1. A ucide supărarea
Capitolul „Răbdarea” al
cărții „Ghidul de viață a
războinicului spiritual”
scris de către maestrul
Shantideva
Lecția 4
2. Aici este marele Pământ
Plin de miros de tămâie
Și de o pătură de flori acoperit.
Mărețul munte
Cu cele patru continente
Purtând Soarele și Luna
Ca bijuterie .
În mintea mea mi le imaginez
Paradisul lui Buddha
Și le ofer în dar pe toate ție .
Datorită acestei fapte,
Fie ca toate ființele vii
Într-o lume plină de puritate
Să locuiască.
Mandala
Idam Guru Ratna Mandalakam Niryatayami
4. Refugiul și dorința
Până la iluminarea mea
Mă refugiez
În Budha, Dharma și Sangha.
Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.
6. 31.
Prin urmare, orice există depinde de alți factori,
Și ei, la rândul lor depind la fel; -
Dacă înțelegi toate acestea, de ce te mai superi
Pe ceva ce există doar ca iluzie?
7. Dimineața se gândesc: „Cui vreau să-i mulțumesc
astăzi”.
La prânz se gândesc „despre ce vreau să-i
mulțumesc”.
După-amiaza: „Cum mă simt față de această
persoană și față de ce mi-a făcut?”
Și seara, „Ce vreau să-i dăruiesc”.
8. 32.
„Atunci”, vei întreba, „cum poate fi
ea eliminată?
Și ce o elimină, dacă este o iluzie? "
Contraargumentul este faptul că ea
este dependentă,
Și de aceea, suferința poate fi oprită!
9. 33.
Astfel, când vezi pe acel prieten sau dușman
Săvârșind un act nedorit,
Amintește-ți că tot ceea ce se întâmplă, este
condiționat,
Păstrează-ți în inimă bucuria în mod potrivit!
10. Dacă tot ce se întâmplă ar fi fost
După a noastră dorință, după a noastră voință,
Atunci n-ar mai fi fost nimeni care să sufere,
Căci nu există nimeni care să-și dorească a lui
suferință!
34.
11. În timp ce-și pierd cumpătul și rațiunea
Există cei care se rănesc cu spini,
Pentru a obține femei și bunuri
Devin obsedați și se lasă înfometați.
Unii merg și singuri se spânzură,
Ori sar de pe stâncă, ori înghit otravă,
Contrar obiceiului bun ei trăiesc,
Și într-o varietate de moduri ei înșiși se rănesc.
35.
36.
12. Și dacă de afecțiunile mentale oamenii sunt conduși
Ca singuri să-și rănească, a lor sine atât de prețuit,
Mai este de mirare, că nu pot înceta
De a face rău și altor făpturi?
Când afecțiunile mentale s-au trezit,
Oamenii își provoacă chiar și propriul suicid
Dacă în inima ta nu ai milă pentru ei -
Cel puțin, încearcă supărarea să ți-o abții!
37.
38.
13. Și dacă binele este în esență natura ființelor umane,
Și fiecare infracțiune este întâmplătoare, tranzitorie -
La urma urmei, să fii supărat pe ei este o prostie,
Ca și cum te-ai supăra pe fumul care spre cer se ridică.
Dacă a face rău altora este însăși natura
Acelora care sunt copii
Atunci, ar fi o prostie să fi supărat pe ei,
Ca și cum ai urî focul pentru faptul că el arde!
39.
40.
14. 41.
42.
Bățul sau altceva, direct mă lovește,
Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
Spre mânia ta îndreapt-o, ea este vinovatul!
Eu însumi, am făcut
Mult rău altora, în trecut,
De aceea este drept, ca fiind cel care a rănit,
Să fiu eu, acum cel lovit.
15. 43.
44.
Două lucruri sunt necesare pentru a-mi provoca durerea:
Armele lor și corpul meu pe care îl lovesc.
Ei au furnizat armele, și eu corpul, -
Pe cine dintre ei să fiu supărat?
Dacă din atașamentul meu orb, mă agăț
De acest abces suferind sub formă umană,
Care nu suportă să fie atins,
Pe cine să mă supăr, când este rănit?
16. marikpa me ching/ marikpa sepa mepa ne/
ga shi me ching/ ga shi sepey bardu yang me do//
„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la
absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.”
17. 45.
Copiii, cu toate că nu vor durerea,
În același timp, după sursa suferinței lor sunt însetați.
Dacă suferința vine la tine datorită propriului tău păcat
Ce rost are să simți ură pentru celălalt?
46.
Ia, de exemplu, pe cei ce păzesc infernul
Și pădurile pline de copaci
Cu frunzele ascuțite ca lamele de săbii.
Fiecare dintre ei de faptele tale a fost creat,
Și dacă este așa, atunci pe cine ar trebui să fi supărat?
18. 47.
Aceiași oameni care mă rănesc,
Spre mine sunt atrași datorită faptelor mele.
Și dacă, din cauza răului lor, în infern vor trebui să cadă -
Nu sunt eu oare sursa ruinei lor?
48.
Datorită lor îmi voi crește răbdarea, -
Dar din cauza mea, vremuri îndelungate
Vor trebui să sufere în infern
Dureri cumplite!
19. 49.
Dacă este așa, eu sunt cel care le fac rău,
În timp ce ei sunt cei care mă ajută!
Se pare că am devenit creatorul lor
În timp ce spre ei mânia mi-o îndrept!
50.
Când astfel de gânduri nobile răsar
În infern mă vor împiedica să cad.
În acest fel, mă voi putea apăra,
Dar pe ei ce-i va proteja?
20. Dacă le răsplătesc răul cu rău,
Asta nici nu-i va proteja,
Jurămintele mele se vor deteriora, -
Și practica răbdării mele va dispărea.
51.
21. Aici este marele Pământ
Plin de miros de tămâie
Și de o pătură de flori acoperit.
Mărețul munte
Cu cele patru continente
Purtând Soarele și Luna
Ca bijuterie .
În mintea mea mi le imaginez
Paradisul lui Buddha
Și le ofer în dar pe toate ție .
Datorită acestei fapte,
Fie ca toate ființele vii
Într-o lume plină de puritate
Să locuiască.
Mandala
Idam Guru Ratna Mandalakam Niryatayami
22. Dedicație
Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,
Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.
Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.
