1. Argumente Pro Creationism Raspunsul la aceasta întrebare desi pare unul legat de dovezi stiintifice la prima vedere este de fapt un raspuns strict personal, deoarece nici una dintre ipoteze nu poate fi dovedita din punct de vedere stiintific ci se bazeaza mai degraba pe credinta. Am ales sa sustinem modelul creationist deoarece noua ni se pare ca este mai aproape de adevar pentru ca multe dintre conceptele sale in urma unei verificari riguroase par mult mai reale si usor de crezut decât conceptele din cadrul teoriei evolutioniste. Dintodeauna oamenii si-au pus întrebari referitoare la existenta lor. Cele trei mari dileme ale omenirii sunt întrebarile: ”Cine suntem?”, ”De unde venim?” , ”Unde mergem?”. La aceste întrebari vom încerca si noi sa raspundem in aceasta lucrare. Iata ce scrie Seneca in una dintre lucrarile sale: ”Eu sunt recunoscator naturii nu atunci când o privesc din acea parte care se dezvaluie tuturor, ci când am reusit sa patrund tainele ei; când o sa învat din ce materie este alcatuit universul; cine este creatorul sau paznicul acestuia; ce este divinitatea; daca îsi dirijeaza întreaga actiune numai spre ea însasi sau daca , uneori îsi îndreapta privirile si asupra noastra; daca ea creeaza zilnic câte ceva sau a creat totul dintr-o data; daca este numai o parte a lumii sau este însasi lumea; daca îi este si astazi permis sa hotarasca ceva si sa se mai abata întrucâtva de la legea destinului…”

2. Argumentul Nr.1 RATIUNI DE STUDIERE A ORIGINILOR Iata câteva ratiuni de studiere a originilor: A . RATIUNI STIINTIFICE: 1.Stiinta trebuie sa raspunda la intrebarile “Ce?” si “De unde?” , ceea ce este legat strâns de originile noastre. 2.Stiinta are la baza legea cauza-efect, asa ca atunci când cineva leaga cauza de efect , iar efectul de cauzele sale , este imposibil sa nu ajunga la o cauza primara care transcede restul cauzelor. 3.O cunoastere a proceselor si a legilor naturale fara a cunoaste cauzele si originile lor diminueaza importanta descoperirii stiintifice. B. RATIUNI SOCIOLOGICE: 1.Stiinta are numeroase aplicatii in societate , iar rezolvarea problemelor societatii necesita o profunda cunoastere a originilor si a legilor care o guverneaza. 2.Societatea are in sine mai multe entitati care interactioneaza intre ele , iar rezolvarea problemelor societatii necesita o cunoastere aprofundata a originilor acestor entitati pe care sunt construite stiintele sociale. 3.Mediul politic este intr-o continua schimbare , iar elevul care studiaza doar conceptiile actuale din politica , fara o fundamentare temeinica din punct de vedere istoric , va ceda mai usor atunci când apare o noua ideologie la moda.

3. C. RATIUNI ETICE: 1.Felul în care se comporta un individ în societate depinde în mare masura de propria conceptie asupra felului în care a aparut. 2.Fiecare om are un model la care se raporteaza, de aceea un om care considera ca a fost creat de Dumnezeu va încerca sa se asemene cât mai mult cu Creatorul sau. 3.Codul moral la care se raporteaza un individ depinde de parerea sa despre origine. D. RATIUNI PERSONALE: 1.Fiacare om îsi pune întrebari privitoare la existenta sa si necesita sa-si cunoasca telurile in viata , ceea ce duce inevitabil la punerea de întrebari care privesc originea noastra ca oameni , iar conceptia unui individ despre trecutul sau va influenta viitorul sau. 2.Lipsa unei întelegeri sanatoase despre origini i-a împins pe multi tineri la cautarea de solutii antistiintifice la problemele existentiale (droguri, vrajitorie , astrologie) care pretind ca largesc orizontul mintal. 3.O filozofie sanatoasa de viata necesita o buna cunoastere a trecutului si a originilor, iar un individ care îsi cunoaste trecutul si este bine ancorat in prezent este un om pretios pentru societate.

4. Argumentul Nr.2 IMPOSIBILITATEA DOVEDIRII ORIGINILOR Un important biolog englez ,Dr. Watson afirma ca evolutia este adevarata doar din simplul motiv ca singura ei alternativa, creatiunea ,este imposibil de crezut. Facând o negatie cu caracter universal Dr. Watson îsi atribuie caracteristicile lui Dumnezeu (omniscienta si omniprezenta). Totusi mai exista înca numerosi oameni de stiinta care sunt dispusi mai degraba sa creada in Dumnezeu decât in dumnezeirea doctorului Watson. Un cercetator stiintific, oricât de ingenios si de inventiv ar fi ,nu poate observa si nici repeta originile. În continuare vom prezenta câteva argumente care demonstreaza incapabilitatea evolutionistului de a-si dovedi originile: - daca evolutia ar avea loc in prezent ar fi imposibil de observat , deoarece se presupune ca evolutia unui singur organism de ordin inferior necesita câteva milioane de ani, iar observarea acestui proces nu este posibila pentru ca omul nu dispune de nici un mijloc de a masura evolutia sau de a fi prezent la un act de creatie. - variatiile mici care au loc la nivelul micilor organisme nu sunt relevante in cadrul nici unui model deoarece nu poate fi demonstrat ca o mutatie va duce cândva la aparitia unei noi specii. Totusi mutatiile sunt de asteptat in cadrul ambelor modele,dar aceste schimbari minore nu pot sa faca distinctia intre creationism si evolutionism. - chiar daca s-ar reusi crearea vietii din materie anorganica nu se poate dovedi ca asa s-a întâmplat si la început. Pe de alta parte nici un creationist nu poate dovedi actul creatiei: - creatia nu are loc acum(cel putin in limita observatiilor noastre) , înseamna ca avut loc odata ,in trecut si este inaccesibila metodei stiintifice de cercetare. - este imposibil sa pui la cale un experiment care sa demonstreze ca actul creatiei este posibil, iar creatorul nu creeaza dupa capriciile creaturilor sale pentru a-si demonstra existenta.

5. Argumentul Nr.2 CONTRASTE SI ASEMANARI ÎNTRE MODELUL CREATIONIST SI CEL EVOLUTIONIST Deoarece nici una dintre ipoteze nu poate fi dovedita putem cel mult sa facem doar anumite presupuneri pe care sa le încadram în doua modele: modelul evolutionist si modelul creationist, iar modelul care are cea mai buna concordanta cu faptele stiintifice este modelul care are cea mai mare probabilitate de a fi adevarat. Modelul este un sistem de gândire ordonat care încearca sa coreleze intre ele faptele observabile si încearca sa faca anumite preziceri.Totusi aceste modele pot suferi unele schimbari atunci când unele date se contrazic intre ele. Practic orice model poate modificat astfel încât toate datele stiintifice sa se potriveasca undeva in sistem. Atunci de unde putem fi siguri care model este adevarat ? Probabilitatea de adevar cea mai mare o are modelul care trebuie sa sufere cele mai putine modificari si presupuneri secundare.

6. Sa dam in continuare un exemplu foarte concludent referitor la rolul modelelor in stiinta. Timp de secole existenta atomilor a fost afirmata de unii si negata de altii fara a aduce însa date stiintifice care sa sustina sau sa combata existenta acestor entitati fundamentale ale materiei. Investigatia stiintifica a progresat si astfel J. J. Thomson (1903) si H. Nagaoka (1904) propun in mod independent unul de altul cate un model de atom. În modelul Thomson atomul era compus dintr-o masa continua de particule încarcate pozitiv si negativ care se afla în echilibru , însa chiar daca acest model explica unele proprietati ale materiei, el a fost rapid combatut de experimentele efectuate de Rutherford la Manchester (1909-1911).Astfel Rutherford demonstreaza ca aproape toata masa atomului este concentrata într-o sfera de dimensiuni neglijabile fata de dimensiunile atomului, si nu are structura pe care a propus-o Thomson. Însa si acest model a întâmpinat dificultati deoarece nu a reusit sa explice stabilitatea atomului. Conform acestui model electronii ar fi trebuit sa ajunga din orbita lor pe suprafata nucleului intr-un timp de ordinul a 10 -12 secunde cea ce nu se întâmpla în realitate. Apare astfel modelul Bohr cu cele doua postulate ale sale care explica deficientele modelului Rutherford. Aceste postulate ale lui Bohr au pus bazele fizicii cuantice. Însa si acest model n-a fost definitiv, ci a fost completat de experimentele lui Franck si Hertz. Ceea ce am dorit sa subliniem prin acest exemplu a fost faptul ca nici un model nu poate fi definitiv deoarece în permanenta apar fapte stiintifice care nu sunt în concordanta deplina cu modelul existent , totusi un model bun va suferi foarte putine schimbari atunci când apar rezultate noi.

