1. NR. 18 FEBRUARIE - MARTIE 2009
SCHI ALPIN
CÂINII ZĂPEZII
ST. MORITZ
SAILING
FOTBAL: HOFFENHEIM
SPECTATORULVIRTUAL
ARMA SUPERSONICĂ
exemplar gratuit
GOANA DUPĂ ABSOLUT

4. Editor coordonator: Ivonne Ghiţă
Redactori:
Ioan Viorel
Alexandru Gheorghiaş
Cosmin Stăniloiu
Vlad Bucurescu
Alexandru Cocu
Colaboratori:
Arnold Cobilanschi
Alexandru Ganci
Radu Antofi
Silviu Zancu
Răzvan Codorean
Robert Donatelli
Radu Abramescu
Emanuel Terzian
Cristian Mândru
Ştefan Todor
Art Director: Codruţ Bendovski
Foto: GETTY IMAGES,
Codruţ Bendovski
Toni Salabaşev/TSA
Difuzare: Florentina Bălan
telefon: 021 316 3380
fax: 021 316 3383
e-mail: office@sportline.ro
Abonamente gratuite se pot face prin
înscriere la: www.sportline.ro
Editat de Sport TV Management SRL
RC J40/6784/1997, CIF RO9751036
Str. Dr. Ernest Djuvara 30,
Sector 6, 060104, Bucuresti
ISSN 1843 – 9926
Prepress şi Tipar:
Sport TV Management este membru BRAT
Copyright 2008 Sport TV Management
Reproducerea integrală sau parţială a
materialelor din revistă este posibilă numai
cu acordul editorului
8 Viteză,riscşizăpadă
Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în
faţă,unamaiînclinatădecâtcealaltă,atâtdeabrupte
încât unii schiori chiar refuză să ia startul. Acesta este
conceptul Campionatelor Mondiale de Schi Alpin.
Redusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierde adevărata sa natură - cea
de germen al atletismului, de călăuză a sportului spre profesionism şi, nu în ultimul rând, de partener
alcunoaşteriiumane.Acţiunilenoastrecotidiene-atâtatimpcâtcuprindmişcare-presupundeplasare
dintr-un loc în altul şi sunt legate de viteză.
14 Ceamairapidăpârtie
Se spune că este cea mai veche staţiune montană din
lume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, în partea
de est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m fiind
descoperită în secolul al XVI-lea .
18 Cu Pavlov în Formula 1
Viteza de reacţie se dobândeşte, se cul-
tivă şi se ameliorează. O dovedesc stu-
diile în materie şi sofisticatele aparate
de pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.
34 Curling-Dosardeafaceri
Aproapetreisferturidemiliondecanadieni(circa3%
din populaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la cele
peste 1.600 de cluburi de curling din Ţara Frunzei de
Arţar. Pentru a rămâne viabile, multe dintre aceste
grupări au fost nevoite să caute metode noi şi inge-
nioase de finanţare.
38 Supraoameniigheţii
A fost definit de experţi drept cea mai rapidă depla-
sare a omului prin forţe proprii. Un patinator poate
depăşi 60 km/h, o viteză comparabilă cu cea a cailor
de curse.
44 Spectatorulvirtual
În motorsport, viteza e totul. Greu de identificat însă
o găselniţă mai iute decât aplicaţia online dezvoltată
în urmă cu mai bine de un deceniu de compania aus-
tralianului Peter Lamb.
60 Arma supersonică
Pe 15 octombrie 1997, la ora locală 10:04, în plin de-
şert Black Rock din inima Nevadei, Thrust SSC deve-
nea prima, şi până astăzi singurul bolid terestru care
a percutat bariera sunetului. O performanţă semnată
de o maşinărie britanică.
66 Câinii zăpezii
Undeva între Miercurea Ciuc şi Odorheiul Secuiesc se
găseşte cea mai prolifică şcoală de câini husky pen-
tru cursele de sănii. E locul unde cerul se uneşte cu
pământul.
76Fotbal accelerat
Ritmul ridicat de joc din campionatul Angliei este dat
în principal de fotbaliştii de viteză, cei care dau tonul
la calitatea spectacolului savurat în fiecare săptămâ-
nă de fanii din toată lumea
80 Singur într-o barcă
Dintretoatecompetiţiilesportive,VendeeGlobeeste,
probabil, cea mai aprope de termenul de “extrem”.
Să parcurgi de unul singur 43 000 km, fără asistenţă
şi fără escală, printre aisberguri şi furtuni antarctice
este, desigur, una dintre cele mai temerare încercări
umane.
84 Lacrosse
Sport naţional al Canadei din 1859 până în 1994,
lacrosse-ul a trebuit să împartă această onoare, după
135 de ani de dominaţie, cu fratele său mai mic -
hocheiul pe gheaţă: pe timp de vară lacrosse-ul îşi
păstrează titlul, însă iarna, acesta revine hocheiului.
FEBRUARIE - MARTIE 2009 7
DETALII
GOANA DUPĂ ABSOLUT
6 FEBRUARIE - MARTIE 2009

5. Viteză, risc
şi zăpadă
Val d’Isère 2009
Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în faţă, una mai
înclinată decât cealaltă, atât de abrupte încât unii schiori chiar
refuză să ia startul. Acesta este conceptul Campionatelor Mondiale
de Schi Alpin, ediţia 2009.
EVENIMENT
radu savin

6. După Olimpiadă, pârtia nu a mai fost folo-
sită pentru nici o competiţie de schi. Pur
şi simplu era prea grea. Este un lucru neo-
bişnuit, de obicei pârtiile pe care se concu-
rează la Jocurile Olimpice intră automat în
circuitul Circului Alb, fiind căutate în mod
special de către Federaţia Internaţională de
Schi. Ei bine pentru Campionatele Mondia-
le, ediţia Val d’Isère 2009, pârtia “La Face de
Puţină istorie
Ediţia din acest an este a 40-a din istoria
de 8 decenii a Campionatelor Mondiale de
Schi Alpin. Franţa este gazdă pentru a patra
oară şi, ca de fiecare dată, francezii vin cu
ceva nou. În 1968, la Grenoble, au realizat
prima transmisie TV în culori, în 1962, la
Chamonix, au introdus în premieră schiurile
de fibră de sticlă, iar în 1937, tot la Chamo-
nix, Campionatele Mondiale de Schi Alpin
au avut loc în paralel cu cele de Schi Nordic.
De data aceasta noutatea este datorată ce-
lor două pârtii.
Cei doi munţi
Val d’Isère este o staţiune binecuvântată.
Se află la înălţime, la 1800 m altitudine, nu
departe de izvoarele râului Iser. Ceva mai
sus este patria zăpezii veşnice - gheţarul de
la Tignes fiind legat de Val d’Isère prin mij-
loace de transport pe cablu. Este înconjura-
tă din două părţi de munţi înalţi, iar la Vest
este o vale care sparge muntele în două: la
Sud este vf. Solaise (2560 m), iar la Nord - vf.
Rocher de Belleverde (2827 m), cu stâncile
sale ameninţătoare.
Ca în vremurile de început ale schiului,
la Campionatele Mondiale ediţia 2009 se
concurează pe doar 2 pârtii: “Rhône-Alpes”
şi “La Face de Bellevarde” două pârtii afla-
te faţă în faţă, cu sosirile practic în acelaşi
punct. “Rhône-Alpes” este pârtia fetelor.
Este „desenată” de fostul campion mondial
Bernhard Russi şi are startul la peste 2500
m, în vârful unei piramide abrupte ce poar-
tă numele de Balcon de Val, lângă vârful
Solaise. Înainte de intrarea în pădure este
o faţă înclinată, pe care francezii, în mod
contradictoriu, au numit-o Le Plan. Urmea-
ză L’Arolle Millenaire cu o altă faţă abrup-
tă, numită simplu ”A”, apoi un traverseu în
pădure către pasajul cel mai tehnic, numit
virajul Russi după cel care a creat pârtia. În
partea finală regăsim zidul Firmin (numit
după Mattis Firmin, campion al Franţei la
slalom în anii ’50), apoi Creasta Cocoşu-
lui cu o compresie subtilă, dar care poate
deveni fatală pentru schioarele neatente,
pentru ca traseul să se încheie la 1845 m,
după ce a traversat Cocoaşele Doamnei, o
zonă vălurită precum sugerează şi numele.
Nimeni nu a mai concurat pe această pârtie,
cu toate acestea, aici se desfăşoară probele
feminine de viteză.
Visul
Jean Claude Killy, triplul campion olimpic in
1968 la Grenoble, a avut un vis premonitor:
schia pe faţa unui munte, pe o pârtie lungă
cât un versant, coborând ziduri abrupte de
zăpadă şi strecurându-se printre steiuri de
stâncă. Concurenţi din toate naţiile îl urmă-
reau, transformând coborârea într-o com-
petiţie internaţională.
În 1987 visul său a devenit realitate. Comi-
tetul Olimpic Francez l-a rugat pe Killy să
caute o pârtie pentru o coborâre olimpică,
o pârtie cum nu se mai văzuse până atunci,
care să fie demnă de Jocurilor Olimpice.
Jean Claude nu a stat mult pe gânduri şi a
indicat un traseu ce cobora printre stâncile
din vf. Bellvarde. Mulţi l-au considerat ne-
bun, inclusiv cei din Federaţia Internaţio-
nală de Schi, însă francezii au transformat
acest aspect într-un superlativ: cea mai fi-
oroasă coborâre olimpică. Ţin minte acea
coborâre teribilă din 9 februarie 1992, pe
pârtia “La Face de Bellevarde”. Mai mult de
jumătate din traseu avea pe ambele părţi
panouri mari, roşii-portocalii, pentru pro-
tecţia schiorilor. Văzută din staţiune sau de
pe versantul opus, pârtia te şoca prin verti-
calitate şi prin cele două zone de stânci care
trebuiau traversate. Când schiai senzaţia
era amplificată. Simţeai un gol în stomac,
stâncile din jur preau să te strivească, pârtia
se îngusta până devenea un culoar îngust şi
abrupt. Semăna mai degrabă cu o coborâre
de schi extrem.
În plus, condiţiile meteo se schimbă per-
manent pe acest versant. Temperatura, di-
recţia vântului, vizibilitatea se modifică de
multe ori în doar câteva minute. Zăpada
este şi ea neobişnuit de dură datorită tutu-
ror acestor condiţii.
Bellevarde” a fost reactivată.
Această pârtie programează toate probele
masculine, plus probele tehnice din com-
petiţia feminină - slalomul şi slalomul uriaş.
Declaraţii
O parte dintre schiori au avut ocazia să
testeze dificila pârtie. La fiecare început
de decembrie, la Val d’Isere se desfăşoară
Criteriul Primei Zăpezi, unul dintre clasicele
Cupei Mondiale. În 2008 concursul s-a des-
făşurat în premieră pe pârtia “La Face de
Bellevarde”. Încă odată pârtia şi-a confirmat
renumele, ceva mai puţin de jumătate din-
tre cei care au luat startul reuşind să termi-
ne cursele.
Italianul Massimiliano Blardone, cel despre
care mulţi spun că este urmaşul lui Alberto
Tomba, spunea după concurs că: „îţi trebu-
ie curaj nu glumă pentru a coborî pârtia.
Este foarte abruptă şi îngustă. Ar trebui să
se lărgească. Ţi se face de-a dreptul frică
atunci când priveşti în jos.”
Jean-Baptiste Grange, unul dintre cei mai
buni slalomişti ai lumii şi marea speranţă
a gazdelor, vorbeşte despre sentimentul
pe care l-a trăit la primul contact cu pârtia:
„Cred că majoritatea schiorilor au avut un
şoc când au văzut pârtia. Este abruptă iar
zăpada este foarte dură. Noi [n.a.: echipa
de slalom şi slalom uriaş a Franţei] ne-am
antrenat mult pe această pârtie în ultime-
le două luni pentru a ne putea obişnui cu
zăpada.”
„Îţi trebuie curaj, nu glumă,
pentru a coborî pârtia. Este
foarte abruptă şi îngustă. Ar
trebui să se lărgească.Ţi se
face de-a dreptul frică atunci
când priveşti în jos.”
Massimiliano Blardone

