1. Tulburările de învățare
Acest articol apare ca urmare a experienței teoretice și practice pe care am dobândit-o pe
parcursul unei săptămâni petrecute în Italia (Reggio Emilia) în cadrul stagiului Comenius - formare
continuă pentru personalul implicat in educația școlara, finanțat din fonduri FSE-POSDRU.
AN, OI POSDRU, AMPOSDRU și Comisia Europeană nu sunt responsabile de conținutul acestui
articol.
Ce sunt tulburările de învățare?
În literatura de specialitate , tulburările de învățare se referă la întârzâierea în dezvoltarea sau
dezvoltarea nepotrivită a citirii, scrierii, vorbirii și/sau a deprinderii de calcul.
Conform datelor statistice, se constată că, din numărul total de copii, 7-10% prezintă tulburări
de învățare, iar procentul cazurilor grave este de 3-5%.
Formele tulburărilor de învățare:
1. Dislexia
2. Disgrafia
3. Discalculia
Tulburările de învățare nu se pot vindeca dar se pot ameliora prin intervenții terapeutice. Un copil
dislexic rămâne dislexic și în viața de adult.
1. Dislexia (semne):
Întârzâieri în dezvoltarea vorbirii;
Dezvoltarea greoaie a vorbirii;
Dislalie prelungită, greu corigibilă, torsiunea cuvintelor;
Vocabular sărac;
Capacitate deficitare de exprimare;
Dificultăți în găsirea cuvintelor;
Disgramatism;
Dificultate în înțelegerea vorbirii.
În evaluarea capacităților lexice ale copiilor, specialiștii trebuie sa aibă în vedere 4
componente:
o Viteza (încetineala, ezitările, cititul cu efort, recitirea cuvintelor și a rândurilor sunt
semne de dislexie);
o Acuratețea (confuzii de litere ca p cu b, m cu n, citirea cuvintelor de la dreapta la
stânga: pom –mop, omisiuni de litere sau silabe indică prezența dislexiei)
o Înțelegerea celor citite (în cazul dislexiei sunt prezențe trei situații: copilul citește încet
dar are o bună înțelegere a celor citite, copilul citește încet și nu înțelege cele citite,
copilul citește repede dar nu înțelege nimic);

2. o Alți indicatori (copilul pune capul pe bancă pentru a evita ectul citirii, acuză dureri de
cap după o perioadă scurtă de citit, nu poate sta în bancă, are ochii umezi și obosiți).
Dislexia nu depinde de nivelul de inteligență. Chiar și copiii cu un nivel ridicat de inteligență
pot avea avea dislexie. Se consideră că la baza tulburărilor de învățare stau unele anomalii
neurologice (vezi video la adresa:
http://link.brightcove.com/services/player/bcpid60717629001?bclid=0&bctid=5545021001
2. Disgrafia (semne):
Confuzii de litere;
Omisiuni sau adăugiri de litere;
Opriri repetate în timpul scrisului;
Dimensiuni neregulate ale literelor;
Încetineală în scriere;
Scriere de cuvinte fără sens pe baza asemănărilor fonetice.
În evaluarea scrisului, specialiștii trebuie să urmărească tot patru componente:
o Viteza scrisului (încetineala este un indicator al disgrafiei);
o Acuratețea (scris ilizibil, substituiri de litere, erori de punctuație, spații neregulate între
litere etc.)
o Poziția corpului în timpul scrisului;
o Dificultăți în compunerea unui text (dificultăți în exprimarea în scris a gândurilor, erori
gramaticale).
3. Discalculia (semne):
Dificultăți în sortarea obiectelor după formă, culoare, mărime;
Dificultăți în efectuarea celor patru operații de bază;
Calcul lent, nesigur;
Incapacitatea de a învăța tabla înmulțirii;
Copierea greșită a cifrelor;
Dificultăți în recunoașterea și scrierea cifrelor;
Incapacitatea de a rezolva probleme de matematică;
Efectuarea cu dificulatate a calculelor mintale;
Absența noțiunii de cantitate.
Învățătorii și prfesorii care lucrează cu copii care prezintă tulburări de învățare trebuie să știe
că acestea pot fi compensate. Ce înseamnă a compensa? A compensa înseamnă a plasa persoana cu
dificultăți de învățare în situații care sa-i permită exprimarea potențialului existent în direcția atingerii
obiectivelor educaționale propuse. Înseamnă a-ți folosi abilitățile personale pentru a depăși limitele
dizabilității.
Exemplu de compensare: ce poți să faci dacă te doare un dinte?
a. Te decizi să manânci doar iaurt sau supă?

3. b. Mergi la doctor pentru a-ți ”repara” dintele ca să poți mânca tot ceea ce vrei, chiar și
pizza?
Varianta ”b”, dintele ”reparat” sau înlocuit reprezintă compensarea. Problema nu se șterge în
totalitate (dintele vechi nu se întoarce înapoi) dar se i reduc efectele negative.
Strategiile compensatorii în cazul tulburărilor de învățare sunt metode, modalități de predare
și învățare care reduc limitele dislexiei, disgrafiei și discalculiei. Domeniul acestor metode este vast și
greu de prezentat într-o lucrare de mici dimensiuni ca cea de față, de aceea recomand studiul
individual pentru cunoașterea și aplicarea lor.
Recomand, însă, în cazul disgrafiei, exerciții de pregătire a mușchilor mâinii și ai degetelor
(frământare de aluat, gimnastica încheieturilor) pentru îmbunătățirea mobilității acestora (esențială
în formarea deprinderii de scris cursiv), jocuri didactice pentru coordonarea mișcării ochilor și a
mâinii (prinderea unui obiect în cădere, baterea mingii), exerciții pentru îmbunătățirea orientării
spațiale, pentru dezvoltarea percepției auditive și vizuale.
Pentru prevenirea discalculiei se pot utiliza diverse jocuri de memorie (realizăm șiruri de
obiecte, verbalizăm ordinea lor și invers)și de gândire (caracterizăm un obiect și copiii trebuie să
ghicească despre ce obiect este vorba).
Sfaturi generale pentru profesorii care educă copii cu tulburări de învățare:
 Învățarea să fie atractivă;
 Conștientizarea scopului învățării;
 Lucrul în echipă;
 Prelucrarea materiei prin diferite modalități: dramatizare, desen (asocierea unor
noțiuni cu diferite culori, imagini);
 Utilizarea unor mijloace care ușurează învățarea (calculator, dicționar);
 Alternarea sarcinilor pe același subiect;
 Sarcinile complexe trebuie descompuse în sarcini mai mici;
 Încurajarea permanentă a elevilor și eliminarea situațiilor de competiție și concurență.