2. CUPRINS
Prefață
Anti-Prefață
Cuvânt înainte
Capitolul I Geometria fractală a naturii și gramatica fractală a socialului
1. Ce este geometria fractală?
2. Logica fractală în genetică și în sociobiologie
3. Fractal sau ”Constructal”: greșește Mandelbort direcția de timp?
4. Legea fractală a Naturii – legea de expansiune a capitalismului european?
5. ”Jocurile minții” și logica fractală în analiza lui Ioan Petru Culianu
6. O gramatică fractală a politicului: Metropola își creează replici în Periferie
7. Etapele dezvoltării fractale în relația Metropolă-Periferie
Capitolul II. Teoria științelor social-politice și metodologia-suport pentru analiza
dinamicii ideii liberale în Periferia sud-est europeană
1. Structura cercetării – Linii de analiză istorică
2. Trei etape ale mişcării ideii liberale în spaţiul românesc
3. Fundamente teoretico-metodologice ale cercetării
3.1. Logica fractală a fenomenului de periferializare economică a Europei
3.2. Conceptele-cheie ale analizei: Liberalism şi Democraţie
3.3. Liberalismul: difuziunea şi asimilarea ideilor liberale
3.4. Liberalismul Centrului - liberalismele Periferiei
3.5. Recursul la metodă. Limite ale cercetării ştiinţifice
Capitolul III. Personajele centrale: ”Metropola” și ”Periferia” în cadrele gramaticii
fractale a expansiunii capitaliste
1. Metropola: identitate geo-politică și profil economic
2. Ce este Periferia? Profil geo-politic și economic
3. Metropola își creează fractalul politic în Periferie
4. Geometria fractală – de la geometria formelor abstracte la geometria Naturii
5. Afacerea Strousberg – statul metropolitan apără capitalul privat investit în Periferie
6. Convenția liberală cu Austro-Ungaria (1875-1886) blochează dezvoltarea capitalistă
românească
Capitolul IV. Liberalism şi democraţie
1. Ce nu este liberalismul? Către o definiţie multidimensională a termenului
2. Liberalismul: principiul maximei libertăţi egale
3. G. Sartori: liberalismul ca democraţie liberală
CONCLUZII
Dumitru Iacob: Cuvânt înapoi
Bibliografie
3. PREFAȚĂ
Lucrarea pe care v-o propunem este Partea I dintr-o cercetare mai largă, care a plecat de la
teza de doctorat și a crescut pe nesimțite, cu fiecare idee-adaos, cu un suport teoretico-
metodologic ce a schimbat întreaga perspectivă (”gramatica fractală”) și cu mulți noi autori
contemporani care au publicat pe problema liberalismului între 2003-2016 și care au devenit,
astfel, noi parteneri de dezbatere.
Cum lesne se poate închipui, cartea a crescut și în număr de pagini. Și, astfel, a ajuns la un
ordin de mărime despre care am aflat că produce frisoane oricărui Editor: cam 1000 de
pagini.
Un scurt, clar - cu dovezi de practică editorială, precis, simplu, și preaconvingător expozeu de
Editor a dus imediat la reorganizarea cercetării în 4 părți, care vor apărea sub titlurile de mai
jos.
(1) LIBERALISMUL PERIFERIEI.
Partea I: Gramatica fractală în istoria europeană a ideii liberale
(2) LIBERALISMUL PERIFERIEI.
Partea II: Structuri fractale în Periferia Metropolei – Rusia, România, Turcia
(3) LIBERALISMUL PERIFERIEI.
Partea III: Logica fractală a liberalismului clasic în spațiul românesc
(4) LIBERALISMUL PERIFERIEI.
Partea IV: De la neoliberalismul oligarhic la ”neofeudalismul democratic” post-comunist
Fiecare dintre cele patru părți are profilul unei secțiuni autonome în economia întregii
cercetări. Ele sunt legate între cadrele unei teorii matematice (geometrie noneuclidiană, teoria
mulțimilor) care s-a descoperit după 100 de ani de cercetare și dezbateri că se întemeiază pe
un principiu prezent deopotrivă în procese, structuri amorfe și structuri ale lumii vii din
Natură: Principiul auto-similarității. Pe acest principiu, un matematician aparte - cu aptitudini
de empirist - a întemeiat o ramură nouă a matematicii – ”Geometria fractală”.
Din ”Geometria fractală a Naturii” pe care o propune B. Mandelbroît (1975-1982), noi am
derivat ”Gramatica fractală a socialului”, care a întemeiat perspectiva de interpretare a
modernizării românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea – un ”secol de
liberalism românesc”, privit între limitele Constituția cărvunarilor (1822) și sfârșitul anilor
1920, când sociologul și filosoful român, Ștefan Zeletin, își publică lucrarea – sinteză a
dezbaterilor doctrinare din spațiul românesc: Neoliberalismul (1927).
4. Lucrarea de față – Partea I - este secțiunea metodologică a întregii cercetări, în dublă
perspectivă.
În primul rând, ea vrea să demonstreze temeiul științific al Geometriei fractale a Naturii, din
care derivăm Gramatica fractală a socialului. În al doilea rând, această parte formulează
întrebările de cercetare, metodologia comparativistă și perspectiva de abordare a întregii
cercetări, alături de ipotezele de lucru și axele pe care se construiește interpretarea istoriei
ideii liberale (doctrină, ideologie de guvernare, instituții admnistrativ-politice) în Periferia
Europei de sud-est (Rusia, România, Turcia).
Deci România a fost o Periferie a Europei. Și este, în continuare, o Periferie.
Sine ira et studio.
(Nădăjduim că Anti-Prefața va lămuri în ce sens noi românii suntem o Periferie a Metropolei
occidentale.)
5. ANTI-PREFAȚĂ
Lucrarea a cărei Anti-Prefață tocmai ați început să o citiți (i) nu își propune să ofere o nouă
teorie despre modernitatea românească;
(ii) nu respinge teoriile actuale despre modernizare sau dinamica ideii de libertate în spațiul
românesc ori în Europa; și
(iii) nu urmărește să răstoarne munții printr-o teorie universală, care să ofere cheia de
lectură, înțelegere și predicție pentru toate fenomenele din natură și societate.
Din contră.
Lucrarea a cărei Anti-Prefață încă o citiți tocmai a produs o negare a negației.
Cercetarea pe care v-o propunem urmărește dialogul, cooperarea, complementaritatea și co-
evoluția teoretică în analiza morfologiei ideii liberale în sud-estul Europei.
Teoriilor despre modernizarea și democratizarea românească le propunem spre dezbatere o
interpretare nouă, al cărei principiu fondator a fost descoperit de matematicieni – Legea auto-
similitudinii, în baza căreia a fost construită o geometrie și o teorie a mulțimilor total diferite
de ceea ce ne învățaseră geometri, teoreticieni ai mulțimilor, logicieni antici și moderni. Un
alt matematician a descoperit că același principiu al auto-similitudinii funcționează și
ordonează arii geologice, structuri amorfe, dar și procese ale lumii vii din Natură, propunând,
așa cum vom vedea în continuare, o Geometrie fractală a Naturii.
Potrivit aceste teorii, Întregul se regăsește în fiecare din părțile sale, fiecare Parte fiind deci o
replică la o scală anume a Întregului. Propunerea de dezbatere pe care o lansăm teoriilor
modernizării românești pleacă de la un proiect de transfer al Legii fractale a Naturii în
domeniul social-politicului și al economicului: Comunitățile umane, organizațiile, instituțiile
social-politice și economice cresc – se dezvoltă/extind – în baza aceleiași Legi a Naturii, prin
crearea de replici cu anumite grade de similitudine.
Aceasta este propoziția de bază a Gramaticii fractale a socialului, cu care vom lucra în
continuare.
Istoria ne arată că procesul de dezvoltare al statelor occidentale și de creștere a puterii și
sferei lor de influență, expansiunea capitalistă până la împărțirea lumii în colonii (spre
sfârșitul secolului al XIX-lea), pare să se supună acestei Legi Naturale – care întemeiază
comportamente și decizii, strategii de dezvoltare și expansiune politică și economică,
6. deopotrivă. Am observat că o astfel de creștere a Metropolei occidentale are drept constantă
crearea de fractali – replici politico-administrative și integrarea lor ca Periferie – spațiu
subdezvoltat tehnologic, dependent economic și politic de produsele industriei metropolitane
și de acceptarea statelor Metropolei occidentale în ceea ce privește calitatea de actor politic
internațional. De exemplu, România a fost de partea câștigătoare în Războiul de Independență
din 1877-1878, dar, ea a devenit ”stat independent” de suzeranul otoman doar după ce statele
Metropolei occidentale i-au recunoscut acest nou statut internațional.
Procesul de ”periferializare” pare că este asumat de Metropola occidentală pentru sud-estul
Europei începând cu mijlocul secolului a XIX-lea, cu scopul de a-și spori sfera de influență
politică și economică, în dauna (ori împotriva) Imperului țarist, dispus oricând, după 1825, să
dezmembreze Imperiul otoman și să deranjeze echilibrul întregii zone, lucru care punea în
pericol interese economice și sfere de influență ale statelor Metropolei. O regularitate anume
vrea să scoată în evidență cercetarea noastră – și acum vom vedea sensul în care România
este o Periferie a Europei.
Conform regulilor gramaticii fractale pe care o propunem, creșterea Metropolei se face prin
integrarea de arii economice din marginea sistemului, pe care le transformă în Periferii –
piață de desfacere și economii agrare de pe care capitalul industrial-financiar metropolitan
preia surplusul și îl direcționează spre statele naționale din care provin și care îi asigură
protecție politică și sprijin juridic. Vom ilustra ideea de mai sus în analiza noastră, prin cazuri
și politici-tip de ”periferializare”, precum eliminarea taxelor vamale pentru produsele
occidentale în vremea guvernării A.I. Cuza – M. Kogălniceanu (1859-1866), Afacerea
Strousberg (1868-1878) și Convenția vamală și de navigație cu Austro-Ungaria (1875-1886).
I. Morfologia ideii liberale. Propunem deci în cele ce urmează o interpretare1
mai puțin
obișnuită a fenomenului modernizării și democratizării în Periferia sud-est europeană:
societățile Periferiei sunt asistate de Metropolă să se modernizeze în sens democrat-liberal,
ca efect al unui fenomen natural de expansiune, generat fie de epuizarea ori sărăcirea
1
Accentuăm ideea că nu propunem o teorie în sensul clasic al termenului – analiza noastră are drept
caracteristică de fond schimbarea perspectivei de lectură a modernizării românești și a procesului de
democratizare, începând cu Revoluția de la 1848 și Constituția de la 1866, fenomenul fiind urmărit în etapa
liberalismului clasic centrată pe principiul economic al liberului schimb (A. Smith) și al specializării statelor în
producția și schimbul economic internațional (D. Ricardo) este înlocuită cu ideologia neoliberală protecționistă
pe care elita intelectuală românească o semnala politicienilor și guvernelor ”liberschimbiste” încă din anii 1860
(D. Pop Marțian, P.S. Aurelian, A.D., Xenopol).
