Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab.

FROM the HISTORY of the ROMANIAN APICULTURE
Dumitru CURCĂ1)
, Ioana Cristina ANDRONIE2)
, Viorel ANDRONIE2)
1)
Faculty of Veterinary Medicine, Splaiul Independentei Street no.150, Bucharest, Romania,
2)
Univerity “Spiru Haret”, Faculty of Veterinary Medicine, Bucharest, Romania
curca_fiziopat@yahoo.com

Dictonul: “HISTORIA MAGISTRA VITAE EST”
“Istoriaesteprofesoaravieţii”
În contextul actual, spaţiul geopolitic este dominat de elementele
culturale şi de nivelul civilizaţiei.
Civilizaţia se sprijină pe trei piloni:
- religie;
- cultură şi limbă;
- memoria istorică comună şi viziunea în privinţa dezvoltării sociale.

Momentul apariţiei albinelor pe planetă este considerat acela în care
au apărut pe pământ şi plantele fanerogame (plante cu flori), care prin
nectarul şi polenul lor ofereau hrana necesară acestora.
Polenul acestor plante, în urma mişcărilor tectonice, a rămas
impregnat în diverse roci, formând astfel polenul fosil, relicvă a
vegetaţiilor care s-au succedat în frământata istorie a erelor geologice.
Descoperirile făcute în urma cercetărilor palinologice au pus în evidenţă
incluziuni microscopice de polen fosil în diferite roci.
Palinologia formează acea parte a ştiinţei care se ocupă cu studiul
urmelor de polen fosil, în scopul stabilirii speciilor de plante fanerogame
care au existat şi datorită cărora albinele au putut să-si procure hrana.
Se consideră, în mod logic, că albinele au apărut şi au evoluat într-o
perfectă interdependenţă cu plantele. Rămăşiţele fanerogame întâlnim
pe la sfârşitul perioadei secundare şi tot în această perioadă găsim şi
resturi de insecte himenoptere fosile, păstrate în masa rocilor
sedimentare, stratificate în scoarţa pământului. Cercetările
paleontologice ne confirmă faptul că albinele au apărut pe pământ cu
mult timp înaintea apariţiei omului.

Primele insecte fără aripi au apărut în devonian, odată cu cucerirea
uscatului de către plantele vasculare. Strămoşii albinei semănau cu
viespile şi au trecut de la hrana vegetală grosieră (frunze) la cea
concentrată (polen şi nectar).
Cea mai veche albină fosilă din specia Apis aquitaniensis de Rilly
a fost găsită în Franţa la Aix en Provence şi datează din oligocen.
Zeuner şi Manning (1976) au prezentat o clasificare a albinelor
melifere fosile reunind un număr de 13 albine provenind din perioade
geologice diferite şi descoperite în zone geografice distanţate.
Primele albine solitare au apărut în eocen, acum 50 – 25 milioane
de ani.

Specia Vârsta geologică Locul în care au fost descoperite
1. Apis aquitaniensis de Rilly Oligocen Aix en Provance, Franţa
2. Apis (Synapis) cuenoti Theobald Oligicen Franţa
3. Apis dormitans Heyden Oligo-Miocen Rott, Germania
4. Apis (Synapis) henshawi Ckll Oligo-Miocen Rott, Germania
5. Apis (Synapis) henshawi dormiens subps.nov. Oligo-Miocen Rott, Germania
6. Apis (Synapis) henshawi Kaschkei (Statz) Oligo-Miocen Rott, Germania
7. Apis (Apis) melisuga (Handlirsch) Miocen Gabbro, Italia
8. Apis catanesi Roussy Miocen Catania, Sicilia
9. Apis (Apis) armbrusteri Super-Miocen Swabia, Germania
10. Apis (Apis) armbrusteri Super-Miocen Germania
11. Apis (Apis) armbrusteri scheutehlei
(Armbruster)
Super-Miocen Germania
12. Apis (Apis) mellifera L. Pleistocen Africa de est
Clasificarea albinelor melifere fosile
Tabelul 1.

Un fragment e rocă fosilizată ce prezintă un desen hexagonal,
izbitor ca asemănare cu un fagure, a fost descoperit şi în judeţul Buzău
fiind păstrat la secţia din comuna Colţi, a muzeului judeţean Buzău.
Albinele sociale ce strâng rezerve de miere au apărut în miocen
acum 20 – 10 milioane de ani, iar omul a apărut în pleistocen, cu unul sau
câteva milioane de ani în urmă (date menţionate de Eva Crane în lucrarea
„Mierea”, Editura Apimodia, 1979).
Este suficient să amintim că în epoca apariţiei omului, albinele îşi
aveau deja o organizare bine stabilită. Procesul evoluţiei a desăvârşit la
albina meliferă o serie de caractere morfologice şi biologice, care o fac cea
mai adaptată insectă pentru polenizare, albinele având nevoie de flori
pentru ca să trăiască, iar florile au nevoie de albine ca să rodească.

Fragment de rocă fosilizată cu desen hexagonal expus la secţia din
Comuna Colţi a Muzeului judeţean Bacău

Aşa cum s-a întâmplat pretutindeni, primele triburi primitive
ce reprezentau si primele forme de organizare a societăţii umane,
s-au grupat în apropierea cursurilor de ape şi al pădurilor, unde îşi
puteau procura hrană prin vânat şi pescuit.
În căutarea hranei, ei au descoperit în scorburile arborilor
dulceaţa şi aroma fagurilor de miere pe care, la început, îi culegeau
cu mari riscuri din cauza înţepăturilor, folosind apa pentru apărare.
După descoperirea focului, fumul s-a dovedit un protector
mai bun contra agresivităţii albinelor.
Aşa a început vânătoarea cuiburilor de albine, îndeletnicire
care a durat milenii şi care se practică şi azi în unele zone din
Africa şi Asia.

Vânătoarea de cuiburi de albine, în
căutarea fagurilor de miere
a. Cea mai veche mărturie
cunoscută despre vânătoarea cuiburilor de
albine. Fragment dintr-o pictură rupestră din
estul Spaniei (Peştera Paianjenului) datând
din paleolitic (aproximativ anul 7000 î.e.n.
b. Pictură rupestră din India
reprezentând cuibul pe un singur fagure al
albinei gigante Apis dorsata
c. Pictură rupestră înfăţişând un
vânător de faguri cu miere din Rhodezia.
Este singura pictură cunoscută care arată
cum era folosit fumul (copie după H. Pager)

Cu timpul, omul a observat felul lor de viaţă şi şi-a apropiat albinele
de casă. Pentru aceasta a tăiat scorbura cu albine din pădure şi a
mutat-o lângă casa sa. Mai târziu a împletit din nuiele coşniţe în formă
de clopot, a confecţionat tuburi din piatră sau din alte materiale, pe
care le-a lipit pe dinafară cu argilă muiată, creând primii stupi primitivi.
Stupi primitivi confecţionaţi din diferite
materiale şi de diverse forme.
A. Oală de lut utilizată ca adăpost pentru
albine în Afganistan.
B. Buduroi din secolul IV e.n., dezgropat la
Vehnemoor, lângă Oldenburg.
C. Coşniţă de nuiele din secolul I-II e.n,
descoperită pe coasta Mării Nordului – (Ruttner,
1977).
D. Stup din nuiele şi stinghii mobile, din insula
Creta, Grecia.

Apicultura în pădure şi unelte folosite:
a. Toporişca apicultorului;
b. Sacul pentru faguri;
c. Roiniţa;
d. Scara;
e. Lingura din lemn pentru desprinderea fagurilor;
f. Unealta pentru producerea fumului;
g. Suport suspendat (Schirach, 1774)

În Egiptul antic se folosea multă miere şi ceară de către preoţi în
cadrul diferitelor ritualuri. Albina, stilizată, figura în numeroase morminte şi
pe statui, ea reprezentând chiar simbolul regelui Egiptului de Jos din anul
3.200 î.e.n.
În urma examinării conţinutului unei piramide s-a putut constata
că egiptenii conservau fructele în miere, iar pentru îmbălsămarea
cadavrelor, alături de alte substanţe, se găsea de asemenea mierea şi
ceara.
Mierea şi ceara, menţionate în papirusuri (Georg şi Edwin Smith)
ca medicament, reprezintă surse importante pentru cunoaşterea medicinii
egiptene. Egiptenii foloseau creme pe bază de ceară pentru protejarea
pielii împotriva razelor soarelui.
Atât în Biblie cât şi în Talmudul ebraic, se aminteşte de miere şi
de fagure.
De asemenea, albina şi produsul ei mierea, sunt specificate şi în
Coranul arabilor.
În India antică se menţionează despre un medic renumit, în jurul
anului 1.400 î.e.n. care cunoştea opt sortimente de miere şi fiecăruia îi
atribuia anumite proprietăţi tămăduitoare. Mierea şi ceara apar adesea în
compoziţia produselor destinate vindecării bolnavilor.

a. Pictură murală din Egiptul Antic, descoperită în mormântul lui Pa-Bu-Sa, 630 a.Hr.
(Frazer, 1952);
b. Simbolul pentru regii din dinastia a V-a în Egiptul Antic

Unele popoare din Orient şi Orientul Mijlociu obişnuiau să în semn de
hărnicie şi ordine.
Menţionăm de asemenea că, recurgeau la instalarea de stupi pe
mormintele acelor personaje care s-au distins în timpul vieţii prin curaj, iar
nobilii şi-au ales albina ca simbol pe blazoanele lor, prima monedă
cunoscută în lume, folosind albina ca simbol al hărniciei, aparţinea
civilizaţiei din Efesul secolului IV a.Hr.
Cea mai veche monedă cunoscută în lume –
folosind albina ca simbol a hărniciei – aparţinând
civilizaţiei din Efesul secolului IV a.Hr. (vechi
oraş pe coasta Asiei Mici, întemeiat de coloniştii
greci în secolul XI a.Hr.)

În Grecia antică, cele mai vechi date
referitoare la albine ni le oferă marele
Aristotel care, în Istoria animalelor
sau Descrierea animalelor (Historia
Animalium) se referă pe larg la miere şi
ceară.
El recomandă ceara şi propolisul (pe
care îl considera o varietate de ceară
purificată) ca remediu pentru tratarea
contuziilor şi plăgilor care supurează. În
această perioadă se foloseau numeroase
creme cosmetice, emoliente pe bază de
ceară.
(n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.)
Aristotel

Plinius cel Bătrân, reputat enciclopedist
roman, se ocupa pe larg de albine şi produsele
lor în lucrarea sa Istoria naturală (Historia
naturalis), încheiată probabil în 77 d.Hr., el
precizează că ceara şi propolisul sunt foarte
eficiente ca medicament.
Astfel, ca şi alţi învăţaţi ai timpului prezintă
numeroase şi amănunţite utilizări ale cerii, fapt
ce demonstrează că avea încă de pe atunci
cunoştinţe despre modul de extracţie, purificare
şi chiar înălbire a cerii.
Înălbirea cerii se practica mai ales la
Cartagina, unde produsul obţinut a căpătat
denumirea de „ceară punică”.
Din ceară se preparau de asemenea
diferite creme cosmetice, pe care romanii le
foloseau, pentru prevenirea uscării pielii,
provocată de abuzul de săpunuri alcaline.Gaius Plinius Secundus,
numit pe scurt Plinius cel
Bătrân (lat. Plinius maior)
s-a născut în anul 23 e.n. i aș
murit la data de 24 august 79

În afară de medicina populară, care folosea ceara în diferite
leacuri şi reţete casnice, acest produs al albinelor a mai fost
întrebuinţat pentru confecţionarea tăbliţelor cerate pe care se scria.
Aceste tăbliţe sub formă de carte, conţineau două, trei sau mai multe
planşe ceruite, încadrate de o ramă subţire de lemn, care la
închidere să protejeze scrisul de pe luciul cerii. Se scria pe aceste
tăbliţe cu ajutorul unui instrument numit stylus.
După numărul planşelor conţinute, acestea erau denumite:
dipticus – cu două planşe, tripticus – cu trei planşe sau polipticus –
cu patru planşe. Tăbliţele cerate se foloseau pentru corespondenţa
curentă şi diferite alte însemnări.
Asemenea tăbliţe cerate, de origine romană, se păstrează la
biblioteca Timotei Cipariu, din Blaj, judeţul Alba. Tăbliţele datează
din anul 133 şi respectiv din anul 142 şi reprezintă un document de
vânzare cumpărare. Aceste tăbliţe au fost găsite în anul 1855 în
mina „Sfânta Ecaterina” din judeţul Alba.

Tăbliţă cerată pentru scris şi socotit,
împreună cu instrumentul de scris numit stylus.

Tăbliţă cerată (dipticus) de origine romană,
găsită pe teritoriul ţării noastre datând din anul 142 d.Hr.
(biblioteca Timotei Cipariu, din Blaj, judeţul Alba)

Ceara a mai fost folosită ca mijloc de iluminat casnic, precum şi la
fabricarea figurinelor magice cu rol în credinţele populare, iar după
apariţia creştinismului a fost folosită în cantităţi mari la producerea
lumânărilor.

