica propaganda prin mass-media, se inscriau in nota discutiilor
dintre membrii conducerii FND. In fond, activistii nu faceau altceva decat sa transpuna in practica
"indicatiile" primite. La fel au stat lucrurile si in timpul guvernelor Sanatescu. Dupa o scurta
pauza, la inceputul lui decembrie, a fost reluata aceeasi tactica. "Important este la tara, cum se
misca satele, spunea Ana Pauker, prima voce a Moscovei. Mai important este ca tot ce avem noi
ca forta sa aruncam la tara, sa zgandarim totul acolo si ecoul sa vina la Bucuresti."
Alta metoda indicata de "tovarasa Ana" a fost organizarea de mitinguri. "Cred ca duminica (in
prima duminica din februarie 1945, n.n.) trebuie sa facem o serie de mitinguri mari, utilizand si
salile particulare, cele din centrul orasului, o alta serie de mitinguri la tara, pentru ca sa vina sa-si
spuna cuvantul cei care pana acum nu si l-au spus", opina aceasta.
Mitingurile in piete publice, cu numar mare de participanti, a caror cifra era si mai mult
amplificata de ziarele procomuniste, precum si intalnirile cu public in diverse sali din Capitala
erau o moda a vremii. Comunistii au organizat numeroase asemenea intruniri. Ultimele zile ale
Guvernului Radescu au stat, de asemenea, sub semnul adunarilor din diverse sali bucurestene. Si
sub semnul Radioului.
ATUURILE LUI RADESCU
Primul-ministru Nicolae Radescu era cunoscut ca un opozant al regimului de dictatura militara al
Maresalului Antonescu, cu care intrase in conflict la un moment dat. Datorita acestei pozitii a fost
internat in vremea razboiului in lagarul de la Targu Jiu. De asemenea, avea reputatia unei
persoane severe, inclinata spre ordine si rigoare. In decembrie 1944, Radescu parea a fi omul
potrivit pentru gestionarea situatiei interne. Nu putea fi acuzat de colaborare cu "fascistii"
antonescieni, iar in conditiile haosului sfarsitului de razboi, personalitatea hotarata a lui Radescu
parea o garantie ca lucrurile vor intra pe un fagas normal. Dupa ce a pierdut sefia guvernului, de
teama represaliilor, generalul Radescu s-a refugiat la Ambasada Marii Britanii. Dupa ce a
petrecut o vreme sub protectia britanicilor, i s-a fixat domiciliu obligatoriu in locuinta sa din
Strada Clopotarii Vechi nr. 4. A parasit Romania in 1946, activand in exil in Statele Unite ale
Americii.
ELITE NOI

10. - 10 -
Ziua de 24 februarie a ramas asociata cu incidentele aparute la manifestatia FND, incidente care
au condus peste cateva zile la caderea Guvernului Radescu. In aceeasi zi, in tara continua "asaltul
prefecturilor". De exemplu, la Craiova a fost instalat cu forta un prefect agreat de comunisti,
Nicolae Celac, cel care a condus "asaltul". Primul prefect comunist al Craiovei este tatal
translatorului de limba engleza al lui Ceausescu, Sergiu Celac.
Editorial: Frate cu dracul
LAVINIA BETEA
Pana la "guvernul de larga concentrare democratica" condus de Petru Groza (in timpul caruia au
fost promovate masurile de sovietizare a tarii si manipulate alegerile parlamentare din 1946),
nucleul partidului comunist a utilizat o serie de tehnici de influenta asupra multimii si de
amorsare a opozitiei. Eficiente au fost tacticile "compromisului" si "tovarasilor de drum"
teoretizate de Lenin inca inainte de revolutia bolsevica.
Conform ideologiei leniniste, pentru a accede la putere trebuiau incheiate aliante vremelnice si
reversibile cu alte partide. "Aliatii tactici" pot parcurge in folosul comunistilor, alaturi de ei, o
bucata de drum. Dupa victorie, datorita originii sociale "nesanatoase", acesti "tovarasi de drum"
vor fi condamnati la disparitie, conform teoriei "luptei de clasa". "Numai cine nu este sigur de el
insusi se poate teme de aliante vremelnice, fie chiar si cu oameni nesiguri; nici un partid politic n-
ar putea exista fara asemenea aliante", ii sfatuia Lenin, in numele "moralei proletare", pe adeptii
sai.
Cine putea sa cunoasca asemenea teorii, in Romania, la finele razboiului? Dupa marturiile unor
fosti lideri comunisti, cultura lor politica se reducea la "Cursul scurt de istorie al PC(b) al URSS"
publicat de Stalin in 1938. Cativa dintre comunistii intelectuali citisera sporadic din scrierile lui
Marx. Cel mai cultivat dintre ei, Lucretiu Patrascanu, si-a facut in acest sens autocritica in
ancheta premergatoare condamnarii sale. Astfel, desi cunoscator si adept al teoriei "tovarasilor de
drum", el apreciase, in noiembrie 1944, intr-un document cerut de Secretariatul Biroului Politic,
ca vor fi necesari cel putin inca cinci ani pentru "desavarsirea revolutiei burghezo-democratice in
Romania, timp in care politica de colaborare cu o parte din burghezie trebuie continuata". Desi
traise un timp la Moscova ca functionar al Cominternului, nu reusise sa sesizeze "linia justa" a
aplicarii tacticii "tovarasilor de drum" in Romania. Printre manevrele politice propuse de
Patrascanu era si aceea a "utilizarii din plin a guvernelor de colaborare pentru a patrunde mai ales
in masa micii burghezii satesti dar si a celei orasenesti". "Si propuneam – mai declara el in 1949 –
sa se faca o distinctie in burghezie, izoland pe cei mai seriosi adversari ai nostri: pe Maniu si acea
parte a conducerii PNT care il urmeaza. Am propus deci o colaborare cu liberalii care sa duca,
intr-un stadiu, la izolarea si slabirea pozitiilor lui Maniu – pe atunci adversarul nostru Nr. 1".
"Linia justa" fusese insa colaborarea comunistilor cu fractiunea desprinsa din PNL, condusa de
Gheorghe Tatarescu, si cu cea provenita de la national-taranisti, in frunte cu Anton Alexandrescu.
Cele doua grupari "progresiste" au condus insa la izolarea si eliminarea partidelor din care se
desprinsesera. Dupa parcurgerea etapelor intermediare din planul de distrugere a vechilor
structuri a urmat randul "tovarasilor de drum" sa fie aruncati la "groapa de gunoi a istoriei".
Documentele de arhiva sunt in masura sa ne lamureasca de ce tocmai Gheorghe Tatarescu,
politician cu vechi "merite in lupta impotriva comunismului", le-a devenit "tovaras de drum".
Trecut pe listele criminalilor de razboi, cu insusi acordul (comunistii spun "la propunerea"!) lui
Iuliu Maniu, insusi Tatarescu, declara Gheorghiu-Dej, in sedinta Consiliului FND din 31 ianuarie
1945, i se adresase cu dorinta intrarii in FND. "A precizat ca este gata sa faca declaratii scrise in
presa, sa inceapa campania" (impotriva lui Maniu), informeaza Dej cantarind castigul manevrei:
"reprezinta o grupare in stat" iar "in cercurile Partidului Liberal are destui prieteni si spera ca
acestia sa vina la dansul".