7. În decembrie 2008, la Criteriul Primei
Zăpezi, prima probă, slalomul, a fost
câştigată de austriacul Benjamin Ra-
ich. Dublul campion olimpic a fost
una dintre victime a doua zi, la slalom
uriaş, el ieşind spectaculos la jumăta-
tea manşei I. Iată părerea sa: „Pârtia
este abruptă la slalom, abruptă la
uriaş, abruptă la coborâre, abruptă la
superuriaş. Este foarte abruptă pen-
tru orice probă.... Este foarte dificilă
pentru că zăpada diferă mult de la un
pasaj la altul. Sunt plăci de gheaţă ce
alternează cu zăpadă afânată. Zăpada
este atât de agresivă, încât dacă ataci
prea mult poţi fi sigur că ieşi.”
„Este în mod sigur una dintre cele mai
grele pârtii pe care am schiat vreoda-
tă.” completează un alt austriac, cam-
pionul mondial de juniori Marcel Hir-
scher. Secretarul general al Federaţiei
Internaţionale de Schi, Sarah Lewis,
şi ea fostă competitoare, este foar-
te elocventă: „Nu pot să spun multe
despre „La Face” dar de un lucru sunt
sigură: Mă bucur că nu a trebuit să
concurez pe această pârtie.”
Măsuri
În aceste condiţii, ce măsuri au fost lu-
ate pentru evitarea accidentelor?
Studiind atent declaraţiile organiza-
torilor, nu reiese o preocupare deo-
sebită în ceea ce priveşte securitatea.
Jean Lou Costerg, Directorul Depar-
tamentului de Securitate al Campio-
natelor Mondiale, pare mai degrabă
atent la impactul ecologic al acestui
mare eveniment. Domnia sa vorbeşte
despre reducerea numărului de ma-
şini precum şi de crearea unei zone
verzi în centrul staţiunii. De aseme-
nea, una dintre priorităţi este proteja-
rea unei specii de plante ce creşte pe
faţa Bellevarde.
În ce priveşte securitatea schiorilor,
au fost adăugate câteva viraje supli-
mentare, pârtia fiind considerată ca
având o linie mult prea directă.
De asemenea, la probele tehnice –
slalom şi slalom uriaş – s-a luat ho-
tărârea ca porţile să fie montate mai
aproape una de alta pentru reduce-
rea vitezei.
În plus, organizatorii au modificat
până şi panta. În partea de NE a pâr-
tiei, au fost adăugate nişte rollere,
nişte valuri de pământ care îi obligă
pe coborâtori să se desprindă de ză-
padă. Acest lucru duce la o scădere
a vitezei, dar şi la un plus evident de
spectacol.
Să sperăm că aceste măsuri vor aduce
siguranţa necesară în cel mai impor-
tant eveniment al sezonului, eveni-
ment la care participă 70 de naţiuni
şi care va fi urmărit, conform estimă-
rilor, de aproximativ 500 milioane
spectatori.
Toate probele Campionatelor Mondi-
ale de Schi Alpin vor fi transmise în
direct la Eurosport, între 2 şi 15 fe-
bruarie 2009.
„Pârtia este abruptă la slalom, abruptă la uriaş,
abruptă la coborâre, abruptă la superuriaş. Este foarte
abruptă pentru orice probă.... Este foarte dificilă
pentru că zăpada diferă mult de la un pasaj la altul.
Sunt plăci de gheaţă ce alternează cu zăpadă afânată.
Zăpada este atât de agresivă, încât dacă ataci prea
mult poţi fi sigur că ieşi.”
Benjamin Raich
31 ianuarie 2008: Austriacul BENJAMIN RAICH
în timpul antrenamentelor oficiale la Cupa
Mondială de schi alpin de laVal d’Isère

8. A
stăzi, St.Moritz, supranumită
“Perla Engadinului”, este o zonă ex-
clusivistă, unde bogaţii lumii se fac
că se dau cu schiurile şi admiră pe-
isajul magnific în timpul vacanţelor de lux.
Staţiunea este celebră însă şi pentru o altfel
de pârtie: Olympia Bobrun St.Moritz-Cele-
rina, cel mai vechi şi cel mai rapid traseu
pentru concursuri de bob, sanie sau skele-
ton din lume.
Spre deosebire de pârtiile specifice de top
ale lumii, cea de la St.Moritz este naturală.
Practic, acest traseu nu există decât iarna,
iar când zăpada se topeşte din toată pârtia
rămâne doar un perete de susţinere pentru
un viraj, în apropierea căruia oiţele pasc
vesele. În fiecare iarnă, organizatorii recon-
struiesc pârtia după un plan care datează
de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Totul sea-
mănă cu un ritual.
Ideea construirii unei pârtii au avut-o nişte
militari britanici cantonaţi în zonă la înce-
putul secolului trecut. Pasionaţi de săniuş,
ei au reuşit să adune 11.000 de franci el-
veţieni dintr-o strângere de fonduri, iar în
1903 pârtia era gata, inaugurarea având loc
exact în timpul revelionului 1904.
În zilele noastre, reconstruirea anuală a
pârtiei începe la jumătatea lunii noiembrie,
iar de operaţiune se ocupă un grup de 15
experţi austrieci şi italieni. Timp de trei săp-
tămâni, ei folosesc 5000 m cubi de zăpadă
şi 4000 m cubi de apă pentru amenajarea
canalului de gheaţă, iar apoi, până la înce-
putul lui martie efectuează zilnic acţiuni de
întreţinere.
Cu o lungime de 1722 m, pârtia de la St. Mo-
ritz este cea mai lungă din lume. De aseme-
nea, este pârtia specifică aflată la cea mai
mare altitudine, startul dându-se la 1852
m, cu o diferenţă de nivel de 130 m. Vite-
zele care se dezvoltă pe acest traseu sunt
ameţitoare. În proba de bob 4 persoane se
coboară cu aproape 150 km/h pe porţiu-
nea cea mai rapidă, iar la sanie rusul Albert
Demtcenko a “sărit” de 140 km/h, cea mai
mare viteză din istoria acestui sport.
Start din“Castelul lui
Dracula”
Pârtia elveţiană are 16 puncte denumite,
între care 14 viraje, aşezate într-o succe-
siune interesantă şi dificilă pentru concu-
renţi. Toate virajele au nume şi nu numere,
o situaţie similară fiind întâlnită şi pe cele
două pârtii olimpice ale Italiei, la Cortina
d’Ampezzo, respectiv Cesana, lângă Tori-
no.
Startul se dă din “Castelul lui Dracula”, iar
pentru a obţine un timp competitiv trebuie
să treci cu bine printre altele de două labi-
rinturi, o porţiune în forma simbolului ome-
ga, un... şanţ al diavolului şi patru viraje suc-
cesive de dreapta, unde poţi scăpa oricând
bobul sau sania de sub control.
Cum turismul este vital în zonă, pârtia este
deschisă şi pentru public; în schimbul unei
taxe, oricine poate face o coborâre cu bo-
St. Moritzcea mai rapida pârtieSe spune că este cea mai veche staţiune montană din lume. St.Moritz se găseşte în Munţii Alpi, în
partea de est a Elveţiei, la o altitudine de peste 1800 m. Renumită pentru clima plăcută, aerul
tonifiantşiizvoarelesaleterapeutice,zonaafostdescoperităînsecolulalXVI-leadecelebrulalchimist
Paracelsus.
bul, sub comanda unui pilot local. Celebri-
tăţi precum Anna Kurnikova sau Michael
Schumacher au trăit această experienţă,
mediatizată pe măsură.
Tur virtual
CASTELUL LUI DRACULA - zona de
start. Denumiera a fost dată de Gunther
Sachs, preşedintele clubului de bob din St.
Moritz.
WALL CORNER - “Zidul”. Este primul viraj,
denumit după un perete care susţine
curba.
SNAKE - “Şarpele”.
SUNNY CORNER - “Virajul însorit”. Se află
pe cea mai luminată parte a pârtiei.
NASH-DIXON - după numele lui Anthony
Nash şi Robin Dixon, campioni olimpici în
1964 la bobul de 2, membri ai clubului din
St.Moritz.
HORSESHOE - “Potcoava”. Cel mai celebru
viraj al pârtiei, în forma unei potcoave.
TELEPHONE CORNER - se află în dreptul
locului unde a fost montată prima linie te-
lefonică a pârtiei.
SHAMROCK - “Trifoiul”. Este un labirint.
DEVIL’S DYKE - “Şanţul Diavolului”. O zonă
cheie a pârtiei, mulţi greşesc aici.
TREE CORNER - în dreptul acestei curbe se
găseşte un copac, al cărui trunchi iese din
zidul de zăpadă.
BRIDGE - “Podul”. La ieşirea din această
curbă se vede podul de cale ferată care tre-
ce prin apropiere.
LEAP - “Saltul”.
GUNTHER SACHS - după numele preşe-
dintelui clubului de bob din St.Moritz, aflat
în această funcţie din 1969.
MARTINEAU - după Hubert de Martineau,
un maior din armata elveţiană care a con-
dus clubul din St.Moritz din 1922 până în
1969.
PORTAGO - după Alfonse de Portago, pilot
spaniol medaliat cu bronz la CM de bob din
1957, decedat în acelaşi an la un concurs în
Italia. Fundaţia care îi poartă numele a con-
tribuit la renovarea pârtiei.
FRIZZONI’S FINNISH LODGE - zonă de frâ-
nare adăugată în 2002.
VLAD BUCURESCU
SUNNY CORNER
WALL CORNER
HORSE SHOE
TELEPHONE CORNER
SHARMROCK
DEVIL’S DYKE CORNER
BRIDGE CORNER
GUNTHER SACHS CORNER
MARTINEAU
LEAP
PORTAGO CORNER
NASH DIXON
CORNER
CASTELUL
LUI DRACULA
SNAKE CORNER
TREE CORNER
FRIZZONIS FINISH LODGE
ST. MORITZ
P
P
P
P
FINISH
START
14 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 15

9. 16 FEBRUARIE - MARTIE 2009
tuneluri aerodinamice în care sunt testate
şi monoposturile de Formula 1. Totul este
urmărit de mii de senzori conectaţi la cal-
culatoare de ultimă generaţie, aceleaşi care
populează centrele de proiectare NASA.
Casca este un element deosebit de impor-
tant şi aminteşte de cea purtată de Darth
Vader în celebrele filme din seria Războ-
iul stelelor. Marginile se prelungesc către
umeri şi pe spate, pentru a se constitui ca
supliment la elementul aerodinamic. Un alt
lucru care contribuie la aspectul suprarea-
list al schiorului sunt bucăţile de material
spongios amplasate în partea inferioară a
picioarelor. Rolul acestora este ca purtă-
torul să nu devieze de la direcţia dorită în
timpul înaintării, efectuate în linie dreaptă.
Costumele sunt confecţionate din latex
rezistent la vânt şi au o căptuşeală din po-
liuretan, menită să îmbunătăţească perfor-
manţele aerodinamice. Esenţială este şi car-
casa obligatorie, confecţionată din kevlar
şi fibră de carbon. Concurenţii trebuie s-o
poarte pe spate, ea având rol de protecţie
în cazul unor eventuale căzături.
Profesioniştii au ca obiectiv declarat stabi-
lirea de noi recorduri mondiale. Pârtia din
staţiunea franceză Les Arcs este renumită
pentru condiţiile ideale pe care le oferă
practicării schiului viteză. În momentul de
faţă, cea mai bună performanţă din lume
aparţine lui Simone Origone. Italianul a
atins viteza de 251,4 kilometri pe oră, în tim-
pul sesiunii desfăşurate pe 19 aprilie 2006.
De condiţiile perfecte din acea zi a profitat
şi Sanna Tidstrand, suedeza înregistrată cu
242,59 km/h, record mondial la feminin.
În concursuri, organizatorii stabilesc zona
de start în aşa fel încât viteza maximă să nu
depăşească 200 de kilometri pe oră, scopul
declarat constituindu-l câştigarea întrecerii
şi nu stabilirea de noi recorduri mondiale.
În acelaşi plan competiţional, puţin a lipsit
ca schiul viteză să facă parte din programul
olimpic. Admis ca sport demonstrativ la
ediţia din 1992 a Jocurilor de iarnă de la Al-
bertville, acesta a dispărut la fel de repede
precum apăruse, din cauza unui deces pe-
trecut pe pista de viteză de la Les Arcs.
Sufocaţi în marile metropole, suprapopula-
te şi poluate, oamenii consideră schiul ca
un mod de evadare din mediul contaminat.
Într-un secol al vitezei, alunecarea pe zăpa-
dă împrumută tot mai mult din tarele civili-
zaţiei.
D
in cele mai vechi timpuri,
omul şi-a dorit să parcurgă distan-
ţele cât mai repede, să ajungă la
cele mai mari înălţimi şi să impre-
sioneze prin forţa sa. De aici şi idealurile
olimpismului - Citius Altius Fortius. Odată
stabilite recordurile de viteză în varii me-
dii (terestre, aeriene sau acvatice), amatorii
de senzaţii tari au revenit asupra deliciilor
oferite de mediul natural, nemodificat de
zgomotul motoarelor.
În linii mari, schiul îşi împarte probele în
două mari categorii: tehnice (slalom şi sla-
lom uriaş) şi de viteză (super uriaş şi co-
borâre). Ce se întâmplă atunci când duci
coborârea la extrem? Apare schiul viteză,
o disciplină în care practicanţii sunt prinşi
în mod frecvent ’de radar’ cu peste 200 de
kilometri pe oră.
Regulamentul este strict şi are
ca prioritate absolută securita-
tea sportivului. Schiul viteză se
practică pe pârtii special ame-
najate, cât mai abrupte şi lungi de cel puţin
un kilometru. În lume există aproximativ 30
de astfel de locuri, unde te poţi lansa fără
grija că vei fi luat în vizor de autorităţi şi în-
cadrat în categoria contravenienţilor. Cele
mai căutate pârtii sunt situate la altitudine,
pentru a profita de pe urma rezistenţei mai
mici a aerului. Primii 400 de metri sunt des-
tinaţi acceleraţiei. Următoarea sută de me-
tri este parcursă în regim cronometrat, pe
această porţiune fiind înregistrate vitezele
de vârf. Pe ultima jumătate de kilometru îţi
propui să te opreşti cu bine.
Echipamentul aminteşte de filmele SF. To-
tul este proiectat pentru a fi cât mai aero-
dinamic cu putinţă. Dacă schiurile trebuie
să se încadreze în specificaţiile stabilite şi să
aibă 2,4 m lungime şi maxim 10 cm lăţime,
iar perechea să cântărească 15 kg, în scenă
intră mai departe sumele de care dispune
fiecare.
Pentru schiorii care beneficiază de bugete
oferite de sponsori, pregătirea acelui minut
de fericire supremă de pe pârtie este pre-
cedată de zeci de ore petrecute cu echi-
pamentul de concurs în spate, în aceleaşi
Într-o lume dominată de viteză, într-un mediu în care
suntem bombardaţi din toate părţile cu tot felul de
proiectile informaţionale, alunecarea naturală pe zăpadă
devine un refugiu în calea alienării. Progresul tehnologic
şi-a vârât coada şi în acest loc. Schiul viteză este un sport
al secolului XXI.
Alexandru Gheorghiaş
CU PESTE 200 LA ORĂ
SCHI
Exceptând paraşutismul, schiul viteză este
aventura care îl face pe temerar să atingă cele mai
mari viteze terestre, fără propulsie mecanică.