Aşa cum am mai arătat, istoria apiculturii trebuie căutată în
izvoarele cele mai vechi ale omenirii. În cea ce ne priveşte, existenţa
unei prime mărturii scrise privind apicultura în DACIA, se datorează
„părintelui istoriei” Herodot (485-421 a.Hr.).
Acesta, voind să meargă spre Sciţia şi trebuind să treacă Istrul
(Dunărea) a aflat de la tracii de pe malul drept al fluviului că,
pământurile de dincolo de apă nu pot fi călcate cu uşurinţă din cauza
mulţimii albinelor care nu dau nimănui îndemn să pătrundă pe acele
meleaguri. Această informaţie trebuie luată în sensul unei mărturisiri
privind răspândirea apiculturii în vechea Sciţie.

Cercetările arheologice au demonstrat existenţa
prisăcarilor încă din timpuri străvechi. Lucru firesc, dacă ne
gândim că albinele produceau multă miere şi ceară,
dispunând şi de o bogată floră meliferă din păduri, fâneţe şi
poieni.
Afirmaţia apare şi în lucrarea Anabassis a marelui istoric
grec Xenofon (430-355 a.Hr.) care a scris: „… hrana geţilor
constă în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau
preparat, şi foarte puţină carne, căci credinţa în Zamolxes îi
oprea”.

Zalmoxis (sau Salmoxis, Zamolxis, Samolxis)
a fost zeul suprem din panteonul geto-dacic.

Academicianul V. Pârvan, arheolog şi specialist în istoria antică,
referindu-se la perioada evenimentelor de după anul 1000, menţiona felul
cum a înflorit comerţul: „De la Marea Neagră şi de la Adriatică până la
Marea Nordului şi până la Marea Baltică, traficul este neîntrerupt”. În acest
context schimburile de mărfuri se făceau activ şi se presupune că şi
produsele apicole dacice aveau mare căutare.
Cercetând documentele vremurilor trecute, B. P. Hajdeu în
lucrarea Istorie critică menţionează că locuitorii din Valea Mureşului
aprovizionau cu miere şi ceară multe sate din Europa.
Nicolae Iorga în lucrarea Coloniile greceşti din Dobrogea,
vol. 1, scrie că schimbul de grâne miere şi ceară cu Asia, era foarte activ.
Alexandru Xenopol, în Istoria românilor scrie: „… dacii se
îndeletniceau cu agricultura, creşterea vitelor şi cu cea a albinelor”. „…
dacii, în toamnă, coborau la mare pentru exportul belşugului holdelor, a
mierii şi a cerii albinelor”.

Menţiunea specială făcută de Alexandru Xenopol, situează
creşterea albinelor drept a treia îndeletnicire, fapt care dovedeşte că
albinăritul ajunsese ramură însemnată de producţie în economia ţării. El
a găsit izvorul acestor afirmaţii în lucrarea De natura animalium, a
naturalistului roman Aellianus, unde acesta precizează că daco-geţii
creşteau albine pentru miere şi ceară, iar prisosul îl vindeau,
accentuând aceasta printr-un amănunt preţios: fagurii cu miere formau
un articol de seamă al comerţului şi al economiei casnice.
Geograful şi istoricul Polibiu din Megalopolis (208-127
a.H.), autor al vestitei lucrări Istoria pragmatică arată că în regiunile
pontice se exportau din teritoriile de la Dunăre miere ceară şi vinuri
felurite.
În lucrarea Histria, Canarache şi Rădulescu scriu: „…
când coloniştii greci s-au aşezat pe malul de vest al Mării Negre, în
punctele Histria, Tomis şi Callatis, au stabilit legături strânse cu
populaţia băştinaşă traco-getică, care în vremea aceea se afla în faza
de dezvoltare social-economică şi politică” Şeful aristocraţiei tribale a
traco-geţilor având posibilităţi materiale mai mari, cumpărau de la
negustorii greci vin, untdelemn, podoabe, oferind în schimb produsele
lor, grâne, miere şi ceară de albine, piei de animale.

Regele Burebista, cel care a reuşit unirea tuturor neamurilor
tracice, a înlesnit negustorilor greci să circule pe căile apelor din Dacia.
Aceştia pătrundeau pe Jiu, Olt şi Ialomiţa, făcând să circule produsele
dacice, printre care mierea şi ceara de albine aveau o deosebită
căutare.
În prima parte a secolului I a.H., Burebista, conducătorul primului stat
dac centralizat, lupta pentru unificarea regatului şi redobândirea unor
vechi ţinuturi dacice. Sprijinit de marele preot Deceneu şi de
comandanţii militari geto-daci, Burebista duce o politică de alianţe abilă
pentru a se apăra atât de expansiunea romană cât şi de celţi.
În anii ´70, a.Hr., expansiunea puternicului Imperiu Roman atinge, la
sud de Dunare, bogatele ţinuturi ale Dacilor uniţi într-un mare şi
puternic regat sub sceptrul viteazului…

Sub stăpânirea romană, care a durat 165 de ani, toate
ramurile de producţie, deci şi apicultura, au luat un avânt deosebit.
Împăratul Traian a trimis aici oameni pricepuţi ce aplicau metode noi,
diferite de cele ale localnicilor.
Traian (Marcus Ulpius Traianus) (53 - 117)
Membru al dinastiei Antoninilor, inaugurată de împăratul Nerva, Traian este
considerat cel mai important cuceritor roman după Iuliu Cezar, s-a născut la 18
septembrie 53 în municipiul Italica din provincia Baetica (sudul Peninsulei
Iberice). El a devenit primul împărat roman care nu era originar din Italia.

Ocupându-ne de istoria apiculturii, nu putem trece cu vederea marea
enciclopedie a antichităţii scrisă în 37 de volume de Pliniu cel Bătrân
(24-79 d.H.) enciclopedie cunoscută sub titlul: Istoria naturală. Aceasta
reprezintă o sinteză a cunoştinţelor epocii, apiculturii rezervându-i-se un loc
important.
Amintim de asemenea, de poemele Georgicele lui Virgilius Publius Maro
a cărei întreagă carte a IV-a este dedicată albinelor.
Publius Vergilius Maro (*15 octombrie 70 a.Hr.,
Andes – †19 a.Hr., Brundisium /azi Brindisi), cunoscut
în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al
epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată
epopeea na ională aț romanilor. Multe din datele
biografice nu sunt sigure, cele mai multe informa iiț
datează din perioada antică târzie sau provin din
legende ale evului mediu timpuriu.

Privitor la apicultura din Ţările Române, nu
găsim informaţii scrise decât spre sfârşitul evului
mediu. Cu aproape două secole înainte de
cucerirea Constantinopolului (1453) statele române
erau bine statornicite.
După cum scrie cronicarul Miron Costin în
"Letopiseţul Ţării Moldovei" şi "De neamul
moldovenilor". călăreţii care se deplasau pentru
întemeierea Moldovei, au zărit un stâlp de fum, spre
care îndreptându-se, au găsit o poiană cu un bătrân
pe nume Iaţcu, ce trebăluia în mijlocul unei
frumoase prisăci, rămas pe loc şi nestingherit de
migraţia popoarelor.
Numeroase izvoare istorice care s-au publicat
în volumele - Documentele Ţărilor Române A, B şi
C, menţionează existenţa unui comerţ activ cu
bunuri alimentare, aşa cum au făcut şi strămoşii lor
mai înainte. Printre aceste produse, miere şi ceara
de albine ocupau un loc de frunte.
Miron Costin (1633-1691)

Pentru circulaţia acestor bunuri, domnitorii moldoveni şi munteni au
acordat negustorilor dreptul de a cumpăra diferite produse printre care
miere şi ceară de albine.
Cel mai vechi document în această privinţă datează din 20 ianuarie
1368, când Vlaicu Vodă a dat braşovenilor privilegiul să facă negoţ cu
ceara din Muntenia, pe care cerarii braşoveni o treceau din Transilvania în
Ungaria.
Un alt document privitor la ceară îl deţinem de la Dan Voevod, care în
1384 a fixat pentru exportul unei maje de ceară (măsură de 100 kg), o
taxă vamală de 12 ducaţi (monedă de aur valorând 12 franci).
Documente numeroase privind apicultura ne-au rămas de la Mircea
cel Mare. În anul 1388, Mircea dăruieşte ctitoriei sale de la Cozia, miere şi
ceară pentru nevoile cultului, iar în anul 1391 dă scutire de dări
credinciosului său Stanciu, acceptând „…mai cu samă să nu dea zeciuială
de la albine”. Din acest „mai cu samă” se vede preţuirea ce o aveau
produsele albinelor pentru vistieria statului, încât era nevoie de o indicaţie
specială dată de domnul ţării.
În anul 1400, Mircea voievod dăruieşte lui Micu Stoian jumătate din
satul Mândra din ţinutul Făgăraş, scutindu-l de dijma stupilor.

Un alt document însemnat privind apicultura este cel din
august 1413 dat la Câmpulung, unde domnul stabileşte taxele
vamale „…pentru un butoi de miere, 12 ducaţi; o majă de
ceară 12 ducaţi; iar pentru un butoi de mied (hidromel), 12
ducaţi”.
Deci între produsele apicole impozabile la export apare un
nou articol în Muntenia: miedul, adică hidromelul, care, după
cum atestă documentele vremii, a fost servit ca băutură lui
Priscus, sol bizantin trimis în misiune la Atila şi care a poposit
în Banat, în trecere spre Câmpia Panonică.
În anul 1421 Radu Voievod, în 1424 Dan al II-lea, în 1431
Alexandru Aldea, în 1437 Vlad Dracu, emit urice şi hrisoave
privind scutiri de vame la stupi sau de impozit pentru albinărit.

Dovezi istorice cu privire la istoria albinăritului în ţara noastră le
aflăm şi din arhiva moldovenească din care spicuim: Hrisovul de la
Suceava, emis în 1400 de Alexandru cel Bun, care face o convenţie
comercială cu negustorii cerari din Pocuţia, cărora le îngăduise să
colecteze ceara din Moldova, cu condiţia ca la vama din Bacău să dea
câte o piatră de ceară, adică un sloi cu o greutate de 3,870 kg, denumit
şi „camănă”, plată în natură, impusă de circulaţia cerii în Moldova.
Prin alt hrisov, emis la 8 octombrie 1408, Alexandru cel Bun schimbă
taxa în natură prin plata în bani, obligând pe colectorii de ceară să dea la
cele 13 vămi existente, taxa în bani, şi anume: „…ceara din Muntenia
sau cea din Braşov, nu este slobodă şi vor da vamă pentru o piatră de
ceară, un groş, iar la descărcare, la Suceava, de fiecare piatră de ceară
un groş, iar la Siret o piatră de ceară un groş”. Ultimul popas al cerii la
Siret este explicat prin faptul că acolo se centraliza ceara colectată şi
acolo se preparau sloiurile, prin presare în ateliere specializate,
proprietate domnească.

Documentele din Moldova privitoare la apicultură, abundă în donaţii
făcute de domnii pământeni în special pentru „locuri de prisacă” atribuite
gratuit din domeniile voievodale celor vrednici, cât şi multor mânăstiri, cum
este cazul hrisovului de la Suceava din 31 august 1429 prin care Alexandru
Voievod dăruieşte mănăstirii Neamţ „prisaca domnească de la Zagorna” şi
iezerul cu acelaşi nume împreună cu prisaca din prisăcile de la Bohotin.
Fii lui Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan, se întrec în a urma bunul obicei
al părintelui lor, făcând donaţii de prisăci, celor vrednici, cea ce dovedeşte
preţuirea pe care domnii o puneau prin acest dar care aduceau mai venituri
celor ce le primeau.
Primul document scris ce ni s-a
păstrat despre mânăstirea
Neamţ, este actul din 7 ianuarie
1407, din vremea lui Alexandru
cel Bun, dat de acel "Vlădică
Iosif ", ruda apropiată a lui
Petru Muşat, ajuns primul
mitropolit al Moldovei.

Interesant pentru istoria apiculturii este hrisovul lui
Bogdan Voievod, care la 7 octombrie 1451, dăruieşte lui
Pătru Durnea „un loc de prisacă”, iar hotarul acestui loc va fi
după obiceiul prisăcarilor în toate părţile. Această expresie
este o unitate de măsură a suprafeţei moştenită din străbuni,
care se limita de însăşi cel dăruit, si anume: el arunca din
mijlocul poienii o secure: de jur împrejur, deci in toate părţile
şi acolo unde se oprea, era hotarul prisăcii dăruite.
Interesant este un hrisov prin care se dă o prisacă
mânăstirii Moloviţa, scutind-o de dări şi vamă, în care se
specifică „… iar când vor aduce mierea din prisăcile lor,
aceasta să nu plătească vre-o vamă nici la Iaşi, nici aiurea;
nici o brodină să nu plătească la nici un vad”.

Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între
1402-1410 cu întregul ansamblu de contrucţii, având hramul Buna Vestire şi fiind deja un centru cultural.
Mănăstirea Moldoviţa s-a bucurat de privilegii şi din partea lui Ştefan cel Mare. Prin mai multe
hrisoave voievodul a confirmat mânăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi privilegii comerciale, care o
situau printre cele mai înstărite mânăstiri din Moldova.
Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârşitul sec. al XV-lea, când s-a prăbuşit din cauza
unor alunecări de teren. Ruinele se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie. Dorind să
continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi schimbă amplasamentul şi construieşte în
1532 noua biserică (păstrată până astăzi), închinând-o aceluiaşi hram.