7. resurselor de pe piețele local-regionale occidentale, fie de planificarea strategică privind
creare de noi piețe pentru profit.
Deci când resursele local-regionale din aria metropolitană se reduc ori când Metropola se află
în proces natural de creștere - expansiune economică și politică pentru propria
conservare/consolidare, Ea își creează replici politico-administrative în margine, pentru
mijlocul secolului al XIX-le ”marginea” fiind partea de sud- est a Europei. Ca rezultat al unui
proces natural de expansiune economică și politică, aceste replici devin deci Parte din noul
Întreg care le-a integrat. În ipostaza de Periferie, noile societăți contribuie cu resurse la
conservarea-creșterea Întregului, fiind însă lipsite de beneficii economice.
Noua etapă de creștere a Metropolei care tocmai și-a integrat Periferie (1856-1888) se
caracterizează deci printr-o redistribuire neechivalentă a resurselor economice la nivel de
Întreg. Periferia contribuie, ca într-o Lege a Naturii insensibilă față de drepturi și libertăți
umane, cu resurse economice – investiții și costuri la creșterea Întregului, fără a primi
echivalenți însă beneficii economice pentru propria creștere. Timp de 3 decenii (1859-1888)
Principatele Române, apoi România, au participat la o relație de schimb economic total
dezavantajos cu Metropola, în baza unui principiu economic al liberului schimb, pe care
doctrina și ideologia liberală clasică îl iau drept temei al schimburilor economice și al
creșterii avuției naționale – (i) liberului schimb și (ii) specializarea piețelor la nivel
internațional (A. Smith, D. Ricardo).
Creșterea și expansiunea Metropolei prin integrarea de Periferii este tratată în analiza de față
în termenii unui proces natural, centrat pe expansiunea capitalului metropolitan cu scopul
obținerii de profit, pe care statele occidentale o susțin, o stimulează și o protejează atunci
când interesele capitalului industrial-financiar sunt amenințate (ex. Afacerea Strousberg,
1868-1878). În căutare de profit, capitalul privat metropolitan ajutat de statul național
occidental este interesat (i) de crearea de piețe noi de desfacere pentru produsele unei
industrii tehnologizate ce produce mărfuri de serie, ieftine, (ii) agentul capitalist căutând
dirijarea către Metropolă (ori în investiții pe alte piețe) a surplusului economic obținut în
Periferie din tranzacții mărfuri - materii prime, la prețuri foarte avantajoase ori prin contracte
directe cu bugetul noului stat liberal-democrat ”asistat” să devină o replica a Metropolei -
fractal politico-administrativ.
Privind dinspre Periferie înspre Metropolă, acest proces natural de creștere este stimulat și
amplificat de condițiile unei presiuni uriașe de modernizare pe care o resimte societatea sud-
est europeană. Expansiunea capitalismului occidental este cu atât mai eficientă pe termen
8. lung, cu cât elitele politică și intelectuală ale societăților pe care capitalul privat metropolitan
le ”periferializează” resimt modernizarea ca urgență societală și devin, astfel, deschise pentru
proiectul creat în jurul ideii liberale. În fapt, oferta liberal-democrată a Metropolei era cea
mai eficientă soluție administrativ-politică de modernizare în epocă și, de aceea, irezistibilă
pentru un agent modernizator ai cărui membri sunt educați în universitățile occidentale.2
Statul liberal-democrat mai are un avantaj major în fața oricărei alte formule politico-
administrativă ce poate fi adoptată pentru modernizare rapidă de către o societate semi-
feudală, a cărei elită politică și intelectuală dorește să ”ardă etapele” modernizării: poate fi
creat și impus ușor de ”sus în jos”. Proiectul liberal-democrat este, astfel, ușor adoptat și
transformat în realitate administrativă, el având și avantajul că este compatibil (deși
funcționează deficitar), cu cadrele generale ale unui imaginar social-politic al ”Vechiului
regim”.
Procesul de creștere-dezvoltare al Metropolei occidentale prin crearea și integrarea de
Periferii în sud-estul Europei3
apare, la prima vedere, un proiect difuz, mai degrabă implicit
și netocmit de un ”Consiliu al statelor Metropolei” ori al capitalului privat occidental. În mod
obișnuit, statele Metropolei au interese proprii – primul dintre ele fiind securitatea și
protejarea economiei naționale – implicare, susținere, protecție a agentului capitalist în
căutarea de piețe noi de desfacere și profit – funcție despre care manualele de drept și
politologie nu vorbesc, de obicei, la capitolul ”Funcțiile statului”. Uneori, statele
metropolitane se înțeleg și acționează planificat împreună, când se aliază împotriva unui
pericol comun – ex. creșterea influenței și a puterii Imperiului țarist în regiune, ce părea
dispus oricând să dezmembreze și să preia resursele Imperiului otoman după 1826. Alteori, în
2
Sub logica gramaticii fractale în care operăm, Metropola se angajează într-un proces de expansiune economică
și politică și spre America Latină – în cadrul unor societăți care aparțin de ceea ce se poate numi ”Semi-
Periferie” – o arie a cărei elită intelectuală și politică răspunde diferit de cea a Periferiei la efectele Legii fractale
de expansiune a Metropolei. Răspunsul acestor societăți la procesul de expansiune capitalistă va fi unul de
acceptare-integrare ca fractal politico-administrativ al Metropolei, dar elita guvernantă lansează strategii de
protecție a pieței naționale încă de la începutul expansiuii metropolitane. În fapt, o elită politică și intelectuală
reacționează rațional, planificat, deturnând procesul natural de creștere și expansiune al Metropolei, care
utilizează principul auto-similarității pentru a drena surplusul economic de pe o piață de desfacere nou integrată
ca Periferie. Semi-Periferia ca fractal politic al Metropolei deci operează dintru început cu o ideologie
economică potecționistă, pe care economiștii sud-estului european (Fredrich List-Germania, D.P. Marțian, A.D.
Xenopol, P.S. Aurelian, Șt. Zeletin – România) o numeau neoliberală și care va fi aplicată politic abia după 3
decenii de istorie ca fractal politico-administrativ al Metropolei (1856-1888) – cum este cazul Periferiei
românești.
3
În acord cu teoria sistemului mondial modern formulată de Imm. Wallerstein în Sistemul mondial modern
(1974), avem următoarele etape în evoluția sistemului: Etapa I: 1450-1640, Etapa II: 1640-1815; Etapa III:
1815-1917; Etapa IV: 1917- . Analiza noastră se aplică pe Etapa III în istoria sistemului – secolul al XIX-lea. În
această etapă, noi susținem că ideea liberală a Metropolei creează specii la nivelul Periferiei şi Semiperiferiei.
Procesul de expansiune al capitalismului occidental ”poartă cu el ideea de libertate”, cum ar spune Zeletin - o
expansiune ce pare să vină în întâmpinarea unei urgențe pentru modernizare a societăților Periferiei.
9. situații direct legate de spațiul românesc, statele Metropolei acționează planificat în
conferințe și congrese internaționale prin care stabilesc reguli și dispoziții de reformare a
statului român. Că stabilesc destine și căi de evoluție istorică a statului roman în mod direct
prin aceste acțiuni planificate, credem că se poate dovedi ușor prin documentele Congresului
de la Paris (1856) și ale Convenției de la Paris (1858). Ambele acțiuni la care participă state
ale Metropolei occidentale au elemente de politică națională și internațională strict referitoare
la Principatele Române - de la destinul lor statal ca Principate Unite Dunărene, până la
convocarea de Adunări Ad-hoc ori trecerea unor județe din Basarabia (aflată sub controlul
rușilor) spre Moldova – Cahul, Ismail și Bolgrad. Câștigurile politic-administrative
dobândite de Principate, apoi de România, sunt parte a unui process mai larg în care
Metopola își caută căi și strategii de securizare, conservare ori expansiune a influenței și a
ariei de operare a capitalului privat national. De exemplu, transferul celor 3 județe din sud-
vestul Basarbiei de sub controlul rusesc, sub control administrativ românesc nu a avut vreun
scop legat de problema națională ori de dezvoltare a României – nu trebuie uitat că această
operațiune strict legată de Principatul Modovei avea niște consecințe direct legate de
interesele Metropolei - ea tăia accesul rușilor la gurile Dunării. Câștigul românesc era
colateral în economia întregii strategii a Metropolei, pe care o regăsim în viața politică
românească începând cu aceste prevederi ale Tratatului de la Paris (1856).
Avem o strategie și efecte pozitive pentru Principatele Române la nivel administrativ:
Metropola asistă deci modernizarea și creșterea administrativ-politică a Principatelor
Române, ajutată fiind de entuziasmul elitei intelectuale românești pentru modernizare și
Unire. Faptul că Metropola nu a reacționat când A. I. Cuza a fost ales Domn al unui singur
stat în 1859 nu este dovada lipsei de asistență a Metropolei în configurarea fractalului
politico-administrativ în Periferia românească. Mai degrabă, pare că avem de-a face cu o
inițiativă curajoasă și decisivă de nesupunere a elitei intelectuale și politice românești –
”Politica faptului împlinit” - care nu a deranjat ori afectat în nici un fel interesele Metropolei.
Marile puteri ale Metropolei occidentale au în permanență un mecanism de ultimă instanță
prin care controlează schimbările politice și instituționale, precum și voința politică în
Principatelor Române: recunoaștere internațională de către Metropolă a Principatelor
Române/României ca actori politici ai sistemului – ceea, ce, în ultimă instanță, este o definire
de identitate.
Este limpede că deși nu s-au înțeles întotdeauna, deși au avut interese proprii pe care le-au
urmărit și care erau direct dependente de ceea ce se întâmpla în Periferie, în cele 3 decenii în
10. care marile puteri occidentale au asistat construcția statului român și au influențat-o decisiv
(1856-1888), economia românească a pierdut sistematic în fața capitalului privat occidental.
În primul rând, prin eliminarea taxelor vamale de către guvernele de sub domnia lui Cuza
(1859-1866), apoi prin Convenția vamală și de navigație cu Austro-Ungaria (1875-1886) ori,
mai devreme, prin Afacerea Strousberg (1868-1878), prin care capitalul privat german
abuzează, încalcă prevederile contractuale stabilite de Guvernul român cu reprezentanții
societății pe acțiuni Strousberg și înșeală statul român cu sume uriașe de la buget – toate
acestea sunt exemple relevante privind căile prin care societatea românească participa în
epocă la un schimb de neechivalenți cu Metropola, în calitate de Periferie a acesteia.