10. CU Pavlov
ÎN FORMULA 1
Î
n accidentele grave de trafic, tim-
pul de reacţie al şoferului poate consti-
tui cheia atribuirii responsabilităţilor şi
a expedierii nefericitului în faţa justiţi-
ei. Analiza cazului se face relativ simplu: se
adaugă din start o secundă şi jumătate în
beneficiul omului de la volan, dintre care
cam şapte zecimi de secundă reprezintă
timpul de înţelegere, de procesare a situa-
ţiei de trafic şi de luare a unei decizii. Pare
puţin? Piloţii de Formula 1 parcurg acelaşi
proces mental, în medie, într-un timp de
patru ori mai scurt: 0,16 secunde. Iar asta
nu înseamnă că s-au născut cu vreun har
divin.
„Eram maseur, dar am început
încet încet să lucrez ca medic.
La vremea respectivă, singurul
criteriu care conta pentru un
pilot era talentul. Nu conta
defel dacă, din punct de
vedere fizic, individul era o
epavă”
„Creierul se comportă ca un muşchi şi poa-
te fi antrenat”, explică doctorul Riccardo
Ceccarelli, italianul care îi are în grijă, prin-
tre alţii, pe ambii piloţi Toyota: Jarno Trulli
şi Timo Glock. Astăzi în vârstă de 48 de ani,
Cecarelli devenea, în 1988, primul medic
asociat unei echipe de Formula 1. Sigur,
britanicii de la Leyton House îl angajaseră
iniţial pe postul de maseur. Aşa că italianul
a făcut întâi un stagiu de pregătire speciali-
zată, vreme de şase luni la Milanello, apoi a
revenit pentru a-şi lua în primire atribuţiile.
„Eram maseur, dar am început încet încet
să lucrez ca medic. La vremea respectivă,
singurul criteriu care conta pentru un pilot
era talentul. Nu conta defel dacă, din punct
de vedere fizic, individul era o epavă. Me-
dicul era chemat doar atunci când pilotul
nu se simţea bine. Echipele se concentrau
doar asupra monopostului. Eu, pe de altă
parte, a trebuit să încep prin a studia nive-
lul de performanţă al piloţilor prin analiza
pulsului pe durata unei curse şi am ajuns la
concluzia că puteam şi trebuia să ne con-
centrăm asupra organismului şi creierului
pilotului”, povestea recent Cecarelli.
Pentru piloţii săi, italianul a pus la punct
metode de antrenament fizic, dar şi apli-
caţii soft specifice, ce testează şi îmbunătă-
ţesc viteza de reacţie, gestiunea sarcinilor
multiple şi capacitatea de observaţie.
Greu de spus, la prima vedere, ce ar justifica
tot acest chin cântărit în zecimi de secundă.
Într-un model stradal, pe măsură ce viteza
dedeplasarecreşte,importanţatimpuluide
reacţie scade, întrucât distanţa de frânare a
maşinii creşte – logic – direct proporţional
cu viteza. În cazul unui monopost de For-
mula 1 capabil să efectueze parcursul 0-100
km/h-0 în numai şase secunde, cele 0,7 se-
cunde în care un şofer obişnuit şi-ar derula
procesele mentale constituie un timp critic.
O cifră care - atenţie! - nu include demersul
fizic de acţionare a pedalei/volanului, nici
timpul de răspuns al sistemelor mecanice
ale monopostului. Altfel spus, şapte zecimi
care nu reprezintă, în sine, decât o parte a
drumului laborios de la observaţie la acţiu-
nea propriu-zisă.
Cecarelli a dezvoltat propriul său sistem de
simulare a startului unui Grand Prix. Alţii
însă, au optat pentru metode diferite. Bri-
tanicul David W. Nelson a imaginat, la înce-
putul deceniului, un concept destinat iniţial
jucătorilor de tenis şi squash: un aparat cu
48 de led-uri luminoase dispuse după for-
matul unei rachete, în care subiectul trebu-
ie să apese butoanele pe măsura aprinde-
rii lor. Aşa s-a născut Batak, al cărui nume
provine din juxtapunerea termenilor „Bat”
(păianjen, în traducere) şi „Attack”.
Aparatul a făcut mai întâi obiectul unor
expoziţii cu public, iar pe măsura scurgerii
timpului a intrat în atenţia lumii academi-
ce. Fost colaborator al doctorului Nelson,
britanicul Andy Blow a elaborat un stu-
diu de caz pentru Universitatea din Bath.
„Ideea s-a născut după studiul unui set de
date colectate în zona ludică a centrului de
expoziţii Millenium Dome, în care câteva
sute de subiecţi au fost înregistraţi în timp
Contrar credinţei comune, nu te naşti pilot, ci devii. Nu de alta, dar viteza de reacţie se dobândeşte, se
cultivă şi se ameliorează. O dovedesc studiile în materie şi sofisticatele aparate
de pregătire la care fac apel echipele de Formula 1.
alexandru cocu
18 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 19

11. ce efectuau testul pe o durată de 30 de se-
cunde. Sarcina fiecărui participant era de a
sta în faţa aparatului Batak şi de a acumula
puncte apăsând cât mai multe butoane lu-
minoase pe durata de 30 de secunde. S-a
remarcat că indivizii care participau la joc
de mai multe ori îşi îmbunătăţeau rapid
scorul personal. Spre exemplu, personalul
de întreţinere din zona de jocuri, care jucau
de câteva ori pe zi, ajunseseră să obţină
scoruri personale de 3-4 ori mai bune de-
cât cele înregistrate de debutanţi”, se arată
în studiul publicat de Blow.
„ Subiecţii care au înregistrat
un ritm cardiac mai ridicat şi
au utilizat mai mult oxigen au
obţinut scoruri mai bune”.
Maşinăria a fost dezvoltată ulterior în Batak
Pro, sistem ce împrumută formatul unui
ţintar, cu numai 10 butoane luminoase.
Scopul acestei versiuni este de a evalua şi
îmbunătăţi viteza de reacţie, coordonarea
observaţie-gest, vederea periferică şi an-
gajamentul fizic. „Există o relaţie clară între
nivelul de solicitare fizică, activitatea fizică
şi nivelul de performanţă”, sună concluzia
raportului lui Andy Blow. „Subiecţii care au
înregistrat un ritm cardiac mai ridicat şi au
utilizat mai mult oxigen au obţinut scoruri
mai bune”. Aşa se explică de ce, imediat
după apariţia sa, Benetton F1 a văzut în
Batak Pro un instrument complementar
pregătirii fizice a piloţilor. Echipa din En-
stone, transformată din 2002 încoace în
Renault F1, a adoptat maşinăria pe care a adaptat-o
nevoilor piloţilor cu ajutorul doctorului Nelson şi a
managerului de resurse umane Bernie Shrosbree.
„Bernie şi cu mine am dezvoltat o modalitate de a
ataşa un volan şi pedale aparatului, pentru a testa şi
decortica reacţiile pilotului, pe intervalul de trei ze-
cimi de secundă”, explică David W. Nelson, care pe
lângă doctoratul în sănătate publică obţinut la Uni-
versity College din Londra are diverse specializări
academice în fizică şi electronică. „Alte aplicaţii pe
care le-am utilizat pentru Formula 1 au constat în
extenuarea piloţilor în sala de forţă, apoi trecerea
lor imediată la un test Batak. Acolo unde fie i-am
supus la o artimetică simplă (n.r. – un exerciţiu în
care fiecare led luminos este numerotat, iar pilo-
ţii trebuie să facă calcule artimetice, în funcţie de
led-urile care se aprind), fie i-am pus să piloteze la
aplicaţia deja menţionată mai sus. Totul – pentru a
le dezvolta concentrare în condiţii de oboseală ex-
tremă şi stres”, povesteşte inventatorul Batak, care
astăzi este implicat, din postura de consultant teh-
nic, în dezvoltarea aplicaţiilor ce vor popula parcul
tematic F1 din Dubai.
„Nu uitaţi, vă rog, că multe
dintre rezultatele înregistrate de
utilizatorii Batak nu sunt făcute
publice, din motive evidente”
Cea mai populară manieră de antrenament pe Ba-
tak Pro rămâne însă testul minutului. În 60 de se-
cunde, un debutant poate atinge 60-70 de led-uri
care se aprind succesiv. Jenson Button a reuşit, în
2002, să ridice ştacheta la 114, pentru ca Heikki Ko-
valainen, cinci ani mai târziu, să ridice ştacheta la
121. La capitolul scoruri neoficiale, brazilianul Lucas
di Grassi are în palmares un scor de 128, în timp ce
argentinianul Jose Maria Lopez ar fi înregistrat 138
în vremea în care evolua ca pilot în programul Re-
nault de dezvoltare a tinerelor talente. „Nu uitaţi,
vă rog, că multe dintre rezultatele înregistrate de
utilizatorii Batak nu sunt făcute publice, din motive
evidente”, ţine să precizeze doctorul Nelson, cel
care confirmă şi singurul record oficial existent:
„Barry Horne, fost campion de Porsche Carrera Cup
britanică, astăzi consultant al programului de pilo-
taj Porsche, a realizat recent un scor uluitor: 121 de
lovituri în 60 de secunde! Barry a reuşit scorul aces-
ta formidabil în Laboratorul de evaluare a Perfor-
manţei Umane, din cadrul centrului de pilotaj Por-
sche de la Silverstone”.

12. COVER STORY
Goana după absolutRedusă la statutul sec de atribut al veacului trecut, viteza şi-ar putea pierde
adevărata sa natură - cea de germen al atletismului, de călăuză a sportului
spre profesionism şi, nu în ultimul rând, de partener al cunoaşterii umane.
alexandru cocu
Mai 1903, cursa PARIS - MADRID. 275 de participanţi
dintre care 216 maşini şi 59 de motociclete. Pilotul
Marcel Renault, cofondator al companiei cu acelaşi
nume, a murit în urma unuia dintre accidentele
produse în timpul cursei.