În anul 1453 Alexăndrel, fiul voievodului Petru al III- lea
face şi el o danie mânăstirii Probota, ctitorie a străbunului său
Alexandru cel Bun, dându-i o „prisacă domnească” de la
Bohotin, precum şi ceara de la Tg. Frumos şi vin de la Cotnari.
Voievodul Petru Muşat a zidit aici o biserică de
piatră, numind-o Mânăstirea"Probota“(Frăţia).
Biserica de zid SfântulNicolae deteriorându-se,
a fost părăsita definitiv de Petru Rareş (domn în
două rânduri: 1527-1538 şi 1541-1546). El
zideşte în 1530 actuala mânăstire Probota.

Din numeroasele documente ale cancelariilor voievodale
se evidenţiază cele ale voievodului Vlad Ţepeş din
Muntenia şi Ştefan cel Mare, în Moldova.
Primul cu un remarcabil simţ negustoresc, a pus mare
rânduială în comerţul Munteniei pe care aceasta îl făcea cu
străinătatea, căci „lotrii băteau căile”, iar negustorii străini
începuseră să ne ocolească.
Ca şi înaintaşii săi Vlad Ţepeş a făcut donaţii de prisăci
ostaşilor vrednici, scutindu-i de dări şi vamă pentru
produsele obţinute din stupi.
De pildă, prin hrisovul din 20 septembrie 1459, el
răsplăteşte pe Andrei Jora şi Drag, dăruindu-le prisăci
scutite de dări.

În Moldova, ajutat de vecinul său Vlad Ţepeş, se urcă în scaunul
domnesc un tânăr de numai 20 de ani, Ştefan cel Mare. Acesta
dădea urice în plin divan. Un important uric cu specific apicol este cel
dat la 3 aprilie 1488, prin care domnul dăruieşte mânăstirii Putna „…
venitul său drept, toate presele de ceară de la târgul nostru Siret şi 6
voştinari de la Târgul Siret şi propriile noastre mori de la Siret şi stadiţa
Jicov”.
Potrivit vechilor cronici moldoveneşti,
zidirea mânăstirii, ctitorie a lui Ştefan
cel Mare (al cărui mormânt se află aici),
a început în anul 1466 şi s-a terminat în
1469. Incinta, turnul de la intrare şi
fortificaţiile au fost terminate în 1481.

Un astfel de teasc pentru ceară mai deţinea Episcopia
Romanului, iar la 1750, Constantin Racoviţă obliga pe toţi
negustorii de ceară din târg şi pe toţi prisăcarii să se ducă la
acel teasc pentru a-şi stoarce ceara.
Toţi urmaşii lui Ştefan cel Mare - Bogdan, Ştefăniţă, Petru
Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Petru Şchiopu şi alţii, au dat
urice şi hrisoave ale căror obiect era legat de stupii de miere
şi ceară.
Referitor la comerţul cu ceară N. Iroga, precizează că în
1584, un negustor Sima Nuce, a încărcat o corabie plină cu
ceară şi a dus-o la Veneţia.

Odată cu instaurarea dominaţiei otomane la sfârşitul celui de-al patrulea
deceniu al secolului XVI, Ţările Române erau obligate să aprovizioneze curtea
sultanului, printre altele, cu miere şi ceară de albine. Aceste obligaţii apar şi
sub denumirea de „rânduiala mierii şi cerii împărăteşti”.
În anul 1664, în timpul domniei boierului dregător şi cărturar Eustratie,
Moldova trimite sultanului 10.000 ocale de ceară (12.720 kg ceară) şi 10.000
ocale de miere (12.720 kg de miere), plus încă 1330 ocale ceară pentru nevoile
arsenalului turcesc (C. Giurgescu - Istoria Românilor, vol. III, partea a II–a,
1947, pag. 462).
De asemenea în documentele Hurmuzachi IX 655/9 sunt făcute unele
precizări privind comerţul cu miere şi ceară de albine după cum urmează:
„Ceara se exportă mai toată spre Veneţia şi Austria prin Ardeal şi Galiţia până
la 450.000 ocale pe an.
De la 1741 Austria însă îşi asigură monopolul cerii, oprind transferul ei
către Italia, cu toate stăruinţele reprezentantului Veneţiei la curtea imperială”.

Spre sfârşitul feudalismului se menţionează că extragerea cerii era
imperfectă. De aceea se impunea strângerea boştinei (tescovina sau resturile
din extracţia cerii) şi retescuirea ei, procedeu pe care se obţineau în plus
importante cantităţi de ceară. Aşa a apărut boştinăritul, ca o nouă preocupare,
legată de ceară, iar cei ce se ocupau cu această activitate erau numiţi boştinari
(hoştinari).
O altă breaslă a cărei preocupare era legată de ceară o constituiau făclierii
care fabricau lumânările din ceară curată, căci pe atunci nu exista concurenţa
parafinei. Mulţi din breslaşii făclieri aveau ei însăşi prisăci şi teascuri de extras
ceara.
Cu ocazia unor serbări sau la înmormântarea unui breslaş se efectua o
adevărată ceremonie. O făclie uriaşă din ceară galbenă era purtată de patru
breslaşi pe umerii lor. Pe lumânare era reprezentat chipul sfântului luat de
breaslă drept patron.
În Iaşi breslaşii făclieri formau una din cele mai importante bresle ce îşi
serbau patronul la biserica Sf. Nicolae şi aveau în anul 1766 ca staroste pe
Vasiliu Dumitru.

Studiul ocupaţiilor în lumina izvoarelor etnografice, culese direct
din realitatea social-culturală, aduce contribuţii importante la
definirea trăsăturilor caracteristice ale civilizaţiei tradiţionale.
Numeroşi boştinari, făclierii şi apicultori anonimi din diferite zone
ale ţării au realizat instalaţii tehnice pentru prelucrarea materiei
prime sub forma unor renumite teascuri ţărăneşti, care au evoluat
mereu (şurub lemn, apoi metal sau cu pene) revelând geniului
creator şi original al poporului român.
În fiecare zonă geografică au existat asemenea teascuri
ţărăneşti din ce în ce mai perfecţionate şi cu randament deosebit în
extracţie. Cele mai renumite teascuri au fost în Transilvania: la
Caianu Mic şi Sebeş; în Muntenia: la Drăgăneşti Studina şi Ursoaia;
în Bucovina la Cacica; în Moldova la Tansa şi altele.

Apicultura era rentabilă şi interesa atât de mult, încât
domnitorul Dimitrie Cantemir a statornicit prin lege: „…cineva să nu
aibă mai mulţi stupi decât îngăduie locul ce-l stăpâneşte pentru ca
mulţimea lor să nu mai aducă supărare vecinilor”.
În această perioadă se pun dări grele pe breslaşii care deţineau
stupi mulţi.

Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei în 1693 şi
între anii 1710 şi 1711, cărturar, enciclopedist, etnograf,
geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi
scriitor român.
Dimitrie Cantemir (1673-1723). După refugiul în Rusia,
în urma campaniei nereuşite de la Stănileşti pe Prut,
iulie 1711, de unde se spune că prinţul român a scăpat
de turci, fiind pitulat în careta imperială sub fustele
ţarinei Ecaterina a tuturor ruşilor. Domnitorul român
devine membru al Academiei de la Berlin în anul 1714.
La cererea Preşedintelui întemeietor Gottfried Wilhelm
Leibnitz (1712), Cantemir scrie două lucrări, care sunt
gata în 1716, semn că le avea de mai mult timp în
pregătire şi că le avea în minte. Acestea sunt:
“Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”,
respectiv “Incrementa atque decrementa aulae
othomanicae”.

Alexandru Ghica Voievod legiferează în anul 1784 şi introduce vama
pentru exportul produselor apicole.
De asemenea pe timpul lui Vasile Lupu a apărut dijma la stupi sau
desetina pentru miere (1/10 din produs) şi camătă pentru ceară, încasate de
la anumiţi slujbaşi denumiţi desetnici şi respectiv cămătari: aceste dijme
intrau în veniturile curţilor domneşti.
Cronicarul Nicolae Costin
menţionează că la 1700, în timpul domniei lui
Constantin Duca Vodă, s-au generalizat şi înăsprit pe
lângă văcărit şi gostina pentru ceară şi deseatina pe
stupi.

În 1794 Alexandru Moruzi şi apoi Nicolae Mavrogheni duc o
politică fiscală excesivă, dublând impozitul şi adăugând în plus
aşa zisul plocon şi ciuracul care dublează şi chiar triplează
impozitul de mai înainte provocând nemulţumirile ţăranilor.

În provinciile româneşti de dincolo de munţi acţiunea de încurajare şi
sprijinire a apicultorilor a început abia în secolul al XVIII-lea.
Astfel în anul 1767, Maria Tereza, înfiinţează la Viena, prima şcoală de
apicultură, unde în mod gratuit se pregăteau cadre calificate. La aceste cursuri
au participat şi numeroşi apicultori din Bucovina, din Ardeal şi Banat.
În 1775 cancelaria imperială emite o patentă (un fel de decret) pentru
sprijinirea şi încurajarea apiculturii prin scutiri de dări şi alte privilegii
favorabile dezvoltării apiculturii.
Maria Tereza
(n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780,Viena),
din Casa de Habsburg
Domnie:
20 0ctombrie 1740-29 noiembrie 1780

În nordul Moldovei existau cele mai mari topitorii de ceară, pentru
întreaga provincie, înfiinţate încă din 1404, pe timpul voievodului Alexandru
cel Bun.
Ceara verde, aromată, din această zonă era apreciată în comerţul cu
Viena, fiind considerată ca o specialitate a stuparilor din partea locului.
Marele cărturar Dimitrie Cantemir precizează în lucrarea sa Descrierea
Moldovei, că ceara verde aromată este o combinaţie de ceară cu propolis.
Din datele furnizate de documentele epocii putem deduce că în secolul
al XVIII-lea numărul stupilor din Moldova şi Ţara Românească era de peste
un milion.
O statistică din anul 1763 menţionează că Moldova avea la acea dată
670.000 de stupi.

Dr. Andreas Wolf care a trăit în Moldova între anii 1780-1796, scrie în
lucrarea sa Beschreibung des Thirsthenthums Moldau, pe vremea sa, unii locuitori
ai satelor aveau 300-1.000 de stupi, iar mulţi boieri aveau câte 5.000-6.000,
marele logofăt Cantacuzino Deleanu poseda 12.000 de stupi.
În alte documente se menţionează de stuparul Paladi care deţinea şi el
12.000 stupi amplasaţi pe mai multe vetre în braniştea Bohotinului.
Apicultura pe domeniile mânăstirilor şi bisericilor era mult mai dezvoltată
decât pe domeniile boiereşti. Obiceiul de a creşte albine pe lângă mânăstiri a fost
încurajată de unii domni ai ţării prin danii şi scutiri de danii pe stupi, această
ocupaţie fiind considerată foarte folositoare cultului bisericesc prin ceara ce se
producea pentru confecţionarea lumânărilor şi realizarea unui important venit
pentru aceste lăcaşuri.

Încurajări prin care se acordau scutiri de dări pe stupi se făceau prin urice
sau anumite acte domneşti unor mânăstiri şi chiar anumitor persoane
privilegiate, dar foarte rar oamenilor de rând.
Prof. Gheorghe Bartoş, în observaţiile făcute asupra comerţului cu ceară
între Ţările Române şi Veneţia, în secolele XVI–XVIII, concluzionează „În această
perioadă apicultura era înfloritoare iar ceara valahă şi bogdanică, cum era
denumită cea din Ţara Românească şi Moldova, e foarte căutată pe piaţa
Veneţiei , fiind cea mai frumoasă şi căutată în toată Europa”.
Del Chiaro, secretarul italian al lui Constantin Brâncoveanu, menţionează în
lucrarea sa despre Ţara Românească, că Veneţia se aprovizionează de aici, cu
ceară şi vite , iar Raichevich fost agent austriac în Principatele Române specifică,
referindu-se la ceara românească: „… e cea mai frumoasă şi cea mai căutată în
toată Europa. Cantitatea de ceară pe care o recoltează e foarte mare”.
În această perioadă, ceara din Moldova era achiziţionată şi exportată la
Veneţia de Mihail Ţumbru, negustor stabilit în Braşov. Din corespondenţa sa
personală incompletă, se poate stabili că numai în anul 1781 a exportat la
Veneţia peste 100.000 kg ceară de calitate superioară.

La Triest era locul de întâlnire al negustorilor de ceară din Asia Mică,
Polonia, Rusia, Principatele Române etc. Preţul se stabilea în funcţie de sosirea
cerii moldoveneşti, a cărei calitate şi parfum servea ca etalon pentru ceara din
alte ţări. În notele de călătorie ale abatelui italian Domenico Zanelli se
menţiona „…ceara românească are mare trecere în portul Triestului şi e atât de
abundentă încât pe fiecare an se pune în comerţ 400.000 kg.
De asemenea consulul francez la Ioanina, Parqueville, scria că se
cumpărau 338.700 kg de ceară provenind din Moldova, Ţara Românească şi
Bosnia, de unde se aducea pe caravane.
Numeroase documente despre comerţul ce se făcea cu străinătatea, arăta
că, mulţi negustori de origine română erau angajaţi în afaceri având ca obiect
mierea şi ceara care se expediau la Veneţia, Viena, Lemberg, Ţarigrad, Triest,
Ioanina ş.a.

