informatie

1. De ce comprimate efervescente?
Tabletele efervescente sunt foarte atractive pentru acei consumatori carora nu le place
sa mestece tabletele sau care au dificultati in inghitirea acestora. Pe langa
ingredientele active, un comprimat efervescent mai contine un amestec de acizi si
carbonat / hidrocarbonati care elibereaza dioxid de carbon in contact cu apa.
Ocazional, chiar ingredientul activ poate actiona ca si compus acid sau alcalin
necesar in reactia efervescenta (de ex. Carbonatul de calciu in suplimentele de
calciu). Comprimatele efervescente reactioneaza rapid in prezenta apei, formand
dioxid de carbon, producand efervescenta.
In comparatie cu alte forme de tablete, comprimatele efervescente prezinta cateva
avantaje:
Debut mai rapid al actiunii
Din punct de vedere al debutului actiunii, comprimatele efervescente prezinta
anumite avantaje. Astfel, in cazul acestora dezintegrarea si dizolvarea are loc intr-un
pahar cu apa, in afara organismului. Pe langa faptul ca acesta este un mod placut de a
administra un supliment nutritiv, ingredientele active ajung in stomac deja dizolvate,
putand fi absorbite mai rapid. Ingredientele provenite din comprimatele efervescente
au profile farmaco-kinetice predictibile si reproductibile mai consistente decat
comprimatele filmate sau capsulele. Formularea efervescenta este absorbita mai rapid
si concentratia micronutrientilor la nivelul plasmatic creste mai rapid decat in cazul
formularilor conventionale. In consecinta, substantele active administrate in forma
efervescenta au un debut al actiunii mai rapid si actioneaza mai independent de
conditiile interne ale organismului decat comprimatele filmate.
Absorbtie mai buna
Multe studii au aratat ca tabletele efervescente maresc absorbtia unor ingrediente
active, in comparatie cu formularile conventionale. Dioxidul de carbon rezultat in
urma reactiei efervescente poate, in mod evident, induce permeabilitate crescuta la
anumiti ingredientii activi datorita alterarii caii paracelulare. Calea paracelulara este
ruta primara de absorbtie pentru ingredientele active hidrosolubile.
Complianta crescuta
Formele efervescente cu gust placut imbunatatesc de obicei complianta
consumatorilor, ceea ce este foarte important in cazul administrarii regulate pe o
anumita perioada de timp.
Toleranta gastrointestinala

2. In multe cazuri, tabletele efervescente se dizolva intr-o solutie tampon. In consecinta,
tractul gastrointestinal superior este mai putin iritat si produsul este mai bine tolerat.
Aceasta solutie tampon previne interactiunea acizilor gastrici cu ingredientele active
care ar putea cauza disconfort gastric sau esofagial.
Nu e o "pastila"
Consumatorii carora li se administreaza mai multe pilule prefera de obicei un
comprimat efervescent decat sa adauge inca o pastila rutinei zilnice. Comprimatul
efervescent devine astfel o bautura cu gust placut.
Nu e o pastila care se inghite
Unii oameni, mai ales varstnicii, au dificultati in inghitirea tabletelor si capsulelor.
Consum suplimentar de apa
Multi consumatori nu beau suficienta apa in fiecare zi datorita fie unui regim
alimentar deficitar, fie unei afectiuni. Efervescentele ajuta consumatorii sa bea mai
multa apa.
Gust placut
Formulele efervescente au, in general, un gust mai placut decat majoritatea
formularilor lichide, mixturilor sau suspensiilor. Acest gust placut este realizat prin
completarea compozitiei cu arome. Suplimentele alimentare efervescente isi mentin
aroma chiar si dupa depozitare indelungata. Bauturile efervescente pot fi mai
atractive decat formularile traditionale.
Concentratie crescuta de ingrediente active
Uneori, ca in cazul Supradyn® energy, o tableta efervescentă este echivalenta cu
doua sau trei comprimate filmate traditionale din punctul de vedere al concentratiei
de ingrediente active.
Referinte:
1. Goldberg & Gomez-Orellana Nature Reviews Drug Discovery 2, 289-295 (April
2003)
Comprimatele efervescente sau comprimatele cu carbon sînt concepute astfel încit
se dizolva în contact cu apa sau cu oricare alt lichid ,prin eliminarea dioxidului de
carbon. Distrugerea rapidă poate provoca tableta să se dizolve într-o soluție, și este,
adesea urmată de o spumă..

3. Aceste tablete sunt produseprin compresie de ingrediente care se compunîntr-o masă
densă, ambalate în blistere, sau cu pachetul ermetic sigilat cu desicant încorporată în
capac. Atunci când este necesar, ele se dizolvă în apă sau alt lichid pentru a prepara o
soluție.
Comprimatele efervescente sunt utilizate ca produse ale industriei farmaceutice și
alimentare de zeci de ani. Consumul de aceste tablete este mare în Europa, și este în
creștere în Statele Unite ale Americii.
Din perspectiva asigurării cu medicamente, există mai multe avantaje pentru tablete
le efervescente. Una dintre cele mai mari avantaje este ca acestea să livrează
medicamentul pentru organism rapid, deoarece acesta este sub formă de soluție, care
este ușor se absoarbe. Controlul dozajului de asemenea este mai ușor, iar tabletele
efervescente pot fi folosite pentru a proteja anumite ingrediente din mediul foarte
acid din stomac.
Dozele mari de medicamente pot fi ușor livrate de comprimatele efervescente,
deoarece pacientul trebuie doar să bea un pahar de lichid. Persoanele care au
probleme de inghitire a pastilelor apreciază adesea aceasta forma farmaceutica,
pentru că, de obicei, este ușor de înghițit soluția. Pentru persoanele care se confruntă
greata aceste le sînt indicate datorită absorbției rapide ceea ce înseamnă că, chiar dacă
vomită pacientul, unele substanțe încă vor fi absorbite de organism.
Cele mai vechi versiuni ale comprimatelor efervescente se cred că datează din 1700
pînă în prezent, atunci când medicamentele au fost livrate sub formă de pulberi, la
care se adăuga apă pentru a prepara o soluție. Formele sub formă de pulberi cît și
comprimatele efervescente continuă să fie disponibile. Multe companii prefera tablete
efervescente, cu toate acestea, pentru că acestea sunt ușor de ambalaj și sunt extrem
de portabile.
Consumatorii ar trebui să fie conștienți de faptul că atunci când medicamentele vin
ambalate sub formă de comprimate efervescente, ingredientele inactive pot fi diferite
de cele utilizate în alte forme ale aceluiași medicament. Oamenii care au alergii cu
experiență sau reacții adverse la medicamente trebuie să citească cu atenție ambalajul
să confirme că medicamentul este sigur de utilizat. Când există vreun dubiu cu privire
la siguranța oricarui medicament sau când efectele adverse se observă, ar trebui să fie
consultat un profesionist din domeniul sanitar.
Acc-200 - comprimate efervescente
Prospect
Compozitie
Un comprimat efervescent contine 200 mg acetilcisteina, acid ascorbic (vitamina C);