7. Cei care accepta modelul creationist sunt convinsi ca la aparitia unor date experimentale noi ,acestea vor putea fi integrate in modelul creationist mai bine decât le-ar integra modelul evolutionist, desigur ca evolutionistii au dreptul sa creada altceva, însa aceasta lucrare are drept scop ca acei care o citesc sa aiba posibilitatea de a compara obiectiv cele doua modele propuse si sa ia o decizie bazata pe fapte concrete , argumentate stiintific. În continuare va prezentam modelul evolutionist clasic. Acesta încearca sa explice originea si semnificatia tuturor lucrurilor cu ajutorul legilor naturale care opereaza si în prezent ca si în trecut. Nici o interventie din exterior nu este permisa (un factor care ar influenta mersul proceselor sau un Creator).Universul se transforma de la sine de la un nivel inferior de dezvoltare la un nivel superior, fara ca sa fie nevoie de nici o interventie din exterior, cu ajutorul proprietatilor sale înnascute. Iata parerea unui specialist în materie de evolutionism: ”Evolutia in sensul larg al cuvântului poate fi definita ca un proces directional si esentialmente ireversibil care are loc in timp si care in cursul sau da nastere la un nivel tot mai înalt de organizare în produsele sale. Intr-adevar cunoasterea noastra actuala ne obliga sa acceptam punctul de vedere conform caruia întreaga realitate este evolutie, un singur proces de autotransformare.”

8. Cu alte cuvinte evolutionismul este teoria ateista antibiblica care presupune ca nu exista creator si ca viata a aparut din întâmplare prin aparitia spontana a unei celule vii din materie moarta: apoi aceasta celula vie fara cap si-a dorit sa fie mai superioara, mai complexa, si-a facut planuri si s-a apucat sa creasca si sa se diversifice; organismele rezultate au hotarât sa se lupte intre ele pentru existenta suprimându-le pe cele slabe si neadaptate selectându-se astfel forme mai rapace! Au mai aparut ici si colo varietati anormale (“mutatii”) care au dat alte specii noi. Si toate speciile acestea inferioare ,primitive, lipsite de inteligenta (hidre, viermisori, moluste) s-au ambitionat si s-au opintit fiecare sa se transforme in alte specii din ce in ce mai superioare. Broasca s-a transformat in sopârla, sopârla in maimuta si maimuta in om. Pentru tot acest tablou evolutiv impresionant evolutionistii aduc argumente (teoretice) si probe (fosile si experimente ) practice.

9. La polul opus al evolutionismului se afla creationismul care implica un proces de creatie speciala care este: supranaturala , directionata din exterior, teologica (cu scopuri precise) si încheiata .Creatia ,ca si evolutia are caracter universal si unidirectional (este ireversibila) insa are un sens descendent si nu unul ascendent asa cum pretinde evolutionismul. Creatia a fost perfecta la început si de atunci ea se afla intr-un proces continuu de degradare. Creatia postuleaza existenta unei perioade la început in care toate entitatile naturale ( atomii, celulele, plantele, animalele, omul) au fost create odata cu legile care le guverneaza si aceste procese nu mai actioneaza in prezent. Odata terminate, aceste procese de creatie au fost înlocuite cu legi de conservare , iar ca un adaos la conceptul unei creatii complete si perfecte vine principiul dezintegrarii care actioneaza in prezent (orice schimbare pe care o sufera creatia perfecta trebuie sa fie intr-o directie descendenta).Facând o sinteza a celor doua modele ,trasaturile lor de baza sunt: Modelul evolutionist: evolutia are un sens ascendent si actioneaza in continuu, având o origine naturalista. Modelul creationist: creatia a fost perfecta la început, natura tinde spre dezorganizare si are o origine supranaturala. Problema vârstei universului si a proceselor cosmice sunt doua întrebari separate de sensul in care merge natura si originea naturala sau supranaturala a universului.

10. Argumentul Nr.3 LEGEA CAUZA-EFECT ÎN STIINTA. Modelul evolutionist pretinde ca poate explica toate entitatile naturale pe baza legilor naturii. Aceleasi legi care actioneaza în prezent se pretinde ca au actionat si in trecut, chiar de la începuturile universului. Însa si aceste legi trebuie sa fi avut cumva o aparitie a lor. De aici apar doua posibilitati de interpretare. Prima dintre ele apartine modelului evolutionist si afirma ca exista deja un set de legi atunci când a aparut universul. A doua interpretare apartine modelului creationist si afirma ca intre materie , timp si spatiu exista o intercorelare si de aceea este numai normal sa presupunem ca aceste legi care guverneaza universul au aparut odata cu el si au luat fiinta deoarece creatorul le-a chemat la viata. În concluzie putem alege sa credem în evolutia ex nihilo sau în creatia ex Deo. Fiecare cauza are efectele ei, si la rândul ei fiecare cauza poate fi privita ca un efect al altei cauze. Urmând acest rationament este inevitabil sa ajungem la o cauza primara care este superioara atât cantitativ ,cât si calitativ celorlalte cauze. Asadar putem afirma ca un creator omniscient si omnipotent constituie o Cauza Primara adecvata, în timp ce evolutia prezinta universul ca fiind propria sa cauza ceea ce este o eroare de rationament pentru ca întotdeauna cauza este superioara efectului.

11. Folosind acest tip de rationament creationismul ajunge la urmatoarele concluzii: Cauza Primara a spatiului nelimitat trebuie sa fie infinita. Cauza Primara a timpului nesfârsit trebuie sa fie eterna. Cauza Primara a energiei neîncatusate trebuie sa fie omnipotenta. Cauza Primara a interrelatiilor universale trebuie sa fie omniprezenta. Cauza Primara a complexitatii infinite trebuie sa fie omniscienta. Cauza Primara a valorilor morale trebuie sa fie morala. Cauza Primara a valorilor spirituale trebuie sa fie spirituala. Cauza Primara a responsabilitatii umane trebuie sa fie volitionala. Cauza Primara a integritatii umane trebuie sa fie veridica. Cauza Primara a dragostei umane trebuie sa fie iubitoare. Cauza Primara a vietii trebuie sa fie vie. Deci Cauza Primara a tuturor lucrurilor trebuie sa fie o fiinta infinita, eterna, omnipotenta, omniprezenta, omniscienta, morala, spirituala, volitionala, veridica, iubitoare si vie. Descriu oare asemenea adjective materia oarba ? Va putea oare evolutia sa creeze fiinte iubitoare, inteligente, morale, spirituale, volitionale, etc. ? Cu siguranta ca NU. A afirma ca materia este propria sa cauza este echivalent cu a spune ca legile care actioneaza în prezent nu au fost valabile si în trecut, ceea ce contrazice prezicerea din cadrul modelului evolutionist ca universul poate fi explicat cu ajutorul legilor naturale prezente. Materia nu se poate raporta le ea însasi. Cea mai mare descoperire a secolului XX afirma acest lucru prin foarte cunoscuta Teorie a Relativitatii . Albert Einstein a demonstrat ca toate entitatile universului: materie , spatiu si timp nu sunt absolute ci trebuie sa se raporteze la ceva, deci universul în sine nu este absolut. Deoarece universul nu se poate produce pe sine însusi, el a luat fiinta ca urmare a vointei unei fiinte absolute( Cauza Primara).

