e despre ferigi, are toate ceflee necesare, dar eu am mai invatat si pe langa ca asa a trebuit deci mai puteti adauga hehehehehe ppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppppuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuullllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
2. Sunt primele plante vasculare apărute pe uscat, care au corpul
vegetativ reprezentat de generația sporofitică, care devine dominantă. Se
cunosc peste 12000 specii de ferigi, clasificate în aproximativ 300 genuri.
Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile unde
este răcoare și lumină, dar nu foarte puternică. Sunt răspândite aproape în
toate regiunile globului, de la zonele tropicale, la cele montane, până la
poli.
~Caractere generale
Ferigile sunt plante decorative care nu înfloresc. Feriga este formată din frunze
lungi. Majoritatea speciilor prezintă un tip de frunze responsabile de fotosinteză și un tip de
frunze responsabile de înmulțire. Sunt plante ce prezintă rădăcină rizomatoasă și se
înmulțesc prin spori, situați pe suprafața inferioară a frunzelor. La unele exemplare frunzele
pot ajunge până la 30 m lungime. La început frunzele sunt răsucite din cauză că partea
superioară se dezvoltă mai repede decât cea inferioară. Culoarea frunzelor este verde
închis. Partea inferioară însă este mai deschisă la culoare și pe suprafață pot fi observate
mici pete maro, care adesea sunt confundate cu semințele. Petele maronii se numesc
sori.
~Ferigile (Pteridofite, aparțin regnului Plante)
3. ~Regnul Plante~
Caractere generale:
● organisme cu celule de tip EK, pluricelulare, cu perete
celulozic
● conțin clorofilă (pigment verde cu rol în fotosinteză)
● hrănire autotrofă (la lumină prin fotosinteză)
Acest regn se împarte în briofite (mușchi), pteridofite (ferigi)
și spermatofite (gimnosperme și angiosperme).
Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al
organismelor, și este deci caracteristică și plantelor. Plantele se
pot multiplica prin reproducere:
● asexuată
● sexuată
Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se pornește
poartă numele de germene. Reproducerea sexuată se face cu
ajutorul germenilor sexuați, iar reproducerea asexuată se face
cu ajutorul germenilor asexuați. Reproducerea unei ferigi din ordinul Filicales
4. ● Mediul de viaţă: pădure (condiţii: răcoare, umbră, umezeală
multă)
● Alcătuire:
Corpul = corm (cu vase conducătoare) - format din:
✧ Rădăcina –sub formă de fire cu rol în fixarea plantei şi
absorbţia apei cu sărurile minerale
✧ Tulpina – subterana = rizom acoperit cu solzi maronii (frunze
nedezvoltate) şi cicatrice, urme ale frunzelor şi are în vârf un
mugure prin care creşte în fiecare an.
✧ Frunze – tinere: scurte, înguste, încolăcite ca o cârjă,
răsucite (iarba şarpelui)
- mature: late, adânc divizate, prezintă pe fața
inferioară sporangi
● Nu prezintă flori, fructe, semințe.
● Hrănire: autotrofă
● Înmulţire: prin spori și prin celula - ou
Feriga comună - caractere generale
5. Rădăcina
În pământ are un rizom, de care sunt prinse
rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare
an buchețele de frunze.
Frunza este formată din teacă, pețiol și limb
(organe vegetative adevărate), întrucât acestea au vase
conducătoare. Pe dosul frunzelor la ferigi se găsesc
spori cu sporangi, iar sporangii la rândul lor conțin spori.
La maturitate sporii cad pe pământ.
Dacă găsesc locuri umede, ei vor da naștere unei
plăntuțe numită protal. Aceasta are organe sexuale
bărbătești (anteridii) și femeiești (arhegoane). Prin
fecundație, ele dau naștere celulei-ou. La rândul ei,
aceasta dă naștere unei noi plăntuțe și atunci protalul va
muri. Ciclul de dezvoltare este diferit prin generația
sexuată (protalul) și asexuată (celula-ou) față de
mușchi, deoarece generațiile sunt independente.
Fig 1. Rădăcina ferigilor
Tulpina este un rizom gros, subteran, lung până
la 30 cm, oblic-ascendent. El este acoperit cu
resturi de pețioluri din anii precedenți, în formă
de solzi bruni și este fixat prin numeroase
rădăcini firoase, negricioase, adventive.
6. Anual se dezvoltă frunze noi, care la unele specii pot atinge 30m
în lungime. La început ele sunt răsucite în formă de melc (Fig. 2),
deoarece partea inferioară crește mai repede decât cea superioară. Pe
măsura creșterii, frunzele se desfac, apărând un pețiol. Frunzele
îndeplinesc, de regulă, doua funcții: de fotosinteză și de sporificație.
Se întâlnesc și ferigi cu frunzulițe mici sau în formă de panglică. În
frunzele unor ferigi acvatice (Fig. 3) se dezvoltă cianobacterii fixatoare
de azot. La unele specii de ferigi tropicale epifite (Fig 4.), majoritatea
frunzelor amintesc de coarnele renului, iar cele de la bază prezintă un
,,butonaș” cu resturi vegetale în putrefacție.
Fig. 1 Sporii ferigilor
Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4
Frunza
7. ~Exemple de ferigi~
Struțișor (Polypodium vulgare)
Feriga comună (Dryopterix filix-mas) Pedicuță (Lycopodium clavatum)
Brădișor (Selaginella helvetica)
8. ✧ Din rizomul de ferigi se prepară medicamente împotriva viermilor intestinali (Fig. 1);
✧ Ferigile mai pot fi folosite ca și plante decorative (se folosesc la realizarea buchetelor florale Fig. 2);
✧ Ferigile vechi au format cărbunii de pamant (Fig. 3);
✧ Feriga este un excelent protector împotriva radiațiilor emise de electrocasnicele din casă ;
✧ Unele ferigi sunt plante medicinale: coada calului (Fig. 4);
Importanța ferigilor
Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4