Renumita casă de comerţ sibiană „Hagi Constantin Pop”, care a funcţionat
între anii 1768-1821 şi a activat în centrul şi sud estul Europei, ne furnizează prin
arhive şi operaţiunile casei, preţioase date cu privire la comerţul nostru cu ceară.
Există documente care precizează preţurile şi taxele vamale practicate,
precum şi alte informaţii din care rezultă că ceara şi mierea de albine provenind
din Ţările Române se bucurau de o apreciere unanimă pe orice piaţă europeană.
Începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea albinăritul tradiţional românesc este
în regres datorită unor măsuri ca: excesivitatea dijmului şi creşterea obligaţiilor
către stat în miere şi ceară.
La acest regres a contribuit uneori şi faptul că, prin cultivarea sfeclei de zahăr
consumul de miere a fost înlocuit parţial cu zahărul industrial, iar prin apariţia
petrolului la iluminatul locuinţelor, a fost scos din uz folosirea lumânărilor de
ceară.

Dezvoltarea agriculturii pe seama desţelenirii unor suprafeţe întinse de
păşuni şi fâneţe naturale şi a defrişărilor, au fost un obstacol în calea dezvoltării
apiculturii. Încetul cu încetul numărul stupilor s-a împuţinat.
Starea descurajantă a creşterii albinelor este redată de I. Simionescu în anul
1932, astfel: „pe masa mea de lucru zăceau răsfirate volume din comerţul
nostru exterior anual. Abia îmi vine să cred ochilor. Negru pe alb stătea scris: am
importat în 1908 aproape 500.000 kg ceară albă şi galbenă, afară de lumânări şi
alte obiecte din ceară.
Peste 1.600.000 lei trimiteam Austriei, Germaniei şi Franţei pentru ceară,
îndeosebi pentru plata a 14.000 kg de miere în 1908 şi 40.000 kg în 1907, am
crezut deodată că am ales prost anul care a fost cel cu bucluc când oamenilor nu
le ardea de albine. Am deschis la alt an, am dat din lac în puţ.
În 1911 ne-am îndulcit cu 87.000 kg miere străină, iar în 1912 cu 70.000 kg.
Pe când înainte vreme noi trimiteam miere în Turcia, acum aduceam de acolo
peste 40.000 kg într-un an.
De ceară nici nu mai era vorba, am importat 260.000 kg în 1912 şi 320.000
kg în 1911….”

Publicaţii de specialitate şi organizaţii apicole
Progresele apiculturii pe plan european în secolele al XVIII-lea şi
al XIX-lea, urmare directă a dezvoltării rapide a cunoştinţelor de
biologie a albinelor şi a tehnologiilor noi de extragere şi
condiţionare a mierii şi cerii au fost primite cu receptivitate de
apicultorii din provinciile româneşti.

Fig. 8. Coperta cărţii „ Economia stupilor” apărută la
Viena în 1785. Prima carte de apicultură dar nu şi
prima lucrare în domeniul ştiinţei şi tehnicii agricole
din ţara noastră concepută de eminentul intelectual
Ion Piuaru Molnar
În această perioadă au apărut primele cărţi de
apicultură în limba română. Astfel, prima lucrare de
apicultură, este Economia stupilor, concepută de
eminentul intelectual şi patriot român Ion Piuaru
Molnar, apărută, în prima ediţie, în anul 1785.
Această carte este scrisă în limba română cu litere
chirilice, cuprinde 14 capitole sistematizate în 43
învăţături şi este considerată până în prezent cea
mai veche carte de apicultură din ţara noastră. Ea
constituie şi prima lucrare în domeniul ştiinţei şi
tehnicii agricole.

La început, autorul scrie: „…am simţit datoria ca să arăt lângă alte învăţături
ce se cuvin stuparilor a şti, o mijlocire din multe probe dovedite, cum să scoată
albinele din coşniţa, care voieşte a lua fagurii toţi, afară de a omorî albinele, că
doară s-ar desrădăcina şi din părţile noastre acest obicei fără milă.”
Referitor la ceară se prezintă următoarele învăţături:
„…învăţătura despre zidirea fagurilor din care amintim: înţelepţii acestei
economii aşa mărturisesc că albinele asudă ceara prin creţiturile pântecului, ce se
văd ca nişte cercuri şi zidesc dintrânsa două feluri de faguri – faguri mari şi faguri
mai mici.”
„…învăţătura despre schimbarea fagurilor din care reproducem: fagurele în
anul cel dintâi este alb, fraged, după aceea îngălbeneşte iar peste doi ani încă
bruneşte, mai pre urmă se înnegreşte de căldura clocitului şi gaociţele încă se văd
înguste şi zbârcite. Mai există o serie de capitole care se referă la: retezarea
fagurilor toamna, cum să lipească fagurii în coşniţe în care vrei să prinzi roiul,
despre înmulţirea şi strângerea cerii şi a mierii, cum să scoată albinele toamna din
coşniţă care voieşte a lua mierea şi să nu omori albinele.

A doua lucrare tipărită, demnă de a fi luată în
considerare, este Cultura albinelor sau învăţătura despre
ţinerea stupilor în magaţinuri pentru toate părţile de
Ioan Tomici, apărută în 1823, scrisă cu litere chirilice.
Dintre capitolele acestei cărţi, cu referire la ceara de
albine amintim: Despre fierberea stoarcerea şi
închegarea cerii: despre secerişul stupilor de miere şi
ceara; Despre alegerea fagurilor şi stoarcerea mierii..
Unele recomandări făcute de Tomici sunt valabile şi
azi. Astfel „…un stup bun şi bogat de albină, adună peste
vară miară şi ceară, mai mult decât trei şi patru din cei
slabi şi cu puţine albine”.
Presa din Ardeal din acel veac, printre care se
număra revista Apicultorul, înfiinţată în anul 1873 ca
organ al Reuniunii stuparilor bănăţeni, sub conducerea
lui Nicolae Grand din Buziaş, dă cele mai preţioase sfaturi
şi îndrumări stupăreşti.
Colaborator la această revistă a fost Vichentie
Schelejan, primul român care a luat parte la întâlnirea
internaţională de apicultură ţinută la Salzburg, în anul
1872.
Fig. 9. Coperta cărţii „Cultura
albinelor” de Ioan Tomici (1823)

Toată această activitate publicistică a dat un impuls deosebit
apiculturii din Transilvania, unde a luat fiinţă în anul 1880 Societatea
Apicultorilor din Ardeal, care dispunea la Cluj de o instalaţie pentru fabricarea
fagurilor artificiali. Apicultorii de pe aceste meleaguri au meritul ca prin
strădania şi stăruinţa lor, au contribuit la lărgirea bazei melifere, iar prin
plantaţiile masive de salcâm făcute la Valea lui Mihai, zona este şi azi un
important izvor de miere.
Oraşul Sibiu devine un centru de cultură apicolă, unde se tipăresc
numeroase reviste şi broşuri cum ar fi: Manualul de stupărit al lui Ion Costin,
în care se recomandă stupul Langstroth, Cartea stuparului de Romu Simu şi o
alta de Augustin Degan; la Breţcu.
C. Dimian tipăreşte în 1887 Cartea de stupărit, iar Gh. Miloş de la Barna-
Lugoj tipăreşte revista Stupăritul.

În Muntenia şi Moldova, creşterea albinelor rămăsese mult timp în urmă, iar cărţile
de apicultură lipseau cu totul. Doar cele aduse din Ardeal, cu multă greutate, erau un
licăr de nădejde şi de învăţământ pentru apicultori. Putem totuşi să spunem pe drept
cuvânt şi să subliniem că ardelenii ne-au dat în apicultura sistematică, primele învăţături
scrise.
În Moldova, în 1829, la Iaşi, Gh. Asachi tipăreşte revista Albina românească, revistă
de cultură generală, în care şi apicultura îşi are locul său.
În programul pe care îl schiţează Asachi menţionează: „…se va împărtăşii de vrednici
scriitori poveţe despre economia agricolă, lucrările câmpului, a pomătului, a viilor şi a
stupilor”. În această veche revistă se găsesc preţioase sfaturi pentru stupari.
Gheorghe Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și
dramaturg român care s-a născut la Herţa, în nordul Moldovei
(azi în Ucraina). A publicat prima gazetă românească din
Moldova, Albina Românească (1829)

Trântorul
Spune, spune, mică-Albină,
Încotro mergi acum trează,
Când a soarelul lumină
Pe cest câmp, nu scânteiază?
Încă tremură pe foaie
În munţi roua şi prin râpe;
Nu te temi să ţi se moaie
Delicatele aripe?
Încă florile-nmiite,
Stând în umbră tupilate,
Ţin închise şi-nvălite
Bobocelile plecate.
De ce zbori ca o săgeată,
Care aerul despică?
D-unde vii tu mânecată
Şi-ncotro, Albino mică?
Lină-i viaţa mea şi bună,
Fără multă osteneală;
Cele care alţi adună
Prânz îmi dau, chivernisală.
Aşa trântorii urmară,
Am trăit aşa tot bine;
Nu căra la alţii ceară,
Suge mierea ca şi mine!
Albina
Zice-Albina-n repegiune:
Lucru toate-nvinge-n lume;
De voieşti, zburând, ţ-oi spune
A mea sistemă şi nume.
Eu-s Albina românească,
Al meu doru-i şi-a mea lege,
Pre câmpia pământească
Din flori miere a culege.
Ale mele surioare,
Când abia se luminasă,
Dulce pârgă de pe floare
O cărau de mult acasă.
Eu de farmăc amorţită
Zăcui timpuri multe-aice
Şi abia mă simt trezită
În acest minut ferice.
Aleu, lucru mult m-aşteaptă!
Multe câmpuri voi petrece;
Unde soarta te îndreaptă,
Mergi şi tu, că timpul trece!
Şi mă lasă-n a me cale
S-adun ceară, dulce miere,
Că de-a mele şi de-a tale
Zile, samă ni vor cere!

Până în anul 1889 toate publicaţiile periodice apărute în Muntenia şi
Moldova ca: Amicul agricultorului, Gazeta poporului, Gazeta ţăranilor, Jurnalul
Societăţi Centrale de Agricultură, Ziarul Ştiinţelor Populare, au cuprins
numeroase articole despre albine, miere, ceară.
În perioada 1893–1899 Ministerul Agriculturii dă un impuls important
dezvoltării apiculturii, începând să publice mici broşuri de propagandă.
Astfel, în anul 1894, M. Popescu tipăreşte o broşură cu titlul Cultura
albinelor, în 1896, Pahome Stoenescu tipăreşte la Râmnicu Vâlcea broşura:
Apicultura modernă, iar în 1898, Ion Petculescu la Piteşti tipăreşte, Călăuza
stuparului.

Remus Begnescu, organizează cursuri de
apicultură în tot cursul anului, fiecare ciclu cu o
durată de 15 zile. Ministerul Agriculturii apreciind
munca sa, îl numeşte profesor. Astfel s-a oficializat
acest început de învăţământ apicol la noi în ţară,
publicându-se în acelaşi timp şi lucrarea intitulată
Curs de stupărit raţional. În anul 1906, cu ocazia
unei expoziţii apicole, R. Begnescu, a prezentat
pentru prima dată la noi în ţară un stup sistematic.
Rând pe rând apar mici broşuri, care stârnesc
interesul pentru apicultură, astfel: în anul 1903,
Drosini traduce o broşură de apicultură din limba
greacă, în 1904 apare o altă lucrare de specialitate
scrisă de I. Radian, iar în 1905 V. Moga tipăreşte
Cultura albinelor.
Remus N. Begnescu
1857-1922

Plecarea lui Remus N. Begnescu din
Transsilvania s-a făcut ca urmare a unor
situaţii create în bună măsură şi de
trecutul revoluţionar al tatălui său,
Nicolae Begnescu.

În Regat reuşeşte să capete succesiv mai multe posturi de
învăţător stabilindu-se în final în comuna Pietrele de lângă Giurgiu, unde
este numit dirginte al şcolii.
Lui Remus N. Begnescu i s-a recunoscut cetăţenia română prin
sancţionarea de către Regele Carol I, a unei legi cu articol unic, votată de
Adunarea Deputaţilor în 28 Mai 1905, publicată în Monitorul Ofocial din 28
ianuarie 1906 .
Încă în Ardeal fiind, R. N. Begnescu a învăţat şi îndrăgit cultura
albinelor de la un profesor din Braşov: Ion Aron.

