1. MIHAI (MICHAEL) BABELE
16 ani necunoscuţi
din viaţa lui Isus
NUVELĂ

2. Cuvânt înainte.
Această carte a fost gândită nu numai spre folosul celor pe care îi preocupă
curent problemele filozofiei şi istoriei universale, celor care au o pregătire specială în
domeniul teologiei, ci şi pentru spectrul larg al publicului fără pregătire specială.
Din puţinul câte poate face un om, am încercat să împărtăşesc această carte şi
altora. Despre Isus Hristos, în diferite ipostaze, s-a scris mult şi diverse. Eu am încercat
să-l văd, să-l gândesc ca om. E o perioadă de formare legată în special de cunoaşterea
culturii şi civilizaţiei tibetane şi hinduse.
Am imprimat cărţii un accentuat ton narativ, îmbinând artisticul şi realul, mai
ales când e vorba de descrierea ambianţei. Cele câteva subiecte colaterale introduse în
ţesătura lucrării cred că îşi au şi ele rostul lor: până la urmă întregesc într-un fel, în
opinia mea, subiectul principal. Nu pretind că ofer noutăţi absolute, dar mi se pare că
cititorul nostru cunoaşte foarte puţin de exemplu perioada de tinereţe, incipienta, de
formare a lui Isus Hristos.
Ce a rezultat? Cititorul, fireşte, să judece.
Am scris cu sinceritate şi plăcere, pornind de la ideea că pentru o bună
înţelegere şi apropiere de cele sfinte ele trebuie cunoscute mai ales şi mai întâi în
dimensiunea lor umană, reală. Cred că nimic din cele sfinte nu e mai durabil dacă nu e
cunoscut mai întâi în aşezarea lor omenească, prin izvoarele lor terestre.
Mai notăm că am inclus în carte şi o serie de fotografii. Sunt diverse persoane
din ţara noastră, în pelerinaj de suflet şi de cunoaştere, prin locurile sfinte din
Palestina. Au şi ele funcţia de a apropia textul de cititor.
Am făcut această carte cu răceala absolută a omului care nu are în vedere alt
scop decât să descopere nuanţa cea mai fină şi cea mai justă a adevărului.
Eu ca om, ca patriot, ar trebui să mă strădui să înfăţişez lumii un Isus care să
aibă trăsăturile, culoarea naţiunii mele şi rasei la care aparţin. Însă ceea ce prezint
publicului este un Hristos în marmură albă, nepătată de nimeni şi de nimic, un Isus
simplu şi pur, asemănător sentimentului pe care el l-a creat. Aşa apăru Isus poporului.
Despre Isus sunt scrise multe cărţi de o valoare universală, tractate ştiinţifice,
lucrări istorice şi filozofice. Însă nici o lucrare nu desfăşoară anii de tinereţe a lui Isus,
anii de formare, anii de zbuciumă sufletească, anii de îmbogăţire spirituală, anii de
căutare ce e a lui…
Lectură plăcută.

3. Autorul.
Isus Hristos s-a născut în localitatea Betleem. Copilăria însă şi-a
petrecut-o în orăşelul Nazaret, în Galileea, care până la el nu era cunoscut decât de cei
ce locuiau prin împrejurimi. Întreaga lui viaţă a fost desemnat cu numele
„Nazariteanu”. Anul lui de naştere a pus începutul unei ere noi.
Isus a crescut şi a trăit într-un mediu exaltant. În copilărie, aproape în
fiecare an, făcea de sărbători o călătorie la Ierusalim. Pentru iudeii provinciali,
pelerinajul acesta era o solemnitate plină de bucurii. Aceste călătorii erau aproape
întotdeauna focare de agitaţie, îl puneau pe Isus în contact cu sufletul poporului
său, şi, fără îndoială, îi inspirau deja o antipatie puternică faţă de cusururile
reprezentanţilor oficiali ai iudaismului. Dar Dumnezeul pe care îl afla el acolo nu
era acela al lui. Mai degrabă era Dumnezeul lui Iov, sever şi teribil, care nu da
dreptate nimănui.
Ca cel mai mare copil în familie, începând de la şase-şapte ani, se scula în
zori împreună cu părinţii. Pe mama o ajuta la gospodărie, iar apoi se ducea în
atelier la taică-său ajutându-l şi pe el cu ce putea. Iosif îşi iubea feciorul, care i se
născuse când el se afla la puşcărie.
La puţin timp bătrânul dulgher Iosif a murit. Starea materială a familiei
după moartea lui Iosif s-a înrăutăţit brusc. Mama lui, Maria, se străduia în fel şi
chip să-şi hrănească familia. Muncea din zori şi până în noapte, dar tot n-o putea
îndestula. Isus vedea cum se chinuieşte mama lui, încercând să-i hrănească cu ceva
măcar odată pe zi. Când ea, din neputinţă să facă ceva, plângea, el se apropia şi o
liniştea aşa cum poate linişti un copil de doisprezece ani. Acest gest al lui o bucura
nespus de mult pe Maria, îi da forţe şi speranţa că totul va fi bine.
x x x
…Odată la marginea Nazaretului s-a oprit la popas o caravană de cămile
şi măgari încărcaţi cu marfă, care făcea drum din Europa Occidentală spre India
şi China. Vecinul lor, Ali Saad, se pregătea să plece şi el cu această caravană spre
India şi China. Încărcase trei cămile cu marfă, şi acum căuta doi căpăstrari pentru
a conduce cămilele. Isus îl cunoştea bine, căci Ali venea des pa la Iosif, care îi
acorda diferite servicii. Se adresă cu rugămintea să-l ia ca căpăstrar. Ali ştia în ce
sărăcie trăieşte Maria cu copii, dar totuşi l-a trimis să ceară voie de la mama.
-Mamă, Ali mă ia de căpăstrar. Ne dă banii pe loc pe trei ani înainte.
Ea se uită cu milă la el. Propunerea lui salva familia de nevoi. Banii
primiţi pe trei ani înainte erau tocmai ce le trebuiau lor acum. Şi totodată scăpa şi
de o gură în plus. Dar răspunse încet:
-Trebuie să mai creşti. N-o să rezişti prin pustiuri.
-Sunt puternic, mamă – spuse el şi apucă un pietroi mare şi vru să-l
ridice. Însă îl scăpă jos. Dar nu se pierdu şi apucă unul mai mic şi îl aruncă destul
de departe.
-Vezi că nu sunt mic, spuse el bucuros că s-a isprăvit cu a doua piatră.

4. -Bine, fiule. Dumnezeu să te păzească.
Peste trei zile caravana a plecat. Se ducea bucuros că a scăpat de fraţii,
care nu-l prea iubeau, şi că ia fost de folos mamei sale. A fost angajat pe trei ani. I
s-a repartizat locul de la coada caravanei, şi când bătea puţin vântul, tot praful se
ducea spre ei. Cu prima cămilă mergea însuşi Ali, pe a doua o ducea un bărbat în
vârstă, al treilea mergea Isus. Caravana se deplasa în astfel, ca popasul să fie
acolo, unde era apă şi ceva hrană pentru cămile şi măgari. Era un drum de
caravană, bine ştiut de cei care o conduceau.
Trecuseră deja pustiurile Iordaniei, trecură râul Eufrat, de unde se
începea Babilonul, locurile pe care el visa să le vadă, ascultând de mic copil
legendele despre aceste meleaguri, de măreţia şi bogăţia celor ce au trăit mulţi ani
în urmă pe aici. Babilonul se menţiona des în predicile rabinilor iudei, şi el avea
impresia că iudeii sunt originari de acolo.
Însă caravana a trecut departe de Bagdad, oraşul principal şi capitala
Babilonului. Ei îşi continuau drumul prin pustiuri şi stepe cu ceva verdeaţă. Era
greu pentru cei maturi, căci mâncau o dată pe zi, iar caravana se deplasa ziua
întreagă fără oprire. Cămilele puteau merge trei-patru zile fără hrană şi fără apă.
Măgarii însă zbierau înfiorător, cerând mâncare şi apă.
Isus suporta totul în tăcere, nu s-a adresat niciodată la Ali cu rugămintea
de a fi cât de puţin cruţat, fiind copil. Se considera matur, promiseră acolo, la
Nazaret, că nu se va plânge de condiţiile în care se va afla. Însă Ali văzu în ce stare
era acest copil, care strângând din dinţi, mergea împreună cu cei maturi. I-a mărit
porţia de mâncare, iar noaptea nu-l mai trezea să stea de veghe. Şi aceste mici
facilităţi îl ajutau să învingă greutăţile suportate cu greu de cei maturi.
Au trecut râul Tigru şi acum se deplasau pe teritoriul faimosului Imperiu
Persan. Întâlneau tot mai des caravane încărcate cu mărfuri procurate în
legendarele ţări orientale-India, China şi din Persia , care se întindea cu hotarele ei
peste multe ţări. Ziua era o căldură înăbuşitoare, iar noaptea se lăsa frig. Însă el,
obosit, nu simţea nimic.
Peste cam vre-un an şi jumătate au ajuns în sfârşit pe meleagurile Indiei,
despre frumuseţea şi bogăţiile căreia se povesteau legende, iar mărfurile produse
în această ţară erau foarte apreciate în Occident.
-Suntem în provincia Pakistan, spuse Ali, care mai fusese pe aici.
-Oamenii de aici sunt mai întunecaţi la piele chiar ca cei din Persia, se
miră Isus.
-E o rasă aparte, cu o cultură foarte veche. India după teritoriu este cam
de trei ori mai mare ca Persia.
-Dar ce religie au?
-Induismul, adică religia poporului hindus. Numai că la ei se numeşte
altfel. Se pare că budism. Dar pe parcurs vei afla tot ce te interesează. Avem mult
de mers pe acest teritoriu.
Caravana s-a oprit într-un oraş, după părerea lui Isus, uriaşi. Numai
piaţa, unde Ali şi-a vândut marfa, părea mai mare decât Nazaretul său natal.
Studia acest conglomerat de rase, de naţiuni, de triburi pitoreşti şi diverse, care în
parte erau nomade şi care colindau diferite ţări şi meleaguri. Însă piaţa îi egala pe

5. toţi. Şi aici femeile erau mai active, ele făceau ce le mai multe şi mai scumpe
cumpărături.
Văzu nişte bărbaţi cu ochii înguşti, pielea galbenă şi nasul puţin turtit.
L-au interesat şi se adresă la Ali:
-Ce fel de oameni sunt aceştea?
-Sunt munteni. Trăiesc sus în munţi. Dar tot aceiaşi rasă o vei întâlni
mai departe, în China şi în alte ţări orientale. E aşa zisa rasă galbenă.
-Dar ce, nu ne întoarcem acasă?
-Nu, am o comandă şi plecăm în China, unde trăiesc numai de aceşti cu
ochii înguşti.
Încărcaţi, au pornit iarăşi la drum, care nu mai era pentru el un drum
atât de greu ca până în India. Crescuse, se făcu mai înalt, adăugă în putere fizică.
Chinezii s-au dovedit a fi o naţiune mai mică de statură decât oricare
alta, din câte le văzuse el până acum. Şi galbeni, aşa cum i-a spus Ali. Însă erau
nişte meşteşugari de invidiat şi foarte harnici. Nu văzu ca cineva din ei să steie şi să
nu facă nimic.
Au trecut mai mult de trei ani de la plecarea lor din Nazareth. Şi abia
acum Ali, încărcat iarăşi cu marfa, care trebuia vândută în India, porni înapoi.
Termenul de angajare expirase şi Isus era liber. Însă el, la rugămintea lui Ali,
continua să meargă cu caravana şi să ducă de căpăstru cămila. Dar nici o altă
posibilitate de a ajunge acasă nu avea, decât să rămână cu Ali, sau… să se ducă cu
altă caravană.
Au mers iarăşi mult şi greu până au ajuns în oraşul indian unde fusese
doi ani în urmă, la acee aşi piaţă. Până ce Ali se ocupa de realizarea mărfii, Isus îşi
ceru voie, şi se plimba prin piaţă. Piaţa orientală este şi astăzi o enigmă pentru
omul care nimereşte prima oară în vârtejul ei. E ceva greu de descris. Cum se
spune, trebuie să vezi cu ochii tăi, să simţi atmosfera acestei lumi, puţin cunoscută
în ţările civilizate.
Plimbându-se, văzu o adevărată grămadă de oameni care strigau, apoi se
văicărau ca la comandă. Curios, se apropie şi el. Însă nu vedea nimic. Tot
împingând-ui pe cei care stăteau în cale, trecu la un loc de unde se vedea ce se
petrece pe piaţă. Un bărbat îmbrăcat în veşminte locale, cu un bastonaş în mână,
ţinea în palmă o femeie, întinsă drept, şi nemişcată. A făcut aşa cu ea un cerc, spre
mirarea şi uimirea tuturor, apoi a aşezat-o pe o masă, o luă pe umăr şi aşa mai
făcu un cerc. Femeia tot acest timp a stat întinsă şi ţeapănă, şi fără să deie semne
de viaţă. Apoi o depuse iarăşi pe masă. Spuse ceva atingând uşor femeia cu
bastonul. Ea se ridică brusc sub strigătele şi aplauzele celor prezenţi. Se ridică şi
făcu o închinăciune celor adunaţi, care se mirau şi aplaudau şi mai tare. Apoi luă o
farfurie şi trecu cu ea pe la cei prezenţi. Fiecare arunca în ea ce monede avea. Isus
a aruncat şi el o monedă măruntă. Când se apropie, văzu că e o fetişcană cam de
vârsta lui.
Bărbatul a spus ceva în dialectul local, suflecă mânecile, arătând că nu
are nimic ascuns, după care începu să scoată din gură panglici de toate culorile.
Au trecut cinci, zece minute, iar el tot mai scotea şi scotea. În sfârşit terminând, se
închină în faţa celor prezenţi.