12. Argumentul Nr.4 LEGILE TERMODINAMICII SI LEGATURA LOR CU ORIGINEA UNIVERSULUI Termodinamica : capitol al fizicii în care rolul primordial al studiului îl au fenomenele in care variaza temperatura. Aceste fenomene implica miscarea termica a materiei si transformarea energiei dintr-o forma în alta. Termodinamica se bazeaza pe experiente din care au iesit legi sau principii cunoscute sub numele de legea zero, legea întâia(primul principiu), legea a doua(principiul al doilea) si legea a treia(principiul al treilea). Principiul tranzitivitatii echilibrului chimic: Daca doua sisteme se gasesc in echilibru cu un al treilea printr-un punct diaterm(perete perfect conducator din punct de vedere termic )atunci ele sunt in echilibru unul cu celalalt. Principiul zero al termodinamicii Doua sisteme termodinamice puse in contact si izolate de mediul înconjurator ating de la sine(in cele din urma) starea de echilibru termic. Principiul zero sta la baza metodelor de masura a temperaturii unui corp. Modelul evolutionist presupune ca a existat un “ou primordial” care a explodat din cauza temperaturii mari pe care o avea; conform principiului zero un sistem asupra caruia nu se actioneaza din exterior(prin schimb de substanta sau energie)este în echilibru cu mediul în care se afla. Ne dam seama ca aplicarea principiului zero al termodinamicii nu este posibila asupra “oului primordial” din urmatoarele motive: Nu exista un mediu înconjurator cu care sa fie în echilibru acea sfera initiala. Daca ar fi existat un mediu înconjurator acel ou nu ar mai fi fost asa de primordial . Echilibrul dintre ou si mediu(sa presupunem prin absurd ca ar fi existat acel mediu) n-ar fi putut sa duca la o explozie asa cum sustine evolutionismul. Deoarece principiul zero nu îsi gaseste aplicatia in “oul primordial” presupunerea de baza a modelului evolutionist ca originea universului poate fi cunoscuta pe baza legilor naturale care actioneaza în prezent nu mai este valabila.

13. Principiul unu al termodinamicii Acest principiu constituie o extindere a legii conservarii energiei în procesele în care intervine miscarea termica a materiei. Principiul unu al termodinamicii introduce o noua marime de stare numita energie interna care este egala cu suma tuturor energiilor cinetice a moleculelor unui corp. Astfel primul principiu(formularea Mayer) afirma ca un sistem izolat adiabatic de mediul înconjurator îsi poate schimba energia interna ca urmare a efectuarii de lucru mecanic din exterior( ΔL=ΔQ=U2-U1 ). Daca sistemul nu este izolat adiabatic si are loc schimb de caldura dintre sistem si mediul înconjurator atunci Δ U=ΔQ-ΔL . Variatia energiei interne a sistemului este egala cu suma dintre lucrul mecanic efectuat asupra sistemului(sau a sistemului catre exterior)si caldura schimbata sistem cu mediul exterior. In concluzie prima lege a termodinamicii este legea conservarii materiei si energiei existente, exact asa cum a prezis modelul creationist si anume ca odata încheiata creatiunea ramâne constanta deoarece au fost introduse legi de conservare ale ei. Ea mai afirma ca nimic nu este acum nici “creat” nici distrus. Ea ne învata deci foarte convingator ca universul nu s-a creat pe sine ; nu exista nimic în structura prezenta a legii naturale care ar putea cumva sa îi explice originea.

14. Principiul doi al termodinamicii Indiferent de tipul energiei implicate în proces(termica, mecanica, electrica, magnetica) variatia energiei interne a sistemului este egala cu suma algebrica a energiilor schimbate cu mediul înconjurator. Legile de conservare se exprima din punct de vedere matematic prin egalitati. Astfel principiul I permite transformarea energiei dintr-o forma în alta atâta timp cît energia totala se conserva, prin urmare nu exista nici o restrictie în conversia energiei termice în energie mecanica si invers. Toate experimentele arata ca energia de orice tip se poate transforma prin lucrul mecanic în energie termica, însa s-a observat ca indiferent de tipul dispozitivului folosit, randamentul procesului de transformare a energiei termice în energie mecanica este întotdeauna subunitar . Formularea principiului II care are cea mai mare importanta în studiul nostru este formularea care include o noua marime de stare ce caracterizeaza nivelul de organizare al unui sistem, marime numita entropie. Entropia este un parametru de stare care, într-un proces reversibil satisface egalitatea: i =n ΔS=S Qi unde Qi (1,n) sunt caldurile schimbate cu mediul înconjurator la i=0 Ti temperaturile Ti(1,n).Iar Principiul cresterii entropiei afirma: În orice proces adiabatic, entropia unui sistem oarecare creste sau ramâne constanta ΔS≥0 în care “=” este pentru procese reversibile si “>” pentru procese ireversibile. Si cum în natura procese reversibile nu exista ( o transformare reversibila este o transformare ideala ) nu putem decât sa concluzionam ca entropia nu poate decât sa creasca. Aceasta marime exprima de fapt ca în orice proces schimburile de energie fac ca energia sa “decada” spre niveluri inferioare de utilizare astfel încât rezulta o neta descrestere a “disponibilitatii” energiei pentru alte actiuni ulterioare. Marele savant si scriitor de literatura science-fiction Isaac Asimov a scris: ”Ce ne spune aceasta a doua lege , prin urmare este ca în marele joc al universului , noi nu numai ca nu putem câstiga: nici macar nu putem realiza un scor egal . ” Tot el adauga ca “Cele doua legi ale termodinamicii sunt ,presupun eu,acceptate de fizicieni ca probabil cele mai sigure generalizari din experienta care o detinem.”

15. Acest principiu este important tocmai pentru ca el afirma ca în natura exista o lege a schimbarii a caror directii sunt descendente si nu ascendente cum presupune evolutia. Iata cum se reflecta acest principiu în : Termodinamica clasica sustine ca entropia creste in orice proces fizic si energia tinde spre nivele inferioare de utilizare. Termodinamica statistica afirma ca fiecare cantitate de energie are asociata marimea de stare numita entropie care masoara gradul de dezordine al sistemului. Energia trebuie “sa curga” întotdeauna într-un sens astfel încât entropia sa creasca. Din toata experienta noastra putem concluziona ca toate procesele “curg” în directia unei dezordini, degradare si haos crescând. Termodinamica informationala. În legatura cu prelucrarea informatiilor, o noua stiinta numita “Teoria informatiei” a preluat conceptul din fizica al entropiei asociindu-l cu gradul de distorsionare al informatiei in timpul proceselor de prelucrare a ei. Cu alte cuvinte “entropia” in “Teoria informatiei” reprezinta gradul de veridicitate al unei informatii dupa ce ea a trecut prin mai multe “filtre”.

16. Cele mai multe carti care trateaza subiectul evolutiei nu mentioneaza macar aceatsta a doua lege a termodinamicii, insa acei savanti evolutionisti care sunt provocati sa comenteze aceasta lege dau urmatoarele raspunsuri: 1. A doua lege nu se aplica sistemelor vii. Realitatea este insa ca in sistemele vii au loc o multime de procese fizico-chimice complexe si nu avem nici un indiciu ca aceste procese nu ar decurge fara a respecta legile termodinamicii.Unul dintre cei mai competenti bio-chimisti, Harold Blum, un evolutionist convins afirma, incercand sa-i convinga pe colegii sai, bio-chimisti de valabilitatea legii a doua ca:” Oricat de atent am examina energetica sistemelor vii,nu gasim nici o dovada a infrangerii principiiilor termodinamicii, dar vom intampina un grad de complexitate neintalnit in lumea nevie.” Deoarece aceste doua legi ale termodinamicii sunt in unanimitate acceptate de toti savantii, si anume ca energia si materia nu pot fi propria lor cauza si ca nivelul de organizare din fiecare sistem scade, putem afirma ca evolutionismul este intr-o mare contadictie cu stiinta, deoarece sensul ascendent al evolutiei este contrazis de aceste legi. 2. A doua lege este numai o afirmatie statistica, iar exceptiile sunt posibile. Aceasta idee este adevarata doar ca probabilitatea de a se realiza exceptii este foarte redusa. Este ca si cum am afirma ca un grup de maimute batand la intamplare clapele unor masini de scris vor reusi sa reproduca intergral si fara nici o greseala intreaga opera a lui Shakespeare. Conform calculelor lui Bent posibilitatea ca o singura calorie de energie termica sa poata fi convertita integral in energie mecanica este aceasi cu probabilitatea ca acele maimute sa poata reproduce intreaga opera a lui Shakespeare de 15 quadrilioane de ori la rand fara nici o greseala.

