din viața scriitorilor

1. 2013
1

2. Am strâns în această carte articole publicate în
presa literară din România i din străinătate cuș
gândul de a le avea la îndemână.
Cititorul se va documenta despre scriitorii
no tri, despre via a lor i mai ales despre operă.ș ț ș
ION IONESCU-BUCOVU
Este Arghezi un poet obscur?
(Câteva note despre„Florile de mucigai”
de ION IONESCU-BUCOVU
2

3. Este Arghezi un poet obscur?- se întreba erban Cioculescu înȘ
„Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne
îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care i-aș
pus sentimentele în poezie i a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pareș
să- i ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit deș
cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea
logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic i ira ional, el nuș ț
compune poema cu grada ie logică, ci cu stări de con tiin ă succesive, cuț ș ț
ruperea pun ilor de legătură dintre versuri.ț
Tudor Arghezi s-a format în ambian a simbolismului francez. Simbolulț
la el înfă i ază cauza relativei obscurită i. Exemplu poate fi poezia „Între douăț ș ț
nop i”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaieț
lui, care este cămara sufletului:
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
i mi-am săpat odaia departe, sub pământ.Ș
Afară bătea ploaia. Afară era vânt.
Am aruncat pământul din groapă pe fereastră
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul i-n pisc plângea Isus.ș
Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o tirbise, iată-l,ș
Cu moa tele de piatră, fusese Însu i Tatăl.ș ș
i m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,Ș
i în odaia goală din nou îmi fu urât.Ș
i al voit atunci să sui i-n pisc să fiu.Ș ș
O ste era pe ceruri. În cer era târziu.
O altă cauză în receptarea poeziei argheziene este limba „neao ă” El seș
afirmă stingher printre contemporani. Cuvinte ca „leat”, „duminicarea”,
„dumicatul”, „gogoloi”, „drojdii”, „ ărână”, „faguri”, „candelă”, ”besnă”, „lut”,ț
„stei” etc. fac parte din arsenalul lingvistic folosit cu predilec ie în poezie.ț
3

4. „Florile de mucigai” la care vom insista mai mult, ne relevă un registru
liric al impresiilor din închisoare, care i-au inspirat poetului, de inut politic, oț
serie de poezii de o savoare aparte. Aici cuvintele servesc ca un element
constitutiv al climatului corespunzător, alcătuit din drojdia societă ii.ț
Între „Psalmi” i „ș Flori de mucigai” vedem „sentimentul de oscilare
materială între două lumi cu densită i deosebite, cerul i pământul”(G.ț ș
Călinescu). Aici apare estetica urâtului, teză sus inută de poet încă dinț
„Testamentul” lui. Cu ”Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile
din acest ciclu dezvăluie o existen ă de co mar, trădând înăbu irea libertă iiț ș ș ț
sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului i mucenicia prinș
suferin ă”( Pompiliu Constantinescuț ) ne relevă scene dante ti.ș „Florile de
mucegai” s-au născut din „podoaba zidurilor întunecate i umede aleș
zidurilor” (O.Crohmălniceanu).
Poezia ce poartă i titlul cicluluiș „Flori de mucigai” este un fel de prolog
ce stabile te legătura dintre poet i mesaj, el o considerăș ș „fără an,/stihuri de
groapă/De sete de apă/ i de foame de scrum”Ș , scrisă cu unghia de la mâna
stângă.
Deten ia obligă la un ir lung de cauze dintre care cea mai suportabilăț ș
este nepăsarea fa ă de soarta condamna ilor. Patetismul dinț ț „Cuvinte potrivite”
face loc sarcasmului poetului, sub al cărui ochi, strada bucure teană, „răuș
famată”, i zidurile mucede ale Văcăre tilor, mustesc de culori aprinse,ș ș
versurile dând senza ia de autentic local i via ă frustă. Aici ne apar tipologiiț ș ț
diverse de oameni. O babă, gazdă de ho i, dinț „Pui de găi”, iganca florăreasă,ț
din pricina căreia taie sare la ocnă Năstase, osânditul, din „Tinca”, tâlharul cu
figură de Adonys, din „Fătălăul”, spărgătorul pios din „Candori”, argintarul,
fabricant de bani fal i dinș „Lache”, milogul înzestrat cu har de vindecător din
„Sfântul”, dezertorul mâncat de obolani în beciul pu căriei „ș ș Ion Ion”. Cina
amară a de inu ilor din „ț ț Cina”, înregistrarea la morgă a deceda ilor dinț
„Diminea a”,ț chinul recluziunii din „Streche”, judecă ile asupra condi ieiț ț
umane din „Serenadă”, „Mor ii”, Genera ii”,ț ț „Ceasul de apoi”, acesta este
universul tragic al „Florilor de mucegai”.
Convoiul ho ilor din „ț Cina”, predestina i mor ii, ne oferă o imagineț ț
terifiantă:
În frig i noroiș
Trec ho ii-n convoi câte doiț
Cu lan uri târâ la picioare,ț ș
Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare.
„ O chiopătare de vulturi căzu i din stele/ș ț
Prin o ă itul întuneric tare/ț ț
4

5. O răstignire fără cruci i fără schele/ș
O golgotă tearsă, fără altare.”-ș iată imaginea lor în mi care.ș
O altă imagine, parodică, a mizeriei găsim în ”Serenada”:
Fierăstraie i rindeleș
Rod în ciurciuvele
Pe la trei
Vin păduchii mititei
Pe la cinci
Plo ni ele cu opinci.ș ț
obolanul te miroaseȘ
Pe la aseș
Gâlcile dacă i-au coptț
Doctorul vine la opt.
Dar nu râde i, pare a spune poetul, trăgând apoi concluzia dureroasă:ț
Bezna rece, zidul rece
Mai muriră paisprezece.
Chiar i înmormântările sunt private de „legea” lor:ș
Ies mor ii…ț
Sub bolta cu clopot a por ii,ț
Sânt zece la număr
i, umăr la umăr,Ș
Se duc câte doi, în cosciuge,
Fără mumă, fără popă, fără cruce.
Strict birocratic, ritualul înmormântării decurge într-o totală apatie:
Portarul în drum i-a oprit
i-i numără-n boltă cu bă ul.Ș ț
Mort pare i calu-nlemnitș
i omul ce mânuie hă ul.Ș ț
Tot ce ine de evenimentul mor ii este opera ia scriptologică aț ț ț
înregistrării:
În col un condeiț
Înseamnă cadavrul i-al unei femei.ș
Bălaie, sub ire, ea- i ine deschisț ș ț
Pe lespede, trupul, defunct paradis
Pe când î i arată gândul hâdș
Paznicii vii care râd.
În mediul ho ilor plute te un foc de lirism tainic, într-o atmosferăț ș
realistă. În nara iuni ca „ț Ucigă-l toaca” i „ș Pui de găi” urzesc i se destramăș
pseudodrame :
Tam, nisam în goană
5

6. Se ivio cucoană
Cucoană cu pălărie…
Arătare, stafie…
Avea pantofi i fuste ve tejiteș ș
i parc-ar fi avut i copite.Ș ș
Venea din cimitir
Ca o momâie…
Ce să vezi? Putoarea cu bră arăț
Era muiere doar pe din-afară
Că pe sub poale
Avea, ca omul, de toate, i două pistoale.ș
Gra ie aceluia i magnetism poetic pe care-l exercită i ei, iganii, suntț ș ș ț
reconsidera i. Obâr ia buliba ei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului iț ș ș ș
al universului:
El a venit cu irul lui de careș
i armăsari din zarea cea mare.Ș
Călătoria migratoare a etrarilor parcă plute te în norii legendei.ș ș
Convoaiele lor străbat timpul i spa iul ca în apocalipsă:ș ț
Cârduri, gloate, popoare
De piscuri s-au mi cat din spinăriș
i-n picioare,Ș
Ca ni te uria i de piatrăș ș
Au ascultat câinii cum latră.
Lache, iganul, se pricepe să facă dintr-un ban, doi, dintr-o materieț
iformă „icre de aur în linguri i pe cârlige” „Din copaie/ A tras cu mâna de-aș
dreptul/ O vâlvătaie/ Care i-a luminat fa a i pieptul.”ț ș
Pensionarii temni ei au firi contradictorii, un aliaj ciudat care une teț ș
frumuse ea i oroarea din fiin a lor. Trupurile lor murdare au o perfec ieț ș ț ț
suavă, parfumată i de o natură fabuloasă. Fătălăul, Adonysul Văcăre tilor,(G.ș ș
Călinescu) e un personaj mitic, ie it din împreunarea unei femei „vioară, trestieș
sau căprioară” cu un „Strigoi de voievod”, ca împerecherea unei muritoare cu
un zeu. El a fost zămislit dintr-un amestec de materii primordiale, frământate de
o nălucă:
Cu vreo câteva tuleie
Mă, tu semeni a femeie
………………………
O fi fost mă-ta vioară
Trestie sau căprioară
i-o fi prins în pântec plodȘ
De strigoi i de voievodș
6

7. Că din oamenii de rând
Nu te-ai zămislit nicicând.
Finalul:
Din atâta-mperechere i împreunareș
Tu ai ie it tâlhar de drumul mare.ș
Na! ine o igare!ț ț
Tinca e proaspătă ca florile din co ul de la old. „Făptura” eiș ș
„împărătească” e de o frumuse e frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” iț ș
„sânul ca mura”.
„Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă i populară, dintr-oș
strălucitoare sinteză de pitoresc i tragic, străbătute de un fior liricș
inconfundabil.
Arghezi î i prezintă modelele cu gesturile i limbajul adecvate. Găsim laș ș
el violen e lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase, uneori de ăn ate.ț ș ț
Versul liber, fără încorsetări, de o oralitate spontană, ne dă un aer de
autenticitate.
Bibliografie:
George Călinescu- Istoria literaturii române
Dumitru Micu-Opera lui tudor Arghezi
erban Cioculescu-Argheziana, 1985, Editura E.minescuȘ
Când m-am întâlnit cu Eminescu
Era prin anul 1953 pe primăvară, pare-mi-se pe 3 sau 4 martie, când
murise ,,marele geniu al omenirii”-Iosif Vissarionovici Stalin. Pe atunci eram
elev al şcolii pedagogice din Câmpulung şi câţiva ne-am urcat pe Flămânda
să-i tragem clopotele răposatului. Am ţinut-o aşa vreo trei zile. Clopotarul ne
alimenta cu mâncare în schimbul acestei munci. Atunci un coleg căruia îi
împrumutasem nişte bani vine la mine şi mă roagă ca în schimbul banilor, pe
care nu-i avea, să-mi dea o carte. Am fost de acord. Şi mi-a întins cartea ,, M.
Eminescu-poezii”-ediţe Titu Maiorecu. Până atunci nu ştiam prea multe despre
marele poet. După război opera lui nu se mai editase. Noi învăţam după nişte
culegeri literare în care era doar ,,Împărat şi proletat” -cuvântul proletarului,
care cădea bine regimului cu ,,Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă…”
şi poezia ,,Viaţa”, unde o fată de la ţară îşi câştigă existenta cu acul. Cartea
primită de la colegul meu ā căzut ca o mană cerească. N-am mai ştiut de mine
vreo câteva zile; m-am închis cu ea în dormitor sau în sala de meditaţie şi am
7