6. Adolescentul Isus a rămas vrăjit de ceea ce văzuse. Dacă i-ar fi spus
cineva, nu ar fi crezut! Însă totul s-a petrecut în faţa ochilor lui. Se făcu foarte
curios. Voia să ştie şi el secretele acestei capacităţi extraomeneşti. Dar unde poate
învăţa? De la cine? Vru să întrebe, însă nu cunoştea limba locală. Revenind la
caravană, îl întreabă pe Ali:
-Nu ştiţi unde se învaţă toată minunea această? şi îi povesti lui Ali ce
văzuse.
-Am auzit că la nord, sus în munţi este o ţară, unde sunt adunate duhuri
ale diferitor popoare şi oameni deştepţi. Călugării de acolo cunosc această ştiinţă.
Dar drumul încolo e extrem de greu şi anevoios. Nu toţi dintre cei care s-au pornit
încolo, au şi ajuns. Asta e tot ce ştiu.
Isus nu putu dormi. În ochi avea scena cu fetiţa care era dusă pe palmă ca
o frunză. De unde avea acel bărbat atâta putere fizică? Nu părea aşa voinic. Dar
oricât de voinic n-ar fi omul, nu poate duce o femeie pe palmă. Însă cum o ducea
acel din cerc? Înţelegea că acolo era ascunsă o taină, cunoscută probabil doar de
un cerc restrâns de oameni. O dorinţă mare, o dorinţă arzătoare i-a împlut inima,
tot corpul – dorinţa de a cunoaşte şi el aceste taine ale naturii, sau puterea
nemărginită a omului, pus la diferite încercări. Oare ce fel de oameni or fi ei? Cum
arată? Cui se roagă? Cum se roagă?
Aceste întrebări îl frământau pe tânărul Isus. A doua zi plecă din nou
acolo, unde văzuse minunile ce nu-i dădeau pace. S-a dus cât se poate mai aproape
de făcătorii de minuni. La un moment i se păru că adoarme, nu putea gândi, o
ceaţă deasă parcă se lăsase asupra acestei mulţimi care nu se mişca, uitându-se
ţintă la cei care făceau „minuni”. Văzu cum zbură fetiţa cea de ieri, apoi mai
zbură şi un tânăr. Gloata se uita vrăjită la toate aceste minuni şi nimeni nu scotea
un sunet.
Porni înapoi spre caravană. Mergea încet, să poată analiza ce văzuse.. Azi
văzuse mai multe minuni ca ieri. Însă iarăşi n-a înţeles nimic. Şi dacă Ali are
dreptate, ca să studieze aceste minuni, trebuie să plece în ţara ceea muntoasă, unde
se zice, era concentrată toată înţelepciunea lumii. Numai acolo, pe loc, va avea
posibilitate să studieze şi să însuşească secretele şi înţelepciunea universală.
Luând ferm această decizie, se apropie de Ali
-Vreau să plec în ţara cea muntoasă de care mi-aţi vorbit. Să învăţ ceva
nou.
-Ce să-i spun mamei tale? De ce rămâi?
-Nu cred că sunt prea mult aşteptat acasă. O gură în plus. Am lucrat un an
mai mult la dumneata. Jumătate din bani mii daţi cu mine, iar cealaltă jumătate,
mamei.
-Când te întorci?
-După ce însuşesc măcar ceva din toată înţelepciunea lumii, după ce o să fiu
gata să ajut oamenii simpli, atunci şi mă voi întoarce.
Ali ia dat banii cuveniţi, ceva merinde, o torbă, şi îi dori drum bun. Ali
vorbise cu cineva care pleca cu o caravană de măgari în partea de nord, şi Isus a
plecat cu ea. Tot Ali l-a aranjat ca căpăstrar în această caravană, ca el să poată
câştiga ceva şi astfel să păstreze banii primiţi de la Ali. Isus începu să înveţe

7. limba hindi, vorbită nu numai în India, dar şi în ţările ce aveau hotar cu ea. Peste
două luni se înţelegea destul de bine cu induşii.
Caravana se porni din oraşul Dgiabalpur în drum spre oraşul
Lakhnau. Nu trecu o lună de zile şi au ajuns la un râu mare, care se numea
Gange. După un popas de două zile, până au fost angajaţi localnicii pentru a
transporta caravana pe malul opus, Isus conversa cu căpăstrarii băştinaşi,
aflând de la ei multe lucruri interesante. Iar seara se duceau în localitatea
vecină şi ascultau cum cântau fetele, care se adunau pe malul râului. Erau
melodii deosebit de duioase, iar cântecele în general erau triste, de dor, pline
nostalgie după o viaţă mai bogată, mai frumoasă. Iar fetele, femeile, erau tot
atât de frumoase, de duioase, ca şi cântecele ce le cântau. În context cu natura
frumoasă, cu munţii împăduriţi, cu şoaptele apei ce se scurgea din munţii nu
prea înalţi, se uita de toate nevoile, de viaţa grea.
Totodată, din discuţiile cu localnicii a aflat, că ţara care îl interesează
pe el se numeşte Tibet, şi se află departe, departe în munţi. Când le-a spus că
scopul călătoriei lui este de a vedea şi studia această ţară, localnicii au dat
numai, privindu-l doar cu un fel de compătimire. Înţelese că şi ei se temeau de
această ţară cu atâtea secrete, cu atâtea fenomene neînţelese de ei, cu oameni
care făceau minuni.
Ajunşi la Lakhnau, caravana s-a împărţit în două. O parte, mai mare,
pleca mai departe la vest, spre Pakistan, iar cealaltă trebuia să meargă în
Tibet. Aici s-au început problemele pentru stăpânii de marfă. Nimeni din
localnici nu vroia să se angajeze să plece cu caravana în Tibet. Se temeau de
tot ce era legat de această ţară.
Isus însă primi cu bucurie această veste. Era o şansă de a ajunge în
sânul acestei ţări atât de misterioase! Văzând ce probleme au stăpânii, le-a
propus ajutorul său, fapt care mai întâi i-a mirat. Acest tânăr nu numai că nu
se teme, dar şi vrea să-i ajute. I-a sfătuit să-şi formeze echipa nu din băştinaşi,
ci din contra, din oameni care nu ştiu ce e Tibetul. Ca pildă a propus să
strângă echipa din arabi, care nu ştiau nici limba, nici obiceiurile locale.
Această propunere le-a plăcut. L-au rugat să-i ajute în acest sens. Isus dă
acordul şi se duse în piaţă unde văzuse că se adunau de obicei arabii. Care din
arabi nu se pregăteau să se întoarcă acasă, s-au angajat. Isus, prin efortul
căruia se rezolvase o problemă atât de grea, a fost numit mai marele peste
căpăstrari, cu funcţii de control. I s-a mărit de două ori solda. Faptul care l-a
bucurat mult, căci ştia că respectiva caravană nu mergea chiar până în inima
Tibetului, unde voia el să ajungă. În drum spre tainele Tibetului va avea
nevoie destul de mulţi bani.
Din Lathnau caravana s-a îndreptat spre Katmandu, un oraş în
provincia Nepal. Munţii deveneau tot mai înalţi şi mai înalţi. Măgarii urcau
tot mai greu povârnişurile abrupte. Tot mai des şi mai des căpăstrarii
trebuiau să pună şi ei umărul, ajutând măgarii. Caravana făcea tot mai des
popasuri. Iar acestea deveneau tot mai lungi şi mai lungi.
Isus ajuta peste tot, unde era nevoie. Muşchii de la picioare şi de la
mâini îl dureau, însă el îşi impunea să meargă mai departe, suportând cu

8. dârzenie aceste dureri. Spre surprinderea lui însă, observă că pe zi ce trecea,
mergea tot mai uşor: se obişnuise cu drumul, iar muşchii de la picioare, îi
deveneau tot mai rezistenţi..
Jumătate de an au mers până la Katmandu. După un popas bun, făcut
aici, au pornit spre punctul final, orăşelul Ngamring, din Tibetul de Sud,
situat destul de departe de hotarele Indiei. Şi iarăşi urma un drum anevoios în
munţi. Dar acest drum, care era tot la fel de lung ca şi precedent, îl parcurse
mult mai uşor. Organismul lui tânăr rezista uşor la greutăţi, călindu-se el
însuşi şi călindu-i spiritul şi voinţa lui Isus.
Trecerea peste râul de munte Ţangpo, cu un curs furtunos, care mai
departe se transformă în marele râu indian Brahmaputra, a fost şi ea extrem de grea.
La Ngamring, un orăşel mic, situat nu departe de râu, primi banii câştigaţi.
Începu să adune date despre această ţară, care acum îl interesa şi mai mult. Va face
totul ca să izbutească. Nu avea de ales. Era decizia lui fermă.
x x x
În ultimele câteva secole, regiunea asiatică a devenit obiectul unui interes
nemaivăzut pentru savanţii din toată lumea, pentru călători şi tot felul de aventurieri.
Şi în zilele noastre acest interes nu dispare. Ţările situate în această regiune - Tibet,
India şi Nepal - se bucură de o atenţie deosebită. În multe state europene interesul faţă
de aceste ţări avea caracterul unei adevărate „psihoze de masă”. Toţi vroiau să facă
cunoştinţă cu o cultură străveche, păstrată aproape neschimbată până în zilele noastre,
care a lăsat urme adânci în inima cercetătorilor, a oferit întregii lumi mii şi mii de
descoperiri uimitoare, dar şi au impus mii şi mii de oameni să privească viaţa
cotidiană cu alţi ochi, din alte puncte de vedere ale progresului uman.
Tibetul este deseori numit „Acoperişul Lumii” şi este absolut adevărat.
Platoul Tibetului este cel mai imens platou de munte în lume, aflat la 5000 m altitudine
deasupra nivelului mării.
Suprafaţa – 2,5 milioane de kilometri pătraţi.
Populaţia – 6 milioane de tibeţi şi 7,5 milioane de chinezi.
În 1949, înainte de invazia chinezilor în Tibet, populaţia chineză costituia
doar circa 200 mii de persoane. După ce rezistenţa armatei Tibetului a fost înfrântă de
milioanele de soldaţi chinezi, înarmaţi şi susţinuţi şi de sovietici, s-au început
represaliile. Se nimicea metodic populaţia autohtonă, iar în locul ei au fost aduşi
chinezi. Am trecut şi noi prin asta, numai că în loc de chinezi am avut „mare noroc de
ruşi” care s-au purtau de fapt şi mai urât, şi mai crud ca chinezii în Tibet. Conducerea
în exil a Tibetului s-a adresat în repetate rânduri în ONU, însă nu a fost adoptată nici o
rezoluţie. Apoi, după ce populaţia chineză a depăşit la număr populaţia autohtonă, a
fost formată Regiunea Autonomă Tibet, în componenţa Chinei. Acum nici un
referendum democrat, dacă aşa ceva se poate organiza în China, nu poate da
independenţă Tibetului, căci chinezii, care acum sunt în majoritate, vor câştiga orice
alegeri, vor putea respinge orice decizie care nu le convine.
Tibetul este împărţit în trei provincii: Centrală, Nord – Est şi Sud – Est.

9. Se vorbeşte în limba tibetană, care ţine de grupul lingvistic tibeto – burman.
Ţările care înconjoară Tibetul sunt: India, Nepal, Butan, China şi Burma.
Pe drapelul naţional al Tibetului, interzis de autorităţile chineze pe teritoriului
Tibetului, sunt înfăţişaţi lei din zăpadă pe fundalul de raze roşii şi albastre, şi soarele.
Tibetul este bogat în zăcăminte minerale, care de fapt a şi fost motivul
principal de cotropire a lui de către China, care nu este dispusă să accepte formarea
statului independent, Tibet. Este vorba de uraniu, litiul, petrol, crom, cu valoare
strategică importantă. Ele s-au dovedit să fie acea funie, care a strangulat libertatea
acestui stat, care a creat valori spirituale imense şi pe care continue să le păstreze şi în
prezent.
Alte bogăţii minerale sunt: ferul, aurul, bauxite, arama, cărbunele, sarea şi încă
o mulţime de altele
Fauna este reprezentată de: cerbi, oi, aşa - zisele oi albastre, iaci, o specie de
bizoni de munte, foarte apreciaţi de localnici, antilope şi gazele de munte, de măgarul
sălbatic, raţa roşie şi alte specii de animale şi păsări necunoscute europenilor.
Are cinci lacuri mari. Tot cinci dintre cele mai mari râuri din Asia, inclusiv
Indul, Mekongul şi Brahmaputra îşi au începutul în Tibet. Aşadar, jumătate din
populaţia globului pământesc trăieşte pe cursul inferior al acestor râuri.
Tot ce este legat de proveninţa tibetanilor este învăluit de taină. Una din
legende aparţine religiei Bon, alta budismului, care mai târziu a înlocuit religia Bon.
Capitala Tibetului este oraşul Lhasa.
În anul 1929, după ce conducătorul de atunci al Uniunii Sovietice, Iosif
Visarionovici Stalin, georgian de origine, împreună cu părtaşii săi au distrus gruparea
adversă în frunte cu Lev Davâdovici Troţki(Bronştein), un alt evreu, Lazăr Naumovici
Kaganovici, a rostit cuvintele, care au pus începutul epocii de teroare comuniste, care
n-au avut şi nu mai au analogie în istoria lumii. La o conferenţă de partid l-a numit pe
Stalin „tată al tuturor popoarelor lumii”, expresie care i-a plăcut foarte mult lui Stalin,
şi care pentru aceasta l-a făcut pe Kaganovici un apropiat, egal într-un fel cu
apropiatul lui Dumnezeu. Stalin l-a chemat la el pe Gleb Bokii, conducătorul cu
drepturi nelimitate a unei din secţiile VCK( KGB), care nu i se supunea conducătorului
atotputernicului VCK(KGB), ci doar lui Stalin…
Anul 1922. Pe Lenin, conducătorul oficial al Rusiei Sovietice, care la acel
moment era paralizat, mai bine spus înebunise, Stalin, Secretarul General al
partidului bolişevic, l-a exilat la Gorki. Practic el rămase astfel stăpân în ţară.
Ambiţios cum era, şi-a pus scopul să prea puterea deplină în mâinile sale. Însă avea o
opoziţie puternică din partea lui Troţki şi adepţii lui.
Troţki era un orator foarte bun. Lovitura de stat, dată de comunişti ca
revoluţie, a fost plănuită şi înfăptuită anume de Troţki. Tot el a câştigat războiul civil,
fiind comandant suprem al forţelor revoluţionare bolşevice. Stalin era subalternul lui,
pe care Troţki l-a înjurat în repetate rânduri că nu se isprăvea cu sarcinile puse.
În persoana lui Troţki Stalin avea în faţa sa un adversar de temut, dar fiind şi
faptul că Stalin era şi un orator prost, care, pe de asupra mai vorbea şi prost ruseşte.
Şi atunci el hotărî să formeze o secţie specială în VCK, care să se ocupe cu fenomenele