13. A
cţiunile noastre cotidiene
- atâta timp cât cuprind mişcare -
presupun deplasare dintr-un loc în
altul şi sunt legate de viteză. Nimic
mai firesc, în asemenea condiţii, decât a
evalua viteza în termenii experienţei uma-
ne, fie ea de ordin practic, ori, mai subtil,
psihologic.
Pentru început însă, evidenţa stă în carac-
terul practic al vitezei. Căci, până la urmă,
velocitatea se leagă de cea dintâi formă de
locomoţie din istoria omenirii: mersul pe
jos. Cu şase milioane de ani în urmă, omul
găsise calea de deplasare clasică, iar pasul
susţinut şi ai săi 4-5 km/h aveau să rămâ-
nă– multă vreme de atunci încoace – mo-
dalitatea cea mai simplă de cunoaştere a
spaţiului.
Mersul, alergarea, aruncările şi saltul au
reprezentat germenii atletismului. Un
concept ale cărui origini se găsesc nu în
antichitatea elină, aşa cum am fi tentaţi să
credem, ci în picturile rupestre ale paleoli-
ticului inferior (anul 60.000 înainte de Hris-
tos). De la vechii greci, atletismul nu-şi trage
decât numele. “Athlos” semnifică “luptă” în
greaca veche. Altfel spus, arta de a depăşi
performanţa adversarilor în viteză sau în
rezistenţă, în distanţă sau în înălţime.
La aproape trei milenii de la startul agone-
lor, primele concursuri sportive ale Greciei
antice, idealurile vechilor elini, dar şi limi-
tele umane, au rămas - în esenţa lor – ace-
leaşi.
Nici un om n-a reuşit încă să doboare, în
alergare, bariera teoretică a celor 50 km/h.
Şi asta, cu toate că bietul olimpism devenit
oglindă a supremaţiei politice spre finalul
războiului rece, a trecut cu vedere sufi-
ciente metehne supravegheate medical.
Michael Johnson sau, recent, Usain Bolt,
au înregistrat viteze de top de 44 km/h,
însă părerile specialiştilor sunt tranşante.
“Suntem foarte aproape de limita maximă
a fiinţei umane”, susţinea, spre exemplu,
Peter Weyand, profesor asistent la Rice Uni-
versity, în Statele Unite, autor al unui studiu
comparativ publicat în 2000, în “Journal of
Applied Physiology”. Weyand şi-a propus
să descopere unde se face diferenţa, în ma-
terie de viteză pură, între om şi animal. “Un
câine, un struţ sau un jaguar ne pot mătura
fără probleme. Iar echipamentul pe care-l
utilizează pentru alergare, oasele lor, muş-
chii şi tendoanele, nu sunt esenţialmente
diferite de ale noastre”.
Două surprize a relevat studiul doctorului
american. Prima: nu contează câte picioa-
re ai, aşa încât creaturile cu patru mădula-
re nu sunt implicit mai rapide. A doua: toţi
oamenii îşi mişcă picioarele cam în acelaşi
ritm maxim. “Cea mai lentă femeie din
grupul studiat îşi repoziţiona picioarele,
pe timpul alergării, în cam acelaşi timp
ca şi Donovan Bailey. Şi asta, chiar dacă
sprinta într-un timp de două ori mai lent
decât el”, explica Weyand. Altfel spus, în
principal, tehnica în regim de viteză îi
oferea fostului recordman avantajul în
faţa unui atlet amator. Nu de alta, dar în
comparaţia om-animal, nu contează cât
de rapid se mişcă membrele inferioare
ale subiectului, ci forţa la sol dezvolta-
tă de acestea. Iar aici, cheia de răspuns
constă, la prima vedere, în masa muscu-
lară a „bestiei”. Un animal iute reuşeşte
să exercite, pe membre, o forţă de două
ori şi jumătate mai mare decât greutatea
corpului. Dacă însă ţinem cont de faptul
că sprinterii olimpici dezvoltă deja o forţă
de 4 ori mai mare decât masa corporală,
înţelegem că ne aflăm astăzi destul de
aproape de limita umană în materie de
performanţă fizică absolută.
Poate mai important e că explicaţia com-
paraţiei deplasate între om şi animal nu
constă tocmai în masa musculară, ci în
micile celule care o compun. Prin inter-
mediul mitocondriilor, ele topesc zaharu-
rile şi le transformă în energie. Iar cât de
repede şi cât de puternic poate reacţiona
un muşchi la stimulii nervoşi depinde,
în mare parte, de concentrarea celula-
ră a acestor minuscule generatoare de
energie. În cazul unei păsări colibri, spre
exemplu, mitocondriile celulare ating, pe
centimetru pătrat de masă musculară, o
concentraţie de zece ori mai mare decât
în cazul omului. Suficient pentru a înţe-
lege limitarea genetică a oricărei fiinţe
umane.
Cumultînainteînsădea-şivalidapropriile
limite, omul şi le-a intuit. Aşa încât n-a ezi-
tat între viteza sa şi cea a animalelor. Ca-
lul a fost domesticit în jurul anului 4.500
înainte de Hristos şi utilizat iniţial ca sursă
de hrană. Abia un mileniu şi jumătate mai
târziu, calul domestic şi-a găsit o nouă în-
trebuinţare: cea a animalului de tracţiune
şi, ulterior, cea a „curierului-expres”. Nu-i
defel o glumă, căci serviciile Pony Expre-
ss, la 1860, garantau o viteză medie de 16
km/h şi, de altfel, până în preajma celei
de-a doua Revoluţii industriale, armăsarul
rămasese singurul mesager rapid şi fiabil,
capabil să asigure corespondenţa capete-
lor încoronate şi, prin aceasta, să tranşeze
soarta unor naţiuni.
De aproape cinci milenii a avut nevoie
omul pentru a inventa un mijloc de trans-
port mai straşnic decât calul domestic.
Şi abia în a doua jumătate a secolului
XIX, calea ferată, văzută la început ca o
modalitate simplă de a transporta căr-
bunii din minele Angliei Meridionale şi
Masivului Central francez spre oţelăriile
centrelor urbane, a devenit o alternativă
de transport public. O opţiune necesară,
căci forţa musculară, fie ea umană ori ani-
mală, impunea viteze mici de deplasare.
“Călătorul, aflat în contact direct cu lumea
minerală, vegetală sau animală era pe de-
plin conştient de realitatea întinderii spa-
ţiale, din ale cărei elemente făcea şi el par-
te. Atenţia pe care i-o acorda drumului îl
integra în primul plan al propriului câmp
vizual”, notează Jean-Christophe Gay,
profesor de geografie la Universitatea din
Nisa, în studiul său publicat în 1993: “Vi-
teză şi perspectivă. Noul raport al omului
faţă de întinderea spaţială”.
“Când erai aşezat în bătrânul poştalion,
n-aveai nevoie de nici o probă exterioară
sinelui pentru a constata viteza. Auzeam
viteza, o vedeam, o simţeam la nivelul
nostru de stimulare senzorială; această
viteză nu era produsul forţelor oarbe şi
insensibile atât de inadaptate nouă, ci să-
lăşluia în ochii aprinşi ai nobilului animal,
în nările sale dilatate, în jocul muşchilor
săi, în sunetul potcoavelor sale”, scria bri-
tanicul Thomas de Quincey, la 1849, în al
său eseu “The English-Mail Coach”. Doar
30 km/h erau vitezele maxime dezvolta-
te în perioada de debut a locomotivei cu
aburi, însă tehnologia a fost rapid rafina-
tă, deceniu după deceniu, astfel încât, la
1900, recordul de viteză pe calea ferată
depăşise 160 km/h. O dată cu creşterea
vitezei de deplasare, omul a trebuit să se
adapteze. Primul plan a dispărut, privirea
s-a îndreptat spre planul îndepărtat, iar
călătoria a devenit panoramică. O privi-
re, dacă doriţi, identică perspectivei re-
comandate astăzi oricărui ucenic într-ale
şoferiei.
Automobilul se născuse şi el la acea dată,
Cea mai mare viteză înregistrată vreodată pe pâr-
tiile de bob/sanie a fost de 201 km/h, recordul ne-
fiind însă omologat de Federaţia Internaţională de
Bob. Anul trecut, echipajul de 4 al Letoniei a atins la
St.Moritz 146,7 km/h, record pentru Cupa Mondială.
Ţinând cont de materialele tot mai performante care
intră în componenţa unui bob sau a unei sănii, o vi-
tezăde130km/hpeporţiunilerapidealepârtiilorde
top a devenit obişnuită, în timp ce 100 km/h prind
până şi juniorii implicaţi în aceste discipline ale vite-
zei pe gheaţă.
Cel mai rapid serviciu din volei îi aparţine unui bul-
gar, Matei Kaziski, care a trimis o “torpilă” având
137 km/h în terenul echipei Rusiei, într-un un meci
jucat la Olimpiada de la Beijing. În schimb, rusul Igor
Kolodinski este omul cu cel mai puternic serviciu din
voleiul pe plajă. În timpul unui meci de la Campiona-
tul Mondial de la Gstaad, în 2007, el a trimis mingea
în terenul advers cu 106 km/h. Deloc surprinzător,
adversarii nici n-au avut timp să reacţioneze... Pre-
cedentulrecordîiaparţineacanadianuluiConradLei-
nemann, 101,6 km/h într-o partidă jucată în 2007.
Cea mai mare viteză cu care un fluturaş de badmin-
ton a fost lovit vreodată într-un meci oficial este 332
km/h. Incredibilul smash a fost reuşit de chinezul Fu
Haifeng pe 3 iunie 2005 la Cupa Sudirman, într-un
meci de dublu. În proba de simplu, recordul la un
smash l-a stabilit indonezianul Taufik Hidayat, 305
km/h.
Tenisul de masă este sportul care necesită cei mai
rapizitimpidereacţiedinparteajucătorilor.Surprin-
zător poate, viteza de deplasare a mingii nu este su-
ficient de mare pentru a plasa sportul cu mingea de
celuloid între primele cinci din lume la acest capitol.
Topul este dominat de badminton, Jai Alai (un sport
medieval provenit din zona Ţării Bascilor), golf, tenis
şi squash. În aceste discipline, viteza de deplasare
a obiectului de joc variază între 240 şi 330 km/h, în
timpcelapingpongmingeaprinderareoripeste110
km/h.
Cea mai rapidă minge de baseball care a zburat
vreodată într-un meci oficial a depăşit 161 km/h şi
a plecat din bâta lui Nolan Ryan (California Angels),
într-un joc disputat la 20 august 1974 contra celor de
laChicagoWhiteSox.Neoficial,secredecăs-auatins
vitezeşimaimari,darlovituraluiRyanrezistăîncăîn
Guinness Book of World Records.
FEBRUARIE - MARTIE 2009 25
Recorduri
de viteză

14. însă bizarele coşmelii autopropulsate tre-
buiau să mai aştepte vreo două decenii,
pentru a dispune de drumuri capabile să
le transforme în veritabile bunuri de utili-
tate publică. Rutele impracticabile nu i-au
împiedicat însă pe privilegiaţii volanului să
se dedea la primele competiţii auto. Între-
cerile erau organizate pe drumuri publice,
între oraşe. Franţa a dat tonul. În iunie 1895,
prima cursă adevărată a avut loc pe traseul
Paris – Bordeaux – Paris. 1178 de kilometri
parcurşifărăpauză,prinpraf,noroaieşidru-
muri de ţară, în 48 de ore şi 48 de minute,
de învingătorul Emile Levassor. La volanul
propriului Panhard-et-Levassor, inginerul
din Hexagon se impusese cu o medie orară
de 24 de kilometri.
Motorsportul şi-a câştigat repede locul
în peisajul disciplinelor olimpice. A fost
imediat adoptat, ca sport demonstrativ, la
Olimpiada de la Paris (1900), înainte ca fa-
buloasa cursă Paris-Madrid (1903) să zădăr-
nicească viitorul olimpic al disciplinei. Opt
morţi, o puzderie de accidente şi zeci de
răniţi a fost bilanţul care a determinat au-
torităţile franceze să interzică orice cursăi
inter-oraşe. Din acel moment, sporturile
cu motor aveau să se îndrepte spre circuite
special destinate ori – până astăzi în cazul
raliurilor şi a competiţiilor tip Tourist Trophy
– pe drumuri închise circulaţiei publice.
Ca expresie contemporană a vitezei şi teh-
nologiei, motorsportul şi-a arătat atunci li-
mitele. VITEZA UCIDE! Şi înainte de a o face
pe circuite, a făcut-o pe drumuri publice.
Mai întâi în cursele acelor vremuri de pio-
nierat, şi abia apoi, în anii 1910-1920, în con-
text urban. Acolo unde nu existau limite
de viteză, reguli de circulaţie, iar străzile nu
erau prevăzute cu trotuar. Nici n-ar fi fost
nevoie, întrucât până la apariţia automobi-
lului, doar pietonii, trăsurile şi tramvaiele cu
cai populau universul citadin în permanen-
tă mişcare. Trotuarele - trasate iniţial cu dăr-
nicie, apoi reduse la stadiul de anexe longi-
tudinale ale clădirilor ce flancau uliţele - au
fost special concepute pentru a delimita
spaţiul pietonal de cel rezervat bolizilor
fără de hamuri. Privit cu simpatie la înce-
puturi, ca mijloc independent, de aventură
şi descoperire la o scară mai umană decât
calea ferată, automobilul şi-a creat – într-
un interval de timp relativ scurt – prieteni
şi duşmani deopotrivă. Primii i-au însoţit pe
eroi pe circuite. Ceilalţi au pus în discuţie,
pe măsura derulării goanei după recorduri,
latura umană a întregii curse tehnologice.
Şi pe bună dreptate. în ce măsură ţine vite-
za de natura umană? Altfel spus, este viteza
un dat natural?
Definind natura drept „un principiu şi o
cauză de mişcare şi repaos pentru fiinţă”,
Aristotel tranşează scurt chestiunea de mai
sus. Pentru că fizica, după el, este „ştiinţa
corpurilor în mişcare”, viteza este o realitate
fizică, legată de mişcarea corpurilor. Văzută
deopotrivă ca o caracteristică şi o măsură,
“Călătorul, aflat în contact
direct cu lumea minerală,
vegetală sau animală era pe
deplin conştient de realitatea
întinderii spaţiale, din ale
cărei elemente făcea şi el
parte. Atenţia pe care i-o
acorda drumului îl integra în
primul plan al
propriului câmp vizual”
Jean-Christophe Gay, profesor
de geografie la Universitatea
din Nisa
“Când erai aşezat în bătrânul
poştalion, n-aveai nevoie de
nici o probă exterioară sinelui
pentru a constata viteza.
Auzeam viteza, o vedeam, o
simţeam la nivelul nostru de
stimulare senzorială; această
viteză nu era produsul forţelor
oarbe şi insensibile atât de
inadaptate nouă, ci sălăşluia
în ochii aprinşi ai nobilului
animal, în nările sale dilatate,
în jocul muşchilor săi,
în sunetul potcoavelor sale”
Thomas de Quincey
26 FEBRUARIE - MARTIE 2009 FEBRUARIE - MARTIE 2009 27