17. 3. Probabil ca a doua lege nu se aplica in alte parti ale universului. Aceasta este o speculatie interesanta,dar nestiintifica. Asa cum sustine modelul evolutionist, universul a avut o singura origine, deci conform rationamentului cauza-efect legile ar trebui sa fie aceleasi in tot universul. Universul nostru este uni-vers si nu di-vers. Se constata ca trebuie chiar si in cazul sistemelor mici ca codul de dezvolatare sa fie foarte complex. Daca ar exista acest proces evolutiv, el ar trebui sa contina un cod de crestere infinit mai complex care sa convesrteasca energia si sa asigure dezvoltarea sistemelor. Cine pana acum a vazut in natura acel proces care impinge totul in sus, elementele chimice simple in molecule, moleculele in celule, celulele in organisme simple, organismele simple in maimuta si apoi in om? Pana cand evolutionistii nu vor putea sa demonstreze existenta acestui convertor de energie si a planului care asigura dezvoltarea ascendenta a sistemelor, atat vii cat si nevii, evolutia este negata in totalitate de legea a II-a a termodinamicii.

18. Argumentul Nr.5 SISTEMUL SOLAR, INTAMPLARE SAU PLAN? Dupa cate cunoastem Sistemul nostru solar este unic in Univers. Evolutionistii sustin ca exista si alte planete in univers asemenea Pamantului care au evoluat odata cu stelele, fapt care a facut posibila aparitia vietii. Dar aceste afirmatii nu sunt deloc stiintifice ,ci doar presupuneri care nu au nici o baza,de aceea ne vom limita la a studia numai sistemul nostru solar, pe baza propriilor lui date. Atunci cand ai la dispozitie un singur sistem nu poti face amalize statistice asupara altor sisteme de acest tip (necunoscute inca sau inaacesibile studiului stiintei empirice). Datorita presupunerilor ca ar mai exista viata si pe alte planete ,oamenii au explorat tot mai mult spatiul cosmic,iar in vederea acestui lucru au fost investite resurse serioase. Cu toate acestea nu s-a gasit viata in spatiu ,chiar daca evolutionistii sustin ca totul a avut o origine comuna inclusiv Pamantul ,pe care viata a fost posibila, deci ar putea exista conditii de aparitie a vietii pe oricare dintre planetele sistemului . Chiar daca nu au descoperit inca viata ,evolutionistii spera inca in minuni.. Insa modelul creationist are cu totul alta interpretare fiecare planeta a fost creata la inceput cu un scop special si de aceea fiecare dintre ele vor avea o structura si o compozitie diferita, ceea ce contrazice faptul ca ar fi evoluat dintr-o sursa comuna; pe de alta parte doar pamantul are o hidrosfera si o atmosfera capabile sa intretina viata ; nicaieri in afara Pamantului nu va fi gasita vreo forma de viata; chiar daca vor fi gasite dovezi ale vietii si pe alte planete, acestea se vor supune acelorasi legi de degradare ca si pe Pamant;

19. Toate aceste preziceri au fost confirmate de aselenizarile pe Luna si de sondele trimise in spatiu. De asemenea putem observa fotografiile facute Lunii si planetei Marte; relieful catastrofic ne demonstreaza o data in plus procesul dedegradare la care au fost supuse. Cu toate stradaniile sale ,omul a reusit in cele din urma sa faca o mai amanuntita analiza a rocilor de pe Luna si a constatat ca acestea nu au o structura identica cu cea a Pamantului , lucru ce arata ca cele doua corpuri nu au avut o origine comuna din care sa fi evoluat, cu atat mai putin celelalte corpuri ale sistemului nostru solar pot avea aceeasi origine. Ceea ce teoria evolutionista nu poate demonstra si nici maca prezice,este scopul crearii Pamantuilui. Pe cand creationismul afirma ca Planeta Albastra a fost creata cu scopul de a-i servi omului drept casa ,evolutionismul ramane in dificultate. Chiar daca toate acestea sunt doar preziceri,fie ca sunt cu privire la origine sau la orice altceva, ele nu au nimic stiintific, ci doar pura filosofie; omul poate acepta unul din aceste doua modele, insa alegerea se va face tot pe baza de credinta, insa aceasta credinta nu trebuie sa fie una oarba, ci bazata pana la un punct pe date stiintifice. In final conflictul dintre creationism si evolutionism are aspecte teologice.Oricat de mult ne-am stradui sa comparam datele practice ale biologiei sau ale geologiei sau a altei stiinte masurabile vom fi pusi in fata unei alegeri nestiintifice,adica de a explica lucrurile din viziunea descinderii evolutionismului sau a scopului creativ. De exemplu oare atat pestele cat si omul au ochi pentru ca omul a evoluat din peste,sau atat omul cat si pestele au ochi pentru a implini un scop anume:acela de a vedea. Explicatiile teologice au fost considerate a fi nevalabile de catre unii savanti, in ceea ce priveste probleme originilor,si admitem ca e greu in stadiul actual al cercetarilor sa descoperim care era planul creatorului.

20. Argumentul Nr.6 CUM A APARUT VIATA? In prezent pe planeta noastra exista numeroase organisme , de la cele mai simple (care au dimensiuni de pana la a 2000-a parte dintr-un milimetru) pana la cele mai complexe ( mamiferele si omul).In aceste conditii apare vechea intrebare :”Cand si cum a aparut viata ?”Unul dintre cele mai dificile stadii in procesul evolutionist este fara indoiala faza in care materia nevie s-a transformat in materie vie. Daca acest proces a avut loc, atunci el ar trebui sa poata fi explicat cu ajutorul legilor care actioneaza si astazi, asa cum prezice modelul evolulutionist. In aceste conditii trecerea materiei vii de la neinsufletire la viata ar trebui sa aiba loc si astazi. Cand observatiile noastre empirice contrazic faptul ca materia nevie poate sa treaca la viata, in modelul evolutionist apare presupunerea secundara ca in trecutul indepartat in care aceasta trecere a avut loc, conditiile de pe Pamant erau altele decat conditiile actuale. Aici apare evidenta superioritatea modelului creationist. El nu are nevoie sa explice cum si in ce conditii a aparut viata, el pur si simplu spune: Cauza Primara a vietii trebuie sa fie vie si ca viata poate aparea doar din viata. Ideea ca materia vie a aparut din materie neinsufltita nu este de fapt asa de noua. In timpul evului mediu, unul dintre pionerii chimiei Joannes Van Helmont afirma ca a descoperit o formula de producere a soarecilor. Daca puneti carpe vechi si grau intr-o cutie si o ascundeti pe acoperis sau in hambar, exista posibilitatea sa obtineti soareci. Acest experiment este repetat si astazi cu rezultate reale,dar explicatia lui este cu totul alta. Acesta este unul din marea multime de experimente care i-a determinat pe oameni sa adopte conceptul de gandire a aparitiei spontane a vietii. Fara indoiala ca experimentul care a demonstrat imposibilitatea aparitiei spontane (de la sine) a vietii a fost experimentul lui Pasteur. Louis Pasteur a realizat urmatorul experiment: intr-o sticla cu gat simplu, elimina prezenta diferitelor particule,dar si posibilul aer( considerat element vital pentru aparitia spontana a vietii) , toarna apa si material organic ca substrat hranitor in aceasta sticla. Incalzind sticla a prevenit aparitia posibilelor organisme vii in ea. S-a constatat ca viata nu poate aparea spontan in acea sticla. Pasteur a considerat ca ideea de aparitie spontana a vietii va disparea pentru totdeauna in urma acestui experiment. Totusi aceasta idee nu a disparut, ci a aparut conceptul ca viata a aparut si s-a dezvoltat candva in trecut intr-o supa bogata in compusi organici.