10. paranormale, cu scopul de a găsi o soluţie de influenţă asupra maselor. Conducătorul
acestei secţii a fost numit un bun cunoscut de al său, Gleb Bokii, care şi până la
revoluţie se ocupa de această problemă.
Stalin, ca fost elev la colegiul teologic, auzise de puterile şamanilor, care în
Rusia dominau mai la răsărit de râul Volga, unde populaţia nu aderase la creştinismul
ruşilor impus uneori cu baioneta. Îşi aveau religiile lor legate de ocultism, şamanii
cărora făceau uneori minuni.
O temă deosebită a activităţii lui Bokii era Tibetul, pe atunci ţară
independentă, şi India. Bokii a organizat şi a condus două expediţii în India. Totodată,
colaboratorii săi colaborau intens cu şamanii din Siberia. Însă nu toţi şamanii vroiau să
colaboreze cu ei. Şi atunci aceştia de regulă erau împuşcaţi. Şamanismul a furnizat
mult material pentru cercetarea evenimentelor paranormale.
…Spre anul 1929 secţia lui Bokii înregistrase succese vizibile în acest domeniu.
Dar ceva lipsea. Acel ceva era nodul spre descoperirea mult râvnită de Stalin. Însă
nimic nu se mişca din loc. Se formase parcă un adevărat perete peste care nu se putea
trece. Pentru orice eventualitate, când va fi chemat de Stalin şi n-o să poată lămuri
insuccesul, avea pregătită o idee, în care el nu credea, dar Stalin, care mai era şi
superstiţios, putea să creadă. În asta vedea el, Bokii, o şansă de a nu fi împuşcat. Şi
iatăl chemat şi stând în poziţie de drepţi în faţa lui Stalin.
-Cum ne merg treburile, tovarăşe Bokii, Stalin îl privi atent, prietenos. În
schimb lui Bokii i se tăiase răsuflarea. Aştepta această întrebare, era gata de răspuns,
însă privirea lui Stalin, la prima vedere prietenoasă, nu promitea nimic bun.
-Suntem la ultima etapă, tovarăşe Stalin, spuse el abia auzit..
-Când avem rezultatul final?
-Tovarăşe Stalin, ne trebuie o expediţie în Tibet.
-De ce n-aţi trimis-o?
-Problema a apărut acum, la ultima etapă. Detaşamentul colaboratorilor mei
fac ultimele pregătiri pentru expediţie. Cu ei vor merge şi colaboratori ai Academiei de
Ştiinţe.
-Care e scopul expediţiei?
-Să ajungă în regiunea Şambala, unde până acum n-a călcat picior de străin.
-Ce e cu Şambala asta?
-Nu ştie nimeni precis. Se presupune că este o regiune în Tibet, în care se află
concentrată toată înţelepciunea universală, şi unde sunt adunate într-un loc duhurile
celor mai înţelepţi oameni.
-Ce ne dă nouă asta?
-Cine va ajunge la Şambala, şi va cunoaşte această învăţătură, îşi va putea
supune întreaga lume, întreg Universul. Însă încolo pot ajunge numai câţiva călugări
dintre localnici.
-De ce?
-Sunt şapte trepte de trecut pentru a ajunge acolo. Şambala se traduce din
dialectul local ca „tărâmul nevăzut”, şi este păzită de duhurile ce se găsesc acolo.
-Şi cum o să ajungă expediţia noastră acolo?
-Nici nu se pune problema de a ajunge acolo. E imposibil! Scopul expediţiei este
de a ajunge cât mai aproape de ea.

11. -Iarăşi îmtreb cu ce ne alegem dacă nimerim în Şambala?
-Începând cu a treia treaptă, fiecare treaptă-şi are înţelepciunea sa, tainele sale.
Cred că ajungând la treapta a patra, rezolvăm problema pusă. Nu cred că cineva din
străini va ajunge cândva mai departe.
-Spionii noştri din Germania au transmis că liderul Partidului Naţional –
Socialist, care se bucură de o influenţă mare asupra nemţilor, un oarecare Şiklgruber,
pregăteşte şi el o expediţie în Tibet. N-am acordat atenţie la această informaţie, dar
după ce mi-ai spus ce e acolo, cred că şi el vrea să facă ceea, ce vrem şi noi.
-Sunt convins! Vrea să pună mâna pe putere în Germania.
-Trebuie să-l întrecem. Ai înţeles?
-Da, tovarăşe Stalin.
-Cu ce se poate ajunge mai repede încolo?
-Alt mijloc mai rapid decât avioanele nu ştiu. Ajungem până la hotarele ţării
noastre cu China, iar de acolo pe jos, cu măgarii, nu e departe.
-Avioanele pot lua numai un om. Luaţi câte avioane vă trebuie.
-Ordonaţi vă rog ca organele locale să pregătească măgarii, merinde şi pe cineva
din localnici, care cunoaşte bine drumul spre Tibet.
-Vei avea tot ce-ţi trebuie.
-Ca expediţia să nu se reţină din diferite motive, am organizat trei detaşamente,
care la un interval de o lună, vor merge pe urmele expediţiei precedente. Ultima
expediţie o conduc eu.
-De ce?
-În caz de succes, trebuie lichidaţi toţi martorii.
-Bravo, mi-ai ghicit gândurile.
-Şi încă ceva. Trebuie reţinută cu orice preţ expediţia germană.
-Structurile respective vor primi ordin.
Expediţia nu a avut probleme. O adevărată armadă de avioane au dus membrii
expediţiei şi toate echipamentele necesare la destinaţie, aterizând de nouăsprezece ori
pentru a se alimenta cu combustibil. Organele locale făcuseră tot ce li se ordonase. Şi
expediţia, în frunte cu un localnic, a trecut hotarele Chinei, fără să se întrebe de cineva.
Drumul în munţi era anevoios. După un timp, produsele de hrană se terminase. Se
hrăneau din ceea ce puteau vâna. Peste două luni au dat de o localitate unde au putut
procura hrană. Încălţămintea se rupsese, dar localnicii nu aveau nici aşa. Au mai
cârpit ce au putut.
Călăuza, care cunoştea dialectul tibetan, întreba de toţi unde se află Şambala.
Nimeni nu ştia nimic. Totuşi s-a găsit cineva care a arătat unde trăia un călugăr budist,
care ştia ceva de ea.
Pentru o recompensă destul de mare, acesta a consimţit să ducă expediţia până
ce va depăşi treapta a doua. Mai departe a refuzat categoric să meargă. Însă
conducătorul expediţiei, colaborator veci al VCK, care a trimis pe lumea cealaltă sute
de oameni nevinovaţi, a râs în sinea sa, convins că dacă ajung la treapta a doua,
călugărul va fi astfel „lucrat”, încât va fi bucuros să meargă, numai să scape de
chinurile la care va fi supus. El era meşter la aşa ceva şi o făcea cu o plăcere greu de
ascuns.

12. Peste o jumătate de an, ajunşi la a doua treaptă, la un moment dat membrii
expediţiei şi-au dat seama că rămase fără călăuză. Parcă întrase în pământ, cu toate că
era păzit de doi colaboratori cu experienţă.
Primele două trepte nu dădeau nimic. Abia după a treia se deschidea ceva din
secretele Şambalei. Ne ştiind încotro să meargă, au hotărât să meargă înainte, în munţi.
Însă n-a trecut nici jumătate de oră când primul măgar s-a lăsat pe picioare,
s-a întins şi a murit. Până s-au porăit cu primul măgar, să vadă ce a avut, a murit al
doilea. Ceilalţi măgari s-au încăpăţinat şi nu s-au mai mişcat din loc, cu toate că erau
bătuţi fără milă.
Conducătorul ordonă membrilor expediţiei să ia fiecare numai ce era mai
necesar şi să meargă mai departe. După ce au înnoptat, dimineaţa trei oameni nu se
puteau mişca. Nu li se mişcau picioarele. O parte s-au trezit cu dureri de cap. Unul din
cei ce nu se puteau mişca era şi conducătorul. Ştiind ce-l aşteaptă dacă nu îndeplineşte
ordinul, el hotărî ca acei care se pot mişca, să plece mai departe. Aşa şi făcuse. Cei
bolnavi, care cum a putut, s-au întors în vale, de unde porniseră fără călugărul
autohton. Ajunşi acolo au observat că capul nu-i mai durea, iar cei ce nu se mişcau, s-
au ridicat în picioare, de parcă nu se întâmplase nimic. Acest fapt ia mirat mult A doua
zi s-au întors şi cei care plecase mai departe. Verdictul facit era unic: duhurile nu le
permit acelor care nu cred în Dumnezeu, care şi-au bătut joc de biserici, de preoţime,
să meargă mai departe, să ajungă şi să pângărească cu prezenţa lor lăcaşele sfinte.
Au sosit şi celelalte detaşamente, conduse de acelaşi călugăr, care se făcuse
invizibil Bokii porni el însuşi cu un mic detaşament dintre cei mai puternici, cei mai
rezistenţi. Dar s-a întors cu acelaşi rezultat. A treia treaptă nu se lăsa cucerită. Însă
Bokii cu disperare şi cu lozinca „Nu sunt aşa piedici, pe care să nu le poată trece
bolşevicii”, se porni din nou. Însă acelaşi rezultat. Când a vrut să mai încerce odată, nu
mai avea oameni sănătoşi. Toţi se văicărau, prefăcându-se că sunt bolnavi.
La începutul anului 1931 expediţia a revenit la Moscova, fără să se apropie cât
de puţin de scopul ei final. Ca să nu fie împuşcat, Bokii a pregătit urgent o dare de
seamă folosind date obţinute din experimentele cu şamanii. Implicat serios în războiul
cu troţkiştii, care au încercat să dea ultima luptă contra lui, Stalin uitase de Bokii şi
expediţia lui. Bokii nu stătea degeaba. Se apucă să pregătească a patra expediţie, în
fruntea căreia l-a pus pe Iacob Bliumkin, renumitul terorist, care în 1918 a aruncat o
bombă şi l-a asasinat pe ambasadorul Germaniei în Moscova, von Meirbah. Mai apoi
l-a ucis şi pe poetul rus, Serghei Esenin. Acum era conducătorul unei secţii a OGPU,
cum se numea atunci VCK.
Bliumkin era o persoană de sigură. De orice se apuca ducea totul până la capăt.
Nimeni nu putea să spună că nu se ţinuse de cuvânt. Ca orice aventurier, făcea totul
uşor, cu plăcere vădită. Şi cu cât mai grea era sarcina pusă în faţa lui, cu atât mai
uşor o îndeplinea. Însă de data asta a avut ghinion.
Expediţia a organizat-o prin India, unde trebuia mai întâi să strângă
informaţia necesară despre Şambala. Procedase corect, şi a izbutit să adune suficientă
informaţie pentru a merge mai departe şi pentru a putea îndeplini cu succes misiunea.
Toată informaţia o concentrase la el. Adevărat că ceva ştia şi adjunctul lui. Dar ceva
neînsemnat. Cum spuneam, a avut însă ghinion… A fost recunoscut de un agent secret
german şi dat pe mâinile poliţiei indiene. Izbuti totuşi să ordone ca expediţia să plece,