4. lactoza, manitol; zaharina sodica, arome. Un comprimat efervescent contine hidrati
de carbon digerabili sub valoarea de 0,1 BE.
Indicatii
In toate afectiunile respiratorii insotite de secretii abundente ale mucoaselor.
In pneumologie: In forme acute si cronice ale afectiunilor respiratorii, mai ales in
bronsite acute si cronice, bronsiectazii, bronsite astmatiforme, astm bronsic,
bronsiolita, mucoviscidoza.
In ORL: In laringite, sinuzite acute si cronice, otita medie purulenta.
Mod de administrare
Daca nu exista alta indicatie, se va administra dupa cum urmeaza:
In boli acute: -la copii intre 6-14 ani de 2 ori pe zi cate un comprimat efervescent de
ACC 200 (coresp. la de 2 x 200 mg);
-la adulti de 3 ori pe zi un comprimat efervescent de ACC 200 (coresp. la de 3 x 200
mg).
In boli cronice:- la adulti de 2 ori zilnic un comprimat efervescent de ACC 200
(corespunzator la de 2 x 200 mg).
In mucoviscidoza:- la copii peste 6 ani de 3 ori pe zi un comprimat efervescent de
ACC 200 (corespunzatorla de 3 x 200 mg).
Modul si durata tratamentului: Comprimatele efervescente se administreaza dizolvate
in 1/2 pahar de apa. Durata tratamentului se va stabili in functie de tabloul clinic. In
afectiuni acute durata de tratament este in general intre 5-7 zile. In mucoviscidoza se
va face un tratament mai indelungat, pentru a se obtine cel mai bun efect. In afectiuni
cronice medicul stabileste durata tratamentului.
Contraindicatii
Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot
fi utilizate sau se utilizeaza numai dupa o prealabila analiza medicala complexa,
deoarece in acest caz, efectul benefic nu este intr-o relatiefavorabila fata de efectul
negativ al acestora. In aceste conditii, medicul trebuie sa fie corect si complet
informat despre imbolnavirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cat
si conditiile si obiceiurile ce individualizeaza cazul. Uneori contraindicatiile pot
aparea sau pot fi cunoscute dupa inceperea tratamentului. In acest caz trebuie
informat medicul dvs. ACC 200 nu trebuie utilizat la pacienti care prezinta
o sensibilitate fata deacetilcisteina. La nou-nascuti se va utiliza acetilcisteina numai
in cazul unei indicatii de forta majora si in acest caz numai sub control medical strict.
(max. 10 mg/kg corp). Cu toate ca nu se cunosc efecte mutagene, nu se recomanda
utilizarea acetilcisteinei in timpul sarcinii si alaptarii, decat in cazul necesitatii
absolute. Persoanele care prezinta intoleranta fata de lactoza nu vor utiliza ACC 200.
Reactii adverse

5. Medicamentele pot avea pe langa actiunile principale dorite si efecte nedorite, asa-
numitele efecte adverse. Efectele adverse care sunt legate de utilizarea temporara a
acetilcisteinei, dar care nu trebuie sa apara la fiecare pacient, sunt enumerate mai jos:
Foarte rar pot sa apara pirozis, greata, varsaturi sau diaree. In cazuri izolate s-au
semnalat reactii alergice (prurit,urticarie, exantem).
La pacienti foarte sensibili acetilcisteina poate provoca stomatita si rinita.
Interactiuni cu alte medicamente
Actiunea unor medicamente poate fi influentata prin utilizarea concomitenta a altora.
De aceea intrebati medicul dvs. in cazul in care folositi permanent
alte medicamente sau le-ati folosit de curand, sau daca doriti sa le folositi
concomitent cu acest medicament. Medicul dvs. va poate spune daca in aceste
conditii potsa apara efecte adverse sau trebuie luate anumite masuri ca de ex.: daca
este necesara stabilirea unei alte doze, folosind acest medicament.
Urmatoarele interactiuni intre medicamentul de fata si alte medicamente sunt de luat
in considerare: Administrarea de tetraciclina (nu este valabil pentru doxicilina) se va
face separat si cel putin la distanta de 2 ore.
Precautii
Solutia obtinuta dupa dizolvarea comprimatului trebuie consumata cat mai aproape
de momentul prepararii. In cazuri exceptionale datorita stabilizatorului acid
ascorbic (vitamina c) poate fi pastrata timp de 2 ore sau mentinuta la cald. Efectul
mucolitic al acetilcisteinei se potenteaza prin administrare de lichide. Un comprimat
efervescent contine hidrati de carbon digerabili sub 1 BE. Medicamentul nu trebuie sa
fie utilizat dupa expirarea termenului de valabilitate. Medicamentul va fi pastrat ferit
de copii.
Mod de Prezentare
Ambalajul contine 12 comprimate efervescente.
Indicatii
Comprimatele efervescente Solpadeine sunt recomandate pentru ameliorarea
durerilor care apar in reumatism, sciatica si lumbago. Sunt de asemenea recomandate
pentru tratamentul durerilor de cap, migrenei, durerilor menstruale, in cazul
luxatiilor, durerilor dentare, nevralgiilor, sinuzitei, durerilor de gat si febrei, precum
si pentru ameliorarea simptomelor din raceli si gripa.
Caracteristici: Comprimatele efervescente Solpadeine contin trei compusiactivi:
paracetamol- analgezic si antipiretic, fosfat de codeina - analgezic si cofeina, pentru
ameliorarea puternica si rapida a durerii.

6. Contraindicatii
A nu se administra concomitent cu alte produse care contin paracetamol. Nu se
administreaza in astm sau in crizele astmatice.
Avertismente/Precautii de utilizare: inainte de a lua Solpadeine cereti sfatul
medicului daca: suferiti de afectiuni renale sau hepatice grave; sunteti insarcinata; vi
s-au recomandat medicamente pentru stari depresive sau daca sunteti in tratament
pentru probleme respiratorii; luati medicamente recomandate de medic pentru tratarea
greturilor si vomei sau a concentratiei crescute de colesterol in sange. Comprimatele
efervescente de Solpadeine pot produce somnolenta. Daca somnolenta este prezenta,
nu conduceti vehicule sau nu manevrati masini si unelte.
Efecte Adverse
Efectele secundare ale paracetamolului sunt rare. Potsa apara reactii alergice, de
exemplu eruptii cutanate. Codeina poate produceconstipatie, greata, ameteli sau
somnolenta, dar efectele secundare sunt foarte rare daca se respecta administrarea
corecta a produsului. Consumul excesiv de ceai sau cafea concomitent cu
administrarea de Solpadeine poate produceiritabilitate sau nervozitate. Consultati
medicul in cazul oricaror efecte deosebite.
Data expirarii: Nu utilizati acest medicament dupa data expirarii indicata pe ambalaj.
Mod de Administrare
Comprimatele de Solpadeine se dizolva in apa. Adulti: A se administra 2 comprimate
dizolvate intr-un pahar cu apa, de 1-4 ori pe zi, daca este necesar. Administrarea nu
se va repeta la un interval mai mic de 4 ore sau nu se vor depasi 4 doze (8
comprimate) in 24 de ore. Copii( 7-12 ani): 1/2 comprimat pana la 1 comprimat,
dizolvat intr-un pahar cu apa, de 1-4 ori pe zi. Administrarea nu se va repeta la un
interval mai mic de 4 ore. A nu se depasi 4 comprimate in 24 de ore. Nu se
recomanda copiilor sub varsta de 7 ani. Nu se va administra copiilor Solpadeine mai
mult de 3 zile fara avizul medicului. Daca simptomele persista, consultati medicul. A
nu se depasi doza stabilita. In cazul depasirii dozei recomandate, consultati imediat
medicul, chiar daca nu va simtiti rau.
Compozitie
Fiecare comprimat efervescent contine paracetamol 500 mg, fosfat de codeina
hemihidrat 8 mg si cofeina 30 mg.
6.5.1. Generalităţi
A. Definiţie
Comprimatelesuntpreparate farmaceutice solide care conţindoze unitare dinunasaumai multe
substanţe medicamentoaseşi auxiliari obţinuteprincomprimareamaterialuluipulverulentşi destinate
administrării interne sauexterne.