21. Argumentul Nr.7 Majoritatea oamenilor de stiinta accepta aparitia spontana a vietii, neglijand studiile de probabilitate care arata cum acest lucru s-ar fi putut intampla, de aceea sunt vehiculate mai multe idei care descriu conditiile in care a aparut viata. Va prezentam in continuare cateva dintre ele. 1. Viata a putut fi generata ca urmare a unor proprietati pe care le are materia singura, insa nu exista dovezi ca informatii complexe ca codul acizilor nucleici, exista doar in elementele chimice. 2. Viata a aparut ca autogenerata, sistemele ciclice interactive de proteine si acizi nucleici fiind ajutate de influienta energiei. Un asemenea model contine atat de multe presupuneri secundare incat este aproape imposibil de utilizat. 3. Viata a aparut intr-un izvor cald , hidrotermal in ocean.Un asemenea mediu ar putea oferi o protectie celulelor vii din partea mediului exterior, insa tot acest mediu ar fi reprezentat si cauza mortii lor, celulele fiind inca foarte instabile in faza lor incipienta. 4. Viata nu a aparut sub forma de celule ci la suprafata unor corpuri rezistente cum ar fi cristalul de pirita, insa nu avem nici un indiciu ca structura ordonata a cristalelor ar fi putut constitui un model pentru moleculele biologice complexe. 5. Viata a aparut ca urmare a faptului ca genele organismelor vii s-ar fi dezvoltat folosind modelul argilelor, insa acest model nu este valabil din acelasi motiv ca si cel anterior. 6. Viata a aparut ca urmare a faptului ca ARN-ul contine anumite enzime proprii lui care ii dau capacitatea de autoreproducere. Acestei toerii i s-a acordat o atentie sporita in ultimii ani, ajungandu-se la conceptul de “lumea veche a ARN-ului” si despre ribozomii care reprezinta molecule ARN , functionand ca enzime. Chiar si acest model are deficientele lui, aparand o serie de intrebari cum ar fi, “Cum a aparut primul ARN?”. ARN-ul este foarte greu de produs in laborator, cu atat mai putin in conditiile Pamantului primitiv, prin urmare si aceasta teorie nu poate sta in picioare.

22. Argumentul Nr.8 POSIBILE MECANISME EVOLUTIONISTE De obicei, in mediul stiintific evolutionist se vehiculeaza ideea ca procese naturale cum ar fi mutatiile sau selectia naturala ar reprezenta acele mecanisme care au facut posibila evolutia. 1. Variatie, selectie si recombinare. La publicarea teoriei sale evolutioniste prin selectie naturala, Charles Darwin, a lansat ideea ca micile variatii intre indivizii unei specii ar conferi diferite grade de avantaj sau dezavantaj in lupta pentru existenta . Cei cu avantaje semnificative sunt favorizati de selectia naturala si astfel vor supravietui pentru a transmite aceste avantaje descendentilor lor, astfel treptat si-ar face aparitia noi specii de organisme. Mai tarziu s-a concluzionat ca varietatile normale sunt supuse si ele legilor mendeliene ale ereditatii, nereprezentand ceva nou, ci doar caracterele latente existente deja in codul genetic al organismului. Biologia moleculara moderna cu patrunderea ei adanca in structura ADN-ului a demonstrat ca un organism poate suporta modificari doar in anumite limite ale codului genetic inscris in ADN. Aceste schimbari in morfologia organismului nu produc nici o modificare in structura ADN -ului, astfel nu pot aparea caracteristici noi care sa produca grade de ordine sau de complexitate. Variatia este orizontala si nu verticala.

23. 2. Mutatiile. O mutatie se presupune a fi o schimbare structurala reala intr-o gena de asa natura incat se produce ceva nou, nu numai o prelucrare a ceva ce exista deja acolo. Intr-un fel sau altul legaturile dintr-un segment de molecula AND sunt schimbate asa incat se transmite “o informatie “ diferita prin codul genetic pentru formarea structurii descendetului. Modelul evolutionist fundamental prezice ca rolul tuturor mutatiilor trebuie sa fie unul benefic , fiind acel principiu care ridica nivelul de organizare a unui sistem viu. Pe de alta parte modelul creationist sustine ca variatiile pe “verticala” sunt daunatoare. Pe baza acestor doua modele sa analizam cateva fapte experimentale si calcule statistice referitoare la probabilitatea mutatiilor favorabile. * Mutatiile sunt intamplatoare nu directionate. Savantii nu au descoperit inca nici un mod de a directiona mutatiile spre un efect dinainte stabilit. Singurele mutatii cunoscute sunt cele intamplatoare prin care apar noile trasaturi intr-o populatie de organisme. * Mutatiile sunt rare si nu obisnuite. Frecventa mutatiilor este intre 1:10.000 si 1:1.000.000 per gena per generatie, adica dintr-o generatie de 1.000.000 de indivizi doar o gena are sansa sa sufere o mutatie. * Mutatiile afecteaza si sunt afectate de multe gene. O gena nu controleaza o singura caracteristica a unui organism si nici o singura caracteristica nu este controlata de numai o gena. Daca printr-o mutatie schimbam structura unei gene, e posibil sa obtinem un efect benefic, dar si mult mai multe efecte negative. Codul genetic al unui organism este un tot unitar deoarece exista o intercorelare intre elementele genomului. Ca urmare a tuturor acestor fapte experimentale si date statistice putem afirma cu siguranta ca mutatiile nu pot fi mecanismul care a asigurat dezvoltarea si aparitia diversitatii in lumea organismelor vii.

24. Argumentul Nr.9 Potopul Biblic Ideea de potop univesal poate fi ceva foarte neobisnuit, insa cercetarile recente ale fosilelor si faptul ca ele ar fi trebuit sa se depuna intr-un timp foarte scurt ne demonstreaza posibilitatea ca asa ceva sa se fi intamplat. Chiar faptul ca in cele mai multe culturi exista povestiri despre un cataclism hidrologic este o dovada in plus ca asa ceva s-a intamplat in realitate. Multi considera potopul ca fiind un eveniment local care s-a produs doar in Mesopotamia, insa aceasta idee nu se poate impaca cu distributia in lume a sedimentelor si a fosilelor. Exista prea multe similaritati intre coloanele geologice din diferite parti ale lumii. Una dintre intrebarile puse deseori este de unde a provenit atata apa incat sa poata acoperi si cei mai inalti munti ( Everestul se afla la o inaltime de aproape 9 km deasupra nivelului marii). Raspunsul la aceasta intrebare este ca inainte de potop exista un alt relief care era mai plat ca cel din prezent. In acest caz un ocean de numai 2,44 km ar fi fost de ajuns pentru a acoperi suprafata intregului pamant. Chiar si geologii adepti ai teoriei uniformismului sunt de acord cu faptul ca muntii au aparut dupa depunerea straturilor sedimentare. In acest caz nu putem folosi topologia actuala pentru a evalua cantitatea de apa necesara.

25. Argumentul Nr.10 DATAREA VECHIMII, PRECIZIE SAU EROARE ? Metoda C-14. Cateva metode de datare au la baza viteza de dezintegrare a unor elemente raioactive instabile. Una dintre cele mai folosite in stabilirea vechimii este cea cu C-14. Apare asadar intrebarea cum pot stabili atomii de C-14 vechimea osului nostru? Carbonul C-14 este o substanta insolubila care se gaseste in oase si in organe si se transforma lent in N-14. Cum osul devine tot mai vechi cantitatea de C-14 din el se micsoreaza astfel in oasele care sunt si mai vechi se va gasi tot mai putin carbon. Aceasta metoda este folosita in datarea ramasitelor materiilor organice ca de exemplu lemnul, solzii si osul. Din cauza contaminarii (aparitia noilor atomi din exterior) si din cauza limitarii in masurarea numarului rar al atomilor de C-14 aceasta metoda devine greu folosibila pentru o vechime cuprinsa intre 40.000-50.000 de ani. La prima vedere aceasta metoda de datare pare extrem de simpla, dar s-a constatat ca au parut erori in a calcula varsta unor fosile. Un exemplu concludent reprezinta muschii de apa care traiesc si astazi in Islanda,fiind datati prin metoda C-14 la aproximativ 6000-8000 de ani; un alt exemplu il constiutie melcii vii din Nevada a caror varsta a fost estimata la 70.000 de ani.