13. cu gândul că o va ajunge din urmă. Dar lucrurile s-au agravat. Germania a cerut
extradiţia lui în Germania, unde îl aştepta judecata pentru asasinarea ambasadorului
von Meirbah. India era gata să-l predea. Însă Bliumkin a ucis doi poliţişti care îl
păzeau şi a dispărut.
Ajuns la Moscova, în1932, s-a apucat împreună cu Bokii de organizarea unei
noi expediţii, a cincea la număr, care, după opinia lui, urma să aducă succes. Bliumkin
dispunea de informaţii, pe care n-a vrut să le împartă cu Bokii. Cunoscând totuşi ce
împuterniciri avea acela, ia dat ceva informaţie şi ia astupat gura. Bliumkin, dacă
expediţia se încununa cu succes, nu avea de gând să se întoarcă în Rusia. Credea că cu
ceea ce va obţine din expediţie, toată lumea era la picioarele lui.
Hotărî să între prin China, căci alte căi îi erau închise. Îmbrăcat în veşminte de
călugăr budist, cu care şi trecuse hotarul. Se opri într-un hotel de pe marginea
drumului, aşteptând să se apropie expediţia. Însă trecu o săptămână, două, trei, dar
expediţia nu se mai arăta. Porni înapoi. Ulterior află ce se întâmplase. Autorităţile
chineze n-au permis expediţiei să treacă pe teritoriul ei, fiindcă serviciile de informaţii
chineze fusese informate că această expediţie este organizată de Komintern, şi că avea
drept scop propagandă anti-chineză. Se cunoştea mâna englezilor. Expediţia totuşi a
trecut prin India, dar fără Iacob Bliumkin, S-a terminat, ca şi celelalte, fără succes.
Peste un an Iacob Bliumkin a fost lichidat de OGPU, căci se pregătea să nu se mai
întoarcă în Rusia. A fost trădat de femeia pe care o iubea, căreia i-a mărturisit ce
intenţiona să facă. A murit fără să afle că femeia iubită era agent OGPU, şi delegată
special lângă el. Astfel, informaţia de care dispunea el despre Şambala, a dispărut
odată cu el.
În 1937 la conducerea NKVD (fostului OGPU) Stalin l-a numit pe georgianul
Lavrentii Beria, căruia nu i-a fost pe plac că un oarecare Bokii, nu i se supune, şi
merge direct la Stalin. A găsit o modalitate şi i-a insuflat lui Stalin că Bokii nu numai
că nu-l ajută, ci din contra, îl încurcă să-şi îndeplinească marea misiune de „tătuc al
tuturor popoarelor”. Stalin n-a spus nimic, şi în trei zile Bokii a fost împuşcat. Secţia
însă a rămas. Beria a mutat-o la Lubianka, şi-a pus în fruntea ei omul său, care, acum,
înainte de a se duce la Stalin, intra la Beria şi îi spunea tot ce voia să-i spună lui Stalin.
În acest fel Beria ştia ce urma să întreprindă Stalin, şi de multe ori propunea el primul
măsurile pe care voia să le întreprindă el, cucerind simpatia şi încrederea tot mai mare
a lui Stalin.
Anul 1930, Germania. În fruntea Partidului Naţional – Socialist se afla
întemeietorul acestui partid Adolf Şiklgruber, care-şi luă pseudonimul Adolf Hitler.
Cu fiece an acest partid se bucura de un sprijin tot mai mare a populaţiei. Programul
lui, care prevedea reforme economice în folosul celor săraci, avea o mare popularitate.
Dorinţa acestui partid de a se revedea şi anula rezultatele primului război mondial,
care nu permiteau economiei naţionale să funcţioneze normal, fără să aibă armată şi
flotă maritimă, era susţinută nu numai de păturile nevoiaşe, dar şi de aristocraţia
germană, umilită după acel război. Mâna dreaptă a lui Hitler era Rom, conducătorul
unităţilor paramilitare ale partidului, care se numea „şturm”, de la scurtele de culoare
cafenie cu glugă, pe care le purtau. Ruşii pe urmă i-au numit „şturmoviki”, de la

14. cuvântul rus „şturmovati”, adică atacatori, folosind metode de asalt, de luptă în forţă
directă. Aceşti tineri erau elita partidului, şi Hitler ţinea mult la ei.
Pe la sfârşitul anului Hitler află că Stalin trimise în Himalai o expediţie ca să
caute Şambala, regiunea unde se considera că ar fi concentrată toată înţelepciunea
universală.
A fost format de urgenţă un detaşament din elita partidului, compus din cei
mai experimentaţi membri al acestor unităţi paramilitare, conduşi de ofiţeri
experimentaţi din SD; întărit cu savanţi de specialitate.
Acestui detaşament i-a mers, căci a ajuns până la treapta a cincia, de unde au
adus un mic cavou ( o lădiţă de lemn, căptuşită cu fier). Se spunea că au avut noroc
fiindcă ar fi fost credincioşi şi cinstiţi. Expediţia s-a întors în 1933, după ce Partidul
Naţional-Socialist în frunte cu Hitler câştigase alegerile democratice din Germania. Cu
toate că Kominternul condus de comunişti în frunte cu Stalin, au organizat provocări şi
acte teroriste, ca incendierea Reieistagului de către bulgarul comunist Gheorghe
Dimitrov, fapt care propaganda sovietică l-a dat drept acţiune a partidului lui Hitler,
nimic n-a înpiedicat poporul german să-şi expună alegerea. Hitler a anulat condiţiile de
pace impuse de Antanta în 1918, a început să formeze forţele militare, a terminat cu
şomajul. Criza economică mondială n-a atins şi Germania, formal datorită politicii
economice corecte promovatede Hitler. Germania a reînviat. Avea cel mai înalt nivel
de trai din Europa. S-a restabilit industria grea, pentru a se crea astfel posibilităţi de
înarmare a forţele militare. Astfel în scurt timp, flota militară maritimă a primit nave
de luptă de prima clasă. Noile avioane germane militare n-aveau concurenţă în lume.
În 1936, la Berlin au fost organizate jocurile olimpice de vară, care s-au desfăşurat cu
mare alai şi la cel mai înalt nivel. Germania a arătat lumii întregi ce se poate obţine în
scurt timp, dacă în fruntea statului se află un patriot şi un om deştept.
Se spune că în acel cavou, adus din Tibet, şi se aflau sfaturile pe care l-ea urmat
Hitler în procesul restabilirii în scurt timp a economiei naţionale, pentru prosperărea
poporului german. Prin aceasta a uimit lumea civilizată, cucerind simpatia şi dragostea
naţiunii germane.
x x x
Populaţia Tibetului după cum putu să observe Isus, era de rasă galbenă, şi
oamenii de aclo semănau cu chinezii, avându-şi totuşi propria limbă, propria religie,
numită Bon.
În drum spre oraşul Lhasa, capitala Tibetului, Isus a auzit de la condrumeţii săi
despre această religie, care îşi avea începutul din acele timpuri când oamenii, care
trăiau în condiţii de turmă, au început să formeze mici asocieri, asemănătoare cu
viitoarea familie. Părul încă nu le căzuse complet. Câte un mascul îşi lua femeia pe care
o vroia, şi trăia cu ea deoparte de turmă, de comunitate, deşi în cadrul acesteia. Nu
împărţea cu turma ce vâna ori pescuia, şi nici femeia nu şi-o împărţea cu alţi bărbaţi.
Dar viaţa omului de atunci era plină de primejdii nu numai din cauza fiarelor
sălbatice, dar şi din teama duhurilor, care stăpâneau Tibetul, din teama cataclismelor
naturale.

15. Anume atunci şi a luat naştere religia Bon. Se spune că primul învăţător şi
misionar al acestei religii Tonpa Şenrab a coborât din cer ca să înveţe oamenii cum să
se apere de aceste forţe ale naturii, cum să le stăpânească, să le orienteze..
„Svastica”, ori crucea ariană, cum i se mai spune, simbolul Partidului Naţional-
Socialist din Germania, a fost luată de germani de la religia Bon, care era simbolul
acestei religii, considerat simbolul înţelepciunii Universale. Numai că în religia Bon
svastica se rotea de la dreapta la stânga, fapt care simboliza dârzenia în lupta cu
puterile naturii, rezistenţa opusă acestor cataclisme naturale, voinţa de fer a celor ce
opuneau rezistenţă. Tocmai după ce oamenii au învăţat să ţină piept puterilor naturii,
svastica a fost întoarsă, şi astfel se rotea de la stânga la dreapta, simbolizând mişcarea
veşnică pe calea cea dreaptă, păstrând simbolul înţelepciunii Universale. Până şi în
prezent în Tibet există localităţi, unde se păstrează religia Bon şi svastica.
Pentru a dirija cu puterile naturii, sacerdotul (preotul păgân) al acestei religii se
considera Dumnezeu şi folosind ritualuri care băgau în transe, în timpul cărora omul
obţinea o experienţă mistică, care îi permitea să înţeleagă şi, aparent să-şi supună
lumea cel înconjura, şi în primul rând pe sine însăşi. Pentru asta se cere o energie
colosală, care se manifestă prin aducerea de jertfe şi practicarea de ritualuri
sângeroase. Multe din aceste ritualuri sunt asemănătoare cu ritualele folosite de
şamanii din toată lumea şi de vudu african. Din aceste considerente, religia Bon este
socotită de unii ca „magie neagră”, iar de alţii „magie albă”.
Religia Bon a opus o rezistenţă dârză răspândirii budismului în Tibet, şi, ca
urmare, aceste două religii s-au contopit, îmbogăţindu-se reciproc.
Isus, ascultând istoria acestei religii, înţelese, că cel ce va izbuti să înţeleagă
secretul, ca să aplice metodele de influenţă asupra maselor, asupra fenomenelor
naturii, aşa cum fac sacerdoţii acestei religii, acela va conduce lumea, Universul. Acum
scopul lui era să însuşească aceste metode, să afle aceste secrete. Dar, principalul, ştia
cum să înceapă. Mai bine zis de unde să înceapă. Dar pentru asta trebuia să înveţe
limba tibetană, să-şi găsească un loc de servitor într-o casă de rugăciune. Ori o altă
ocazie de a se apropia de slujitorii acestei religii.
La Lhasa condrumeţii s-au împrăştiat care şi unde. A rămas singur, fără
adăpost, şi doar cu ceva bani în buzunar, neştiind limba. A umblat toată ziua prin oraş,
căutând vre-un adăpost pe noapte şi studiind oraşul. Însă nu găsi nimic. Îşi amintise de
un bordei ciobănesc pe care îl văzuse pe drum spre Lhasa. Şi se porni întracolo cu
speranţa că va fi primit.
Nu ajunsese la bordei când doi câni se repeziră la el. Ajunşi însă aproape de Isus
aceştea, s-au oprit şi au început să deie îngăduitor din coadă. Ieşi ciobanul, un bătrân
de o vârstă greu de apreciat. Spuse ceva, însă Isus nu înţelese nimic. A arătat că nu
cunoaşte limba. Ciobanul tot nu ştia alta. Dar în bordei a fost primit. Au stat mult la
taifas, lămurindu-se prin semne, prin mişcări, prin sunete.
Isus hotărî să rămână la stână, să ajute ciobanul şi concomitent să înveţe limba.
Avea astfel adăpost, hrană. Dar cum să-i lămurească ciobanului? Până la urmă a ieşit
din încurcătură, şi cei doi s-au înţeles.
Fiind capabil şi perseverent în ceea ce voia să facă, a învăţat repede limba.
-Stăpâne, se adresă el odată ciobanului, aveţi pe aproape vreo casă de rugăciune?

16. -Da, răspunse ciobanul, păstorul ia de la noi brânză şi lapte.
-Eu l-am văzut?
-Şi nu odată v-aţi salutat. E un om cinstit şi onest, nu se deosebeşte de alţi oameni.
-El e sacerdotul vostru?.
-Nu. Sacerdotul vine numai atunci când este chemat, când se întâmplă ceva ieşit
din comun. Şi vine fireşte, la predicile pe care le ţine de două ori pe lună.
-Dar unde locuieşte ?
-Numai preotul ştie.
-L-aţi văzut vreo dată fără mască?
-Nu, şi nu ştiu cum arată. Poate că în fiecare zi mă întâlnesc cu el. Nu ştiu…
-Pot să merg să văd casa de rugăciune?
-Tu ai religia ta.
-Da. Însă ea nu prea îmi place.
-De ce?
-Este prea dură cu oamenii şi-i laudă pe cei bogaţi.
-Dacă vrei să vezi cum e a noastră, data viitoare te iau cu mine. Va veni un nepot
să păzească turma.
Casa de rugăciune nu se deosebea prin nimic de casele de rugăciune evreieşti.
Nimic nou…
-Ţi-a plăcut? întrebă la sfârşit stăpânul.
-Nimic nou. Ca şi la noi. Pe mine mă interesează sacerdotul.
-Nu te temi? Ai noştri majoritatea se tem.
-De ce?
-Poate să te prefacă în măgar, în cioară. În ce vrea el.
-Interesant! Când vine la predică?
-Îţi spun şi te duci dacă vrei atât de mult.
La predică, deşi veniseră puţină lume, sacerdotul îşi făcea datoria. La început lui
Isus îi veni să râdă de mişcările convulsive pe care le făcea sacerdotul. Însă încetul cu
încetul începu să simte că i se face parcă mai uşor, că se rupe parcă de la podea, că e
gata să zboare. Parcă se desprindea de ceva, parcă se elibera de o anumită greutate din
interior. Nu se putea gândi la nimic, nu auzea nimic în afară de vocea sacerdotului, şi
era gata să îndeplinească orice dorinţă a acestuia. Se simţea extraordinar de bine!
Revenit la stână, nu se putu linişti.
-Ţi-a plăcut predica? întrebă stăpânul.
-Mult. Mă aflu încă sub influenţa ei.
Aştepta cu nerăbdare următoarea predică. Şi primise aceeaşi plăcere de neuitat.
Dar nu se apropie nici cu un pas de scopul său: să stăpânească aceste secrete, să le
folosească în folosul oamenilor. Numai cunoştinţa cu sacerdotul şi consimţământul
acestuia de a-l învăţa, îl apropia de scopul său final. Sacerdotul rămânea pentru el
persoana necunoscută, care nu întra în contact cu nimeni, şi secretele acestei „meserii”
se transmiteau din tată în fiu. Înţelegea, nu are nici o şansă, dar nu se dădu bătut. Ca
să ajungă la scopul final, după părerea lui, trebuia să facă următoarele lucruri: să
ajungă în anturajul sacerdotului, şi să-i cucerească încrederea. Dacă n-o să poată
cuceri încrederea, va trebui să încerce să înţeleagă singur aceste secrete. Planul i s-a
părut realizabil, şi se apucă să-l promoveze cu toată ardoarea în viaţă.