15. Internaţionale de Tenis de Masă au mărit
cu doi milimetri diametrul mingii de com-
petiţie (de la 38 la 40 mm) pentru a scădea
viteza de joc. Nu de alta, dar disciplina de-
venise nu atât greu de practicat, cât dificil
de urmărit de telespectatori. Semn că o
nouă dimensiune a conceptului intrase în
calcul: latura calitativă, chiar dacă limita
cantitativă a vitezei nu fusese atinsă în ca-
zul tenisului de masă.
Caracterul esenţial al vitezei nu implică
neapărat un dat spaţial, ci ideea de inten-
sitate şi frecvenţă a mişcării. Ce imagine
mai sugestivă decât cea a canotorului
care, fără a dispune de vreo referinţă
spaţială, trebuie să adopte un tempo, să
mărească strocul şi să-l menţină până
la finalul cursei? Viteza corespunde aici
unei maniere ciclice de a delimita timpul.
Ciclismul ori marşul reprezintă alte două
exemple ce se subsumează acestei carac-
teristici proprii velocităţii. Mai mult, ele ne
permit să cuprindem diferenţa între miş-
care şi sport. Căci între banala plimbare
cu bicicleta prin Herăstrău şi o încercare
precum căţărarea pe Col du Galibier, doar
intensitatea mişcării diferă. Iar o dată cu
tempo-ul diferit, concentrarea mişcării
implică o concentrare la nivel muscular.
Aici viteza îşi găseşte întreaga ei utilitate,
ca manieră de a raţionaliza mişcarea, prin
raportarea la o măsură de timp şi spaţiu.
Cu alte cuvinte, viteza înseamnă efica-
citate. Alăturată sportului şi declinată în
diverse forme, viteza a marcat trecerea
spre profesionalismul dur al marilor dis-
cipline sportive. Căci, veţi conveni, prima
diferenţă remarcată de ochiul neantrenat
la vederea unor imagini de arhivă este cea
legată de ritm şi intensitate. Viteza de joc,
de execuţie sau de deplasare a actorilor
acelor vremuri.
Greu de spus către ce va evolua această
perpetuă ameliorare a vitezei şi viteze-
lor în sport. Cert este că, în forma sa cea
mai pură, căutarea vitezei absolute a luat
recent forma unui nou proiect. Botezat
după numele unei rachete sol-aer, Bloo-
dhound SSC (SuperSonic Car) reprezin-
tă arma cu care, în 2011, britanicul Andy
viteza se referă la o cantitate de mişcare
efectuată într-un interval de timp definit.
Dar această expresie cantitativă a vite-
zei nu ajunge pentru a-i exprima esenţa.
Henri-Louis Bergson remarca faptul că
măsura unei mişcări este acelaşi lucru cu
a asimila mişcarea propriei sale traiectorii,
deci spaţiului. Altfel spus, premisa consta
în viteza văzută ca reducere a traiecto-
riei. Iar aici, cel mai bun exemplu îl ofe-
ră, din nou, sportul. În tenisul perioadei
romantice, serviciul reprezenta o ofertă
făcută adversarului. Jucătorul îi făcea un
serviciu - în sensul propriu al termenului
– celui aflat de partea cealaltă a fileului.
Ajunge să ne reamintim tehnica de servi-
ciu a acelor vremuri: mingea descria o fază
ascendentă şi abia apoi una descendentă,
practic o invitaţie la joc făcută adversaru-
lui. Încet-încet însă, traiectoria s-a redus, iar
astăzi serviciul cvasi-rectiliniu – din care a
rămas doar ideea de traiectorie descenden-
tă- şi-a pierdut cu totul semnificaţia iniţială.
Viteza de circulaţie a mingii s-a regăsit însă
ameliorată. Acelaşi obiectiv şi în cazul spor-
tului-rege, în care – bunăoară- incidenţa
centrărilor „plouate”, în cazul jocurilor de
Champions League, a scăzut, în ultimii 15
ani, în favoarea centrărilor în forţă din situ-
aţii de joc similare.
Reducerea traiectoriei ca expresie a căută-
rii absolute a plusului de viteză a atins însă
cote extreme în cazul unei discipline pe cât
de paşnice, pe atât de dificil de urmărit. La
finele deceniului trecut, oficialii Federaţiei
La finele deceniului
trecut, oficialii Federaţiei
Internaţionale deTenis
de Masă au mărit cu doi
milimetri diametrul mingii
de competiţie (de la 38 la 40
mm) pentru a scădea viteza de
joc. Nu de alta, dar disciplina
devenise nu atât greu de
practicat, cât dificil de urmărit
de telespectatori.
„M-am întâlnit nu de puţine
ori cu tineri ingineri care mi-
au spus că recordul mondial
pe care l-am doborât în 1997
i-a inspirat în alegerea unei
cariere ştiinţifice. Bloodhound
SSC va fi mult mai rapid şi,
sperăm noi, va trezi interesul
fiecărui puşti cu privire la
ştiinţă şi tehnologie”
Andy Green
FEBRUARIE - MARTIE 2009 29
Ceamairapidăpartidădeşahdinistoriamodernăs-a
încheiatdupănumaitreimutări,în1984,launturneu
jucat la Bela Crkva. Învingător a fost M.Kovacevic, cu
piesele negre, care i-a dat mat lui Z.Dordjevic. În
schimb, cea mai lungă partidă într-un turneu FIDE a
durat20deoreşi15minuteşis-adisputatlaBelgrad
între Nikolic şi Arsovic, în 1989. Confruntarea s-a în-
cheiat remiză la mutarea a 269-a.
Printradiţie,jucătoriidegolfauladispoziţiesuficient
de mult timp pentru executarea loviturilor. Astfel, o
rundă de 18 cupe poate dura şi câte cinci-şase ore.
Golful viteză combină alergarea cu tehnica swing-
ului şi precizia putting-ului.
Acelaşi traseu, în lungime de aproximativ 7 000 m,
este parcurs în mai puţin de o oră, scorul final fiind
ponderat cu numărul loviturilor executate. Recordul
a fost stabilit de jucătorul profesionist Christopher
Smith, în Clasicul Chicago Speedgolf. Pe 15 octom-
brie 2005, acesta a realizat un 65 care, însumat cu
timpulde44deminuteşi6secunde,aduslauntotal
de doar 109:06.
LZR Racer este produsul Speedo care a făcut senzaţie
în 2008. Fabricat în Portugalia, la Paços de Ferreira,
din poliuretan şi neopren, este considerat cel mai
rapid costum de înot din lume.
De fapt, vedeta concursului olimpic de înot de la Bei-
jing a fost LZR Racer. 94% din cursele desfăşurate în
Cubul de Apă au fost câştigate de purtători ai costu-
mului-minune. 23 din cele 25 de recorduri mondiale
realizateînbazinulolimpicaufoststabilite(desigur!)
de norocoşii care au avut contract cu firma engleză.
Dintre aceştia, Michael Phelps a rămas în istorie ca
singurul sportiv câştigător a opt medalii de aur la o
singură ediţie a Jocurilor Olimpice. Statisticile sunt
cutremurătoare:dinmartiepânăîndecembrie2008,
înotătorii cu LZR Racer au stabilit 74 de noi recorduri
mondiale!
Pe 8 octombrie 2008, Alexandre Caizergues a stabi-
lit un nou record mondial la kitesurfing. Francezul a
străbătut distanţa de 501 m, dus de velă cu viteza
medie de 50,57 noduri (93,65 km/h), pe apele din
apropierea localităţii namibiene Luderitz. Contro-
versa a izbucnit imediat, deoarece viteza constituie
un record absolut pentru toate sporturile ce impli-
că ambarcaţiuni propulsate cu velă. Este aşteptată
hotărârea Federaţiei Internaţionale de Navigaţie, în
privinţa omologării recordului.
Recorduri
de viteză

16. Botezat după numele unei rachete sol-aer, BLOODHOUND SSC
(SuperSonic Car) reprezintă arma cu care, în 2011, britanicul
Andy Green va încerca să depăşească, la sol, bariera celor 1.000
de mile pe oră (1.610 km/h), ceea ce ar spulbera precedentul
recordde1.228km/h,stabilittotdeel,lacomenzilevehiculului
Thrust SSC
bloodhound ssc

17. Green va încerca să depăşească, la sol,
bariera celor 1.000 de mile pe oră (1.610
km/h), ceea ce ar spulbera preceden-
tul record de 1.228 km/h, stabilit tot de
el, la comenzile vehiculului Thrust SSC.
Studiile iniţiale au mizat pe caracterul
impresionant al acestei provocări lansa-
te în aprilie 2007, de aceeaşi echipă din
Albion condusă de Richard Noble. Spre
exemplu, Bloodhound SSC are o formă
total diferită de predecesorii săi la recor-
dul absolut de viteză terestră. Cu o lungi-
me de 12,8 metri şi o înălţime maximă de
2,8 metri, maşinăria va fi propulsată de
un motor luat de pe un avion de vână-
toare Eurofighter-Typhoon din dotarea
Forţelor Aeriene Britanice. Cu rezervorul
încărcat la capacitatea maximă de 500
de litri, bolidul va cântări 6,4 tone şi –
atenţie! - se va deplasa cu o viteză mai
mare decât cea a unui glonţ ieşit de pe
ţeava unui pistol! Pentru a rezista forţe-
lor de frecare, roţile cu diametrul de 35,8
inch (900 mm) vor trebui să fie fabricate
dintr-un aliaj de titan rezistent la tempe-
raturi ridicate. Astfel echipat, vehiculul
va accelera în numai 40 de secunde de la
0 la 1.690 km/h! Viteză la care presiunea
aerului exercitată asupra caroseriei din
fibră de carbon şi titan va fi de 12 tone pe
metru pătrat!
Dificil de estimat utilitatea unei aseme-
nea afaceri private, susţinute de peste 30
de sponsori din Albion. „M-am întâlnit
nu de puţine ori cu tineri ingineri care
mi-au spus că recordul mondial pe care
l-am doborât în 1997 i-a inspirat în alege-
rea unei cariere ştiinţifice. Bloodhound
SSC va fi mult mai rapid şi, sperăm noi, va
trezi interesul fiecărui puşti cu privire la
ştiinţă şi tehnologie”, explica, în toamna
anului trecut, Andy Green. Este argu-
mentul solid al vitezei utilizate pentru a
determina generaţiile viitoare să aleagă
disciplinele reale. Căci într-o lume alcătu-
ită astăzi dintr-o masă crescândă de utili-
zatori pasivi ai noilor tehnologii şi o mi-
noritate tot mai subţire de creatori,
teoreticieni şi inventatori, nevoia de a
asigura schimbul de competenţă între
generaţii este unul acut. O paradigmă
căreia i se subsumează trist şi accepţiu-
nea contemporană a sportului. Un spec-
tacol consumat în faţa televizorului, însă
practicat – chiar şi la nivel amator – de o
minoritate împuţinată continuu de rit-
mul cronofag al existenţei.
DACĂ VREI SĂ TE BUCURI DE LIBERTATEA
ALEGERII, URMĂREŞTE TURNEELE WTA ŞI ATP
PE EUROSPORT PLAYER ŞI POŢI ALEGE
MECIUL DORIT DINTRE CELE CARE SE
DESFĂŞOARĂ ŞI SUNT TRANSMISE SIMULTAN.
Prin Eurosport Player poţi urmări Eurosport, Eurosport 2 şi
Eurosport News. Tot ce îţi trebuie este un cont personal şi o
conexiune internet. Pentru mai multe informaţii vizitează
www.eurosport.yahoo.com şi selectează “Eurosport Player”.
Eurosport Player; Eurosport Live pe calculatorul tău.

18. FEBRUARIE - MARTIE 2009 35
F
ort Rouge din Winnipeg nu iese
cu nimic în evidenţă din marea de
cluburi canadiene. Primul lucru care
îţi atrage atenţia atunci când intri
în sală este faptul că porţiunea de gheaţă
care găzduieşte cele şase zone de joc este
mai bine luminată decât era în urmă cu
un an. Este rezultatul instalării unui nou
set de reflectoare T5, parte a unei ample
renovări suferite de întreg patinoarul.
Dacă pe vizitatorul neavizat lucrul acesta
are darul de a-l surprinde, pentru gazde
totul a venit în mod natural.
Comitetul Executiv a adoptat politica
transparenţei absolute. Postere afişate
la loc vizibil atrag atenţia membrilor clu-
bului. “Unde merg banii din cotizaţiile
dumneavoastră şi celelalte fonduri?” este
unul din titlurile care surprind esenţa
schimbării de atitudine. “Trebuie să păs-
trezi deschise canalele de comunicaţie
cu membrii clubului, pentru ca aceştia
să înţeleagă de ce au fost mărite cotiza-
ţiile şi de ce efectuăm aceste campanii
de strângere de fonduri”, explică pre-
şedintele Ernie Wilson, fost profesor de
educaţie fizică, membru în Comitetul de
conducere din sezonul 2001-02. „Foarte
important”, spune domnul Wilson, „este
ca lumea să vadă direcţiile în care se în-
dreaptă finanţele clubului. Planurile în de-
taliu ale programului pe următorii zece ani
sunt afişate în aceleaşi locuri.”
Noile îmbunătăţiri realizate în vara lui 2006
au costat aproximativ 50 000 de dolari, con-
form spuselor managerului clubului, Jeff
Hodge. Suma a fost strânsă atât din coti-
zaţii, cât şi din veniturile generate de cafe-
neaua şi restaurantul adiacente. Au existat
şi câteva sponsorizări - o bursă provincială
şi bani atraşi din Programul de economisire
a energiei electrice Hydro PowerSmart din
Manitoba. “Luminozitatea a crescut de pa-
tru ori, în condiţiile în care costul facturii la
energia electrică a scăzut”, explică Hodge.
Totul face parte dintr-un program pe care
preşedintele clubului, Ernie Wilson, l-a
gândit pe durata a zece ani. Începând din
2003, canadienii de la Fort Rouge au in-
vestit 300.000 de dolari, prima cheltuială
importantă constituind-o achitarea unui
credit ipotecar în valoare de 90 000, bani
necesari pentru înlocuirea acoperişului,
operaţiune efectuată cu câţiva ani înainte.
În buget sunt estimate investiţii în valoare
de alte 400 000 de dolari, în următorii pa-
tru ani. “Încercăm să generăm profit prin
fiecare iniţiativă, iar banii astfel obţinuţi
să-i îndreptăm către următorul proiect. Am
constituit deja şi un fond de urgenţă, în ca-
zul în care vor apărea situaţii neprevăzute”,
spune conducătorul organizaţiei.
Ca orice bun reprezentant al investitorilor, a
renunţat la administrarea de zi cu zi a aface-
rii şi a angajat un manager, pe Jeff Hodge.
Obiectivul stabilit îl reprezintă maximiza-
rea profitului, un cuvânt căruia mulţi din-
tre membrii clubului îi acordă o conotaţie
peiorativă. Hodge a creat plusvaloare prin
concentrarea asupra anumitor activităţi,
prin reducerea cheltuielilor şi prin stabilirea
bazată pe criterii economice a preţurilor la
produsele proprii. Aceasta deoarece veni-
turile sunt în principal bazate pe sumele
strânse din cotizaţii, din activitatea cafe-
nelei şi sălii de recreaţie, ambele aflate în
incinta şi în proprietatea clubului, şi din di-
verse sponsorizări. “Toţi banii sunt pompaţi
înapoi la club, pentru ca baza sportivă să fie
mai primitoare, pentru membrii acestuia”,
spuneHodge.OdatăcuvenirealuiHodgela
conducerea administrativă a clubului, a fost
modificată şi politica de marketing. Aceasta
a devenit mult mai agresivă. Au fost orga-
nizate mai multe evenimente caritabile şi
miniturnee la care participă echipe compu-
se din angajaţi ai firmelor locale. Taxele de
organizare şi sumele rezultate în urma con-
sumului astfel mărit de la bar şi din cafenea
vin ca un excelent bonus în bilanţ.
Sponsorizările au un rol foarte important,
din două motive. Se constituie în fonduri
necesare dezvoltării clubului şi în acelaşi
timp este redus efortul financiar al mem-
brilor cotizanţi. Un alt de element care a
contribuit la creşterea gradului de interes
al localnicilor pentru acest joc a fost adu-
cerea unui profesionist de clasă mondială,
Eric Montford, în funcţia de şef al echipei
care pregăteşte gheaţa. Decizia a adus deja
roadele dorite, deoarece membri clubului
s-au declarat satisfăcuţi de noua calitate a
suprafeţei de joc.
S-a investit şi în amenajarea unei noi insta-
laţii de produs gheaţă, venită în completa-
rea celei vechi. În plan există aducerea unei
curling
dosar de afaceri
Management sportiv
alexandru gheorghiaş
Aproape trei sferturi de milion de canadieni (circa 3% din
populaţie) sunt legitimaţi cu acte în regulă la cele peste 1.600 de
cluburidecurlingdinŢaraFrunzeideArţar.Pentruarămâneviabile,
multe dintre aceste grupări au fost nevoite să caute metode noi şi
ingenioase de finanţare.