La Pietrele pe lângă activitatea şcolară se dedica creşterii moderne
şi ştiinţifice a albinelor, făcând-o după consultarea publicaţiilor de specialitate
din străinătate şi din ţară. Duce o activitate intensă de informare a
crescătorilor de albine publicând materiale privind cultura albinelor:
necesitatea cunoaşterii florei melifere, a bolilor albinelor, realizării mutării
coloniilor de albine din arhaicele “buduroaie” în stupi moderni.
Îmbunătăţeşte stupii existenţi prin modificări majore denumindu-i stupi
raţionali.
Prin revista Casa Rurală, revista Primavara, (Ploieşti), Foaia
Poporului (Sibiu), Tribuna Familiei, Revista Albina sau Jurnalul Societăţii
Centrale Agricole, unde era redactor tot un ardelean, Maximilian Popoviciu,
publica articole pentru atragerea învăţătorilor, profesorilor şi preoţilor în
folosirea şi răspândirea stupilor raţionali, precum şi de moderizare a
albinăritului. Realizează el însuşi stupi raţionali pe care îi expediază la cerere în
diferite colţuri ale ţării.

Editează primul catalog apicol din ţară.

Publică articole referitoare la organizarea stupăritului modern în ţara
noastră. Iată spre exemplu titlul unor articole publicate în 1898 în Jurnalul Societăţii
Centrale Agricole; ”Cum ar trebui să se formeze o fermă de apicultură“ sau “Sborul
albinelor în timpul iernii“ sau “Introducere în stupăritul raţional”.
Ca urmare a intensei activităţi în domeniul apicol primeşte invitaţia pentru o
întrevedere de la Inspectorul Domenial din Ministerul Agricultrii şi Domeniilor, I. I.
Radianu, în vederea realizării unei colaborări, fiind împuternicit cu inspecatrea fermelor
apicole în ţară, ca şi cu înfiinţarea unor ferme apicole moderne.
Obţine dreptul din partea Ministerului Instrucţiunii Publice să ţină cursuri apicole şi
să emită diplome recunoscute la nivel naţional.
Obţine acordul guvernamental pentru organiazarea unui pavilion apicol la
Expoziţia de la Paris din anul 1900.
Scrie un Tratat de Apicultură Raţională, tipărit de Ministerul Agriculturii în 2.000
de exemplare. Un al doilea tratat este publicat, la câţiva ani, de Ministerul
Instrucţiunii Publice.
Editează revista Apicultura Modernă începând din anul 1906, redactor fiind fiul
său, Florin Begnescu .

Participă cu exponate apicole la expoziţia Pentru Ştiinţă şi Cultură, de la Parcul
Carol din 1903 şi primeşte două medalii de argint. Fiul său primeşte medalia de bronz
pentru comunicări ştiinţifice de medicină, urmare a activităţii sale în “Institutul V.
Babeş” din Bucureşti.
Trei ani mai târziu, în 1906, la propunerea Dr. C. I. Istrate, Comisar general al
Ministerului Instrucţiunii Publice şi directorul general al expoziţiei, Remus Begnescu
este cooptat în comitetul de organizare al Expoziţiei Generale Române, din Anul
Jubiliar 1906 de la Bucureşti. Pentru scrieri, stupi sistematici şi produse apicole
primeşte, Hors Concurs, Medalia de Aur.
R. N. Begnescu a scris peste 80 de lucrări cu caracter ştiinţific în domeniul
apicol, două tratate de apicultură, editează primul Catalog apicol, a publicat de
asemenea multe poezii sau articole în ziare şi reviste din Vechiul Regat şi din
Transilvania cu caracter mai ales patriotic, unele referitoare la tatăl său Tribunul Nicolae
Begnescu.
Remus N. Begnescu a murit în ziua de 13 iunie 1922.
Şcoala, cu clasele I - VIII din comuna Pietrele, poartă astăzi numele lui
Remus N. Begnescu.

În sfârşit în anul 1907 apare Călăuza stupului scrisă într-o limbă
românească curată de N. Nicolaescu şi I. Stoenescu, lucrare premiată de
Academia Română, care a constituit pentru apicultura românească cel mai
preţios îndreptar, lucrare care a fost tipărită în 11 ediţii şi de fiecare dată cu
material documentar nou împreună cu alte recomandări valoroase.
În anul 1915, la Iaşi, începe o vie activitate pe tărâm apicol animată de
C. Hanganu, care şi-a dat seama că progresul în creşterea albinelor este
strâns legat de perfecţionarea utilajelor necesare pentru procesul de
producţie apicolă. În acest scop, Hanganu înfiinţează la Iaşi un atelier de
utilaje, unde începe să funcţioneze şi o instalaţie pentru confecţionarea
fagurilor artificiali.
La 21 decembrie 1915 se organizează primul Congres naţional de
apicultură unde s-a hotărât înfiinţarea Revistei naţionale de apicultură.

În anul 1922, la Târgu Frumos se înfiinţează o şcoală de apicultură, condusă
de D. Stamatelache, care editează şi o revistă de specialitate intitulată Buletinul
apicultorului, la care colaborează un mare număr de apicultori.
În anul 1925 ia fiinţă la Bucureşti Societatea Centrală de Apicultură din
România şi se hotărăşte tipărirea unei noi reviste specializate România apicolă.
În anul 1935 apare o carte voluminoaă şi anume: Stupăritul autor fiind C.
Hristea, o valoroasă lucrare de 960 de pagini cu 400 clişee, prezentată într-un
fermecător dialog. Lucrarea a fost editată de două ori şi a constituit un
temeinic îndrumător pentru multe generaţii de apicultori. În 1979 apare ultima
ediţie revizuită şi actualizată, Stupăritul nou, o lucrare deosebit de actuală şi
complexă.
Continuitatea în timp a albinăritului este atestată şi de prezenţa albinei şi a
produselor apicole în folclorul românesc, în legende, cântece, proverbe,
basme, snoave, zicători şi în numeroase onomastice.

Dacă pentru ţări ca Franţa, cu oraşe şi cetăţi păstrate de milenii, cu
atâtea documente scrise ce au rămas din vremuri străvechi, limba este totuşi
un izvor preţios de informare pentru trecutul poporului, cu atât mai mult este
pentru noi românii, care am trăit în împrejurări mult mai vitrege, stând în calea
năvălirii popoarelor migratoare.
Noi nu prea avem cetăţi temeinic durate, în care să se fi păstrat
papirusuri, pergamente, cărţi şi inscripţii pe bazalt sau marmură scumpă.
În schimb, în ceea ce priveşte albinăritul, avem nu o literă, nu un
cuvânt, ci un mănunchi întreg de cuvinte, care sunt o dovadă că poporul
nostru s-a ocupat neîntrerupt, din epoca romană până astăzi, cu creşterea
albinelor.

Terminologia apicolă, în mare parte de origine latină, formează una din
cele mai puternice argumente, pentru înţelegerea vieţii statornice a românilor.
Dacă românii ar fi întrerupt un timp mai îndelungat îndeletnicirea cu creşterea
albinelor, ei ar fi uitat toate cuvintele referitoare la această ocupaţie. Menţionăm
aici numai termenii primordiali ai albinăritului de origine latină.
ALBINĂ. Există în toate dialectele româneşti (dr. albină; ar. algină; megl.
albină; ir. albire). Cuvântul derivă din latinescul alvina. În celelalte limbi romanice
s-a păstrat un alt cuvânt latin: apis, apem (cf. ital. ape; prov. albelha (fr. abeille);
sp. abeja; port. abelha etc. Cuvântul albină are 14 derivate în limba română,
dovedind prin aceasta vechimea lui în limbă şi totodată vitalitatea şi vechimea
albinăritului la români. Astfel avem: albinea; albinuţă; albiniţă; albinuşă; albinică;
albinioară. Apoi: albinărie, albinet, albiniş, albinar „apiculteur”; albinărie
„apiculture”; albinărit „apiculture”, „impôt sur les abeilles”; zool. albinărel
„Merops apiaster”; albiná „courir fébrilement” (8, 36).

STUP. Derivă din latinescul stups „trunchi de copac gol la mijloc, fie prin
putrezire, fie scobit de om”. Cuvântul a suferit o însemnată răsfrângere în sfera
înţelesului, s-a zis mai întâi: stup de albine „trunchi scobit pentru albine” şi apoi
cuvântul a rămas numai cu acest înţeles.
FAGUR. Cuvântul este derivat din latinescul favulus-um un diminutiv al
lui favus. Este păstrat şi la noi în toate limbile romanice, având şi derivate.
Cuvântul fagur (e) se găseşte numai la dacoromâni (16).
MIERE. Este un cuvânt general românesc şi derivă din latinescul mel,
melem. Există în totate dialectele (dr. miere; ar. ńare, megl. ńani; ir. ml’are) şi-l
întâlnim la toate popoarele romanice (cf. it. miele; fr. miel; port. mel etc). Tot aşa
când este vorba de grai, se zice: „A fi cu limba fagure de miere”, pentru o vorbire
plăcută (10, 25, 28).

CEARĂ. Este un cuvânt general românesc şi derivă din latinescul cera,
-am (în ir. tsere şi ar. ţeară). Cuvântul este păstrat la toate popoarele
romanice: la ital. cera; la franc. cire; în prov., cat., span., port. cera (8, 34, 35,
40).
PĂSTURĂ. Este polenul adus de albine, prelucrat şi depozitat de ele în
celulele fagurilor, hrană indismensabilă dezvoltări lor normale şi a larvelor16
.
Cuvântul derivă din latinescul pastura (din pastus „hrană, mâncare” (1, 9, 26,
42).

Câteva cuvinte privitoare la albinărit, sunt de origine slavă:
PRISACĂ, cu sensul de stupină, întâlnit numai în Moldova şi Bucovina,
derivă din vechiul slav prěsěka (8, 14, 22, 32). În Moldova, cuvântul prisacă a
evoluat, generalizându-se cu înţelesul de stupină, „loc unde se ţin stupii vara”.
Acest loc, în perioada feudală, era întărit cu trunchiuri de copac, dacă era în
luminişul unei păduri, sau era îngrădită cu nuiele dacă era în câmp.
MATCĂ. Derivă din bulgarul matka = mamă, scr. matca, (adesea
determinat de familia de „albine”, „de stup”). Azi termen general care a
înlocuit aproape peste tot termenul de origine latină mamă, derivat din lat.
mamma, -am (20, 24, 27).
TRÂNTOR. Termen general, provine din slav, trontu + suf. de agent –
tor. Trântorul este masculul familiei de albine sau, cum spune Gh. Şincai: „că
trântorii sunt nişte bărbătuşi ai albinelor şi doară şi ai matcei” (20, 26, 37) şi iau
naştere dintr-un ou nefecundat.

ROI. Provine din slav, roj. Acest termen a înlocuit pe vechiul cuvânt de
origine latină, examen, care înseamnă roi (în ital. sciame, în span. enjambre, în
port. enxame, în franc. essaim). La noi cuvântul trebuia să devină samă, care a
pierit din terminologia apicolă, fiindcă s-a izbit de omonimul samă, care
înseamnă mulţime, spre exemplu: „O samă de cuvinte” la Ion Neculce.
Omonimia este boala mortală a cuvintelor. De aceea a intervenit în
terminologia noastră apicolă roi, în locul lui samă de origine latină (1, 2, 6, 20).
BEZMETIC. Provine din ucr. bezmatoc „stup fără matcă”, şi a intrat cu
acest înţeles târziu în terminologia apicolă. Îl întâlnim atestat mai întâi în
Moldova, după anul 1800, anume în inventarul unei moşii, redactat la 1824:
„256 stupi buni sunt şi 775 ştiubei deşărţi pe la prisăci, iar 9 stupi fiind
dezmetici, nu i-am primit” (12, 25, 43).
Apoi îl găsim la Conachi (citat de Cihac) „bezmeticesc roii fără matcă).
Cuvântul bezmetic cu sens de stup fără matcă, n-a prins rădăcini în popor,
unde se cunosc îndeosebi expresiile: „stup orfan, sterp, văduv (ultima o
întâlnim la Gh. Şincai: „Stupii care n-au matcă se zic văduvi”) (21).

Alături de stup mai întâlnim, în diferite regiuni ale ţării, şi termenii de
origine slavă, cu acelaşi înţeles: ulei, din bg. uleju în Oltenia; ştiubei, din ucr.
stub + suf. –ei, în Moldova şi Bucovina; coşniţă, din v. sl. kosnica, în
Transilvania şi Banat.

Poeţii au versificat munca albinelor, oameni de litere au scris cărţi despre
viaţa lor, iar în decursul secolelor popoarele le-au reprezentat imaginea pe
monede şi timbre. Unele judeţe ca de exemplu Mehedinţi, Vaslui şi Romanaţi,
au ales albina pe stemă, ca simbol al belşugului şi hărniciei.
Scriitorii noştri – Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, George Topârceanu, Mihail
Sadoveanu şi alţii – au iubit albinele şi au făcut numeroase referiri la ele şi la
produsele lor.
Marele prozator român Mihail Sadoveanu, prin referatul nr. 24134 din 22
august 1908 adresat Casei Şcoalelor, recomandând cartea Călăuza stupului de
N. Nicolescu şi G. Stoenescu, scria: „Cartea este foarte bine scrisă, am citit-o de
multe ori şi eu singur m-am slujit de ea între ale stupăriei”.

