Eugenia Gavriliu - Sindromul Gulliver

1. Sindromul
Gulliver
Reprezentări ale Românilor în
Clișee Literare Engleze
Studii de Imagologie Literară

2. Eugenia Gavriliu
Profesor de Literatura Engleză la
Universitatea "Dunarea de Jos"Facultatea de Litere, Istorie si Teologie,
Galați
Preocupare intensă pentru relațiile literare și
lingvistice dintre cultura engleză și cea
română; o serie de lucrări si prefațe la
lucrări care tratează această
problematică.
Lucrari importante:
– “Cultura Engleză în Țările Române –
1790-1850”
– “Primele traduceri româneşti din
literatura engleză – 1830-1850; texte
selectate şi comentate, dosare de
receptare, tabel cronologic.”

3. “Dintre toate națiile Europei, cele mai dedate înv ățăturii, nici una
nu a contribuit mai mult la șirul scrierilor privitoare la starea și
progresul diferitelor țări ale lumii cum au f ăcut englezii ; și nici
un călător nu este dăruit în aceeași măsură cu dragostea de a
le descrie, oricît de numeroase ar fi relatările care au
precedat perioada observațiilor trăite de ei înșiși.”
William Wilkinson, 1820

4. … studiu de imagologie literară
“Identificarea imaginii celuilalt într-o operă literară, o întreagă literatură națională
sau în structurile mentale ale unei comunități culturale fac obiectul de studiu al
imagologiei literare.”
Pageaux, 1981
Explorarea coordonatelor imagologice ale unui text literar consideră textul ca
mărturie a reacției străinului la practicile sociale, moravuri, religie, condiții de
locuit, deprinderi alimentare și de igienă etc. E de așteptat ca autorul unui
astfel de text să fie supus unor tensiuni formale, prins între nevoia de a
comunica un corpus informațional obiectiv și tentația spre fabulație.
Structură: 19 capitole, din care primul este introductiv, ultimul este o concluzie a
autoarei, iar celelalte 17 prezintă problematica imaginii culturii și spațiului
românesc așa cum reiese din scrierile din literatura engleză din secolul al XVIlea și pînă în prezent.

5. De ce “sindromul Gulliver”...?
Ca un concept operațional specific, autoarea introduce sindromul
Gulliver.
Acesta ascunde, sub masca complexului de superioritate insular ă,
atribuit imago-ului etnic britanic, o rețetă mult mai subtil ă de rela ții
generate de impactul cu un mediu cultural străin.
Comentariul gulliverian propune patru puncte de vedere ale perceperii
realității culturale:
1. Ființa superioară care consideră restul lumii ca ridicol și meschin.
2. Străinul pentru care alteritatea apare sub semnul abaterilor de la
normalitate supradimensionate în mod grotesc.
3. Punctul de vedere rațional care tratează manifestările codului
cultural examinat ca lipsite de judecată și bun simț practic.
4. Modul parodic swiftian prin care, printr-o conștientizare excerbat ă a
sinelui, lumea e considerată un congoloemerat de instincte animalice
josnice.

6. Ce a văzut consulul
An Account of the Principalities of Vallachia and Moldavia (Wilkinson, Londra,
1820) – primul studiu sistematic consacrat în totalitate țărilor române, lăudat
de Nicolae Iorga pentru “întindere, informație și judecată”. ( William Wilkinson,
apropiat și mai apoi consul al Ambasadei Engleze de la Constantinopol între
1806 și 1818)
______________________________________________________________________
“Natura i-a înzestrat cu toate mijloacele posibile de a deveni prosperi; oamenii sau dovedit mereu dușmanii hotărîți ai propriei lor prosperități.”
“Cincisprezece sau douăzeci de persoane de ambele sexe se prind de mîini și,
formînd un cerc larg, se învîrt mereu și mereu, într-un pas foarte lent; bărbații
lăsîndu-se în genunchi din cînd în cînd, ca pentru a marca ritmul muzicii și
aruncînd priviri galeșe într-o parte și alta în timp ce țin mîinile femeilor.”
“București, capitala actuală a Valahiei, este un oraș excesiv de murdar, situat pe
un teren jos și mlăștinos[…] în care anotimpul cald produce cele mai
periculoase duhori cauzînd boli de natură purulentă și dăunătoare la care
poziția naturală a orașului îi expune pe o mare parte din locuitorii săi.”

7. La sfîrșit de mileniu
Odată cu prăbușirea Cortinei de Fier, perioadă în care România, izolată fiind
pentru mass-media straină, era considerată doar un miracol al Europei de Est,
o țară de uzine și furnale cu ogoare roditoare, ea redevine prada clișeelor
jurnalistice.
Pentru o scurtă perioadă dupa 1989, România se bucură de un capital de simpatie
fără precedent, pe cît de masiv pe atît de fragil, întemeiat pe informații
eronate, o cunoaștere superficială și pe goana de senzațional a mass-media.
Avem de-a face cu un număr record de clișee negative, propagate prin reportaje,
prin filme, prin literatura de călătorie, desfigurînd imaginea a ceea ce se
credea a fi România:
- Amalgamul vampiristic al poveștilor despre Dracula
- Imagini consternate din căminele de copii
- Bandele care terorizează civilizata Germanie
- Raiul pedofililor internaționali
- Corupția din toate structurile
“O imagine globală este cea de perferie a Europei, același ținut sălbatic de
surghiun a lui Ovidiu.”

8. Cum ne place
… de r ă u
… de bine
-
-
România, rezervație naturală și etnoculturală,
încă liberă de poluarea industrială și morală a
super-civilizației moderne
Românii au bune deprinderi de comunicare cu
străinii, spirit de toleranță și ospitalitate
România are un potențial intelectual
surprinzător în tânăra generație, stimulată de
complexul de inferioritate de cultură periferică.
-
-
-
-
-
România – cea mai puțin civilizată țară de la
periferia Europei, cu nivel de trai și de confort
mult inferior
Românii își acceptă cu fatalism condiția
Românii nu au voință și capacitate de
mobilizare în acțiunile majore, așteptînd mereu
intervenția unor instanțe superioare europene
Românii sunt complexați de statutul de cultură
periferică, inferioară, retardată față de ritmurile
occidentale
Mitul mioritic mereu readus la suprafață de cele
două componente ale etosului românesc:
fatalism și lipsă de voință pe de-o parte, și
violență și trădare pe de altă parte.
România își păstrează handicapul cu care a
intrat în istoria modernă
București – oraș deprimant și apăsător
Proiectarea, în spațiul literaturii de ficțtiune a
României ca un topos sordid și dezumanizant și
a românilor ca personaje purtătoare de
conotații negative