26. Metoda potasiu-argon (K-Ar) . Spre deosebire de metoda C-14 care este folosita pentru datarea varstei organismelor vii, metoda K-Ar este folosita pentru aproximarea varstei rocilor. Principiul dupa care se actioneaza este acelasi cu cel folosit la C-14. Elementul K-40 se dezintegreaza in timp si se formeaza elementul Ar-40. Prin compararea cantitatii de K-40 si de Ar-40 se considera ca se poate determina varsta acelei roci. Cu cat mai mult Ar-40 se gaseste intr-o proba de roca, cu atat mai veche trebuie sa fie roca respectiva. Perioada pentru care se poate folosi aceasta tehnica este mult mai mare decat perioada din cazul datarii cu C-14 deoarece potasiul are o perioada de injumatatire de 1,28 miliarde de ani. Din pacate doar cateva minerale care contin grauncioare mici de roca magmatica si cateva tipuri de sedimente se pot data corect prin aceasta metoda. O problema legata de cantitatea de argon din sistem este roca din adancurile Pamantului. Lava din interiorul pamantului contine un continut excesiv de argon, ceea ce duce la o varsta foarte mare pentru ele. De exemplu curentul de lava din Hawaii despre care stim ca s-a format in 1801 a dat o vechime de 1,1 milioane de ani prin aceasta metoda. O alta eroare de acest tip o constituie curentii de lava ai vulcanului Rangitoto din Noua Zeelanda care contine si parti de copaci. Datarea cu C-14 a copacilor a dat o varsta mai mica de 1000 de ani, in timp ce lava arata o vechime de mai multe mii de ani prin metoda K-Ar. Datarile unor cristale prin metode specializate “izocron” dau varste de 6 miliarde de ani ceea ce este cu 1,4 miliarde de ani peste valoarea general acceptata a varstei Pamantului. Toate aceste erori savantii le atribuie surplusului de argon.

27. Argumentul Nr.11 POATE FI MAIMUTA STRAMOSUL NOSTRU ? Din toata evolutia Universului punctul cel mai critic este atins atunci cand este discutata problema originii omului. Apare cunoscuta intrebare despre om, daca omul este un rezultat al evolutiei sau al creatiei. Modelul evolutionist presupune ca omul este un produs al al hazardului in procesul evolutiei. La polul opus se afla modelul cerationist care prezinta aparitia omului inca de la inceput. Inca de mici multi dintre noi am fost indoctrinati cu ideea ca oamenii si maimutele au un stramos comun care a trait acum 5-20 milioane de ani. O alta metoda prin care s-a ajuns la acceptarea mai usoara a evolutiei este invatarea copiilor ca stramosii nostri au trait mai intai in pesteri, apoi unul dintre acesti indivizi a inventat focul ,roata, agricultura, etc. Sa fie adevarate oare toate acestea? Exista suficiente dovezi care sa sprijine aceste teorii ? Care sa fie oare acesti stramosi comuni ai oamului si ai maimutei? Sa analizam in continuare cateva fosile care sunt folosite pentru a scoate in evidenta aparenta inrudire dintre om si maimuta. 1. Stramosul comun al maimutei si a omului. Acest animal( caci evolutionistii sustin ca ar fi existat) nu are nici un nume pentru ca existenta lui este numai presupusa si este considerat o veriga lipsa in evolutia omului.

28. 2. Ramapithecus. Sufixul “pithecus” inseamna “maimuta” si s-a considerat a fi un posibil stramos al omului. In 1932 a fost gasita in India o fosila din acest exemplar care prezenta dinti si fragmente de falca. Pentru ca incisivii si caninii creaturii se aseamana cu cei de maimuta chiar daca sunt mai mici, unii evolutionisti considera ca forma acerasta apartine unui hominid. In ciuada acestor afirmatii Dr. Robert Eckhardt de la universitatea de stat din Pennsylvania dupa ce astudiat amanuntit o mostra de fosila a declarat ca aceste prsupuse hominide par sa fi fost maimute din punct de vedere comportamental, ecologic si morfologic. Deci aceste fosile descoperite nu dovedesc existenta omului primar, ci doar a unor indivizi ( maimute) care au disparut cu mult timp in urma. Faptul ca evolutionistii au gasit o asemanare intre om si aceste creaturi ( falci cu dinti) arata mai degraba modul acestora de a se hrani, care este un mod apropiat de cel al omului. 3. Australopithecus (maimuta din sud) . Se presupune ca acest exemplar care a trait cu aproape 2 sau 3 milioane de ani in urma ar fi umblat pe doua picioare si ar fi folosit uneltte primitive. Creierul acestuia ar fi avut numai 500 de cm 3 , insusire comuna a unor maimute. Unii oameni de stiinta.erau convinsi ca maimuta din sud era un stramos al omului, iar altii ca reprezinta o ramura evolutiva fara urmasi, acest fapt a creat printre antropologi o stare de confuzie cu privire la Australopithecus. In legatura cu aceasta se poate mentiona ca astazi in Etiopia traieste o specie de pavian la mari altitudini numita “Theropithecus galada”. Aceasta specie are falci si dinti asemanatori ca structura cu cele ale Ramapithecusului si a Australopithecusului. Caracteristicile “asemanatoare cu ale omului” sunt ca si la Ramapithecus mai degraba un rezultat al felului de viata pe care il duc, decat o dovada a inrudirii cu omul.

29. 4. Omul de Neanderthal. Cel mai celebru dintre toti cei considerati ca fiind “veriga lipsa” este Homo neanderthalensis, desenat timp de mai mult de o suta de ani ca fiind o fiinta incovoiata, brutala, cu arcadela sprancenelor iesite in afara si avand obiceiuri dintre cele mai primitive. Acum sunt disponibile insa multe schelete ale acestor fiinte si nu mai este nici o indoiala ca omul de Neanderthal a fost cu adevarat fiinta umana, deosebindu-se de Homo Sapiens nu mai mult decat se deosebesc intre ele triburile contemporane de oameni. Craniul acestui om este de o marime aproximativa cu marimea craniului unui om contemporan sau poate chiar mai mare. Scheletul incovoiat este considerat de unii cercetatori ca fiind o cauza a unei boli, probabil artrita sau rahitism. Exista astazi dovezi ca Omul de Neanderthal cultiva flori, picta si practica o forma de religie, ori toate aceste lucruri nu denota o inrudire cu maimuta. Exista chiar si unele indicatii ca ei aveau si o forma de scris. 6. Omul modern. Contrar opiniei comune,exista dovezi ca omul modern, cel putin din punct de vedere anatomic, a existat in aceasi perioada cu unele dintre “tipurile de oameni-maimuta” descrise mai sus. Exista dovezi chiar ca el a trait chiar inainte de omul de Neanderthal, Australopithecus sau Homo erectus, cea ce elimina din start ipoteza ca acesti oameni ar fi stramosii omului modern. Multe dintre fosilele oamenilor moderni au fost datate gresit ca apartinand unor ere posterioare tuturor acestot tipuri de posibili “ staramosi ai omului” , iar in prezent multe din aceste cazuri sunt reanalizate . In concluzie pana in prezent nu s-a gasit nici o dovada a existentei unui intermediar dintre maimuta si om. Din cate se cunoaste pana acum , maimuta a fost maimuta dintodeauna , la fel si omul a fost om de la inceput si nu a aparut ca urmare a unui proces lung de transformare.