11. - 11 -
In aceeasi sedinta, Vasile Luca analizeaza astfel cazul: "Noi nu trebuie sa ne speriem de ceea ce a
fost Tatarescu. Toti stim cine a fost. Dar daca (sic!) cu Tatarescu putem sparge Partidul Liberal,
daca Tatarescu intelege ca singura cale este prietenia cu Uniunea Sovietica – si el pare serios a
intelege ca nu este alta cale –, atunci sa tratam cu el. (...) Si linia lui Tatarescu o putem combate
maine. Il putem si aresta daca incearca sa danseze in alta parte. Dar daca el astazi vrea sa intre, sa
dea un cadru burghez, sa se bata in lupta noastra, acest fapt va da o incredere imediata nu
Partidului National Liberal sau Partidului National Taranist, ci fabricantilor, fortelor economice
din tara. Aceste forte isi vor spune ca daca este vorba de Tatarescu nu poate fi vorba de
confiscarea averilor, si astfel vor avea mai mult curaj sa lucreze cu noi". In finalul expozeului sau,
primit cu unanima apreciere de participanti, Luca asociaza tactica lui Lenin binecunoscutului
proverb romanesc: "Trebuie sa te faci prieten cu dracul pana treci puntea".
La avantajele "fratiei cu dracul" va fi tintit si liberalul Gheorghe Tatarescu. Ajuns ministru al
Afacerilor Straine si vicepresedinte al Guvernului Groza, i se paruse, probabil, ca reusise.
"Puntea" insa n-a trecut-o. Dupa utilizarea sa ca "fatada" pentru "elementele burgheze" din tara si
din strainatate, a fost aruncat in inchisoare.
Lenin se dovedise mai viclean decat dracul.
Reformismul demagogic
PAULA MIHAILOV
Romania a pierdut in cel de-al doilea razboi mondial 170.000 de oameni si 1,2 miliarde de
dolari. In conditiile ocupatiei Armatei Rosii, a ascensiunii la putere a PCR sprijinit de
Moscova si a unei populatii infometate, guvernele postbelice au asistat si sustinut, mai mult
sau mai putin constient, procesul de sovietizare.
Tentativele de modernizare ale Romaniei n-au dat rezultatele scontate de reformatorii epocii
moderne.
Cat despre perioada cuprinsa intre 1945 si 1948, ea a fost numita si timpul "reformismului
demagogic". Sovieticii si membrii PCR au excelat in utilizarea tacticii discursului demagogic
pentru atragerea multimii.
DESPAGUBIRI DE RAZBOI. Tara noastra s-a numarat printre statele invinse in cel de-al doilea
razboi mondial. Pretentiile sale de tara invingatoare le-a raspandit propaganda prosovietica pentru
a mentine la putere PCR, partidul-"purtator de cuvant" al Uniunii Sovietice in spatiul politic
romanesc. Din cauza statutului sau de invinsa, Romania a trebuit sa plateasca despagubiri de
razboi URSS.
Conform punctului 11 din Conventia de Armistitiu si potrivit Acordului economic sovieto-roman
semnat la Moscova la 16 ianuarie 1945, Romania a fost obligata sa plateasca URSS, in perioada
12 septembrie 1944 – 12 septembrie 1950, 300 de milioane de dolari americani. Dintre acestea,
50 de milioane in produse petroliere, 54 de milioane reprezentand cherestea, grau, vite, 96 de
milioane in vase maritime si fluviale, material mecanic si feroviar. Preturile luate in calcul erau
cele din 1938, la care se adaugau 15% majorare pentru materialul feroviar, fluvial si mecanic si
10% pentru restul de produse.
PROPAGANDA. Extensia URSS prin intermediul sferelor de influenta va duce la crearea unor
state-satelit, printre care se afla si Romania. Prin intermediul membrilor PCR, instruiti la
Moscova, si a consilierilor sovietici, Stalin a reusit, in decursul a doi ani, sa impuna in tara un
guvern comunist si prosovietic. Pentru reusita actiunii lui au conlucrat mai multi factori: prezenta
pe teritoriul Romaniei a Armatei Rosii ocupante, intrarea in guvernele postbelice a sustinatorilor
Moscovei, starea deplorabila economica in care se inecase tara.
Propagandistic, URSS a fost prezentata ca "fratele mai mare" al Romaniei. Presa comunista, si nu

12. - 12 -
numai, numea armata sovietica "armata eliberatoare". Stalin nu aparea ca dictator, ci ca
marinimos "Generalissim" care oferea ajutoare pentru cei napastuiti de seceta sau inundatii.
Incetul cu incetul societatea este penetrata de elemente sovietice si sovietizante. Modelul sovietic
se voia copiat in cultura, limba, arta, agricultura, industrie si educatie.
A fost sesizata de contemporani actiunea de sovietizare? Se pare ca in aceasta prima etapa doar
cei care se simteau direct amenintati s-au manifestat ca rezervati si potrivnici. Ideile sovietice
aveau ecou intr-o Romanie agrara, saraca, unde productia scazuse la jumatate fata de perioada
interbelica, unde dupa distrugerile razboiului au urmat cele ale secetei, inundatiilor si epidemiilor.
"REMEDIEREA" CRIZEI. Cu sau fara ajutor sovietic, guvernantii romani au fost nevoiti sa ia
unele masuri pentru depasirea crizei economice. Dar toate reformele adoptate – purtatoare ale
pecetii Moscovei – au fost, in realitate, masuri de comunizare a tarii, si nu de rezolvare a
problemelor interne: Legea reformei agrare (23 martie 1945), care proclama principiul
exproprierii tuturor proprietatilor mosieresti care depasesc 50 de hectare, etatizarea Bancii
Nationale a Romaniei (prin legea din 20 decembrie 1946) sau infiintarea (8 mai 1945)
intreprinderilor mixte romano-sovietice, asa-numitele sovromuri, mai intai in industriile
petrolifera, metalurgica, a sticlei, forestiera, transporturilor pe apa si aeriena, bancara, a
exploatarilor minereurilor metalifere.
Cu reforma monetara (1947), declansarea nationalizarii (11 iunie 1948) si a colectivizarii (1949)
se desavarseste experimentul sovietizarii. Romania devenea, astfel, complet subjugata
Kremlinului.
"DULCELE" GRAI COMUNIST. Cand foametea din 1945-1947 facea ravagii, liderii PCR
descriau in discursul lor o tara plina de bogatii nepretuite, distruse sau furate de fosta clasa
exploatatoare a mosierilor si capitalistilor. Sub conducerea lor, a comunistilor, aceste bogatii –
promiteau ei – vor ajunge "in mainile poporului muncitor si harnic". Ascultat de o populatie
infometata, saracita, necultivata, discursul comunistilor era unul datator de speranta. Recitit insa,
din el reiese o demagogica pledoarie pentru bunastarea care-i va cuprinde pe toti atunci cand vor
fi condusi de Partidul Comunist Roman.
Rezultatele eficiente in orice domeniu al societatii nu se pot obtine, spunea ministrul
Comunicatiilor si Lucrarilor publice, Gheorghe Gheorghiu-Dej, in 1945, decat prin "intarirea
organizatorica si cresterea influentei Partidului Comunist".
In afara promisiunilor insa, cuvintele de ordine care au insotit traiul romanilor in anii postbelici
au fost rationalizare, rechizitionare, cartele, ziua de distributie sau de consum, portie, grame,
speculanti.
RATII, CARTELE
Cei care au trait sa povesteasca si generatiilor urmatoare greutatile pe care le-au intampinat in
timpul razboiului si in perioada imediat urmatoare nu-si pot sterge din memorie amintirea
dureroasa a cartelelor. Ca si in alte tari, dupa razboi, pentru a se mentine pe linia de plutire,
guvernele postbelice au impus populatiei ratii la produsele de maxima necesitate. Painea, carnea,
faina, orezul, uleiul sunt doar cateva dintre alimentele de baza pe care oamenii le primeau pe
cartela, doar in anumite zile ale saptamanii. Daca in 1945 ratia de paine integrala pentru locuitorii
oraselor era de 300 grame/zi/persoana, ea va scadea la 200 si apoi 100 de grame in urmatorii doi
ani, in timp ce pretul crestea si el invers proportional. In zilele de luni si joi, cand erau strict
interzise producerea si comercializarea painii, restaurantele serveau mamaliga. O alta masura
luata in perioada de rationalizare pentru restaurante era restrangerea meniurilor la maximum patru
feluri de mancare.
PLATITI LA METRU
"Domnilor, le-a spus baronul Neumann intr-o zi, eu va inteleg si stiu ca nu numai dorinta
dumneavoastra de-a demonstra muncitorilor ca lupta de clasa se ascute pe zi ce trece va face sa
cereti aceste mariri de salariu, ci si grija sincera pentru muncitorii de la ITA. (...) Eu pot sa va

13. - 13 -
satisfac cererile, chiar daca mi le prezentati din ora in ora. Ce-am rezolva? (...) De aceea, m-am
gandit sa va platesc in valuta. Valuta este panza. In afara de salariul in milioane sau miliarde de
hartie, fiecare muncitor va primi lunar 4 metri de panza. In schimbul ei, va lua, din piata,
alimente de la tarani."
Titus Popovici, "Disciplina dezordinii"
DECIZIE
"Prin decizia subsecretariatului de stat al aprovizionarii s-a aprobat sacrificarea si consumul
cailor, asinilor si catarilor, doar in conditiile in care aceste animale nu mai sunt de folos in
gospodarii, sunt batrane, accidentate sau sufera de boli incurabile. Sacrificarea si consumul lor
trebuie sa poarte avizul primarului, iar zilele in care se consuma sunt sambata si duminica"
Universul, 7 aprilie 1945
Europa isi vindeca ranile razboiului
PAULA MIHAILOV
Dupa incheierea ostilitatilor, infrangerea sau mangaierea orgoliilor, numaratoarea
victimelor, tarile batranului continent isi fac planuri de viitor. Victorioase ori invinse,
statele europene trebuie sa-si reconstruiasca industria, agricultura si locuintele, sa refaca
drumurile. Cuvantul de ordine al politicilor acestora, pe timp de pace, este cooperarea.
Atat pe timp de razboi, cat si in perioada ce urmeaza conflagratiei, populatia civila sufera profund
de pe urma deciziilor politice si economice ale guvernelor tarilor beligerante. Soldatii de pe
campul de lupta au devenit somerii de pe piata posteblica a muncii, partial distrusa.
VIATA DE DUPA RAZBOI. In contabilizarea pierderilor umane, "fruntasul" clasamentului a
fost Uniunea Sovietica. Intr-o perioada de peste 5 ani, federatia sovietica a pierdut 10% din
populatia sa totala, adica aproximativ 20 de milioane de oameni. In afara de mortii din transee,
rusii, englezii, francezii sau nemtii au suferit de pe urma epidemiilor izbucnite in Europa sau a
lipsei de hrana, crizele succedandu-se intr-un ritm ametitor. Urmare a masivelor pierderi umane,
toate tarile angrenate in razboi, dar indeosebi cele europene, s-au confruntat pe termen lung cu o
acuta lipsa a fortei de munca, scadere a natalitatii si a sperantei de viata. Pentru a suplini
deficitele de pe piata muncii si pentru a putea finaliza intr-un timp multumitor reconstructia
economica, fostele Mari Puteri au apelat la femei, adolescenti si chiar batrani, plus forta de munca
din vechile colonii. In plus, guvernele au fost nevoite sa despagubeasca o mare parte a
categoriilor care au avut de suferit de pe urma razboiului – vaduvele, orfanii, invalizii –
secatuindu-si economiile distruse.
INVINGATORII. Statele Unite ale Americii au avut cel mai putin de pierdut la nivel economic si
social, teritoriul lor nefiind teatru de razboi. Astfel ca nu au inregistrat distrugeri de infrastructura
sau locuinte. Pierderile lor umane au fost de 400.000 de combatanti soldati. SUA au incheiat
razboiul cu o economie stabila, cu un buget neafectat. Puterea financiara a Statelor Unite era
stabila, avand in vedere faptul ca detineau doua treimi din rezerva mondiala de aur, iar dolarul isi
mentinuse puterea pe care o inregistrase inainte de conflagratie. Astfel ca, SUA, la finele
razboiului, sunt in mod cert cea mai mare putere economica si politica a lumii de la acea vreme.
Franta, in schimb, a fost foarte afectata. In razboi pierduse 600.000 de ostasi, la care se adaugau si
alte 500.000 de victime cazute prada epidemiilor si lipsei de hrana. La aceste dezastre se adauga
compromiterea celor peste trei milioane de hectare de teren arabil, 300.000 locuinte distruse,
milioanele de franci pierdute de stat in perioada ocupatiei germane si produsele rechizitionate de
nazisti. La un an dupa incheierea ostilitatilor, autoritatile franceze estimau ca suma necesara
pentru revenirea la normalitate a economiei se situa undeva la 5.000 de miliarde de franci, adica