În cunoscuta trilogie a lui Mihail Sadoveanu „Fraţii Jderi”, scriitorul este
bine documentat în tehnica prelucrării cerii, care este redată cu destulă
exactitate, astfel: „Clienţii îşi arătau zloţii fără să-i lepede, îndemnând pe
prisăcari să mai topească odată ceara şi s-o puie nouă zile, s-o bată un izvor ca
sa-i iasă în soare frumuseţea şi albeaţa.
Faima unei anume fel de ceară, care nu se găseşte nicăieri pe lume, ci
numai în Moldova, şi mai ales în valea Siretului, ajunsese până în palatul cel
mare al dogelui, şi la sala sfatului cel mare al senatorilor veneţieni care se
fudulesc când au în palatele lor făclii din ceară verzuie, cu un prea plăcut
miros. Această ceară se plăteşte de douăzeci de ori mai mult ca cealaltă”,
notează Sadoveanu.

Tot în Fraţii Jderi, Sadoveanu menţionează că vitele, grădinile şi prisăcile
constituiau mai ales belşugul Ţării Moldovei. Din prozator el devine poet, când
redă versurile populare:
„Când se umplu fântânile
Scad prisăcile şi stânile”.
De asemenea, Tudor Arghezi, în culegerea de poezii Prisaca, publică mai
multe poezii care se referă la albine şi la produsele lor ca: mierea şi ceara,
Tâlharul pedepsit, Stupul lor, Cântec de buduroi, Fetica etc.

În acelaşi an apare în publicistica apicolă dr.
Florin Bengescu, care timp de trei decenii a
condus Revista ştiinţelor veterinare, unde
apicultura îşi avea rezervat locul ei. Florin
Bengescu a venit în sprijinul apicultorilor oferind
observaţiile sale profesionale în tipărituri ca:
Albinăritul, bogăţia săteanului; Albinăritul
sistematic; Albinele şi albinăritul în România,
Cultura albinelor, Albinele şi Agricultura;
Căminul albinelor; Maladiile contagioase ale
albinelor; Abecedarul apicol şi numeroase
articole în diferite publicaţii. Ca şef al secţiei de
apicultură din Cadrul Institutului de Cercetări
Zootehnice, Florin Begnescu a organizat cursuri
gratuite cu numeroase serii de apicultori, care
au adus apoi o contribuţie importantă la
dezvoltarea apiculturii din ţara noastră.
Florin R. Begnescu
1880-1949

În anul 1899 se înscrie în anul preparator la Şcoala Superioară de
Medicină Veterinară din Bucureşti. În anul 1900 este student al acestei şcoli.
Florin Begnescu era un bun desenator, fapt remarcat de Prof. Aurel
Babeş, şeful Laboratorului de analize chimice şi fotoradiologie din Institutul
Babesş care îl numeşte secretar al acestui laborator, solicitându-i să lucreze,
după microscop şi planşe sau desene pentru disciplina de Histologie din
cadrul Şcolii Superioare de Medicină Veterinară, unde prof. A. Babeş preda
fizica şi chimia.

Apreciindu-i activitatea, profesorii
Victor şi Aurel Babeş, împreună cu prof.
Alexandru Locusteanu îl sfătuiesc să
candideze pentru o bursă la Facultatea de
Medicină Veterinară a Universităţii din
Bologna, Italia. Câştigă concursul şi, în anul al
doilea, din toamna lui 1902, este student la
Bologna. În ultimul an urmează şi cursurile
teoretice şi practice ale prestigioasei şcoli de
apicultură din Italia, Lucio Paglia de la Castel
san Pietro, din apropierea Bolognei.

Absolvă cursurile Universităţii, susţinându-şi teza pentru obţinerea titlului de «Dottore
in Medicina Veterinaria» în data de 3 iunie 1905. În luna octombrie a aceluiaş an,
diploma este recunoscută, în ţară, de Consiliul permanent al Ministerului
Învăţământului.

Încă din anii petrecuţi la studii în Italia Florin Begnescu desfăşoară o activitate
publicistică. Astfel în 1905, scrie un studiu asupra culturii apicole în România, publicat în
revista L’Apicultore din Milano; face recenzii ale unor lucrări ştiinţifice pe care le publică
în Archiva Veterinaria, revistă ce apărea şi la Bucureşti.
Scrie, chiar student fiind, sub îndrumarea Prof. Nicolae Filip, şef de lucrări la Şcoala
Superioară de Medicină Veterinară, comentarii însoţite de fotografii asupra unor
fenomene teratologice. De asemenea, sub îndrumarea prof. dr. Victor Babeş, scrie
«Unele date de statistică medicală» Aceste lucrări au fost publicate la Expoziţiunea
Ştiinţifică din vara anului 1903, organizată în Parcul Carol din Bucureşti, de către
Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii, condusă de prof. Constantin I. Istrati.
Pentru aceste publicaţii a primit diploma de colaborator şi medalia de bronz.
În anul 1912 inventează “siringa pentru variolozaări“. Brevetul a fost cumpărat de firma
Hauptner din Berlin, care a produs-o până în anul 1920.
Brevetează un nou tip de stup, împreună cu C. Ţintea. Stupul uşura activtatea albinelor
şi pe aceea de întreţinere.
Pe langă activtatea profesională F. Begnescu a dus în Galaţi şi apoi în Bucureşti o intensă
activitate socială şi culturală.

În Galaţi a fost mulţi ani preşedintele Căminului Cultral Sf. Impăraţi. Iniţiază
împreună cu un comitet, ridicarea în oraş a unei clădiri pentru Palatul Cultural,
care există şi astăzi. A fost secretar general al “Societăţii Culturale V. A. Urehea” .
A fost membru al Curţii cu Juri a oraşului a Galaţi.

Dr. Fl. Begescu duce o intensă activitate ca medic veterinar, punând accent pe
preocupările apicole. Publică multe articole de specialitate în Ziarul Ştiinţelor Populare,
editat de Victor Anestin, având şi o strânsă prietenie cu acesta. Aproape toate numerele
ziarului din perioada 1912 –1915 conţin articole ale sale.
Florin Begnescu pleda pentru înfiinţarea unei asociaţii a apicultorilor români. Aceasta s-a
înfiinţat în anul 1914, fiind ales în lipsă, deoarece era concentrat, M. Popovici, din
Ministerul Agriculturii. După război, la primul congres al Asociaţiei va fi ales preşedinte
Florin Begnescu, cu unanimitate de voturi.
Ca militar, Dr. Florin Begnescu a făcut toate manevrele şi cele două campanii militare
începând cu aceea a războiului Balcanic din 1913. În această campanie a fost ridicat la
gradul de sublocotenent. Este decorat cu medalia « Avântul Ţării » iar în iulie 1914 este
demobilizat. Este rechemat sub arme în 1916 şi va face, după cum spune în memoriile
sale, 650 de zile de front, fiind ca medic veterinar, în statul major al regimentului 15
Obuziere. Ia parte la ofensiva spre Ardeal ajungând până la Braşov, apoi la replierea
spre Moldova. Este decorat cu Crucea de Răsboi, cu baraţele Ardeal, Carpaţi, Dobrogea,
Bucureşti, Mărăşti, Mărăşeşti.
Va fi demobilizat la 30 mai 1919, în grad de căpitan.

Înfiinţează în anul 1919 Revista Ştiinţelor Veterinare, împreună cu Dr. Ion
Călinescu – tatăl viitorului prim ministru Armand Călinescu, a fost administrator,
redactor şi director al revistei timp de 38 de ani, cât aceasta a apărut lunar, cu
regularitate.

În publicaţiile sale cu privire la apicultură, Florin Begnescu a depus eforturi pentru
aducerea acesteia la locul meritat între ocupaţiile legiferate. În această idee Dr. Ion Stefan
Furtuna, directorul Direcţiei Sanitar Veterinare, din Ministerul Agriculturii întocmeşte un
memoriu prin care cere, crearea unui serviciu apicol sub conducerea Dr. Fl. Begnescu. Iată
ce spune într-un paragraf: … «Pentru ca să dăm o directivă ştiinţifică şi să asigurăm
prosperitatea culturii albinelor în ţară ……să însărcinăm cu titlu de consilier tehnic pentru
apicultură pe dl. medic vaterinar dr.Florin Begnescu, diplomat al unui institut de apicultură
din Italia. Domnia sa este unul din cei mai erudiţi apicultori, autorul a numeroase publicaţii
de apicultură».
In anul 1928 îşi pierde soţia situaţie ce face ca să nu poată da curs propunerii Dr. I. St.
Furtuna.
La reînnoirea propunerii după aproape 2 ani, facută de Dr. Ionescu Brăila, directorul
general al Direcţiei Sanitar Vaterinare, este numit în cadrul acestei direcţii ca Medic
Veterinar Inspector.
În acelaşi timp, directorul Institutului Naţional Zootehnic din Bucureşti Prof. Dr. Gh. K.
Constantinescu îl solicită a fi conducătorul nou înfiinţatei Secţii de Apicultură, din institut.
A fost conducătorul acestei secţii până în anul 1938, când a fost numit directorul ei. A
deţinut acest post până la pensionare şi după aceea în continuare ca director onorific.

A fost ulterior numit şi Consilier Tehnic pentru apicultură al Ministerului Agriculturii.
Sub conducerea dr. F. Begnescu secţia de apicultură a I.N.Z se dezvoltă, având un numeros
personal de specialitate cu pregătire superioară şi medie.

Înfiinţează în sectia de APICULTURĂ a I.N.Z. laboratoarele de: microbiologie,
parazitologie, morfopatologie şi o prisacă cu circa 30 de stupi.
Începând cu anul 1930, Dr. F. Begnescu va ţine cicluri de cursuri apicole. Un ciclu
cuprindea prelegeri teoretice, lucrări practice în prisacă şi laboratoare. De asemenea,
era inclusă şi o deplasare didactică la diferite stupine în afara Bucureştiului. Aceste
cursuri s-au ţinut cu regularitate până în anul 1948 inclusiv.
În perioada războiului au fost ţinute cursuri speciale pentru invalizii de război.

Activitatea ştiinţifica a dr. F. Begnescu cuprinde o arie largă de preocupări medicale şi în
domeniul entolmologiei cu un accent pe specia albinelor, face studii botanice asupra
florei melifere
Studiile şi cercetările efectuate sunt bogat ilustrate cu macro şi microfotografii originale,
au fost publicate în reviste din ţară şi străinătate făcând ca numele său să fie cunoscut în
lumea medicală şi apicolă, instituţii de specilalitate din Europa sau din alte continente.
A clarificat o controvesră între crescătorii de albine şi viticultori, aceştia din urmă
afirmând că albinele distrug, prin penetrarea membranei bobului o mare parte dn
recolte. A demonstrat că, aparatul bucal al albinei nu permite prin structura sa anatomică
acest fapt. Acţiunea de distrugere se datorează viespilor care posedă mandibule cu zimţi
ce pot fierăstrui membranele boabelor strugurilor şi a altor fructe.
A făcut studii asupra modului de orientare al albinelor, arătând că ultimele inele
abdominale posedă structuri glandulare ce emit o subsanţă cu miros specific fiecărei
familii de albine. Demonstrează că, albinele îşi pot transmite între ele mesaje prin
atingerea antenelor. Dotează câţiva stupi cu pereţi laterali de sticlă pentru a putea
urmări activitatea din interior.

Face studii asupra aripilor şi a zborului, precum şi a modului în care albinele
transportă apa, specificând că există o strictă repartizare a activităţilor pe anumite
categorii de albine, iar cele care transportă apa sunt mereu aceleasi.
A determinat şi timpul consumat la recoltarea nectarului şi a polenului.
Tratând modul în care acţionează asupra tractusului respirator al albinei
microscopicul parazit Accarapis Woodi foloseşte o tehnică originală de necropsie şi
examnen microscopic elaborate de fiul sau P. Begnescu.
Demonstrează ştiinţific că Braula Coeca este vectorul de transmitere al
Nosemozei.
Publică peste 30 de broşuri,monografii şi lucrări tehnico-ştiinţifice: Cultura
Albinelor în două ediţii, a 250 respectiv 310 pagini (în anii 1915 şi 1926), Căminul
albinelor (1924), Albinăritul şi bogăţia săteanului (1916), Maladii contagioase ale
albinelor (1929), Acarioza albinelor (1930), Rouches et ruchers de Roumanie (1932),
Poliţia sanitar-veterinară şi bolile contagioase ale albinelor (1934), Loca (1936),
Apicultura (82 pag, 74 ilustratii originale,1945), Die Rumenische Landwirtschaft: die
Bienenzucht (Praga,1942) etc.

Bucureşti
Tipografia Bucovina
Calea Victoriei nr. 222
1926

Numărul lucrărilor ştiinţifice ale lui Florin Begnescu trece de 250.
În anul 1944, apare ultima lucrare mai amplă a lui Florin Begnescu: Abecedarul
stuparului, scrisă în versuri, cu o bogată iconografie originală în culori. Lucrarea a fost
propusă pentru Premiul Academiei, dar evenimenele anului nu au mai permis
materialzarea acesteia.

