1.
UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
LEADERSHIP ȘI COMUNICARE ÎN ORGANIZAȚII INTERNAȚIONALE
SISTEMUL INTERNAȚIONAL DE LA WESTPHALIA PÂNĂ ÎN SECOLULUI XXI
SCHIMBĂRI ALE SISTEMULUI INTERNAȚIONAL ÎNTRE 1940-1950
ANDREEA – BIANCA CIUBUCĂ
Cluj – Napoca
2021-2022

2.
2
SCHIMBĂRI ALE SISTEMULUI INTERNAȚIONAL ÎNTRE 1940-1950
Decada 1940-1950 poate fi caracterizată prin neliniște, tumult și evenimente ce au
schimbat istoria și au adus modificări considerabile sistemului internațional. (Smith, 2004)
Începând cu 1939, când Germania Hitleristă invadează Polonia și, cu acest pretext, izbucnește
cel de-al doilea război mondial și respectiv până la finalizarea războiului în 1945 și încheierea
tratatelor de pace postbelice până în 1950, sistemul internațional s-a aflat în continuă
schimbare.(Buzan and Little, 2000)
În perioada 1940-1945, în timpul desfășurării celui de-al doilea război mondial,
puterile Axei, în principal reprezentate de Germania, Italia și Japonia și Aliații, în principal,
Marea Britanie, Franța, SUA și URSS au încercat să definească sistemului internațional prin
război, fie o lume germană, cum dorea Hitler, fie o lume guvernantă fie de principii
democratice, fie de ideologia comunistă. (Kissinger, 1994) După 1945 și încheierea războiului
în favoarea Aliaților, în încercarea de a defini sistemul internațional postbelic, SUA, respectiv
URSS aveau percepții diferite cu privire la cum această lume postbelică era imperios să arate.
Caracteristica esențială însă, de după cel de-al doilea război mondial a fost ideologia,
guvernarea sistemului internațional prin intermediul ideologiei. (Reinalda, 2009)
Pe de o parte, viziunea postbelică a SUA era de a avea un sistem internațional bazat pe
principii și valori democratice, pe când, URSS dorea să-și mențină influența în statele în care
aceasta avea poziționată armata și dorea o lume socialistă. Având în vedere viziunile
contrastante dintre cele două puteri învingătoare ale celui de-al doilea război mondial,
sistemul internațional a început să fie definit în termeni de bipolarism, pe de o parte SUA și
ideologia promovată de acestea, democrația și, pe de altă parte, URSS și sfera de influența a
socialismului. (Gray, 2011)
Pentru a înțelege mai bine dinamicile decadei 1940-1950 care au adus schimbări
semnificative pentru viitorul celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea, este important de
menționat principale evenimente care au caracterizat anii 40 și anii 50 și felul în care această
decadă a influențat următoarea jumătate de secol.

3.
3
Perioada 1940-1945
Primii cinci ani ai decadei pot fi caracterizați printr-o perioadă tumultuoasă și definită
în termenii războiului. (Overy, 2013) Începând cu 1939, Germania Nazistă a invadat Polonia
și astfel, a izbucnit cel de-al doilea război mondial. Pangermanismul și dorința Germaniei de
a-și defini teritoriul vital, Lebensraum au motivat acțiunile lui Hitler de a invada Danemarca,
Norvegia, Franța, Luxemburg, Belgia și Țările de Jos în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. (Herwig, 1999) Expansiunea Germaniei și a URSS care au semnat Pactul
Ribbentrop-Molotov defineau un sistem internațional germano-rus, (Kirby, 1996) însă, statele
vest-europene, printre care Marea Britanie și Franța au analizat amenințarea reprezentată de
cele două puteri, motiv pentru care a intervenit în conflict. Războiul ia amploare
internațională, când SUA intervin în război pe fondul atacului japonez de la Pearl Harbour din
decembrie 1941. (Prange, 1991) Sistemul internațional la acel moment putea fi caracterizat
prin lupte pe două fronturi, pe de o parte, cel european și pe de alta, cel asiatic, în Pacific.
În 1942, Germania își urmărește ofensiva spre Răsărit, în URSS și în 1943 are loc
Bătălia de la Midway, prin care SUA se afirmă ca putere în Pacific. (Hart, 2015) Turnura
războiului este stabilită în anul 1944, când Germania începe să piardă teren pe fondul
Debarcării din Normandia, ce a reprezentat ofensiva Aliaților pe frontul european. (Badsey,
1990) În 1945, Conferința de la Yalta a reprezentat punctul definitoriu a războiului, a lumii
postbelice și a sistemului internațional postbelic. (Jr, 2017) Această întâlnire oficiată între
Franklin Roosevelt, președintele SUA, Iosif Stalin, conducătorul sovietic și Winston
Churchill, prim-ministrul Marii Britanii a avut ca obiectiv stabilirea ordinii mondiale
postbelice. (Jr, 2017) În această întrevedere, cei trei au realizat că viziunile lor sunt diferite cu
privire la felul în care sistemul internațional ar putea fi definit după finalizarea războiului. (Jr,
2017)
Pe de o parte, SUA și Marea Britanie doreau democrație și promovare a propriilor
valori, pe când URSS dorea să își mențină influența în teritoriile în care armata rusă a fost
poziționată în timpul celui de-al doilea război mondial. (Kramer, 1999) Astfel, aceștia au
ajuns la un consens prin împărțirea sferelor de influență, pe de o parte, SUA și-au extins
influența în Europa de Vest și URSS în Europa Centrală, de Est și Asia Nordică. (Kramer,
1999)
După atacurile de la Hiroshima și Nagasaki din august 1945 și capitularea Japoniei cel
de al Doilea Război Mondial se încheie oficial pe 2 septembrie 1945. (Sodei, 1995) Sistemul