30. Concluzii Dupa cum am mentionat si in capitolele anterioare, modelul creationist integreaza mai bine datele stiintifice obtinute experimental decat le face modelul evolutionist. Modelul creationist nu are nevoie de introducerea unor presupuneri secundare asa cum are nevoie modelul evolutionist. Totusi creatia nu poate fi studiata de stiinta deoarece ea nu se afla in contextul stiintei masurabile. Procesul de creatie a fost incheiat in trecut, atunci cand nu exista nici un observator care sa relateze faptele, iar pe baza proceselor si legilor care actioneaza astazi nu putem explica nici una dintre teorii ( amintiti-va de “evolutia ex-nihilo” si de “ creatia ex Deo” ) , totusi mai multe premise ne conduc la modelul creationist decat la cel evolutionist . Daca creatia a avut loc, atunci este numai normal sa existe un Creator si pentru ca omul este singura fiinta capabila sa inteleaga acest concept al creatiei, trebuie sa existe si o metoda prin care Creatorul sa-i faca cunoscuta omului existenta sa si modul in care lumea a aparut. Acest lucru l-a facut Creatorul in “cartea inceputurilor” sau Geneza. Aceasta nu este doar un folclor demodat, asa cum sustin unii, ci ea ofera un cadru care ne satisface din punct de vedere intelectual si care poate explica datele descoperite de stiinta moderna. Istoricitatea Genezei nu mai poate fi combatuta demult. Ideea ca Moise nu ar putea fi scriitorul Genezei deoarece el nu ar fi putut scrie nu mai este valabila deoarece descoperirile arheologice au stabilit ca scrierea a fost practicata de omul de rand inca din perioada lui Avraam. S-a descoperit ca “omul primitiv “ si-a dezvoltat o remarcabila indemanare tehnica in multe domenii, iar acest lucru s-a intamplat mult mai timpuriu decat si-au imaginat evolutionistii. Este semnificativ faptul ca desi Geneza este citata de multe ori in Noul Testament, Moise nu este niciodata mentionat ca fiind autorul ei, totusi traditia ebraica atribuie toate cele 5 carti de la inceputul Bibliei lui Moise. In acele vremuri se obisnuia ca sa se scrie toate cronicile importante pe table de lut sau de piatra, iar acestea ulterior au fost puse undeva intr-un fel de biblioteci publice. Moise doar a preluat aceste naratiuni despre Avraam si alti eroi din Geneza si a realizat o compilatie in care a introdus si alte naratiuni care erau necesare.

31. Prima relatare care il descrie creatia contine doua verbe distincte care exprima ceea ce a facut Dumnezeu. Unul este “a crea” si celalat “a face”. “A crea” se refera la capacitatea lui Dumnezeu de a aduce la viata din nimic, ceea ce este o atributie doar a lui Dumnezeu, iar “a face” este pentru a combina elemente deja existente in sisteme mai complexe. Exista doar trei lucruri despre care se spune ca au fost create ( nu facute): elementele de baza ale cosmosului ( materia, spatiu, timpului), lumea animala ( care este formata din aceleasi materiale ca si lumea anorganica, dar care poseda viata, ratiune, constiinta) si omul ( care isi insuseste materia anorganica a cosmosului, constiinta animala, dar care are in plus “chipul lui Dumnezeu”). Lucrarea lui Dumnezeu a fost conform Genezei o lucrare care a durat o saptamana. Prima zi: energizarea elementelor fizice ale cosmosului. A doua zi: formarea atmosferei si a hidrosferei. A treia zi: formarea litosferei si a biosferei(plantele). A patra zi: formarea astrosferei. A cincea zi: formarea vietii pentru hidrosfera si pentru atmosfera( animalele marine si pasarile). A sasea zi: formarea vietii pentru litosfera si biosfera( lumea animala terestra). A saptea zi: odihna dupa lucrarea de creere si de facere. Toata acesta ordine a lucrarilor de creatie are anumite principii care stau la baza ei:

32. * Progres in creatie cu un anumit scop. Fiecare faza a fost o pregatire pentru faza urmatoare, iar toate fazele impreuna au fost pregatiotare pentru scopul final si anume acela ca omul sa aiba un loc potrivit de dezvoltare. Asadar Dumnezeu a aranjat fiecare lucru astfel incat sa corespunda cauzei lui. Fiecare sistem si fiecare organism a fost proiectat ca sa-si mentina caracteristicile proprii, iar saptamana in care au fost create a fost o saptamana ad litteram, fiind prototipul saptamanii actuale. Toate entitatile temporale ( zi, luna, an) isi au originea in miscarea ordonata a Pamantului in sistemul solar, insa saptamana nu are nici o baza pentru asa ceva, pentru ca originea sa se afla in creatiune. * Varsta aparenta. Toate lucrurile lui Dumnezeu au fost “mature” de la crearea lor ,astfel nu era nevoie ca ele sa se dezvolte de la forme mai simple. Chiar si pe Adam si Eva I-a creat maturi. Putem afirma ca inca de la inceput intregul univers parea sa aiba o anumita varsta. Soarele, stelele, luna au inceput sa-si reverse lumina pe Pamant imediat ce au fost create, pentru ca acesta a fost scopul cu care au fost create. Este posibil ca undele de lumina ce traverseaza spatiul dintre corpurile ceresti si Pamant sa fi fost energizate inainte de crearea corpurilor ceresti acestor luminatori, tocmai ca sa furnizeze lumina necesara din primele trei zile. Cu siguranta ca lui Dumnezeu nu I-a fost mai dificil sa creeze aceste unde luminoase decat sa aduca la viata generatorii de lumina. Acest concept nu sugereaza insa ca fosilele din roci si alte fenomene legate de moarte au fost create ca o aparenta a timpului, ci ele sunt o dovada a raului care a aparut in lume mai tarziu.

33. * Lumea de atunci era diferita de lumea contemporana. Trebuie sa recunoastem ca lumea de la inceput a fost foarte diferita de lumea pe care o cunoastem noi astazi. Biblia mentioneaza ca a existat o intindere de ape care exista deasupra pamantului (“apele care sunt deasupra intinderii” Geneza 1,7). Aceasta nu are un corespondent in lumea de astazi. Aceasta intindere era formata probabil din mase uriase de vapori de ape care protejau Pamantul de radiatiile din cosmos, mentinea un climat bland pe intregul Pamant,. Acest climat uniform impiedica miscarea maselor de aer, implicit si formarea ploilor. Hidrologia antedeluviana era si ea diferita. Natura izvoarelor celor patru rauri care inundau Edenul si aluzia la ruperea izvoarelor Adancului cel mare indica faptul ca in adancurile pamantului existau mari depozite de apa sub presiune care s-a transformat in oceanul planetar contemporan, de aceea climatul bland, solul fertil au favorizat existenta mai multor specii de organisme decat in prezent. * In lumea initiala nu a existat moartea. Moartea a venit in lume ca rezultat al pacatului. Daca omul n-ar fi pacatuit impotriva creatorului sau, atunci el ar fi trait vesnic,impreuna cu el ar fi trait vesnic si aniamalele. Consumarea fructelor si a ierburilor nu trebuie considerata ca fiind “ moarte” deoarece ele nu dispun de ratiune.

34. Caderea, blestemul si legile termodinamicii. Dupa crearea Pamantului, Dumnezeu a dat omului puterea de a-I stapani creatia. Omul trebuia sa fie fericit si multumit din toate punctele de vedere datorita unui astfel de privilegiu, raspunzand favorabil Creatorului care l-a inzestrat in felul acesta..Dumnezeu nu l-a creat pe om ca pe un simplu robot, astfel dragostea lui Dumnezeu a fost voluntara, iar ca sa existe o relatie intre Creator si creatura aceasta din urma trebuia sa doreasca de buna voie mentinerea acestei lagaturi. Omul a avut capacitatea de a iubi sau de a nu iubi, de a asculta sau de a nu asculta si a fost pus in fata unei decizii. Istoria dramatica de pana acum a Pamantului( moarte, razboi, degradare) a aratat ca alegerea pe care a facut-o omul la inceput a fost o alegere gresita. Astfel pacatul a intrat in lume cand omul a pus la indoiala cuvantul lui Dumnezeu in gradina Eden. Din acest moment omul a devenit “rob al pacatului” , iar Pamantul s-a transformat ca atare. Acesta “robie a stricaciunii universale” nu este alceva decat legea universala pe care oamenii de stiinta au numit-o principiul al doilea al termodinamicii. Tot astfel odihna lui Dumnezeu de la sfarsitul creatiunii o putem asemui cu o lege de conservare sau principiul intai al termodinamicii. Cu toate ca cesta doua legi exista, oamenii de stiinta nu au putut sa descopere de ce acestea actioneaza, de ce intotdeauna energia trebuie sa se conserve si entropia sa creasca. Chiar inainte de descoperirea acestor legi de catre oamenii de stiinta, Biblia avea deja numeroase constatari ale legilor de conservare si de degradare care exista pe Pamant.