Pare că o lege a sistemului mondial modern se întrevede aici: Periferiile nu cresc niciodată în
același ritm cu Metropola sistemului, căci capitalul privat și tehnologia înaltă ale Metropolei
preiau surplusul economic la rate de schimb avantajoase de pe piața Periferiei. Deși sunt parte
a aceluiași sistem, ritmurile de creștere sunt diferite pentru componentele sistemului, din
pricina distribuirii de resurse și beneficii în favoarea Metropolei. Ideea nu este nouă.
Ceea ce vrea să adauge interpretarea noastră la teoria Centru – Periferie privind sistemul
mondial modern (Imm. Wallerstein, F. Braudel) aplicată la secolul al XIX-lea european este
că această distribuție și redistribuție de resurse în relația Metropolă - Periferie, precum și
expansiunea capitalismului occidental țin de o lege naturală – o Lege a Naturii, căreia îi
lipsesc fundamentele etice de vreun fel: un organism care crește în virtutea informațiilor din
propriul ADN nu își pune problema vreodată că anumite Părți ale Întregului beneficiază mai
mult, deși participă cu mai puțin la conservarea ori creșterea în cele mai bune condiții ale
Întregului, ar spune Legea evoluționistă a conservării. În același sens, procesul natural de
creștere al Metropolei prin integrarea de Periferii are caraceristici ne-etice și i-morale prin
referire la distribuirea de resurse la nivelul Întregului, în cazul nostru, în defavoarea Periferiei
românești.
Este de acceptat ca, în virtutea aceleaiși legi naturale, Periferia românească primește drept
beneficiu la schimb asistența internațională a Metropolei în procesul de configurare a
identității instituționale, care să permită realizarea idealurilor de unitate națională și
independență asumate eroic de elita politică și intelectuală românească, independent de
ideologie ori apartenență politică.
Prețul acestui schimb este însă fundamental defavorabil sub aspect economic Periferiei
românești, care nu doar pierde la rate de schimb comercial, dar este construită în virtutea
11. aceleiași legi naturale pentru satisfacerea intereselor de creștere ale Metropolei - o piață de
desfacere pentru capitalul industrial și financiar occidental.
Legea Naturală care explică expansiunea capitalistă a Metropolei prin crearea de Periferie în
sud-estul Europei a funcționat timp de 3 decenii, Metropola fiind favorizată sistematic de
ideologia liberală clasică în procesul de creștere a controlului economic și al extragerii de
profit prin schimburi dezavantajoase de pe piața Periferiei românești (1856-1888). Datele de
istorie economică și cele privind politicile publice ale guvernelor românești până după
încheierea Convenției vamale și de navigație cu Austro-Ungaria (1875-1886) vor fi
prezentate în analiza pe care v-o propunem, în mai multe ocazii.
Aceleași date de istorie juridică, economică și de balanță comercială, de doctrină și ideologie
de guvernare arată însă că, de la sfârșitul anilor 1880, Periferia românească ia măsuri prin
care falsifică Legea Naturală de creștere a Metropolei, măsuri care erau în acord total cu
interesele de dezvoltare ale societății românești și – de ce nu – chiar cu interesele elitei
politice și economice românești, care fusese 3-4 decenii doar un actor pasiv și neajutorat
economic și financiar, incapabil să beneficieze de legea capitalistă a profitului în schimburile
internaționale cu Metropola.
Periferia românească ripostează deci împotriva Metropolei, cu instrumente și arme juridice
(Legile economice din 1886-1888).
Astfel, elita politică și intelectuală (economiștii neoliberali, în principal) falsifică Legea
Naturală de creștere a controlului economic al Metropolei asupra pieței și economiei
românești, schimbând fundamental ideologia economică a liberalismului clasic cu ideologia
economică protecționistă de tip neoliberal.
Prezentarea de până acum asumă existența unei regularități de un alt nivel decât cea asumată
de teoria Centru-Periferie – ceea ce este greu de acceptat sub aspectul unei logici a teoriei
social-politice: dacă o teorie se referă la ”sistemul mondial modern”, cum ar putea exista o
Legitate/regulă/regularitate care să fie ”mai generală” decât cea a întregului sistem însuși?
Eroarea de logică este doar aparentă. Faptul că există o regulă de un nivel de generalitate mai
larg decât cea a întregului nostru sistem social-politic la nivel global implică și călătoria în
jos, spre micro-structuri, context în care devine perfect compatibil cu orice logică a teoriei
social-politice următorul enunț:
”Expansiunea economică și politică a Metropolei spre Europa de sud-est în secolul al XIX-
lea este expresia social-politică a unei gramatici fractale centrată pe un exercițiu de auto-
12. similaritate specific geometriei non-euclidiene, care s-a dovedit a fi suportul unei Legi a
Naturii – Legea fractală.”
De unde rezultă, evident, că nu universul - spațiul geo-fizic de aplicare al Regulii este în
discuție aici. Legea fractală a auto-similarității se referă la cu totul altceva – ea trimite la
universul de întemeiere al regulii de evoluție politică și economică la nivel internațional.
Cronologic vorbind – în sensul ”identificării în plan științific” a acestei legi a auto-
similarității - matematicienii au lucrat primii cu ea. Ea a fost folosită ca principiu iterativ
pentru abstracțiunile amorfe ale teoriei mulțimilor și ale geometriei neeuclidiene precum
”Mulțimile Cantor”, ”Triungiul lui Sierpinski”, Curbele von Koch”, ”Curba C a lui Levy”
etc., până ce acest principiu al auto-similarității a fost identificat tot de un matematician că se
regăsește de milarde de ani în Natură. De aici, geometria fractală a Naturii.
În acord cu această teorie matematică aplicată la Natură și la mediul social, un organism ca
Întreg se regăsește în multe cazuri în fiecare dintre Părțile sale, la o anumită scală și cu un
anume grad de similaritate. Un copac, de exemplu, își regăsește forma ca Întreg și își
construiește conform unui program genetic replici în margine (”periferie”): fiecare creangă
cu care copacul crește și se dezvoltă, precum fiecare frunză nouă sunt rezultatul unui
exercițiu de auto-similaritate pe care matematicieni geniali ai ultimilor 150 de ani îl
descoperiseră în ecuații matematice, independent de natură, în mulțimi și figuri gemetrice
neregulate, care se abăteau de la canoanele geometriei euclidiene.
Cu aceste minime informații de plecare, sperăm că devine acceptabil acum, sub aspectul
coerenței și al logicii de întemeiere, un alt enunț derivat din geometria fractală a naturii, pe
care îl luăm ca Ipoteză de lucru:
”Procesul de creștere al forței economice și politice a statelor occidentale în secolul al XIX-
lea se desfășoară în baza unui exercițiu de auto-similaritate, prin care Metopola își creează
fractali - replici politico-administrative pe care îi integrează ca Periferie economică (piață de
desfacere de pe care capitalul privat metropolitan preia surplusul economico-financiar, în
condițiile unei rate de schimb dezavantajoase pentru noile periferii).”
Sperăm să putem valida o astfel de ipoteză în logica mai largă a unei gramatici fractale, în
cadrele căreia urmărim ideea liberală în trei dintre ipostazele sale istorice:
(1) doctrină (liberalism clasic, neoliberalism românesc),
(2) structuri politico-administrative (democrația liberală), alături de
13. (3) structură și comportament economic al agentului modernizator – (a) politici publice ale
clasei politice românești (partide politice, grupuri de interese ajunse la putere) și (b)
intelectuali români – ideologi ai liberalismului clasic (I. Ghica, I. Strat) și neoliberali (D.P.
Marțian, P.S. Aurelian, A.D. Xenopol, Șt. Zeletin).
II. Ocolirea paradigmei ”formelor fără fond”. Interpretarea pe care o propunem va încerca
– sperăm că este posibil – să analizeze modernizarea româneasccă fără a folosi aparatul
conceptual-metodologic al ”formelor fără fond” (T. Maiorescu), dinspre care se construiesc,
fie în prelungire, fie ca reactive, abordări și teorii autonome - unele complementare, altele
contradictorii sub raportul concluziilor în analiza oportunității modernizării prin import de
instituții occidentale, al gradului ori vitezei de adoptare a acestor idei și forme occidentale în
spațiul românesc. Atât perspectiva gramaticii fractale pe care o propunem, cât și
perspectivele și teoriile legate explicit ori implicit de paradigma formelor fără fond operează
cu aceleași resurse și infomații. Diferența dintre ele stă în modul în care construiesc ”drumul”
ori calea aceleiași modernizări și în poziția pe care se află cercetătorul atunci când evaluează
construcția acestui proces. Intuitiv, s-ar putea să ne întâlnim cu multe dintre aceste teorii ale
modernizării românești la încheierea lucrării, deși am pornit construcția din capete diferite ale
drumului - o sa vedem imediat ce efecte are această poziționare geografică în logica
abordării modernizării românești de secol nouăsprezece.
1. La nivelul teoriilor ce resping în totalitate ”forma” instituțională vest-europeană, Dimitrie
Barnoschi este, poate, cel mai relevant în epocă. În viziunea sa, spațiul românesc ratează
”adevărata modernizare”, care nu era cea dată de Revoluția de la 1848 și Constituția de la
1866, ci de o construcție modernizatoare graduală, care să integreze dezvoltări istorice
instituționale interne, pe linia boierilor cărvunari (novatori) și a Regulamentelor organice
(1822-1856).4
4
Dimitrie V. Barnoschi, Originile democrației române. "Cărvunarii": Constituția Moldovei de la 1822, Editura
Elisavaros, București, 1997. În 1922, când publică lucrarea, D.V. Barnoschi, strănepotul cărvunarului Basilius
Barnovschi, semnalează o ruptură totală și nefericită a modernizării românești în secolul al XIX-lea, tocmai
pentru a sugera fundamentul real-tradițional pe care trebua să îl aibă noua Constituție del a1923: ”Gândirea
cărvunară, care a dat românilor democrația modernă în forma ei cea mai potrivită, dispărea cu totul la 1848. Din
acest moment începe clădirea edificiului social romțn pe nisip; adică pe teorii abstracte și pe tradiția altor
popoare. Revoluția românească din anul 1848 este cea mai mare dintre toate revoluțiile întâmplate în restul
lumii în acest an. Nicăieri n-a rezultat o mai adâncă prefacere. (…) Până unde se va înălța pe aripile ideologiei
revoluția gândirii românești, ne dă o măsură falansterul lui Manolache Bălăceanu de la Scăieni din Prahiva.