19. FEBRUARIE - MARTIE 2009 37
aparaturi pentru dezumidificare, pentru ca
apoi eforturile să se concentreze asupra
renovării barului, a bucătăriei, a remoche-
tării întregii suprafeţe a clădirii, a înlocuirii
scaunelor, a meselor şi a aducerii unor echi-
pamente performante de preparat cafea.
În acelaşi timp, va fi reconstituit fondul de
rezervă, de 50.000 de dolari, în condiţiile în
care cu un an înainte s-a apelat la această
sumă, după ce subsolul avusese de suferit,
urmare a unei inundaţii.
“În trecut, multe dintre cluburile de curling,
inclusiv acesta, se considerau a fi departe
de o afacere, în adevăratul sens al cuvântu-
lui - conchide Hodge. De fapt, este vorba de
o afacere. Trebuie să ai un plan de afaceri şi
trebuie să tratezi clubul de curling asemeni
oricărei alte afaceri. Dacă vei proceda ast-
fel, ai posibilitatea de a reinvesti profitul în
club, în interesul membrilor acestuia.”
Exemplul micului club din Manito-
ba trebuie luat în considerare de
majoritatea organizaţiilor similare.
A fost cazul unei alte grupări canadiene,
aceea din Moncton, New Brunswick. Dacă
la începutul deceniului, Curling Beausejour
se îndrepta cu paşi siguri către faliment, în
prezent organizaţia a trecut pe profit. Au
fost efectuate mai multe schimbări, inclu-
siv una de mentalitate. S-a renunţat la cu-
vântul “club” din titulatură, deoarece s-a
considerat că acesta dă o co-
notaţie negativă, în sensul de
“restrâns şi elitist” şi îi respin-
ge încă din start pe amatorii
care ar dori să se înscrie.
Ce schimbări au fost efectua-
te pentru redresarea bugetu-
lui? A fost modificat sistemul
de cotizaţii, a fost modificat
programul de funcţionare, a
fost schimbată gheaţa, a fost
adus un nou sistem de încăl-
zire şi au fost schimbate pie-
trele. Rezultatul? În decurs de
cinci ani, clubul a devenit pro-
fitabil, iar numărul de membri
a crescut de la 160 la 425.
“Eram cu spatele la zid şi ne
plângeam de milă, unul ce-
iluilalt, lamentându-ne de
ce nu merg lucrurile şi cum
de toate ni se întâmplă doar
nouă - îşi aminteşte Ellery Ro-
bichaud, managerul clubului.
Apoi am început să gândim
cum să atragem noi membri.
Am privit la exemplul altor
cluburi, nu neapărat de cur-
ling, şi ne-am revizuit modul
de funcţionare.”
În 2000, clubul stătea atât de
prost cu finanţele, încât întâr-
zierile la plata facturii electri-
ce au dus nu de puţine ori la
întreruperea alimentării cu
energie. Între 2000 şi 2002,
clubul s-a luptat pentru a ră-
mâne pe linia de plutire, iar
arena Beausejour a fost ame-
ninţată în mai multe rânduri
cu închiderea, de posesorul
poliţei ipotecare.
Era momentul schimbării. Robichaud îşi
aminteşte că una din ideile care a dus la
refacerea bugetului a fost organizarea
de cursuri pentru începători. Aşa au venit
aproape 100 de noi membri. O altă idee sal-
vatoare a fost constituită de serile “Pizza in
the House”, unde participanţii non-membri
aveau drept de joc, pentru doar şase dolari.
Mulţi dintre ei au revenit, plătind taxa de
membru.
Schimbarea sistemului de cotizaţii a avut
un impact puternic asupra bugetelor. Ante-
rior, curlerilor li se solicita să achite cotizaţia
anuală, între 360 şi 480 de dolari, într-o sin-
gură tranşă. Acum, aceştia pot plăti în rate
lunare, de 30 până la 40 de dolari, efortul
financiar fiind mult redus.
Au fost achiziţonate pietre noi, mai bune
calitativ. Au fost refăcute cele cinci zone de
joc. A fost renovată întreaga clădire şi a fost
instalat un nou sistem de încălzire, conco-
mitent cu perfecţionarea fabricii de gheaţă,
pentru ca aceasta să producă şi vara. Drept
rezultat, sezonul a fost extins din august
până în mai.
O altă schimbare a politicii clubului a avut
loc atunci când conducerea a decis să orga-
nizeze evenimente, altele decât cele legate
“În trecut, multe dintre
cluburile de curling, inclusiv
acesta, se considerau a fi
departe de o afacere, în
adevăratul sens al cuvântului.
De fapt, este vorba de o
afacere.Trebuie să ai un plan
de afaceri şi trebuie să tratezi
clubul de curling asemeni
oricărei alte afaceri. Dacă vei
proceda astfel, ai posibilitatea
de a reinvesti profitul în
club, în interesul membrilor
acestuia.”
Jeff Hodge, Club Manager
de curling, cum ar fi petreceri private. Mo-
ralul voluntarilor a crescut, când au văzut
că activitatea lor generează profit. În ciuda
acestor succese recente, clubul mai are de
rezolvat câteva probleme. Trebuie găsită o
întrebuinţare a spaţiului, de două ori mai
mare decât necesarul clubului. În prezent,
acesta este închiriat Asociaţiei de Curling
din New Brunswick şi unei şcoli de dans.
Conducerea şi-a propus să rămână cu pi-
cioarele pe pământ, deoarece oricând exis-
tă pericolul aroganţei, atunci când începi să
ai succes. Beausejour va încerca să perfec-
ţioneze programul zilnic, să angajeze sala-
riaţi şi să extindă sezonul şi pe durata lunii
mai. Se intenţionează adăugarea a încă trei
până la cinci suprafeţe de joc, ceea ce i-ar
aduce în postura de potenţiale gazde ale
unor competiţii la nivel naţional.
Cuvântul de final îi aparţine managerului
Robichaud: “Secretul succesului constă în
faptul că am schimbat ceea ce vindeam
înainte. N-am mai făcut lucrurile ca până
atunci. Dacă păstrezi aceeaşi filosofie, vei
rămâne cu aceiaşi oameni pe care-i ai deja.
Dacă-i întrebi pe membri clubului ce-şi do-
resc, nu vei afla nimic nou faţă de ceea ce ai
deja. Dacă doreşti să aduci oameni noi, tre-
buie să-i întrebi pe cei care nu vin la curling
de ce nu fac asta. A trebuit să schimbăm
produsul. Cluburile de curling care vor să
vândă acelaşi produs pe care-l vindeau în
anii ‘70 nu vor avea succes.”
Sunt doar două din cele peste 1.600 de clu-
buri de curling ale Canadei. Două exemple
care vin să confirme faptul că performanţa
se bazează pe sportul de masă, iar acesta
trebuie să treacă de la finanţarea din buge-
te centralizate la metode proprii, specifice
locului, de atragere a fondurilor.
36 FEBRUARIE - MARTIE 2009

20. Supraoamenii
gheţii
Vlad Bucurescu
A fost definit de experţi drept cea mai rapidă deplasare
a omului prin forţe proprii. Un patinator poate depăşi 60
km/h,ovitezăcomparabilăcuceaacailordecurse.Născut
în Scandinavia, patinajul viteză a figurat în program de
la prima ediţie a Olimpiadei albe, iar astăzi îi dă pe unii
dintre cei mai rapizi oameni ai planetei. Se spune că este
sportul cel mai greu de practicat .
• 754.000 de jucători
(2,72% din populaţia Canadei)
• 55% dintre curleri sunt bărbaţi
• 26% au vârste între 35 şi 49 de ani
• 12,86% locuiesc în comunităţi rurale
• 20% au absolvit liceul
• 22% posedă un venit anual al gospodăriei
între 75 000 – 99 000 de dolari
• 55% merg cel puţin o dată pe lună la golf
• 44% efectuează exerciţii fizice în aer liber
• 53% posedă propriul echipament de camping
• 41% au propriul echipament de pescuit
PROFILUL CURLERULUI CANADIAN