8. citit-o de câteva ori. Am descoperit că fusesem minţit. Ni se spusese că
Eminescu este fiu de boiernaş, că ā fost influienţat de ideologia capitalistă,că
poezia lui de dragoste strică tineretul, etc. După citirea poeziilor, am rămas
siderat de câtă putere de creaţie avusese acest Om. Îmi sunau aşa de bine în
capul meu aceste poezii încât am încercat să le memorez şi pe unele le ţin minte
şi acum.
A doua întâlnire cu poetul ā fost făcută prin intermediul profesorului de
română Augustin Popescu, cel care mai târziu avea să devină un eminescolog
de frunte, sub numele de Augustin Z. N. Pop. Aş vrea să insist mai mult asupra
acestui om pentru faptul că toate datele biogafice noi din viaţa poetului au fost
scoase la lumină de el.
De la profesorul de român Austin Z.N. Pop, pe atunci Augustin Popescu,
am prins gustul limbii române i în special dragostea pentru cel mai mare poetș
al neamului nostru, Mihai Eminescu. Duminica ne inea adevărate ezătoriț ș
literare despre poet, ilustrate cu fotografii din via a poetului i a Veronicăiț ș
Micle, din via a familiei poetului.Umbla dinț şcoală în şcoală, împreună cu
nepotul poetului Eminescu, Victor Eminescu, care fusese militar şi ţinea
conferinţe despre viaţa şi opera poetului. Strânsese toată via a, cu o pasiune deț
invidiat, risipindu-şi averea , salariul şi pensia, mai târziu, o serie întreagă de
materiale inedite despre poet, pe care de altfel le-a i publicat de-alungul vie iiș ț
în trei volume masive de <Contribu ii documentare asupra vie ii lui M.ț ț
Eminescu> i în alte lucrări. Deschisese acasș ă un adevărat muzeu Eminescu
cu materiale strânse de peste tot, scrisori, acte de naştere, scheme ale satului
Ipoteşti, fotografii cu familia , cu prietenii, obiecte personale, până când şi
rochia de mireasă ā Veronicăi Micle pe care dăduse, îmi spunea, o groază de
bani. Îmi spunea că după moartea sa le va dona Muzeului Literaturii sau
Academiei. Nu mai ştiu dacă ā făcut-o sau nu, dar ar fi o mare pierdere dacă
această valoroasă colecţie s-ar distruge. Acest profesor a dat lucrări valoroase
nu numai despre M. Eminescu, ci şi despre Nicolae Bălcescu, Mihail
Kogălniceanu, despre dezvoltarea culturii pe meleagurile arge ene. Augustinș
Popescu s-a născut în Bucure ti la 30 august 1910, ca fiu al preotului Zamfirș
Popescu, paroh al bisericii <Sf. Vasile> de pe Calea Victoriei. Studiile
secundare le-a urmat la Liceul <Sf. Sava> ca premiant. A absolvit facultatea
de litere i filozofie din Bucure ti cu distinc ia <Magna cum Laude> În anulș ș ț
1968 a ob inut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Cluj, iar în 1970ț
titlul de doctor-docent, tot la aceea i Universitate. A fost cercetător laș
Biblioteca Academiei Române, sec ia manuscrise, punând în ordine arhivaț
Eminescu. A func ionat ca profesor la Institutul pedagogic din Pite ti,ț ș
îndeplinind i func ia de decan i apoi pe cea de rector. A fost profesor i laș ț ș ș
Universitatea din Bucure ti, la catedra de <Eminescologie>. S-a stins dinș
8

9. via ă la 1 aprilie 1988 i a fost înmormântat la cimitirul Bellu, nu departe deț ș
mormântul lui Eminescu. În ultimul timp am purtat o scurtă coresponden ă cuț
el i îmi scria că nu mai vede i o duce foarte rău, n-are cine-i faceș ș
cumpărăturile i cine să-l îngrijească, nevasta fiindu-i i ea bolnavș ș ă. La
sfârşitul vieţii Augustin Z.N. Pop i-ā scris un epitaf poetului care sună aşa :
CRED IN EMINESCU CA IN SOARE, IN MAGIA FRUMOSULUI SI ÎN
VEŞNICIA NEAMULUI ROMANESC.
De la acest mare profesor am prins gustul cercetării vie ii i operei luiț ș
Mihai Eminescu i, inând legătura cu el, am scris romanul <Martirii luiș ț
Eros> în care e vorba despre dragostea dintre Mihai Eminescu i Veronicaș
Micle, roman la care a contribuit şi el cu multe date istorice.
Inâlnindu-mă de mai multe ori cu el, i-am propus să scrie un roman al
dragostei dintre Eminescu şi Veronica Micle. Mi-ā destăinuit că de câte ori ā
vrut să înceapă acest roman, de atătea ori, ori nu-i mergea stiloul, ori mâna îi
cădea grea. Şi până la urmă l-a abandonat... ,, Dar te voi ajuta pe tine cu
datele pe care le am... Să-i pui titlul sugerat de Perpessicius , »Martirii lui
Eros » Înainte de ā scrie romanul m-am documentat aproape 20 de ani, am citit
aproape tot ce s-ā scris despre Eminescu, am colindat ţara in lung şi lat pe
urmele lui, de la Iaşi, Văratec, Ipoteşti şi până la mica lui Romă, în
Transilvania. Am scris romanul, am publicat şi câteva fragmente din el, primite
bine de public, dar editurile nu se încumetă să ia în serios o lucrare ā unui
necunoscut. Şi ca să cerşesc la poarta lor, nu-mi stă în caracter !
Şi acum să reiau firul destăinuirilor. După citirea cărţii de Poezii, am
început să frecventez biblioteca şcolii şi să împrumut cărţi despre poet.
Bibliotecara le dădea pe sub mână, deoarece erau interzise. Şi a început să mi
se lărgească orizonturile despre viaţa şi opera lui. Îmi intrase atât de mult la
suflet, încăt într-o noapte, în adolescenţa mea, l-am visat. Eram aproape
bolnav după o despărţire amoroasă cu prima iubită. Şi mă culcasem să dorm.
L-am văzut pe poet cum ā venit lângă mine, mi-a pus mâna pe funte şi a început
să mă mângâie. Îl vedeam, îl simţeam. S-a aşezat pe buza patului. Avea o
statură mijlocie, era îmbrăcat într-un costum negru, avea un corp atletic, faţa
măslinie, ochii ceva mai mici decăt în fotografiile lui, un păr negru, strâns pe
spate într-o chică, umerii obrajilor proeminenţi. Atât mi-a şoptit, mângâindu-
mă : »Nu fi supărat că trec toate, toţi trecem prin focul dragostei. Şi eu am
trecut ! Dragostea e o boală. Trebuie să te lecui de ea, cum m-am lecuit şi
eu..Îţi va trece... » Imediat m-am deşteptat şi m-am uitat prin cameră buimac.
Eminescu dispăruse. Dar m-a marcat atât de mult acest vis, încât îl voi ţine
minte toată viaţa.
9

10. După deschiderea culturală de după anul 1960 au început să fie
reeditate marile opere ale literaturii române, adică Maiorescu, Lovinescu,
Călinescu, Vianu, etc. unde am descoperit un alt Eminescu, aureolat de
personalitatea acestor oameni. Între timp mi-a căzut în mână o mică broşurică
scrisă de Octav Minar prin anul, pare-se 1904 şi intitulată ,,Cum ā iubit
Eminescu » în care ā publicat o parte din scrisorile de dragoste ale poeţilor..
Deşi istoricii şi criticii literari l-au hulit pe acest om, a fost primul care a
reabilitat dragostea dinte poet şi Veronica şi i-ā luat partea femeii atunci când,
după moartea poetului, ea devenise cauza principală ā nebuniei şi ā morţii lui.
Criticii i-au imputat ca unele scrisori sunt trunchiate sau traduse din franceză
prost, dar realitatea ā fost alta. Date de Veronica şi de fetele ei din mână-n
mână pe la prietene şi prieteni să le citească din curiozitate, scrisorile au fost
copiate greşit sau traduse cu multe lacune. Şi Octav Minar, neavând
originalele, le-ā publicat cu greşeli. După moartea poetului scrisorile au fost
puse sub embargou de Veronica. Din 16 iunie 1889 şi pănă ā plecat la Văratec
prin iulie ,femeia le-a citit şi le-a răscitit, făcând adnotări pe marginea
lor,aducându-şi aminte de clipele lor frumoase, după care le-ā străns pe toate,
le-ā legat cu o pamglică neagră, punăând sub plamblică o coală în care ā
scris : ,,Acestea sunt scrisorile mele şi ale lui Eminescu, de voi trăi voi scrie
ceva în legătură cu acest amor nenorocit. » (citat din memorie). Pe aceeaşi
coală căteva versuri ale poetului : ,,Copil bălai cu ochii albaştri/ Simbol al
vremilor eterne/ Ah, ce perfidă este lumea/ Nu vrea să ştie de amor/ Clădeam o
lume de iluzii/ Pe aripi de corb croncănitor.../ Restul se ştie, Veronica Micle s-
ā otrăvit la Văratec şi ā murit. Pe patul de moarte le-ā spus fetelot să nu
publice acele scrisori decât după ce va trece timpul. Scrisorile au fost purtate
mult timp de nepoatele şi strănepoatele ei până când au fost publicate acum
câţiva ani.
Cu Eminescu m-am întâlnit apoi la Facultate. Am ascultat câteva cursuri
ale lui G. Călinescu care m-au fascinat. Acest profesor când vorbea despre
Eminescu era parcă un preot antic care executa o liturghie. Cu vocea lui
cântată, elecriza publicul. La cursurile lui nu veneau numai studenţi,
participau şi oameni din Bucureşi de diferite profesii, ziarişti, profesori de
liceu, muncitori, militari. Amfiteatrul era arhiplin, lumea se înghesuia şi pe
coridoare, ocupându-şi locurile cu mult timp înainte
Apoi am ascultat-o la cursuri pe Zoe Dumitrescu- Buşulenga Era
fantastic cât de informată era profesoara despre viaţa şi opera poetului. Ne
plimba prin filozofia indică, prin Kant, Schopenhauer,prin Viena timpului, prin
Berlin, prin Iaşul lui Eminescu. Făcea legături inedite între opera poetului şi
10

11. opera altor mari clasici ai omenirii. De la cursurile ei ieşeam parcă de la un
mare spectacol care ne umplea sufletul de bucurie.
Profesorul Vianu era un neîntrecut maistru al cuvântului. Cursul lui
despre Eminescu era o delectare ā sufletului. Mai mult stilist decât istoric,
Vianu desfăcea firul operei în patru, o analiza, întorcând-o pe toate feţele.Dar
înainte de orice era un mare cunoscător al literaturii universale din care au
ieşit ,,Studii de literatură universală şi comparată’’ , publicate mai târziu.
Cursurile lui ,,Madach şi Eminescu’’, ,,Imaginea Greciei antice în Memento
mori’’sau ,,Eminesacu şi Shakespeare”erau adevărate sărbători intelectuale.
Apoi profesorul Ion Zamfirescu, autorul unei masive ,,Istorii universale ā
teatrului’’ ne-ā introdus în lumea teatrului lui Eminescu.
Amintesc de asemeni o pleiadă întreagă de profesori care s-au aplecat
asupra operei lui : Amita Bhose, Lucian Blaga, Gheorghe Bulgăr, Şerban
Cioculescu, Constantin Ciopraga, Pompiliu Constantinescu, Rosa Del Conte,
Petru Creţia, Alexandru Dima, Mihai Drăgan, Ion Dumitrescu, Mircea Eliade,
L. Galdi, Alain Guillermou, Dumitru Irimia, Dan C. Mihăescu, George
Muntean, Ion Negoiţescu, Constantin Noica, Marian Papahagi, Edgar Papu
Perpessicius, Alexandru Philipide, Alexandru Piru, Alexandru Rosetti, Liviu
Rusu, Eugen Simion, N. Steinhardt,Vladimir Streinu, Eugen Todoran,
Tohăneanu, Vatamaniuc, şi mulţi alţii , tot atăt de importanţi, dar care-mi
scapă.
Închei cu o poezie ā lui EMINESCU :
NUMAI POETUL
LUMEA TOATΑ-I TRECATOARE
OAMENII SE TREC ŞI MOR
...........................................
NUMAI POETUL
CA PASERI CE ZBOARA
DEASUPRA VALURILOR
TRECE PESTE NEMARGINIREA TIMPULUI
11