Comunismul nostru are, după cum vedem, o mândră origină: Un boier care-și sacrifică averea pentru înfăptuirea
acestei utopii. Deviza revoluției pașoptiste ar fi putut fi: Formele sociale se copiază din cărți și de la străinii
civilizați, neținând seamă de trecutul național. Generația pașoptistă a slujit cu credință sub acest steag; iar după
14. 2. Cea mai mare parte a teoriilor despre modernizarea / democratizarea românească în secolul
al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea abordează fenomenul în cadrul
paradigmei5
”formelor fără fond” – independent de utilizarea explicită a acestei formule
maioresciene inspirate, creatoare de paradigmă privind modernizarea românească după
Revoluția de la 1848.
Atunci când folosim termenul ”paradigmă” ne referim la concept și cu sensul preluat și
accentuat de N. Frigioiu din lucrarea lui Th. Kuhn, Structura revoluțiilor științifice - N.
Frigioiu, Curs de politologie și doctrine politice (2001), care comentează asupra dimensiunii
subiectiv-opționale a cercetătorului față de ideile unei astfel de realizări științifice împărtășite
de o comunitate de cercetători, care pentru o vreme oferă probleme și soluții model acestei
comunități de practicanți, dar care, cu timpul, se vor dovedi insuficiente și nu vor mai putea fi
rezolvate în interiorul aceluiași model de gândire:
”Paradigma conține caracterele și proprietățile unui model general, predeterminând
activitatea cercetătorului.”6
aproape două decenii de lupte, idealul fost realizat prin adoptarea constituției belgiene.”, pp. 241-243; vezi
întreg raționamentul derulat la pp. 241-249
5
Folosim termenul ”paradigmă” în sensul de ”model general de interpretare, la care participă o ”constelație de
grup de cercetători” - unul dintre cele 22 de sensuri cu care Th. Kuhn operează în Structura revoluţiilor
ştiinţifice, Humanitas, Bucureşti, 2008, trad. Bogdan Radu, Studiu introductiv, Mircea Flonta, preluând ideea pe
care o introduce Kuhn în 1970, la a doua ediţie a cărţii: „matrice disciplinară” a unei „constelaţii de grup” de
cercetători (pp. 249-250). Un termen alternativ pentru ”paradigmă” cu referire la abordări legate de ”formele
fără fond” oferă Gr. Georgiu referindu-se la ”curentul neoevoluţionist”, care include o serie de gânditori români
ce construiesc în acest ”cadru de interpretare a procesului social”: Eminescu Stere, Ibrăileanu, Motru, Gherea,
Zeletin, Lovinescu și alții; apud Gr. Georgiu, Istoria culturii române moderne, Bucureşti, Editura Facultăţii de
Comunicare şi Relaţii Publice – SNSPA, 2001, p. 140. Constantin Schifirneț, în Formele fără fond – un brand
românesc, Editura Comunicare.ro, București, 2007, introduce ideea de ”program național” de cercetare-
interpretare, argumentând apoi pe tema ”perenității” acestui progam de cercetare și explicare-interpretare în
cadrul modelului de gândire creat de ”formele fără fond”: ”Teoria formelor fără fond nu este o teorie despre
trecut. Ea este deosebit de actuală. Tranziţia actuală prin care trece România are multe similarităţi cu perioada
de început a epocii noastre moderne. Este încă un argument că această teorie exprimă idei, conduite, mentalităţi
specifice oricărei tranziţii. Astăzi ne confruntăm cu forme fără fond rezultate din idei, fapte şi mentalităţi ce
fiinţează predominant în această perioadă de tranziţie. În primul rând, trebuie amintită Constituţia adoptată în
1991. Actul fundamental al ţării a fost elaborat pentru o societate în care, la momentul acela, dominant era
modelul de viaţa socială şi de economie socialiste, iar societatea capitalistă practic nu fiinţa. Apoi, constituţia
conţine o prevedere privind prioritatea reglementărilor internaţionale faţă de cele interne, premisă indiscutabilă
pentru generarea de forme fără fond. În acelaşi mod se poate discuta şi despre procesul de privatizare,
eminamente capitalist, realizat de oameni cu o formaţie economică socialistă. Aşa se explică multe dintre
comportamentele de capitalist sălbatic, primitiv la mulţi dintre noii proprietari, ce nu au exersat relaţia dintre
patron şi salariat, cu respectarea strictă a drepturilor elementare ale angajatului. Funcţionarea aproape
nestingherită a economiei subterane confirmă inadaptabilitatea sistemului legislativ şi a unor instituţii la nevoile
reale ale societăţii româneşti.”; Vezi C. Schifirneț, Teoria formelor fără fond despre mentalităţi şi
disfuncţionalităţi instituţionale,
https://www.researchgate.net/...FORMELOR_FARA_FOND/.../0046352862d206083c..
6
Apud Nicolae Frigioiu, Curs de politologie și doctrine politice, Facultatea de Comunicare și Relații Publice,
București, Anul II, 2001, p. 19; vezi și subcapitolul ”Ambiguitățile conceptulu de cultură politică” din Curs de
politologie și doctrine politice, Anul II, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, 2001, accesibil la
http://www.universulromanesc.com/ginta/threads/1248-Culturile-politice-Politologie-si-doctrine-politice-dr-
Nicolae-Frigioiu-p-7
15. Privind dinspre acțiunile agentului modernizator românesc – politicieni, doctrinari, ideologi,
întreprinzători și elita intelectuală ”critică” ori ”imitaționistă” - evitarea ideii de ”forme”
instituționale importate și adaptate este imposibilă: elita românească este agentul politic și
intelectual care declanșează o ”revoluție” ce reclamă valori liberale vest-europene, adoptă
legi și face reforme liberale, discută în Adunare Constituantă forma democrat-liberală a unui
stat la 1866 și pune în balanță valori sociale și politice de tip liberal precum și mecanismele
de apărare ale acestora.
Mai precis, agentul național al modernizării românești operează cu instituții și idei liberale
occidentale. El le ”împrumută”, le adoptă pe fiecare cu grade variate de eficiență și le pune în
funcțiune în modalități mai apropiate ori mai îndepărtate de cele ale regimului lor originar de
funcționalitate. Le adaptează la realitățile românești în mod creativ, spun unele teorii. Or,
clasa politică românească greșește tocmai pentru că le-a falsificat regimul originar de
funcționare. Unele teorii vorbesc despre adaptarea în chip creator a acestor instituții și valori-
idei modernizatoare străine. Altele văd în modernizarea intituțională românească un eșec ori
un proces cu efecte total diferite decât cele intenționate – nu discutăm aici factori și contexte
argumentative ale unei teorii sau alteia.
Așa cum se poate observa, fără a utiliza nici un moment sintagma fondatoare ori vreo
trimitere la ”fond”/”formă”, logica în care am produs narațiunea de mai sus este în mod
fundamental legată de ”formele fără fond” maioresciene.
Pare aproape imposibil să produci o cercetare a modernizării românești în afara acestei
paradigme: indiferent pe care dintre termenii sintagmei construiești analiza, vei scrie în mod
necesar despre ”formele instituționale” împrumutate de spațiul românesc și adaptate corect,
constructiv-creator, greșit în grade diferite și pentru instituții diferite ori cu efecte general
negative etc. în interiorul acestei paradigme fondată pe ideea maioresciană.
Întrebarea este dacă putem, totuși, să privim modernizarea instituțională românească în afara
acestei logici. Intenția nu este să negăm sau să punem sub semnul întrebării eficiența
paradigmei ori a teoriilor care o alcătuiesc. Scopul este să producem cercetare într-un alt
spațiu metodologic, sub o teorie generală a matematicii neeuclidiene – geometria fractală - și
să vedem în ce măsură concluziile se raportează la paradigma fondatoare a celor mai multor
cercetări românești pe tematica modernizării instituționale în perioada 1822-1927.7
7
Datele istorice sunt relative, ca în orice abordare pe durate lungi, desigur – am luat ca reper Constituția
cărvunarilor (1822) și 1927 - anul publicării cărții fundamentale a doctrinei neoliberale românești de către
Ștefan Zeletin – Neoliberalismul.
16. 3. Deși vom utiliza informație din interiorul acestei paradigme în abordarea democratizării
românești, vom încerca să ne folosim cât mai puțin de mecanismele teoretico-explicative ale
unor abordări derivate explicit sau implicit din ”formele fără fond”. Vom verifica apoi în
Concluzii în ce măsură cercetarea noastră produce informație in/compatibilă cu idei și teorii
precum cea a sincronismului european prin imitație (E. Lovinescu); a sincronismului ”critic”
european (I. Bădescu)8
; a ”modernității tendențiale” (C. Schifirneț)9
; a sociologiei și
geopolitici frontierei (cu abordările de teme particulare ale domeniului - I. Bădescu, D.
Dungaciu, R. Baltasiu, C. Degeratu, Sandra Cristea)10
; a adaptării structurilor instituționale la
”matricea psiho-spirituală românească” (N. Frigioiu11
); a ”distanței paradigmatice” dintre
epoca istorismului revoluționar și cea a istorismului organic (Gr. Georgiu)12
; a Revoluției de
la 1848 ca moment întemeietor al democratizării românești (D. Berindei13
, A. Niculescu14
,
Gh. Platon15
; Apostol Stan16
); a ”fondului fără formă” (M. și D. Iacob,17
D. Barbu18
); a
8
Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, Editura Ștințifică și Enciclopedică,
București, 1984; vezi și (i) analiza impactului și semnificației lucrării îni Radu Baltasiu, ”Ilie Bãdescu,
Sincronism european și culturã criticã româneascã. Comentarii pe marginea cãrții”, Sociologie românească, Vol.
IV, 1/2006: (ii) Ilie Bădescu, Tratat de geopolitică, Editura Mica Valahie, București, 2011; (iii) Dan Dugaciu,
Elita interbelică. Sociologia românească în context european: contribuții la o sociologie a sociologiei, Editura
Mica Valahie, București, 2011; (iv) Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, Istoria sociologiei. Teorii
contemporane, Bucureşti, Editura Eminescu, 1996; (v) Ilie Bădescu, Radu Baltasiu, Ciprian Bădescu,
Sociologia și economia problemelor sociale, Editura Mica Valahie, București, 2011.
9
Constantin Schifirneț, Formele fără fond – un brand românesc, Editura Comincare.ro, București, 2007;
Modernitatea tendenţială. Reflecții despre evoluția modernă a societății, Tritonic, București, 2016 -
semnificația lucrării este sporită în analiza conceptuală și de logica întemeietoare a fenomenului modernizării în:
Alexandru Cârlan, ”Comentarii. Formele fără fond, un brand românesc”, Revista Română de Sociologie, serie
nouă, anul XIX, nr. 1–2, p. 173–179, Bucureşti, 2008.
10
Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, Radu Baltasiu, Claudiu Degeratu, Sandra Cristea, Sociologia şi geopolitica
frontierei, Volumul 2, Editura Floare albastră, București, 1995.