14. - 14 -
de doua sau chiar de trei ori bugetul antebelic.
Marea Britanie, desi dispunea de potential industrial si forta de munca, avea distrusa flota
comerciala – mandria coroanei britanice – si o mare parte din fondul de locuinte. Rezervele
monetare ale tarii erau de 500 milioane de lire, in vreme ce datoria externa catre Statele Unite se
ridica la peste 3,5 miliarde lire sterline. Inflatia in 1945 era de 132%.
INVINSII. Fapt evident al dificultatilor marelui invins in cel de-al doilea razboi mondial,
Germania, este catalogarea anului 1945, in lucrarile de specialitate, ca "anul zero" al economiei
nationale. Peste 7,5 milioane de cetateni ramasesera fara locuinte. In finalul luptelor, Germania
avea aproape in totalitate infrastructura, caile de transport feroviar si rutier distruse, porturile
daramate. Italia a avut de luptat in afara scenei razboiului cu mostenirea fascista. Desi din punct
de vedere ideologic si politic renuntase la un sistem totalitar, economia distrusa trebuia refacuta.
Din pacate insa, dintr-o populatie de 20 milioane, 2 milioane erau someri, iar o jumatate din
muncitorii italieni lucrau in agricultura. Dupa bombardarea atomica a oraselor Hiroshima si
Nagasaki, Japonia a pierdut peste 250.000 de oameni, iar la nivel economic i-au fost afectate cu
predilectie industriile textila si siderurgica. Cu toate acestea, avantul economic postbelic cel mai
indraznet l-a inregistrat tot Tara Soarelui Rasare, mentinandu-se in topul statelor dezvoltate pana
in zilele noastre.
EUROPA STRANGE RANDURILE. La Conferinta Organizatiei Natiunilor Unite, desfasurata la
San Francisco (SUA), in perioada aprilie – iunie 1945, a fost adoptata Carta ONU, care va intra in
vigoare la 24 octombrie acelasi an. Natiunile Unite se aratau preocupate de soarta postbelica a
tarilor europene. In consecinta, reconstructia lor va fi incredintata mai multor organisme
internationale: Fondului Monetar International i-au revenit problemele monetare; Bancii
Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, cele pentru ajutorarea tarilor afectate de razboi;
UNESCO s-a ocupat de problemele muncii.
PLANUL MARSHALL
Intr-o conferinta tinuta la Universitatea din Harvard (Marea Britanie), la 5 iunie 1947, secretarul
de stat american, generalul George Marshall, a propus tarilor europene, inclusiv URSS, un plan
de ajutor economic, care prevedea acordarea de catre Statele Unite a unor subventii statelor
afectate de razboi. Din expunerea ofiterului american reiesea ca ar avea de castigat atat cei care
solicitau ajutorul, cat si Statele Unite. In consecinta, in perioada aprilie 1948 – iunie 1952, 12,8
miliarde dolari au fot impartite intre Marea Britanie (24,9%), Franta (21,2%), Italia (11,8%),
Republica Federala Germania (10,8%), Tarile de Jos (7,7%), Grecia (5,5%), Austria (5,3%),
Belgia (4,4%) – tari care au ramas in afara Cortinei de Fier "cazute" dupa izbucnirea "razboiului
rece" dintre URSS si SUA. Alaturi de acest ajutor initial, mobilizarea si eforturile cetatenilor
statelor enumerate au contribuit la renasterea lor postbelica. Astazi sunt membre ale Uniunii
Europene, cu economii prospere si societati evoluate.
Jaful organizat de sovromuri
PAULA MIHAILOV
Dupa ce si-a asigurat dominatia politica, URSS-ul a adus Romania la masa negocierilor
economice. Loiali sovieticilor, comunistii romani au sustinut o colaborare pe termen lung.
Cu doar o zi inainte de finalul razboiului, 8 mai 1945, la Moscova s-au semnat doua
acorduri economice. Unul dintre ele a fost considerat "izvorul sovromurilor".
Sta in puterea oricarei tari mari, victorioasa la un moment dat in istorie, sa decida regulile jocului
politic sau economic si sa le impuna altora, mai putin puternici. Este si cazul URSS-ului, care,
sigura pe victoria asupra Germaniei naziste, incearca si reuseste, prin intermediul PCR-ului, sa se

15. - 15 -
impuna in Romania.
LA MASA NEGOCIERILOR. Pe plan politic, pumnul lui Vasinski a decis instaurarea guvernului
pro-sovietic prezidat de dr. Petru Groza. In plan economic, dominatia sovietica a inceput prin
stabilirea, in Conventia de Armistitiu, a sumei de 300 milioane de dolari pe care Romania, ca tara
invinsa, trebuia sa o dea URSS-ului ca despagubire de razboi. Si a continuat prin initierea, la
Moscova, la 27 aprilie 1945, a unei serii de negocieri, conduse din partea sovieticilor de A.I
Mikoian, Comisarul Poporului pentru Comert Exterior, al caror scop era incheierea unor acorduri
economice pe termen lung cu "marele vecin de la Rasarit." Cei mai interesati ca sovieticii sa fie
multumiti de rezultatul tratativelor erau comunistii din Guvernul Groza, majoritari in delegatia
romaneasca trimisa la negocieri, condusa de ministrul de Finante, Mihai Durma. "Tovaras de
drum" al comunistilor din aceasta perioada, Durma va fi condamnat la inchisoare dupa preluarea
puterii de catre acestia.
INCOLTESTE IDEEA. Stenogramele discutiilor purtate in capitala URSS dovedesc faptul ca
delegatii romani manifestau multa obedienta. Spre exemplu, ministrul Industriilor si Comertului –
Tudor Ionescu – a pus "pe tava" sovieticilor un raport asupra posibilitatilor de productie ale
Romaniei. Negocierile s-au terminat prin semnarea, la 8 mai 1945 – cu doar o zi inaintea
capitularii Germaniei si a incheierii razboiului – a doua acorduri economice: primul, pe o
perioada de un an de zile, trasa liniile definitorii ale schimburilor comerciale dintre cele doua tari.
Al doilea, semnat pe o perioada de cinci ani, prevedea constituirea intreprinderilor mixte romano-
sovietice, renumitele sovromuri.
CE ERAU SOVROMURILE? Pentru Stalin, unica prioritate a economiilor "statelor fratesti" era
slujirea intereselor URSS. Inca din timpul razboiului, sovieticii s-au dovedit extrem de interesati
in bogatiile tarilor ocupate. Dupa 1945, una dintre modalitatile inventate de ei pentru a controla
sectoarele de baza ale economiilor tarilor central-europene a fost infiintarea de "intreprinderi
mixte". In Romania, acestea au luat nastere in urma acordului de la Moscova, prin care sovieticii
s-au declarat dispusi sa "investeasca" in cateva dintre intreprinderile romanesti de stat sau private
50% capital, constand in special din utilaje, sa asigure, la nevoie si personalul de specialitate
(capitalul rusesc a fost extras din materialele furate de la nemti). Partea romaneasca trebuia sa
contribuie la randu-i cu 50% capital si forta de munca. Si beneficiile de pe urma acestei
"colaborari" urmau a se imparti tot pe jumatate. Acordurile uneau, doar pe hartie, doi "parteneri"
inegali: o Uniune Sovietica invingatoare si o Romanie invinsa si slabita.
Practic, din iunie 1945 pana in prima jumatate a lui 1946, s-au infiintat 19 sovromuri, in ramurile
industriale de cea mai mare importanta economica si strategica pentru Romania. Primul a fost
Sovromtransportul, cu profil de societate de navigatie. In conditiile in care caile de transport catre
URSS au fost afectate de bombardamente, deschiderea de care beneficia tara noastra la mare si
Dunare erau cai foarte utile rusilor. Al doilea decret-lege semnat de Regele Mihai I a vizat
infiintarea Sovrompetrolului de la Ploiesti. Astfel, sovieticii controlau si cea mai intinsa si bogata
zona petrolifera.
SOVIETICII, SINGURII "CAPITALISTI" DIN ROMANIA. Controlul absolut asupra
sovromurilor era detinut de sovietici, care si-au numit oamenii in conducerea intreprinderilor
mixte si au interzis accesul romanilor in contabilitatea sau pe exploatarile sovromurilor. Astfel ca
timp de sapte ani industriile romanesti extractiva (petrol, gaze, carbune), grea, chimica si navala,
de exploatare a lemnului, constructiile, transporturile altele decat pe calea ferata si distributia
filmelor au "inflorit" in mainile rusilor. Situatie care va determina redactia revistei britanice
Lumea azi, apartinand Institutului Regal pentru Afaceri Internationale, sa afirme, in 1949, ca
"singurul capitalist din industria romaneasca este Rusia comunista."
Despre pierderile inregistrate de tara noastra in perioada functionarii acestor sovromuri vorbesc
cifrele care ilustreaza activitatea doar a doua dintre ele – Sovromquartit si Sovromlemn. In
conditiile in care Rusia aspira sa construiasca bomba atomica, rezervele de uraniu din exploatarile
romanesti de la Baita si Stei (jud. Bihor) devenisera mai valoroase ca aurul. Din chiar inceputul
activitatii sale (1952), Sovromquartitul adunase un numar de 15.942 de angajati. A livrat pana in