21. cel puţin teoretic.
Dacă viteza pe turnantă este prea mare,
patinatorul riscă să fie proiectat în exterior
şi atunci pot apărea căzăturile, mai ales la
ieşirea din turnantă. Există exemple cu ne-
miluita de astfel de incidente, în special în
probele de sprint.
Cea mai bună tactică pe turnantă este par-
curgerea porţiunii cât mai aproape de mar-
ginea interioară a culoarului, fapt care îl aju-
tă pe patinator să iasă bine pe linia dreaptă
şi să-şi menţină ritmul de alergare.
Inimă de sportiv
La fel ca alţi practicanţi ai disciplinelor care
solicită foarte mult organismul, patinatorii
de viteză au un volum al inimii mai mare
decât al oamenilor obişnuiţi. Biologii chiar
au inventat termenul “inimă de sportiv”,
având o frecvenţă crescută a contracţiilor
cardiace în plin efort dinamic. Ei au obser-
vat că debitul cardiac poate creşte de trei
sau chiar patru ori în astfel de momente,
ajungând la 40 litri de sânge pe minut.
Tot acest debit traversează plămânii, aju-
tându-l pe patinator să respire mai amplu.
Pe de altă parte, în momentele de repaos,
“inima de sportiv” înregistrează doar 32-35
de contracţii pe minut - este o inimă foarte
bine antrenată, cu contracţii lente, dar vi-
guroase.
Concentrarea atenţiei, disciplina în aler-
garea pe patine şi dârzenia sunt calităţi
suplimentare pe care trebuie să le aibă un
mare patinator de viteză, alături de forţă şi
o rezistenţă deosebită la efort. Expresia “a
strânge din dinţi” este folosită des în acest
sport. Sunt momente în care patinatorul
simte că nu mai poate, ar vrea să abando-
neze, iar cauzele au explicaţii pur biologice:
scăderea testosteronului din sânge. La un
efort prelungit, cantitatea hormonală sca-
de progresiv, iar sportivul va avea nevoie
de câteva zile pentru a şi-o reface. Un pa-
tinator poate contra această stare numai
printr-un efort suprem de voinţă şi a folo-
sirii ultimelor picături de energie pentru a
termina cursa cu un timp cât mai bun.
Sport dur prin definiţie, patinajul viteză
cere antrenamente pe măsură. Sportivii
se pregătesc pe toată durata anului şi nu
doar pe gheaţă. Pentru sezonul cald, spre
exemplu, există exerciţii specifice în afara
patinoarului, pentru dezvoltarea forţei şi a
rezistenţei, un adevărat chin pe care trebu-
ie să-l suporte fiecare practicant dacă vrea
să ajungă la nivelul patinatorilor pe care îi
vedem astăzi excelând la Heerenveen, Cal-
gary ori Salt Lake City.
Secret de stat
Un moment important în evoluţia patina-
jului viteză a fost apariţia celebrelor “clap
skates”, înainte de Olimpiada de la Nagano.
Aceste patine permit desprinderea de lamă
a ghetei în partea de la călcâi, atunci când
sportivul apasă în gheaţă cu piciorul dina-
poi. Lama rămâne astfel mai mult timp în
contact cu pista, fapt care măreşte forţa de
împingere. Se câştigă astfel în viteză şi toc-
mai de aceea primii sportivi care au folosit
patinele clap, olandezii, au spulberat rapid
aproape toate recordurile, forţându-i pe
toţi patinatorii de performanţă să adopte
această invenţie. La patinele clasice, împin-
gerea cu piciorul dinapoi se făcea numai cu
vârful lamei, generând mai puţină forţă şi
mai mulţi stropi de gheaţă.
Un costum care urmează forma naturală
a corpului, patine cu lame mai lungi decât
cele de la hochei sau patinaj artistic, având
o lungime de 40-45 cm şi o muchie a lamei
în contact cu gheaţa de doar 1 mm, totul
făcut din materiale speciale, înseamnă baza
de plecare pentru dezvoltarea unor viteze
ameţitoare. Lama trebuie să fie foarte ascu-
ţită pentru că numai aşa patinatorul poate
atinge acele viteze prin împingeri eficiente
în gheaţă, dar asta nu este de ajuns pentru
doborârea de recorduri.
Un element determinant pentru corecta-
rea celor mai buni timpi este gheaţa rapidă.
Oricât de bun ar fi patinatorul, dacă nu are
o suprafaţă de concurs care să favorizeze
De la vânătoare
la recorduri
Patinajul viteză s-a născut fără îndoială în
ţările scandinave. Arheologii nordici pre-
tind că încă de acum 1700 de ani oamenii
se deplasau pe patine confecţionate din
piele şi oase de animale. Prima dovadă
palpabilă datează totuşi de acum un mi-
leniu, în Suedia fiind descoperite nişte pa-
tine antice, având lama din oase de ren şi
cal. Odată cu trecerea timpului, lamele au
fost confecţionate din lemn şi în cele din
urmă din metal.
Marele scriitor Charles Dickens nota în
anul 1878 într-un articol publicat la Lon-
dra: “Scandinavia este patria patinajului.
De la nordici am moştenit cu toţii pasiu-
nea de a aluneca pe suprafeţele îngheţate
ale lacurilor şi râurilor”.
Omul primitiv a deprins arta patinajului
din nevoia de a se deplasa pe suprafeţe
îngheţate, iar în ţările scandinave astfel
de locuri erau şi sunt cu duiumul. Oame-
nii obişnuiau să vâneze animale sălbatice
de-a lungul fiordurilor şi se foloseau de
patine pentru asta. Multe secole, patinajul
a însemnat un mijloc de transport, hrana
fiind adusă astfel dintr-un loc în altul, tra-
să de patinatori rezistenţi.
Odată ce a depăşit spaţiul nordic, pati-
najul a intrat sub influenţa aristocraţiei
europene. Mulţi reprezentanţi ai caselor
regale obişnuiau să-şi arate măiestria pe
patinoare amenajate în curţile palatelor
sau chiar pe unele publice, patinând ală-
turi de oamenii de rând.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, un
american pe nume E.W. Bushnell a inven-
tat primele patine cu lamă de oţel, dân-
du-şi seama că un astfel de material nu
trebuie ascuţit atât de des. În acelaşi secol
au fost organizate primele întreceri de
patinaj viteză, însă cel dintâi concurs ofi-
cial este considerat cel de la Oslo, în 1863.
Prima ediţie a Campionatelor Mondiale a
fost ţinută la Amsterdam în 1889 cu par-
ticiparea sportivilor din Olanda, Rusia,
America şi Marea Britanie.
Explozia muşchilor
În patinajul viteză actual există 10 probe
individuale incluse în programul olim-
pic, câte 5 la masculin şi feminin şi una
pe echipe, pursuitul. Toate se desfăşoară
pe o pistă ovală de 400 m, lungime stan-
dard. Două dintre probe le sunt rezervate
sprinterilor, 500 şi 1000 m, una este de
semi-fond (1500 m), iar alte două sunt de
anduranţă - 3000 şi 5000 m la fete, respec-
tiv 5000 şi 10.000 m la băieţi. În probele
individuale se aleargă în serii de câte doi,
însă singurul adversar al tuturor este cro-
nometrul şi nu partenerul de culoar.
Alergarea pe gheaţă se face în sens invers
acelor de ceas. Încă de la copii şi juniori se
învaţă acest stil şi numai acest stil. Dacă
i-am cere unui campion să patineze in-
vers, spre dreapta, s-ar produce ilaritate în
jur, pentru că el nu este obişnuit să alune-
ce astfel.
În probele de sprint, activitatea muscula-
ră este explozivă pe elan şi intensă în con-
tinuare - patinatorii trebuie să dea tot ce
pot într-un timp scurt. În schimb, la pro-
bele de fond, activitatea muşchilor este
prelungită. În consecinţă, oboseala apare
din cauze diferite la patinatorii de viteză,
în funcţie de distanţa la care ei concurea-
ză. La un efort scurt şi intens, cum este cel
de la 500 m, corpul acumulează ceea ce
specialiştii numesc “datoria de oxigen”.
Organismul respiră mai greu şi are nevoie
de un repaos pentru a-şi reface tonusul.
Această situaţie nu este valabilă în cazul
probelor lungi, unde corpul oboseşte nu
din cauza lipsei oxigenului, ci a terminării
rezervelor de glucide şi lipide stocate în
ţesutul adipos.
Duşmanul invizibil
de pe turnantă
Parcurgerea turnantei este cel mai dificil
şi mai riscant moment al unei probe de
patinaj viteză. Acţiunea forţei centrifuge
asupra corpului patinatorului este deo-
sebit de mare în acea porţiune a pistei,
iar muşchii sunt singurele elemente ale
organismului care pot contracara această
forţă, menţinând patinatorul pe traiecto-
ria de alunecare.
Forţacentrifugăestemaimarepeculoarul
interior, ceea ce face diferite condiţiile de
alergare pe acesta, faţă de celălalt culoar,
mai larg. De aceea, se schimbă culoarele
în fiecare tur, pentru ca ambii patinatori
să suporte aceleaşi condiţii de concurs,

22. de iarnă (Chamonix 1924, St.Moritz 1928).
Avea 31 de ani când a participat la prima
olimpiadă şi probabil ar fi obţinut meda-
lii şi la Lake Placid, în 1932, dar a boicotat
competiţia, după ce organizatorii au decis
schimbarea sistemului de concurs.
Heiden
Cel mai mare patinator de viteză din toate
timpurile este, fără îndoială, americanul Eric
Heiden, care a atins perfecţiunea la JO de la
Lake Placid, în 1980, câştigând toate cele
cinci probe, de la 500 m până la 10.000 m.
Performanţa sa pare de domeniul incredi-
bilului astăzi, în condiţiile unei concurenţe
accerbe la toate probele. De altfel, la ora ac-
tuală nu există patinator care să se înscrie şi
la 500 şi la 10.000 m în concursurile majore,
toţi optând fie pentru probele de sprint şi
eventual semifond, fie pentru cele de fond.
JansenDacă Heiden este cel mai mare, un alt ame-
rican, Dan Jansen, a scris cea mai emoţio-
nantă poveste a acestui sport. În 1988, la
JO de la Calgary, el a aflat de decesul surorii
sale cu numai câteva ore înainte de a lua
startul în proba de 500 m. Deşi marcat de
durere, Dan a intrat în concurs, însă a căzut
la prima turnantă. Patru ani mai târziu, la
Albertville, rata podiumul la 500 şi termina
abia al 26-lea la 1000 m. S-a spus atunci că
este un sportiv terminat. A urmat Lilleham-
mer ‘94. Ghinionul l-a lovit din nou la 500
m (locul 8, deşi era recordmanul mondial).
A decis să-şi încerce şansa la 1000 m, fără a
se aştepta la prea mult. A terminat cursa cu
record mondial, obţinând, în sfârşit, aurul
olimpic. Povestea sa avea să fie ecranizată
ulterior.
Eroinele
Patinajul viteză feminin are mai multe figuri
marcante. Prima mare campioană a fost
rusoaica Lidia Skoblikova, care a obţinut 6
medalii de aur la Squaw Valley şi Innsbruck,
la olimpiada austriacă ea câştigând toate
probele, de la 500 la 3000 m (pe atunci nu
era inclusă în program proba de 5000 m).
Germania le-a dat patinajului viteză pe Ka-
rin Enke, Gunda Niemann sau Claudia Pe-
chstein, toate multiple medaliate olimpice
şi mondiale, iar SUA se mândresc cu Bonnie
Blair, singura patinatoare care a câştigat
proba de 500 m la trei olimpiade, ultima
oară la Lillehammer, în ‘94.
scoaterea unui timp performant, efortul
este zadarnic. La ora actuală, în lume exis-
tă două piste foarte rapide, la Calgary în
Canada şi la Salt Lake City în SUA. În am-
bele locaţii, aflate la altitudine, gheaţa se
prepară după nişte formule strict secrete
şi cu toate eforturile pe care le fac anual,
rivalii europeni de la Heerenveen, Hamar
sau Inzell nu reuşesc să se ridice la un ni-
vel apropiat.
Rege pentru o zi
Dacă Salt Lake şi Calgary sunt locurile
ideale pentru doborârea de recorduri
mondiale în patinajul viteză, ovalul “Thi-
alf” din Heerenveen, o arenă cu 12.500
de locuri, este o adevărată Mecca a aces-
tui sport. Cum pentru olandezi speed
skating înseamnă aproape o religie, at-
mosfera care se creează aici este unică,
iar prestaţiile patinatorilor pe măsură.
În fiecare an, Heerenveen găzduieşte
ceva important în calendarul competiţi-
onal, de la etape de Cupă Mondială până
la Campionate Europene sau Mondiale
de poliatlon. La final, învingătorii obţin, în
afara medaliilor şi premiilor, şi o plimbare
prin centrul oraşului cu caleaşca regală,
fiind ovaţionaţi de localnici ca nişte ade-
văraţi eroi.
“Omul este o fiinţă fragilă prin subţirimea
şi delicateţea mecanismelor sale vitale,
dar dominată de o gândire care se vrea
fără limite”, spunea marele filosof Pascal.
Patinajul viteză încearcă să spargă aceste
bariere fizice. Privindu-i pe aceşti sportivi
atât de bine dezvoltaţi parcă dispare, mă-
car pentru puţin timp, imaginea fragili-
tăţii umane remarcată atât de frumos de
gânditorul francez.
Figuri marcante:
Thunberg
Primul nume reprezentativ în istoria pa-
tinajului viteză a fost finlandezul Clas
Thunberg, supranumit “Paavo Nurmi al
gheţii”. Ca şi legendarul atlet, Thunberg
a avut multe performanţe la competiţiile
majore, inclusiv 7 medalii olimpice, dintre
care 5 de aur, la primele două ediţii ale JO

23. P
rin Spectatorul Virtual, ac-
ţiunea este reconfigurată din mai
multe unghiuri şi din perspectiva
unui competitor ales chiar de uti-
lizator. Totul poate fi trăit live sau privit cu
atenţie, în reluare, dintr-o perspectivă di-
ferită. Din punctul de vedere al relaţiei cu
spectatorul, aplicaţia a revoluţionat o su-
medenie de competiţii, defavorizate nu de
puţine ori de propriile formate.
Disciplinele disputate în sistem contracro-
nometru s-au regăsit, brusc, valorizate. Difi-
cil de acoperit mai mult de două-trei probe
speciale pe zi, ca spectator al unei etape din
Mondialul de Raliuri. Chiar şi aşa însă, impo-
sibilitatea de a compara în timp real timpii
echipajelor făcea ca, până nu demult, doar
radioul şi telefonul fără fir să stea la loc de
cinste în arsenalul fanului WRC.
Există însă întreceri poate mai frustrante şi
mai greu de urmărit: competiţiile nautice.
Acolo unde riscul de confuzie este total. De
la clasamentul instantaneu, la determina-
rea configuraţiei reale a circuitului jalonat
de geamanduri, plus eventuale erori de na-
vigaţie ale echipajelor, totul pare dificil de
decodificat din cauza unghiului şi distanţei
de vizionare a ostilităţilor. O poziţionare ae-
riană, deasupra apei, ar fi rezolvat chestiu-
nea vizibilităţii şi, până la urmă, asta a făcut
Spectatorul Virtual. Mai întâi în America’s
Cup, apoi în Volvo Ocean Race şi, recent, în
campionatul de ambarcaţiuni motorizate
Powerboat P1.
Ca şi în Mondialul de Raliuri, şi în Power-
boat P1 viteza de transmitere a datelor este
de miză. Aşadar, cât de rapid poate fi un
asemenea sistem? De patru ori pe secundă,
Spectatorul Virtual, primeşte – prin inter-
mediul senzorilor GPS montaţi pe coca şa-
lupei - coordonatele fiecărei ambarcaţiuni:
poziţia pe circuit, viteza, direcţia. Datele
sunt trimise printr-o reţea GPRS sau, mai
simplu, prin frecvenţă radio, bazei de date
amplasate în California, la San Jose, unde
sunt tratate şi distribuite pe web.
Durata unui asemenea parcurs, din locul de
disputare al unui Grand Prix de Powerboat
şi până la afişarea pe ecranul computerului
personal, se situează între 8 şi 9 secunde.
De aceea, transmisia radio a curselor de P1,
Înmotorsport,vitezaetotul.Greudeidentificatînsăogăselniţămaiiutedecâtaplicaţiaonlinedezvoltată
în urmă cu mai bine de un deceniu de compania australianului Peter Lamb. Un sistem ce redă în timp
real,cufidelitate,simulăriîn3Dalefiecăreicompetiţiipeecranuloricăruicomputerechipatcuobanală
conexiune internet.
disponibilă pe site-ul oficial al compe-
tiţiei, este decalată în consecinţă. Caz
în care simularea live-ului TV este cva-
siperfectă, cu o singură diferenţă: uti-
lizatorul este, în acelaşi timp, şi regizor
de emisie.
„Unul dintre detaliile incredibile este
că poţi obţine imagini de care, altfel,
nu ai avea parte. Nici măcar din eli-
copter”, explica recent Peter Lamb,
directorul general al companiei Vir-
tual Spectator International, pentru
site-ul oficial Powerboat P1. „Capeţi o
idee mai exactă despre cât de rapide
sunt aceste ambarcaţiuni, pentru că te
poţi transpune la bord şi evolua la doi
metri distanţă de rivalii care se depla-
sează cu 100 de mile pe oră (n.r. – 160
km/h). Cred că Powerboat reprezintă una
dintre cele mai bune aplicaţii ale acestei
tehnologii”.
Alte sporturi, precum cricket-ul, navigaţia
sau canotajul, s-au regăsit dinamizate prin
adoptarea Spectatorului Virtual. Iar în cazul
squash-ului ori a Cupei Mondiale de fotbal
din Germania (2006), adoptarea aplicaţiei
a venit ca o veritabilă provocare, în cazul a
două discipline reputate pentru viteza de
derulare a ostilităţilor. Din acest punct de
vedere însă, poate cel mai important chal-
lenge l-a constituit adaptarea la specificul
Mondialului de Raliuri.
Britanicul David Richards, pe atunci patron
al International Sportsworld Communica-
tors, ce gestiona drepturile comerciale ale
Mondialului de Raliuri, a luat cunoştinţă
cu Spectatorul Virtual în cursul unei vizi-
te derulate, în 2001, în Noua Zeelandă. Pe
atunci, compania lui Peter Lamb asigura
acoperirea web pentru cursele din
America’s Cup. Reproducerea acelor
iahturi pe un ocean virtual i-a dat idei
lui Richards. Însă chestiunea avea să-
şi dovedească rapid complexitatea.
Spectatorul Virtual a trebuit să recree-
ze cu exactitate peisajul fiecărei speci-
ale, fiecare copac şi fiecare denivelare,
apoi să utilizeze datele furnizate de
senzorii GPS montaţi pe maşină, pen-
tru a configura online fiecare probă
cronometrată.
Pentru început, fanii au putut compa-
ra trecerile simultane a şase echipaje.
Şi n-a trecut mult până când aplicaţia
şi-a strâns şi alţi adepţi. „Fără Specta-
torul Virtual, n-aş fi ştiut dacă mane-
vra avea să-mi aducă un avantaj ori ba”,
spunea, în 2003, Colin McRae, la finele unei
speciale-maraton, tipice pentru Raliul Ken-
yei, în care împrumutase o scurtătură.
„Spectatorul Virtual este o excelentă opor-
tunitate pentru noi, piloţii, de a revedea lu-
crurile prosteşti pe care le facem în cursă”,
susţine italianul Stefano Acanfora, angajat
alături de ambarcaţiunea Baia High Perfor-
mance în sezonul 2008 de Powerboat P1, la
clasa Supersport. „După fiecare weekend,
obişnuiesc să revăd cursele, la rece, şi să în-
ţeleg dacă am adoptat trasa corectă”. Nu-i
însă deloc o noutate că piloţii şi echipele au
ajuns să utilizeze sistemul asemeni analizei
telemetrice efectuate de team-urile din
Formula 1.
Încă din anul său de debut în Mondialul de
Raliuri, Spectatorul Virtual intrase în atenţia
tehnicienilor marilor echipe. „Inginerii îm-
part specialele într-o mulţime de sectoare
intermediare şi analizează de ce piloţii sunt
mai rapizi sau mai lenţi, în funcţie de sec-
tor”, povestea, la vremea respectivă, direc-
torul sportiv al celor de la Peugeot, Corrado
Provera.
Astăzi însă, Spectatorul Virtual se declină în
numeroase versiuni. Pentru uzul fanilor (a
fost adoptat chiar şi în dezvoltarea de jo-
curi video specializate), al competitorilor şi,
nu în ultimul rând, ca instrument de analiză
pentru organizatori. În Powerboat P1, bu-
năoară, responsabilii competiţiei fac apel la
aplicaţie pentru a dezvolta circuite mai si-
gure şi mai spectaculoase, dar şi pentru a
rezolva incidentele de cursă în timp real. Nu
de alta, dar viteza o permite. De pe ţărmul
Mediteranei până în San Jose, California, şi
retur, datele parcurg cam 20.000 de kilo-
metri în opt secunde. Echivalentul a
9.000.000 de kilometri pe oră. Altfel spus,
viteza gândului.
alexandru cocu
FEBRUARIE - MARTIE 2009 4544 FEBRUARIE - MARTIE 2009