11
Nicolae Frigioiu, Politologie si doctrine politice vol. 1. Introducere în științele politice, Editura Economica,
București, 2007; Politologie si doctrine politice vol. 2. Puterea imaginii si imaginarul puterii, Editura
Economica, București, 2010
12
Vezi subcapitolul „Direcţia nouă” în căutarea acordului dintre formă şi fond”, în: Grigore Georgiu, Istoria
culturii române moderne, Editura Comunicare.ro, 2007, pp. 127-129; Grigore Georgiu, Identitate şi
integrare. De la disjuncţie la conjuncţie, Editura Institutului de Teorie Socială, 2001; Grigore Georgiu, Națiune,
cultură, identitate, Editura Diogene, București, 1997; vezi și capitolul ”Tranziția spre modernitate și profilul
cultural constructiv al secolului al XIX-lea”, în Istoria culturii române moderne, Editura Comunicare.ro, 2007,
op.cit, pp. 94-114; Grigore Georgiu, ”Europa – un laborator al comunicării interculturale”, ACTA
UNIVERSITATIS DANUBIUS Nr. 1/2008; Grigore Georgiu, Comunicarea interculturală. Probleme, abordări,
teorii, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2010.
13
Dan Berindei, Revoluția Română din 1848. Considerații și reflecții, Cluj-Napoca,1997.
14
Adrian Niculescu, Aux racines de la democratie en Roumanie. Pruncul român: premier journal libre roumain
– chronique de la Revolution valaque de 1848, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2008; Adrian Niculescu, Între
două frontiere: De la ”limes”-ul lui Fokas la granița lui Eminescu, Editura Scriptor, Cluj-Napoca, 2009.
15
Gheorghe Platon, Geneza revoluției române de la 1848: introducere în istoria modernă a României, Editura
Junimea, Iași, 1980
16
Apostol Stan, Revoluția română de la 1848. Solidaritate și unitate națională, Editura Albatros, București,
1987
17. modernizării și democratizării românești prin partidele politice (I. Bulei,19
Gh. Iacob20
); a
”constituționaliștilor” români pentru care Constituția de la 1866 este victoria ”moderației
asupra radicalismului” (Ioan Stanomir21
); la care adăugăm – fiind convinși că nu am epuizat
evantaiul de abordări – perspectiva centrată pe ”tranziția spontană” (V. Pasti22
).
III. Un soi anume de interdisciplinaritate: ”geometria fractală” și științele politicului
Basarab Nicolescu semnalează în Transdisciplinaritatea (2007), conținutul
interdisciplinarității în sens de transfer de metode de la o disciplina la alta, cu efect final în
adâncirea disciplinarității, tocmai pentru a o diferenția de transdisciplinaritate, a cărei
metodologie are un suport diferit de pluri- și inter-disciplinaritate – ea acceptă, de exemplu,
Terțul Inclus.23
În declarația de întemeiere a grupului de studiu transdisciplinar CIRET,
autorul român se referă din nou la „interdisciplinaritate” ca împrumut de metode/concepte și
transferul acestora dintr-o știinta în alta. Alte analize ale transdisciplinarității se referă la
acest tip de abordare ca fiind un proces în care răpsunsul la întrebări, rezolvarea de probleme
sau formularea unei teme de cercetare este prea larg sau prea complex ca să poată fi realizată
prin intermediul unei singure discipline. Interdisciplinaritatea trimite la acțiunea de a integra
perspective din mai multe discipline pentru a înțelege un fenomen sau proces prea complex
pentru a folosi instrumentarul metodologic și teoriile de tip monodisciplinar.24
Sensul în care folosim interdiscipinaritatea deviază cumva de la formele ”clasice” în care a
fost operaționalizat conceptul – interdisciplinaritatea este înțeleasă deseori ca o asociere de
perspective și transfer de metode din aceeași arie ștințifică – ex. metode ale psihologiei
17
Maria Iacob, Dumitru Iacob, Fondul și forma – o poveste culturală, Tritonic, București, 2010; vezi și analiza
semnificțaiei lucrării în Diana Cismaru, ”Între fond şi formă: armonia prin comunicare”, Nov. 2010,
https://dianacismaru.wordpress.com/2010/11/19/fondul -fara-forma-patologii-si-agresiuni.
18
Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, Editura Nemira, București, 2001; Daniel Barbu, ”Etica ortodoxă și
spiritul românesc”, în: Daniel Barbu (coord.), Firea românilor, Editura Nemira, București, 2004, ed. 2-a.
19
Ion Bulei, Conservatori și conservatorism în România, Editura Enciclopedică, București, 2000.
20
Gheorghe Iacod (ed.), Modernizarea României (1859-1939). Legislație și strategie economică, Editura
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2012; Gheorghe Iacob, România în epoca modernizării (1859-
1939), Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2013.
21
Ioan Stanomir, Nașterea Constituției. Limbaj și drept în Principate până la 1866, Editura Nemira, București,
2004.
22
Vladimir Pasti, Sociologie politică, Editura Ziua, București, 2004.
23
Vezi Capitolul 2 din Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, Junimea, Iași, 2007:
Transdisciplinaritatea presupune acceptarea Terțului inclus – un eveniment sau un lucru poate sa fie A și non-A
în acelasi timp (ex. entitatea cuantică este în acelaşi timp particulă şi undă, fără a fi nici doar particulă, nici doar
undă); https://ro.scribd.com/doc/282979271/Basarab-Nicolescu-ce-Este-Realitatea.
24
apud Repko, A., Szostak, R. (2011), Interdisciplinary Research. Process and Theory, Sage Publications,
http://www.qcentro.org/Etica/quelcom/archivo/textos/transdicispl.Nicolescu.htm.
18. cognitive pentru cercetări de știință politică, împrumutul de către istorici a metodologiei
sociologice, antrooplogie și științe ale mass media etc..
În interpretarea pe care v-o propunem se regăsește acest mecanism de împrumut între științele
sociale. Cu un adaos: vom utiliza o teorie integratoare construită de matematicieni celebri
precum Georg Cantor (1854-1919), Giuseppe Peano (1858-1932), David Hilbert (1865-
1942), Helge von Koch (1870-1924), Waclaw Sierpinski (1882-1969), Gaston Julia (1893-
1979) (1918), Felix Hausdorff (1868-1942) și alții, care au creat în afara oricărei experiențe
(ori conștiință a experienței de acest tip) ecuații pentru curbe, mulțimi și forme din afara
tradiționalului spațiu euclidian al figurilor geometrice regulate, perfecte, pe care nu le
regăsim, de fapt, niciodată în Natură. Benoît Mandelbrot a fost matematicianul întemeietor al
”geometriei fractale a Naturii”, care va reprezenta teoria cea mai largă a modelului nostru de
analiză: în perioada 1975-1982 (până în 2010, când a ținut ultima conferință publică),
matematicianul cu înclinație specială de a rezolva probleme de algebră prin folosirea de figuri
geometrice, a observant că aceste modele matematice neeucidiene lucrate timp de 100 de ani
de creiere geniale sunt de fapt parte a Naturii. Mai precis, geometria formelor amorfe cu care
lucraseră matematicienii se regăsește, de fapt, într-un principiu cu care Natura se joacă adesea
în situații de construcție, creștere, dezvoltare, organizare. A numit ”fractal” (lat. Frangere =
frângere, fărâmițare a unui întreg) acest principiu al auto-similarității care devine bază pentru
o ”geometrie naturală”, al cărei principiu activ îl intuiau și îl utilizaseră deja filosofi,
cercetători, minți geniale și oameni obișnuiți în viața cotidiană, deopotrivă: Întregul se
regăsește în Parte, iar Partea devine, astfel, o replică a Întregului la dimensuni mai mici și
cu un anume grad de similitudine.25
25
Un astfel de principiu al auto-similarității poate fi întâlnit în concepția lui Aristotel despre relația stat-individ,
potrivit căreia ”Omul este un animal social iar Statul este din natură anterior individului”, în sensul că individul
se naște cu instinctul de a trăi în comuntăți organizate precum familia, satul și Statul – care e cea mai desăvârșită
dintre ele; Monadologia leibizană are aceeași idee întemeietoare în care monada supremă – Dumnezeu se
regăsește în fiecare din monadele existente – Întregul se regăsește în fiecare dintre Părțile sale; putem merge mai
departe spre arhitectură, spre creații populare cu broderii de pătrate în pătrate, în pătrate, în pătrate șamd – pe
aceeași logică a auto-similarității, ori putem mege spre artă, poezie, proză etc. S-au scris cărți despre logica
fractală în pictură, în poezie – să luăm două dintre creațiile eminesciene - ”Trecut și viitor e în sufletul meu, ca
pădurea într-un sâmbure de ghindă (subl. ns.) și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop
de rouă.” (Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, 1872) – care se referă la această logică a Întregului reflectat în
Parte; pentru Eminescu vezi, în special, Nicoleta Ifrim, Poetica fractală și re-lectura poemului eminescian
Memento mori, Editura Europlus, Galați, 2011; vezi și abordarea fractală în literatură, în: Nicoleta Ifrim,
Fractalitatea și discursul literar. Ipostaze ale unei noi teorii a receptării, Editura Europlus, Galați, 2011.
Separat și în perspectivă diferită, Ioan Petru Culianu creează în interiorul paradigmei fractale, în care
intersectează principiul auto-similarității cu ”spațiul Hilbert” (spațiu matematic cu o infinitate de dimensiuni) –
vezi Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicționar al religiilor, Introducere: religia ca sistem, Humanitas,
București, 1993; Ioan Petru Culianu, Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, ediţie
îngrijită de Mona Antohi şi Sorin Antohi, traduceri: Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan
Petrescu, Catrinel Pleşu, Corina Popescu, Anca Vaidesegan, Polirom, Iași, 2002 și prleungirile-aplicații ale
teoriei lui Culianu: Nicu Gavriluță, Fractalii şi timpul social, Cluj-Napoca: Dacia, 2003; Nicu Gavriluțã,
19. Geometria fractală este intuitivă. Ea este aplicată în cele mai diverse arii și domenii – de fapt,
Mandelbrot a început să lucreze cu acest principiu în domeniul improbabilului, pe piața
bursieră, calculând dinamica și ciclicitatea dinamicii prețurilor acțiunilor.26
A descoperit apoi
că în Natură, acest fragmentarism apare la diferite nivele și poartă un principiu al auto-
similitudinii – un organism se dezvoltă creând extensii care sunt similare în grade diferite –
dar similare – Întregului.27
Copacul – de exemplu, se regăsește în fiecare dintre crengile prin
care se dezvoltă, într-un anume grad de similitudine. Fiecare creangă care crește este
rezultatul unui program biologic pe care îl conține sămânța ori fructul său – deci Întregul se
regăsește în toate părțile sale. Iar o creștere a unei noi ramuri este o necesitate – organismul
se dezvoltă conform unui anumit program care îl precede și care este rezultatul unei selecții
naturale prin care orice creștere ori descreștere este atât programată, cât și necesră pentru
conservarea în starea celui mai mare bine pentru a-și putea transmite mai departe genele în
condițiile cele mai eficiente.