Dr. F. Begnescu a propus Direcţiei Sanitare Veterinare ca maladiile albinelor să
fie trecute în Legea Sanitară Veterinară Română; a făcut aceeaşi propunere şi la congresul
internaţional apicol de la Torino în anul 1929. Un an mai târziu Franţa adoptă prima,
această propunere şi trece ca maladii declarabile bolile albinelor. România a făcut aceasta
în 1934. Legea propusă de Dr. Begnescu cuprindea şi despăgubiri pentru proprietarii
nevoiţi a distruge stupii contaminaţi.
Dr. Florin Begnescu a făcut studii asupra mierii, propolisului, a lăptişorului de
matcă şi a păsturei, cu privire la calitaţile, proprietăţile şi salubritatea acestora, ca şi
asupra veninului de albine. Acesta s-a dovedit a avea proprietăţi curative în reumatismul
poliarticular. În acest scop Secţia de Apicultură din I.N.Z. a primit din partea Ministerului
Sănătăţii avizul de a realiza tratamente prin «apipunctura directa», sau cu venin
conservat, după recoltare în tuburi capilare, prin injectare intradermică. Realizându-se
ameliorări importante în majoritatea cazurilor.

Legat de această terapie, face un studiu asupra acului albinelor prezentând
microfotografii în care se observă că, acul este format din doua stilete ce aluneca unul
peste celălalt lăsând în centru lumenul prin care se elimină veninul, conţinut în două
vezicule intra abdominale. Cele două stilete au barbeculi – zimţi – ceea ce face ca acul
odată pătruns în timpul unui atac, să nu mai poată fi retras. Acul pătrunde în primul
rând prin mişcarea stiletelor înainte şi înapoi. Acul reginei, al mătcii, nu prezintă
barbeculi, fapt ce face ca, regina să nu moară după o luptă. De altfel, tot cu aceste
cercetări a demonstrat că, ditr-o sută de albine ce au înţepat, au murit 47 albine la 12
ore, 21 albine la 24 de ore, 10 albine la 48 de ore, iar 22 albine între 65 şi 72 de ore.
Activitatea prodigioasă a Dr. Fl. Begnescu s-a manifestat nu numai prin
cercetări şi publicaţii ci şi prin participarea ca reprezentant al României la diferite
congrese interne şi internaţionale. A participat la asemenea manifestările organizate
pentru Medicina Veterinară sau Apicultură la Torino (1928), Bruxeles (1935), Paris
(1932, 1937), Zürich (1939), Roma, Budapesta, Praga, Haga, New York (1934), Bucureşti
etc.
S-a spicuit numai cele mai semnificative dintre asemenea manifestări. La toate
acestea a susţinut rapoarte sau comunicări. A făcut parte din comitete internaţionale de
oganizare a unor congrese, a prezidat nenumărate asemenea manifestări ştiinţifice.

La congresul de Medicină Vteterinară de la New York, din partea României
au participat Dr. Gh. K. Constantinescu, Dr. Fl. Begnescu, Dr. I. Radulovici, Dr. Gh
.Manolescu, Prof. Gh. Nichita.
Întors în ţară, Fl. Begnescu scrie impresiile de călătorie într-un volum
intitulat «25 de zile în America ».
Pentru această carte a primit aprecieri şi mulţumiri din partea Consulatului
U.S.A. în România.
La al IX-lea Congres Apicol de la Paris, în anul 1937, este ales preşedinte al
unei secţiuni şi membru permanent al Comisiei Internaţionale pentru Congresele
Apicole.

Lucrările rapoartele, discuţiile şi rezultatele
acestor manifestări ştiinţifice au fost consemnte,
unele în extenso altele în rezumat în Revista
Stiintelor Veterinare sau în alte publicaţii.
În ziua de 16 ianuarie 1934, se stinge din viaţă
prof. Dr. Ion Cantacuzino.
Dr. Fl. Begnescu îi dedică un întreg număr al
Revistei Ştiinţelor Veterinare.
În l938 scrie capitolele de apicultură şi
sericicultură în Enciclopedia României, apărută în
IV volume sub patronaj Regal. Scrie capitolele de
apicultură in Almanahul Economic şi în Marea
Enciclopedie Agricolă a lui C. Filipescu.
În l939 Ministerul Agriculturii înfiinţează Comisia
pentru Apicultură sub preşedenţia lui Fl.
Begnescu.
În acei ani, dr. Fl. Begnescu a fost Preşedintele
Societăţii Naţionale de Apicultură.

În anul 1941 este numit Consilier al Ministerului Agriculturii, pentru
Apicultură în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare.
În acest post va iniţia crearea de Centre Apicole cu rol în propagarea
apiculturii ştiinţifice, în toate judeţele ţării, întreprinzând vizite la toate filialele
Societăţii Naţionale de Apicultură.

Dr. Florin Begnescu a fost membru în Comitetul de Conducere al Asociaţiei
Generale a Medicilor Veterinari din România.
În anul 1939, ia fiinţă Colegiul Medicilor Veterinari, dr. Fl. Begnescu este ales în
comisia de disciplină. Din anul 1941, va fi ales Secretar General al Colegiului, post pe
care îl va deţine până la sistarea activităţii acestuia, după insatalarea regimului totalitar.
Viaţa lui Florin Begnescu a fost închinată profesiei şi pasiunii pentru cultura
albinelor. Eforturile sale au fost apreciate în publicaţii de specialitate din ţară şi din
străinătate, în ziare şi reviste. A primit distincţii atât pentru activitatea militară cât şi
pentru cea civilă: Steaua României în grad de Cavaler, Coroana României în grad de
Cavaler, Medaliile Carol I si Ferdinand I, Crucea Serviciului Credincios de 25 de ani,
Meritul Agricol în grad de Cavaler şi în grad de Ofiţer.
Ca ofiţer în activitate şi în rezervă a dobândit toate gradele până la colonel,
înainte de 1944, a fost înaintat general de brigadă onorific.
Numărul 8-9 august–septembrie al revistei România Apicolă apare în
întregime ca “Numar festiv închinat Domnului Dr. Florin Begnescu, cu ocazia împlinirii
a 40 de ani de activitate apicolă”.

În decembrie 1970, revista Apicultura publică un articol în memoria dr.
Florin Begnescu cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la naştere.
În anul 1996, în nr. 10 al revistei România Apicolă publică un elogios
articol intitulat «Remus şi Florin Begnescu, prestigioşi precursori ai apiculturii
româneşti» sub iscălitura ing. Eugen Mârza, Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor
de Albine din România.
La Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură, din Bucuresti se
află un bust sculptat în memoria lui Dr. Florin Begnescu, ridicat prin iniţiativa Ing.
V. Harnaj ,Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Crescătorilor de Albine .

Dr. Florin Begnescu sa stins din viata, la Bucuresti, in dimineata zilei de 23 ianuarie
1949.

Din istoria cercetării ştiinţifice româneşti
Până în anul 1930 cercetarea ştiinţifică din ţara noastră nu a avut un cadru
organizat, cu toate că o seamă de valoroşi apicultori şi practicieni s-au afirmat
ca observatori, experimentatori şi promotori ai celor mai avansate tehnici şi
metode ştiinţifice în domeniul apiculturii.
Aşa cum am mai arătat, începând cu anul 1930 cercetarea apicolă începe
să se instituţioneze şi să primească un cadru organizat prin înfiinţarea secţiei
de apicultură în cadrul Institutului Naţional Zootehnic din România, devenit în
anul 1947, Institutul de Cercetări Zootehnice.
O altă etapă o reprezintă înfiinţarea Staţiunii Centrale de Cercetări pentru
Apicultură şi Sericicultură, care şi-a desfăşurat activitatea între anii 1957–1974.
Începând cu anul 1971 cercetarea apicolă s-a organizat şi în cadrul
Centrului de Studii, Proiectări şi Învăţământ al Asociaţiei Crescătorilor de
Albine.

O etapă superioară începe cu anul 1974, când prin Decretul Consiliului
de Stat al Republicii Socialiste România nr. 139 se înfiinţează Institutul de
Cercetări pentru Apicultură al Asociaţiei Crescătorilor de Albine şi care mai
târziu dezvoltându-şi activitatea şi-a completat denumirea cu Cercetare şi
Producţie pentru Apicultură, institut cuprins în lista unităţilor de cercetare din
reţeaua Ministerului Agriculturii.
În această perioadă au fost efectuate numeroase şi valoroase cercetări
ştiinţifice în diferite domenii ale apiculturii. Titlurile lucrărilor efectuate în
perioada 1930–1974 au fost prezentate într-un index în cadrul lucrării
publicate de ing. Eugen Mârza – Din istoria cercetării ştiinţifice în apicultura
românească, vol. I, Anelele Institutului de Cercetări pentru Apicultură, 1979.

Rolul Asociaţiei Crescătorilor de Albine în dezvoltarea apiculturii
În anii ce au urmat celui de-al II-lea război mondial, după cum este cunoscut,
tradiţia creşterii albinelor a fost stimulată şi încurajată de stat, prin crearea unor
condiţii care au dus la creşterea numărului familiilor de albine şi a producţiei de
miere şi ceară, iar ca urmare a măsurilor luate, produsele apicole sunt mult
solicitate şi apreciate atât pe piaţa internă, cât şi la export.
Un rol de seamă, în dezvoltarea şi modernizarea apiculturii româneşti l-a
avut Asociaţia Crescătorilor de Albine din România care a acţionat eficient la
organizarea, îndrumarea şi instruirea crescătorilor de albine din ţara noastră.
Asociaţia Crescătorilor de Albine din România s-a înfiinţat la 30 decembrie
1957, ca organizaţie obştească a oamenilor muncii care practică apicultura,
având statut propriu şi personalitate juridică. Asociaţia are sediul central în
Bucureşti.

Sediul central al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din
România şi emblema organizaţiei

DR. DOC. POPA ALEXANDRU (1929 – 2001)
S-a născut în ziua de 28 decembrie 1929, în satul Birtin, comuna Vadul Crişului, jud. Oradea. A
urmat Şcoala primară în comuna natală şi Liceul “Emanuil Gojdu” din Oradea, pe care l-a absolvit în
anul 1950.
Intre anii 1950 şi 1955, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară şi Institutul Sanitar
Militar din Bucureşti. Pe parcursul anilor a funcţionat în mai multe locuri de muncă şi a avut diferite
funcţii:
- 1956 – 1975: cercetător ştiinţific la I.C.Z. Bucureşti;
- 1957 – 1962: cercetător la Staţiunea Centrală de Apicultură şi Serecicultură din Bucureşti
(in perioada 1959 – 1962 a fost Şeful Laboratorului de patologie a albinelor şi viermilor de mătase);
- 1962 – 1964: Directorul Serviciului Veterinar al oraşului Bucureşti;
- 1964 – 1968: Şef de Laborator în cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole din Bucureşti;
- 1968 – 1973: Colaborator ştiinţific la Institutul de Cercetări Veterinare din Tunis;
- 1973 – 1975: Director ştiinţific al Institutului de Cercetări pentru Apicultură din Bucureşti;
- 1975 – 1984: Expert principal la FAO/PNUD (ONU) în Tunisia;
- 1984 – 1986: Director de Proiect Regional FAO, pentru Africa de Nord.
În perioada 1975 – 1986 a fost şi profesor asociat la Facultatea de Medicină Veterinară – Sidi
Thabet din Tunis.
Pentru activitatea sa profesională i s-au acordat următoarele titluri ştiinţifice:
- 1963: Doctor în Ştiinţe Biologice – decernat de Academia de Ştiinţe din Sofia Bulgaria
- 1971: Doctor Docent în Ştiinţe – decernat de Universitatea din Iaşi.

Activitate internaţională onorifică:
- 1962 – 1968: Membru al Comisiei Internaţionale de Patologie Apicolă al Oficiului Internaţional de Epizootii din Paris;
- 1964 – 1975: Membru al Comisiei Internaţionale de Patologie a Albinelor – Apimondia, Roma;
- 1976 – 1983: Cercetător principal onorific în două proiecte de cooperare – Tunisiano – Americană;
- 1978: profesor asociat la Şcoala Naţională Veterinară – Alfort din Franţa;
-1992 – 1994: Vicepreşedinte de Onoare al Asociaţiei Apicultorilor fără Frontiere – Franţa şi în 1995 preşedinte.
Distincţii:
- 1962 – Medalia pentru Agricultură, decernată de Consiliul de Stat al României;
- 1965 – Medialia de Argint – decernată de al XX – lea Congres Monidal de Apicultură, pentru monografia “Bolile
albinelor şi viermilor de mătase”
- 1974 – “Medalia muncii” – decernată de Consiliul de Stat al României.
- 1975 şi 1983 – Certificate de Apreciere pentru rezultatele obţinute în domeniul cercetării apicole, decernate de
Departamentul de Stat pentru Agricultură al Americii (S.U.A.).
- 1997 – Ordinul de Cavaler al Ramurilor Academice, decernat de Ministerul Educaţiei Naţionale, Învăţământ Superior şi
Cercetare, Paris - Franţa;
- 1998 – Cavaler al Ordinului Naţional de Merit, decernat prin Decret al Preşedintelui Republici franceze.
Activitate ştiinţifică şi publicistică
Contribuţia de seamă în cercetare a adus-o în domeniile biologiei insectelor utile (Apis mellifera şi Bombix mori) şi a
patologiei acestora, cu prioritate în domeniul virozelor şi microsporidiozelor. A elaborat metode de diagnostic şi tratament în
nosemoza albinelor şi a altor boli de origine bacteriană şi micotică, precum şi tratamente în pebrina viermilor de mătase.
A făcut studii deosebite de microscopie electronică asupra protozooarului Nosema apis şi de radioactivitate a produselor
apicole. A publicat 70 de lucrării ştiinţifice în domeniul apiculturii şi 30 în domeniul sereciculturii în ţara noastră şi în străinătate;
11 monografii în domeniul patologiei apicole şi sericicole. A mai publicat 160 de articole de sinteză şi în aceleaşi domenii.
A efectuat o intensă activitate formativă în ţară şi străinătate, privind apicultura şi sericicultura, pentru cadre tehnice şi
superioare. A coordonat teze de doctorat ale multor specialişti români francezi germani, algerieni, bulgari şi tunisieni.
Personalitate marcantă a medicinii veterinare româneşti, Dr. Doc. Alexandru Popa a fost un mare altruist, şi a iubit cu
pasiune familia, profesia, colegii şi ţara românească.
S-a stins din viaţă la data de 1 ianuarie 2001, la Paris.

