2001. Adrian Baboi Stroe și alții. Accesul la informația de interes public în România. Transparency International România

1. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
SUMAR
I. Introducere …………………………………………………….……..…………….... 2
II. Accesul la informaţia de interes public în dezbaterea publică din România …….... .2
IV. Instrumente legislative ale accesului liber la informaţia de interes public ……...… 4
V. Evaluare a proiectului de lege privind liberul acces
la informaţiile de interes public ……………………………………………..…...…….. 6
IV. Accesul la informaţia de interes public în România
în absenţa unei legi cadru ………………………………………………………...…… 9
ANEXA
Prezentarea şi analiza rezultatelor experimentului de solicitare a informaţiilor de interes public
………………………………………...…………………….......................………….. 14

2. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
I. Introducere
Accesul la informaţia de interes public poate fi definit drept posibilitatea oricărei persoane de a obţine
informaţii aflate în posesia instituţiilor statului. Accesul la informaţia de interes public a devenit în ultimii ani unul
din criteriile cele mai importante în funcţie de care o societate este sau nu considerată democratică. Indiferent de
variantele terminologice diverse prin care este exprimat (“libertate de informare”, “transparenţă administrativă”,
“guvernare deschisă”), accesul la informaţia de interes public este acum parte dintr-un acquis democratic pe care
orice ţară care pretinde că deţine o guvernare responsabilă îl aplică într-o măsură cât mai mare.
Instituţiile publice, în ansamblul lor, generează, administrează şi stochează o cantitate impresionantă de
informaţii. Aceste informaţii pot privi fundamentarea unor decizii (statistici, studii de fezabilitate etc), procesul de
luare a deciziilor, conţinutul însuşi al deciziilor, implementarea şi efectele actului decizional. În mod tradiţional,
instituţiile publice au avut şi încă mai au tendinţa de a ascunde o bună parte a acestui corp masiv de informaţii,
invocând raţiuni de stat şi, cel mai adesea, raţiuni de siguranţă naţională. În pofida faptului că în zilele noastre
dreptul publicului de a fi informat cu privire la funcţionarea instituţiilor publice este din ce în ce mai larg acceptat
şi este consfinţit în constituţiile şi legislaţia unui număr crescând de ţări, recunoaşterea şi respectarea acestui drept
este mai degrabă de dată recentă, fiind departe de a constitui o evidenţă de la sine înţeleasă.
Există importante raţiuni de principiu pentru care accesul la informaţie este important într-o societate.
- Informaţia este un prim element pe care îl presupune cunoaşterea.
- Informaţia este un ingredient esenţial al formării atitudinilor care susţin sau inhibă schimbarea într-o
societate.
- Informaţia este necesară grupurilor active pentru a le permite să se angajeze în dezbateri deschise cu
autorităţile publice pe teme care afectează interesele lor sau ale unor categorii mai largi.
- Accesul la informaţie reduce dezechilibrul de putere dintre guvernanţi şi guvernaţi.
- Accesul la informaţie impune constrângeri asupra comportamentului birocratic, descurajând, într-o
anumită măsură, ineficienţa, abuzurile şi corupţia din instituţiile publice.
II. Accesul la informaţia de interes public în dezbaterea publică din România
Accesul la informaţia de interes public s-a detaşat relativ târziu ca o temă distinctă în dezbaterea publică
asupra democratizării României. În primii ani ai tranziţiei, accesul la informaţie a fost prezent indirect, ca un
subiect subordonat unor preocupări precum accesul la dosarele Securităţii şi înfiinţarea unor mijloace independente
de informare în masă, cu un accent deosebit pus pe existenţa unei televiziuni independente (a se vedea “bătălia”
pentru SOTI, un post de televiziune efemer, al cărui impact a fost departe de aşteptările suporterilor săi).
Aceste priorităţi iniţiale au subsumat problematica accesului la informaţie nevoii de clarificare a trecutului
totalitar, pe de o parte, şi au accentuat importanţa presei libere ca vehicul mediator de informaţie între stat şi
societate, pe de altă parte. În acelaşi timp, ele au întârziat pentru un timp generalizarea dezbaterii publice asupra
accesului la informaţie ca o problemă a democratizării societăţii româneşti, oferind adversarilor transparenţei
instituţionale pretextul “acaparării” acestei teme de către grupuri considerate radicale sau adversare politic. Fără a
fi formulată explicit, exigenţa accesului la informaţie a rămas în primii doi ani ai tranziţiei (1990-1991) în umbra
intenselor confruntări ce vizau îndepărtarea spectrului poliţiei politice şi exercitarea dreptului la liberă exprimare.
În acest context marcat de neclaritate, noua Constituţie din 1991 aducea, prin articolul 31, o formulare
surprinzător de liberală a dreptului de acces la informaţie: “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de
interes public nu poate fi îngrădit. (…) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să
asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”.
Totuşi, din dezbaterile Adunării Constituante nu putem reţine nici un argument semnificativ legat de adoptarea
acestui articol, acesta fiind mai curând indiciul unui import constituţional într-o arie considerată secundară, decât
semnul unui consens generalizat asupra importanţei transparenţei instituţiilor publice.

3. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Dezangajarea politică va deveni evidentă în anii următori, când legislativul avea să fie mai preocupat de
legiferarea secretului decât de concretizarea dreptului constituţional de acces la informaţia de interes public. În
1993, patru senatori ai coaliţiei majoritare iniţiau un proiect de lege privind protejarea secretului de stat, care urma
să înlocuiască vechea lege 23/1971. În pofida reacţiei extrem de critice a organizaţiilor de apărare a drepturilor
omului, acest proiect de lege primea avizul favorabil al Comisiei Juridice şi era transmis Comisiei pentru Apărare a
Senatului. În raportul său anual din 1993, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul
Helsinki (APADOR-CH) avea să caracterizeze acest proiect de lege drept “cea mai gravă ameninţare la adresa
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de după căderea regimului comunist1”.
Departe de a fi o tendinţă izolată, încercarea de adoptare a unui cadru legislativ care impunea secretul drept
regulă era perfect coerentă cu alte iniţiative similare, precum acele amendamente la Codul Penal şi Codul de
Procedură Penală care, începând cu anul 1993, când au fost prima oară înaintate spre dezbatere Senatului
României, au ameninţat grav libertatea de expresie a jurnaliştilor.
Pe acest fond, într-un deceniu marcat de un proces legislativ şi de politici publice ostile transparenţei
instituţionale, tema accesului la informaţia de interes public, după ce a apărut în spaţiul dezbaterii civice ca un
element colateral, a devenit treptat un reper important în discursul organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului.
Paralel cu legitimarea sa ca temă favorită a militantismului civic, liberul acces la informaţie şi-a făcut mult mai
greu loc în discursul politic şi administrativ, fiind perceput de majoritatea demnitarilor şi funcţionarilor publici,
indiferent de orientarea lor politică, drept un instrument de presiune al presei şi al societăţii civile, atunci când nu
era considerat o ameninţare directă la adresa instituţiilor statului.
Accesul la informaţie era o temă “exotică” atât pentru politicieni cât şi pentru cetăţeni în anul 1996, când
Nicolae Manolescu, candidat la Preşedinţia României, îşi construia discursul de la finalul dezbaterii televizate în
jurul acestui drept fundamental. Tema nu a părut să intereseze prea mult nici pe contracandidaţi şi nici electoratul2.
Schimbarea de atitudine a clasei politice avea să se producă abia peste patru ani, când senatorul Eugen
Vasiliu va iniţia şi va promova prin intermediul presei un proiect de lege privind accesul la informaţia de interes
public. Deşi criticat în mod justificat de analişti ai politicilor publice3, proiectul Vasiliu (asumat după alegerile din
2000 de către deputata Mona Muscă), a marcat în premieră un angajament politic public4 şi explicit faţă de
principiul conform căruia accesul la informaţie trebuie să devină regula.
Anul 2001 a marcat, într-o succesiune rapidă de evenimente, convergenţa între agenda grupurilor
independente de analiză şi acţiune civică şi cea a unei părţi a clasei politice. Ambele Camere ale Parlamentului au
adoptat un proiect de lege privind liberul acces la informaţiile publice care sintetizează compromisul între proiectul
guvernamental, iniţiat de Ministrul Informaţiilor Publice, Vasile Dîncu, şi vechiul proiect liberal, încorporând în
acelaşi timp observaţiile organizaţiilor neguvernamentale şi ale reprezentanţilor presei.
Deşi considerată finalmente o “poveste de succes” a consultării societăţii civile în procesul legislativ,
istoria adoptării legii liberului acces la informaţia de interes public în Parlamentul României ascunde, totuşi, tot
atâtea avertismente pe câte motive de satisfacţie. În fapt, ceea ce a declanşat mobilizarea fără precedent a
grupurilor independente interesate în promovarea legii accesului a fost rapida adoptare, la începutul anului 2001, de
către aceleaşi Camere ale Parlamentului, a proiectului de lege privind protecţia informaţiilor clasificate, ale cărui
prevederi consfinţeau preeminenţa secretului definit discreţionar asupra dreptului constituţional de acces la
informaţia de interes public5. Această împrejurare nu face decât să relativizeze angajamentul politic real faţă
standardele unei guvernări transparente.şi să îndemne la prudenţă în evaluarea şanselor de aplicare satisfăcătoare a
legii accesului.
Există şanse ca Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public să fie promulgată până la
sfârşitul anului 2001. Pe măsură ce acest moment se apropie, accentul dezbaterii publice se va muta de pe textul
propriu-zis al actului normativ asupra calităţii normelor de aplicare şi a evaluărilor capacităţii administrative de
implementare a legii. Nevoia de resurse financiare şi umane, de instruire şi asistenţă tehnică a instituţiilor publice
care vor aplica legea accesului nu poate fi subestimată. În acelaşi timp, există o disponibilitate remarcabilă a
sectorului neguvernamental de a acţiona ca partener al efortului de construcţie instituţională a transparenţei.
1
APADOR-CH, Raport Anual, 1993
2
Interviu cu Nicolae Manolescu
3
Ciprian Fartuşnic, Romaniţa Elena Iordache, Liberalizarea accesului la informaţie. Comentarii şi propuneri pe marginea
proiectului liberal privind liberul acces al cetăţenilor la informaţia publică, Societatea Academică din România, 2001.
4
A mai existat un proiect de lege privind accesul la informaţie redactat de Secretariatul General al Guvernului în legislatura 1996-
2000, rămas fără urmări în plan legislativ.
5
Curtea Constituţională, sesizată asupra neconstituţionalităţii legii informaţiilor clasificate, a pronunţat un aviz negativ pe temiuri
procedurale; în luna septembrie 2001 ambele Camere ale Parlamentului au admis decizia Curţii, urmând ca un nou proiect de lege să
fie redactat.

4. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
De această dată, însă, este vital ca întâlnirea agendelor publice şi private să fie mai puţin rezultatul
conjuncturii şi al reacţiei la maniera imprevizibilă de legiferare, atât de obişnuită în România.
III. Instrumente legislative ale accesului liber la informaţia de interes public
Dreptul oricărei persoane de acces la informaţiile de interes public este prevăzut de Constituţia României prin Art.
31, care stipulează:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa
naţională.
(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale
şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul
parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
În plus, Constituţia României prevede la Art. 20 principiul priorităţii reglementărilor internaţionale în materia
drepturilor omului:
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţnilor vor fi interpretate şi aplicate în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care
România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului,
la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.
Art. 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptată de Naţiunile Unite în decembrie 1946 conţine o
formulare a dreptului la informaţie ca un drept corelativ libertăţii de exprimare:
Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de susţine
opinii fără nici o interferenţă şi de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace,
indiferent de frontiere.
Art. 19 al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (1966) reia şi precizează această
formulare:
Orice persoană va avea dreptul de a susţine opinii fără nici o interferenţă din partea autorităţilor publice.
Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a
primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă,
tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc la alegerea sa.
Exercitarea drepturilor prevăzute în paragraful 2 al acestui articol comportă datorii şi răspunderi
speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări, care trebuie însă stabilite în mod expres prin
lege şi care sunt necesare:
a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;
b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

5. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
România mai este parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, în calitate de membră a Consiliului
Europei, este obligată să respecte documentele adoptate de această organizaţie, inclusiv în materia dreptului la
informaţie şi a libertăţii de expresie.
Exemple de reglementare a accesului liber la informaţia de interes public în legislaţiile naţionale
Tot mai multe ţări au adoptat sau sunt pe cale de a adopta acte normative menite să asigure exercitarea efectivă a
dreptului la informaţie. Deşi majoritatea acestor ţări dispun de prevederi constituţionale care garantează accesul
liber la informaţia de interes public, s-a constatat că respectarea acestui drept este problematică în absenţa unei
legislaţii speciale, care să trateze într-o manieră uniformă şi coerentă accesul la informaţiile aflate în posesia
instituţiilor publice.
Suedia
Suedia este prima ţară din lume al cărei Parlament a adoptat o lege a accesului la informaţia de interes
public (Legea Libertăţii Presei, 1766). Legea prevedea că documentele oficiale trebuie “la cerere, puse la dispoziţia
oricărei persoane”, fără perceperea vreunei taxe. Deciziile autorităţilor de a refuza accesul la documente oficiale
poate fi atacată la tribunalele administrative generale şi, în ultimă instanţă, la Curtea Supremă Administrativă.
Avocatul Poporului (Ombudsman) care funcţionează pe lângă Parlament deţine anumite funcţii de supraveghere în
domeniul liberului acces la informaţie6.
Ungaria
În Ungaria sunt reglementate în cadrul aceluiaşi act normativ (Legea 63/1992) atât accesul liber la
informaţiile de interes public cât şi protecţia datelor personale7. Comisarul Parlamentului pentru Protecţia Datelor
şi Accesul la Informaţie supervizează aplicarea Legii 63/1992, acţionând în acelaşi timp ca un Ombudsman pentru
protecţia datelor personale şi pentru liberul acces la informaţia de interes public. El este responsabil pentru
întocmirea şi întreţinerea Registrului pentru Protecţia Datelor Personale şi pentru pronunaţarea unor opinii juridice
privind legislaţia relevantă şi asupra fiecărei categorii de secrete de stat. În conformitate cu Legea Secretului de Stat
din 1995, Comisarului Parlamentului i s-a mai conferit şi prerogativa de a schimba încadrarea unor documente
clasificate drept secrete de stat.
Republica Cehă
Parlamentul Republicii Cehe a adoptat în 1999 o lege a accesului liber la informaţie inspirată după modelul
legii similare din Statele Unite. Legea garantează accesul cetăţenilor la toate documentele instituţiilor publice, ale
administraţiilor locale şi ale altor instituţii precum Camera Avocaţilor şi Camera Medicilor, fiind exceptate
informaţiile clasificate, secretele comerciale şi datele personale.
Franţa
Legea cadru care reglementează accesul la informaţie este Legea nr. 78-753/17.05.1978 privind libertatea
accesului la documentele administrative, care garantează dreptul de acces la documentele instituţiilor publice.
Conform legii, toate documentele sunt publice, cu excepţia datelor ce conţin deliberări ale instituţiilor
guvernamentale, a datelor privind siguranţa naţională, a informaţiilor protejate prin legea protecţiei datelor
personale şi a altor documente protejate prin lege. Comisia pentru accesul la documentele administrative are funcţia
de a superviza aplicarea legii.
Statele Unite ale Americii
Legea Libertăţii Informaţiei (Freedom of Information Act- FOIA) a fost adoptată în anul 1966, în urma unei
intense dezbateri publice care a pus în evidenţă carenţele Legii privind Procedurile Administrative în materie de
asigurare a accesului public la informaţia aflată în posesia agenţiilor guvernamentale.
6
http://www.riksdagen.se/arbetar/grundbok_en/FPA02.htm#E11E27
7
http://www.obh.hu

6. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
În anul 1996, Congresul a îmbunătăţit cadrul legislativ al accesului la informaţie prin adoptarea unor
amendamente cunoscute sub denumirea Electronic Freedom of Information Act Ammendments. Ceea ce conferă
specificul legislaţiei americane în domeniu este adaptarea continuă la exigenţele dezbaterilor publice vizând liberul
acces la informaţia de interes public.
V. Evaluare a proiectului de lege privind liberul acces la informaţiile de interes public
La data redactării acestui raport (septembrie 2001), proiectul legii privind liberul acces la informaţiile de
interes public se află într-un stadiu avansat al procedurii de adoptare în Parlamentul României, fiind deja depăşită
faza dezbaterii sale în Comisia de mediere. Evaluarea care urmează se bazează pe textul proiectului lege rezultat în
urma procedurii de mediere.
Pentru evaluarea proiectului de lege ne vom folosi de un set de criterii şi standarde larg acceptate pe plan
internaţional, elaborate de organizaţia neguvernamentală Article 19 în lucrarea The Public’s Right to Know:
Principles on Freedom of Information Legislation. În cele ce urmează, vom încerca să analizăm măsura în care
proiectul de lege privind accesul la informaţie adoptat de Parlamentul României satisface aceste criterii.
În lucrarea menţionată, organizaţia Article 19 defineşte următoarele principii care ar trebui să stea la baza
unei legi a accesului la informaţie:
1. principiul accesului maxim la informaţie - orice informaţie deţinută de o instituţie publică trebuie să
fie accesibilă publicului iar excepţiile trebuie precis definite.
2. obligaţia publicării informaţiei - instituţiile publice nu trebuie doar să facă accesibile informaţiile la
cerere, ci şi să dea publicităţii documente de interes public, în limita capacităţii şi resurselor de care
dispun.
3. promovarea transparenţei administrative - guvernul şi instituţiile publice trebuie să încurajeze o
cultură civică şi instituţională a transparenţei şi să asigure resursele necesare pentru promovarea
publică a următoarelor obiective:
• campanii de informare publică privind dreptul de acces la informaţie
• programe de educaţie publică privind exercitarea acestui drept
• diminuarea culturii secretului în instituţiile publice prin programe de instruire a funcţionarilor
pentru aplicarea legislaţiei privind accesul la informaţie
4. definirea limitativă a excepţiilor – informaţiile exceptate de la accesul public trebuie să fie strict
definite de la caz la caz, refuzul de a permite accesul la informaţie trebuie să satisfacă un test cu trei
dimensiuni:
(a) informaţia respectivă este legată de un scop legitim menţionat prin lege
(b) accesul la informaţia respectivă periclitează protejarea acelui scop
(c) periclitarea acelui scop este mai importantă decât interesul public de a avea acces la
informaţia respectivă
5. introducerea unor proceduri de facilitare a accesului la informaţie – solicitările de acces la
informaţie trebuie procesate rapid, de compartimente specializate şi existenţa sancţiunilor şi a
posibilităţilor de apel împotriva refuzării accesului trebuie asigurată.
6. nivelul rezonabil al costurilor accesului la informaţie – accesul la informaţie nu trebuie descurajat
printr-un nivel excesiv al taxelor percepute solicitanţilor.
7. caracterul public al şedinţelor instituţiilor publice – şedinţele instituţiilor publice trebuie anunţate
în prealabil şi să fie deschise publicului, excepţiile de la această regulă trebuie să fie definite precis şi
limitativ.
8. prioritatea accesului la informaţie – legea privind accesul la informaţie trebuie să stipuleze că orice
alt act normativ va fi interpretat în conformitate cu prevederile sale şi să prevină riscul ca regimul
excepţiilor să fie extins în mod arbitrar prin alte reglamentări.
9. protecţia “avertizorilor” (a persoanelor care avertizează asupra comiterii unei ilegalităţi) –
persoanele care semnalează public comiterea unor ilegalităţi trebuie protejate de sancţiuni penale,

7. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
administrative sau disciplinare, chiar dacă în acest fel dau publicităţii informaţii exceptate de la
accesul public.
Nr. Criteriu de De ce depinde satisfacerea
Crt. Satisfacerea criteriului de către proiectul de lege
evaluare criteriului
1. ART. 1 prevede accesul liber şi neîngrădit al
Accesul persoanelor la informaţiile de interes public
maxim deţinute de autorităţile publice.
2. ART. 5 (2) prevede obligaţia instituţiilor publice - Alocarea fondurilor necesare prin
Obligaţia de a publica şi actualiza anual un buletin legea bugetului
publicării informativ al cărui conţinut este indicat în lege.
3. Legea nu conţine prevederi relevante. - Normele metodologice de aplicare
- Alocarea fondurilor necesare pentru
Promovarea instruire şi campanii publice prin
transparenţei legea bugetului
- Reglementari privind anunţurile de
utilitate publică
4. ART. 12 (1) enumeră limitativ categoriile de - Normele metodologice de aplicare
informaţii care sunt exceptate de la accesul liber. - regulile de clasificare şi
Definirea Nu este eliminat riscul ca, în practică, excepţiile declasificare ce vor fi prevăzute de
limitativă a de la acces să fie stabilite prin definirea unor viitoarea lege a informaţiilor
excepţiilor categorii largi de informaţii şi nu prin decizii de la clasificate
caz la caz.
- prevederile legii privind protecţia
datelor personale
5. ART. 4 prevede obligaţia instituţiilor publice de a - Normele metodologice de aplicare
organiza compartimente specializate de informare
- Actualizarea procedurilor şi
şi relaţii publice sau de a desemna persoane cu
regulamentelor interne ale
aceste atribuţii.
instituţiilor publice
ART. 7 stabileşte termene precise de răspuns la - Independenţa puterii judecătoreşti
Procedurile solicitările de informaţii.
de facilitare a
accesului ART. 21 prevede aplicarea unor sancţiuni
disciplinare împotriva funcţionarilor care refuză în
mod nejustificat accesul la informaţii.
ART. 22 prevede recursul la justiţie pentru
contestarea unei decizii de refuz al accesului la
informaţie.
6. ART. 9 prevede că solicitantul va suporta costul - Normele metodologice de aplicare
serviciilor de copiere, dacă solicitarea de - Proceduri şi regulamente interne
informaţii implică realizarea de copii ale unor
Nivelul documente.
rezonabil al Legea nu ia în considerare alte tipuri de costuri
costurilor decât cele de multiplicare (de ex. costuri legate de
documentare, prelucrarea datelor etc), ceea ce
poate conduce la imposibilitatea instituţiilor
publice de a onora cereri complexe de informaţie.

8. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
7. - Legea administraţiei publice locale
– legislaţia şi reglementările specifice
altor tipuri de instituţii publice
(Parlament, instanţe judecătoreşti,
Guvern, agenţii guvernamentale etc)
Şedinţe Legea nu conţine prevederi relevante.
publice - formalizarea mecanismelor de
consultare publică a grupurilor de
interese (audieri publice, lobby etc)
- regulamente şi proceduri interne ale
instituţiilor publice
8. ART. 25 prevede abrogarea oricărei reglementări - prevederile legii privind
Prioritatea contrare dispoziţiilor legii accesului. informaţiile clasificate nu trebuie să
accesului dea posibilitatea restrângerii arbitrare
a dreptului de acces
9. ART. 13 prevede că informaţiile care favorizează - Independenţa puterii judecătoreşti
sau ascund încălcarea legii de către o autoritate
sau instituţie publică constituie informaţii de
Protecţia interes public şi nu pot fi clasificate. Implicit,
“averizorilor” persoanele care avertizează asupra comiterii unor
asemenea ilegalităţi sunt protejate de consecinţele
divulgării unor astfel de informaţii.
Concluzii:
Proiectul de lege privind accesul liber la informaţiile de interes public satisface formal cea mai mare parte a
criteriilor inspirate de cele nouă principii elaborate de organizaţia Article 19. Din păcate proiectul de lege nu
reuşeşte să impună aplicarea consecventă a testului cu trei dimesiuni (invocarea scopului legitim, demonstrarea
efectului negativ şi a insuficienţei interesului public) ca temei pentru a decide asupra informaţiilor exceptate de la
accesul public. Există două criterii în raport cu care textul actului normativ nu conţine prevederi relevante şi
anume cele privind promovarea unei culturi a transparenţei instituţionale şi accesul public la şedinţele instituţiilor
publice.
În legătură cu ultimul aspect nu trebuie pierdut însă din vedere faptul că există alte acte normative care
prevăd caracterul public al şedinţelor instituţiilor publice (cum ar fi legea administraţiei publice locale). În acelaşi
timp, accesul public la şedinţele altor instituţii publice ridică încă probleme (a se vedea cazul comisiilor Senatului),
fapt care atrage atenţia asupra nevoii de a defini o practică uniformă în acest domeniu. Raţiunea pentru care
problema accesului la şedinţele instituţiilor publice trebuie discutată în contextul dreptului la informare este aceea
că accesul la informaţie nu priveşte doar documentele aflate în posesia unor instituţii ci şi procesul însuşi de luare a
deciziilor, în măsura în care publicitatea acestuia nu este în mod legitim restricţionată.
Într-o ţară cu serioase constrângeri bugetare cum este România, realizarea unor campanii de informare şi
educare publică, pe de o parte, şi dezvoltarea unor programe cuprinzătoare de instruire a funcţionarilor publici
poate părea o sarcină extrem de dificilă. Chiar dacă legea nu se referă la asemenea programe, proiectarea lor va
trebui să se regăsească în normele metodologice de aplicare. Mobilizarea fondurilor necesare se poate realiza nu
numai din surse bugetare, ci şi prin parteneriate public – privat, în special cu organizaţiile neguvernamentale
interesate de o bună aplicare a legii.

9. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Deşi proiectul de lege respectă formal cea mai mare parte a criteriilor enumerate, riscurile unei aplicări
defectuoase nu sunt cu totul eliminate. Aceste riscuri sunt în mod deosebit legate de forma pe care o va avea legea
informaţiilor clasificate. Dacă legislativul nu va rezista presiunii grupurilor interesate de promovarea fără măsură
a secretului şi “confidenţialităţii” în sectorul public, blocarea aplicării legii accesului la informaţie poate deveni un
fapt împlinit.
IV. Accesul la informaţia de interes public în România în absenţa unei legi cadru
Asociaţia Română pentru Transparenţă a dezvoltat un instrument de evaluare a accesului la informaţia de
interes public în condiţiile în care acest drept nu este reglementat printr-o lege cadru corespunzătoare. Acesta a
constat în realizarea unui experiment de solicitare de informaţii unei diversităţi de instituţii publice. Am urmărit
atât evaluarea disponibilităţii de răspuns a instituţiilor publice cât şi a calităţii răspunsurilor oferite.
Cererile de informaţii au fost adresate de diferite categorii de solicitanţi:
- persoane fizice
- organizaţii neguvernamentale
- instituţii de presă
- firme private
În cadrul primei etape a experimentului s-a realizat o evaluare a calităţii interacţiunii cu instituţiile în
termeni de relaţii publice pe parcursul primului contact telefonic, rezultatele fiind prezentate în Tabelul 1 (notele
sunt acordate pe o scară de la 1 – calitate minimă - la 6 – calitate maximă). Detaliile privind elementele luate în
considerare pentru determinarea acestor scoruri pot fi consultate în Anexă.
Este important de reţinut că scorurile obţinute pentru calitatea relaţiilor publice nu anticipează în mod
necesar performanţa instituţiilor în ceea ce priveşte furnizarea informaţiilor solicitate; aceste scoruri trebuie privite
mai curând ca nişte note acordate pentru “stilistica” interacţiunii iniţiale. Există totuşi un element luat în
considerare în această fază, care priveşte într-un mod mai direct problema accesului la informaţie: tendinţa
funcţionarilor de a cere solicitanţilor o justificare a cererii lor. Reprezentanţii a 9 instituţii publice abordate,
dintr-un total de 17, au considerat potrivit să îi chestioneze pe solicitanţi cu privire la motivaţia cererii de
informaţie, chiar în situaţia în care erau cerute doar datele de contact ale instituţiei.

10. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Tabelul 1
Nota
Instituţia Interacţiune
şi relaţii cu
publicul
Parlamentul României, Camera Deputaţilor 6
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 5
Parlamentul României, Senat 5
Prefectura Judeţului Olt 5
Prefectura Judeţului Timiş 5
Instituţia Avocatul Poporului 5
Primăria Generală a Capitalei 5
Direcţia Generala a Penitenciarelor, Min. Justiţiei 4
Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţii 4
Ministerul Dezvoltării şi Prognozei 4
Ministerul Finanţelor
4
Administraţia financiară a sectorului 4
Curtea de Conturi 4
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 3
Ministerul Tineretului şi Sportului 3
Prefectur Judeţului Harghita 3
Ministerul de Interne
2
Direcţia Generală de Evidenţiere şi Informatizare a Persoanei
Ministerul Finanţelor
Direcţia Reglementarea Achiziţiilor Publice şi Prioritizarea 1
Investiţiilor
Tabelul 2
Solicitant:
(ONG, persoana fizică, firma privată, instituţie
Instituţia presă) Nota
Informaţia solicitate
Scrisori trimise în 25 iunie 2001
Ministerul pentru Întreprinderi PERSOANĂ FIZICĂ – investigare privind
Mici şi Mijlocii şi Cooperaţii stadiul şi textul ordonanţei prin care se
simplifică formalităţile administrative pentru 6
înregistrarea şi autorizarea funcţionării firmelor
private (a comercianţilor)
Ministerul Dezvoltării şi FIRMĂ PRIVATĂ – informaţii cu privire la
Prognozei programe de finanţare derulate de minister în 6
2001 şi în care ar putea participa şi societăţi

11. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
comerciale.
Consiliul Naţional pentru ONG – statistici pentru cercetători legate de
Studierea Arhivelor Securităţii activitatea CNSAS 6
Consiliul Naţional pentru PERSOANĂ FIZICĂ – informaţii cu privire la
Studierea Arhivelor Securităţii posibilitatea accesului unei persoane fizice la 6
propriul dosar de Securitate
Curtea de Conturi PRESĂ – procedura prin care un reprezentant al
presei poate accesa informaţii cu privire la
activitatea Curţii de Conturi. Ce tip de informaţii 6
şi cum pot fi ele accesate?
Parlamentul României, Camera ONG – posibilitatea unui ONG de a participa la
Deputaţilor dezbaterile de legi din Camera Deputaţilor pe
domeniile de interes ale organizaţiei 5
Parlamentul României PERSOANĂ FIZICĂ- modalitatea de a obţine o
Senat audienţă la senatorul Petre Roman 5
Ministerul Finanţelor, PRESĂ – posibilitatea de a intra în posesia unor
Direcţia Reglementarea statistici legate de achiziţii efectuate de instituţii
Achiziţiilor Publice şi guvernametale în anul 2000. Cîte firme au fost
admise la licitaţii, cîte dintre acestea au avut 5
Prioritizarea Investiţiilor
datorii la buget, cîte au cîştigat dintre cele cu
datorii la buget?
Curtea de Conturi PERSOANĂ FIZICĂ - procedura de sesizare a
unui caz de politici preferenţiale promovate de o 5
instituţie de stat
Parlamentul României, Camera PRESĂ – modalitatea de acreditare a unui ziarist
Deputaţilor pe lîngă Camera Deputaţilor 4
Parlamentul României, Camera FIRMĂ PRIVATĂ – programul de achiziţii
Deputaţilor publice al Camerei Deputaţilor pe anul 2001 4
Ministerul Justiţiei, ONG – posibilitatea unei organizaţii
Direcţia Generala a neguvernamentale de a se implica in programele 4
Penitenciarelor de re-socializare organizate de DGP
Ministerul Finanţelor, PRESĂ – statistici ale Administraţiei Financiare
Administraţia financiară sector 1 sector 1 privind cauzele de evaziune fiscală 4
sesizate de aceasta în 2000.
Ministerul de Interne PRESĂ – statistici ale instituţiei cu privire la
Direcţia Generală de Evidenţiere numărul de flotanţi în municipiul Bucureşti, 4
şi Informatizare a Persoanei înregistraţi în 2000.
Instituţia Avocatul Poporului PERSOANĂ FIZICĂ - procedura de sesizare a
unor încălcări a drepturilor cetăţeanului de către 4
o instituţie de stat.
Ministerul Finanţelor, PERSOANĂ FIZICĂ - solicitare informaţii de
Administraţie financiară centrală obţinere a formularului pentru declaraţia de
impozit pe venitul global 3
Trimisă: 15 iunie 2001

12. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Ministerul Muncii şi Protecţiei ONG – statistici cu sumele acordate de MMSS
Sociale în 2000 unor organizaţii din domeniul asistenţei 3
sociale, conform prevederii din 1999.
Curtea de Conturi ONG - investigare cu privire la activitatea
Curţii de Conturi - dacă desfăşoară un audit al
proiectelor finanţate de instituţii guvernametale 1
şi derulate prin ONG-uri.
Ministerul Finanţelor, ONG – revenire în cazul solicitării de informaţii
Administraţie financiară sector 4 trimisă în 27 aprilie 2001, privind obligaţia de a
plăti fondul special pentru handicapaţi şi fondul 0
pentru susţinerea învăţămîntului de către o
organizaţie cu descrierea ataşată.
Ministerul Finanţelor, PERSOANĂ FIZICĂ – procedura de achitare a
Administraţie financiară sectorul diferenţei de impozit pe venitul global sau de 0
3 recuperare a acestei diferenţe
Ministerul Tineretului şi ONG- statistici cu programele şi sumele
Sportului acordate de MTS în 2000 unor organizaţii 0
neguv. De tineret şi sport din ţară.
Prefectura Judeţului Harghita FIRMĂ PRIVATĂ - informaţii cu privire la
stadiul aplicării Legii "Lupu". 0
Prefectura Judeţului Olt FIRMĂ PRIVATĂ - informaţii cu privire la
stadiul aplicării Legii "Lupu". 0
Prefectura Judeţului Timiş FIRMĂ PRIVATĂ - informaţii cu privire la
stadiul aplicării Legii "Lupu". 0
Consiliul Naţional pentru PRESĂ – procedura prin care o instituţie mass
Studierea Arhivelor Securităţii media poate accesa dosarele unor personalităţi 0
publice
Curtea de Conturi FIRMĂ PRIVATĂ - procedura de verificare sau
control a Curţii de Conturi în cazul procesului de 0
achiziţii publice şi al licitaţiilor publice.
Instituţia Avocatul Poporului ONG – statistică legată de tipul şi numărul de
sesizări depuse la Avocatul Poporului în 2000 de
către ONG-uri, vizînd ilegalităţi comise de 0
autorităţi publice afectînd drepturile cetăţenilor.
Instituţia Avocatul Poporului PRESĂ – statistică din care să reiasă cîte
solicitări au fost depuse la Avocatul Poporului în
primul semestru al acestui an, 2001, ce tip de 0
sesizări sau solicitări şi în ce stadiu se află
acestea?
Primăria Generală a ONG - stadiul dezbaterii în Consiliul General al
Municipiului Bucureşti – Primăriei Generale a Capitalei a propunerii
Cabinetul dlui Viceprimar Radu viceprimarului legată de publicarea pe Internet a 0
Dumbrăveanu anunţurilor de organizare a licitaţiilor pentru
achiziţii publice efectuate de primărie.
Primăria Generală a PERSOANĂ FIZICĂ – procedura de sesizare a
0
Municipiului Bucureşti unor deficienţe în carosabilul de pe strada
proprie.

13. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Scorurile prezentate în tabelul 2 evaluează pe o scală de la 1 la 6 performanţa instituţiilor publice în ceea ce
priveşte răspunsurile propriu-zise la cele 30 de solicitări de informaţii. Un număr de 12 cereri au rămas fără
răspuns. Se remarcă slaba performanţă a unor instituţii publice de la nivel local şi ponderea mare a solicitanţilor
persoane juridice (firme private şi ONG-uri) care nu primesc răspuns. Mai mult, unii reprezentanţi ai instituţiilor
publice de la nivel local au manifestat o suspiciune aparte faţă de solicitările de informaţii ale firmelor private,
mergând până la chestionarea acestora cu privire la detalii despre afacerile pe care le derulează.
Detalii suplimentare privind desfăşurarea şi rezultatele experimentului pot fi găsite în Anexă, care mai
conţine şi o evaluare a paginilor de Internet ale instituţiilor publice cărora li s-au solicitat informaţii pe parcursul
desfăşurării proiectului.
Principalele concluzii ce pot fi trase din acest sumar exerciţiu de evaluare sunt următoarele:
- există o mare doză de arbitrar în modul în care instituţiile publice răspund solicitărilor de informaţii;
- calitatea informaţiei pe care o pun la dispoziţie unele instituţii publice este deficitară;
- legitimitatea acţiunii de a solicita o informaţie nu este încă un lucru de la sine înţeles de către mulţi
funcţionari publici;
- există cazuri în care una şi aceeaşi instituţie răspunde extrem de inegal solicitărilor de informaţii,
lăsând impresia unor reacţii idiosincratice faţă de anumite categorii de solicitanţi, fie pur şi simplu de
reacţie aleatoare;
- solicitarea unei informaţii “sensibile din punct de vedere politic” (cum ar fi de exemplu situaţia
retrocedărilor de terenuri în baza legii 1/2000) riscă să provoace reacţii adverse într-o măsură mai mare
decât solicitările “neutre” ideologic;.
- există cazuri când instituţiile publice renunţă să mai răspundă atunci când nu pot satisface solicitarea de
informaţii din diverse motive (fie nu deţin acea informaţie, fie informaţia cerută este prea complexă
etc.);
- lipseşte un standard cu privire la documentele pe care o instituţie publică trebuie să le producă din
oficiu;
- posibilitatea de a avea acces la documente în scopuri de cercetare depinde în cea mai mare măsură de
bunăvoinţa conducătorilor instituţiilor publice.

14. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
ANEXA
Prezentarea şi analiza rezultatelor experimentului
de solicitare a informaţiilor de interes public
Experimentul de faţă a plecat de la convingerea echipei de lucru implicată în proiectul Responsabilitate
prin transparenţă – Accesul la informaţia de interes public în România şi Iugoslavia că dincolo de analiza unor
cercetători ai fenomenului, dincolo de contribuţiile iniţiatorilor legii vizate, dincolo de părerile unor lideri de
opinie, există o relevantă experienţă cotidiană a relaţiei cetăţean – instituţie publică, uşor de sondat, care arată în
multe cazuri o perpetuare a modelelor comuniste de opacitate şi susţin nevoia aplicării cît mai urgente a unei legi a
accesului la informaţia publică.
Instituţiile de stat trebuie să dezvolte conştiinţa importanţei unei relaţii de colaborare cu cetăţenii solictanţi
ai unor informaţii de interes public. Doar aşa vor dovedi că înţeleg şi susţin principiile transparenţei instituţionale şi
normalitatea ideii de accountability (de socoteala firească pe care cei plătiţi din banii publici sunt obligaţi s-o dea
pentru acţiunile lor contribuabililor) pe care se bazează Legea accesului la informaţia de interes public.
Ideea simulării de faţă şi importanţa rezultatelor sale ca argument al unei analize instituţionale ne-a fost
sugerată de o iniţiativă similară a Societăţii Academice Române publicată în martie 2001 în cadrul studiului
Liberalizarea accesului la informaţie. Comentarii şi propuneri pe marginea proiectului liberal privind liberul
acces al cetăţenilor la informaţia publică. Rezultatele experimentului Asociaţiei Române pentru Transparenţă sunt
grăitoare şi atrag atenţia asupra stării critice a accesului la informaţie în România. E adevărat, au existat şi surprize
plăcute şi sperăm ca făcînd publice aceste modele pozitive, ele să fie multiplicate. Dorim să subliniem că
experimentul de faţă nu este un sondaj, el necuprinzînd un număr suficient de mare de subiecţi. Astfel, concluziile
pe care le tragem nu pot fi generalizate şi nu reprezintă cazul tuturor instituţiilor de stat existente. În demersul
nostru ne-am concentrat doar pe cazuri singulare, alese arbitrar, urmărind caracterul simptomatic al reacţiilor
acestora. Am dorit să descoperim anumite idiosincrasii şi practici instituţionale pentru a evalua măsura în care
diferite instituţii publice deţin sau nu capacitatea necesară implementării noii legi a accesului la informaţia de
interes public. De asemenea, simularea ne-a ajutat în găsirea unor idei de eficientizare a implementării legii, pe care
le propunem în acest raport şi care vor face subiectul unei viitoare campanii de lobby pe lîngă Ministerul
Informaţiilor Publice şi mai ales pe lîngă grupul de lucru miniisterial care se va ocupa de normele de aplicare ale
legii.
Simularea s-a derulat în două etape. În primul rînd a avut loc o simplă investigare telefonică asupra
informaţiilor de contact (adresă, fax, email, pagină Internet), a numelui persoanei de contact şi a directorului
instituţiei, a tipului de departament care se ocupă de relaţiile cu publicul şi a modalităţii de soluţionare a cererilor
scrise. Evaluarea a avut în vedere următoarele criterii punctate: tonul pe care s-a desfăşurat interacţiunea (suspicios
– 0, neutru –1, amabil – 2), funcţia persoanei care răspunde la telefon (portar – 0, centralista – 1, secretara,
funcţionar birou Relaţii cu publicul – 2), dacă această persoană se prezintă (NU – 0, DA – 1) şi dacă pentru a oferi
nişte informaţii banale, solicitantul este chestionat cu privire la motivaţia investigării sale (DA – 0, NU –1). Toate
informaţiile au fost obţinute de la fiecare dintre instituţii. Trebuie adăugat că solicitările s-au făcut în numele
Asociaţiei Române pentru Transparenţă şi că atunci cînd se cerea motivul, era invocată crearea unei baze de date.
Notarea a fost făcută pornind de la principiul unei anumite normalităţi a relaţiilor cu publicul, care presupun un ton
amabil, prezentarea persoanei care răspunde la telefon, importanţa existenţei unui personal specializat în acest tip

15. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
de relaţii şi oferirea, fără a cere motivul, a unor informaţii cît se poate de publice. Rezultatele acestui prim
experiment se găsesc în Tabelul 1. Punctajul este pe o scară de la 0 la 6.
Tabelul 1
Tonul folosit Cine răspunde Se prezintă Se solicită Nr. telefoanelor Nota
în interacţiune la telefon? persoana motivaţia în date până Interacţiu
de către care se baza căreia reuşeşti să ne şi relaţii
Instituţia funcţionarul ocupă de se face vorbeşti cu cu publicul
public relaţiile cu cererea responsabilul
publicul? informaţiilor de relaţii cu
? publicul
Direcţia Amabil Secretara NU DA 2 4
Generala a 2 2 0 0
Penitenciarelor,
Min. Justiţiei
Consiliul Amabil, Secretara DA DA 1 5
Naţional pentru 2 1 0
profesional
Studierea
Arhivelor 2
Securităţii
Parlamentul Amabil Funcţionar DA NU 2 6
României, 2 Biroul pentru 1 1
Camera Informaţii
Deputaţilor Publice şi
Raporturile cu
Societatea Civilă
2
Parlamentul Neutru Funcţionar DA NU 1 5
României, Biroul pentru 1 1
Senat 1 Relaţii cu
Publicul al
Senatului
2
Ministerul Amabil Centralista, DA DA 1 4
pentru legătura la 1 0
Întreprinderi 2 Purtătorul de
Mici şi Mijlocii cuvînt al
şi Cooperaţii Ministerului
1
Ministerul Amabil Centralista, DA DA 2 4
Dezvoltării şi legătura la 1 0
Prognozei 2 Departamentul
Purtătorului de
cuvînt al
Ministerului
1
Ministerul Neutru Centralista, DA NU 3 4
Finanţelor legătura şef 1 1
1 SRJC (?) (la
Administraţia
financiară a secţia persoane
fizice,

16. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
sectorului 4 funcţionara
informaţii)
1
Ministerul Suspicios Centralista, NU DA 4 1
Finanţelor legătura Birou 0 0
Direcţia 0 Relaţii cu
Reglementarea Publicul
Achiziţiilor 1
Publice şi
Prioritizarea
Investiţiilor
Ministerul Neutru Poarta, legătura DA NU 5 3
Muncii şi Direcţia 1 1
Protecţiei 1 Purtătorului de
Sociale cuvînt, Relaţii cu
Mass Media şi
Relaţii cu
Publicul
0
Ministerul Neutru Secretara NU DA 2 3
Tineretului şi 1 2 0 0
Sportului
Prefectura Neutru Secretara NU DA 2 3
Judeţului 1 2 0 0
Harghita
Prefectura Amabil Funcţionar BRP NU NU 2 5
Judeţului Olt 2 2 0 1
Prefectura Amabil Centralista, DA NU 1 5
Judeţului Timiş 2 legătura 1 1
Departament RP
1
Curtea de Neutru Secretara NU NU 1 4
Conturi 1 2 0 1
Instituţia Amabil Funcţionară DA DA 1 5
Avocatul 2 Relaţii cu 1 0
Poporului Publicul
2
Primăria Amabil Centralista DA NU 1 5
Generală a 2 1 1 1
Capitalei
Ministerul de Neutru Dispecerat NU DA 4 2
Interne 1 1 0 0
Direcţia
Generală de
Evidenţiere şi
Informatizare a
Persoanei

17. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
În afara Camerei Deputaţilor, care pare să acorde o atenţie mai mare relaţiei cu cetăţenii şi, aşa cum va reieşi şi
din următoarele etape ale experimentului, întregului proces al transparenţei instituţionale, nici una din instituţii nu
atinge scorul maxim în acest prim experiment. Totuşi, cel mai slab punctaj îl obţine, paradoxal, una din instituţiile
Ministerului Finanţelor - Direcţia Reglementarea Achiziţiilor Publice şi Prioritizarea Investiţiilor, al cărei nume
conţine tocmai cuvîntul “publice”. Toate suspiciunile pe care tema achiziţiilor publice le suscită, după scandalurile de
corupţie iscate în jurul acestui subiect, sunt potenţate inutil de accesul extrem de dificil al persoanelor din exterior la
informaţii dintre cele mai banale. E vorba totuşi de achiziţii şi investiţii făcute din banul public, inclusiv din
contribuţia cetăţeanului căruia i se refuză orice informaţie. Această atitudine nu face decât să perpetueze obsesia
opacităţii treburilor “interne”. Funcţionarii şi conducerea Direcţiei se dovedesc incapabili să vadă legătura între
comportamentul lor şi suspiciunea generală care pluteşte deasupra tuturor celor care desfăşoară activităţi în acest
domeniu.
A doua parte a simulării a constat în expedierea unui set de scrisori prin care se solicitau diverse informaţii de
interes public unui număr de instituţii ale statului. Acest exerciţiu testa capacitatea subiecţilor vizaţi de a reacţiona
prompt şi eficient, în acord cu principiile stipulate de încă nepromulgata Lege a accesului la informaţia de interes public.
Pentru a evalua eventuale reacţii idiosincratice faţă de anumite tipuri de solicitanţi, am derulat experimentul folosind
patru categorii de expeditori: persoană fizică, firmă privată, organizaţie neguveramentală şi o instituţie de presă.
Principalii destinatari ai cererilor de informaţii au fost Parlamentul României, diverse ministere şi instituţii subordonate
acestora, Prefecturi, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, Curtea de Conturi, Instituţia Avocatul
Poporului şi Primăria Generală a Capitalei. În cerere nu era menţionat faptul că solicitarea face parte dintr-un
experiment, deoarece am considerat că această informaţie ar fi modificat ritmul normal de reacţie.
Evaluarea şi punctajul acestei etape din simulare au vizat următoarele categorii de informaţie:
a. Dacă s-a răspuns sau nu (DA – 1, NU – 0);
b. Dacă răspunsul a fost trimis în timp util – aici am folosit grila care va fi impusă de Legea accesului la
informaţia de interes public: 10 zile pentru un răspuns. Dacă soluţionarea cererii a fost extrem de rapidă, sub 5
zile pentru o scrisoare a cărui expeditor nu a fost presa, am acordat un punctaj suplimentar. (sub 5 zile – 2,
sub 10 zile – 1, peste 10 zile – 0);
c. Forma răspunsului – evaluarea informaţiilor din antetul folosit de instituţie (dacă antetul conţinea informaţiile
de contact – adresă, telefon, fax – 1, antet fără informaţii de contact – 0)
d. Conţinutul răspunsului – (răspuns VALID, respectînd acurateţea şi completitudinea informaţilor solicitate – 2,
răspuns SATISFĂCĂTOR, care nu răspunde la întreaga solicitare sau face trimitere la alte departamente din
interiorul aceleiaşi instituţii deşi ar fi putut să predea ei mai departe scrisoarea – 1, NESATISFĂCĂTOR,
răspunsul care face, de exemplu, trimiteri la texte de lege şi regulamente de funcţionare pentru a argumenta
refuzul de a oferi datele cerute, fără a da detalii despre subiectul acestor prevederi şi ce altă modalitate de
obţinere a acelor informaţii există – 0)
Rezultatele acestei a doua părţi sunt prezentate în Tabelul II. Punctajele sunt pe o scară de la 0 la 6.

18. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
Tabelul 2
Nr. Solicitant: Data Ce tip de Dacă s-a primit un Not
Crt (ONG, persoană răspun- suport răpuns valid? a
. fizică, firmă Răspuns sului a fost folosit? Au sugerat o alta institutie
privată, instituţie ? (nr. zile) Comentarii+ în cazul în care solicitarea
Instituţia presă) nu facea obiectul lor de
Informaţie activitate?
solicitată Comentarii+
Scrisori trimise în
25 iunie 2001
1 Parlamentul ONG – DA 28.06.200 Fax antet, VALID 5
României, posibilitatea unui 1 1 secretariatul - trimitere la
Camera ONG de a (3 zile) general, semnat Regulamentul de
Deputaţilor participa la 2 sef birou funcţionare al Camerei
dezbaterile de legi Mircea Deputaţilor, art. 50,
din Camera Dunărinţu “şedinţele comisiilor de
Deputaţilor pe + antet fără date
specialitate nu sunt
domeniile de contact publice şi art. 52,
interes ale 0 comisiile pot invita la
organizaţiei şedinţe persoane
interesate, reprezentanţi ai
ONG şi specialişti.
Persoanele fizice şi
juridice interesate pot
solicita participarea printr-
o cerere, care se aprobă de
către comisie. Persoanele
a căror prezenţă se
acceptă, pot fi ascultate,
neavînd însă drept de vot.
-2
2 Parlamentul PRESĂ – DA 28.06.200 Fax antet, SATISFĂCĂTOR 4
României, modalitatea de 1 1 secretariatul - trimitere către
Camera acreditare a unui (3 zile) general, semnat departamentul de
Deputaţilor ziarist pe lîngă 2 consultant specialitate care se ocupă
Camera Adriana Dogaru cu acreditarea ziariştilor şi
Deputaţilor + antet fără date nr. de telefon al acestuia.
contact -1
0
3 Parlamentul FIRMĂ PRIVATĂ DA 28.06.200 Fax antet, SATISFĂCĂTOR 4
României, – programul de 1 1 secretariatul - trimitere către Direcţia
Camera achiziţii publice al (3 zile) general, semnat Comercială a Camerei
Deputaţilor Camerei 2 sef birou Deputaţilor şi nr.de
Deputaţilor pe anul Mircea telefon al acesteia.
2001 Dunărinţu -1
+ antet fără date
contact
0
4 Parlamentul PERSOANĂ DA 26.06.200 Scrisoare antet, VALID 5
României FIZICĂ- 1 1 semnată şef - expunerea procedurii de
Senat modalitatea de a (1 zi) birou senatorial înscriere la audieneţe. Se
obţine o audienţă 2 Ozana Strâmbei menţionează nr. de telefon
la senatorul Petre +antet fără date şi adresa de contact pentru
Roman contact informaţii suplimentare.
0 -2

19. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
5 Ministerul ONG – DA 02.07.200 Scrisoare antet,
VALID 4
Justiţiei, posibilitatea unei 1 1 Cabinetul - expune interesul DGP
Direcţia organizaţii (7 zile) directorului pentru colaborarea cu
Generala a neguvernamentale 1 general, semnatONG-uri în vederea
Penitenciarel de a se implica in Dir. Gen dezvoltării unor programe
or programele de re- Magistrat de re-socializare.
socializare Emilian Informează asupra
organizate de DGP Stănişor faptului că în primele 6
+ antete fără luni ale acestui an un
date contact număr de 3000 de
0 persoane din org.
neguvernamentale au avut
acces în locuri de detenţie
pentru astfel de programe.
Sugerează ideea unui
contact direct cu DGP
pentru a sonda posibilitate
unor proiecte comune.
Oferă datele de contact.
-2
6 Ministerul PERSOANĂ DA 28.06.200 Scrisoare antet, VALID 6
pentru FIZICĂ - 1 1 semnată - dă numărul Ordonanţei
Întreprinderiinvestigare privind (3 zile) secretar general de Guvern vizate şi data în
Mici şi stadiul şi textul 2 Eugen Popel care ea a fost publicată în
Mijlocii şi ordonanţei prin + antet cu date Monitorul Oficial.
Cooperaţii care se simplifică contact Ataşează textul legii!
formalităţile 1 -2
administrative
pentru
înregistrarea şi
autorizarea
funcţionării
firmelor private (a
comercianţilor)
7 Ministerul FIRMĂ PRIVATĂ DA 28.06.200 Fax antet, VALID 6
Dezvoltării – informaţii cu 1 1 semnat purtător - referinţă directă la
şi Prognozei privire la programe (3 zile) de cuvînt Oana programul Phare 2000,
de finanţare 2 Grigore Componeneta de
derulate de + antet cu date Coeziune Economică şi
minister în 2001 şi contact Financiară, care vizează
în care ar putea 1 direct iniţiativele private
participa şi sub 249 angajaţi.
societăţi Trimiterea pentru mai
comerciale. multe detalii la pagina de
Internet a MDP sau la
Departamentul
Purtătorului de Cuvînt, nr.
telefon şi fax.
-2
8 Ministerul ONG – revenire în NU 0
Finanţelor, cazul solicitării de 0
Administraţi informaţii trimisă
e financiară în 27 aprilie 2001,
sector 4 privind obligaţia
de a plăti fondul
special pentru

20. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
handicapaţi şi
fondul
pentru susţinerea
învăţămîntului de
către o organizaţie
cu descrierea
ataşată.
9 Ministerul PERSOANĂ NU 0
Finanţelor, FIZICĂ - 0
Administraţi procedura de
e financiară achitare a
sectorul 3 diferenţei de
impozit pe venitul
global sau de
recuperare a
acestei diferenţe
10 Ministerul PERSOANĂ DA 22.06.200 Mail - SATISFĂCĂTOR 3
Finanţelor, FIZICĂ - solicitare 1 1 Fara numele - se specifică posibilitatea
Administraţi informaţii de (7 zile) persoanei care de a procura formularul de
e financiară obţinere a 1 răspunde, la orice Admin. Financiară
centrală formularului sender: de sector. (Nu se dau
pentru declaraţia Asistenţa, există adresele)
de impozit pe număr de -1
venitul global înregistrare
Trimisă: 15 iunie 0
2001
11 Ministerul PRESĂ – DA 02.07.200 Fax antet VALID 5
Finanţelor, posibilitatea de a 1 1 Direcţia de - conţine prevederile
intra (7 zile) Relaţii Publice legate de achiziţiile
Direcţia publice, trimiteri şi text
Reglementar în posesia unor 1 şi Comunicare, din Ordonanţa de Guvern
ea statistici legate de semnat şef 12/1993. Specifică faptul
Achiziţiilor achiziţii efectuate Serviciu Relaţii că doar persoana juridică
Publice şi de instituţii cu Mass Media, care achiziţionează e
Prioritizarea guvernametale în Dorin Ţigănaş obligată să ceară şi să
Investiţiilor anul 2000. Cîte + antet cu date verifice documentaţia cu
firme au fost contact privire la plata taxelor şi
admise la licitaţii, 1 impozitelor celor care
cîte dintre acestea doresc să participe la
au avut datorii la licitaţie. Se face de
buget, cîte au asemenea trimitere la noua
cîştigat dintre cele Ordonanţă de urgenţă a
cu datorii la buget? Guvernului nr.60/2001
privind achiziţiile publice,
care prevede aceleaşi
reglementări. Din răspuns
reiese că Ministerul
Finanţelor nu deţine
statistici ale datelor
solicitate.
-2
12 Ministerul PRESĂ – statistici DA 02.07.200 Fax antet SATISFĂCĂTOR 4
Finanţelor, ale Administraţiei 1 1 Direcţia de - deşi răspunsul conţine
Administraţi Financiare sector 1 (7 zile) Relaţii Publice impresionante date şi
a financiară privind cauzele de 1 şi Comunicare, statistici, dovedind faptul

21. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
sector 1 evaziune fiscală semnat şef că au o evidenţă foarte
Serviciu Relaţii bună a
sesizate de aceasta cu Mass Media,
în 2000. Dorin Ţigănaş cazurilor soluţionate, pe
+ antet cu date rol,
contact înregistrate etc, nu se
1 înţelege dacă sumele
vehiculate, au fost
recuperate. E vorba de mii
de miliarde lei şi
întrebarea dacă au fost
recuperate sau pierdute
este chiar relevantă.
-1
13 Ministerul ONG – statistici cu DA 26.07.200 Scrisoare antet, VALID 3
Muncii şi sumele acordate de 1 1 semnată - invocă principiul
Protecţiei MMSS în 2000 (31 zile) Director general transparenţei respectat de
Sociale unor organizaţii 0 Dumitru MMPS, conform legii 34/
din domeniul Călinoiu, 1998 (prevederea la care
asistenţei sociale, +antet fără date se făcea eronat trimiterea
conform contact în solicitare) şi ataşează
prevederii din 0 listele cerute, publicate în
1999. Monitorul Oficial cu
numele instituţiilor,
judeţul şi sumele primite.
-2
14 Ministerul dePRESĂ – statistici DA 13.07.200 Scrisoare antet VALID 4
Interne ale instituţiei cu 1 1 semnată Şeful - răspuns studiu de caz:
Direcţia privire la numărul (18 zile) Direcţiei potrivit HG 113/1997
Generală de de flotanţi în 0 Generale, col. "beneficiarii datelor din
municipiul Nicolae Ionel
Evidenţiere Bucureşti,
şi înregistraţi în + antet cu date Registrul permanent de
Informatizar 2000. contact evidenţă a populaţiei pot fi
e 1 agenţii economici şi alte
persoane fizice, în
a Persoanei situaţiile în care prezintă
dovada unui temei legal
justificat". Scrisoarea
răspuns solicită
prezentarea temeiului
legal justificat pentru a da
curs cererii. Rămîne de
văzut dacă această HG va
fi anulată în momentul
intrării în vigoare a Legii
accesului la informaţia de
interes public.
-2
15 Ministerul ONG- statistici cu NU 0
Tineretului şi programele şi 0
Sportului sumele acordate de
MTS în 2000 unor
organizaţii neguv.
De tineret şi sport
din ţară.

22. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
16 Prefectura FIRMĂ PRIVATĂ NU 0
Judeţului - informaţii cu 0
Harghita privire la stadiul
aplicării
Legii "Lupu".
17 Prefectura FIRMĂ PRIVATĂ NU 0
Judeţului Olt - informaţii cu 0
privire la stadiul
aplicării Legii
"Lupu".
18 Prefectura FIRMĂ PRIVATĂ NU 0
Judeţului - informaţii cu 0
Timiş privire la stadiul
aplicării Legii
"Lupu".
19 Consiliul ONG – statistici DA 29.06.200 Scrisoare antet,
VALID 6
Naţional pentru cercetători 1 1 semnata de - apreciază interesul
pentru legate de (4 zile) preşedinte Gh. organizaţiei faţă de
Studierea activitatea CNSAS 2 Onişoru activitatea CNSAS.
Arhivelor + antet cu dateSolicită delegarea unei
Securităţii de contact persoane acreditate de
1 organizaţie pentru a
discuta cu reprezentanţii
CNSAS în vederea
stabilirii posibilităţilor de
satisfacere a cererii.
- 2
20 Consiliul PERSOANĂ DA 29.06.200 Scrisoare antet, VALID 6
Naţional FIZICĂ – 1 1 direcţia de - se cere lista de
pentru informaţii cu (4 zile) comunicare, informaţii şi documente
Studierea privire la 2 semnată necesare pentru accesarea
posibilitatea Director dosarului personal
Arhivelor accesului unei
Securităţii Comunicare N. + o a doua scrisoare,
persoane fizice la Popescu 20.07.2001 prin care se
propriul dosar de + antet cu date anunţă declanşarea
Securitate contact procesului de solicitare a
1 dosarului de la SIE, SRI şi
MapN. Se solicită din nou
informaţiile personale
pentru satisfacerea cererii
(2 scrisori!)
-2
21 Consiliul PRESĂ – NU 0
Naţional procedura prin 0
pentru care o instituţie
Studierea mass media poate
Arhivelor accesa dosarele
Securităţii unor personalităţi
publice
22 Curtea de PERSOANĂ DA 27.06.200 Scrisoare antet SATISFĂCĂTOR 5
Conturi FIZICĂ - 1 1 – semnata - invocă insuficienţa
procedura de (2 zile) preşedintele datelor furnizate de
sesizare a unui caz 2 Curţii de solicitant. Face trimitere
de politici Conturi, Ioan către Consiliul

23. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
preferenţiale Condor Concurenţei pentru
promovate de o +antet cu date soluţionarea unor astfel d
instituţie de stat contact cazuri.
1 -1
23 Curtea de FIRMĂ PRIVATĂ NU 0
Conturi – procedura 0
de verificare sau
control a Curţii de
Conturi în cazul
procesului de
achiziţii publice şi
al licitaţiilor
publice.
24 Curtea de ONG - investigare DA 11.07.200 Scrisoare antet NESATISFĂCĂTOR 1
Conturi cu privire la 1 1 – Direcţia de - face trimitere la legea de
activitatea Curţii (16 zile) Control Ulterior funcţionare a Curţii de
de Conturi - dacă 0 II, Divizia a IV- Conturi, 94/1992 şi la
desfăşoară un audit a de capitolul III, Secţiunea 1 a
al proiectelor metodologie de actului menţionat. Nu
finanţate de control-audit, explică prevederile acestui
instituţii raportare şi act şi ale secţiunii
guvernametale şi perfecţionare a invocate. Nu se înţelege
derulate prin pregătirii legătura cu solicitarea de
ONG-uri. profesionale, informaţii.
semnată -0
consilier de
conturi, Marin
Ţole
+ antet fără date
contact
(s-a primit un
telefon anterior,
pe 4.07 prin
care se solicitau
date
suplimentare)
0
25 Curtea de PRESĂ – DA 26.06.200 Scrisoare antet VALID 6
Conturi procedura prin 1 1 – semnata - trimitere la pagina
care un (1 zi) preşedintele Internet. Pentru informaţii
reprezentant al 2 Curţii de suplimentare, e necesar ca
presei poate accesa Conturi, Ioan instituţia de presă să
informaţii cu Condor solicite prin cerere
privire la +antet cu date acreditarea unei persoane
activitatea Curţii contact care să poată contacta
de Conturi. Ce tip 1 direct conducerea Curţii
de informaţii şi de Conturi.
cum pot fi ele -2
accesate?

24. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
26 Instituţia ONG – statistică NU 0
Avocatul legată de tipul şi 0
Poporului numărul de
sesizări depuse la
Avocatul
Poporului în 2000
de către ONG-uri,
vizînd ilegalităţi
comise de
autorităţi publice
afectînd drepturile
cetăţenilor.
27 Instituţia PERSOANĂ DA 26.07.200 Scrisoare antet VALID 4
Avocatul FIZICĂ - 1 1 – semnată - trimitere la Legea
Poporului procedura de (31 zile) Avocatul 35/1997
sesizare a unor 0 Poporului, Paul de funcţionare a instituţiei
încălcări a Mitroi Avocatului Poporului.
drepturilor +antet cu date Explicitarea modalităţii de
cetăţeanului de contact sesizare a încălcărilor
către o instituţie de 1 drepturilor sau libertăţilor
stat. cetăţeneşti ale persoanelor
fizice de către autorităţile
administraţiei publice.
Programul de audienţe.
Ataşată o broşură despre
rolul şi competenţele
Avocatului Poporului.
-2
28 Instituţia PRESĂ – statistică NU 0
Avocatul din care să reiasă 0
Poporului cîte solicitări au
fost depuse la
Avocatul
Poporului în
primul semestru al
acestui an, 2001,
ce tip de sesizări
sau solicitări şi în
ce stadiu se află
acestea?
29 Primăria ONG - stadiul NU 0
Generală a dezbaterii în 0
Municipiului Consiliul General
Bucureşti – al Primăriei
Cabinetul Generale a
dlui Capitalei a
Viceprimar propunerii
Radu viceprimarului
Dumbrăvean legată de
u publicarea pe
Internet a
anunţurilor de
organizare a
licitaţiilor pentru
achiziţii publice
efectuate de
primărie.

25. ACCESUL LA INFORMAŢIA DE INTERES PUBLIC ÎN ROMÂNIA
30 Primăria PERSOANĂ NU 0
Generală a FIZICĂ - 0
Municipiului procedura de
Bucureşti sesizare a unor
deficienţe în
carosabilul de pe
strada proprie.
Din 30 de cereri de acces la informaţie de interes public, am primit răspuns la 18, adică la 60%. Printre cele
care nu au răspuns se numără Prefecturile judeţelor Harghita, Timiş şi Olt şi Primăria Generală a Municipiului
Bucureşti. Instituţia Avocatului Poporului a dat un răspuns întîrziat, deşi foarte bine documentat. Totuşi faptul
aruncă o lumină defavorabilă asupra eficienţei activităţii acestei instituţii a cărei raţiune de a exista constă tocmai în
relaţia cu cetăţeanul. Toate instituţiile cotate cu 0 puncte în Tabelul II, în care sunt prezentate rezultatele prezentei
simulări, ar trebui să-şi înfiinţeze sau să-şi îmbunătăţească birourile de relaţii cu publicul, pentru a putea face faţă
noilor reglementări ale Legii accesului la informaţia de interes public.
Punctaj maxim au obţinut instituţii ca Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţii,
Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Curtea de
Conturi. Acesteau au răspuns într-un timp extrem de scurt, pe un suport cu antet avînd datele de contact şi oferind
informaţia solicitată. Acolo unde aceasta presupunea un text de lege, documentele erau ataşate. Scoruri de 5 şi 6,
adică punctaje care indică o anumită prestaţie conformă cu performaneţele cerute de la instituţiile publice de Legea
accesului la informaţia de interes public, au avut doar 8 răspunsuri din 17, adică doar 47,05%. De remarcat ar fi
faptul că aceleaşi instituţii fac punctaje diferite pentru solicitanţi diferiţi: CNSAS atinge scorul 6 în două din trei
cazuri – răspunzînd doar organizaţiei neguvernamentale şi persoanei fizice, nu şi reprezentantului presei. Curtea de
Conturi atinge de asemenea 5 şi 6 puncte în două cazuri, în celelalte două unde e vorba de firma privată şi de
organizaţie neguvernamentală are doar 0 şi 1 punct. Acestea sunt reacţii idiosincratice şi probabil revelă mai
degrabă anumite relaţii ale respectivei instituţii cu categoria din care provine solicitantul, decît incapacitatea lui de
a răspunde conform normelor accesului la informaţia de interes public.
A treia parte a evaluării instituţionale întreprinse din perpectiva prevederilor Legii accesului la informaţia
de interes public este o trecere în revistă a calităţilor şi defectelor paginii de Internet a respectivelor instituţii. Am
folosit pentru aceasta o parte din criteriile din art. 5, al.1 al legii mai sus numite, care stipulează că fiecare instituţie
are obligaţia de a comunica din oficiu următoarele informaţii:
a. actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiei
b. structura şi organizarea instituţiei, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare şi programul
de audienţe
c. numele şi prenumele persoanelor din conducere, numele şi prenumele funcţionarului responsabil cu
difuzarea informaţiilor de interes public
d. coordonatele de contact ale instituţiei, denumire, adresă, telefon, fax, email, pagină Internet
e. sursele financiare, bugetul, bilanţul contabil
f. programul şi strategiile proprii
g. lista documentelor de interes public pe care le deţin