16. - 16 -
1960 URSS-ului, peste 17.000 de tone de minereu de uraniu. Daca la inceputul lui 1946 la
Sovromlemn se lucra doar cu trei gatere care defrisau 355 mc de padure pe luna, peste doar un an
se lucra cu 47 de gatere care distrugeau peste 1.200 mc de teren impadurit pe luna.
ROMANII SCHIMBA PLACA. Odata cu trecerea timpului, lipsa de control asupra propriilor
resurse si a procesului de productie, in conditiile in care pana si ofiterii de Securitate romani
aveau nevoie de permise speciale pentru a patrunde in unele sovromuri, la nivelul conducerii
statului s-a pus problema gasirii unei modalitati de control a acestor intreprinderi.
In 1947, adjunctul ministrului Industriilor, Ion Gheorghe Maurer, a pus pentru prima data
problema infiintarii comisiilor mixte de verificare a activitatii sovromurilor. Oficial, chestiunea a
fost discutata abia in sedinta Biroului Politic al PMR din 24 februarie 1953. Motivele formale
invocate de romani pentru cererea de desfiintare a sovromurilor erau necesitatea subordonarii
acestor intreprinderi statului roman si respectarea legislatiei romanesti, pierderile inregistrate de
unele intreprinderi mixte, dificultati in asigurarea fortei de munca.
SOVIETICII SPARG "BATATURILE". Demersurile de desfiintare a sovromurilor au fost
incununate de succes. Dupa inceperea tratativelor (7 martie 1953), protocolul de preluare a
primelor opt sovromuri in patrimoniul statului roman a fost semnat abia la 31 martie 1954.
Celelalte intreprinderi mixte au revenit Romaniei in decursul urmatorilor doi ani. Dar, desi actele
erau facute, preluarea efectiva a mai durat cateva luni, timp suficient ca sovieticii sa mai profite
de statutul lor de ocupant. Urmasul lui Stalin, Nikita Hrusciov, a recunoscut necensitatea
desfiintarii intreprinderilor mixte in toate statele satelit ale URSS, deoarece ele "erau niste
bataturi pe degetele de la picioare si raneau sentimente nationale producand neintelegeri in
lagarul nostru."
ALTI PACALITI
Peste 200 de intreprinderi germane (din sectoarele de baza ale economiei – energie, industrie
chimica, masini, metalurgie) au fost transferate in 1948 in "Societati Sovietice pe Actiuni" –
SAG. Conducerea lor era exclusiv sovietica, dar se folosea de forta de munca locala. "State in
stat", ele aveau planuri proprii de productie si dispuneau in profitul URSS de intreaga productie
pe care o trimiteau in Uniunea Sovietica sau vindeau in Germania doar o parte infima. Spre
deosebire de nemti, iugoslavii au realizat ca acordurile de colaborare economica propuse de
sovietici aveau ca scop transformarea Iugoslaviei "intr-o veritabila colonie ruseasca." Si, in
consecinta, au rupt inetelegerea cu sovieticii si au rascumparat Sovyug-urile (doar doua –
transporturile fluviale si cele aeriene) inca din 1948.
COMPARATIE
"In timp ce germanii ne-au luat toate ouale de la gaini, rusii au mancat mai intai gainile si acum
insista sa le dam oua"
Constantin I.C. Bratianu, 1945
Specula face ravagii in Romania postbelica
PAULA MIHAILOV
Una dintre problemele serioase cu care s-au confruntat populatia si autoritatile romanesti
dupa razboi a fost specula. Din cauza lipsei de alimente si produse de prima necesitate, a
blocarii multora dintre caile de transport, comerciantii au profitat din plin. "Dusmanul"
lor a fost legislatia introdusa de Lucretiu Patrascanu.
Astfel cerea opinia publica, prin intermediul ziarelor sau al mitingurilor, indepartarea uneia dintre
practicile de dupa razboi. Comunistii, prin ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, au luat diverse

17. - 17 -
decizii si masuri de pedepsire a negustorilor care cresteau preturile peste cele prevazute de noile
reglementari. Popularitatea comunistilor care voiau sa oblige pe comercianti sa vanda la preturi
mici creste insa.
LA NIVEL TEORETIC. Printre masurile propuse de autoritatile din Romania pentru combaterea
speculei erau imbunatatirea si intensificarea productiei, reducerea si rationalizarea consumului
prin rationalizarea unor produse de prima necesitate (painea, carnea), introducerea preturilor
maximale si limitarea castigurilor, inlaturarea productiei de lux, normalizarea transporturilor
pentru aprovizionarea industriei cu materii prime si apararea monedei nationale. DISCURSURI
INCURAJATOARE. Datorita proportiilor pe care le-a capatat in perioada imediata razboiului,
specula a fost la randul ei speculata de politicieni pentru atragerea adeziunii populatiei, dar si de
ziaristi, care au gasit in ea subiectul zilei. La 7 aprilie 1945, ziarul Universul reda un discurs al
ministrului Comunicatiilor si Lucrarilor Publice – Gheorghe Gheorghiu-Dej, rostit in fata
delegatilor Sfaturilor Negustoresti. "Guvernul va lua o serie de masuri menite a duce la
stabilizarea preturilor si a salariilor, cerand comerciantilor sa dea tot sprijinul pentru infrangerea
speculei, atat de odioasa si apasatoare pentru publicul consumator", a promis Dej.
FAPTELE VORBESC. Discursurile si declaratiile guvernantilor, cel mai potrivit mod de a face
propaganda, sunt insotite de legi si de masuri concrete luate de ministerele implicate in eliminarea
speculantilor. La 12 aprilie 1945, ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, anunta adoptarea a patru
legi economice, printre care si cea numita a "speculei si sabotajului".
Dar pentru ca speculantii sa fie pedepsiti, acestia trebuiau indentificati si arestati, moment in care
intra in actiune Brigada Speculei, special organizata pe langa Prefectura Capitalei, din ordinul
temutului ministru de Interne, Teoharie Georgescu.
Pedeapsa maxima pe care o putea primi un negustor dovedit speculant era internarea in lagar, la
care se adaugau impresionante amenzi si confiscari de bunuri.
Ziarele au dus la randu-le o campanie acerba pentru "demascarea" speculantilor. Caricaturile si
bancurile, povestioarele cu talc si infiintarea unei rubrici dedicate prezentarii celor vinovati de
specula, rubrica ce o depasea uneori pe cea despre realitatea economica, erau mijloacele la
indemana presei, prin care se incerca sprijinirea Guvernului in rezolvarea acestei probleme.
Opinia publica cerea, prin intermediul editorialistilor din ziare, "initiativa, hotarare si mai ales
dezinteresare" in combaterea speculei. Dupa razboi, si in celelalte tari specula facea ravagii, iar
masurile erau drastice.
In Bulgaria si in Franta s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru speculanti, iar in Marea Britanie,
cei dovediti necinstiti erau considerati si ei "dusmani ai poporului" si pedepsiti ca atare.
DUSMANUL SPECULANTILOR
La una dintre desele conferinte de presa pe care le-a organizat ministrul Justitiei, Lucretiu
Patrascanu, el anunta declansarea in Romania a "razboiului contra speculei" prin inasprirea "la
maximum a pedepselor existente". Pentru a sublinia importanta demersului, ministrul recurge la
metoda exemplului, incunostiintand populatia ca "in Franta s-a introdus pedeapsa cu moartea
pentru specula si ea se aplica din plin". In octombrie 1946, Scanteia publica anteproiectul
"Decretului-lege privitor la combaterea speculei cu produse alimentare", care prevedea pedepse
aspre – de la amenzi in valoare de milioane si zeci de milioane de lei pana la munca silnica pe
viata pentru cei care "cu stiinta distrug in total sau in parte produsele care servesc ca hrana; cei
care dosesc produsele pentru hrana" si alte categorii de speculanti. Referitor la noua lege,
adoptata in aprilie 1945, Patrascanu declara: "Este o datorie cetateneasca de a ajuta la punerea ei
in practica! Cetateni, controlati si supravegheati aplicarea legii!". Cei care veneau in ajutorul
autoritatilor in descoperirea lor primeau, conform legii, cota-parte din valoare marfurilor
confiscate.
Editorial: "Porcii patati"