17. Ca să ajungă la sacerdot hotărî să-l folosească pe preot. În timp de jumătate de
an a mers regulat la toate predicile preotului, se aşeza în primul rând ca să fie văzut.
La stână îl ajuta să aleagă cea mai bună brânză şi i-o ducea acasă. S-au împrietenit.
Nu trecu mult timp şi preotul l-a luat ca slujitor la casa de rugăciune. Nu, Isus nu-şi
schimbase credinţa, rămase acelaşi iudeu, însă începu să aleagă ce era mai bun după
opinia lui din această religie, cu gândul ulterior de a schimba ceva spre bine şi în
iudaism.
Executa cu plăcere tot ce i se poruncea. Plăcere şi mai mare avea din muncă,
când pe aproape se afla şi fiica preotului, care se uita pe furişi la el. O chema Milarena
şi avea şaptesprezece ani. Era o amestecătură de tibetan şi indiancă. De fapt avea o
înfăţişare mai mult indiană: smoliţică, cu nişte ochi mari şi negri. Toată ziua se porăia
prin gospodărie. Privirile ei îl făceau să roşească, inima începea să-i bată atunci mai
tare. Voia să facă ceva ca s-o uimească. Însă viaţa se scurgea monoton.
Împlinise deja douăzeci de ani. Era un tânăr înalt. Se evidenţia din orice mulţime,
mai ales între tibetani ori chinezi. Munca fizică grea, pe care o făcuse de la şase ani,
când o ajuta pe mama să aducă apă de la izvor, iar apoi îl ajuta pe tatăl său la
dulgherie, drumul greu prin nisipurile Peninsulei Arabe, Irakului, Persiei şi
Afganistanului, prin munţii şi junglele Indiei şi Chinei, prin munţii Nepalului şi
Tibetului, i-au călit organismul, i-au întărit musculatura. Acum era un flăcău frumos,
inteligent, cărturar, pe atunci o raritate. Avea o faţă pur europeană şi era bine educat.
Aceste calităţi îl evidenţiau dintre toţi tinerii care se uitau la frumoasa Milarena,
care era ca un fruct pârguit, gata de rupt. Gândul la ea nu-i dădea pace nici ziua, nici
noaptea. Pentru o perioadă uită de scopul său principal. Era numai cu gândul la ea, la
cea pe care el voia s-o vadă. Şi numai pe ea!
La casa de rugăciuni veneau multe fete şi femei tinere şi frumoase. Rar care din
ele nu se uita la acest tânăr şi frumos slujitor. Simţea asupra sa privirile fetelor, i-ar pe
furişi şi a femeilor tinere. Însă pentru el nu exista alta decât Milarena. Numai pe ea o
căuta privirea lui, numai pe ea voia mereu s-o vadă.
La una din predicile sacerdotului s-au pomenit alături. În aceste momente, Isus
uita de tot ce era împrejur. Era numai sacerdotul şi mişcările lui, cuvintele lui spuse cu
un ritm rupt, dar bine calculat. Isus a atras atenţia că pauzele şi ritmurile aveau
aproape aceeaşi lungime de vreme. Verificat printr-o metodă simplă: număra de la unu
până la un număr la care se oprea sacerdotul, şi începea altă fază. Perioadele
coincideau. Când constată acest lucru, mai nu sări în sus de bucurie: primul pas spre
dezvăluirea secretelor era făcut! Însă repede şi-a dat seama că era abia primul pas.
Câţi paşi îl aşteaptă înainte, nu ştia. Dar începutul era. Atunci fără să-şi dea seama ce
face, o îmbrăţişă pe Milarena, care sta alături. Tot aşa o putea îmbrăţişa pe oricare
altă fată care în acel moment ar fi stat lângă el. Ea însă înţelese asta cu totul altfel. Şi
se lipise strâns de el. Se simţea bine la pieptul lui. Toată lumea întrase în transă şi
nimeni nu observă nimic. Când sacerdotul i-a scos pe toţi din starea în care se aflau,
privirile lor se întâlniră. Isus a citit pe faţa ei bucuria, pe care o simţea şi el. Voia s-o
ţină în braţe cât mai mult, să-i simte mirosul părului, căldura sufletească, blândeţea ce
i-o transmitea ea, însă în jur erau oameni. S-au dezlipit cu regret unul de altul. Şi până
la sfârşitul predicii s-au uitat numai la sacerdot..
În drum spre casă Isus întreabă:

18. -V-a plăcut predica?
-A fost cea mai interesantă din câte am auzit aici, răspunse ea, şi roşi.
-M-ă stărui să înţeleg cum face sacerdotul toate minunile aceste. Dar nu pot.. Nu
înţeleg mai nimic.
-Chiar vă interesează acest lucru?
-Foarte mult. În ţara mea, în părţile noastre nu se fac astfel de minuni. Aşi vrea
să le stăpânesc. Ştiu că e imposibil. Această ştiinţă se transmite doar de la tată la fiu.
-Aşa e. Însă eu pot face câte ceva din cele ce face sacerdotul.
Isus o privi surprins.
-Nu mă credeţi? îl întrebă ea amuzată. Dacă sunt femeie asta nu înseamnă că nu
ştiu nimic. Pur şi simplu femeile n-au dreptul să se ocupa cu aşa ceva.
-De unde aţi învăţat?
-Chiar de la sacerdot
-Cum s-a întâmplat? Sacerdotul şi-a destăinuit secretele faţă de o femeie?
-Nu. După cum ştiţi, tata este prieten bun cu el. Fiind mică, deseori rămâneam să
dorm la el. Mă jucam cu fiul lui, care e mai mare ca mine. Şi fără să vreau asistam la
lecţiile pe care sacerdotul le da feciorului său. Am însuşit mai repede ca el. Sigur, nu
tot. Numai ceea ce-i arăta când eram acolo. Apoi învăţam cu feciorul lui. ne
antrenam..
-Ce puteţi face?
-Pot să stopez gândirea omului şi să-l fac să facă tot ce spun, să creadă în tot ce
spun eu.
Acest lucru îl interesa mult mai mult decât metodele de intrare în transă, greu de
realizat prin taina ritualurilor, şi prin multe alte metode şi taine, despre care Isus
putea numai să presupună.
-Puteţi face asta numai cu un om, ori cu mai mulţi odată? întrebă el.
-Numărul nu contează.
-Aş dori să însuşesc şi eu cât de puţin din ceea ce ştiţi, spuse el şi o privi direct în
ochi..
-Mi-a face o mare plăcere să împart cu dumneata tot ce ştiu, şi la rândul ei, îl
privi cu multă căldură, făcându-l să roşească. Îi trebui timp ca să-şi revină, apoi
întrebă:
-Când începem?
-Vă spun când va fi momentul potrivit. Nu sunt sacerdot, şi nu mă pot concentra
când doresc. Când va veni timpul şi… inspiraţia, atunci începem.
Timpul trecea, însă ea nu spunea nimic. Dar nici el nu întrebă nimic. Ştia, că ea ,
ca şi el, dorea să fie împreună, şi dacă i-ar fi apărut inspiraţia, venea imediat la el. De
aceea aşteptă cu răbdare acest moment. Continuau să meargă la predicile
sacerdotului, tot acolo s-au mai îmbrăţişat involuntar de câteva ori, primind o plăcere
nemaivăzută.
Odată, când el lucra în curtea casei de rugăciune, veni în fugă Milarena, şi îl
cheamă la ea în casă. Alerga după ea crezând că se întâmplase ceva.
Ajungând în casă, după ce îşi reveni, trăgându-şi aerul, ea îl apucă de mână şi îi
spuse:
-Acum sunt gata de prima lecţie.

19. Această veste îl bucură nespus de mult, luă în braţe şi o roti prin casă. Ea se lipi
strâns de el, şi astfel se simţi fericită. După ce o lăsă jos ea spuse:
-Vino în faţa mea. Vreau să văd dacă ai capacităţile necesare pentru a influienţa
şi stăpâni oameni necunoscuţi. Să ştii că nu toţi au aceste calităţi. De fapt, mai bine zis
foarte puţini au acest dar de la Dumnezeu.
Începu testarea pe care el o trecu cu succes.
-Acum concentrează-ţi privirea într-un punct. Depune-ţi tot efortul, toată
energia.
După ce îndeplini ce-i spuse, ea începu să vorbească cu o voce lină, duioasă. Îi
păru că vocea vine de sus, din ceruri, şi întra adânc în conştiinţa lui. La un moment dat
pierdu controlul asupra situaţiei şi se scufundă într-o stare greu de explicat prin
cuvinte. Cât a fost în această stare nu ştia, dar se trezi ca şi cum nu se întâmplase
nimic. Avea conştiinţa clară, mişcările precise.
-Ce s-a întâmplat? întrebă el după un scurt timp.
-Nimic. Ai fost în starea când poţi face tot ce vrei cu omul, când omul îndeplineşte
tot ce i se porunceşte, şi vede ceea ce i se spune.
-Nu ţin minte nimic. Am făcut ceva?
-Nu, nu ţi-am ordonat nimic să faci.
-Vreau să încerc şi eu.
-Ţi-am arătat cum se simte cel ce este hipnotizat. Această procedură se numeşte
hipnoză.
-Cu ce începem?
-Cu concentrarea energiei proprii într-un punct. Alegi orice obiect ce te
înconjoară. De regulă se ia omul pe care vreai să-l hipnotizezi. Dacă sunt mai mulţi
oameni, îl alegi pe cei mai puternic. Şi te concentrezi asupra lui.
-Cum apreciezi cine e mai puternic?
-Când concentrezi propria energie treci cu privirea pe fiecare din cei adunaţi. Cel
mai puternic îţi dă de ştire prin nivelul de concentrare lăuntrică a individului. Atunci
începe să te doară tâmplele.
-E nevoie de mult timp ca să depistezi subiectul. Şi cum poţi trece cu privirea
peste două-trei mii de oameni.
-Fugitiv, vorbind ceva. În timpul acestei comunicări izbuteşti să faci tot ce-ţi
trebuie. Cei care au o energie puternică te deranjează şi îi depistezi uşor.
-Hai să încercăm.
-Cu cine?
-Cu tine!
-Cu mine nu poţi. Sunt mai puternică ca tine. Şi te supun eu. Dacă o să ajungi la
nivelul cuvenit, îl supui pe oricare.
-Păi… ce fac eu?
-Te antrenezi cu alţi oameni. La piaţă, pe drum. Oriunde unde sunt oameni.
Începu activ să se antreneze. Dar nu observă la nimeni nici o schimbare. Şi era
sigur că făcea totul bine, cum trebuia să facă. Procedura îi făcea plăcere. Peste două
zile se apropie de Milarena.
-Gata. Am însuşit bine lecţia.
Ea se iută la el mirată

20. -Ca să spui că poţi ceva trebuie să te antrenezi activ timp de cel puţin două luni.
Două luni minimal, Isuse. Dar tu ai doar două zile.
-Probabil că am capacităţi deosebite, spuse el fără să zâmbească..
-Vorbeşti serios? întrebă ea, privindu-l în ochi. Nu credea, însă văzându-i
expresia hotărâtă, l-a pus la încercare. Nu voia să-l jignească prin neglijenţă.
-Bun. Uite-ţi stau în faţă. Acţionează!
Cu ea era într-adevăr greu. La un moment credzu că nu va izbuti. Totuşi până la
urmă a reuşit şi a supus-o. Fapt care a mirat-o mult. Feciorul sacerdotului nu putea să
facă asta vreo cinci luni, dar Isus a izbutit chiar a doua zi. Înţelese brusc că în faţa ei
nu era un om obişnuit, ci o personalitate de rang mai superior ca toţi ceilalţi. Şi atunci
se închină în faţa lui, determinându-l să roşească.
-De ce faci asta?, întrebă el. Nu mai glumi aşa. Nu-mi place!
-Nu glumesc. Simt în faţa mea o personalitate a Cerului, a Universului. Eşti un
unicum!
-Sunt ca toţi ceilalţi.
-Nu, nu eşti. O să vorbesc cu tata să-ţi deschidă ceva din secretele Şambolei.
-Ce e asta?
-Este o învăţătură despre idealul Înţelepciunii. Ca să ajungi la ea, trebuie să
parcurgi şapte trepte. Pe care nu le-a parcurs încă nimeni.
-Chiar nimeni?
-Nimeni. Însă tu cu capacităţile tale extraordinare poţi să încerci. Dar mai întâi
terminăm ce am început, poate ţi-a fi de folos pe viitor.
În două săptămâni a însuşit secretele hipnozei. După care Milarena l-a adus în
faţa tatălui său.
-Ce vrea fiica mea?, întrebă el zâmbind..
-Să-i povesteşti lui Isus de Şambala. Şi dacă poţi, dă-i te rog câteva sfaturi cum
să ajungă la ea.
-Aşezaţi-vă, copii, spuse în sfârşit preotul. Am mult de vorbit.
Şi le povesti tot ce ştia despre Şambala, despre această ţară ascunsă în vârful
munţilor.
-Şambala nu e numai o ţară, ci şi o învăţătură care conţine toată înţelepciunea
universală. Eu cred că Şambala este numai o învăţătură.
-Dar ce e cu treptele?
-Trepte sunt şi în înţelepciunea universală, nu numai în munţi. Cine însuşeşte
treptele înţelepciunii, nu mai trebuie să se urce în munţi. Şi totuşi cred că aceste două
noţiuni sunt legate între ele. Numai acolo în munţi, trecând treaptă cu treaptă, poţi
înţelege şi simţi această înţelepciune.
După această convorbire Isus s-a pus pe gânduri. La ce-i putea fi de folos
înţelepciunea universală? Ca să trăiască pe acest pământ cu ceea ce ştia el, era prea
destul. Poate că acea înţelepciune l-ar îndruma cum să facă ca şi cei săraci să trăiască
mai bine? Să creadă şi ei în viitorul fericit şi chiar să se pregătească pentru el...
Mai trecuse un an. În acest răstimp a aflat multe despre Şambala. Ştia deja că
această învăţătura se baza pe un criteriu simplu: există înţelepciunea omenească
fundamentală, care este în stare să rezolve toate problemele mondiale şi să înfiinţeze o
societate cu o cultură şi civilizaţie pe măsură.

