curs calculator

1. Software pentru sisteme informationale - Curs 2 Pag. 1/4
SOFTWARE PENTRU SISTEMELE INFORMATIONALE
1. Introducere
În ultimul sfert de veac s-a acordat o atentie sporitã progreselor tehnologice realizate în
hardware (componentele constructive ale calculatorului). Dar fãrã existenta programeler de calculator,
adicã a software-ului, toate aceste progrese nu ar fi fost palpabile, ar fi constituit doar o naturã moartã.
Argumentãm ce le spuse prin enumerarea câtorva functii pe care software-ul le îndeplineste într-un
sistem de calcul modern:
- gestioneazã resursele hardware;
- dezvoltã instrumente care sã poatã fi folosite de utilizatorul uman pentru a beneficia de
resursele hardware;
- este un intermediar între informatia memoratã în calculator si organizatiile (oamenii) care
produc si folosesc aceastã informatie.
Un program de calculator este format dintr-o secventã de instructiuni executabile, memorate în
memoria calculatorului împreunã cu datele pe care le prelucreazã. Dupã ce se terminã executia unui
program, resursele calculatorului devin disponibile pentru încãrcarea si executia altui program Procesul
de concepere, scriere, codificare a programelor se numeste programare, iar specialistii care realizeazã
acest lucru se numesc programatori.
2. Tipurile principale de produse software
Enumerãm principalele tipuri de produse software, fiecare cu trãsãturi distincte:
• software de sistem
• software de aplicatii
• software end-user (soft pentru publicul larg)
SOFT END-USER
SOFT DE APLICATIE
SOFT DE SISTEM
HARDWARE

2. Software pentru sisteme informationale - Curs 2 Pag. 2/4
2.1. Softul de sistem are ca sarcinã gestiunea resurselor hardware ale calculatorului si anume:
timpul de prelucrare, memoria internã si externã , dispozitivele periferice, legãturile de comunicatie. El
cuprinde urmãtoarele categorii de programe:
• Sistemul de operare
• Programele translatoare
• Programele utilitare
• Programele de comunicatii
2.1.1. Sistemul de operare al unui calculator cuprinde un set de programe care oferã
utilizatorilor posibilitatea de a folosi (împreunã sau separat) eficient resursele sistemului de calcul.
Functiile pe care le executã vizeazã: planificarea lucrãrilor, alocarea resurselor hardware, monitorizarea
evenimentelor care apar în timpul executiei programelor, asigurarea interactiunii cu utilizatorul.
Primele douã generatii de calculatoare nu au avut sisteme de operare. Toate functiile erau îndeplinite de
operatorii umani. Începând cu G III de calculatoare au apãrut sistemele de operare, care au rezolvat la
început sarcina cea mai importantã privind automatizarea planificãrii-lucrãrilor.
Sistemul de operare, în ansamblul sãu, se gãseste memorat pe hard disc (memoria externã). La
pornirea calculatorului, se initiazã un program special (boot), care verificã configuratia calculatorului,
testeazã componentele, le initializeazã si apoi încarcã în memoria internã supervizorul. Din acest
moment calculatorul este operational.
Din punct de vedere al folosirii resurselor calculatorului, sistemele de operare lucreazã în regim
monouser (monoutilizator = un singur utilizator foloseste sistemul de calcul la un moment dat) si
multiuser (multiutilizator =la un moment dat au acces la sistem mai multi utilizatori). Din punct de
vedere al gestionãrii memoriei interne si al accesului la unitatea centralã sistemul de operare cuprinde
urmãtoarele metode de prelucrare a executiei programelor :
• multiprogramarea (în memoria internã existã la un moment dat mai multe programe, care se
executã concurent )
• folosirea memoriei virtuale (se bazeazã pe faptul cã la un moment dat, din programul aflat în
memoria internã se executã numai câteva instructiuni; deci programul se împarte în pagini, la un
moment dat se aflã în memoria internã doar pagina curentã a fiecãrui program, iar celelalte pagini se
aflã pe hard disk, într-o zonã specialã; când executia paginii curente se terminã sau se face trimitere
la o instructiune dintr-o altã paginã, atunci pagina referitã se va încãrca în memoria internã, iar cea
curentã este trecutã pe disc). Este un mare avantaj pentru cã în memoria internã se pot încãrca un
numãr mare de programe, din fiecare aflându-se la un moment dat doar câte o paginã.