18. - 18 -
LAVINIA BETEA
La sfarsitul razboiului in Europa, dupa contabilizarea pierderilor, sunt pedepsiti "criminalii de
razboi" si "colaborationistii" de catre tribunale speciale dupa o legislatie adaptata momentului.
Daca mediatizarea acestei categorii de procese este de rasunet, pedepsele aplicate de sovietici
unor mari grupuri de populatie civila pentru "vini colective" s-a facut in tacere. In chiar vremea
razboiului, Stalin deportase sase comunitati etnice pentru vina de a nu se fi impotrivit ocupantului
nazist. In tara sovietelor insasi pacea a fost aducatoare de nenorocire pentru soldatii prizonieri
returnati, conform conventiilor dintre Aliati, patriei lor.
Si-au blestemat, probabil, soarta supravietuirii: aceia care luptasera impreuna cu armatele naziste
impotriva Armatei Rosii au fost executati in masa, iar ceilalti s-au mutat din lagarele naziste in
lagarele Gulag-ului.
In ianuarie 1945, sub patronajul comandamentului sovietic de la Bucuresti, a avut loc si
deportarea etnicilor germani din Romania in Uniunea Sovietica. Barbati pana in 48 de ani si
femeile intre 18 si 40 de ani au fost trimisi la "reconstructia" tarii distruse de razboi. Au fost cu
totii transportati in vagoane de vite, in directia est spre destinatii necunoscute, au muncit (cel
putin patru ani) la ce-a fost mai greu si au trait in lagare situate in conditii extreme de mediu.
Urmarile acestei situatii au fost diferite, in functie de personalitatea si evolutia de viata a
fiecaruia.
La Resita, in urma cu cativa ani, cu prilejul lansarii cartii sale autobiografice, l-am cunoscut pe
Anton Ferenschutz, unul dintre acesti fosti deportati. Originea sa resiteana se afla in primele opt
familii de colonisti adusi in aceste locuri ca mesteri in metalurgie si minerit. In 1941, cand
armatele naziste au ajuns in Romania, comunitatea germana din Transilvania era numeroasa.
Dupa spusele lui, nemtii de-aici s-au comportat "mai germani ca germanii", grupul etnic dintr-o
tara avand sentimentul identitatii nationale mai pronuntat decat comunitatea sa de origine.
Avea doar 12 ani si era trist ca fratele mai mare i-o luase inainte incadrandu-se in trupele SS. Ca
si ceilalti copii nemti de varsta lui fusese acceptat in "Tineretul hitlerist". O organizatie
paramilitara cu regim asemanator unei tabere de soldati in pregatire. O treime din programul lor
zilnic era ocupat de indoctrinare nazista. Istoria rescrisa a Germaniei, ancorata in bornele
razboinicilor vikingi si ale "genialului Hitler", propaganda nazista si... "stiinte rasiale". Pe
centurile copiilor era inscriptionata deviza "sange si onoare", iar ei ajunsesera sa-si doreasca
"moartea de erou" pentru implinirea idealului nazist. Mai tarziu, amintindu-si acestea, ajunsese la
concluzia ca ideologia nazista e mai concreta decat cea comunista. Rasa ariana (evidenta prin
anumite caracteristici fizice) avea menirea divina de a stapani lumea. Politica de rasa este
inlocuita in ideologia comunista cu teoria clasei proletariatului, care, dupa "legilor obiective
istorice", va conduce mapamondul. Si unii, si ceilalti interziceau amestecul dintre indivizi
destinati puterii cu cei predestinati sclaviei ori exterminarii.
Prima amintire dureroasa din viata sa tulburata de comandamente politice a fost prilejuita de
inspectia unui oficial nazist la organizatia hitlerista a tineretului din Resita. Remarcandu-se prin
rezultatele examenului la care fusesera supusi de specialistul in "stiinta raselor", cand sa-l felicite,
acesta priveste ochii baiatului care – oroare! – nu erau albastri ca ai "rasei pure", ci negri. "Porc
patat!", il catalogheaza inspectorul, intorcandu-i scarbit spatele.
In 1945, cand au fost trimisi in deportare, nemtii din Romania mai credeau minciunile
propagandistice care promiteau victoria lui Hitler prin miraculoase noi arme. Patru ani a lucrat
Anton Ferenschutz in mine si in taigaua Siberiei sovietice. Localnicii ii priveau cu ura pe "porcii
nazisti" ingaduiti de Stalin sa lucreze in tara distrusa de armatele lor, in loc sa-i ucida. Pentru o
jumatate de litru de lapte supliment la ratia de hrana, deportatii au acceptat sa participe la "Scoala
de lupta antifascista" cu program de "denazificare" si indoctrinare comunista.
La intoarcere in orasul natal urmele razboiului pareau sterse. Nu si pentru el, care avea "dosarul
patat". Intai ca membru al "Tineretului hitlerist". Si, paradoxal, dupa schimbarea ideologiei
staliniste cu comunismul national, ca "filosovietic" dupa stagiul din lagarul siberian. Cu asemenea

19. - 19 -
"pete", "Gestapoul rosu" ce era Securitatea il convoaca la sediul din Resita. Pentru a dovedi ca
este "un bun aparator al cuceririlor poporului" i se cere sa devina informator.
In 1971, Anton Ferenschutz a emigrat in locurile de unde plecasera stramosii sai spre
Transilvania in urma cu doua sute de ani. Cosmarurile si depresia i-au impovarat apoi viata. Ca sa
se elibereze, doctorii i-au recomandat sa-si scrie memoriile. A rezultat o carte-document despre
traumele "ciumei brune" si "ciumei rosii" in Romania. Editata si prezentata in locurile unde
autorul traise si unde a revenit adesea dupa 1990 ca organizator al unei asociatii de sprijin a
batranilor si a copiilor abandonati.
Premise ale razboiului rece
CRISTINA VOHN
Instalarea "cortinei de fier" a fost rezultatul unui proces indelungat. SUA si Marea
Britanie, pe de-o parte, si URSS, de cealalta parte, vor fi aliati de conjunctura impotriva
Germaniei naziste. Neincrederea si suspiciunile dintre cele doua parti vor spori dupa
terminarea razboiului. Rezultatul va fi crearea celor doua "blocuri" politico-militare.
Pentru a explica cauzele razboiului rece, analistii au lansat mai multe teorii. Una dintre ele poarta
numele de "bulgarele de zapada". Conform acesteia, evenimentele din timpul razboiului si
perioada imediat urmatoare s-au derulat pe un fond de neincredere intre principalii aliati: Statele
Unite si Marea Britanie, pe de-o parte, Uniunea Sovietica de cealalta parte. Suspiciunile intre
"imperialistii" occidentali si reprezentantii "dictaturii rosii" existau inca de la venirea la putere a
bolsevicilor. Nerisipite niciodata, ele au sporit continuu in vremea razboiului, rezultatul fiind
ruptura intre fostii "amici" si crearea celor doua blocuri politico-militare, mondiale.
CONVERGENTE IN COALITIE. Infrangerea militara a Germaniei naziste a reprezentat
interesul major comun al URSS, SUA si al Marii Britanii. Cooperarea dintre aceste state s-a putut
realiza, atunci cand Hitler ameninta sa cucereasca intreaga Europa. Strans legat de acesta se aflau
interesele economice. Uniunea Sovietica avea nevoie de ajutorul material al Americii pentru a
continua cu succes razboiul. De cealalta parte, Statele Unite ale Americii se confruntau cu o criza
de supraproductie si aveau nevoie de piete de desfacere. Imensa piata sovietica era o solutie
viabila pentru rezolvarea crizei americane. Astfel, interesele de ordin politic, strategic si
economic au adus de aceeasi parte a baricadei adversari ideologici declarati. Acestia au fost
nevoiti sa coopereze in ciuda temerilor si a suspiciunilor dintre ele.
DIVERGENTE INTRE ALIATI. In afara acestor interese comune, ce i-au coalizat pe aliati in
timpul razboiului, au existat si nenumarate puncte de divergenta. Acestea vor avea rolul de a
creste suspiciunile privind intentiile postbelice ale fiecarei parti. Puterile occidentale suspectau
URSS-ul de intentia de a-si extinde influenta in intreaga Europa. Uniunea Sovietica, la randul ei,
se temea de tendintele expansioniste ale puterilor democratice.
Deschiderea celui de-al doilea front de lupta in Europa a constituit primul punct de divergenta
intre Aliati. Promisiunile SUA facute ministrului sovietic de Externe, V. Molotov in mai 1942, in
timpul vizitei acestuia la Washington, erau pentru crearea celui de-al doilea front de lupta inca in
cursul anului respectiv. Amanarile succesive, pentru anul 1943, concretizate abia in primavara
anului 1944, l-au determinat pe Stalin sa adopte o atitudine extrem de rezervata fata de Aliati.
URSS a fost nevoita sa poarte aproximativ doi ani singura lupta militara pe vechiul continent
impotriva Germaniei naziste. Acest lucru a contribuit la cresterea enorma a prestigiului
sovieticilor. Dar, pe de alta parte a secatuit rezervele economice ale Uniunii. Si din acest punct de
vedere, economic, SUA au promis URSS acordarea unui mare imprumut postbelic. Dar, calculele
finantistilor americani s-au dovedit a nu fi in acord cu promisiunea politica facuta lui Stalin.
Singurul lucru pe care l-a obtinut Roosevelt din partea Senatului american a fost ridicarea