21. Isus, cu cât mai mult studia această învăţătură, cu atât mai mult vedea că în
societate sunt necesare schimbări radicale, schimbări spre binele omului.
Atunci, la douăzeci şi unu de ani de la naştere, îi veni ideea de a schimba această
lume. Şi Şambala îi arăta drumul cum ar putea fi înfăptuită această idee.
Se apucă serios de învăţătură, pentru a parcurge toate cele şapte trepte. Văzându-
i râvna de a învăţa, de a cunoaşte tot ce era nou, preotul îl eliberă de orice lucru.
Milarena, care îi refuzase pe mai mulţi flăcăi s-o ia de nevastă, se afla întotdeauna
lângă el. Multe tractate, despre care el nu avea idee, căci erau legate direct de viaţa
acestui popor, istoria căruia n-o cunoştea bine, acum le studiau împreună. Atingerea
unul de altul îi făcea fericiţi. Însă nu treceau bariera..
La un moment dat s-au oprit. Mai departe învăţătura nu mergea. Cum nu
încercau ei, nu izbuteau nimic. S-au adresat preotului, care a presupus că au ajuns la
treapta a cincea. Ultimele două urmau să le parcurgă în munţi, unde îl aşteptau
încercări mari.
Şi Isus hotărî să urce în munţi, în pofida protestele preotului, pentru care Isus
devenise ca un fecior. Şi mai ales ale Milarenei. Însă hotărârea fusese luată deja…
S-au început pregătirile. Milarena, cu acordul preotului, hotărî să-l însoţească şi
acolo. Nu se puteau despărţi. Preotul înţelegea, vedea relaţia lor. Şi îi compătimea. Căci
nu aveau viitor comun: Isus nu-şi ascundea dorinţa arzătoare de a se întoarce acasă, la
baştină. Iar religia Bon nu permitea unei femeii să-şi părăsească baştina. Un an-doi vor
mai fi împreună, căci drumul spre Şambala era o enigmă, care cerea timp pentru
cunoaştere. Nu se ştia când se vor întoarce, şi dacă în general se vor mai întoarce.
Drumul spre Şambala îl aflau întrebând localnicii. Cu mult efort, dar au ajuns la
treapta a cincea. Pe drum Milarena se îmbolnăvi, cu toate că se trata singură, folosind
diferite ierburi, Isus o sprijinea, iar de multe ori o ducea în braţe. Vedea însă că şi
puterile lui scad. Şi hotărî să-l aştepte la o casă de rugăciune, unde să se vindece până
se întoarce.
Isus plecă, iar ea începu să pregătească tot felul de mixturi. Nu numai pentru a se
vindeca ea, dar şi pentru ai restabili puterile lui Isus, când se va întoarce. Cunoştea
bine metodele strămoşeşti de a pregăti leacuri, învăţându-l câte ceva şi pe preotul local,
care se arătă mirat de cunoştinţele ei.
Trecuse trei luni, iar Isus nu se întorcea. Milarena începu să se neliniştească. Ştia
din spusele localnicilor că nimeni din cei care au urcat în sus, nu s-a mai întors. Şi aşa o
apucase un dor, căci nu-şi găsea locul. În fiecare zi ieşea la drumul îngust, care ducea
în munţi. Isus nu se arăta.
Peste jumătate de an, ieşind la drum, cum o făcea în fiecare zi, văzu pe cineva
coborând la vale. Se duse spre drumeţ, fără să ştie cine e. Era Isus. Simţise că era el.
Barba mare îi astupa faţa, ochii, gura. După mers, după miros l-a cunoscut. S-au
îmbrăţişat. N-au scos nici o vorbă. Au stat mult aşa, până ea nu-şi dădu seama că el nu
mai pleacă nicăieri.
La casa de rugăciuni a găsit tot ce era necesar pentru bărbierit. Ea nu întrebă
nimic, iar el nu spunea nimic.
-Te odihneşti şi pornim la drum, spuse ea în sfârşit fericită. Tata cred că ne
aşteaptă cu nerăbdare şi demult. Am pregătit aici o mixtură pentru reface puterile. Bea
puţin şi dormi. Te vei scula odihnit.

22. -Când plecăm?
-Cum te scoli, pornim la drum.
Dormi însă mai mult de o zi şi o noapte. Cu puteri proaspete porniră la drum.
Unde puteau se îmbrăţişau şi mergeau aşa. Vorbeau însă puţin. Milarena, cu tăria ei de
caracter nu rezistă şi îl întrebă:
-Ai ajuns la Şambala? şi se uită atentă la el. Şi cum arată ea?
-Ca şi toate treptele pe care le-am parcurs.
-Şi totuşi este vreo diferenţă, căci nimeni n-a ajuns la ea?
-Diferenţa e în lupta pe care o duci cu sine însăşi şi cu duhurile ce te încearcă la
fiecare pas. Însă duhurile, punându-te la încercare, şi primind un răspuns adecvat, te
ajută să înţelegi această înţelepciune universală. Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Am
înţeles că viaţa de pe pământ e făcută de Dumnezeu numai parţial, iar partea cealaltă e
făcută de Satana. De aceea lumea e împărţită în bogaţi şi săraci, în buni şi răi, în
prieteni şi duşmani. Asta e se pare adevărul, ne place nouă ori nu.
-Se poate schimbat ceva?
-Da. Toată lumea e păcătoasă, şi pentru a scăpa de păcate, pentru ca să fie
dreptate pe pământ, trebuie nimicit tot, şi creată o lume nouă, fără păcătoşi, fără
adepţii lui Satana, fără bogaţi şi săraci. Să fie toţi egali şi să se roage numai lui
Dumnezeu. Şi Dumnezeu îi va păzi.
-Se va întâmpla asta cândva? întrebă Milarena. Şi lumea să nu se mai împartă în
religii diferite, să existe doar o religie universală. Ca doi oameni fericiţi să poată fi
împreună, să nu-i despartă dogmele religioase, rosti ea încet şi începu să plângă.
Isus o linişti cu greu. Ceea ce spunea acum Milarena, aceste idei, îl preocupau
demult şi pe Isus, care hotărâse acolo, la Şambala, că va lupta pentru aceste idei, că le
va promova în viaţă. Era conştient că-l aşteaptă o luptă grea, o luptă pe viaţă şi pe
moarte, că la început va fi singur, că n-o să aibă nici o susţinere de la nimeni, însă
aceste idei vor cuceri lumea.
La fiecare treaptă se odihneau. La ce-a de a doua au văzut un dezastru cumplit.
Cadavre de oameni morţi, iar alţii de abia mai răspirau. Milarena înţelese ce e asta.
-E o epidemie greu de tratat.
-Ce se poate face? întrebă Isus, văzând cum mor oameni nevinovaţi.
-Trebuie să încercăm. Ştiu să pregătesc leacuri care ar putea să ajute. Mă miră
faptul că nimeni nu încearcă să se lecuiască.
-Poate că nu ştiu cum?
-Aici e nevoie nu numai de leacuri, pe care noi le vom pregăti repede, căci văd
împrejur multe ierburi care sunt folosite în astfel cazuri, dar şi de voinţa acestor
oameni, de un efort şi din partea lor.
Au organizat două echipe - o parte adunau ierburi, iar alţii făceau focul şi
aduceau apă. Milarena îi explica lui Isus simptomele acestei boli, modul de tratare.
Cum se pregătesc leacurile, văzu singur. Pentru el cel mai interesant erau metodele
folosite de Milarena pentru a sugera omului că organismul lui poate lupta cu boala.
Asculta atent tot ce spunea ea. Şi se mira tot mai mult de cunoştinţele pe care le avea.
-De unde le ştii pe atâtea, întrebă el vizibil încântat de minunile pe care le făcea.
-Nu uita că sunt fiică de preot. Tata ştie mult mai mult ca mine. Şi mă învaţă. Iată
de la cine va trebui să înveţi ceva şi tu, legat de lecuirea oamenilor.

23. O lună, zi şi noapte, au luptat pentru a îndepărta şi a nimici focarul acestei boli. Se
aflau împreună şi erau fericiţi. Serile, după ce isprăveau ce aveau de făcut, se luau de
mână şi se plimbau ceva departe de acel loc îngrozitor. Isus se tot mira de rezistenţa ei.
Doar era o fiinţă firavă, un copil încă.În timp ce el, un bărbat puternic, trecut prin
multe, care suportase nenumărate lipsuri în viaţă, seara, după o zi de muncă, se simţea
extrem de obosit. Iar ea nu arăta nici un fel de semne de oboseală. Doar în timpul
acestor plimbări se sprijinea de el, obosită. Nu s-a văicărat însă niciodată.
-Ce am făcut noi acum, spuse ea la un moment dat, este prima mea faptă mai
importantă în folosul oamenilor. Şi mă bucură foarte mult acest lucru, tăcu, şi îl privi,
după care continue, mai ales că l-am făcut împreună, şi se lipi şi mai strâns de el.
-N-am nici un merit în asta. Nu mă pricep la nimic.
-Dacă nu erai tu, nu rezistam. Prezenţa ta mă făcea puternică, mă făcea să nu simt
oboseala. Tu eşti acela care mi-a dat puteri şi voinţă şi tărie de caracter. Dar
principalul e că ai însuşit la perfecţie tot ce făceam. Aşa că altă dată vei putea să te
descurci, să lecuieşti şi singur. Poate că asta te va ajuta acolo, la ţara ta, şi lacrimile îi
împlură ochii.
Nu ştia cum s-o liniştească. Atunci o luă în braţe şi mergeau aşa. Nu-i simţea
greutatea. Ea se ţinea strâns de gâtul lui, şi treptat se liniştea.
După ce s-au încredinţat că focarul acestei epidemii este stins, au pornit spre
casă. La vale, pe drumul cunoscut era mai uşor să mergi. Noţiunea de drum avea sensul
mai mult ca direcţie, căci mergeau prin văi frumoase, pe coline, pe cărări înguste, între
munţi şi prăpăstii.
Aproape un an au fost împreună, un an de încercări fizice, un an de lipsuri, un an
de frământări, un an de trecere peste greutăţi enorme. A fost însă cel mai fericit an!
Isus a ajuns la Şambala, unde nu mai fusese picior de om, unde Dumnezeu părea că i-a
destăinuit secretele înţelepciunii universale, cu toate că el nu era încă conştient de asta. A
învăţat anumite secrete ale medicinii tibetane, cea mai dezvoltată medicină de pe vremuri.
Sigur, însuşise doar o mică parte. Era însă tânăr, iar alături o avea pe Milarena, fiinţa pe
care se putea baza, care îi destăinuise multe din secretele acestui pământ, ale acestei ţări,
atât de interesantă şi de miraculoasă, şi cu care se simţea cel mai fericit om.
Mergeau ţinându-se de mână, admirând frumuseţea acestor munţi unici, a acestor
platouri întinse şi verzi. Trecuse pe o cărare îngustă, care după câte ţineau minte era destul
de lungă. Pe de o parte se întindea o prăpastie adâncă, iar de cealaltă se înşirau munţi
înalţi. Mai aveau de parcurs cam jumătate de cale, când de după o stâncă ieşi în
întâmpinare un iac sălbatic, care urca în pantă.. Cărarea permitea trecerea, însă şi iacul şi
ei se lipise de munte. Nu vroia nimeni să rişte, să treacă pe marginea prăpastiei. Iacul cu
instinctul său de animal sălbatic, simţea primejdia. Milarena se sperie, văzând cum s-a
încordat iacul, gata de atac, şi instinctiv s-a dat la spatele lui Isus, care înţelegând situaţia,
nu se mişca din loc, privindu-l pe animal ţintă în ochi, parcă hipnotizându-l. Iacul se uita
furios la el, treptat îşi coborî privirea, după care se întoarse şi porni la vale, evitând totuşi
riscul de a trece pe marginea prăpastiei.
Iacul e un animal de munte. După mărime e între berbec şi bizon. Laptele şi produsele
din lapte de iac sunt extrem de folositoare, lecuiesc o sumedenie de boli. Părul lung îl
protejează pe el şi pe drumeţul care îi portă blana de cele mai mari geruri şi viscole, care
bântuie des în munţi. Iacul domestic e un animal blând, însă cei sălbatici sunt agresivi. În