12. IN RAMURILE GÂNDULUI,
IN SFINTELE LUNCI
UNDE PASERI CA EL
SE_NTREC IN CÂNTΑRI.
Ovidiu şi femeile
Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se
plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale dar
şi femeile de pe stradă. După ce ā călătorit pe Nil şi ā rămas uimit de piramidele
faraonilor, s-ā întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.
Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus
augusta şi templul de marmură al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise
măreţul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei şi frumosul teatru al lui
Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar şi
localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică.
În aceste împrejurări, probabil, s-ā îndrăgostit el de o femeie- totam cantata per
urbem- adică cântată în toată Roma- ascunsă sub numele de Corina. Scria versuri pe un
lectulus încărcat cu perne, seara în grădina sa, pe Via Sacra şi Via Flaminia, grădină
întinsă pe câteva coline pline cu flori.
Spuneam că ā fost un dandi, prima căsătorie pentru el n-ā rezistat, îi fugeau ochii
după frumoasele Romei, ā dat greşi şi cu ā doua şi cu ā treia căsătorie. Dar i-ā rămas
fidelă fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui ā cultivat tot artele.
Operele lui în care ā cântat dragostea, ,, Ars amatoria” şi ,,Ars amandi” sunt un fel
de istorie spirituală ā dragostei unui păgân care ā văzut în femeie cel mai graţios animal.
El ā dat lecţii contemporanilor cum să aleagă şi să cucerească o femeie, cum să
păstreze iubirea şi cum să se poarte femeia cu iubitul. Ā fost un expert al psihologiei
feminine şi un rafinat în estetica corporală şi vestimentară.
Spicuim câteva idei din opera lui.
Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuţiile cu ele trebuie
să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se
destăinuie, să-i admire faţa şi picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie
amabil, să-şi arate gelozia. La însuşirile fizice trebuie să se alăture şi însuşirile psihice.
,,Amorul plăcut se ademeneşte cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea.
Încălzeşte-i la sân mâinile îngheţate! Nu-i reproşa iubitei defectele! Află un nume
măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ā născut.”
El dă şi sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei
pustiu. ,,Şarpele îşi schimbă pielea, cerbul înnoieşte coarnele, tinereţea femeii nu mai vine
înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ā atrage un bărbat.
Femeia cu capul prelung să-şi facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-şi
strângă pieptănătura într-un nod în creştet, lăsându-şi urechile descoperite. Ia seama la
culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheşelor, să nu-ţi miroase subsuorile sau
12

13. picioarele, foloseşte dresurile cu măsură. Ascunde-ţi viţiile, piciorul urât, gâtul pătat,
pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă şi dansează gratios”
Naso magister erat…
Din păcate Împăratul August, un mare adept al vechilor virtuţi republicane,
descopere tocmai în familia lui desfâul la fiica lui, Iulia. După câteva căsătorii nu tocmai
fericite Iulia, atrasă de poezia lui, dar şi de farmecul lui fizic, ā căzut în braţele lui Ovidiu.
Fiind prinsă, este exilată într-o localitate secretă şi pe Ovidiu l-ā trimis sub excorta
soldaţilor romani, însoţit de câţiva sclavi, la Pontul Euxin, unde ştirile de cruzime din
partea geţilor înfiorseră pe romani.
,,Ars amatoria” este interzisă ca operă corupătoare.
De acum până la sfârşitul vieţii, Ovidiu va trăi între barbari la marginea lumii
romane. Acum scrie în grai get ,,Tristele” lui cu gândul la fericirea din Roma.
SFÂRŞITUL UNEI TRAGIGE IUBIRI
- INTRAREA ÎN LEGENDĂ-
( Eminescu şi Veronica Micle)
În noaptea de 15 spre 16 iunie 1889, spre zorii zilei( după unii la orele 4), firul
vieţii poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la
sanatoriul Caritas din Bucureşti. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate,
când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta uşii de metal, că se simte
năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte.
Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul
neînsufleţit al poetului a fost adus la biserica Sfântul Gheorghe cel Nou. La orele 16,30 s-
a cântat prohodirea de către un sobor de preoţi în frunte cu preotul Bărcănescu, ,,în al
cărui cântec se vedea durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”.
Lăcaşul bisericii, curtea şi împrejurimile erau înţesate de lume: ziarişti, intelectuali,
profesori, studenţi, orăşeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul
poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustaţa neagră şi barba neagră şi puţin crescută”, ,,
…capul şi aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru”
Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naţionalul” şi ,,Constituţionalul”,
a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a
societăţii ,, Tinerimea română”, a societăţii universitare,,Unirea”, iar în partea dinspre
altar o imensă coroana a Pesei şi la capul lui pe pânza neagră volumul lui de ,,Poezii”.
Cuvântarea de adio trebuia ţinută de Laurian ,în numele prieteniei gazetăreşti, dar,
pentru că n-a venit la timp, cuvântul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la
,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar
frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor.
Nici noi conservatorii, nici junimiştii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu,
ca fiind numai al lor”
13

14. De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de
o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat
câmpia Filaretului şi pe Calea Şerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio
fotografie a înmormântării, singurul document care a fixat în tuş evenimentul a fost un
desen al lui Jiquidi-tatăl, în momentul opririi cortegiului în faţa Universităţii. În imediata
apropiere a dricului tras de cai se observă mergând pe jos Mihail Kogălniceanu, Toderiţă
Roseti( fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, gazetarul Grigore Ventura,
Traian Demetrescu, nedespărţitul prieten, Alexandru Chibici- Râvneanu, doctorul Ion
Neagoe, tineri studenţi, intelectuali, profesori universitari, elevi, orăşeni. În faţa statuilor
lui Eliade Rădulescu şi Mihai Viteazu sunt înfăţişaţi numeroşi elevi şi studenţi cu capul
descoperit, aduşi de dascalii lor.
În faţa Universităţii profesorul Dimitrie August Laurian a ţinut o cuvântare care a
omagiat în cuvinte vibrante viaţa poetului, după care a luat cuvântul Gheorghe
Calmuschi, un student botoşenean. Profund mişcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului
cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferinţele
poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toţi câteva minute, se stârnise
un murmur de admiraţie în toată mulţimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator.
În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară.
Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că şi cerul vărsa lacrimile lui la durerea morţii
poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, îşi arunca ultimele raze roşietice peste
cimitirul Bellu. .Ajunşi pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, şi după o scurtă slujbă,
ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foştii prieteni de pe vremea studenţiei de la Viena,
aducându-i un ultim omagiu.
Studenţi Şcolii Normale, şase la număr, au luat pe umere sicriul şi l-au dus lângă
groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât uşor în hăul pământului.
Maiorescu cu câţiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia
de brad, care-i purta rămaşiţele pământeşti ale poetului.
Aşa s-au terminat ultimele clipe legate de viaţa poetului.
Ca o ironie ă sorţii, înmormântarea poetului fusese făcută cu cheltuială din chetă
publică. Iată şi lista contribuabililor:
T. Maiorescu……….100 lei;
Alexandru Djuvara…60 lei;
J. I. Socecu…………40 lei;
Teodor Rosetti……..60 lei;
Dr. Neagoe…………40 lei;
D. Cepescu…………20 lei;
Ioan Colţescu………20 lei;
Profesor Mândreanu 20 lei;
Dr. Mihaiu…………10 lei;
Kogălniceanu…….120 lei- în dreptul lui nu este explicaţia daca i-ă plătit . Dr.
C. Felix…………20 lei
Total………………..390 lei; deci Kogalniceanu nu ă plătit!
,,Să doarmă în pace necăjitul suflet, avea să-i ureze fostul său prieten, Caragiale,
care se simţea vinovat pentru şicanele sentimentale pe care i le provocase- Ferventul
budist este acum fericit: el s-a întors în Nirvana.”
14

15. În urma mulţimii care l-a însoţit până la mormânt, o trăsură închisă îi uma calea
având-o pe Veronica, ferită de ochii lumii, pe capra din spate. Prezenţa ei fusese foarte
discretă atât la biserică cât şi la mormânt. Ştia că lumea o ura, mai ales protipendada care
participa la înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată toată în doliu, a aşteptat până s-ă
retras lumea şi, singură, în faţa reavănului mormânt, îi jura lui Eminescu că peste
cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veşniciei, va fi şi ea lângă el. Timp de două
săptămâni, aproape zilnic se ducea la mormântul lui şi-i punea câte-o floare pe pământul
reavăn.
De altfel, ştiindu-l foarte bolnav, Veronica Micle în anul 1887 se mută la Bucureşti
cu dorinţa de a-l ajuta şi de a fi lângă el. Prin aprilie 1888 se repezise la Botoşani şi-l
convinsese pe poet să vină la Bucureşti. Îşi măritase fetele şi acum avea timp destul să se
ocupe de sănătatea lui. De multe ori erau văzuţi împreună în lumea artiştilor, la teatru sau
la alte spectacole. Există şi o fotografie cu ei amândoi în mijlocul artiştilor de la teatru.
Din păcate Eminescu n-a ascultat-o şi şi-a grăbit moartea. Curios că exact în noaptea
când a murit el, a avut un vis urât, s-a sculat şi Veronica Micle i-ă închinat o poezie,
prevestind marea catastrofă:,, Raze de lună-Lui” ,,Ce n-ar da un mort din groapă pentr-
un răsărit de lună!
Ai zis tu şi eu atuncia, când pe-a dorului aripe,
Duşi de al iubirii farmec,- privind cerul împreună-
Noi visam eternitatea în durata unei clipe”
……………………………………………
,, Gândeşte-te, îi scria ea Măndicăi, de un an de zile n-am mai făcut un vers cât de
infim şi în noaptea aceea m-au cuprins un fel de friguri şi în 20 de minute a fost făcută.”
Acum şi-a făcut ordine în hârtii, a citit şi a răscitit scrisorile de la Eminescu,
adnotându-le, le-a făcut pachet şi le-a legat cu o pamblică roşie, strânsă în cele patru
colţuri cu un nod mare terminat în buclişoare. ,,Aici este corespondenţa mea cu
Eminescu- a scris ea îngrijit pe pachet, conştientă de valoarea acestor scrisori, o parte din
scrisorile mele sunt aici, o parte a rămas la el. De voi trăi, voi scrie ceva relativ la fazele
acestui amor trist şi nenorocit, de voi muri, lumea să ierte: Toate relele ce sunt într-un
mod fatal legate de o mână de pământ, cum a zis însuşi Eminescu”
După cele două săptămâni de stat în Bucureşti, s-a simţit rău şi a plecat la Văratic.
Părăsirea Bucureştiului îi făcu bine căci, după moartea poetului, lumea începuse s-o arate
cu degetul ca singura cauză a nefericirii lui, urmare a colportărilor a fel de fel de legende,
una mai năstruşnică decât alta de către junimişti. Din Bucureşti a luat trenul către
Paşcani, apoi diligenţa până la Târgu Neamţ. Se instală la mitocul Fevroniei Sârbu din
chinovia Filioarei şi se odihni prima noapte. A doua zi i se pregătiră două camere lângă
Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în
cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de
lume şi rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv
versurile lui pe tema morţii şi acum versifica şi ea pe aceeaşi temă:
,,O moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie… şi curmă-a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaus…Să dorm,
Să dorm pe veci”
15

16. Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios şi o compătimeau.
Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor
calugăriţele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neştire. Dusă în
chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de
prieteni, speriaţi de întorsătura luată de sănătatea ei. După plecarea oaspeţilor a vizitat-o
şi doctorul căruia i-a spus că n-o doare nimic, doar că are o insomnie şi o stare generală
proastă. Şi-a adus aminte de drogurile aduse de Virginia, fata ei, de la fratele Smarandei
Gârbea, care era farmacist, s-a năpustit asupra sertăraşului cu pilulele de arsenic, a pus
flaconul la gură, şi l-a înghiţit cu cu o poftă demenţială.
Când a venit Virginia, a găsit-o în neştire, a fugit repede la chilioara măicuţei
Frevonia Sârboaica s-o ia la Veronica. Între timp au sosit şi cei doi medici, Cantemir şi
Ursulescu care au constatat că e otrăvită şi, după multe încercări, au ajuns la concluzia că
n-au ce-i mai face..
La sfârşitul vecerniei, aproape de miezul nopţii, clopotele mânăstirii au început să
bată a moarte. Un zvon trist ca un vânt otrăvit s-a răspândit pe toate cărările Văratecului:
Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu a murit. Fila calendarului din perete se oprise la 3
august 1889…
Luceafărul de ziuă cu ochi de strigoi privea din alte lumi pe fereastră chipul
iubitei, plecată si ea spre depărtările astrale să se întâlnească cu poetul. Şi din lumea lui,
repeta blestemul:
,,Nici cenuşa noastră-n lume,
Scumpo, nu s-o întâlni!’
Şi asa s-a împinit blestemul, Veronica a fost înmormantată de mânăstire şi
îngropată lăngă mitocul în care-şi petrecuse ultimele clipe ale vieţii, jelita de călugăriţele
mânăstirii.
Dar din dragoste lor a rămas legenda care va dăinui cât lumea.
Visez mereu o statuie a dragostei şlefuită din piatră care să eternizeze dragostea în
figurile îmbrăţişate ale celor doi poeţi, cu titlul pus de Perpessicius, care şi-ă pierdut
vederea pe manucrisele poetului: Martirii lui Eros.
15 martie 2010 Ion Ionescu-Bucovu
EMINESCU ŞI MACEDONSKI
Doi mari poeţi aflati într-o continuă luptă. Care să fie cauza, Dumnezeu ştie. Să fie
opoziţia dintre ,,Literatorul” si ,,Convorbirile literare”? Sau faptul că junimiştii îl
considerau un iremediabil ratat în ale poeziei, o figură ciudată şi bizară, care aleargă
după glorii pierdute. Dacă Macedonski se deslănţuie în repetate rânduri în polemici pline
de venin împotriva Junimii, iritat de faptul că Alecsandri primise premiul Academiei,
junimiştii ripostează, prin pana lui Missir, deabia în 1883 printr-o recenzie distrugătoare
la volumul său de ,,Poezii”.
Macedonski vedea în Eminescu un exponent tipic al Junimii şi, din această cauză,
îl ataca mereu pe tema,,imperfecţiunilor formale”din poezia lui. Cauzele conflictului de
ordin personal dintre cei doi par a fi mult mai vechi şi ele rămân necunoscute.
16

17. Se pare că Eminescu l-a atacat în ,,Timpul” în articolul ,,Naţionalitate şi
cosmopolitism’’(1881) şi că portretul satiric eminescian din ,,Materialuri
etnologice’’,1882, este al lui Macedonski. În orice caz, Macedonski se plânge mereu de
atacurile permanente ale ,,confratelui Eminescu’’ în ,,Timpul’’. De altfel unele atacuri
neînsemnate apăruseră din 1879 acuzându-l pe Macedonski de falsuri şi escrocherii în
calitate de director de prefectură la Silistra Nouă.
Nepotrivirile temperamentale dintre cei doi poeţi erau profunde şi Macedonski,
foarte susceptibil, izbucnea mai întotdeauna disproporţionat în raport cu cauza,
neîmpiedicându-se în furia lui egocentrucă, de nici un obstacol.
Greşeala lui fatală este în 1883, când Eminescu se îmbolnăveşte, şi scrie nefericita
epigramă ,,Un X pretins poet…” După publicarea epigramei, un val de indignare publică
se ridică împotriva lui, cu consecinţele cele mai grave pentru viaţa şi opera lui. Deşi
încearcă să se disculpe, toate ziarele refuză să-l mai publice, excepţie făcând ,,Românul’’.
Evenimentul ia aşa de mari proporţii încât abonaţii refuză ,,Literatorul’’, societatea
Literatorului se destramă şi poetul este arătat pe stradă cu degetul ca un detractor al lui
Eminescu, expus oprobiului publicului. Deşi poezia lui era o noutate în lirica românească,
nimeni nu mai vrea s-o citească.
Văzând toate aceste manifestări, Macedonski, indignat, se hotărăşte să plece la
Paris. Poetul avea o solidă dotă din partea soţiei, Ana Rallet, ce-i asigură un trai modest
pe malurile Senei. Aici vrea să uite limba română şi încearcă să se impuna ca poet de
limbă franceză în ,,L’Elan litteraere’’ din Liege şi în ,,Bulletin officiel de I’Academie des
Muses Santonnes’’.
Moartea lui Eminescu în 1889 pune capăt acestei lupte, dar Macedonski rămâne
pe viaţă cu acest mare stigmat care i-ă umbrit opera.
1 iunie 2010 Ion Ionescu-Bucovu
EMINESCU ŞI CLEOPATRA LECA- POENARU
Izgonit din empireul inimii Mitei, unde de altfel nu avusese niciodată loc, Mihai,
cu sentimentele rătăcite şi răvăşite de focul dragostei tartanice care părea că nu se stinsese
definitiv pentru Veronica, găsise un dulce narcotic sentimental, un paliativ de ultimă oră,
în văduva disponibilă din societatea pe care o frecventa atât în casa Kremnitzilor căt şi în
cea a lui Maiorescu, pe numele adevărat de fostă nevastă, de Cleopatra Leca-Poenaru.
Femeia semăna şi-n nume şi-n renume cu faimoasa regină a Egiptului, cu care-i
plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verişoare lui primară, cum şi-o
recomanda amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivolă.
Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile
dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat şi, bărbaţii, amatori de şuiete, roiau pe
lângă ea, atât pentru izul dulceag al glumelor ei, cât şi pentru amorurile ei împărtăşite cu
atâta nonşalanţă şi-n stânga şi-n drepata, mai mult din instinct, căci de inimă nu putea fi
vorba.
De altfel fostul ei soţ, căpitanul Poenaru, divorţase de ea decurând tocmai dintr-un
asemenea motiv- un flagrant delict amoros cu alt bărbat în căminul conjugal- şi procesul
17

18. devenise celebru în urbea Bucureştiului, dând de furcă câţiva ani tribunaleler
bucureştene. Apoi, nu tocmai tânăra văduvioară, uitase repede cele întâmplate şi-şi juca
rolul de divă încontinuare, având în vedere că femeia era şi artistă.
În costum de amazoancă, umbla lala călărind pe un bidiviu pur-sânge din
herghelia regală pe la Loleşti şi Popânzăneşti-Romanaţi, pe moşiile ei, pe care, rând pe
rând, le păpase ca o crăiliceasă a Bucureştiului, la roata norocului sau la cărţi cu fanti de
tot felul.
Şcolită prin Franţa în lupanarele Parisului sau pe la Viena, femeia avea şi ceva
cultură. Nepoată a pictorului Lecca, iubea arta şi pictura, mergea la teatru, la concerte, la
baluri şi la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia,
bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o cunoscuse
Eminescu prin amicul sau din acea perioadă, Caragiale, care i-o recomandase ca artista
de teatru. Cum poetul avea slăbiciunea artistelor de teatru, reflex al peregrinărilor lui cu
artiştii de teatru din trupele lui Fani Tardini şi Iorgu Caregiale, sau cu artistele de la
Teatru cel Mare din Viena, legase o oarecare amiciţie. Primele discuţii probabil că
fuseseră despre teatru, Eminescu o întrebase unde făcuse teatru, cu cine arta dramatică,
ce piese jucase, ce roluri îi plăcea, dacă-i plăcuse Viena si Parisul…
Da, femeia fusese şi la Viena şi la Paris, văzuse de toate, se cultivase, îi plăcuse
totul, muzica Vienei, pădurile Vienei, Teatru cel Mare, Opera, Cabareturile pariziene,
pictorii timpului, depravarea dulce a oraşului Soare.
Aşa se face că Eminescu îi face mai multe vizite pe strada Cometei, mai ales iarna,
devenind ,,un companion de crailic”, jucând rolul lui Donjuan. Insemnarile lui despre
femeie ne duc cu gândul la intimităţi ce nu se pot povesti. ,,Lună, dulce-ai fost în acea
plăcută, Sfântă noapte, când suspina Cleopatra…Eşti tu cuminte, Cleopatra? Eşti o
mizerabilă cochetă, Cleopatra! Tu m-ai ucis moraliceşte. Mi-ai rupt sira spinării, m-ai
dăşelat moraliceşte, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viaţă. Mi-e atât de frig în
interiorul inimii, sunt aţât debătrân, Dalilo…”
Despre noua achiziţie a lui Eminescu, primul aflase Maiorescu, probabil chiar din
gura femeii care i se lăudase, pentru că îi scria unui prieten din Iaşi, ca să ajungă la
urechile Veronicăi: ,, Eminescu, amorezat de doamna Poenaru-Leca, găseşte în această
doamnă cam corpolentă multă inspiraţie…” Nici lui Mite nu-i convenea ,,noua achiziţie”
Prietenul lui Maiorescu de la Iaşi, pentru ă afla lucruri mai concrete, se adresa Mitei.
Femeia îi răspundea răutăcios, persiflând pe poet: ,,Eminescu era pe de-a-ntregul disperat
ieri… aş spune că absenţa doamnei din inima lui ( n.n. probabil absenţa de la
serate)explică tristeţea lui. Bietul băiat! Cred că ea ă răspuns la declaraţiile sale printr-un
hohot de râs si el, aşa se spune, nădăjduia să fie acceptat ca soţ”
Eminescu, detaşat de aceşti binevoitori, o ura şi-o incrimina pe Cleopatra în
versuri, comparând-o cu faimoasa Dalilă; acum era timpul când i se năruiau definitiv
planurile matrimoniale cu Veronica şi când boala se cuibarea din ce în ce mai mult în
corpul lui, instalându-se definitiv:,, Unde-s şirurile clare din viaţă-mi să le pun?/ Ah!
Organele-s sfărâmate şi maestrul e nebun!”
Nu-i mai rămăsese decăt consolarea: ,, Proştii se-nsoară totdeauna, nebunii
câteodată, înţeleptul nicicând. Dacă acesta o face, s-o faca încai din comoditate şi în
deplină ignoranţă că va fi înşelat de femeia lui.”
Ucenicul lui Schopenhauer începea să-şi urmeze maestrul…
18