Sperând că cel puțin la nivel intuitiv suntem suficient lămuriți cu privire la ideea ”geometriei
fractale a Naturii”, putem îndrăzni o întrebare: Nu cumva această lege a auto-similaritții – o
lege naturală – se regăsește și în domeniul social și politic, la nivel de organizații sau
comunități, situații de întemeiere, evoluție, morfologie social-politică ori geopolitică etc.?
Transferul de la Natură la societate nu este nelalocul lui: comunitățile sociale și grupurile
omenești sunt parte a Naturii, e adevărat, parte rațională a Naturii, diferită de orice altă
specie, care a ”cucerit social Pământul” și care poate chiar să modifice Natura până la
granițele amenințării propriului mediu de existență. Pare că omenirea își poate stabili singură
Mișcãri religioase orientale. O perspectivã socio-antropologicã asupra globalizãrii practicilor yoga, Editura
Provopress, Cluj-Napoca, 2006; Nicu Gavriluţă, Mentalităţi şi ritualuri magico-religioase, Cuvânt înainte de
Ştefan Afloroaei, Editura Polirom, Iaşi, 1998, secțiunea privind hermeneutica fractalilor la Culianu, pp. 195-
209; Nicu Gavriluță, ”Studiu introductive” la: Jean Servier, Terorismul, Institutul European, Iași, 2002,
traducere de Bogdan Geangalau; poezie - Șerban Foarță, Fractalia, Editura Brumar, Timișoara, 2004; literatură
– vezi construcția fractală asumată de Mircea Cărtărescu în romanul Orbitor, Aripa stângă, vol. 1, Humanitas,
București, 2002.
26
Vezi ”fractalii incertitudinii” ca analiza a aleatoriului mandelbrotian sau aleatoriului fractalic – cum numește
Nassim Nicholas Taleb în Lebada neagră. Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche, București,
2010, pp. 306-307 logica de analiză și modelul fractal al lui B. Mandelbroît. În urma unei discuții pe care o are
cu Mandelbort pe problema nevoii de date pentru a interpreta alte date, Taleb scrie despre evoluția preocupărilor
lui Mandelbort: ”(…) lumea uită că el a început cu economia, orientându-se apoi spre fizică și geometria naturii.
Lucrul cu date atât de abundente ne umilește; ne furnizează intuiția următorei erori: parcurgerea drumului de la
reprezentare la realitate în direcția greșită.” – o pledoarie pentru a recunoaște limitele predictibilității într-o
realitate nonlineară care are grade de libertate mult mai mari decât cea lineară, în care se pot recunoaște ușor
relații de determinare.
27
Se pare că termenul cel mai potrivit pentru acest principiu nu este cel de ”auto-similaritate”, ci cel de ”auto-
afinitate” – de apartenență la aceeași familie de lucruri/forme/procese. Mandelbroît – ne spune N. Taleb – nu a
reușit să impună termenul apartenenței la o familie, cel referitor la ”autosimilaritate” și conotația lui
răspândindu-se independent de voința și intenția lui Mandelbort. La origini, aceasta logică fractală se voia o
logică a apartenenței la aceeași familie, mai degrabă decât o logică a asemănării; vezi Taleb, Lebăda neagră..,
op.cit., p. 309.
20. legile de evoluție, modificând programe genetice și având putere de control auspra legilor
Naturii. Guvernele decid în ședințe ori în Parlamente expansiunea statelor – războaie ori păci
iar proprietarii companiilor de comerț oceanic stabilesc ei înșiși, în virutea maximizării
câștigurilor proprii, cu care parte a globului să facă schimb de mărfuri ori de unde să cumpere
și unde să vândă. Dincolo de deciziile lor se află o serie de legi economice – ex. Legea
profitului, Legea diviziunii sociale a muncii, Legea expansiunii capitalismului dinspre Centru
spre Periferii – ba, chiar, legea evidentă a reciprocității întemeierii: Dacă nu există Periferie,
nu există Centru, așa cum dacă nu există state și agenți economici ai Centrului, nu poate
exista Periferia pe care ei o creează spre propriul lor profit.
Întrebarea noastră chestionează dincoace de aceste legități: nu cumva ănaintea lor există o
alta – o Lege a Naturii în sensul real al termenului, diferită de cea a contractualiștilor (care
era o invenție asumată), o Lege care să guverneze deci în mod real procese și mecanisme de
naștere, creștere, dezvoltare ale organizațiilor și comunităților umane?
Dacă expansiunea capitalistă și relația dintre Centru și Periferie este de fapt efectul unei Legi
a Naturii, în virturea căreia, procesele de creștere socială și politică sunt stabile și eficiente
tocmai pentru că… respectă o Lege a Naturii?
Să luăm Legea auto-similarității, descoperită de matematicieni geniali în ecuațiile și funcțiile,
curbele din geometria lor cu figuri neregulate – adevărate ”obiecte matematice monstruoase”.
Am văzut că un copac, în totală sfidare a geometriei euclidiene, se dezvoltă cu anumite grade
de similaritate pe exact acest principiu numit de Mandelbrot – ”fractal”: Întregul își creează
Părți în care se regăsește. Dacă suntem în mijlocul Naturii și omul este un ”animal social” și
parte integrantă a Naturii – o specie între mii și mii de specii, nu cumva și el acționează și se
dezvoltă în virutea acelorași legi care guvernează celelalte animale sociale și procese naturale
de creștere-dezvoltare? Întrebarea e perfect legitimă.
Mai luăm un exemplu: o comunitate care se dezvoltă-crește nu cumva o face în această logică
a auto-similarității asumate ca proiect sau pe care o aplică non-conștient, pur și simplu din
nevoi interne de a-și crea instituții de conducere similare la nivele noi, ca urmare a procesului
de creștere-extindere-expansiune?
Un alt exemplu la acest nivel intuitiv poate fi și un caz de creștere-dezvoltare al unei instituții
internaționale despre care cu toții ama auzit și care nu are legătură directă cu lucrarea de față:
Întemeierea și evoluția NATO (Anti-prefețele s-ar putea să permită, dacă nu chiar să ceară un
astfel de joc al aparentei incoerențe – nu știm sigur, pentru că nu există încă un Protocol
pentru scrierea de Anti-prefață).
21. Ar fi un test pentru metoda pe care vrem să o aducem în științele social-politice românești, în
particular, în înțelegerea modernității românești de secol nouăsprezece, care reprezintă
subiectul lucrării de față. Dacă vă convingem într-o oarecare măsură cu acest exemplu ale
cărui informații și acțiuni au pătruns adânc în imaginarul nostru politic de ființe televizuale și
consumatoare de informație despre evenimente internaționale, opțiuni și mecanisme de
securitate colectivă, nădăjduim să ne creștem șansele de dialog pentru subiecte și procese de
acum 100-150 de ani.
Căci, deși e o ”Anti-Prefață”, reamintim că în al doilea paragraf am operat o negare a
negației.
Geometria fractală a naturii, a cărei logică vrem să o testăm în domeniul politic, va fi însoțită
de o serie de concepte ajutătoare precum ”Centru”/”Metroplă”, ”Periferie”. Un principiu
metodologic legat de punctul geografic dinspre care privim procesul de creștere al NATO va
fi și el adăugat.
III. CO-EVOLUȚIA28
: Se extinde NATO dinspre Centru spre Periferie, ori țările din graniță
aderă la NATO?
Răpunsul la această întrebare este direct dependent de poziția pe care te situezi în momentul
în care discuți despre derularea procesului istoric și geo-politic de extindere al Alianței.
Presupoziția de baza a acestei logici de analiză este că NATO reprezintă un Întreg care se
dezvoltă prin incluziune de Părți din marginea sa. Astfel, Întregul își creează Periferii – Părți
pe care le înglobează succesiv înt-un exercițu de creștere-expansiune, care este un proces
natural pentru întărirea și securizarea Întregului.
28
Vezi Dumitru Iacob, Ștefan Stănciugelu, ”Coevolution and the second hundred years war”, în: Andrei Taranu
(ed.), Governing for the Future, MEDIMOND Publishing Company, Bologna, 2016, pp. 33-40: ”Coevoluţia” se
referă la „evoluţie împreună”: cooperare, construcție, toleranță, care pot genera un proiect; coevoluția este doar
superficial asemănătoare cu ”coexistența pașnică” – Războiul rece a fost caz exemplar de co-existență pașnică
în care părțile gestionau un conflict; coevoluția poate genera dezvoltare economică ori evoluție în baza unui
proiect, pe când coexistența nu poate crea proiecte comune de dezvoltare.
22. Există trei poziții de cercetare diferite care generează trei tipuri de discurs, în jurul termenilor
”Alianța ca Întreg” (12 țări care întemeiază NATO în 4 aprilie 1949) și ”Marginea
(Periferia)” organizației, ca Parte a Întregului:
1.1. NATO se extinde și înglobează țări din zona de graniță, pe care o transformă în
Periferie.
1.2. Țări din granița NATO aderă la Alianță.
1.3. Extinderea NATO este un fenomen (i) de creștere instituțională a unui Centru și care (ii)
răspunde în egală măsură unei nevoi de securitate exprimate de state din Periferia
organizației.
Astfel – așa cum se observă din enunțurile 1.1-1.3.:
(i) NATO își sporește prin extindere eficacitatea funcțiilor de securitate ca întreg – DECI
dacă cercetătorul ”privește dinspre Occident”, atunci NATO se extinde, integrând state din
Periferie pentru întărirea organizației în a oferi răspunsuri nevoilor de securitate;
(ii) Țări din perieria NATO doresc să își sporească securitatea externă – DECI dacă
cercetarea se situează pe poziția societăților ori statelor care devin membre ale NATO,
atunci, în mod natural, rezultă că ”statele aderă/se integrează”.
(ii + i) pot genera o judecată în cadrele conceptului ”Co-evoluție”: DECIZIA DE
EXPANSIUNE A NATO PENTRU PROPRIA CONSOLIDARE corespunde unei NEVOI
DE CREȘTERE EXPRIMATE DE ȚĂRI DIN PERIFERIA SA.
DECI - dacă se iau în calcul ambele sensuri ale procesului de creștere al Alianței, atunci se
spune că statele din Periferia NATO ”aderă la NATO” + ”în valul N de extindere a
organizației”.
Poziția pe care te situezi influențează deci în mod decisiv conținutul și natura discursului –
mesaj politic-narațiune și cercetare ștințifică, deopotrivă.