7. Dinpunct de vedere etimologicdenumireade comprimate provine dincuvântullatin„Comprimo-
comprimare”care înseamnă„a comprima,a presa”subliniindmodul de preparare aacestei forme.
Denumireade „tabuletta”provinedinlimbalatinădincuvântul „Tabula-tubuleta”care înseamnă„tablă,
tăbliţă”cuvântcare sugereazăformapreparatului.
Principalele formepentrucomprimatesuntcilindrii aplatizaţicubazele mai multsaumai puţinbiconvexe,
uneori sferice cudiametrul de 0,5-0,7cm şi masa cuprinsăîntre 0,1-1 g.
B. Istoric
Comprimatelereprezintăastăzi ceamai răspândităformăfarmaceutică,aproximativ40% dinproducţia
totalăde medicamentefiindocupatde comprimate.Dezvoltareaformei estelegatăde inventareamaşinii
de comprimat.Primamaşinăde comprimare a fostinventatăde W.Brockedonîn anul 1843. Ulterioralţi
autori ca J.A:Ferran(1847), J.P.Remington(1875),Rosenthal (1873) şi J. Dunton(1876) contribuie la
perfecţionareaacestei maşini obţinându-se noi tipuri de maşini mai perfecţionate.
Comprimateleaufostoficializate pentruprimadatăînFarmacopeeabritanicăîn anul 1885, apoi în
Farmacopeeaamericanăînanul 1916, în farmacopeeafrancezăînanul 1937 şi ulteriorînalte Farmacopei.
În FarmacopeeaRomânăcomprimateleaparpentruprimadată oficializate înediţiaaV-aîn 1943 în care
figurează4 monografii speciale alăturide omonografie de „Generalităţi”.
În FR VIIapar 16 monografii,înFarmacopeeaaVIII-aşi în suplimenteleF.R.VIIIapar50 de monografii iarîn
F.R.X 47 monografii şi omonografie de „Generalităţi”.
C. Avantaje
Utilizareacomprimatelorînterapie se bazeazăpe următoarele avantaje:
- posibilitateadozării exacte asubstanţelormedicamentoaseactive;
- posibilitateapreparării pe cale industrialăcurandamente de producţie ridicate;
- comprimatele ocupăunvolummicraportatla substanţaactivăconţinută;
- suprafaţade contact cu mediul externeste mai micădecâtlapulberi;
- administrare comodă(nunecesităpersonal calificat);
- posibilitateacorectării gustului şi mirosului prinutilizareaunor auxiliari potriviţi;
- posibilitateafracţionăriidozelorprindiferite crestăturiaplicate pe suprafaţaacestora;
- posibilitateainscripţionării diferitelorlitere camodalitate de adeosebidiferitele comprimate;
- disponibilitatefarmaceuticăcorespunzătoare.
D. Dezavantaje
- absorbţie inferioarăpulberilor;
- posibilitateaunoriritaţii ale tractului digestivdatorităconcentraţiilormari de substanţe active eliberate
într-o anumităporţiune;

8. - deglutiţie dificilămai aleslacopii;
- posibileinteracţiuniîntre componente;
- necesitateaunoraparaturi costisitoarecâtşi condiţii specialepentrupreparare.
a4) comprimate efervescente – sunt comprimate care conţin substanţe cu caracter acid şi substanţe cu
caracter bazic care în mediu apos produc efervescenţă prin eliberare de bioxid de carbon.
Comprimatele efervescente sunt administrate numai după dizolvare în apă sub formă de soluţii.
6.5.2. Formularea comprimatelor
Pentruobţinereacomprimatelorse utilizează:
- substanţe medicamentoase;
- auxiliari.
A. Substanţe medicamentoase.Unnumăr foarte mare de substanţe active ,solide de consistenţămoale
sau lichide suntprelucrate subformăde comprimate.Deoarece unnumărlimitatde substanţe active se
preteazăcomprimării directe,pentruobţinereacomprimateloreste necesarăutilizareadiferiţilorauxiliari.
Posibilitateacomprimării directe depinde de mai mulţi factori:
- gradul de aderenţăa particulelorsubstanţelorrespective;
- formacristalinăetc.
Pentrucomprimareadirectăse preteazăsubstanţe care cristalizeazăînsistemul cubic.
B. Substanţe auxiliare
La preparareacomprimatelorse utilizeazădiferiţi auxiliari:diluanţi,aglutinanţi,dezagreganţi,lubrifianţi,
coloranţi,edulcoranţi,stabilizanţi etc.
În continuare vorfi prezentaţi principalii auxiliari utilizaţi lapreparareacomprimatelor:
B1. Excipienţi diluanţi– suntauxiliari utilizaţi cândcantitateade substanţăactivăeste insuficientăpentrua
obţine comprimate de omărime corespunzătoare.Diluanţii utilizaţi lapreparareacomprimatelortrebuiesă
prezinte următoareleproprietăţi:inerţie chimică,inerţie fiziologică,sănufie toxici şi săse preteze
prelucrării princomprimare etc.De multe ori diluanţii utilizaţiauşi alte proprietăţi importante înobţinerea
comprimatelorşi anume:aglutinare,dezagregare etc.
În continuare vomprezentaprincipalii diluanţi utilizaţi laobţinereacomprimatelor:
Acidul boric – este diluantutilizatpentruobţinereacomprimateloruzextern(comprimate vaginale,
comprimate pentrubăi oculare etc.).Acidul boriceste solubilînapă lacald şi are proprietăţi lubrifiante
a) Amidonul – se prezintă sub formă de substanţă albă, este inert chimic, avantajos economic şi
utilizat frecvent la prepararea comprimatelor. În afară de utilizarea ca diluant amidonul mai are şi alte
proprietăţi şi anume: este aglutinant, dezagregant, lubrifiant etc. Amidonul utilizat ca diluant pentru
obţinereacomprimatelorpoate aveadiferite provenienţe:amidonde porumb,grâu, orez şi cartof şi are un