24. afară de lapte, lână şi carne, pe care le o dă iacul, se mai foloseşte şi ca mijloc de transport
în munţi. Este deosebit de rezistent, ducând încărcătură de trei ori mai mare ca măgarul.
-Mă bucur că poţi face ce ţi-am arătat mai bine ca mine, spuse fata fericită, uitându-se
cu dragoste la el.
-Fără tine nu ştiam nimic. Îţi mulţumesc pentru tot ce m-ai învăţat.
-Acum, după ce ai ajuns la Şambala, după ce ai învăţat să lecuieşti oamenii, vei fi om
mare în ţara ta.
-Încă am mult de învăţat, Milarena, de studiat posibilităţile omului, ale medicinii
voastre unice.
-Faptul că eşti primul care a ajuns la Şambala, care a însuşit înţelepciunea ei, te va
ajuta să înfăptuieşti lucruri pe care nu le-a înfăptuit nimeni. Eşti alesul. Să ştii asta!
Mergeau încet, căci călătopria lor se apropia de sfârşit. Lhasa nu era departe. La un
moment dat,, aruncându-şi o privire în urmă, zări că iacul, care mai nu-i aruncase în
prăpastie, mergea în urma lor cu capul plecat.
-Uite că ai supus prima fiinţă, fără să fi avut acest scop, spuse Milarena. Va veni timpul
şi vei supune foarte, foarte mulţi oameni, care te vor urma supuşi ca şi acest iac.
Preotul îi întâmpină cu lacrimi la ochi.
-A trecut mai mult de un. Credeam că nu vă mai întoarceţi, că n-o să am cui să
transmit tot ce ştiu, le spuse el după ce au întrat în casă. Iar acum povestiţi-mi pe unde aţi
fost, ce aţi văzut. De altfel vă văd veseli, bucuroşi.
-Întradevăr tată, suntem fericiţi că te vedem, că suntem acasă. Şi au povestit tot ce li s-
a întâmplat, ce au cunoscut.
Preotul rămase încântat de cele auzite. Se mândrea în sinea sa că a crescut o fată atât
de deşteaptă.
-Tată, dar ce facem cu iacul care aşteaptă la poartă?
-Păi, îl dăm la stână.
-Aşi vrea să cunosc bine medicina tibetană, spuse Isus, adresându-se preotului.. Cine
mi-ar putea ajuta??
-Te învăţ eu. Însă se cere mare răbdare şi un termen mai îndelungat. De fapt, după
cum o spune şi Milarena, deja ştii multe şi însuşeşti repede tot ce ţi se spune.
Continua să îndeplinească îndatoririle de servitor la casa de rugăciune, ajutându-l pe
preot să lecuiască oamenii veniţi din diferite colţuri ale Tibetului. Milarena era întotdeauna
alături, învăţau împreună tot ce le spunea preotul. Continuau să se ţină de mână, să se
îmbrăţişeze, când lumea nu-i vedea. Erau fericiţi. Preotul vedea ce e între ei, însă nu
dezaproba.. Fiica îi era fericită, şi asta era principalul. Ştia de fapt ce va urma, şi-i permitea
fiicei să facă ce credea ea că e mai bine, ca Isus să rămână în viaţa ei ca ceva curat, sfânt.
La rugămintea lui Isus, împreună cu Milarena frecventau şi predicile sacerdotului.
Voia să însuşească metodele de a cufunda mulţimea în transă. Însă aşa şi n-a putut afla
acest secret. Sacerdotul păstra tăcere şi se pare că nu voia să se împartă cu secretele
acumulate de strămoşii lui.
În afară de pregătirea mixturilor din diferite ierburi, medicina tibetană se baza pe
starea sufletească a omului, pe posibilităţile lui psihologice de a rezista la boală, pe
capacitatea de a impune omul să creadă că se poate vindeca. E se pare baza fundamentală a
medicinii tibetane, atât de răspândită astăzi în toată lumea. Şi pe care foarte puţini din cei
ce încearcă o pot adapta la psihologia occidentală.

25. Încercările de a însuşi metodele de cufundare a mulţimii în transă a eşuat. Studiase
destul medicina tibetană, a fost la Şambala, însuşind câte ceva din înţelepciunea universală,
cunoscând hipnoza, influenţa ei asupra maselor de oameni. Era destul şi acum tot mai des
se gândea la ţara sa, la poporul său pe care voia să-l scoată din anumite dogme ale
iudaismului. Tot mai des şi mai des se gândea că lumii i-ar trebui o religie nouă, o religie
pură, care să-i apere la fel pe cei bogaţi şi pe cei săraci. Şi în religia Bon, pe care el o
considera mult mai avansată ca iudaismul, cel mai mult şi mai des se rugau oamenii săraci.
Dar tot săraci rămâneau. Cei bogaţi se rugau cu mult mai rar, iar bogăţiile lor nu scădeau.
Ca şi în iudaism.
Avea adesea în faţa ochilor fachirul, care purta pe palmă fetiţa, care dădea din baston
şi omul se ridica în spaţiu fără să se sprijine de ceva. Secretele levitaţiunii,
incombustibilităţii, invizibilităţii, morţii aparente, îngropării de viu – iată ce-l interesau
acum. Îl întrebă din nou pe preot cine putea să-l ajute.
-Nu ştiu pe nimeni care să te poată ajuta la noi, îi spuse acesta. Aceste lucruri se fac
însă şi se cunosc în India. Budismul, religia lor,ioga practicată în această ţară sunt acolo
practici curente.
-Aşi vrea să învăţ ceva din toate aceste ştiinţe, spuse oricum visător Isus.
-Dacă eşti hotărât s-o faci, îţi spun la cine să te duci în oraşul Calcuta. Însă nu sunt
convins că vei reuşi să însuşeşti aceste ştiinţe, căci se învaţă în zeci de ani. Poţi chiar să-ţi
pierzi toată viaţa şi la urmă să nu te alegi cu nimic. Trebuie să fii pregătit şi pentru asta.
-Sunt gata de orice, exclamă el bucuros, că avea şansa să studieze aceste învăţături şi
practici.
Despărţirea de oamenii care l-au adăpostit, care l-au primit în casa lor, care l-au
învăţat atâtea lucruri bune, care l-au îndruma o bucată de viaţă, a fost foarte grea. Cea mai
grea a fost fireşte despărţirea cu Milarena. În ajunul plecării s-au plimbat până dimineaţa,
ţinându-se de mână, şi amintindu-şi de tot ce au făcut împreună, ce a învăţat de la ea,
călătoria spre Şambala, de toate îmbrăţişările lor, de dorinţa de a fi împreună, conştienţi că
poate nu se vor maivedea vreodată. Ea înţelegea că Isus îşi avea calea lui, prescrisă de Cel
de Sus. Şi nimeni şi nimic nu trebuia să-l împiedice.
x x x
Pleca cu durere în suflet, fiind însă convins că face ceea ce trebuia să facă, ceea ce îi era
prescris de soartă.. Îl aştepta din nou un drum necunoscut, oameni necunoscuţi. Anii
petrecuţi în Tibet îi vor rămâne pe toată viaţa ca o amintire plăcută, căci acolo trăiau
oameni iubiţi, cei care îl iubeau cu adevărat.
Cu desaga în spate şi o măciucă în mână porni spre India. Merse mult singur până
ajunse din urmă o ceată de tineri care ca şi el, plecau în India. La primul popas îşi împărţi
egal la toţi toate merindele pe care i le puse în desagă Milarena. Era mai uşor de mers, dar
la următorul popas a rămas flămând, căci nimeni din cei prezenţi nu i-au oferit ceva. Mai
avea însă bani, dar n-avea de unde să cumpere. Popasul era în munţi. A doua zi tot flămând
se porni la drum. Spre seară ajunse la un cătun, de unde putu să procure ceva. Şi iarăşi
împărţi la toţi. Şi la următorul popas iarăşi rămase flămând. Nu se supără însă pe nimeni. Îl

26. mira doar faptul că oamenii pot proceda în acest fel, că nu-l compătimesc pe cel rămas
flămând, suferind, de indiferenţa lor faţă de alt om, de necazurile şi suferinţele altora.
Faptul îl la întărit în gândul că în lume trebuie schimbat ceva, ca oamenii să se ajute
reciproc la nevoi, să împartă ultima fărâmătură de pâine cu cel de alături, cu cel care nu
are, cu cel ce suferă…
Aceste gânduri nu-i dau pace acestui tânăr de douăzeci şi cinci de ani, care păşea
alături de condrumeţii săi, care nici nu bănuiau ce se petrece în sufletul acestui tânăr atât
de ingenios.
În Nepal câţiva din condrumeţi au rămas cu treburile lor, iar ceilalţi au pornit mai
departe. Însă aproape de hotarele Indiei au fost arestaţi şi duşi la o puşcărie, aflată într-o
peşteră. Nimeni nu a înţeles de ce. Tocmai a treia zi veni cineva, care i-a învinuit că au
violat o femeie. Conform legilor acestei ţări, această infracţiune era pedepsită cu moartea.
Şi toţi au fost condamnaţi la moarte. Încercările lor de a lămuri ceva, de a protesta, nu
schimbă nimic. Tipul venit le-a citit doar sentinţa. Peste o zi urmau să fie decapitaţi.
Isus era convins că nimeni din condrumeţii săi, ce se aflau cu el în închisoare, nu făcuse
ce li se incrimina. Au fost tot timpul lângă el, nimeni nu s-a dus nicăieri. Era mare
probabilitatea că cineva din foştii lor condrumeţi să fi făcut ceva, şi cineva să-i fi văzut
împreună. Acum dintr-o greşeală, viaţa lui, tot ce gândea el, toate visurile de a schimba
această lume, erau în pericol.
Hotărî să fugă din închisoare. Însă la uşă se aflau zi şi noapte doi străjeri tăcuţi. Caută
o altă ieşire din peşteră, însă nu găsi. Puşcăria, peştera se aflau în munţi de piatră. Cel mai
vulnerabil loc era uşa, legată cu un fel de funie. Însă acolo stăteau străjeri înarmaţi.
A doua zi trebuiau să fie executaţi, însă nu găsi nici cale de a scăpa. Tocmai spre seară
lui Isus îi veni ideea de a încerca să folosească ce îl învăţase Milarena. Dar străjerii nu
vroiau să se apropie şi să converseze cu el. Se sfătui cu condrumeţii săi. Unul dintre ei avea
un inel foarte frumos. Cu acest inel au hotărât să-i atragă pe străjeri mai aproape de uşă, să
se târguiască cu ei, iar Isus să încerce ce-şi puse în gând. Văzând inelul, străjerii s-au
apropiat de uşă. Le-au cerut ca pentru inel să le aducă apă şi mâncare. Au fost de acord.
Peste câtva timp unul din ei s-a întors cu apă şi mâncare. Şi tot vorbind au adormit.
Deţinuţii au tăiat funia de la uşă, au luat mâncarea, şi la propunerea lui Isus s-au împrăştiat
câte unul, cu direcţia spre India. De străjerii adormiţi se va da tocmai abia dimineaţa. Aşa
că aveau la dispoziţie o noapte ca să treacă hotarele Nepalului.
Dimineaţa l-a găsit pe Isus departe de hotar, în drum spre Calcuta.
Religia principală din India era budismul, şi după cum ştia Isus, care cutreerase cu
caravana toată ţara, era o religie blândă, înţeleaptă orientată spre om, în folosul omului.
Cu multe peripeţii şi dificultăţi ajunse la Calcuta. Isus nu mai văzuse până atunci un
oraş mai mare. Oamenii forfoteau ca furnicile în toate direcţiile. Pe bătrânul Capur l-a
găsit cu greu printre puzderia de cocioabe mizerabile. S-a prezentat şi a fost poftit să ia loc
pe o rogojină aşternută pe podea.
-Cum se simte prietenul meu? începu lent stăpânul. Ce mai face frumoasa Milarena ?
-Se simte bine, şi vă doreşte de asemenea multă sănătate şi prosperare. Milarena
este o fată foarte deşteaptă şi foarte frumoasă. Mai frumoasă ca ea nu mai sunt prin
împrejurimi. Şi nici mai deşteaptă.
-Cum ai ajuns acolo, şi ce ai căutat le el ?