4.
4
internațional în această perioadă a fost caracterizat prin influența și expansiunea germană și
italiană pe frontul european, supremația dominației japoneze în Pacific. Începând cu 1941, în
acest conflict se implică SUA altături de Aliați, iar până la finalul războiului, Puterile Axei
pierd teren și, în cele din urmă, pierd războiul. (Schweller, 1993)
Perioada 1945-1950
Cea de-a doua perioadă a decadei poate fi caracterizată prin transformări sistemice pe
fondul împărțirii sferelor de influență între URSS și SUA, a decolonizării și a începutului a
ceea ce se va numi „Război Rece”. (Leffler, 1984) Începând cu 1946, diferențele de viziune
dintre SUA și URSS se definesc oficial și, tot în același an, Winston Churchill declară că „s-a
lăsat o cortină de fier peste Europa”(Harbutt, 1988) prin care critica politica izolaționistă a
URSS și faptul că Stalin și-a menținut influența peste Europa Centrală și de Est.(Harbutt,
1988) Sistemul internațional devine din ce în ce mai dinamic, prin faptul că se formează cele
două blocuri, specifice bipolarismului, bazate pe ideologia socialistă sau democrată.(Rapkin,
Thompson and Christopherson, 1979) De asemenea, în această perioadă, încep să se implice
în sistemul internațional actorii non-statali, cum ar fi organizațiile internaționale,
guvernamentale și non-guvernamentale, Organizația Națiunilor Unite (1945) și Fondul
Monetar Internațional (1945) și NATO (1949). (Wagner, 2009)
O altă modificare la nivelul sistemului internațional este perioada
decolonizării, (Stewart, 2008) în care numărul de state în sistemul internațional crește, pe
când puterile coloniale pierd teren, în special în Africa și Asia. În 1944, Islanda își declară
independența față de Danemarca, în 1945, Indonezia își declară independența față de Țările de
Jos, în 1946, mandatul francez pentru Siria și Libia se încheie, în 1947, India britanică își
câștigă independența față de Regatul Unit, în 1948, se încheie și stăpânirea britanică din
Birmania și se înființează statul Israel. (Betts and Betts, 2004) Pe fondul decolonizării,
sistemul internațional a început să fie divizat și caracterizat de instabilitate, pe fondul statelor
care și-au câștigat independența cu un sistem politic instabil, ce a dus, în cele din urmă la
conflicte intrastatele. (Beihami and Meifa, 2014)
Schimbări ale sistemului internațional 1940-1950
Decada 1940-1950 a fost caracterizată de conflict, pe fondul celui de-al doilea război
mondial și apoi pe emergența bipolarismului specific Războiului Rece ce a caracterizat

5.
5
întreaga perioadă postbelică. (Koslowski and Kratochwil, 1994) Odată cu finalizarea acestei
perioade, sistemul internațional tradițional eurocentric a fost înlocuit cu sistemul american sau
cel sovietic, apariția unor noi state pe fondul decolonizării, apariția actorilor non-statali cu
relevanță pentru sistemul internațional, creșterea inderdependenței dintre state, și înlocuirea
balanței de putere specifică secolului al XX-lea, cu balanța terorii, Mutual Assured
Distruction (MAD) și cursa înarmărilor. (Green, 2020) Ca un efect al decolonizării, sistemul
internațional poate fi caracterizat prin conflicte etnice și intrastatale, datorate regimurilor
instabile ale noilor state formate. (Roe, 1999)
Anii 1940-1950 au avut un rol semnificativ în definirea sistemului internațional al
secolului al XX-lea prin schimbările sistemice provocate de război și apoi de
bipolarism. (Kissinger, 1994)