19. Ion Ionescu-Bucovu 6 iunie 2010
LECŢIA LUI MAIORESCU
V-aţi întrebat vreodată ce-ar fi însemnat cultura noastră fără Maiorescu? El a
apărut la o răscruce de timpuri când ţara noastră avea nevoie de înnoiri profunde.
Din rădăcini transilvane, a venit pe sol muntenesc ( părinţii lui s-au statornicit la
Craiova), cu studii secundare la Braşov, apoi la Viena, cu profesori vestiţi în filozofie si
logică. Vine în ţară şi, nemulţumit de ,,neadevărurile” epocii lui, popularizează cultura
timpului prin orice mijloace .Politician conservator, este un regalist convins, membru al
Academiei, deputat, ministru al culturii, al justiţiei, prim-ministru, profesor universitar,
filozof,logician, polemist (vezi polemicile cu Dobrogeanu-Gherea) si un distins avocat cu
o oratorie de invidiat.
Hegelian în înţelegerea poeziei ca sensibilitate a ideii, schopenhauerian în
explicarea folosului artei, clasicist prin simţul dezvoltat al armoniei şi echilibrului,
romantic prin concepţia estetică, Maiorescu a fost un promotor al culturii, punând bazele
criticii moderne într-un timp de confuzie în lupta cu adevărul. Partizan al
evoluţionismului, a combătut tendinţele revoluţionare de orice fel, între ele si socialismul,
căruia i s-a opus sistematic, evoluţia socială nu trebuia să ,,ardă” etapele, trebuia să le
parcurgă, a fost un mare adversal al împrumuturilor străine nejustificate, ceea ce el a
numit ,,formele fără fond”.
Apariţia în 1865 a Junimii şi peste doi ani (1867) ă Convorbirilor literare fac
posibilă lupta de idei cu trecutul. În 1866, când se punea problema unei noi ortografii a
limbii române, în trecerea de la scrierea slavona la cea latină, el scrie ,, Despre scrierea
limbii române”, opunându-se atât etimologismului ciparian cât si fonetismulu de bravadă
pumnist. În ,,Limba româna în jurnalele din Austria” reia disputele cu Laurian, Cipariu şi
Massim, creatorii unei fantastice limbi române artificiale.
Pe tărâmul criticii literare excelează cu,,O cercetare critica asupra poeziei române
de la 1867”, în nevoia de a alcătui o antologie a poeţilor români, însufleţită de un
simţământ poetic şi ferită de înjosire în concepţie şi expresie”.
Continuând direcţia Daciei literare cu celebra: ,,scrieti, băieti, numai scrieţi!” el
încurajază o pleiadă de scriitori noi care se vor adăpa la folclorul naţional şi vor da mai
târziu capodoperile literaturii române.Dar cea mai rezistentă opera ă lui este ,,Directia
nouă în poezie si proză(1872)care va marca drumul de viitor al literaturii române. Este
primul care sprijine atât moral cât şi material un număr mare de scriitori şi oameni de
ştiinţă aflati la începuturile activităţilor lor:Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă,
Bodnărescu, Spiru Haret,Coşbuc, Rădulescu-Motru, S. Mehedinti, Dragomirescu, etc.
19

20. De Eminescu s-a preocupat special, l-a trimis la studii, i-a venit în ajutor în timpul
bolii, i-a publicat poeziile, a avut grija de manuscrisele lui, dar s-a amestecat brutal si în
viaţa lui atunci când a fost vorba de căsătoria poetului cu Veronica Micle.
Linia maioresciana a culturii române a fost continuată mai târziu de Lovinescu,
Călinescu, Manolescu, Eugen Simion care au văzut în el un deschizător de drumuri.
Ne întrebăm dacă astăzi, în confuzia care există în ţara noastră, mai e posibilă
apariţia unui asemenea om, ca un reper moral pentru intelectualii români.Şi dacă da, de
ce nu apare?
Ion Ionescu-Bucovu Friday, 6 June 2014
Un precursor al unităţii noastre naţionale-
IOSIF VULCAN
Mai ştie astăzi cineva cine a fost Iosif Vulcan? Vag ne reamintim de el că a
publicat primele poezii ale lui Eminescu în revista ,,Familia”.
Dar Iosif Vulcan a fost cea mai reprezentativă figură culturală din jumătatea a
doua a veacului al nouăsprezecelea în Ardeal. Cărţile lui, timp de cincizeci de ani, au stat
cu cinste pe poliţa românului, iar ,,Familia”, întemeiată de el, a fost flacăra deşteptării
noastre naţionale.
Fiu al Bihorului cu studii la Viena se statorniceşte la Oradea şi, timp de cincizeci
de ani, a fost un paznic la porţile românismului. ,,Un merituos pedagog în ale literaturii
pentru copilăria unui popor”- cum l-a caracterizat Octavian Goga.
De la 1860, când era student la Viena, el a simţit impulsurile epocii privind
unitatea naţională, scriind poezii, nuvele, romane şi piese de teatru cu tematică unionistă
şi patriotică.
Neamul, trezit de P. Maior, G. Şincai şi Klain, sub verbul lui Vulcan se scutură de
zgura trecutului, trezindu-se la o nouă viaţă. Preoţi, învăţători, elevi, iluminaţi de magia
unui vis- UNIREA- recitau versurile lui din ,,Lira mea”:
,,Iancule viteaz,
Scoală-te, fii treaz,
Că nu-i bine-n ţară,
Vin duşmanii iară…”
Crezul lui intelectual ca ultim vlăstar al Şcolii Ardelene a fost ca literatura şi limba
română să se modernizeze, părăsind înălţimile vaporoase ale ideologiei cipariene. Totusi
naţionalismul lui ă purtat pecetea descendenţei latine.
El a militat şi pentru o mişcare teatrală în Ardeal, înfiinţând ,,Societatea fondului
de teatru” şi ajutându-i pe artişti.
,,Familia” lui a fost un fel de buletin literar al epocii şi un certificat dat unităţii
naţionale. Scriitori din toate părţile locuite de români îşi trimiteau creaţiile literare, fiind
părimite cu un mare entuziasm şi publicate în revistă.
20

21. Iosif Vulcan a fost primul care a văzut în Eminescu un mare poet în devenire şi i-a
publicat primele poezii: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: şi ,,La Heliade”, apoi ,,Junii
corupţi”.
Dacă opera lui, pentru noi, cei de astăzi, modestă, a fost uitată, acţiunea lui
culturală şi unionistă din ,,Familia” a rămas ca un bilet de intrare pe marea poartă
istoriei noastre literare.
Ion Ionescu-Bucovu Friday, 6 June 2014
UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT- ST. O. IOSIF-
NATALIA NEGRU SI DIMITRIE ANGHEL.
Există în istoria noastră literară poveşti de dragoste incredibile ce au rămas să fie
repovestite şi pentru generaţiile actuale. O astfel de poveste este şi iubirea dintre St. O.
Iosif, Natalia Negru şi Dimitrie Anghel.
ST. O. Iosif se întâlneşte cu Natalia Negru prin 1885 pe coridoarele Faculţăţii de
litere din Bucureşti şi se îndrăgosteşte de ea nebuneşte. Pentru ea frecventează cursurile
Facultăţii de litere şi se prezintă cu Natalia Negru cu teza ,,Influenţe strâine asupra
literaturii române- foloasele si relele lor” la examenul de licenţă. Lucrarea este notată
cu ,,bilă neagră”, un semn divin al dramei ce avea să vină în viaţa lor.
Mesajele lui Steo către domniţa de la Tecuceni-Buciumeni, Ly, Lia, Lilian- cum o
mângâia el, converg într-un patetic epitaf:,,În cuibul tău de la Tecuceni visez eu să
muncesc alâturi de tine…” Nunta lor a fost o feerie în podgoria de la Tecuceni, cuibul lor
de nebunii, unde au participatN. Iorga, D. Anghel, Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, etc. După
nuntă, Lyly îi dăruieşte poetului şi o fiică, care şi ea, ca un făcut, moare în 1916.
Pâna aici toate bune şi la locul lor. Numai că St. O. Iosif si-a ales ca prieten pe
Dimintrie Anghel, ,,poetul florilor” –cum a fost catalogat de critici. Stând zilnic în casa lui
Steo şi scriind literatură, Anghel se îndrăgosteşte de Natalia, o seduce, şi după un timp,
femeia îşi părăseşte soţul şi se mută la Dimitrie Anghel.
Faptul acesta a avut efectul unei lovituri distrugătoare.
Prin 1910 dezastrul moral se agravează. Lirismul patetic din ,,Cântece” reflectând
etapa în care Helianta ( Natalia) devine soţia lui Anghel, relevă un suflet devastat.
Pierzând-o pe Natalia, pe care o cântase în atâtea poezii, divinizând-o, blândul
Steo, a cărei constituţie nervoasă nu a putut să suporte şocul, cade greu la boala şi pe 22
iunie 1913 moare, în urma unei congestii cerebrale.
Nici Dimitrie Anghel n-a fost fericit cu ea.
Ca om, Dimitrie Anghel era din toate punctele de vedere opusul lui Iosif, ceea ce
dovedeşte că… extremele se atrag. În timp ce Iosif era blând, sfios, delicat, Anghel era un
om incomod, deprins cu zeflemeaua, maliţios şi irascibil, căruia îi sărea ţandăra din orice
şi care, nu rareori ameninţa cu revolverul.
Dar trădarea prietenului s-a răzbunat.
În urma unei scene violente cu Natalia Negru, nemulţumit de noua mezalianţă, la
13 noiembrie 1914 şi-a descărcat un foc în piept şi, după două săptămâni de chinuri, a
murit în spital.
21

22. În ziua înmormântării, la cimitir, o necunoscută i-ar fi strigat Nataliei, care
participa la înmormqntare:
,, Mizerabilo, care omori pe toţi oamenii mari ai ţării!”
Prietenul lui Topârceanu povesteşte:
,, Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am văzut. Lume
puţină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iaşului. Doi-trei prieteni mai de-aproape,
câteva rude, câţiva admiratori necunoscuţi. În faţa sicriului descoperit pentru ultima oară
am ascultat cu fruntile plecate improvizaţia vibrantă ă d-lui Sadoveanu care-şi saluta
prietenul în pragul veşniciei. Pe faţa şi mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de
zăpadă…”
După moartea celor doi, Natalia Negru a trăit până la adânci bătrâneţe, fără
regrete, povestind scene din viaţa celor doi poeţi.
Ion Ionescu- Bucovu 6 June 2014
Un patriarh al culturii române-
Nicolae Iorga
Tineretul de astăzi, în vâltoarea timpului prezent, rar mai face recurs la trecutul
nostru şi la oamenii mari pe care i-a avut România. Unul dintre ei este Nicolae Iorga,
acest Volaire al românilor (G. Călinescu), care a fost un fenomen cultural, rar întâlnit în
cultura unui popor. Născut în Botoşani la 17 ianuarie 1871 el a fost istoric, critic literar,
documentarist,dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-
ministru, profesor universitar, academician, orator desăvârşit, cunoscând si vorbind
curent 12 limbi, ziarist şi un mare om de cultură, înscriindu-se pe linia lui Dimitrie
Cantemir şi Bogdan Petriceicu Haşdeu, ca unul dintre cei mai mari oameni de cultura ai
începutului de secol al XX-lea.
După terminarea liceului la Botoşani, urmează Universitatea din Iaşi pe care o
absolvă numai într-un an cu ,,magna cum laude”, continuă studiile la Paris, Berlin şi
Leipzig, obtinând doctoratul la numai 23 de ani.
Dotat cu o memorie fenomenală, a scris peste 1250 de volume si 25.000 de articole.
Opera istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnitori, de
familii, istoria bisericii, a armatei, a comerţului, a literaturii, a tipăriturilor, a călătoriilor,
etc.
A fost unul dintre doctrinarii semănă torismului, a editat şi condus numeroase
ziare si reviste, ca un bun orator a ţinut conferinţe la radio, ascultate de întreg poporul.
Dar a fost şi un vizionar, văzând în fascism un cancer care se întinde. De altfel
sfârşitul lui tragic se leagă de acest fapt. Bestiile în cămăşi verzi l-au asasinat în pădurea
de la Strejnic în noaptea de 27 noiembrie 1940, lăsând îndoliata intreaga lume
intelectuală. Ca urmare 47 de universităţi din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
22