35. Potopul din perspectiva biblica: Potopul din vremea lui Noe reprezinta marea deosebire dintre lumea de atunci si cea de astazi:”odinioara erau ceruri si un Pamant scos prin cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei…lumea de atunci a pierit tot prin ele inecat de apa”. Deci au existat doua mari schimbari impuse de Dumnezeu creatiei sale originale. Prima a fost atunci cand Dumnezeu a blestemat Pamantul din cauza omului si a doua atunci cand Dumnezeu a fost nevoit sa distruga Pamantul prin potop din cauza rautatii omului. Prima data Dumnezeu a introdus un principiu de degradare, iar potopul prin natura sa cataclismica a schimbat aspectul exterior al Pamantului. Dupa ce I-a imprastiat pe razvratiti din Babel Dumnezeu s-a interesat de soarta lor si astfel a ales din multimea oamenilor de pe Pamant un popor (Israel) pe care sa-l pazeasca si caruia sa-i ofere binecuvantari. Dupa potop Dumnezeu a promis omenirii ca nu va mai distruge Pamantul printr-un potop universal. Parerea mea personala. In aceasta lucrare am incercat sa aratam ca modelul creationist poate explica mult mai bine toate problemele legate de originea universului , originea planetei noastre,originea vietii si mai presus de toate originea omului decat modelul evolutionist. Totusi nici unul dintre modele nu poate fi dovedit ca fiind adevarat doar pe baze stiintifice deoarece acest lucru se afla in afara datelor observabile, iar legile care actioneaza in prezent nu pot da o explicatie originii nici uneia dintre entitatile mentionate mai sus. Unii oameni cred ca ratiunea lor este infailibala si ca ea poate gasi raspuns la toate intrebarile, ei fiind adepti ai teoriei marii explozii( Big Bang), ei insisi considerandu-se un produs al intamplarii, iar un produs al intamplarii nu poate avea decat o ratiune la intamplare, de aceea dorim ca sa le reamintim acestor oameni ca nu se stie exact daca mintea lor a evoluat corect sau daca a evoluat la intamplare. Prin aceasta lucrare am dorit sa aratam opiniei publice marile deficiente ale evolutionismului si ca acesta nu da un raspuns satisfacator la marile dileme ale omenirii: “Cine suntem?” “De unde venim?” si “Unde mergem?”. Am dorit de asemenea sa subliniem faptul ca multe date stiintifice care par sa sustina evolutionismul n-au fost interpretate corect, ele punand multe semne de intrebare.

36. Sper ca ati ajuns si dumneavoastra la concluzia ca modelul evolutionist are nevoie de o multime de presupuneri secundare, spre deosebire de cel creationist care doar prezice acolo unde evolutionismul introduce presupuneri secundare modelului fundamental. Modelul creationist poate raspunde celor trei mari dileme ale omenirii: 1.Suntem lucrarea mainilor lui Dumnezeu, suntem fiii sai si avem anumite responsabilitati fata de Creatorul nostru. Dumnezeu a avut un scop atunci cand ne-a creat, iar daca cineva ar putea intreba care este acest scop ,ii putem raspunde ca nici chiar copiii nu-i intreaba pe parintii lor de ce le-au dat nastere. Cu atat mai putin omul nu ar trebui sa Ii puna aceasta intrebare Creatorului sau. 2. Cat despre locul din care venim putem afirma ca este un loc in care nu actioneaza aceleasi legi ca pe Pamant. De exemplu acolo nu exista degradare pentru ca Dumnezeu este un Creator ce a facut totul desavarsit din toate punctele de vedere. 3.Incotro ne indreptam? Aceasta implica o alta intrebare:ar trebui sa ne indreptam spre un alt loc de gazduire dupa viata, sau pur si simplu disparem ca trup si ca suflet?Putem afirma ca in urma pacatului ,omul a fost alungat din adevarata sa casa (Eden) si in acest timp a umblat pe Pamant avand speranta ca intr-o zi Creatorul sau il va reabilita si-l va chema in locuinta pe care I-a pregatit-o de la inceput.

37. Argument Forte <La inceput ,Dumnezeu a facut cerurile si Pamantul. Pamantul era pustiu si gol;peste fata adancului de ape era intuneric,si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis:”Sa fie lumina !” Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna ; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a numit lumina zi ,iar intunericul l-a numit noapte. Astfel a fost o seara si apoi a fost o dimineata :aceasta a fost in ziua intai > <Dumnezeu a zis: “Sa fie o intindere de ape ,si ea sa desparta apele de ape.” Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel ,a fost o seara ,si apoi a fost o dimineata:aceasta a fost ziua a doua> <Dumnezeu a zis:”Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesuptul cerului ;si sa se arate uscatul!”Si asa a fost. Astfel ,a fost o seara ,si apoi a fost o dimineata:aceasta a fost ziua a treia.> <Dumnezeu a zis:”Sa fie niste luminatori in intinderea cerului ,ca sa desparta ziua de noapte ;ei sa fie niste semne care sa arate vremile ,zilele si anii;si sa slujeasca de luminatori ,in intinderea cerului ca sa lumineze Pamantul.”Si asa a fost.Astfel ,a fost o seara, si apoi a fost o dimineata:aceasta a fost ziua a patra.> <Dumnezeu a zis:”Sa misune apele de vietuitoare ,si sa sboare pasari deasupra Pamantului pe intinderea cerului.”Astfel a fost o seara ,si apoi a fost o dimineata:aceasta a fost ziua a cincea.>

38. <Dumnezeu a zis: “Sa dea Pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor.” Si asa a fost. Apoi Dumnezeu a zis :” Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului,peste vite, peste tot Pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe Pamant. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis:” Cresteti, inmultiti-va, umpleti Pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii,peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe Pamant.” Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.> <Astfel au fost sfarsite cerurile si Pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.>

39. Aceasta este cea mai stiintifica afirmatie care a fost facuta vreodata cu privire la creatiune. Aceste fraze pot explica cel mai bine toate intrebarile legate de originea a tot ce exista in acest Univers. Aici se explica atat originea a tot ce exista, cat si scopul aparitiei lor, lucruri pe care evolutionismul nu poate sa le explice in nici un fel. Acest studiu al originilor nu se opreste aici. Oamenilor le-au ramas de cunoscut mult mai multe decat au aflat pana acum. Va provocam si pe dumneavoastra sa va puneti intrebari despre originea Universului, a Pamantului si in cele din urma a omului. Daca veti fi deschisi tuturor posibilitatilor, cu siguranta ca veti ajunge la concluzia ca nu intamplarea v-a creat, ci un Dumnezeu atotputernic care are grija si astazi de dumneavoastra si va asteapta sa-L cunoasteti personal.

40. Bibliografie “ Creationismul stiintific” de Dr. Henry M. Morris, Societatea Misionara Romana,1992. “ Geneza legatura dintre stiinta si Biblie” de Ariel A. Roth, Centrul de studii ale naturii, 2002. “ Bazele biblice ale stiintei moderne” de Henry M. Morris, Societatea Misionara Romana, 1993. “ De ce stramosul nostru nu este maimuta” de Elena Anton, editura Stephanus, Bucuresti, 1998. “ Seneca, scrieri filozofice alese”, editura Minerva, 1981. “ Compendiu de fizica” Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1988. “ Fizica. Manual pentru clasa a XI-a” editura Polirom,Iasi,2001. “ Fizica. Manual pentru clasa a IX-a” editura Teora , Bucuresti, 1999.