6.
6
RESURSE BIBLIOGRAFICE
Badsey, S. (1990) Normandy 1944: Allied landings and breakout. Osprey Publishing.
Available at: https://wlv.openrepository.com/handle/2436/52078 (Accessed: 5 February
2022).
Beihami, H. and Meifa, F. (2014) ‘The effects of decolonization in Africa’, World Scientific
News, 3(null), pp. 16–21.
Betts, R. and Betts, R.F. (2004) Decolonization. 2nd edn. London: Routledge.
doi:10.4324/9780203598481.
Buzan, B. and Little, R. (2000) International Systems in World History: Remaking the Study
of International Relations. 1st edition. Oxford ; New York: Oxford University Press.
‘Changes in Post 2nd World War Regarding International Relations’ (2015) Your Article
Library, 7 April. Available at: https://www.yourarticlelibrary.com/war/changes-in-post-2nd-
world-war-regarding-international-relations/48502 (Accessed: 5 January 2022).
Editors, H. com (no date) Yalta Conference, HISTORY. Available at:
https://www.history.com/topics/world-war-ii/yalta-conference (Accessed: 6 January 2022).
Gaddis, J.L. (1986) ‘The Long Peace: Elements of Stability in the Postwar International
System’, International Security, 10(4), pp. 99–142. doi:10.2307/2538951.
Gray, C.S. (2011) War, Peace and International Relations: An introduction to strategic
history. 2nd edition. Abingdon, UK : New York: Routledge.
Green, B.R. (2020) The Revolution that Failed: Nuclear Competition, Arms Control, and the
Cold War. Cambridge University Press.
Harbutt, F.J. (1988) The Iron Curtain: Churchill, America, and the Origins of the Cold War.
Oxford University Press.
Hart, B.H.L. (2015) A History of the Second World War. Pan Macmillan.
Herwig, H.H. (1999) ‘Geopolitik: Haushofer, Hitler and lebensraum’, Journal of Strategic
Studies, 22(2–3), pp. 218–241. doi:10.1080/01402399908437762.
Holsti, K.J. (1995) ‘War, Peace, and the State of the State’, International Political Science
Review, 16(4), pp. 319–339. doi:10.1177/019251219501600402.
Jr, E.R.S. (2017) Roosevelt and the Russians: The Yalta Conference. Pickle Partners
Publishing.
Kirby, D. (1996) ‘Incorporation: The Molotov-Ribbentrop Pact’, in Smith, G. (ed.) The Baltic
States: The National Self-Determination of Estonia, Latvia and Lithuania. London: Palgrave
Macmillan UK, pp. 69–85. doi:10.1007/978-1-349-14150-0_4.
Kissinger, H. (1994) Diplomacy. Simon and Schuster.
Koslowski, R. and Kratochwil, F.V. (1994) ‘Understanding change in international politics:

7.
7
the Soviet empire’s demise and the international system’, International Organization, 48(2),
pp. 215–247. doi:10.1017/S0020818300028174.
Kramer, M. (1999) ‘Ideology and the Cold War’, Review of International Studies, 25(4), pp.
539–576. doi:10.1017/S0260210599005392.
Leffler, M.P. (1984) ‘The American Conception of National Security and the Beginnings of
the Cold War, 1945-48’, The American Historical Review, 89(2), pp. 346–381.
doi:10.2307/1862556.
Overy, R.J. (2013) The Origins of the Second World War. 3rd edn. London: Routledge.
doi:10.4324/9781315834764.
Prange, G.W. (1991) At Dawn We Slept: The Untold Story of Pearl Harbor; Revised Edition.
Penguin.
Rapkin, D.P., Thompson, W.R. and Christopherson, J.A. (1979) ‘Bipolarity and
Bipolarization in the Cold War Era: Conceptualization, Measurement, and Validation’,
Journal of Conflict Resolution, 23(2), pp. 261–295. doi:10.1177/002200277902300203.
Reinalda, B. (2009) Routledge History of International Organizations: From 1815 to the
Present Day. London: Routledge. doi:10.4324/9780203876572.
Roe, P. (1999) ‘The Intrastate Security Dilemma: Ethnic Conflict as a `Tragedy’?’, Journal of
Peace Research, 36(2), pp. 183–202. doi:10.1177/0022343399036002004.
Schweller, R.L. (1993) ‘Tripolarity and the Second World War’, International Studies
Quarterly, 37(1), pp. 73–103. doi:10.2307/2600832.
Smith, T.W. (2004) History and International Relations. London: Routledge.
doi:10.4324/9780203201244.
Sodei, R. (1995) ‘Hiroshima/Nagasaki as History and Politics’, The Journal of American
History, 82(3), pp. 1118–1123. doi:10.2307/2945118.
Stewart, A. (2008) Empire Lost: Britain, the Dominions and the Second World War.
Bloomsbury Publishing.
The War Years: A Timeline of the 1940s (no date) ThoughtCo. Available at:
https://www.thoughtco.com/1940s-timeline-1779951 (Accessed: 5 January 2022).
Wagner, M. (2009) Non-State Actors. SSRN Scholarly Paper ID 2661832. Rochester, NY:
Social Science Research Network. Available at: https://papers.ssrn.com/abstract=2661832
(Accessed: 5 February 2022).
Weiss, T.G. and Daws, S. (2009) ‘World Politics: Continuity and Change Since 1945’, in.
doi:10.1093/oxfordhb/9780199560103.003.0001.
What Happened in the 1940s featuring News, Popular Culture, Prices and Technology (no
date). Available at: https://www.thepeoplehistory.com/1940s.html (Accessed: 5 January
2022).