27. -Călătorind prin India şi China am auzit de multe minuni care se întâmplă în Tibet.
Multe minuni am văzut cu ochii mei. Şi am plecat încolo să le învăţ.
-Multe ai învăţat ?
-Multe, însă nu tot. De aceea şi sunt aici. Vreau să-mi continui studiile.
-Ştii tot ce ştie prietenul meu ?
-După spusele dumnealui, da.
-Ştii cât timp îţi trebuie ca să înveţi tot?
-Aproximativ. Şi sunt gata de orice greutate.
-Eşti primul pe care prietenul meu l-a trimis la mine. Înseamnă că ai capacităţi
deosebite. Îmi place să lucrezi cu oameni deosebiţi. Atunci parcă întineresc, simt necesitatea
de a trăi. Odihneşte-te, căci începem chiar de mâine.
Ceru învoire să meargă în oraş, să facă cunoştinţă cu acest oraş uriaşi. Peste tot
fete, femei frumoase… Însă el vedea numai chipul Milarenei, chipul celei mai frumoase
fete de pe pământ. Se gândise la ea tot timpul. Şi acum păşind pe aceste străzi
aglomerate, îi părea că o avea alături pe Milarena, fiinţa care era gata să jertfească tot
pentru el. Cum şi el pentru ea. Însă ea era departe…
A doua zi se trezi înaintea stăpânului. Era nerăbdător să înceapă lecţiile. Dar
stăpânul l-a trimis mai întâi după apă, lămurind unde e izvorul şi spunându-i cu ce să
aducă. Era un ulcior mare din lut ars. L-a pus pe umăr, cum văzuse că se duc
asemenea vase. Imediat îi simţi greutatea. Mergând spre izvor avu grijă să ţină minte
calea înapoi. Cu greu găsi izvorul, la care era un rând destul de mare.
Pornit spre casă cu ulciorul plin, care se făcuse acum extrem de greu, şi
orientându-se după semnele memorate, ajunse acasă spre amiază. Se simţea obosit ca
atunci, când urcase spre Şambala. Eri, când de abia sosi, ceru să se spele după drum.
Vărsă multă apă. A prins privirea stranie a stăpânului, însă nu înţelese nimic. Acum îi
era clar. Apa se aducea cu un efort enorm, şi trebuia consumată cu socoteală.. Nu ca în
Tibet, unde erau râuleţe la fiecare pas.
-De azi uită de carne, brânză, ceai şi de tot felul de băuturi cu alcool. Iar azi nu
mănânci îndeobşte nimic. Seara mai aduci un urcior cu apă, şi-i arată care urcior urma
să-l ia. Era unul şi mai mare.
Când seara se întoarse cu ulciorul plin, mai nu căzu de oboseală. Cu toate că avea
un corp puternic, bine antrenat, rezistent la greutăţi. Acţiona şi foamea. Voia să ia
măcar o fărâmătură în gură, însă stăpânul îl preîntâmpinase că dacă încalcă ce i se
spune, va fi gonit imediat.
Spre dimineaţă părea că n-o să reziste, că nu mai are puteri să rabde foamea. Şi-a
adunat toată voinţa şi ca să nu se gândească la mâncare, luă alt ulcior şi porni din nou
spre izvor. Apa rece pe care o bău, îi păru că îi mai uşură foamea. Şi ulciorul îl duse
mai uşor, lucru, care îl miră.
-Ca să vedeţi, se adresă el stăpânului, ulciorul care l-am adus azi, mi s-a părut
mai uşor.
-Mă bucură ce spui, îi răspunse acesta Iar acum mergi şi ajută pe vecinul nostru
să-şi ducă căruciorul cu marfă la piaţă.
Căruciorul era mare şi bine încărcat, iar vecinul de-abia îşi târa picioarele. Acasă
se întoarse la amiază. Şi îndată fu trimis de stăpân la izvor după apă, de la care se

28. întoarse tocmai seara. Stăpânul îl chemă la el şi îi dădu două linguri de boabe de orez
fiert.
-Mănâncă încet câte unul. Strict câte unul. Nu te grăbi. Abia după aceea să bei o
gură de apă. Dacă văd că te grăbeşti, sau că mănânci câte două-trei boabe de-odată, nu
vei mânca trei, apoi cinci zile la rând. Ai înţeles ?
-Da stăpâne.
În acest ritm au trecut două săptămâni: apă de la izvor de două ori pe zi, iar
dimineaţa şi seara căruciorul vecinului. O dată la două zile urmau două linguri de
orez, mâncate fără grabă.
Însă organismul în loc să-i slăbească, se călea tot mai tare, se făcea tot mai
rezistent.
-Ce ai făcut tu până acum a fost o mică introducere în practica ioga. Noi însă vom
studia, vom cunoaşte amănuntul filozofia ascetică şi mistică indiană.
Trecu o zi, apoi o săptămână, însă stăpânul, ori învăţătorul, cum îi mai spunea el,
nu zicea nimic. Isus continua să-şi îndeplinească obligaţiile de fiecare zi. Şi aştepta cu
răbdare când învăţătorul îl chemă să continue învăţătura mai departe.
Într-o bună zi învăţătorul îl chemă
-De azi începem antrenamentele pentru o probă simplă: continuarea păstrării
conştiinţei clar în somn. Însă şi ea cere eforturi maxime şi aproximativ şase – şapte
luni. Apoi vom trece la ceva mai complicat. Îţi vei alege singur ce vrei, în dependenţă
de cât timp vei dispuine.
Începură antrenamentele pentru însuşirea metodelor de ritmare a respiraţiei.
-La prima vedere pare o metodă simplă. Vei vedea şi vei simţi pe pielea ta însă, că
nu e atât de simplă şi de uşoară. Însă ea se va folosi şi la alte antrenamente, pentru a
atinge şi alte secrete. Dacă nu însuşeşti metodele de ritmare a respiraţiei, termină
învăţătura. Ai înţeles?
-Da stăpâne. Îmi voi depune toată silinţa..
-În filosofia ascetică şi în mistica indiană se foloseşte cifra şapte ca bază. Ea poate
fi înmulţită de câteva ori, însă nu se împarte la nici un număr. Noi vom lucra la început
cu cifra paisprezece. Dar dacă va fi nevoie, vom folosi şi cifra douăzeci şi unu. Totul
depinde de capacităţile tale, făcu o pauză, apoi adaugă, nimeni nu te scuteşte însă de
obligaţiile tale de până acum.
Isus dădu afirmativ din cap. Ardea de nerăbdare să înceapă ceea, pentru care
timp de două săptămâni a muncit din greu, şi a tras foame.
-Primul exerciţiu: învaţă să respiri aerul în paisprezece secunde. Fix paiprezece.
Nici o sutime de secundă mai mult ori mai puţin.
-Cum să ştiu câte secunde ?
-Deocamdată număr eu. Caută să însuşeşti strict ritmul număratului meu. Apoi
îţi vei număra singur. Ai înţeles ? Principalul, e ritmul meu. Fii foarte atent !
Timp de o oră Învăţătorul număra, iar el învăţa să perceapă ritmul număratului
şi căuta să inspire aer după ritmul dat. Veni ora prânzului. Primi aceiaşi cană cu
boabe de orez, pe care o mânca în fiecare zi după ce trecuse cu bine prima testare. Era
rata cu care trăia douăzeci şi patru de ore. Însă niciodată nu spuse nimic. Încercarea
cu foamea continua, şi el se deprinsese să suporte.
După ce luă masa, puse, ca întotdeauna, ulciorul pe umăr şi la izvor.

29. -Cu cât revii mai curând, cu atât vom putea învăţa mai mult, spuse Învăţătorul. Şi
Isus o luă fuga spre izvor. Dar acolo rândul era mare de tot. Înapoi, cu ulciorul plin cu
apă, era greu să fugi. Însă câştigă ceva timp şi era bucuros.
Lucră un timp cu Învăţătorul, după care acesta îi spuse:
-Isuse, acum încearcă să-ţi numeri singur, păstrând ritmul pe care cred eu, de
fapt l-ai însuşit. Fii atent. Eu doar voi vedea cum faci, vei supraveghea doar şi se dădu
la o parte, lăsându-l să se concentreze.
Dar cu tot efortul depus, nu se putea adapta la ritmul cerut. Atunci Învăţătorul
opri antrenamentele şi îl trimise la culcare. Dar nu înainte de ai spune următoarele:
-Mâine te scoli mai dimineaţă şi pleci după apă, iar până vecinul îşi împle
căruciorul, ne antrenăm. Sper ca totul să fie bine.
Aşa şi au făcut. După ce duse căruciorul vecinului, au continuat
antrenamentele. Spre amiază începu încetul cu încetul să între în ritm. Lucru care îl
bucură extrem de mult. După masă au continuat. Învăţătorul rămase mulţumit de
rezultate.
-Trei zile te antrenezi singur, apoi te verific şi fac concluzii. Învăţătorul era bine
dispus.
Totuşi după trei lucrurile nu arătau prea bine. Învăţătorul începu să numere din
nou. În final au izbutit parcă. Dar abia peste o lună şi jumătate începu să fie totul bine.
Elementul principal, ritmul, era însuşit la perfecţie. Fapt ce îl bucură mult pe
Învăţător.
-N-am mai avut un elev ca tine, mărturisi la un moment dat Învăţătorul. Acum
începem a doua etapă, care constă în capacitatea de a reţine respiraţia exact
paisprezece secunde.
Şi iarăşi au urmat antrenamente legate de ritm. Acum însă îşi număra singur.
Învăţătorul a rămas mulţumit. Antrenamentele au durat o lună.
-Acum în curs de o lună – două ritmează inspiraţia şi reţinerea, ori pauza cum o
mai numim noi. Lucrează atent, căci dacă încalci regulile, începem din nou.
Totuşi a făcut greşeli. Însă Învăţătorul surprins de capacităţile lui, nu l-a întors
de la început. Îl controla însă mai des. Până la urmă s-a descurcat aşa cum cerea
Învăţătorul.
Au urmat iarăşi zile şi săptămâni fără a însuşi ceva nou. Se ocupa cu munca de
toate zilele, pentru care era hrănit şi avea adăpost. Totuşi practica de sine-stătător,
antrenând inspiraţia şi reţinerea. Să nu uite, să nu piardă ce însuşise. Se pricepu ce
procedură urma. Era ceva firesc că ce ai inspirat, trebuie expirat, scos afară. Şi tot cu
aceleaşi condiţii.
-Cred că ai priceput ce vom face mai departe.
-Da stăpâne. Exspiraţia.
-Corect. Ştii ce trebuie să faci. Începe.
-Pot să vă întreb: de ce nu s-a putut să începem mai înainte ? Mi se pare că am
pierdut am pierdut destul timp.
-Isuse, era necesar un răgaz fizic. Şi astfel ţi-am probat şi starea psihică. Eşti
destul de răbdător. O calitate care te face mai puternic şi fizic, şi spiritual.

30. Timp de o lună s-a antrenat cu dârzenie. Urma iarăşi pauza pe care o ura. Însă
Învăţătorului nu i-a spus nimic. Aşteptă şi Isus ce va fi mai departe. În sfârşit
Învăţătorul îl chemă. Se aşezară amândoi pe rogojină, după obiceiul indian.
-Ai însuşit procedee pe care le cunosc câţiva oameni în lume. Ce o să urmeze nici
eu nu ştiu. Şi nu ştiu dacă aceste urmări sunt bune sau rele. Nu cunosc rezultatul, care
poate fi pozitiv, sau negativ. Aşa că înainte de a începe următoarea etapă gândeşte-te
bine. Ai la dispoziţie trei zile.
-Sunt gata să începem imediat, răspunse uşor infantil Isus.
-Nu, ai trei zile. Dacă refuzi, nu-i nimic. Ce am învăţat o să-ţi servească oricum
spre bine în viaţă. Organismul tău are deja un reflex bun ca urmare a
antrenamentelor.
-De ce pot să mă tem, stăpâne? întrebă el.
-Cunoşti bine hipnoza, care însă nu înseamnă aproape nimic în comparaţie cu ce
va urma. Din hipnoză omul, peste un timp relativ scurt, poate ieşi şi singur. Dar ceea ce
va urma, însă nu-i nici o garanţie că te poţi întoarce înapoi. Iar dacă şi te întorci, poţi
avea cu totul alt fel de a vedea lumea. ne caracteristică omului. E cea mai mare
primejdie. Dar vorbim peste trei zile, spuse şi plecă.
Au fost trei zile de frământări. La sfârşit spuse hotărât „da”.
-Focul, începând de la lumea primitivă este simbolul Cerului şi al Pământului. Lui
i se închinau, lui i se aduceau jertfă animale sau oameni. Acum vei lucra şi cu focul.
Faci următorul lucru: ritmezi inspiraţia, reţinerea şi expiraţia uitându-te neclintit la
foc. Ceea ce se numeşte meditaţie. Focul poate fi o lumânare, jeratic sau altceva. Îţi
fixezi privirea şi mintea asupra flăcării lumânării, încercând să pătrunzi esenţa focului,
să-i regăseşti locul în întreg universul, reducând la ea infinitatea de arderi care
alcătuiesc laolaltă Universul şi fiecare organism în parte la acelaşi element
incandescent din faţa ochilor tăi. Acest exerciţiu poate avea urmări deloc plăcute: te
doare cumplit capul, ai tot felul de stări de slăbiciune.
-Sunt gata pentru orice fel de urmări, spuse hotărât Isus.
-Atunci începe. Tot ce vei simţi, îmi spui imediat.
În primele zile nu simţi însă nimic. Era o practică obositoare. Simţi dureri de cap,
însă suportabile. De fiecare dată simţea însă că adoarme. Lupta cu această stare de
somn. Totuşi odată se pomeni dormind. Era însă un somn aparte: fără să fi adormit
aşa cum dormea de obicei. Corpul lui, şi simţurile i se scufundase într-un somn tot mai
adânc, fără însă ca mintea să-şi întrerupă măcar pe-o clipă activitatea. Adormise,
amorţise totul în el, în afară de luciditate. Continua să mediteze cu privirea orientată
asupra focului, dându-şi în acelaşi timp seama, într-o stare nelămurită, că lumea din
jurul lui se schimba.
După ce ieşi din această stare, îi povesti Învăţătorului tot ce a simţit, tot ce a
văzut.
-Ai izbutit să treci peste o piedică ce se numeşte continuitatea conştiinţei, adică ai
trecut de la conştiinţa stării de veghe la conştiinţa stării de somn. Nimeni nu-şi
păstrează continuitatea fluxului mental când adoarme, şi nimeni nu-şi continuă, lucid,
gândirea în somn, căci conştiinţa omului normal este divizată brutal prin somn, spuse
Învăţătorul.