9. procent de umiditate cuprins între 11-14%. Pentru obţinerea comprimatelor în industria farmaceutică se
utilizează frecvent asocierea între amidon şi lactoză în raport 7/3 la obţinerea granulatului simplu;
b) Celulozamicrocristalină– este utilizatăcadiluantînconcentraţii cuprinse între 5-20% pretându-
se şi la comprimarea directă. În afară de utilizarea ca diluant celuloza are şi bune proprietăţi reologice,
liante şi dezagregante. De asemenea acest auxiliar conferă o rezistenţă mecanică bună comprimatelor
respective;
c) Clorura de sodiu – este utilizată în mod special pentru obţinerea comprimatelor parenterale
datorită solubilităţii în apă pe de o parte şi datorită posibilităţii de a fi utilizată ca izotonizant pe de altă
parte.Comprimatele care conţinclorurăde sodiupotfi obţinute prin comprimareadirectădatorităfaptului
că substanţa cristalizează în sistemul cubic.
Dezavantajul utilizării acesteisubstanţecadiluanteste corodareapieselormaşiniide comprimatsaua altor
ustensilemecanice utilizate înprocesul de comprimare;
d) Fosfatul de calciu – este utilizat ca diluant având şi proprietăţi absorbante faţă de diferite
uleiuri;
e) Glucoza– este undiluant folosit frecvent pentru prepararea comprimatelor de supt, deoarece
se dizolvălentşi are un gustplăcut.De asemenea,este utilizatăşi pentruobţinereacomprimatelorvaginale
datorită influenţei favorabile asupra pH-ului din această cavitate, pH cu influenţă asupra florei vaginale;
f) Lactoza – se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, fiind excipientul cel mai des
utilizatpentruobţinereacomprimatelor.Înpracticăse utilizeazădouăvarietăţi de lactozăşi anume:lactoză
anhidră şi lactoză hidratată. Lactoza poate reacţiona cu unele substanţe care au grupare amină rezultând
coloraţii brune.Lactozaeste recomandatăpentruobţinereacomprimatelorparenteraledatorităsolubilităţii
ridicate. Un dezavantaj al utilizării lactozei (în afară de posibilele reacţii chimice cu anumite substanţe în
modul indicat anterior) este faptul că rezultă comprimate dure cu timp de dezagregare ridicat;
g) Manitolul – este un diluant solubil utilizat pentru obţinerea comprimatelor pentru supt,
comprimate de mestecat sau alt tip de comprimate orale. Manitolul este recomandat pentru obţinerea
comprimatelorparenterale datoritărezistenţei acestuia la temperaturile ridicate de sterilizare. Manitolul
are doar 72% putere edulcorantă faţă de zahăr;
h) Pulbereade cacao – este unauxiliardiluantutilizatmai alespentruobţinereacomprimatelor de
suptunde se asociază de obicei cuzahăr şi amidon.Datorităautooxidăriiacestauxiliarpoate râncezi întimp
determinând un gust şi miros neplăcut comprimatelor respective;
i) Sorbitolul – este izomerul optic al manitolului fiind o substanţă higroscopică fapt pentru care
este indicată asocierea cu substanţe efluoerescente . Sorbitolul se utilizează pentru obţinerea
comprimatelor pentru diabetici;
j) Zaharoza – este undiluantutilizatînmod deosebit pentru comprimate de supt sau sublinguale
avândavantajul dizolvăriilenterespectivcedăriitreptate asubstanţelordincomprimatul respectiv. Pentru
comprimatele obişnuite se utilizează amestecuri de zaharoză şi lactoză în anumite proporţii.
l) Alţi diluanţi – pentrucomprimate se potutilizaşi alţi excipienţi,de exemplu:
- benzoatul de sodiu, iodurade potasiupentrucomprimate cucofeinărespectiviodcărorale măreşte
solubilitateaînapă;
- pulberilevegetale (licviriţie,nalbăetc.) suntutilizate mai alespentruobţinereacomprimatelorcolorate;
B2. Excipienţi aglutinanţi(lianţi)
Au rolul de a mări aderenţaîntre particulelesubstanţelorutilizate laobţinereacomprimatelor.Pentru
alegereaunui aglutinantbuntrebuie studiatăcompatibilitatealiantuluicualte componente dinformula
comprimatului astfel încâtsă nu fie influenţatădefavorabil dezagregarea.

10. Aglutinanţii trebuie săfie de asemeneacaşi diluanţii inerţi dinpunctde vedere chimicşi terapeutic.Pentru
realizareaaglutinării se potutiliza:soluţiilichide (pentrugranulareaumedă) sausubstanţe solidepentru
granulareauscată.
B2.1. Aglutinanţiutilizaţi pentru granularea umedă.Pentruaglutinareaumedăse potutiliza:soluţii,solvenţi
sau geluri.
a) Solvenţi – dintre solvenţii utilizaţi pentruaglutinare amintim:apa,acetona,alcoolul care în modnormal
nu potfi consideraţi aglutinanţidarcare prindizolvare potconferi amestecului de pulberi proprietăţi
adezive;
b) Amidonul – se utilizeazăsubformăde mucilagşi este unul dintre aglutinanţii cei mai utilizaţi în
industria farmaceutică. Are proprietăţi aglutinante bune dar prezintă dezavantajul creşterii timpului de
dezagregare. Ca aglutinanţi se utilizează cele patru sorturi de amidon amintite anterior. În funcţie de
provenienţa amidonului coca se obţine la diferite temperaturi şi anume:
- la 800
C coca dinamidonde porumb;
- la 640
C coca dinamidonde cartof;
- la 770
C coca din amidon de cartof
- la 810
C coca dinamidonde orez.
c) Amidonul solubil – este un produs obţinut prin hidroliza parţială a amidonului de cartof în
mediuacidlao temperaturăde 300
C urmat de uscareasubstanţei.Acestprodusnuse dizolvă în apă la rece
dar prin fierbere 1-2 minute dă o soluţie coloidală cu bune proprietăţi aglutinante;
d) Gelatina– se utilizeazăsub formă de soluţie apoasă sau hidroalcoolică în concentraţii cuprinse
între 5-25%. Gelatina conferă comprimatelor respective o rezistenţă mecanică bună dar întârzie
semnificativ dezagregarea comprimatelor respective;
e) Glucoza– se utilizeazăsubformăde soluţie apoasăsauhidroalcoolicăînconcentraţii de 25-50%;
f) Lactoza – se utilizeazăsubformăde soluţie,singurăsauînasociere cu zahărul fiind indicată mai
ales pentru comprimatele care conţin săruri de alcaloizi;
g) Manitolul şi Levuloza – au proprietăţi asemănătoare sorbitolului şi sunt utilizate ca şi acesta
pentru obţinerea comprimatelor uz diabetic;
h) Sorbitolul – se utilizează sub formă de soluţie 70% dar datorită higroscopicităţii are utilizare
limitată;
i) Zaharoza – se utilizează sub formă de sirop 50-60% şi este indicată mai ales pentru
comprimatele cu dezagregare lentă. Uneori zahărul se poate utiliza pulverizat în amestec cu substanţele
medicamentoase după care se adaugă apa realizând aglutinarea amestecului urmată apoi de granulare;
Tot pentruaglutinareaumedăse mai potutilizaşi următoarele geluri:
- gel de carbopol 934 10%;
- gel de hidroxietilceluloză4%;
- gel de carboximetilceluloză6%;
şi următoarele mucilagii:
- mucilagde alcool polivinilic5%;
- mucilagpolivinilpirolidonă5%;