20. - 20 -
interdictiei de acordare de imprumuturi catre Uniunea Sovietica. Micile imprumuturi primite
astfel au fost total nesatisfacatoare pentru refacerea postbelica a URSS. Toate acestea au intarit si
mai mult suspiciunile lui Stalin cu privire la "caracterul imperialist" al statelor democratice.
Intalnirile directe dintre Roosevelt si Stalin nu le-au diminuat.
CONFERINTA DE LA MOSCOVA. Intalnirile directe dintre liderii statelor membre ale coalitiei
antinaziste au avut un caracter extrem de pragmatic. Fiecare parte a incercat sa obtina cat mai
multe garantii de securitate pentru perioada postbelica. In numele interesului national au fost
"sacrificate" si impartite teritorii si natiuni intregi intre sovietici si occidentali. Prima conferinta in
care s-a pus transant aceasta problema a fost cea de la Moscova din octombrie 1944. Primul
ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, s-a deplasat la Kremlin pentru o intrevedere cu
Stalin. In conditiile in care sfarsitul razboiului devenise previzibil, Churchill a dorit sa
"reglementeze" influenta fiecaruia in Europa. Discutiile importante s-au purtat in jurul unor
procentaje: Churchill a propus ca influenta sovietica sa fie de 90% in Romania, 75% in Bulgaria,
50% in Ungaria si Iugoslavia si 10% in Grecia. Stalin a cerut in schimb ca influenta sovietica sa
creasca la 90% pentru Bulgaria si 75% pentru Ungaria. Destinele a milioane de oameni erau astfel
pecetluite, fara ca ei sa aiba macar cunostinta de acest targ. Facuta fara asentimentul SUA,
aceasta impartire a lumii europene in sfere de influenta va fi depasita de evenimente, in favoarea
URSS.
MITUL YALTEI. Unul dintre momentele care dezvaluie cel mai bine acordurile si dezacordurile
dintre aliati il reprezinta Conferinta de la Yalta. Desfasurata intre 4 si 11 februarie 1945, ea i-a
reunit pe cei trei lideri ai SUA, URSS si Marii Britanii. Stalin, Roosevelt si Churchill au ajuns la
intelegere in stabilirea granitei estice a Poloniei (pe linia Curzon), la despagubirile de razboi pe
care Germania urma sa le plateasca si la teritoriile pe care le revendica URSS in Extremul Orient.
Dar documentul cel mai important a fost "Declaratia asupra Europei eliberate". Declaratia
dezvaluie dezacordurile dintre semnatari si compromisul minim la care au reusit sa ajunga.
Documentul prevede "coordonarea politicii celor trei puteri si actiuni comune pentru rezolvarea
problemelor politice ale Europei eliberate". De asemenea este specificat dreptul popoarelor de a-
si stabili forma de guvernamant prin alegeri libere si obligatia desemnarii democratice. Asadar,
compromisul s-a realizat in jurul cuvantului "democratie". In numele acesteia, SUA vor ocupa
teritoriile din Vestul Europei. Si tot in numele "democratiei", Stalin va impune regimul sovietic in
statele din centrul si estul Europei ocupate deja de Armata Rosie. Intelesul de baza al ideii
democratice este astfel total denaturat. Cetatenii din statele ocupate nu aveau nici un cuvant de
spus despre viitorul lor, multi dintre ei fiind jertfiti pe "altarul democratiei".
Yalta reprezinta locul in care lumea a fost impartita in sfere de influenta. Aceasta impartire a fost
insa rezultatul unui sir de evenimente care au avut ca rezultat formarea celor doua "lagare" –
"capitalismul" si "comunismul".
PROPAGANDA
Dupa 23 august 1944, presa comunista publica in permanenta articole despre evenimentele
internationale de actualitate. Dar forma acestor materiale era de genul cat mai putina informatie,
cat mai multa propaganda. Astfel, ziarul Romania libera a publicat un articol despre Conferinta de
la Moscova desfasurata in octombrie 1944. Articolul respectiv nu facea referinta asupra
discutiilor dintre I.V. Stalin si Winston Churchill. In schimb, ziaristul se oprea indelung asupra
descrierii lui Stalin, a "calitatilor" lui de lider. "Tarziu dupa miezul noptii, scria Romania libera,
maresalul Stalin se gasea inca la ambasada britanica, dupa ce se retrasese din sala dineului in
biroul ambasadei. Aici, maresalul Stalin a stat in mijlocul domnilor Churchill, Eden, Harriman si
Kerr... Tot timpul, maresalul Stalin a vorbit linistit si simplu, facand din cand in cand gesturi
pentru a sublinia punctele mai importante. Conducatorul de razboi sovietic a tinut un toast pentru
presedintele Roosevelt si dl. Harriman a raspuns".

21. - 21 -
Pace vs razboi
CRISTINA VOHN
Inainte de sfarsitul razboiului, marile puteri au elaborat planuri pentru organizarea
postbelica a lumii. Atat statele occidentale, cat si Uniunea Sovietica isi arogau acest drept in
numele democratiei. Dar daca pentru SUA democratia insemna un anume sistem de
organizare sociala, pentru URSS ea avea o expresie formala.
Tarile implicate intr-o confruntare militara isi fac intotdeauna planuri de victorie si castig. Este
vorba fie de o strategie bine pusa la punct sau numai de anumite obiective pe care urmaresc sa le
atinga. Aceasta din urma a fost si situatia in perioada celui de-al doilea razboi mondial. In timp ce
Armatele Aliate si cele ale Axei se aflau in conflict, iar soldatii mureau pe campurile de lupta, in
cabinetele de la Moscova, Washington sau Londra, politicienii planuiau cum va arata lumea dupa
razboi. Fiecare mare putere incerca sa isi promoveze cat mai bine propriile interese politice,
strategice sau economice. Tarile invinse ca si tarile mici nu aveau decat sa se supuna deciziei
invingatorilor.
STRATEGIA AMERICANA. SUA au urmarit mai multe obiective prin implicarea lor in
conflagratia mondiala. Pe de o parte, iesirea din izolarea pe care si-o autoimpusese. America
dorea sa aiba un cuvant de spus nu doar in ceea ce privea continentele americane (America de
Nord si America de Sud), ci in intreaga lume. Dupa razboi nu mai trebuiau sa existe sfere de
influenta la care Statele Unite sa nu aiba acces. Asta cu atat mai mult, cu cat puterile europene se
dovedisera, in opinia liderilor americani, incapabile sa gestioneze singure situatiile de criza si sa
preintampine declansarea razboiului.
Prin aceasta implicare, America afirma ca intentioneaza sa promoveze in intreaga lume valorile
democratiei, ale libertatii si egalitatii intre state. Roosevelt exprimase in fata Congresului, inca
din ianuarie 1941, patru principii care ar fi putut calauzi America spre razboi. Acestea erau
libertatea de expresie, libertatea religioasa, eliberarea de teama si de necazuri, atat la nivelul
individului, cat si al statelor. Principii generoase, pe care era convinsa ca si aliatii ei, Marea
Britanie, dar si Uniunea Sovietica, le impartasesc.
OBIECTIVELE SOVIETICE. Ca si Statele Unite, nici Uniunea Sovietica nu a avut de la inceput
o strategie clara pentru perioada postrazboi. Stalin a urmarit si el anumite obiective prioritare
pentru URSS. Strategia si-a adaptat-o permanent de-a lungul razboiului, in functie de evolutia
evenimentelor internationale. El a cautat sa evite situatia de izolare si incercuire in care s-a aflat
Rusia sovietica dupa preluarea puterii de catre bolsevici. In opinia lui, URSS trebuia sa isi creeze
singura o "zona-tampon", care sa o protejeze de eventuale agresiuni venite dinspre Vest. Dar
aceasta zona nu a fost stabilita dinainte. Pe masura ce evenimentele i-au permis, Stalin a impins
"cordonul protector" spre centrul Europei. Pentru aceasta el a folosit un arsenal intreg de
mijloace, de la actiunea diplomatica la propaganda, folosirea comunistilor din interiorul fiecarui
stat. Si, nu in ultimul rand, a profitat de victoriile si de inaintarea Armatei Rosii, ce i-au permis sa
impuna sistemul socialist pana la Berlin.
Si Stalin, ca si Roosevelt, isi justifica actiunile de ocupare a teritoriilor prin impunerea in statele
inamice a democratiei. Numai ca intelesul cuvantului democratie erau percepute diferit de cele
doua mari puteri. Daca pentru SUA democratia insemna sistemul democratic de tip occidental,
pentru URSS democratia nu putea fi decat regimul totalitar sovietic, promovat propagandistic ca
o democratie de tip superior tuturor celorlalte forme existente in istoria omenirii.
INTERESE
"In acest razboi, nu exista literalmente nici un fel de probleme, nici de natura militara, nici de
natura politica, de care SUA sa nu fie interesate"
Franklin Delano Roosevelt - presedintele SUA, octombrie 1944