Nici una dintre varaintele de lucru nu este superioară celeilate. Diferența este că cercetarea se
concentrează pe contexte și situații diferite în cele două cazuri, efortul de explicare și
înțelegere iluminând mai bine/mai puțin bine anumite elemente ale acestui proces istoric și
geopolitic la care participă cele două categorii de actori: (i) Centrul (NATO, ca Întreg) și (ii)
Periferia (statele care ”aderă” în mod asumat, explicit, ca rezultat al unei voințe sociale liber
exprimate, la NATO).
23. Regula auto-similarității: procesul de creștere al NATO a avut ca bază un exercițiu de auto-
similaritate, organismele de decizie ale NATO creând Periferii pe care să le înglobeze în
virtutea unui exercițiu de conservare și creștere naturală (sporirea eficienței și a securității
Întregului).
Țările care au fondat NATO în 1949 au avut la bază un Acord – reguli și norme, valori care
au constituit nucleul întregii asocieri, pentru realizarea unei organizații politico-militare
internaționale cu scop de apărare în fața agresiunilor externe, la vremea aceea pericolele fiind
evidente și implicit asumate ca venind dinspre Răsăritul comunist.
La 4 aprilie 1949, organizația avea 12 membri – state independente – care își propun
obiective defensive la care să participe structuri politico-militare solidare, care dețin forțe ce
reacționează, confom unor reguli instituționale, în caz de amenințare sau agresiune militară
împotriva Organizației ca întreg sau a oricăruia dintre membrii care au constituit-o: Belgia,
Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia,
Portugalia, Olanda, SUA.29
Alianța politico-militară se va extinde în șase ”valuri”.30
Primul val de creștere al Alianței este în 1952 – organizația internațională încorporează acum,
Grecia și Turcia.
Al doilea val de extindere apare în 1955, când Republica Federală a Germaniei devine
membră a NATO.
Al treilea val apare n 1982, când alianța va integra și Spania.
Al patrulea val apare după 44 de ani – Polonia, Cehia și Bulgaria devenind membre NATO în
1999.
În 2004 se produce un alt val de extindere al NATO – al cincilea, care va inlcude Slovenia,
Slovacia, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia și România.
Al șaselea val de extindere apare în 2009, prin integrarea Croației și Albaniei în structurile
Alianței.
Observația noastră este că o logică anume de tip integrator se regăsește în toate momentele
de creștere ale alianței politico-militare: atunci când se extinde, Părțile pe care le
29
Articolul 5 al Organizației Tratatului Nord-Atlantic este strict legt de apărare militară: ”Părtile convin ca un
atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca
un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele,
exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor
Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte
parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura și a
mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.” – articolul 5 a fost activat abia după o jumătate de secol, la 12
septembrie 2001, imediat după atentatele teroriste îmotriva SUA de la 11 septembrie 2001.
30
Portalul NATO: http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics.htm
24. încorporează Întregul au, (i) sub un anumit factor de scalare, (ii) un grad anume de
similitudine cu Întregul - Alianța alcătuită din statele fondatoare.
De exemplu, începâd cu 1999, factorul de similitudine politică a Părților care vor fi integrate
devine explicit și reprezintă un criteriu de extindere/aderare la Întregul reprezentat de Alianță.
Ceea ce înseamnă că țările fostului Pact de la Varșovia, din valurile 4-5 au avut nevoie de
parcurgerea unei etape – condiții de aderare pentru verificarea gradului de similaritate
militară, politico-administrativă și chiar economică în raport cu Întregul – NATO, înainte de
a deveni Părți ale Întregului (NATO).
SUB ACESTE CONDIȚII, se poate spune că Întregul se regăsește la un alt nivel, în toate
Părțile care îl alcătuiesc.
Și invers.
1.) OBSERVAȚII – NATO și Legea Naturală de creștere și dezvoltare
PRIMA OBSERVAȚIE: Întregul (NATO) se dezvoltă prin crearea de Periferii – Părți (țările
pe care le integrează) în baza unui exercițiu de auto-similaritate, în care Periferia se
modelează ca o replică a Întregului, înainte de a fi integrată ca Parte.
A DOUA OBSERVAȚIE: Condițiile și evaluarea gradului de similitudine care să permită
accesul la condiția de Parte în NATO sunt formulate și evaluate de Întregul care se extinde –
deci Întregul își creează și integrează Părțile sub un anume factor de similitudine, stabilit ca
adecvat de către Întreg, în și pentru interesele proprii de dezvoltare, creștere, conservare și
perfecționare a funcțiilor de supraviețuire/perpetuare, putem spune, folosind un limbaj neo-
evoluționist.
A TREIA OBSERVAȚIE: Expansiunea Alianței în condițiile de mai sus nu se realizează ca
rezultat al unui act caritabil, de ajutorare a Periferiei – Întregul „decide” (consilii, organisme
de conducere etc.) că o astfel de creștere îi este folositoare în primul rând lui însuși.
A PATRA OBSERVAȚIE: CO-EVOLUȚIA. Procesul este cu atât mai eficient cu cât
acțiunea ”naturală” de creștere a NATO pentru propriile nevoi întâmpină o acțiune la fel de
”naturală” de sens invers a Părților, în căutare de creștere a propriei securități.
25. Istoria extinderii NATO are deci un sens anume din perspectiva logicii sale de constituire, pe
de o parte, a logicii sale de extindere, pe de altă parte.
Două sunt elementele-cheie ale acestei istorii din punctul de vedere al analizei pe care o
propune lucrarea de față.
Partea se regăsește în Întreg. Înainte de toate, Alianța s-a creat în momentul în care state cu
aspirații de securitate și infrastructură politic-instituțională similare (în măsuri relativ diferite)
au hotărât să formeze un Întreg – Alianța Nord-Atlantică pentru obținerea anumitor beneficii,
în baza unui set de reguli și norme. Deci Părți relativ similare au creat un Întreg în care se
regăsesc fiecare dintre ele.
Întregul se regăsește în Parte. În al doilea rând, exercițul de dezvoltare – creștere al NATO
a presupus crearea unor Periferii – state care să îndeplinească o serie de condiții legate de
gradul de simlitudine cu Întregul – după 1999 aceste condiții devin explicite și se referă
inclusiv la democrația de tip liberal, care nu fusese cirteriu de aderare înainte de 1999.
În acest context, NATO este o organizație care se extinde în logica unui exercițiu de auto-
similaritate, sub o Lege a Naturii, înglobând Părți, pe care le creează și le adapteză înainte de
integrare, ca auto-replici – organizații naționale care sunt similare într-un grad semnificativ
Întregului și Părților care compun deja Întregul.
Concluzia potrivit căreia NATO are o istorie de evoluție ghidată de principul de creștere al
auto-similarității și în cadrele unei gramatici fractale a lumii politice internaționale pare că
are drept suport adevărul-evidență.
2.) Geometria ne-euclidiană și matematicienii care creează „curbe înspăimântătoare”
Matematicianul Georg Cantor a descoperit această logică a auto-similarității înaintea tuturor,
dar în lumea mulțimilor cu elemente abstracte. Conform descoperirii sale, dacă un segment
de dreaptă va suferi o operațiune de împărțire în 3 sub-segmente, dintre care să fie eliminat
segmentul din mijloc, se va genera, prin acțiuni similare în fiecare etapă următoare o mulțime
infinită care nu poate fi explicată prin geometria clasică, euclidiană.
Extinzând, elementele acestei mulțimi tind să fie scalare, ceea ce înseamnă că gradul lor de
neregularitate și / sau fragmentarea lor este identică la orice scară și este rezultatul aceluiași
exercițiu de auto-similaritate. Aceasta reprezintă ceea ce un alt matematician – Benoît
Mandelbort, va numi în 1975 ”serii fractale”:
”Anumite serii fractale sunt curbe sau suprafețe, altele sunt elemente ale Pulberilor lui Cantor
26. (disconnected "dusts")31
, iar altele sunt atât de ciudate în formă încât nu avem termeni
adecvați pentru ele nici în domeniul științelor, nici în cel al artelor artelor.”32
Un praf sau o pulbere este o realitate fzică a cărei dimensiune topologică este nulă –
”Multimea lui Cantor” este un hibrid care se plasează undeva între linie și punct – ea
corespunde unei ”pulberi”. B. Mandelbrot vorbește despre ”Mulțimea Cantor” în sensul unui
prototip de fractal obținut în matematică prin această fracționare la infinit conform unei
reguli, prin care el va ilustra mai apoi numeroase fenomene de creștere din Natură și din
artă.33
Această logică matematică a fost identificată, de asemenea, de matematicianul Helge von
Koch (1870-1924) și a rămas în istoria matematicii prin ceea ce s-a numit ”Fulgul lui
Koch”34
. El se obține pe aceeași logică a auto-similarității: se înlocuiește treimea din mijloc a
unui triunghi echilateral de pe fiecare latură cu două segmente, astfel încât să se formeze un
nou triunhghi echilateral exterior, cu baza în linia triunghiului anterior. Apoi, se execută
aceiași pași pe fiecare segment de linie a formei rezultate, la infinit. Se obervă că, progresiv,
perimetrul acestei figuri crește cu patru treimi și sfârșește într-un număr infinit de execuții ale
acestor pași; lungimea este infinită, în timp ce aria figurii rezultate rămâne finite – arată
matematicienii ne-euclidieni. De aceea, fulgul Koch mai este denumit prin expresia "curbă
monstru."
31
Marea decscoperire a lui Mandelbrot este că aduce ecuațiile și mulțimile, seriile de figuri obținute din spațiul
abstract al matematicii în realitatea naturală; vezi descrierea lui Mandelbrot, în Benoît Mandelbrot, The Fractal
Geometry of Nature, Freeman and Company, New-York,1982,
http://ordinatous.com/pdf/The_Fractal_Geometry_of_Nature.pdf. Vezi și Alain Boutot, Inventarea formelor,
Editura Nemira, București, pp. 33-39.
32
Benoît Mandelbrot, The Fractal Geometry of Nature, Freeman and Company, New-York,1982, pp. 1-2;
Mandelbrot, Fractals: Form, Chance and Dimension, W.H. Freeman, San Francisco ,1975; o a doua ediție, cea
după care am lucrat noi, apare revizuită și completată în 1982 sub titlul: THE FRACTAL GEOMETRY OF
NATURE la New-York; vezi și aplicațiile economice ale teoriei fractalilor - Benoit Mandelbrot, ”A Multifractal
Walk Down Wall Street," SCIENTIFIC AMERICAN, February 1999, pp. 1-2;
33
Vezi descrierea lui Mandelbrot, op.cit., pp. 75-78, în special, unde autorul încearcă să ”îmblânzească” fractalii
matematici.