3. Software pentru sisteme informationale - Curs 2 Pag. 3/4
• multiprelucrarea (aceasta poate sã însemne: - un calculator cu mai multe CPU coordonate de un
program central ; - un calculator cu un singur CPU care are mai multe canale ).
Fiecare microcalculator posedã propriul sãu sistem de operare, care nu va functiona pe un
calculator care este diferit construit (are alt tip de microprocesor). În tabelul urmãtor prezentãm câteva
dintre sistemele de operare uzuale pe microcalculatoare:
Sistemul de operare Caracteristici
OS/2 Destinat familiei de calculatoare IBM Personal System/2
UNIX Dezvoltat pentru statii de lucru si microcalculatoare performante; permite
interfatã graficã utilizator
MultiFinder Se foloseste pe calculatoarele Macintosh; permite interfatã graficã utilizator
PC-DOS Se foloseste pe calculatoarele IBM PC; are interfatã text cu utilizatorul
MS-DOS Sistem de operare pe calculatoare compatibile IBM-PC (care nu sunt produse
de IBM); are aceleasi caracteristici cu PC-DOS
WINDOWS Lansat de Microsoft pentru calculatoarele IBM PC si compatibile; posedã
interfatã graficã utilizator (GUI); se utilizeazã versiunile 3.1, 3.11, W95,
W98, WNT, W2000, Wmilenium.
Utilizatorii pot comunica cu sistemul de operare al calculatorului folosind interfata text sau
interfata grafica. In interfata text utilizatorul introduce de la tastatura o comanda specifica pentru a
executa o anumita operatie. Aceasta comanda este preluata de un program special al sistemului de
operare, numit interpretor de comenzi, care o analizeaza si:
- daca comanda este corecta, o executa
- daca comanda este incorecta, emite un mesaj de eroare.
Pentru a folosi eficient interfata text utilizatorul, trebuie sa cunoasca limbajul de comenzi si sa aiba
indemanare in folosirea tastaturii.
Interfata grafica cu utilizatorul (GUI = Graphical user interface) a devenit o componenta
dominanta a sistemelor de operare ale microcalculatoarelor. GUI foloseste in locul comenzilor: ferestre,
pictograme (iconuri), meniuri si dispozitive de punctare (mouse). Ecranul monitorului TV este
considerat masa de lucru - birou (desktop). Pe birou se gasesc mai multe foi de hartie, reprezentate pe
ecran sub forma de ferestre, care se pot muta, redimensiona sau sterge. Utilizatorul da comenzile
folosind pictogramele si meniurile, pe care le acceseaza fie cu mouse-ul, fie cu tastatura. Prin utilizarea
acestor instrumente introducerea comenzilor este mai simplu de invatat, mai rapida (cere mai putine
operatii) si nu produce atatea greseli ca interfata text. Din aceste motive, utilizatorii incepatori prefera
interfetele grafice celor text.

4. Software pentru sisteme informationale - Curs 2 Pag. 4/4
2.1.2.. Programele translatoare sunt componente ale softului de sistem care efectueazã
traducerea în limbaj masinã a programelor scrise în limbaje de programare. Conceptual vorbind, exista
trei tipuri de programe translatoare:
• asambloarele, care realizeaza traducerea din limbaje de asamblare in limbaj masina;
• compilatoarele, care realizeaza traducerea din limbaje de programare de nivel inalt in limbaj
masina;
• interpretoarele, care realizeaza traducerea si executia programului, instructiune cu instructiune.
2.1.3. Programele utilitare sunt componente ale softului de sistem care realizeaza gestiunea
datelor (crearea si intretinerea fisierelor) si operatiile de rutina cu acestea (sortare, afisare, listare).
2.1.4. Programele de comunicatii realizează comunicatiile atat intre unitatea centrala si
perifericele sistemului de calcul cat si intre calculatorul respectiv si alte calculatoare sau alti utilizatori
aflati la distanta. Sarcina acestor programe este asigurarea transferului de date intre unitatea centrala a
calculatorului si mediul extern acestuia.
2.2. Softul de aplicatii cuprinde programe scrise pentru a realiza o anumita sarcina bine
definita (calcul de salarii, gestiunea personalului, gestiune contabila, gestiunea marfurilor, calculul
traiectoriilor navelor interplanetare, controlul reactiilor nucleare intr-o centrala atomo-electrica,
comertul prin Internet s.a.). Aceste programe de aplicatii sunt destinate folosirii propriu-zise a
calculatorului. Ele sunt scrise folosind limbajele de programare, care au evoluat de la limbaje de
asamblare (specifice fiecarei masini), la limbajele de programare de nivel inalt (FORTRAN, COBOL,
BASIC, PASCAL, ADA, C, C++, JAVA) si apoi limbaje de generatia a IV-a (4 GL).
2.3. Softul end-user (pentru publicul larg) este specific microcalculatoarelor si este destinat
automatizarii unor activitati uzuale si unei game mult mai largi de utilizatori. Includem aici:
• editoarele de texte (Microsoft Word)
• prelucrari de tabele (LOTUS 1-2-3, Microsoft Excel)
• programe de gestiune a datelor (dBase, Paradox, FoxPro)
• programe stiintifice (statistice - StatPack, proiectare - AutoCAD, desktop publishing - Ventura,
Corel Draw)