23. Aşa a sfârşit unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai ţării noastre, lăsând pe
masa de lucru ,,Istoriografia lumii” neterminată.
Ion Ionesci-Bucovu 26 septembrie 2010
Marin Preda: Băiete, ăştia vor să mă termine!
În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru,
am luat lucrarea de licenţă despre ,,Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că
stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să –l
consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea ,, Realitate şi fictiune în romanul
Moromeţii” Am stat câteva zile în satul Siliştea –Gumeşti şi am luat legătura cu aproape
toate personajele din roman de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe
atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete ( Joiţa Călăraşu, mama
scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei , Ilinca.
Poate voi vorbi odată despre acest lucru, acum însă vreau să vă spun altceva ce m-
a frapat la scriitor. După ce am alcătuit un album cu toate fotografiile eroilor din
,,Moromeţii” m-am prezentat cu el la Marin Preda să văd ce impresie are el despre
personaje. Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi
bolnavă. ,,Domnule Preda, i-am zis eu, poate o să vă mire, am luat o lucrare...’’ ,,Aaaa, da
ştiu, mi-a povestit Piru despre tine... Şi ce vreai să scrii tu în acestă lucrare? Tu eşti din
Râca de la fostul învăţător al meu Crivăţ? Ce mai face? Mai bea, mă?La Râca veneam eu
dupa cărţi pe la neamurile mele. Stancu lu’ Diţă ce mai face?”După ce i-am dat eu toate
informaţiile cerute, i-am povestit intenţia mea de a face o radiografie a personajelor,
comparând realitatea personajelor din sat cu felul cum au fost ele prezentate în
roman.,,Ar fi interesantă, monşer, dar ai grijă...” Priveşte albumul printre ochelari şi se
opreşte la maică-sa. ,,Nu puteai si tu s-o pui să se îmbrace mai bine! Ş Ilinca tot
îmbrobodită...” Am tăcut tot timpul, urmărindu-l cu o curiozitate diabolică.,,Ăsta cine?”-
fixează el ochii pe un personaj.,,Fostul dumneavoastră coleg de şcoală, acum e vânzător la
MAT!” ,,Băă, da’ nu-l mai cunosc, s-a schimbat!” Aprinde o ţigară şi trage cu foc din ea.
Urmăreşte cu o curiozitate de copil toate fotografiile. Pe unii nu-i mai cunoştea,
îmbătrâniseră. Pe alţii îi căina. ,,Amărâţi mai sunt, parcă în roman eu nu i-am văzut aşa!”
Timpul a trecut.
O lovitură soseşte ca un trăsnet în anul 1980, într-o zi a lunii mai, pe 16, când am
auzit că Marin Preda a murit. Cum să moară Marin Preda? Moartea lui venea după
succesul extraordinar cu romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni” După această dată din
doi în doi ani se ţinea un festival ,,Marin Preda” în Silişte la care am participat si eu. Se
vorbea în surdină că moartea lui n-ar fi fost naturală. Prima dată am aflat de la sora lui,
Alboaica, că la moarte avea o lovitură în cap pe care medicul legist i-o motivase prin
căzătura din pat. Dar paturile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât oricât ar fi căzut
din pat, nu putea să-i ramână un asemenea semn. El, imi spunea sora lui, de câte ori
venea pe acasă, le povestea că prevestea ceva, avea presentimentul morţii iminente.,, Mă
urmăresc...” le spunea. ,,Cine?”- ł-a întrebat ea. Şi el tăcea. Nu i-a răspuns.
23

24. În ultimul an al vieţii îşi petrecea timpul mai mult la Palatul Mogoşoaia. Aici avea
o camera a lui în care se simţea bine şi putea să scrie în linişte. Seara la apusul soarelui,
ieşea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoşoaiei singur sau în compania altor
scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au
cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar şi numai
prin întrebări.
,,Serile acelea erau adevărate academii de literatură, pe care prezenţa d-lui Preda
le transforma în regal.” –povesteşte Sânziana Pop.La Palatul Mogoşoaia, creaţia Martei
Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de păşuni
verzi şi flori în care castelana îşi pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în
discuţii, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea,, creatorilor” aflaţi la
vremea aceea în solda scriitorimii care mişunau pe la Palat.”- zice tot Sânziana Pop. În
colhozul literar al Mogoşoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui
Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit,
îngrijitori, au declarat: Marin Preda ştia că o să moară. Se simţea urmărit, îi era frică. Îşi
baricada camera, plângea, ieşea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă
omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soţia lui, Elena Preda: ,,Da,
Marin avea o mulţime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din
copilărie. De pildă, îi era frică să mai meargă la mare, pentru că acolo avusese ultima
criză...” Avea permanente atacuri de panică, din această cauză îl apropiase pe Mircea
Dinescu ca prieten să stea cu el mai mult. În ziua aceea fatidică Elena Preda a primit un
telefon de la el, era la editură: ,,Îmbracă-te trebuie să mergem la Mogoşoaia!” Femeia i-a
explicat că nu poate să lase copiii singuri, erau mici doar. ,,Dacă vin, îi iau şi pe ei!”
Marin Preda s-a supărat. A căutat bona să stea cu ei, dar n-a găsit-o. Simţea nevoia să fie
cu cineva, primea telefoane anonime în care era ameninţat.,, Trebuie să vii să stai cu
mine!” Cine îl ameninţa? După aparitia ,,Delirului” a urmat o perioadă de hăituire. Chiar
soţia lui, Elena Preda, primea bilete de ameninţare pline de cuvinte obscene care erau
semnate ,,Un grup de legionari”. Miza acestor ameninţări era volumul al doilea al
,,Delirului”. La mare, Mircea Sântimbreanu, a venit la Elena şi a întrebat-o: ,,Ştiţi, a venit
ambasadorul rus, Drozdenco, şi m-a întrebat ce are de gând să scrie Marin Preda în
volumul al doilea din ,,Delirul”... Spuneţi-i domnului Preda să fie atent!” Dupăun timp,
altădată în Bucureşti, seara, când a venit Preda acasă: ,, Ha, ha, ha,să vezi ce-am mai
făcut astăzi!...Ştii cine a venit la mine, la birou?’ ,,Dacă nu spui, nu ştiu!”-i-a zis soţia.
Zice: ,,Ambasadorul sovietic!” După o pauză:,, Cum să vina el să mă întrebe ce am de
gând să scriu mai departe în ,,Delirul”? ,,Ţi-a pus chiar el întrebarea asta?”-l-a interogat
soţia.,, Da m-a întrebat direct: Ce aveţi dumneavoastră de gând să scrieţi în volumul al
doilea din ,,Delirul”? Marin Preda a luat o poză serioasă şi i-a zis: ,,Ia ascultă, de când
veniţi voi să ne întrebaţi pe noi ce scriem în ţara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce
faceţi?... Cum îţi permiţi dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, şi să mă întrebi aşa
ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se
cuibărea neliniştea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar
a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un
mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit şi tu să scrii cărţi curajoase. Ai grijă că te vom omorî
pe tine şi pe copiii tăi.” In 1979 a fost la un pas de moarte în urma unui accident de
circulatie stupid cu un tir ciudat, care a căutat să lovească intenţionat maşina scriitorului.
24

25. ( Date culese din Revista As,AnulXX, nr.938,1-8 octombrie 2010- din relatările
Elenei Preda, soţia scriitorului)
De aici şi până în ziua fatală n-a fost decât un pas.
Marin Preda a fost luat in vizorul securitătii după aparţia romanului "Delirul",
roman care readuce în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea
conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumină
pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a
ordonat Armatei Romane să treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei străbune. Marin
Preda avea in pregătire un alt roman în care intentiona să arate cum au fost lichidate
valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre
pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele
volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau
in fişetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii
investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru rusi,
care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei române conduse de Antonescu
dincolo de Nistru, cât si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el
face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării.
De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a
spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, in contextul unei
întamplări din orasul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era
porecla concetăteanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu
viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adica iradiat, cum obişnuia dictatorul să
ceară securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor
trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a
istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe
Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor câtorva din conducerea postului de
radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la
Ankara, ca să dăm numai cateva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate
în slujba dictatorului.
Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de
invidie si in rândul unora dintre confraţii săi, atât inainte cât şi după evenimentele din
decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale
declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul ca a colaborat cu acest
regim este impardonabil.
Să vedem insa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist
si care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si
de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative
de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui
Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , există o notă a
securitatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentionează că "Marin Preda este lucrat
de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestari negative cu
privire la politica partidului şi Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care
Nicolae Ceausescu anunţa inceputul aşa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc,
25

26. securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati
potenţiali duşmani ai "revolutiei culturale".
Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii incă din anul 1966.
Toate deplasările si intâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenti care il
supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui
personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii duşmanase la adresa
orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum si unele
afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se
preciza că in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intâlnise cu "transfugii faţă
de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt
informator al securitatii care semna "Artur", scria că Marin Preda se intâlnise la Paris cu
Monica Lovinescu si cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza
acestor note, cât si a unui referat al securităţii in legătură cu "activitatea lui
duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a
unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese
perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate
stabili cu uşurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu căruia nu i se publicau
lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul
Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injurătură
neaoşe, publicandu-i apoi toate lucrările. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest
asa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată nobleţe,
comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea răbdarea nobila
să-i asculte pe toţi cei care i se adresau si să le răspundă cu francheţe si naturaleţe. De
asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuală a lui Preda si incapacitatea lui organica de
a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea."
La răndul lui, Nicolae Breban declara că Marin Preda i-a publicat romanul
"Ingerul de gips", deşi era ostracizat in ţară intrucat participase peste hotare la
manifestari anticomuniste.
Despre organele de represiune care ţineau ţara sub teroare, eroul romanului "Cel
mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete precum "duri", "cretini",
"primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet
periculos" (un gardian pe care pâna la urmă l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de
acesta) etc.
Puteau fi trecute cu vederea aceste păreri infamante ale lui Marin Preda la adresa
baietilor cu petliţe albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau
acordul cabinetului 2, deoarece soţia dictatorului fusese vizată direct in aluzia referitoare
la dorinta ei de implicare in viata politică, precum şi sprijinul logistic al ruşilor care se
simtiseră ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu câteva zile inaintea morţii lui, după
cum declara fratele sau, scriitorul a primit câteva ameninţări cu moartea si i-a mărturisit,
"sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Şi băieţii s-au ţinut de
cuvânt, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte
care a dezvăluit occidentului adevarata faţă a dictatorului roman. Pentru a demonstra că
26

27. nu sunt primitivi, i-au vârât un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i
orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata
părere asupra morţii lui Marin Preda rămane insa cea a medicului Şerban Milcoveanu,
care, bazându-se pe declaraţiile unor martori care l-au văzut pe Marin Preda imediat dupa
moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea
culoarea livida specifică tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un roşu
deschis", culoare specifica a celor morţi in urma inhalării cianurei. De aceeaşi părere este
si fosta soţie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsă că soţul ei a fost otrăvit. Si
Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei
Bârladeanu "Dupa ce am văzut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poţi
să nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat...
În cartea sa, "Cum a murit Marin Preda", scriitorul C. Turturică, , povesteşte cum
şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era pe 15 mai 1980, o zi
splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu "Cel mai iubit dintre
pământeni". În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în
camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea
adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai
mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuţa,
cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia
vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se
apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom şi
una de whiski toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea
târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de
peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la
Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din
ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se
scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O
fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă,
rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai baut şi apă) şi se
întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare
literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-
l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe marginea patului.
Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în
somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărul ca prin minune şi nimeni
nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au
făcut autopsia, probabil tot oameni ai securităţii, nu au mai continuat cercetările,
rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din
surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el,
semn al unor lovituri.
În ultimul timp Marin Preda căpătase o aureolă de mare scriitor; când se deplasa prin
ţară se ţineau după el şiruri întregi de maşini cu admiratori, mai ales după ultimul roman,
care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut
lucrarea de licenţă, mi-a declarat că la citirea romanului "Cel mai iubit dintre
pământeni", a stat claustrat în casă două zile şi două nopţi, fără să mănance, citindu-l pe
merăsuflate. Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. În noaptea când romanul a fost
27