11. - mucilagmetilceluloză4%
B2.2. Aglutinanţiutilizaţi pentru aglutinarea uscată
Pentrucomprimareadirectăcâtşi pentrugranulareauscatăcu ajutorul brichetării se utilizeazădiferiţi
aglutinanţi şi anume:
a) Polietilengligolii –suntutilizaţi înprocentde 15-20% sub formăde soluţie saupulbere fină.Ca
aglutinanţi lacomprimareadirectăse utilizeazăPEG4000 şi PEG 6000 ultimul avânddezavantajul că
influenţeazănegativdezagregareacrescândduritateacomprimatelor;
b) Celulozamicrocristalină(Avicel) – este unaglutinantutilizatînamesteccu gel de hidroxidde aluminiuşi
celulozămicrocristalinăavândbune proprietăţi liante;
c) Acidul stearic. Parafina.Untul de cacao. Sunt de asemeneaaglutinanţi utilizaţi laacestmodde granulare
mai alespentruobţinereacomprimatelorde supt.
B3) Excipienţi dezagreganţi.Dezagreganţii aurolul de adesface comprimatul înurmătorul mod:
comprimatul îngranule iar ulteriorgranulele înpulberi fine.Dezagregareaeste procesulinvers aglutinării.
În funcţie de vitezadezagregării avemurmătoareletipuri de excipienţi dezagreganţi:
- dezagreganţi rapizi (metilceluloză, amidon etc.) care produc o dezagregare rapidă a
comprimatului şi anume de 1-10 minute;
- dezagreganţi mijlocii (alginaţi de sodiu, calciu, gelatină, bentonită) care produc dezagregarea
comprimatului în aproximativ 1 oră;
- dezagreganţi cu efect retard (antidezagreganţi) care prelungesc timpul de dezagregare a
comprimatelor peste o oră. Din această categorie menţionăm: carbopolul, polietilenglicolii (4000; 6000).
În continuare vomprezentaurmătorii dezagreganţiutilizaţilapreparareacomprimatelor:
a) Acid alginic şi alginatul de calciu sunt substanţe insolubile în apă dar prin îmbibare cu apă îşi
măresc volumul factor care contribuie la dezagregarea comprimatelor. Pentru a creşte viteza de
dezagregare este recomandată asocierea cu Aerosil sau Carboximetilceluloză natrică;
b) Agar-agarul - este utilizatînconcentraţie de 3-5% dar comprimatele rezultate au un aspect mat
şi o nuanţă spre cenuşiu;
c) Amidonul – este cel mai utilizat dezagregant şi se utilizează în procente cuprinse între 5-20%
raportat la masacomprimatului.Pentruodezagregare eficientăeste importantcaamidonul săfie distribuit
în masa comprimatului în următorul mod:- 25-50% intragranular;- 50-75% intergranular.Cantităţi mari de
amidon scad timpul de dezagregare dar scad şi rezistenţa mecanică a comprimatului;
d) Carboximetilceluloza sodică – se utilizează în concentraţii de 2-3% sub formă de pulbere
adăugată în amestecul de pulberi din compoziţia amestecului de comprimat.
e) Formaldehid caseina – se obţine din lapte prin precipitarea caseinei cu formaldehidă şi acid
citric;
f) Gelatina– se utilizeazăîn concentraţie de 10% deoarece nu prezintă o creştere considerabilă a
volumului în prezenţa apei. Comprimatele cu gelatină au un aspect murdar dezavantaj care limitează
utilizarea ei în concentraţii mari;
g) Amestecuri efervescente –suntutilizate laobţinereacomprimatelorefervescente şi se impune
ca substanţele componente să fie solubile în apă. Amestecul efervescent se utilizează în general pentru
obţinerea comprimatelor care au un timp de dezagregare mare;
h) Substanţe tensioactive – suntsubstanţe cucaracter amfifil care favorizeazăpătrunderea apei în
comprimatşi umectareasubstanţelorhidrofobe(substanţe auxiliare sau substanţe active) facilitând astfel
dezagregarea.Casubstanţe tensioactivepotfi utilizate:laurilsulfatul de sodiu, Tween, dioctilsulfosuccinat

12. de natriu etc. Substanţele tensioactive se pot adăuga fie în lichidul de granulare fie sub formă de soluţii
alcoolice adăugate peste amidonul utilizat ca dezagregant după care amestecul se usucă şi se atomizează.
B4. Excipienţi lubrifianţi
Suntauxiliari care ajutăcurgereaamestecului de pulberi asigurândoumplere uniformăamatriţei,evitând
aderareapulberilorde matriţăşi ponsoane câtşi asigurăevacuareacomprimatului dinmatriţă.Lubrifianţii
formeazălasuprafaţaparticulelorşi comprimatelorunfilmuniformcare diminueazăfrecareadând
comprimatelorrespectiveunaspectelegantsuprafeţei netede şi asigurăoimprimare clarăadiferitelor
inscripţii aplicatepe suprafaţacomprimatelor.
Lubrifianţii auefectantagonistfaţăde lianţi.
Lubrifianţii potsăfie clasificaţi dinmai multe puncte de vedere.Munzelşi Kagi clasificălubrifianţii îndouă
categorii:
- agenţi de curgere (auxiliari care amelioreazăalunecareamaterialului de imprimatprinîmbunătăţirea
caracterelorreologice);
- agenţi antiadezivi care evităaderareamaterialului de matriţăşi ponsoane şi de asemeneafavorizează
eliminareacomprimatului dinmatriţă.
Stricklandclasificălubrifianţii înfuncţie de rolul pe care îl îndeplinescînurmătoarele grupe:
- lubrifianţipropriu-zişi:substanţe care scadfrecareacomprimatului cupiesele maşinii de comprimat
(matriţa,ponsoane) favorizândeliminareaacestuia;
- lubrifianţiglisanţi:auxiliari care îmbunătăţesccurgereamaterialului dinpâlnie înmatriţăpermiţând
umplereauniformăamatriţei în timpul procesului de fabricare;
- lubrifianţiantiadezivi –suntauxiliari care scadforţele de coeziune (aderenţă)aparticulelordinpulberea
respectivă.
Pentrua mări efectul lubrifianţilorse recurge deseori laasociereadintre lubrifianţiaparţinânddiferitelor
categorii,de exemplu:unlubrifiantpropriu-zis+unglisant,unglisant+ un antiaderentetc.
Lubrifianţii suntutilizaţi îngeneral înprocente cuprinse între 1-5%.Curgereamaterialului pentru
comprimateste influenţatăşi de umiditateamaterialului,de aceease impune caîn procesul de obţinere a
comprimatelormaterialul pulverulentutilizatsăaibăumiditateacuprinsăîntre anumite limite. În
continuare vomprezentacâtevaexemple de lubrifianţi:
a) Acidul stearic. Stearina. Se utilizează ca lubrifiant în concentraţie de 1-2% dar prezintă
dezavantajul că măreşte timpul de dezagregare a comprimatelor. Stearina se adaugă sub formă de
pulbere fină sau de soluţie eterică care este dispersată peste suprafaţa pulberii sau granulelor
respective.
b) Amidonul.Este un lubrifiantutilizatdesavândproprietăţi lubrifiante de două ori mai puternice
decâttalcul şi polietilenglicolul6000. Pentrua realizaocurgere bună este important utilizarea unui sort de
amidon care să nu aibă o umiditate mai mult decât 5%. Proprietăţile lubrifiante cresc proporţional cu
cantitatea utilizată. În practică amidonul se utilizează în procente de până la 10%. Pentru a îmbunătăţi
caracteristicile reologice ale amestecului de pulberi amidonul se poate utiliza în amestec cu alte substanţe,
de exemplu: cu oxid de Magneziu 0,5% sau cu stearină 3-10%.