Acest eveniment a stimulat apicultorii în vederea trecerii de la etapa unor
simple deziderate, la etapa realizărilor concrete, practice şi de mari proporţii.
Contribuţia Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România la dezvoltarea
apiculturii ţării s-a manifestat în toate domeniile acestei îndeletniciri privind
organizarea apicultorilor, cultivarea dragostei faţă de această îndeletnicire,
îndrumarea şi pregătirea lor, generalizarea tehnologiilor corespunzătoare de
creştere şi exploatare a familiilor de albine, diversificarea producţiei şi
valorificarea superioară a produselor apicole, prevenirea şi combaterea bolilor
protecţia familiilor de albine împotriva intoxicaţiilor cu pesticide,
aprovizionarea cu utilaje, biostimulatori şi materiale necesare practicării
apiculturii, precum şi alte măsuri organizatorice, tehnice, propagandistice şi
economice care stau la baza asocierii apicultorilor conform prevederilor
statutare.

În decursul timpului, asociaţia a reuşit să cuprindă în rândurile sale
majoritatea crescătorilor de albine profesionişti şi amatori din toate judeţele ţării
şi să contribuie nemijlocit la dezvoltarea apiculturii şi la afirmarea ştiinţei şi
practicii apicole româneşti pe plan mondial.
Bucurându-se de sprijinul permanent acordat de către stat, în ultimele trei
decenii apicultura ţării noastre a cunoscut o dezvoltare semnificativă, concretizată
prin triplarea patrimoniului apicol naţional, prin sporirea şi diversificarea
producţiei apicole, prin creşterea numărului de apicultori şi membrii asociaţi.
În prezent în totalul de cca 80.000 apicultori existenţi în ţara noastră, peste
70.000 sunt membrii organizaţi în cele 41 de filiale judeţene şi peste 1300 de
cercuri apicole ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine.
Tot în această perioadă, numărul familiilor de albine, a crescut de la 571.000
la începutul anului 1957 la 834.800 la începutul anului 1987 cea ce reprezintă o
creştere de 136%.
De asemenea, producţia totală de miere, a crescut de la 2.724 tone în anul
1957 la 15.500 tone în anul 1987, reprezentând o creştere în proporţie de 569%.
Şi producţia de ceară a însemnat creşteri însemnate, de la 53 tone în anul 1957 la
300 tone în anul 1987, ceea ce reprezintă o creştere de 566%.

În vederea generalizării metodelor avansate de lucru în apicultură şi
popularizarea noului în acest domeniu de activitate, au fost folosite cele mai
diferite forme de popularizare şi instruire fiind totodată editată şi o revistă lunară
de specialitate – Apicultura în România – în scopul creării în acest domeniu a unui
schimb de experienţă valoros, precum şi difuzarea largă în rândurile masei de
apicultori a îndrumărilor tehnice şi metodologice necesare.
De asemenea, au fost organizate cursuri apicole de masă pentru începători şi
avansaţi, cursuri de perfecţionare, specializare, cursuri postuniversitare,
simpozioane, schimburi de experienţă, demonstraţii practice, vizite de
documentare, expoziţii apicole, precum şi tipărirea unui însemnat număr de cărţi,
manuale, broşuri, planşe, pliante, foi volante, afişe, filme apicole documentare,
seturi de diapozitive şi alte materiale instructiv didactice.

Una din cele mai importante realizări ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine
din România este Complexul Apicol din Bucureşti, care în prezent integrează
producţia apicolă cu cercetarea ştiinţifică şi învăţământul profesional. Prin
volumul şi diversificarea producţiei şi arhiectura constructivă acest complex
apicol reprezintă un unicat pe plan mondial.
Pe platforma acestui complex apicol amplasat în nordul capitalei în zona
spaţiilor verzi, funcţionează astăzi integrându-si armonios activitatea un număr
de trei instituţii specializate de profil:
- Combinatul Apicol,
- Institutul de cercetare şi Producţie pentru Apicultură,
- Liceul Agroindustrial (cu profil apicol).

Imagini din cadrul Combinatului Apicol: A. Pavilionul laborator, în prim plan staţia de solventare
a cerii; B. Un nou transport cu utilaje, produse şi materiale apicole

Combinatul apicol este o unitate economică de bază a Asociaţiei
Crescătorilor de Albine înfiinţat în anul 1965, care prin organizarea şi
producţia diversificată este singura întreprindere de specialitate din ţară ce
asigură producerea şi aprovizionarea apicultorilor cu întreaga gamă de utilaje
şi instalaţii apicole, faguri artificiali, biostimulatori, alte materiale necesare
practicării apiculturii. Produsele şi utilajele apicole româneşti se exportă în
numeroase ţări.
În ateliere şi secţiile de producţie se realizează o multitudine de unelte şi
materiale apicole din lemn, metal, masă plastică, precum şi o gamă largă de
produse şi derivate apicole, care în prezent depăşesc 300 de repere.
În cadrul Combinatului Apicol, cea mai mare cantitate de ceară este
prelucrată în faguri artificiali necesari dezvoltării continue a apiculturii,
asigurându-se totodată diferitele ramuri ale industriei republicate cu cantităţi
importante de ceară, de la cea superioară pentru necesităţile industriei
farmaceutice, cosmetice şi electronice, până la ceara industrială necesară
producerii de unsori, lacuri etc.

Tot în cadrul acestei platforme, într-o clădire nouă şi modernă special
construită, işi desfăşoară activitatea Institutul de Cercetare si Producţie
pentru Apicultură, în laboratoarele căruia se efectuează studii şi cercetări
ştiinţifice.
Tematica de cercetare ştiinţifică cuprinde o largă gamă de probleme
privind selecţia şi ameliorarea materialului biologic autohton, crearea de noi
linii şi hibrizi ai albinei carpatine, cu productivitate ridicată, metode de
îmbunătăţire a bazei melifere şi polenizarea dirijată a culturilor agricole
etomofile cu ajutorul albinelor, exploatarea economică a albinelor atât în
stupinele apicultorilor amatori, cât şi în marile exploatări apicole de tip
intensiv, proiectarea de noi tipuri de utilaje apicole, elaborarea de noi
preparate medicamentoase pentru combaterea bolilor la albine, precum şi
un sector de cercetare ştiinţifică legat de folosirea produselor apicole în
slujba sănătăţii omului.

a. Într-un laborator ICPA b. Pavilioanele expoziţiei permanente de apicultură
Imagini din cadrul Institutului de Cercetare şi
Producţie pentru Apicultură

În vederea concretizării cercetării ştiinţifice, institutul dispune de baze
experimentale, staţii pilot, laboratoare de analiză, staţii zonele şi pepiniere
pentru producerea de material biologic selecţionat.
Pe aceeaşi platformă îşi desfăşoară activitatea şi Liceul Apicol înfiinţat prin
Decretul Consiliului de Stat nr. 749/1971, ca instituţie de învăţământ
specializată în pregătirea viitoarelor cadre de apicultori, având organizate
cursuri de zi.
Pregătirea elevilor se face prin obiecte fundamentale, obiecte de
specialitate şi prin practică în producţie şi practică în producţie.
Liceul dispune de sălile de clasă necesare, ateliere şi laboratoare
specializate pentru practica elevilor, care se face atât în stupina didactică a
liceului cât şi în stupinele şi laboratoarele Institutului de Cercetare şi Producţie
pentru Apicultură precum şi în secţiile de producţie ale Combinatului Apicol.

a. Internatul liceului b. Elevii în practică
Aspecte din cadrul Liceului Apicol

Menţionăm totodată sprijinul permanent de care s-a bucurat apicultura
românească din partea statului. O serie de acte normative elaborate în ultimii ani
ilustrează concret dezvoltarea apiculturii din ţara noastră. Prin aceste acte,
crescătorii de albine, beneficiază de scutiri de impozite asupra veniturilor
realizate din apicultură, precum şi de o serie de alte înlesniri.
Apicultorii beneficiază de posibilitatea valorificării produselor apicole direct
de la locul de producţie, cu plata ape loc a contravalorii produselor, de
gratuitatea valorificării resurselor melifere ale ţării, facilităţi în transportul
stupilor în pastoral, plata acţiunii de polenizare a culturilor agricole entomofile cu
ajutorul albinelor, acordarea de vetre de stupină, asistenţă juridică, tehnică şi
sanitară veterinară gratuită.

Este de remarcat, de asemenea, faptul că urmarea măsurilor
luate în prezent sunt folosiţi în ţara noastră în exclusivitate stupii
sistematici, iar producţia de miere marfă a crescut la peste 16 kg.
În anul 1958, Asociaţia Crescătorilor de Albine din România a
aderat la Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură –
APIMONDIA – şi a organizat la Bucureşti, în anul 1965 cel de al XX-
lea Congres internaţional jubiliar de apicultură şi prima Expoziţie
Târg internaţională de apicultură. Cu ocazia acestui congres
internaţional, în înalta funcţie de preşedinte al Apimondiei a fost
ales reprezentantul apicultorilor din ţara noastră prof. dr. ing. V.
Harnaj, care a fost reales consecutiv în această funcţie timp de 20
de ani, fiind recunoscut ca militant deosebit şi activist neobosit al
apiculturii româneşti şi mondiale.

Aspecte de la lucrările celui de-al XX-lea Congres internaţional jubiliar
de apicultură APIMONDIA, care a avut loc la Bucureşti în august 1965

Încrederea Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Apicultură –
APIMONDIA – în forţele şi capacitatea de organizare a Asociaţiei Crescătorilor de
Albine din România, s-a concretizat şi în găzduirea pe teritoriul nostru, a
Institutului Internaţional de Tehnologie şi Economie Apicolă precum şi Editura
APIMONDIA, în cadrul căreia se tipăreşte revista Apiacta şi o bogată literatură
apicolă, în diferite limbi.
Prof. dr. ing. V. Harnaj ales ca preşedinte al APIMONDIA în anul 1965-1985,
funcţie în care a activat deci 20 de ani – apoi preşedinte de onoare al
APIMONDIA
Prof. dr. ing. V. Harnaj
1917-1988

Pavilionul Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România
„Prof. dr. ing. Veceslav Harnaj 1917-1988”

Având în vedere contribuţia deosebită adusă la dezvoltarea apiculturii
româneşti, cu prilejul a împlinirii a 100 de ani de la înfiinţarea primelor asociaţii
ale crescătorilor de albine din ţara noastră, Asociaţia Crescătorilor de Albine din
România, i-a fost conferit „Ordinul Muncii clasa I-a”.
De asemenea menţionăm că, Complexul Apicol al Asociaţiei, a fost vizitat în
mai multe rânduri de personalităţi ale vieţii sociale sau politice, de oameni de
ştiinţă, apreciind în mod favorabil rezultatele obţinute în acest domeniu de
activitate.
Astfel, în mesajul adresat participanţilor la curările celei de a III–a Conferinţe
pe ţară a Asociaţiei Crescătorilor de Albine, se menţionează printre altele
„Îndeletnicire străveche cu frumoase tradiţii populare, apicultura a reprezentat
de-a lungul vremii o activitate constantă a poporului român, favorizată fiind de
minunatele condiţii pe care relieful şi clima ţării le oferă din abundenţă pentru
creşterea albinelor. Ţin să precizez în mod deosebit rezultatele obţinute în ultimii
ani de cei 60.000 de crescători de albine, de muncitori, tehnicieni şi ingineri care
îşi desfăşoară activitatea în sectorul apicol”.

Institutul Internaţional de Tehnologie şi Economie
Apicolă al Apimondia din Bucureşti:
a. Aspect exterior; b. Aspect din tipografie

Sediul Institutului Internaţional de
Tehnologie şi Economie Apicolă
a APIMONDIEI

Apis mellifera carpatica
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Insecta
Ordin: Hymenoptera
Subordin: Apocrita
Suprafamilie: Apoidea
Familie: Apidae
Subfamilie: Apinae
Trib: Apini
Gen: 'Apis'
Specie: 'Apis mellifera'
Subspecie: A. m. carpatica

Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab.

Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab.

Empfohlen

Empfohlen

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Was ist angesagt? (20)

Andere mochten auch

Andere mochten auch (20)

Ähnlich wie Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab.

Ähnlich wie Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab. (8)

Mehr von eurohonig

Mehr von eurohonig (15)

Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ si colab.