25. D
ar, tot de acolo, se vede şi ...
sportul: Hamad bin Khalifa Sta-
dium, Thani bin Jassim Stadium,
Jassim Bin Hamad Stadium (Al Sadd
Stadium), Al Rayyan Stadium, Al-Arabi Sta-
dium, Hamad Aquatic Centre, Khalifa In-
ternational Stadium – principala arenă pe
care s-au desfăşurat Jocurile Asiei în 2006
- Khalifa Tennis Stadium, Qatar Sports Club
Stadium şi, între toate, o veritabilă perlă a
ceea ce înseamnă viziune arhitectonică şi
filozofică în domeniu: Academia Aspire. Şi
totul nu se termină aici, pentru că în curând
vor intra în circuit şi „Wall Stadium” – cel mai
mare stadion subteran din lume (o copie la
scară ceva mai redusă a cunoscutei Fjellhal-
len, arena norvegiană de hochei pe gheaţă)
estimat să coste 20 milioane de dolari - Pa-
ralympic Stadium în sudul noului oraş Lu-
sail, la 15 km de Doha, unde se desfăşoară
anual şi Marele Premiu la motociclism – sau
Muzeul Sporturilor. Aici, la loc de cinste,
îşi va găsi locul şi prima medalie olimpică
a performerilor din Qatar - bronzul cucerit
în 1992 la Barcelona de Mohamed Ahmed
Sulaiman la 1500 m, dar şi medalia haltero-
filului Saïd S. Asaad, care a urcat pe treapta
a treia a podiumului la Sydney.
Cândva, privit ca o simplă curiozitate ce
încălcă multe percepte şi convingeri an-
cestrale, sportul a devenit o prezenţă coti-
diană în viaţa locuitorilor obişnuţi a vedea
mai mult doar cursele cămilelor, pasiune ce
vine de milenii şi din înfrăţirea cu nemărgi-
nirea deşertului.
… Jocurile Asiei în 2006… Qatar Tennis
Destinaţia
Doha
Emanuel Fântâneanu
Ad-Dawhah sau Ad-Dōhah. Adică, pentru un european,
Doha, capitala Statului Qatar. În 1850, apăreau umilele
locuinţe din Al-Bida, aşezare care avea să se numească
Ad-Dawhah, mai pre limba noastră „Marele smochin”.
Zgârienoriiîncepsăîmpânzeascăcerul,cucerinddeşertul.
Pânăîn2010îşivorlipifrunteadecer,înoraşulridicatdin
nimic, 100 de asemenea“skyscraper”, de la înălţimea lor
profilând-se sclipirile apelor Golfului.

26. sportului mondial, între care şi Nadia
Comăneci, alaturi de Diego Maradona,
Pelé, Hicham El Guerrouj, Ed Moses,
Mark Spitz sau Said Aouita. De atunci,
ASPIRE a crescut, a căpătat vigoare şi
prestanţă, are personalitatea lucrului
bine făcut şi conştiinţa viitorului, a lo-
cului ce trebuie să-l ocupe în mişcarea
sportivă a lumii moderne.
M-am aflat acolo, nu cu mult timp în
urmă, alături de alte două mari perso-
nalităţi ale sportului mondial, Octavi-
an Bellu şi Mariana Bitang. „Această
impresionantă instituţie, cu o infra-
structură demnă de secolul XXI, care
are drept misiune descoperirea celor
mai talentaţi tineri sportivi din regiu-
ne, pentru a-i transforma în campioni
ai lumii, plasează, neîndoielnic, ASPIRE
în elita institutelor de sport din lume,
dar şi a realizărilor arhitectonice şi in-
ginereşti”, avea să exclame Octavian Bellu.
Şi nu se poate spune că Octavian Bellu sau
Mariana Bitang nu au văzut la viaţa lor de
călători pe meridianele şi paralele aurite ale
gimnasticii construcţiile sportive ale lumii,
care de care mai impresionante, dar niciuna
ca ASPIRE.
ASPIRE poate fi privită din două unghiuri.
Cel arhitectonic şi al realizării inginereşti,
celălalt fiind al activităţii extrem de diverse
ce se desfăşoară aici.
Cel dintâi impresionează şi trebuie cu ade-
vărat să vezi cu proprii ochi pentru a realiza
ce este cu adevărat, deoarece imaginile TV,
fotografiile sau relatările celor care
au avut şansa să intre în „dom”, sunt
departe de a oferi dimensiunile ade-
vărate a ceea ce a înălţat francezul
Roger Taillibert.
Dar mai este, dacă acceptaţi, şi celă-
lalt unghi, cel al planului filozofic al
misiunii ASPIRE, care are ca ţintă de-
rularea unor programe care şochează
prin diversitate – pregătire sportivă,
cercetare, informatică, management,
media ş.a. - toate puse sub semnul
actualităţii, dar mai ales al viitorului,
pentru că, îţi va spune oricine, „ASPI-
RE este o Academie vizionară asupra
sportului…”
„Viziunea noastră este de a descoperi
tinerii cei mai talentaţi din regiune
şi de a-i transforma în campioni ai
lumii, generând, astfel, totodată, o
adevărată cultură pentru sport în Qa-
tar, pentru a inspira şi generaţiile viitoare”,
avea să-mi spună Katia Abboud, senior pur-
tător de cuvânt. Avea să mai completeze:
“Noi înţelegem cât de greu este să formezi
un mare sportiv şi pentru acest lucru pu-
nem la dispoziţie toate facilităţile – fiziolo-
gie, psihologie, medicină, refacere, nutriţie,
biomecanică, cercetare, informatică -, plus
tehnicieni de cea mai înaltă clasă, evident
alături de toată infrastructura, deoarece
numai astfel ne putem îndeplini misiunea.
Dezvoltarea personalităţii unui sportiv în
drumul său spre performanţă este, de ase-
menea, un obiectiv prioritar, pentru că un
mare campion trebuie să ştie să se integre-
ze şi în societate”.
Sportivii de mare clasă au nevoie de facili-
tăţi pe măsură. ASPIRE oferă totul, e o des-
tinaţie care atrage şi turistic, pentru a putea
admira o realizare a priceperii şi îndrăznelii,
dar, înainte de toate, se constituie într-o
destinaţie sportivă pentru cel interesat să
pătrundă în intimitatea sportului, interesat
de munca într-un laborator al performaţei
pentru a răspunde cerinţelor viitorului.
“ASPIRE today… INSPIRE tomorrow” – este
deviza sub care oamenii de aici au înţeles
să-şi dedice priceperea în folosul sportului.
Open… Qatar Masters (golf)… Campio-
natele Mondiale de tenis de masă… Qatar
IAAF World Super Tour (atletism)… Moto
Grand Prix…Tour of Qatar (ciclism)… Hor-
ses Beauty Contest…Liga Arabă a Cupei
Mondiale (echitaţie) şi nu numai, pentru a
aminti doar câteva dintre întrecerile de top
mondial care au loc la Doha, competiţii care
reunesc nume sonore ale sportului mondi-
al. Iar cum fotbalul a devenit şi aici o nouă şi
intensă pasiune, în 2011, Cupa Asiei va avea
loc la Doha, pregătirile desfăşurându-se la
foc continuu.
Doha este, indiscutabil, o destinaţie spor-
tivă cu puncte de atracţie de mare interes,
iar investiţiile pe măsură, pentru că, ceea ce
ştiu foarte bine, organizarea unor mari eve-
nimente sportive aduce beneficii deosebi-
te şi în alte zone ale activităţii economice,
numeroase sectoare ale industriei fiind în
puternică legătură.
• ASPIRE Academy pentru Excelenţă în sport
a găzduit cea de a 4-a ediţie a Campionate-
lor Asiei la gimnastică artistică;
• ASPIRE Academy a găzduit tragerea la
sorţi pentru Cupa Asiei 2011;
• Aspire Academy a primit prestigiosul tro-
feu “Committed to Excellence”, distincţie
acordată de Fundaţia Europeană pentru
Calitate în Mangement;
• ASPIRE Academy primeşte aprecierile lui
Sepp Blatter, preşedintele FIFA, pentru pu-
nerea în aplicare a unor programe destina-
te tinerilor din Africa;
• ASPIRE Academy organizează sesiunea
ştiinţifică „Spiritul Sportului”, benficiind de
prezenţa unor proeminenţi experţi în sport
şi design sportiv;
• ASPIRE Academy a gazduit cea de a 3-a
ediţie a Openului pentru juniori la tenis de
masă, cu participarea celor mai buni 70 de
jucători din lume;
• ASPIRE Africa Football Dreams - un pro-
gram destinat descoperirii celor mai talen-
taţi fotbalişti de pe continentul african, în
procesul de selecţie aflându-se 500 000 de
copii din 7 ţări…
Desenat de arhitectul francez Roger Tailli-
bert, cel care a realizat, printre altele, Sta-
dionul Olimpic din Montreal şi Parc des
Princes din Paris, ASPIRE este cel mai mare
„dom” din lume întins pe o suprafaţă de
290 000 mp, sub acoperişul căruia se află
săli de lectură, laboratoare ştiinţifice, bi-
bliotecă, amfiteatru, centru medical, hotel,
numeroase facilităţi pentru petrecerea tim-
pului liber.
Dar ceea ce impresionează este faptul că
aici îşi găsesc locul şi o piscină olimpică,
săli de gimnastică, terenuri de tenis, sală de
scrimă cu 8 planşe, sală de tenis de masă cu
13 mese, două terenuri de squash, o sală
de jocuri, un teren de fotbal de dimensiuni
oficiale cu tribună şi unul de dimensiuni re-
duse, o sală de atletism cu tribune având o
capacitate de 15 000 de spectatori şi o pis-
tă de 200 m, plus posibilitatea desfăşurării
tuturor celorlalte probe (lungime, greutate,
prăjină, ciocan etc). Toate acestea în inte-
rior, pentru că afară se mai găsesc încă 7
terenuri de fotbal (două cu iarbă artificială),
o zonă pentru antrenamentul portarilor, un
spaţiu pentru fitness cu pistă de alergare şi
două terenuri de tenis.
Când, în urmă cu patru ani, a fost inaugu-
rat, la festivitate s-au aflat şi celebrităţi ale
FEBRUARIE - MARTIE 2009 5150 FEBRUARIE - MARTIE 2009