13. c) Caolinul.Este un hidrosilicatde Aluminiunatural purificat care poate să fie utilizat ca lubrifiant
ca atare sau în asociere cu alţi lubrifianţi,de exemplu: stearat de calciu şi magneziu în concentraţie de 20-
25% sau cu parafină solidă şi stearină în concentraţie de 15% crescând astfel acţiunea lubrifiantă.
d) Grăsimi. Uleiuri. Geluri. Lubrifianţi graşi dau în general bune efecte lubrifiante dezavantajul
fiind metoda greoaie prin care aceşti auxiliari sunt introduşi în amestecul de pulberi. În general acest
tip de lubrifianţi sunt dizolvaţi în eter operaţie greoaie, dificilă şi cu cost economic ridicat. Din această
categorie amintim următorii excipienţi: untul de cacao, untul de cocos, ceara de albină etc.
e) Lubrifianţi solubili.Suntutilizaţi îngeneral lapreparareacomprimatelor solubile în primul rând
a comprimatelorefervescente.Dintre lubrifianţii utilizaţi înacestscopamintim: laurilsulfatul de sodiu care
are bune proprietăţi reologice,favorizeazădezagregareaşi nuinfluenţeazănegativrezistenţamecanică.Alţi
lubrifianţidinaceastăcategorie suntpolietilenglicolii care se utilizeazăsubformăde pulberi foarte fine care
se adaugă amestecului de pulberi.
f) Siliconi. Sunt auxiliari utilizaţi sub formă de uleiuri în concentraţii de 1-2% sau sub formă de
emulsii. Pentru a creşte efectul siliconilor uneori sunt utilizaţi în asociere cu alţi lubrifianţi, de exemplu:
stearatul de magneziu sau talc. Un avantaj importat la utilizării siliconilor este că prezintă o inerţie
chimică faţă de majoritatea substanţelor medicamentoase formulate sub formă de comprimate.
g) Talcul. Este cel mai utilizat lubrifiant. În F.R. X proporţia de talc utilizată la fabricarea
comprimateloreste limitatălacel mult3%.Dezavantajul utilizării acestei substanţeeste că provoacă intern
granuloame, dezavantaj întâlnit la toţi silicaţii. Talcul se utilizează de obicei în amestec cu alţi lubrifianţi:
- talc + aerosil + stearatde magneziu8/1/1;
- stearatde magneziu+ talc 1/9;
- emulsii silicon+aerosil + talc 2/1/7.
Chiaratunci când se utilizeazăînamesteccualţi lubrifianţi procentul total de lubrifianţi care
conţine talcnu poate depăşi 3%.
h) Uleiuri minerale.Dintre uleiurilemineralecel mai utilizatesteuleiul de parafină în concentraţie
de 1-2% adăugatpeste materialul pulverulent dizolvat în eter. Un amestec cu bune proprietăţi lubrifiante
conţinând ulei mineral este următorul: ulei de parafină 0,5% + talc 3%.
B5. Alte componenteale comprimatelor
B5.1 Coloranţi
Coloranţii utilizaţi pentruobţinereacomprimatelorsuntsubstanţe avizatede Ministerul Sănătăţiişi Familiei
şi de asemeneautilizaţişi înindustriaalimentară.Majoritateacomprimatelorsuntde culoare albă,dar
uneori se preferăutilizareadiferiţilorcoloranţi cuscopul de a fi mai uşor identificate anumite comprimate.
Un colorant este acceptatpentruobţinereacomprimatelordacăîndeplineşte următoarelecondiţii:
- inerţie chimicăşi fiziologică;
- lipsăde toxicitate;
- solubilitate înapă;
- să aibăputere colorantăîn concentraţii cât mai mici;
- stabilitate înprezenţaluminiişi temperaturii;
- compatibilitate cucâtmai multe substanţe medicamentoaseactive sauauxiliari;
- să nu prezinte mirosşi gustdezagreabil;

14. - stabilitate faţăde oxidări,reduceri şi variaţiiale pH-ului;
- preţscăzut etc.
Coloranţii cei mai utilizaţipentruobţinereacomprimatelorsunt:roşude amarant, indigotină,galbende
tartrazină,albastrude metilen,pioctaninăetc.Încorporareacoloranţilorse face fie subformăde pulberi
foarte fin,e fie dupădizolvareaîntr-unsolventpotrivitsubformăde soluţie apoasă,alcoolicăetc.
B5.2. Aromatizanţi
Suntauxiliari utilizaţi înmoddeosebitpentrupreparareacomprimatelororale (masticabile,comprimate de
suptetc.).Adăugareaacestorauxiliari se realizeazăfie subformăde pulberi foarte fine,fiedizolvaţi în
solvenţi potriviţi.
B5.3. Edulcoranţi
Suntauxiliari foarte importanţipentruobţinereacomprimatelororale.Dinaceastăcategorie amintimcâţiva
dintre cei mai utilizaţi edulcoranţi:zahăr,manitol,sorbitol,ciclamatde sodiu,aspartan,zaharinăetc.
B5.4. Stabilizanţi
Suntauxiliari utilizaţi cuscopul de acreşte stabilitateasubstanţelormedicamentoase.Înaceastăcategorie
amintimurmătoarele tipuride auxiliari utilizaţi cuscopul de a creşte stabilitateasubstanţeloractive şi
anume:substanţe tampon,antioxidanţi,adsorbanţi utilizaţimai alespentrusubstanţele care suntsensibile
la umiditate,saulaacţiuneaacidului clorhidricdinsucul gastric(carbonatde calciu,citrat de calciuetc.)
6.5.3. Prepararea comprimatelor
Comprimatelefarmaceutice se obţinprindouămoduri:
- princomprimareadirectă;
- comprimare prinintermediulgranulării.
A. Comprimarea directă.Pentruacestmod de comprimare se utilizeazădoarsubstanţe care cristalizeazăîn
sistemul cubic(mai puţinnumeric).
B. Comprimarea prin intermediul granulării.Majoritateacomprimatelorfarmaceutice se obţinutilizând
acest modde comprimare şi în continuare vom prezentafazele importante ale acestuiproces,şi anume:
- uscareasubstanţeloractive;
- pulverizareacomponentelor;
- amestecareapulberilor;
- granularea;
- uscareagranulatului şi amestecareacuauxiliari lubrifianţi;
- comprimarea.
B1. Uscarea,pulverizarea şiamestecarea pulberilor

15. Aceste operaţii suntetape premergătoare obligatorii înprocesul de comprimare încare se urmăreşte
obţinereaunui amestecde particule cudimensiunicâtmai apropiate respectivcugrad de omogenitate
ridicat.Pentrurealizareaacestoroperaţiieste nevoiede oaparatură adecvatăiar prezentareaoperaţiilor
menţionate anteriorcâtşi a aparaturii utilizate aufostfăcute încapitolul 6.1. „Pulberi”,încapitolul 6.3.
„Granule”cât şi în capitolul din„Parteagenerală.Operaţiifarmaceutice generale”.
B2. Granularea.Este operaţiaprincare amestecul de pulberi estetransformatînagregate de particule.Prin
granulare se realizeazăocreştere acoeziunii particulelordinamestecul de granule,creşte mobilitatea
particulelorcâtşi de asemenease îmbunătăţeşte curgereaamestecului îmbunătăţindastfel procesul
comprimării. Procesul de granularecuprinde douăfaze distincte:
- fazade agregare (cândamestecul de particule înprezenţalianţilorse transformăîntr-omasăaderentă;
- fazade dispersare (cândmasarespectivăeste transformatăîngranule).
Granulareapoate avealoc în două moduri:
- pe cale uscată;
- pe cale umedă:
Pentruca un granulatsă fie corespunzătorînprocesul de comprimare este nevoie săîndeplinească
următoarele condiţii:
- granulele săfie uniforme;
- să aibămobilitate acceptabilă;
- să aibărezistenţamecanicăcorespunzătoare;
- să fie potrivite cadimensiune(nici preamari nici preamici);
- să aibăo dezagregare corespunzătoare.
B2.1. Granularea pe cale uscată
Operaţiaconstăîn transformareaamestecului de pulberi încomprimate cuvolummare denumite brichete
urmată de mărunţireaacestorapână ladimensiunicorespunzătoare sitelorIII-IV şi îndepărtareasurplusului
de pulberi care va fi granulat ulterior.
Acestmodde granulare este utilizatpentrusubstanţeletermolabile câtşi pentrucele care suntsensibile în
prezenţaumidităţii.
B2.2 Granularea pe cale umedă
Acestmodde granulare comportăurmătoarele faze:
- umectareapulberilor;
- transformareamasei îngranulate;
- uscareaşi omogenizareagranulatelor;