28. pus în vânzare, în faţa librăriei Mihai Eminescu s-au strâns mii de oameni pentru a-l
cumpăra. Se crede că a intrat în panică şi Ceauşeasca, întrebând ce se întâmplă în
mijlocul Bucureştilor cu atâta lume strânsă. Apoi Marin Preda avusese curajul să
vorbească despre unele probleme insolubile ale societăţii socialiste. În convorbirile cu
Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societăţii socialiste, cum
era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor şi elevilor. Şi nu numai atât. În
cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceauşiste. Era printre singurii
scriitori care vizitase Franţa şi, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc
capitaliştii. De altfel, Eugen Simion are şi o poveste cu Marin Preda cum l-a ocolit tot
Parisul pentru a cumpăra o pălărie.
La citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet,
cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări
stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i
dragostea, acest sentiment straniu care ne cucereşte pe toţi? ce-i femeia? ce-i răutatea?
care-i sensul vieţii? ce este cu era asta a ticăloşilor şi cu bezmeticii despre care vorbea el?
încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este aşa de degradant? de ce
personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eşuînd în lamentabil?
După moartea lui tragică mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu
eroii săi, părăsind scena vieţii ca şi ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul
dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate
prin filiera simboliştilor. De la el am învăţat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o
destramă, că viaţa este cel mai mare mister al creaţiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar
trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este o stare naturală pe care numai omul o
face înspăimântătoare…
Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus,
Marlaux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Prust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp
când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un
extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…
Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a
luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A
fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume
cuprinsă de minciună şi delaţiune.
Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Carageale, a
citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…
Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura
duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind, a trecut printr-o
lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din
buzunar.
Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, "de la Balzac să nu ignore mecanismul
social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu
ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate
acestea…”
Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul
profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor
nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice
morală, se selecţionează rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de
28

29. libertate şi mândrie, omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea
delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de
capul lor!”
După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de
umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea
sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să
răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat
şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e
un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de
aristocraţi, să fie os domnesc…
EMINESCU ŞI CARAGIALE
Eminescu l-a cunoscut pe Carageale prin anii 1868-1869 pe când era sufleor în
trupa de teatru a lui Mihail Pascali, în Bucureşti. Carageale este al treilea scriitor clasic
care-i datorează formaţia literară lui Eminescu, începând cu gramatica şi sfârşind cu
noţiunile elementare de filozofie. În anul 1878, Eminescu îl aduce pe Carageale în
redacţia ziarului ,,Timpul”.
Carageale era un,,graeculus” înfigăreţ şi foarte agil. Observând că nu-i poate
întrece pe Eminescu în poezie şi pe Slavici în proză, el se axează pe comedie, continuând
comedia lui Alecsandri, sfătuit şi de Eminescu, care văzuse în el un bun comediant.
,,Junele pesimist, sceptic şi cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfăşura în voie.
Lipsit de scrupule, persiflant, dărâmător de valori, indiferent la morală, , zeflemist,
negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste măsură în puterile lui, Caragiale
nu se putea să nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de altă talie etică şi
artistică.
La ziarul ,,Timpul”, Caragiale trăgea mâţa de coadă, lăsând beleaua mai mult pe
Eminescu şi Slavici.
După ce a participat câtva timp la şedinţele Junimii din Bucureşti, îşi schimba
atitudinea dintrodată şi-l atacă pe Titu Maiorescu, care l-a primit în casa lui şi l-a publicat
în revistă. Ţine conferinţe împotriva-i, deşi mai târziu l-a linguşit prin telegrame. Marele
critic l-a calificat ,,canalie” şi n-a mai vrut să aibă cu el decât relaţii,, literare”.
Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atuci când Caragiale i-a sustras nişte
acte compromiţătoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu şi i le-a
dat ,,andrisantului”. După opt zile de absenţă din redacţie, Caragiale este numit inspector
cu 800 de lei pe lună.
Numit revizor şcolar pe circumscripţia Neamţ-Suceava, I. L. Caragiale o asaltează
pe Veronica Micle, pe care o cunoştea prin intermediul poetului încă din Bucureşti, din
vizitele ei , cu atenţiile şi veştile sale proaste despre Mihai. Fostul prieten îl critică pe
Mihai faţă de ea tocmai în perioada când femeia trecea printr-o epoca de supărare cu
poetul. Scipione Bădescu îl pune în gardă pe Eminescu despre legăturile lui Caragiale cu
Veronica la Târgu-Neamţ, legături fanteziste si exagerate de informator. Veronica l-a
primit pe Caragiale în casa ei şi l-a ascultat. L-a rândul ei, i-a destăinuit şi ea secretul
despre ,,boala” lui, ,,păcat” pentru care Eminescu o iartă.
Nu l-a iertat însă niciodata pe Caragiale pentru comportarea sa şi i-a cerut să
restituie scrisorile primite de la Veronica. O asemenea scenă dură se întâmplă chiar într-
29

30. una din şedinţele Junimii, în casa Kremnitzilor, de Crăciun, când cei doi scriitori se ceartă
ca la uşa cortului, ,,dimpotrivă Eminescu şi Caragiali certându-se unul cu
altul”( Maiorescu).
Veronica nu era disponibilă să facă,, prostia” de a se îndrăgosti de Caragiale,
Junimiştii, în frunte cu Titu Maiorescu, încurajau această dihonie, pentru a-l despărţi pe
poet de femeia iubită, mai ales că Eminescu îi propusese căsătoria. Titu Maiorescu merge
mai departe şi insinuează o intriga specifică lui Caragiale cum că dramaturgul ,,i-a înşirat
pe toţi prietenii intimi al d-nei Micle, printre care şi el înşuşi”.
La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, străbate un sentiment de
regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a făcut poetului.
Cu toată bârfa lumii, Eminescu a fost alături de Veronica până la sfârşitul vieţii. O
fotografie, descoperită recent, îl araţă pe Eminescu lânga femeia iubită ieşind de la teatru,
chiar cu un an inainte de a-şi da obştescul sfârşit. Iar zeflemistul Caragiale în faţă
duelează cu actorul Ştefan Iulian, departe de fostul său prieten din tinereţe..
ÎNTÂMPLARE CU OCTAVIAN GOGA-PRIM MINISTRU
Pe timpul când Prim Ministru era Octavian Goga nu exista televiziune ca acum,
existau doar radiourile, foarte rare, şi ziarele, care se tipăreau într-un tiraj mic. Aşa că
oamenii nu-i cunoşteau pe politicieni ca astăzi când se expun toată ziua pe ecranele
televizoarelor debitând verzi şi uscate.
Demnitarii nu aveau maşină cu şofer la scară. Pentru deplasări foloseau taxiul,
urmând să facă decontarea la Parlament.
Primul Ministru Octavian Goga urma să vorbească la radio. A luat un taxi până la
Casa Radio, a coborât şi l-a rugat pe şofer să-l aştepte că se întoarce repede.
Şoferul i-a spus că nu poate să-l aştepte, vrea să se ducă acasă să-l asculte pe Prim
Ministru la radio.
Atunci Octavian Goga i-a dat şoferului un bacşiş substanţial pentru a-l motiva să-l
aştepte.
Văzănd şoferul bacşişul în mână, îi spune lui Octavian Bgoga:
,, Îl bag în p... mă-sii pe Primul Ministru, eu vă aştept pe dumneavoastră!”
Octavian Goga a povestit această întâmplare cunoscuţilor, ajungqnd până la noi.
10 decembrie 2010 Ion Ionescu-Bucovu
Cum a murit OCTAVIAN GOGA
Era o splendidă lună de primăvară. Începutul lunii mai 1938. Poetul, care se
întorsese decurând din străinătate, împreună cu soferul pleacă cu maşina de la Bucureşti
30

31. la Ciucea. Pe 4 mai poetul este în mare vervă, avea o buna dispozitie şi o sănătate de
invidiat. Spre prânzul acelei zile fatidice a plecat împreuna cu Alexandru Hodos la Cluj să
ia masa cu prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La întoarcere pe la orele17,
poetul era foarte vesel, interesându-se de masa pentru a doua zi, cqnd trebuia să sosească
într-o vizită un principe de Bourbon. Pe când însoţitorul său, vorbea la telefon cu
staţiunea piscicolă Poeni, de la care trebuia sa ia nişte păstrăvi pentru masă, a auzit din
salonul vecin o chemare insistenta şi neobişnuită. A alergat repede spre salon şi l-a văzut
pe poet cum alunecase pe covor la ieşirea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost:
cu mine aţi terminat!
A încercat să-l ridice şi a constatat că partea dreapta a corpului îi era paralizată.
Era palid şi încerca să vorbească incoerent. Pare-se că o chema pe soţie, pe Vetura Goga,
şi pe medici. Toată această drama a durat cam 10 minute.
Au sosit în grabă prietenii Alexandru Hodos şi Laurian Gabor, care se plimbau
prin grădină. A venit urgent de la Bucureşti în mare grabă cu avionul soţia şi profesorii
dr. Iuliu Haţeganu şi I. Minea de la Cluj, iar de la Bucureşti prof. Bazil teodorescu,
medicul curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era
grava şi ireparabilă. În ziua de 6 mai lucrurile s-au complicat: s-a ivit şi o congestie
pulmonară. Permanent cu mqâa stângă strângea uşor coltul pernei iar cea draptă era
paralizată.
Agonia a durat două zile.
În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 şi un sfert poetul s-a stins din viaţă. Avea numai
57 de ani.
( relatare făcuta de Victor ŢINCU)
Adversarii şi detractorii simbolismului românesc
Poezia simbolistă a stârnit încă de la începuturi discuţii între critici şi
scriitori. Dar mai mult ca oricând acest gen de poezie a fost negată cu o
violenţă rar întânlită în istoria literaturii române.
În trecut au mai existat desfăşurări polemice între curente. Critica
iluminiştilor şi a democrat-revoluţionarilor făcută feudalismului, critica
Junimii împotriva paşoptiştilor etc.
Dar în cazul simbolismului este vorba de altceva. Într-o atmosferă de
scandal şi frondă, detractorii noului curent se dovedesc plini de dispreţ şi
invectivă, de dezgust şi intoleranţă, pornită pe ridiculizare şi desfiinţare
totală într-un stil brutal şi categoric din care cu greutate s-ar putea găsi
echivalente în trecut. La început agitaţia se consumă pe spaţii restrânse în
redacţii, cenacluri şi cafenele, fără să atingă marele public.
Antipatia care înconjura pe Macedonski şi grupul său, intr-o perioadă
încă eminesciană, apoi sămănatoristă, trecea în bună parte şi asupra
31