22. - 22 -
INFLUENTA
"Rusii detin puterea in Europa de Est, (deci) singura posibilitate este sa ne folosim influenta
pentru a ne ameliora situatia"
Franklin Delano Roosevelt, ianuarie 1945
Dora Dumitru, sterilizata in deportarea din URSS
CRISTINA DIAC
Pentru unii dintre concetatenii nostri, episodul deportarii germanilor nu reprezinta numai
un fragment din istoria recenta a tarii in care s-a nascut. Pentru contemporanii unor
evenimente, istoria tarii se intretaie dureros cu propria viata. Fragmentele din cartea de
istorie se suprapun astfel cu propriile lor amintiri.
In ultimele luni ale lui 1944, reprezentantii sovieticilor din Comisia Aliata de Control au solicitat
Guvernului roman lista cetatenilor de etnie germana. Multi dintre ei urmau a fi deportati in
URSS, "pentru a ajuta la efortul de reconstructie" a URSS. Cererea a fost indeplinita, Comisia
Aliata de Control fiind structura abilitata sa supravegheze indeplinirea de catre Romania a
prevederilor Conventiei de Armistitiu semnata la Moscova cu reprezentantii URSS, SUA si ai
Marii Britanii la data de 12 septembrie 1944. Teoretic au fost stabilite anumite criterii in functie
de care urma sa se faca deportarea. De exemplu, erau vizati barbatii germani cu varste cuprinse
intre 17 si 45 de ani si femeile intre 18 si 30 de ani. Ca si in alte cazuri, cum ar fi deportarea
etnicilor rromi din 1941, criteriile stabilite pe hartie nu au fost intotdeauna si transpuse in
practica. Arhivele pastreaza numeroase dovezi de persoane deportate "din greseala", desi se
incadrau in diversele categorii exceptate. De plilda, intr-o nota informativa referitoare la
incheierea arestarii svabilor din judetul Timis-Torontal se spunea: "Toti care se gaseau depusi
provizoriu prin camine si parcuri in Timisoara au fost pusi in masini sovietice inchise, escortati de
santinele si dusi la gara pentru a fi imbarcati in vagoane de marfa bine inchise".
Guvernul Nicolae Radescu, aflat atunci la putere, a raspuns solicitarii presedintelui sovietic al
Comisiei Aliate de Control – solicitare facuta insa in numele tuturor celor trei aliati. Arestarile au
inceput in noaptea de 10 spre 11 ianuarie 1945, au durat mai multe zile si s-au desfasurat pe tot
teritoriul tarii. Responsabile de indeplinirea misiunii au fost politia si jandarmeria. Arestatii au
ramas o scurta perioada in centrele de incartiruire. Dupa aceea, imbarcati in vagoane de marfa, au
luat drumul spre URSS.
ASCUNZATORILE. Dora Dumitru, nascuta Kenzel, a venit pe lume in 1924, la Sibiu, intr-o
familie de etnici germani stabiliti insa de multe generatii in Ardeal. Nici un membru al familiei nu
facuse vreodata politica. La sfarsitul lui 1944 – inceputul lui 1945 a inceput sa circule zvonul ca
germanii urmau sa fie deportati in Uniunea Sovietica. Speriata, familia Kenzel a plecat din orasul
Busteni, unde avea domiciliul stabil, in comuna Cinu de langa Fagaras, unde locuia bunica
dinspre mama a tinerei Dora, la acel moment de numai 20 de ani. In ianuarie 1945 au inceput
arestarile. Familia a incercat sa-si protejeze singurul copil pe care il mai aveau acasa – celalalt –
un fiu, fiind pe front in Armata Romana. Astfel ca, Dora Dumitru (Kenzel) a fost ascunsa la niste
rude in Agnita. Proprietari ai fabricii de mobila din localitate, gazdele erau ele insele persoane
cunoscute. Nimeni nu putea locui la ele fara sa atraga atentia. Dupa un drum cu multe peripetii,
tanara a ajuns inapoi in comuna din care plecase. S-a refugiat la o matusa. Barbatii facusera o
gaura in podeaua camerei, prin care se putea ajunge usor in beci. Gaura a fost camuflata cu un
sifonier. Dora Dumitru (Kenzel) si verii ei au trait o vreme in beciul matusii. "Parintii mei veneau
seara, pe intuneric, si-a amintit ea. Numai atunci puteam iesi din ascunzatoarea noastra. Venirea
parintilor mei seara de seara era singura bucurie."

23. - 23 -
DE DRAGUL VERISOAREI. A reusit sa treaca insa cu bine peste vizita inopinata a unor soldati
sovietici, aflati in cautare de bauturi alcoolice. Pana la urma a abandonat ascunzatoarea din
proprie initiativa: cum autoritatile nu o gasisera pe ea, au arestat in loc o verisoara, mama a doi
copii minori. "In momentul cand m-am prezentat, i s-a dat drumul", povesteste Dora Dumitru
(Kenzel). Cu toata supararea, in momentul acela am avut o licarire de multumire. Nepotilor mei
le-a fost redata mama, iar ei libertatea."
DRUMUL SPRE NECUNOSCUT. A asteptat doua zile intr-o cazarma din Fagaras, apoi au fost
dusi la gara si imbarcati in vagoane de marfa. "De-a lungul traseului – si-a amintit interlocutoarea
noastra – erau insiruiti cunoscutii si rudele noastre. Venisera cu speranta ca ne vor mai zari o
data." A impartit calvarul unui drum de o saptamana – fara alimente, fara apa, fara conditii
minime de igiena – cu inca cinci femei si treizeci de barbati. "Prin gratiile de la ferestrele
vagonului, spune Dora Dumitru (Kenzel), barbatii intindeau mana si ne dadeau, pe rand, cate un
bulgaras de zapada. Asa ne amageam setea." Vagoanele au fost desigilate abia in momentul cand
trenul a ajuns pe teritoriul Uniunii Sovietice. Li s-a permis sa coboare. Insetati peste masura,
oamenii s-au apucat sa manance zapada murdara. Multi s-au imbolnavit ulterior, dar atunci
nimanui nu-i pasa de consecinte. Dupa alte doua saptamani au ajuns la Petrovka, in cotul
Donului. Cei plecati din Romania in ianuarie 1945 si-au dus zilele in lagarul de munca din
aceasta localitate mult prea indepartata de casa, pana in decembrie 1949.
CORVEZILE. Tanara de 20 de ani a fost repartizata intr-o brigada care fasona stalpi de sprijin
pentru subteran. Impreuna cu alte noua fete, despica si taia la dimensiunile date trunchiurile unor
copaci uriasi. Joagarele mari si grele de manuit de niste tinere neobisnuite cu un astfel de efort,
gerul cumplit, vantul care nu se oprea niciodata in imensa stepa ruseasca, degeraturile de la mani
si picioare "tratate" prin frecare cu zapada – toate acestea sunt "amintirile" primului "loc de
munca" al Dorei Dumitru (Kenzel). Dupa o perioada mai buna, in care a lucrat la bucataria
lagarului, tanara a ajuns pe un santier de constructii. Se ridica o cladire administrativa. O vara a
sapat fundatia, adanca de 10 metri, lunga de 40 si lata de 20. Ca sa contribuie pe deplin la
"reconstructia" unei tari de a carei distrugere nu era direct vinovata, duminca, atunci cand nu se
lucra pe santier, deportatii erau dusi la muncile campului.
"O STAFIE NEAGRA". Toamna tarziu, lucrul pe santier a fost sistat. Deportatii germani au fost
dusi sa lucreze intr-o mina de carbuni aflata la doi kilometri departare de lagar. Coborarea in
mina se facea cu un lift, dar, pana la locul de munca, mai aveau de parcurs alti cinci kilometri prin
subteran. Numai acest drum pe sub pamant dura o ora si jumatate. "Gangurile pe care trebuia sa le
parcurgem erau foarte joase, si-a amintit Dora Dumitru (Kenzel), si numai aplecate puteam
inainta. Mergeam in grupuri mici, deoarece de multe ori se stingea lampa si riscai sa ramai izolat
in intuneric. Deseori am fost obligate sa ne strecuram in locuri foarte inguste si joase, tarandu-ne
pe burta". In mina, deportatele trebuiau sa incarce carbunele si sa cupleze vagonetii astfel incat sa
poata fi transportati la suprafata. "Iesind de acolo, eram o stafie neagra, numai ochii si gura se
mai vedeau", a povestit fosta deportata. Hainele ne erau in permanenta imbibate cu apa care
curgea din rocile de deasupra noastra. Afara inghetau pe noi, din pricina frigului". In cele din
urma, sloganul rusesc "skoro damoi" – "in curand acasa", a devenit realitate. Pana atunci fusese
folosit doar pentru a mentine moralul deportatilor la niste cote acceptabile. In decembrie 1949,
dupa cinci ani de lagar, Dora Dumitru (Kenzel) s-a intors acasa.
DIN NOU, ARESTATA. In 1959, la zece ani dupa intoarcerea din deportare, Dora Dumitru
(Kenzel) a fost arestata pe neasteptate si dusa la Securitatea din Ploiesti. "Mirarea mea a fost
imensa, povesteste ea astazi, deoarece nu ma stiam vinovata cu nimic". Ancheta a durat cateva
luni, timp in care a fost cercetata pentru "legaturi cu persoane subversive si tentativa de trecere
frauduloasa a frontierei". Nu se indepartase niciodata de casa, daramite sa fi fost in apropierea
vreunei granite. In timpul procesului, procurorul a spus ca acuzata, fiind de origine etnica
germana, nu poate nutri decat sentimente ostile fata de regim. Pentru "crima de uneltire contra
ordinii socialiste" a primit o condamnare de noua ani temnita grea si cinci ani interdictie civica,
din care a executat trei. Si-a ispasit condamnarea in inchisorile de Jilava, Mislea, Arad si Oradea.