16. - separareagranulelorde pulberi.
a) Umectarea amestecului.Operaţiase realizeazăcudiferite soluţii aglutinante sausolvenţi (apă,alcool
etc.) şi dispersareaamesteculuiastfel obţinut printrecereaacestuiaprinsite sauplăci perforate cu
diametrul cuprinsîntre 0,8-1,5 mm. Cantitateaaglutinantului utilizatare oimportanţădeosebitădeoarece
influenţeazăcalitateagranulatului înurmătorul mod:
- o cantitate insuficientăde aglutinantdăgranule sfărâmicioase;
- o cantitate preamare de aglutinantdăgranule dure.
Aglutinanţii utilizaţipentrugranulareaumedăaufostprezentaţi încapitolul „Granulata”cât şi la
„Formulareacomprimatelor”.
b) Transformareamasei îngranulat.Operaţiase realizeazăprindiferitemodalităţi,şi anume;
- prinpresare când masade material este transformatăîngranule subacţiuneaunei presiuni mecanice care
o determinăsătraverseze osuprafaţăperforată(sită,placă).
Operaţiase poate realizaatât manual cât şi mecaniccu ajutorul granulatoarelor.
- prinagitare când materialul supusgranulării este mişcatdeasupraunei site;
- printăiere - operaţiaeste realizatăprintrecereamasei printr-undiscperforat.
În practică se utilizeazădiferite tipuride granulatoare şi anume:
b1) Granulatoarecu viteză redusă.Înaceastăcategorie se încadrează următoarele tipuri de granulatoare:
- granulatorul clasic;
- granulatorul rotativ;
- granulatorul oscilant.
Aceste tipuri de granulatoare aufostprezentate încapitolul Granulata.
b2) Granulatoaredemare viteză.În aceastăcategorie de asemeneaprezentatăîncapitolul Granulata se
încadrează diferitetipuri de granulatoare dintre care amintim:
- granulatorul cuciocane – care realizeazăgranulareaînurma presiunii mecanice executate de lovirea
amestecului supusgranulării de dispozitive mecanice subformăde ciocane;
b3) Granulatoarecarerealizează aceastăoperaţieprin tehnica suspendăriiamesteculuidepulberi în aer sau
în pat fluidizat(şi acesttipde granulatoare afost prezentatîncapitolul „Granulata”).Utilizândacesttipde
granulatoare,pulbereasupusăgranulăriieste menţinutăînsuspensie datorităunui curentde aercald
introdusprinparteainferioarăaaparatului.Lichidul de granulare esteintrodussubpresiuneprintr-oduză
subformă de particule foarte fine care venindîncontactcu pulberearealizeazăgranulareaacesteia,apoi
datorităcurentului de aercaldse realizeazăuscareagranulelor şi apoi îndepărtarealorprinscăderea
greutăţii înurma vaporizării lichidului utilizatlagranulare.
c) Uscarea granulatelor.Granulele se etaleazăpe tăvi speciale înstraturi de aproximativ1cm unde se
supunuscării lao temperaturăpotrivităînfuncţie de proprietăţile fizico-chimiceasubstanţelordin

17. compoziţiagranulatului.Pentrurealizareaunei uscări corespunzătoare estenevoie de untimpbine
determinat.Scurtareatimpului de uscare poate afectacalitativgranulatul prinpierderearapidăaumidităţii
rezultândgranulate care formeazăocrustă în exterior.
Existămai multe modalităţi de uscare agranulatelorşi anume:
- uscareacu aer cald în etuve sauîn camere cu ventilaţie specialăunde granulatele suntexpuse pentru
uscare la temperaturi între 35-500
C timp de 6-15 ore;
- uscareacu ajutorul radiaţiilorinfraroşii.Metodaeste utilizatăîngeneral pentrumateriale cuunconţinut
scăzut de umiditate;
- uscare la temperaturăşi presiune scăzutăutilizatăpentrugranulatelecare auîn compoziţie substanţe
termolabile;
- uscareacare utilizeazăefectul termical radiaţiilorde radiofrecvenţă(microunde);
d) Uniformizareagranulatelor.Operaţiaeste foarte importantăpentruîndepărtareaexcesului de pulbere
cât şi pentruobţinereaunorgranule uniforme.Înacestscopmaterialul este trecutprinsiteleIIIşi IV.
Operaţiaeste necesarădeoarece pringranule uniforme se realizeazăumplereamatriţeicucantităţi
corespunzătoare de material.Dupăgranulare,uscare,cernere materialulse amestecăcualţi auxiliari solizi
sau dizolvaţi însolvenţi volatili curol în dezagregareacomprimatelorîngranule şi culubrifianţi dupăcare
granulele suntsupuse procesului de comprimare.
B2.3. Metodespeciale de granulare
a) Granularea înturbine.Conformacestei metode materialul de granulatse introducesubformăde pulberi
fine într-unrecipientînchisînmişcare care se roteşte cuo vitezăde aproximativde 30 rotaţii/min.Înacest
granulatorpulbereaeste amestecatăiarcu ajutorul unui pistol de pulverizare este introduslichidul
aglutinant.Dupăaglutinare înturbinăse introduce uncurentde aer cald care realizeazăuscarea
granulatelorrezultateoperaţiaefectuându-se înaproximativ30de minute.
B3. Comprimarea
Este operaţiaimediaturmătoare granulării şi se realizeazăcuajutorul maşinilorde comprimat.Omaşinăde
comprimateste formatădinurmătoarele părţi importante:
a) Matriţa fiindreprezentatăde odeschizăturăcircularărealizatăîntr-oplacăde oţel inox avânddiametrul
tabletei încare este introdusamestecul dincare varezultacomprimatul;
b) Două ponsoane – un ponsonsuperiorşi unponsoninferiorambele confecţionatedinoţel inox care sub
influenţauneiforţe mecanicerealizeazăcomprimareamaterialului.Pe suprafaţacircularăaponsoanelor
pot fi realizate diferiteinscripţiicare în momentul comprimării vorfi imprimate pe suprafaţa
comprimatelor;
c) Pâlniade alimentare saudistribuitorul –în care se introduce materialul pentrucomprimatşi dincare este
distribuitperiodicmaterialulînmatriţă.
În funcţie de construcţie avemurmătoarele tipuride maşini de comprimat.
B3.1. Maşini de comprimatcu excentric

18. La acesttipde maşinăpâlniade distribuţie este mobilăiarmatriţafixă.Funcţionareaacesteimaşini este
realizatăîn şase faze,faze care sunt prezentate înfigura6.24.:
Figura 6.24. Fazele comprimării pentru tipul de maşini cu excentric
(după Popovici Adriana, Tehnologie farmaceutică, 1999)
Cei 6 timpi (faze) de funcţionare sunturmătorii:
a) timpul I – matriţaeste umplutăde material dinpâlniade alimentare iarponsonulinferiorse găseşte la
baza matriţei;
b) timpul II – pâlniade alimentare se retrage,ponsonul inferiorse menţine înpoziţiainiţialăiarponsonul
superiorcoboarăspre matriţă;
c) timpul III – ponsonul inferiorrămâne înpoziţiainiţialăiarponsonul superiorrealizeazăcomprimarea
amestecului;
d) timpul IV – ponsonul superiorse retrage înpoziţiainiţială;
e) timpul V - ponsonul inferiorse ridicăpânăla baza superioarăamatriţei eliminândcomprimatul din
matriţă;
f) timpul VI – comprimatul este împinsde către pâlniade alimentare într-unvasde colectare pâlnia
reveninddeasupramatriţei şi realizândonouăumplere aacestuiacumaterial.
Înainte de a începe comprimareasuntnecesare câtevaoperaţii premergătoarepentrucaoperaţiasă
decurgăîn condiţii tehnice corespunzătoare şi anume:
- reglareapoziţiei ponsonului inferior;
- punerealapuncta dozajului;
- reglareaconsistenţei comprimatelordependentăde presiuneanecesarăcomprimării etc.
Maşina de comprimatcu excentricse utilizeazălimitatdatoritărandamentului scăzut.
B3.2. Maşini de comprimatrotative
Acesttipde maşini aupâlniade alimentare fixăiaransamblul matriţă-ponsoane se rotescastfelîncât
matriţele aşezate pe osuprafaţăcircularăsă ajungăperiodicîndreptul pâlniei de alimentare dincare este
distribuitmaterialulde comprimat.
Acesttipde maşini auun numărde 20-25 de matriţe şi realizeazăunrandamentridicat.