32. principiilor pe care aceşti poeţi încep să le propage. Ideile simboliste,
inglobate în categoria reprobabilă şi nediferenţiată a ,,decadentismului”,
beneficiau de proasta reputaţie care înconjura, din principiu, pe orice adept
al ,,poeziei noi”. Dar şi boema lui Macedonski şi a descipolilor săi dădeau
apă la moară adversarilor prin estetismele şi gesturile de strigdenţă ale
cenaclului care produceau iritare, sarcasme, ironii într-un mediu mic-
burghez, de mentalitate rurală sau proletar-socialistă.
Între grupările antisimboliste trebuie făcută o distincţie. Dacă
socialiştii vor critica ,,poezia noua”, ei o vor face analitic, cu seriozitate,
cercetările lor reprezentând poate prima încercare de critica ştiintifică a
curentului. Cu totul alta este mentalitatea celorlanti detractori, grup dominat
prin număr si pasiune, de componenţă mic-burgheză, de tip rural. Pe ei îi
irita tot ce era sau li se părea decadent: poze şi modă, exotism ieftin,
psihologia tulbure, inovaţii formale, temele şi limbaj poetic neobişnuit, orice.
Cel care dă tonul primelor campanii de mari proporţii la
,,Semănătorul”, apoi la ,,Floarea darurilor” este Nicolae Iorga. Încă din
1890 acesta face simbolismului o critică de pură invectivă, mai mult
temperamentală şi impulsivă, decât mărtirisit ideologică, după care
Baudelaire este ,, poet al decăderii” şi Edgar Poe ,,poet al celor mai nebune
închipuiri”, nefaste genii ale răului, inspiratoare şi la noi de ,,literatură
infamă”. Ea este scrisă de ,,efebi plămăditi în viţii”, fiind o adevărată
,,deşănţare” şi ,,şarlătănie”, ,, o împleticire de biete limbi peltice, rămase în
pruncie, cu boala copiilor cu tot”, ,, o literatura de Bucureşti-centru, de
Bucureşti-cafenea, de Bucureşti –lupanar”. De ce ,,să ne dăm în vqnt dupa
toate insanităţile pariziene de astăzi?”- se întreabă Iorga.
Repulsia, după cum se vede, este de ordinul prejudecăţilor morale în
care se observă ostilitatea semănătorista faţă de mediul urban, pretins cuib al
coruptiei, al decadenţei, al cosmopolitismului. Iorga o va ţine aşa toată viaţa,
fără a-şi schimba opiniile.
Vlahuţă va ironiza ,,formalismul” simboliştilor într-o satiră ,,Slăvit e
versul” ca şi Coşbuc în ,,Poetul de la Bârlad”...
Iorga se inervează atât de tare când aude că ,, un profesor de la
Universitate a vorbit până şi stidenţilor săi, un an de zile, ca dl. Densusianu,
despre poeţii decadenţi ai Franciei, spre care ar voi să se îndrepte talentele
noastre.” Enervarea lui ajunge la paroxism atacându-l pe Densusianu ,,care
vrea” să ne închinăm celor mai blestemate mode ale esteţilor Apuseni. În plin
simbolism, în anul 1912, indignarea lui se aprinde şi mai tare: ,,Aşa zisul
simbolism? S-a prostit naţia aceasta într-atât, încât nu mai poate râde de
deşănţările minţilor pe dos sau ale diabolicilor şarlatani.
32

33. Dacă în 1920 în Franţa simbolismul era în plină ascensiune, poeţii
simbolişti fiind în Academie şi la Sorbona se treceau teze de doctorat cu acest
subiect, Nicolae Iorga rămânea inflexibil în fixaţiunile lui. El declara că nu
pricepe nimic din ,,bizareriile” lui Stephane Mallarme şi refuza să accepte că
acest curent va înnoi poezia.
Mai puţin violent este criticul Ilarie Chendi, care, sub forma unor
foiletoane, între 1900 şi 1910, în ,,Semănătorul”, ,,Viaţa literară şi artistică”
şi ,,Luceafărul” atacă simbolismul în primul rând având obiecţii de ordin
moral şi psihologic. Pe el îl iritau megalomania şi psihologia tulbure.
Simboliştii ,, se proclamă apostoli ai castităţii şi preamăresc în acelaşi timp
instinctele brutale şi dragostea perversă. O continuă exagerare a eului lor îi
face să treacă prin diferite crize de megalomanie şi să-şi atribuie ei înşişi cele
mai strălucite epitete. Unul se numeşte rege, altul leu, al treilea
incarnaţiunea lui Dante.” Teoria simbolistă este expusă în câteva fraze care
o desfiinţează: ,, Materia îmbrăţişată de simboliştii noştri e cât se poate de
vastă, începând cu lumea transcedentă a sublimului, cu misterele simbolice
ale naturii, până la <poezia> localurilor de prostituţie. Pretutindeni muzică şi
ritm, culori şi tonuri, în toate scârile cromatice, şî un parfum ce se
volatilizează repede după citirea poeziei.” ,,.repeţiri şi îngrămădiri de cuvinte
căutate din toate dicţionarele, rime din cele mai rare, compuse şi bizare
uneori. ,, Scriitorii noştri cu gesturi exotice nu se dau învinşi. Şi în loc ca
numărul lor să împuţineze şi predicţia pentru extravaganţele rimate să
înceteze, vedem cu oarecare surprindere că cercul se lărgeşte.”
În fruntea ,,bandei” se află ,,vizirul Ervin” ( Macedonski) care ,,sună
din tuba miraculoasă si adună în jurul său rămăşiţele cele mai rahitice din
alte taberi literare.” Lupta împotriva simbolismului se mută la ,,Gândirea”,
care va propaga articole şi note violente de obedienţă ioghistă şi naţionalistă,
combătând lipsa lor de talent, de noutate, înstrăinare, imoralitate, decadenţă,
psihologie morbida, manierismşi formalism.
Pentru C.S. Făgeţel de la ,,Ramuri” simbolismul românesc nu este
decât ,,deghizarea lipsei de talent” cu ajutorul pseudoinovaţiilor formale,
creatoare de manieră, de poezie fără chemare.
Este izbitor faptul că oficialitatea, Academia, revistele de mare traditie,
vor nega simbolismul pe aceleasi consideraţii. Tonul îl dă Academia în frunte
cu Titu Maiorescu. Ideile lui Titu Maiorescu se vor transmite tuturor
junimiştilor şi bineînţeles si ,,Convorbirilor literare” S. Mehedinţi, un
discipol al lui Maiorescu, face front comun cu cele mai agresive foi
semănătoristo-naţionaliste.,, Lor le place în artă exceptia, nu regula;muzica
cu distonanţe, pictura în culori neverosimile, stil cu întorsături...culoarea să
sune, sunetul să miroase, mirosul să dea imagini vizuale”.
33

34. Cu aere paterne Duiliu Zamfirescu respinge ,,grozăviile simboliste şi
futuriste” în ,,Flacăra” unde descoperă numai nerozii, copilării, pretentioase
sau pornografice, absurdităţi, mania bolnavă a noulului...
Printre cele mai suţinute polemici antisimboliste le-a dus în provincie
reviste ,,Ramuri” de la Craiova. La Iaşi presa locală vorbeşte de ,,rătăciri
mintale”, iar Bogdan –Duică condamnă ,,atâta neruşinare a
neputincioşilor”.
I.L. Caragiale, care avea o mare repulsie faţă de Macedonski, în
,,Moftul român”,scrie un val de,, sonete coloristice”, ,,simboliste-
orientale”,, ,,apocaliptice-simboliste-coloriste”, ,,simbolisto-decadente” ,
,,triolete-simboliste”, ,,simbolist –macabre” etc.
Doctrinarii şi apologeţii simbolismului au dus o luptă susţinută cu
ideile detractorilor şi pâna la urmă au reuşit să impună poezia simbolistă în
literatura română. Fără poezia simbolistă literatura română ar fi rămas la
poezia care imita vesul eminescian de după marele Eminescu, desuetă şi
învechită. De la Baudelaire încoace poezia universală şi cea românească a
adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului
toate agnoasele umanităţii şi le-a pus pe scena vieţii: iubirea, neliniştea,
disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza,
plictisul, oboseala, speenul etc.
Vă prezint ,,ANTOLOGIA DE PROZĂ a revistei SINGUR
Ion Ionescu –Bucovu
Există cărţi care trebuie citite pentru că în ele pulseză viaţa. O astfel de
carte este şi ,,Antologia revistei ,,Singur” de proză”,( editura Grinta, Cluj-
Napoca şi editura singur, Târgovişte) ai cărei coordonatori Ştefan Doru Dăncuş
şi Gabriel Cojocaru au depus un efort uriaş pentru a vedea lumina tiparului.
Materialele au fost selectate şi aprobate de un grup consultativ format din
scriitori şi critici literari de vază precum Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es
Pop, dintr-un număr mare de proze trimise.
Scriitorii au fost prezentaţi alfabetic cu prozele cele mai interesante, alese
de ei.
Andrei Botez, sucevean, cu o activitate bogată publicistică, poet,
publicist, critic literar,eseist ne prezintă două povestiri: ,,Fetiţa şi fluturele”-
poveste franceză şi ,,Măgarul Cosmopolit”- poveste ungurească. În ,,Fetiţa şi
fluturele” dialogul dintre fetiţă şi fluture se desfăşoară viu, fluturaşul rugând-o
pe fetită să-l lase, să nu-l prindă că o va face fericită în fiecare zi. Fetiţa îl
prinde totuşi, ,,dar culorile lui imperiale, solzişorii lui roşii, şi galbeni, şi
34

35. portocalii, şi albaştri... s-au scuturat şi s-au risipit” Din acel fluturaş frumos,
prins în insectar, nu a mai ramas decât ,,un biet vierme de care atârnau două
cioturi grosolane, care fuseseră, pe vremuri, aripi.” Pe locul unde fusese prins
fluturele, o femeie frumoasă bocea stropii de rouă şi sânge. Alături de ea un
bătrân tinea în mână un potir de aur. În ,,Măgarul cosmopolit” un măgar
umblase foarte mult şi ajunsese în timpul războiului la un neamţ care-i pusese
gând rău. Tocmai când voiau să-l taie, a căzut un obuz din care a scăpat doar
măgarul. In lungile lui călătorii, măgarul se lăuda că văzuse multe la viaţa lui.
Dar rămăsese lângă lacul Balaton, ostenit de atâtea amintiri...
Alexandra Iliescu o tânără baimăreană, prezintă ,,Culori pe cărările
destinului”. Scrisă la persoana întâi, povestirea, creonează o femeie care
începuse să-şi croiască propriul destin în culori diverse, uneori calde şi vesele,
alteori reci, sobre si monotone. În viaţa ei a apărut un mag care i-a îndulcit viaţa
pentru o vreme dar mâna destinului a ţintuit-o locului, pierzându-l. Şi ea
continua să picteze cu culorile destinului propria viaţă.
Alexa Gavrila Bâle, maramureşan, poet şi prozator, prezintă în ,,Uluiala”
o fermecătoare descriere a ţinuturilor natale, venind la pescuit pe malul unui râu
şi urmărind drama peştilor care se zbat în apă.. În ,, Poveste extrem de scurtă”
povesteşte cu limba locului o istorioară cu nişte fotbalişti din Satnou.
Alexandru Petria, ziarist şi scriitor, ne prezinta doua scurte proze: ,,Prima
zăpadă” şi ,,Când este în toane bune cucul”. În prima proză Călin, probabil cu
vacile la câmp, îl găseşte pe profesorul său, Alexandru Santamaria, spânzurat.
Cu o curiozitate morbită fostul lui elev ,Călin. ,,Se apropie de fostul profesor cu
ţigarea în coltul gurii. ... Îl cauta pe spânzurat în buzunarul de la piept... şi găsi
un pormoneu. Erau în el zece lei, acte si o scrisoare de adio.” Copilul o ia la
fugă spre sat să anunţe moartea. Cineva, un bătrân, i-a şoptit: ,,Nu plânge ,
copile, aşa e viaţa!...Călin hohotea. Iar pe chipul lui Santamaria fulgii începeau
să se topească. Parcă lacrima spânzuratul.” În povestirea ,,Când este în toane
bune cucul” Afina , o bătrânică, ajunsă la sfârşitul vieţii, dialoghează cu Sergiu,
prietenă cu bunica lui. Dialogul este vioi şi scurt. Ea se lamentează că ,,Şi
băncile dau faliment, apoi oamenii...” După moartea Afinei, toti se dau de
ceasul morţii să-i facă cele de trebuinţă moarte. Sergiu povesteşte visul lui, azi
noapte era disperat de un vis, că,, profei i-a căşunat să scriem despre Când este
în toane bune cucul.”
Ana Maria Mandra, tănără orădeancă, în ,,Clopotele bat pentru a şaptea
oară” ne găsim cam în acelaşi registru al morţii. A murit Petru Glonţ din satul
Bănişor. Plecase la muncă şi l-a găsit Matei în dreptul cimitirului într-o baltă de
sânge. De aici încolo babele satului încep să vorbească vrute şi nevrute despre
mort. Marioara, de-acum bătrână, împreună cu soţul ei, Cantemir, încep să
discute despre moarte şi despre alte necazuri ale lor.
35