1. ERA odată un mare violonist pe nume : PAGANINI Unii spuneau că el era foarte ciudat . Alţii, că era supranatural.

2. Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.

3. Într-o seară, loja unui auditoriu ticsit de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra intră şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat. Mai mult, când apăru figura lui Paganini , triu m fant, publicul deliră.

4. Doimi şi note întregi , treizecidoimi şi şaizecipătrimi , şeisprezecimi şi semişeisprezecimi păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântătoare . Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil .

5. De odată , un s unet straniu întrerupse amuzamentul de la parter . Una d in corzile vioarei lui Pag anini se rupse . Dirijorul se opri . Dar Paganini nu se opri . Uitându-se la partitura sa , contin u a să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme . Orchesta se opri. Publicul se opri.

6. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor . Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte . Se rupse o altă coardă a vioarei lui Paganini. Dirijorul se opri din nou . Orchestra se opri şi ea. Dar Paganini nu se opri .

7. C a şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând sunete dintre cele mai imposibile . Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat . Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple . Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: OHHH!

8. Se rupse o a treia coardă a vioarei lui Paganini. Dirijorul se blocă . Orchestra se opri . Respiraţia spectatorilor se tăie . Însă Paganini continu ă . Scoase toate sunetele de la unica coardă care rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical.

9. Ni cio notă muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încurajă. Orchestra se motivă .

10. Publicul trecu de la linişte la euforie , de la iner ţ i e la delir . Paganini a junse la glorie . Numele său străbate timpul . N u este tocmai un violinist genial. Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului .

11. Nu ştiu ce tip de probleme ai acum . P oate fi o problemă personală, familială , profesională…, nu ştiu. Dar un lucru ştiu: Nu totul e pierdut . Mereu există o coardă; Cântând la ea, exersezi talentele tale . Cântând la ea, vei vibra . Moral a istorioarei

12. Învaţă să accepţi că viaţa îţi va lăsa mereu o ultimă coardă . C ând vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată . A tunci va exista în tine coarda perseverenţei inteligente: “de a încerca încă o dată” , de a mai face un pas cu un nou entuziasm . Trezeşte-l pe Paganini care se află în tine şi avansează pentru a învinge . Victoria es te art a de a continua.

13. C ând totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe . Atinge coarda motivaţiei şi scoate sunete, rezultate pozitive . Înainte, însă, întreabă-te : Cine-l motivează pe motivator ? Adică : Cine motivează creierul tău, care pune în funcţiune mâna, care cântă la vioară? N u te frustra, nu te descuraja! Aminteşte-ţi: acum mai este o coardă: Coarda învăţării din nou pentru a gândi şi genera soluţii .

14. N iciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile . Dacă rezultatele sunt rele, atunci este şansa ta de a cânta la ultima coardă, aceea a imaginaţiei care reinventează viitorul cu o înnoire continuă . Es te mereu coarda uitată care îţi va da cel mai bun rezultat . Însă dacă, din întâmplare, vei fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa ta de a atinge cea mai bună coardă din univers: ÎNCREDEREA ÎN TINE JL