19. B3.3. Maşini de comprimatmixte
Acesttipde maşini auo construcţie mai complexăavândatâtpâlniacât şi ansamblul matriţă-ponsoane
mobile.Randamentele acestormaşinisuntridicate şi comprimateleobţinute suntde calitate bună.
În procesul de comprimare potapăreadiferite probleme care potfi generatoare de anumite defectela
comprimatele rezultate şi anume:
- când presiuneade comprimare nuafostsuficientă,saumasade aglutinantafostprea micăpot rezulta
comprimate sfărâmicioase;
- când umiditateagranulatuluieste mare sausuprafaţade presare a pieselor maşiniicare vinîn contact cu
comprimatul prezintădiferite asperităţi potrezultacomprimateneuniforme datorităaderenţei materialului
pe ponsoane;
- când se utilizeazăcantităţi preamari de aglutinanţi şi lubrifianţipotrezultacomprimate cuuntimp de
dezagregare necorespunzător.
Bibliografie
1. *** Farmacopeea Română, Ediţia IX-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1976.
2. *** Farmacopeea Română, Ediţia X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
3. *** Farmacopeea Română, Ediţia X-a, Editura Medicală, Bucureşti, Suplimentul I (2000), Suplimentul II
(2001), Suplimentul III (2004).
4. *** European Pharmacopoeia 5th, Counsil of Europe, Strasobourg, (2004).
5. *** The United States Pharmacopoeia XXIII, (1995), Rockville.
6. *** British Pharmacopoeia, (1993).

20. c) Comprimate efervescente, sunt comprimate care conţin în compoziţie atât
substanţe cu caracter acid (acid citric, tartric, malic etc.) cât şi substanţe cu caracter alcalin
(bicarbonat de sodiu sau calciu) alături de substanţele medicamentoase. Datorită amestecului
efervescentaceste comprimateînprezenţaapei reacţioneazăeliberându-se bioxid de carbon care
are atât rol dezagregantcâtşi rolul de a da un gust plăcut comprimatelor respective. Acest gen de
comprimate se pot obţine în mai multe moduri:
- pringranulareaseparatăa componenteloracide şi respectivacomponentelorbazice urmatăde
amestecareaulterioarăagranulelorrespective şi comprimareagranulatului obţinut;
- granulareaamestecului prinmetodafuziunii lacald;
- granularea amestecului cu un alt solvent de exemplu alcool, evitându-se apa care este mediu prielnic
pentru reacţia dintre componentele amestecului efervescent
6.3.3.2. Obţinerea granulatelor efervescente
Zaharurile efervescente conţinsubstanţe care înmediuaposreacţioneazăeliberând bioxidde carbon.În
compoziţiaacestorgranulate intrăsubstanţe cucaracter bazic(bicarbonatde sodiu) şi substanţe cu
caracter acid (acidcitric,acid tartic etc.).
Pentrupreparareagranulatelorefervescente se vaevitautilizareaapei.
Pentruobţinereaacestui tipde granulate se potutilizamai multe metode:
- aglutinareaamesteculuide pulbere cualcool concentrat;
- granulareaseparatăa substanţei acide de cele bazice;
- prinîncălzireaamesteculuide pulbere,cândgranularease produce prinînmuiereacomponentelor.
5.1.6.4. Comprimatele efervescente
Aceste comprimate au evoluat pornind de la pulberi din care sunt preparate limonadele
efervescente.
Vitamina C, polivitaminele, microelementele, calciul gluconic, acidul acetilsalicilic sunt
doar câteva substane medicamentoase care se pot administra pe această cale împreună cu
aromatizan_i si edulcoran_i. Comprimatele conin bicarbona_i (de sodiu, de potasiu, de calciu, de
magneziu) si acizi
organici (acidul citric, alginic, fumaric sau tartric), care în contact cu apa reacionează punând în
libertate bioxidul de carbon, care va produce, împrăstierea si chiar dizolvarea
componentelor comprimatelor13.
Condi_ionarea acestui tip de comprimate se face în tuburi de aluminiu sau material
plastic ai cărui perei sunt impermeabili pt. aer (fig. 5.11.).
Tuburile se închid etans cu dopuri prevăzute cu capsule deshidratante de silicagel.
13 Efervescena poate fiutilă în cazulcomprimatelor, pentru că:
maschează gustulneplăcut al unor medicamente;
se ob_ine în timp scurt solu_ie sau dispersie, în asa felîncât să aibă o aciune terapeutică rapidă după ingerare;
spuma ce se produce va vehicula mai usor substan_a activă.
Prepararea comprimatelor efervescente se poate face prin mai multe metode:
metoda dublei granulării;
metoda fuziuniila cald;
granularea cu vaporide apă prin injectare.
Indiferent de procedeulaplicat, după obinerea granulatelor se vor adăuga lubrifiani solubili (polietilenglicoli, benzoat de sodiu)
sub formă de pulberi fine. Comprimarea se face într-o atmosferă cu umiditate relativ mică (25%) operaia fiind facilitată de
folosirea curenilor de aer cald si de folosirea poansoanelor cromate sau din tifon.

21. După Farmacopeea Română (Ed. a X-a) proba de dezagregare se efectuează pe 6 comprimate introduse în 300 ml apă
încălzită (37C2C), agitând în sens circular de două ori/2 minute. Comprimatele trebuia să se dezagrege în cel mult 15 minute
(se consideră dezagregate sicomprimatele care nu mai prezintă particule duse la o presare usoară).
Pentru cazurispeciale Farmacopeea Română admite un timp definit:
comprimatele sublinguale - celmult 3 minute;
comprimatele perorale - celmult 15 minute;
comprimatele orale - 30-60 minute;
comprimatele efervescente - celmult 5 minute (obinându-se soluii limpezi sau cel mult opalescente);
comprimatele vaginale - în cel mult 2 minute (în soluii de acid lactic - lactat de calciu). Miscarea la dispozitivele manuale nu
este normală side aceea rezultatele nu sunt întotdeauna concludente. Pentru a asigura condiii de lucru cât mai precise
aparatele moderne utilizează agitare rotativă continuă. În unele farmacopee (cea americană siengleză), sunt menionate si
dispozitive cu agitare verticală periodică. Un dispozitiv cu miscare pendulară utilizat si la noi este dispozitivulERWEKA VZ-4
(fig. 5.8.).
11 Faă de cantitatea de substană activă (dacă farma-copeea nu prevede altfel) se admit următoarele variaii:
pentru un coninut până la 0,10g10% si peste 0,10g6%, la calcularea acestor limite inându-se seama de coninutul
prevăzut de farmacopee pentru substana activă);
determinarea talcului - această substană nu este indiferentă fiziologic side aceea muli specialistilimitează cantitatea admisă
într-un comprimat la 2-5%, tendina fiind către limitarea si mai severă sau înlocuirea cu alte substane inerte