24. - 24 -
In octombrie 1962 i s-a revizuit procesul, pedeapsa reducandu-se de la 12 la trei ani. Cea mai
mare parte fusese oricum executata, astfel ca in scurt timp a fost eliberata.
PENTRU O CAMASA. Motivele pentru care a stat trei ani in inchisoare pare acum de domeniul
fantasticului. In chiar anul arestarii povestise unor apropiati cate ceva din cele intamplate in
lagarul de la Petrovka. La un moment dat, vanduse unei rusoaice o camasa de noapte brodata.
Noua proprietara a fost incantata peste masura de achizitie, astfel ca o purta in zilele de
sarbatoare, incinsa cu centura de la uniforma. In viziunea epocii, denigrase omul sovietic.
Explicatia pentru noile valuri de arestari dintre anii 1958-1958 este de cautat in alta parte. Armata
sovietica s-a retras din Romania in 1958. Autoritatile de la Bucuresti au dorit sa sugereze astfel ca
plecarea trupelor "marelui frate" nu punea deloc in pericol stabilitatea regimului comunist din
Romania. Teama populatiei trebuia sa ramana intacta, astfel ca noi siruri de "vinovati" au luat din
nou drumul inchisorilor.
MARTURII PENTRU CEI DE AZI. D-na Dora Dumitru (Kenzel) traieste astazi la Ploiesti. Lasa
impresia distinctiei si a unui echilibru perfect, in spatele carora interlocutorul poate ghici cu greu
nenorocirile prin care a trecut. Sotul ei ajutat-o sa uite acele vremuri si a sfatuit-o mereu sa scrie,
pentru a-si elibera sufletul. Dupa atatia ani, nu acuza pe nimeni. Doreste insa ca drama
conationalilor ei sa fie cunoscuta de cat mai multi oameni.
AU MANCAT CAINI SI PISICI
Foamea i-a impins adesea pe deportati la gesturi disperate. "Barbatii isi prindeau cate un caine
sau o pisica, care erau devorate in particular – chiar cu mare placere – isi deapana
supravietuitoarea groaznicele amintiri. Pana la urma, aceste animale au disparut cu totul din jurul
lagarului. Noi, femeile, mai fierbeam cate o foaie de dafin sau faceam o fiertura din frunze de
maturica. In general, foamea indemna pe multi sa caute in gunoi coji de cartofi, ramasite de varza
sau de castraveti, pe care le mancau crude si nespalate. Foamea ne chinuia vesnic pe toti." Cu
timpul, s-au obisnuit atat de tare cu starea de permanenta insatietate, incat stomacul nu le mai
tolera decat putina hrana pe care o primeau zilnic. Intr-o zi, un functionar al lagarului le-a trimis
pe tinerele nemtoaice sa-i ajute soacra la muncile agricole. "Seara, la plecare – si-a amintit
interlocutoarea noastra episodul – soacra ne-a servit cu arpacas fiert cu dovlecei. Portia servita era
mare, iar noi, lacome, am mancat tot. Pe drumul de intoarcere spre lagar, stomacele noastre,
neinvatate de atat timp cu mancare mai consistenta, au inceput sa ne doara, probabil arpacasul se
mai umfla in stomac, iar eu aveam senzatia ca plesneste. Nici prea saturata nu a fost bine."
PREA TARZIU, PREA TRIST
Pentru deportati, la fel de greu de suportat ca frigul, foamea sau o munca istovitoare in conditii
inumane era si lipsa vestilor de acasa. Timp de patru ani, in lagarul de la Petrovka nu a sosit nici o
stire din Romania. "La sfarsitul lui 1948 – povesteste Dora Dumitru (Kenzel) – eu am fost prima
fericita care, prin intermediul Crucii Rosii din Elvetia, unde traia o verisoara de-a mea, am primit
o scrisoare de acasa." Bucuria i-a fost insa repede umbrita de continutul asteptatei scrisori. "Tatal
meu, care era suferind de inima, nu a suportat despartirea de mine. Murise, la foarte scurt timp
dupa deportarea mea. Asadar, nu erau victime numai in Rusia. Evenimente tragice se petreceau si
acasa. Aceasta stire m-a afectat enorm."
"CROSUL"
Pe drum, toti deportatii s-au umplut de paduchi. "Pentru mine, care nu vazusem in viata mea un
paduche – si-a amintit Dora Dumitru – socul a fost mare. Am plans mult." Instinctul de
conservare i-a obligat pe deportati la multe. Cu timpul, au ajuns chiar sa se amuze de pe urma
dezagreabililor paraziti. "Insiram cativa si faceam un cros, pariind pe cei ce alergau mai repede."
IN BAZA LEGII
Baza legala invocata pentru deportari au fost articolul 2 din Conventia de Armistitiu semnata de

25. - 25 -
Romania cu puterile invingatoare URSS, SUA si Marea Britanie si anexa corespunzatoare. Acest
document de drept international preciza ca "Guvernul si Inaltul Comandament al Romaniei se
obliga sa ia masuri pentru dezarmarea si internarea fortelor armate ale Germaniei si Ungariei,
aflate pe teritoriul Romaniei, ca si pentru internarea cetatenilor celor doua state care isi au
resedinta acolo". Conform anexei, prevederile articolului referitor la deportari nu se aplica si
evreilor. Pe un memoriu trimis la 26 februarie 1945 de A.I. Vasinski comisarului pentru Afaceri
Straine al URSS V.M. Molotov referitor la aceasta chestiune, autorul a adaugat si rezolutia pusa
de destinatarul memoriului: "Viaceslav Mihailovici a aprobat (n.n. – deportarea germanilor).
Trebuie transpusa in practica, impreuna cu Comisariatul Poporului pentru Afaceri Straine, «fara
graba», asa cum a indicat Viaceslav Mihailovici." Numarul cetatenilor romani de etnie germana
deportati in 1945, la cererea sovieticilor, nu a fost stabilit cu precizie, fiind avansate mai multe
variante. Cifra care apare cel mai frecvent este cea de aproximativ 70.000 de etnici germani
deportati din Romania. In total, intre decembrie 1944 si ianuarie 1945, din Romania, Iugoslavia,
Ungaria, Polonia si estul Germaniei au luat drumul URSS-ului peste 110.000 de persoane, dintre
care mai mult de jumatate din Romania.
POVARA DE NEUITAT A STERILITATII
Despre munca istovitoare, frigul rusesc, foamea permanenta sau dorul de cei dragi relateaza
totdeauna supravietuitorii lagarelor sovietice. In ele s-au petrecut insa si lucruri inimaginabile,
care i-au nenorocit pentru toata viata pe cei care le-au suportat. O astfel de drama este si cea
prezentata de d-na Dora Dumitru (Kenzel). "Fiind in lagar atat fe-te cat si baieti, uneori se legau
si prietenii, care cu timpul devenisera destul de serioase. Pentru a evita eventuale sarcini, noua,
fetelor, ni s-au administrat niste injectii foarte dureroase in piept. Dupa prima injectie am avut o
reactie puternica, temperatura mare si o tumefiere rapida a sanilor. Dupa aceea, niciodata nu am
mai putut sa indeplinesc menirea femeii pe pamant, de a perpetua specia. A fost bine, a fost rau?
Ca sa ma consolez, imi spun ca poate a fost mai bine asa, ca n-am mai expus inca o fiinta la
suferintele vietii". In conditii foarte grele, cinci dintre anii care ar fi putut fi cei mai frumosi din
viata unui om au fost petrecuti in URSS. A fost deportata intre 20 si 25 de ani si amintirea acelor
ani nu s-a sters niciodata. "Nu vreau sa invinovatesc pe nimeni, spune Dora Dumitru (Kenzel),
ajunsa azi la varsta intelepciunii. Vreau doar sa atrag atentia asupra unor fapte, pentru a ne feri de
modele de gandire care au facut posibile asemenea nedreptati, pentru a le evita in viitor si a scuti
astfel pe semenii nostri de enorme suferinte".
Editorial: "Prietenul Groza"
LAVINIA BETEA
Cum a intrat Petru Groza, initiatorul si conducatorul unei mici formatiuni regionale si cu baza
rurala, in gratia lui Stalin, care l-a sustinut pentru functia de premier al "guvernului de larga
concentrare democratica" din martie 1945?
Aceasta este o intrebare asupra careia se concentreaza indeobste analiza ascensiunii si
indelungatei cariere politice facute in regimul comunist de catre un nemembru al partidului ce
devenise omnipotent in ultimul deceniu al vietii sale. Din fericire, cazul Petru Groza este o
exceptie in istoriografia romaneasca, personajului fiindu-i consacrata o biografie care avertizeaza
asupra complexitatilor acelui timp. Si totodata distruge cliseele "tovarasului de drum" ori ale
"burghezului rosu" care restrang viziunea traseului sau biografic la aventura comunista.
In 1945, cand fusese numit premierul guvernului ce va planta pilonii de constructie ai regimului
comunist, Groza avea 61 de ani. Si un trecut marcat de datele de exceptie ale trecerii spatiului
Transilvaniei de la starea de provincie austro-ungara la tinut al Romaniei Mari. Fiul de preot
roman ortodox care facuse scoala confesionala evreiasca, colegiul evanghelic maghiar si invatase