34
Matematicieni care au descoperit acest principiu al auto-similaritii - Giuseppe Peano (1858-1932) (1890),
David Hilbert (1865-1942) (1891), Helge von Koch (1870-1924) (1904), Waclaw Sierpinski (1882-1969)
(1916), Gaston Julia (1893-1979) (1918), Felix Hausdorff (1868-1942) (1919) – anii din parantezele
suplimentare sunt cei în care au făcut descoperirea; vezi:
http://biomedphys.sgu.ru/Files/LIB/Springer/Chaos%20and%20Fractals/03.pdf;
http://www.math.nus.edu.sg/aslaksen/gem-projects/maa/World_of_Fractal.pdf .
27. Figura 1. Curbele monstru van Koch sau
”Fulgul lui Koch”.
Aceste mulțimi sunt toate gândite și lucrate ca simple abstracții matematice35
- o realitate
matematică despre care H. Poincare zicea că face parte din ”galeria de monștri” – ”ființe
matematice paradoxale”, care se obțin eliminând treimea centrală a unui segment de dreaptă,
păstrându-se doar marginile rezultate, care, la rândul lor suferă aceeși operațiune de eliminare
a treimii din mijloc – un exercițiu de auto-smiliaritate care generează un rezultat
”monstrous”: avem o infinitate de puncte situate la o distanță finită unele de altele, distanța
rămânând complet discontinuă. Ea e alcătuită din puncte izolate, care se separă undele de
altele prin intervale progresiv mai mici. Fiecare componentă a mulțimii devine imaginea la
scală a Întregului și e obținută cu procedura recursivă simplă pe care am enunțat-o. Ea nu
satisface o condiție esențială din geometria euclidiană și nici o mulțime a unor soluții date de
ecuații algebrice.36
De exemplu, ”Curbele monstru” alăturate au următoarea proprietate: nu
au legătură cu geometria liniilor perfect drepte sau cu aiile figurilor geometrice alcătuite din
linii drepte despre care învățăm la școală.
Dacă am continua operațiunea iterativă pe triunghiul lui Koch la infinit vom obține
următoarele rezultate ”monstruoase”:
(i) lungimea ”fulgului” lui Koch va fi infinită;
(ii) această lungime infinită se aplică pe… o arie finită, egala cu 8/3 din aria triunghiului
originar pe care am început iterațiile.
35
Au fost stabilite sau indicate dimensiunile câtorva fractali: Curba lui Koch are dimensiunea fractală: D = log
4/ log 3, Praful lui Cantor - log 2/ log 3, Sita lui Sierpinski — log 3/ log 2, Sita tridimensională a lui Sierpinski
— log 4/log 2, Buretele lui Menger — log 20/log 3 etc.; apud Ștefan Frunză, Fractali, RecMat - 2/2002, 1-5:
Ștefan Frunză, Fractali, Curs opțional, anul IV, Facultatea de Matematica - Informatică, 2004.
36
Alain Boutot, Inventarea formelor, Editura Nemira, vol. 1, București, pp. 33-35.
28. Euclid ar spune, poate, astăzi că ne aflăm în fața unui non-sens geometric – cum să te
descurci cu rezultatul de 8/3 referitor la o arie finită a unei figuri geometrice neregulate, cu un
perimetru de valoare infinită?
Alții ar spune că Euclid nu vede sensul acestei realități geometrice pentru că este orbit de
faptul că o comunitate uriașă de matematicieni și ne-matematicieni cred și au fost educați în
paradigma lui.
3.) Geometria fractală – un exercițiu de replicare ca Lege Naturală
Ce-ar fi dacă legea auto-similaritții pe care am identificat-o în construcția și expansiunea
NATO ar fi Lege o Naturii în cel mai pur sens al acestei atribuiri ”naturaliste”, de care
științele socialului și ale politicului tind, mai degrabă, să fugă, de fapt, din frica unei etichete
negative astăzi, precum cea de ”organicism”?
Cât de utilă ar fi o astfel de regularitate pe care am descoperit-o în extensia NATO pentru
explicarea unor fenomene sociale, dacă reușim să o dovedim, de exemplu, ca lege specifică
dezvoltării lumii biologice – o Lege a Naturii? Nu cumva temeiul natural dă legitimitate-forță
de susținere-acceptare a acesteia ca lege a socialului?
Legea Naturală este cel mai adesea asociată în științele sociale cu filosofii contractualiși,
rareori cu Aristotel – cu trimitere la ”zoon politickon” – animalul social sau Statul care este
din Natură anterior individului.
Conceptul propriu-zis ”Lege Naturală„ este cunoscut ca element al filosofiei contractualiste,
în bază căreia, Statul a apărut printr-un contract social între indivizii care existau în mod
izolat în Starea de Natură – o etapă în evoluția omenirii anterioară Statului. Ei trăiau deci sub
o ”Lege Naturală” – lege care, ca și contractul social care a generat Statul, nu a fost asumată
ca etapă istorică ”naturală” în mod serios de nici unul dintre contractualiști. Ea este o invenție
asumată, care să permită justificarea unei stări sociale și a unui enunț care nu putea fi
argumentat pe bazele unui adevăr empiric: egalitatea în drepturi și libertăți a indivizilor prin
simpla apartenență la categoria umanului.
Aici ar trebui să se încheie Anti-Prefața.
Cum nu există nici reguli și nici protocoale pentru anti-prefețe, am hotărât că funcția ei este
aceea de a provoca intuiția Cititorului/ei, acreditând potențialul explicativ al gramaticii
fractale prin aplicarea regulilor ei asupra unui fenomen contemporan despre care se vorbește
mereu în mass media – istoria NATO ca rezultat al unei Legi Naturale de conservare și
creștere prin crearea de Periferii similare politico-administrativ și militar, pe care apoi le
29. integrează pentru sporirea funcțiilor Întregului (NATO) – securitate pentru NATO (Întregul),
de presupus a fi distribuită în fiecare dintre Părțile (statele) sale.
Aceasta este o gramatică social-politică, a cărei Lege Naturală de bază – auto-similaritatea –
se regăsește frecvent în lumea biologicului social non-rațional, în speță.
E adevărat, ea a fost descoperită prin calcule matematice care au deviat de la logica
”normalității” euclidiene a cercurilor, triunghiurilor și pătratelor perfecte despre care învățăm
la școală și azi, fără să ne spună nimeni că așa ceva nu există niciunde: Natura, ca și
societatea, sunt departe de a fi compuse din figuri ori procese perfecte.
Natura cu forme și procese nergulate, ca și societatea complexă de astăzi împărtășesc, totuși,
o Lege a auto-similarității:
(i) dacă te uiți cu lupa la coasta Marii Britanii (și înainte, și după BREXIT) vei vedea ca ea
arată același grad de neregularitate pe care îl vezi din avion, dar, la scale diferite, obseva
Mandelbort încă din 1967, cand publica articolul "How long is the coast of Britain? Statistical
self-similarity and fractional dimension".37
(ii) dacă privești nervurile unei frunze de copac ori o secțiune din sistemul vaselor capilare
din sistemul vaselor de sânge de pe întinsul corpului uman, vei observa că ele reflectă, la o
anumită scală, Întregul;
(iii) neuronii din creierul uman își caută asemănătorul/similarul pentru a lucra împreună –
Legea lui Hebb: Fire together, wired together,38
în condițiile în care orice rețea neuronală
reflectă Întregul ori este o replică la o scală uriaș de mică a creierului uman ca ansamblu de
rețele de neuroni.
Vrem să vă anunțăm că, în mod conștient, am pregătit Anti-Prefața noastră pentru a încerca
să exportăm în orizontul Dumneavoastră de înțelegere similarul modului în care vedem noi
37
Mandelbrot, Benoit B. (5 May 1967). "How long is the coast of Britain? Statistical self-similarity and
fractional dimension" (PDF). Science. 156 (3775): 636–638.
38
Apud Maria Luiza Flonta et al., Neurobiologia cogniţiei, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2013,
p. 4; aceasta este regula activării simultane descoperită de neuropsihologul canadian Donald Hebb (1949):
Neurons that fire together, wire together. Neuroştiinţele ultimilor ani explică învăţarea ca situaţii şi contexte în
care reţele corticale se activează împreună. Învăţăm cel mai adesea prin asociaţie - adică, o mobilizare de reţele
sinaptice: creierul mobilizează rapid structurile sinaptice cu toate informaţiile semantice şi experienţele
depozitate în diferitele sale structuri şi arii, ca să găsască o informaţie corespunzătoare sau asemănătoare de care
să lege sau de care să separe noua informaţie apărută. Este Legea asocierii, formulată de Hebb: Când învăţăm ne
folosim amintirile şi experienţele anterioare - cea ce ştim şi ceea ce are deja circuite sau hărţi sinaptice, pentru a
asimila sau a construi spontan un concept nou, care nu avea o încă reţea sinaptică. Atunci când a apărut
informaţia nouă s-au activat reţele sinpatice învecinate, astfel încât au fost activaţi electric o serie de neuroni
conectaţi şi care deţin deja o informaţie ce face trimitere într-o formă sau alta la stimulul nou apărut; vezi
Dispenza, Joe, Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală, Curtea Veche Publishing,
București, 2012, p. 240.
30. lumea naturală ori o parte a ei, lumea socială și, în particular, lumea istoriei ideii liberale în
Europa, despre care vom vorbi în continuare.
Nu ne așteptăm să aveți același grad de acceptare ori înțelegere cu noi ori cu alți Cititori/e –
nu urmărim să fim identici în acceptarea ideii – nici nu pare posibil să măsurăm perfecțiunea
unei astfel de suprapuneri.
Pentru reușita comunicării noastre este suficient să operăm în aceeași logică a gramaticii
fractale, care nu presupune copiere ori identitate, ci respectare de reguli – în speță, acceptarea
ideii. O astfel de acceptare ar fi rezultatul unui proces conștinet asumat al auto-similarității ca
principiu explicativ pentru diferite fenomene naturale, biologice, umane (raționale și non-
raționale). Cele mai multe dintre modurile în care vrem să generăm simili-reacții sunt non-
conștiente.
(Dacă o să citiți sintagma CUVÂNT ÎNAINTE încă o dată în decurs de câteva secunde,
atunci există șanse ca regula auto-similarității să meargă mai departe în efectele ei de
cooperare și dialog pe care le asumă Anti-Prefața noastră.)
CUVÂNT ÎNAINTE39
Ce ne propunem să demonstrăm prin conectarea istoriei ideii liberale la o Lege a
Naturii descoperită de matematicieni?
Lucrarea de față își propune să urmărească în ce măsură istoria ideii liberale în Europa
împărtășește caracteristici ale exercițiului natural de auto-similaritate, prin care Metropola
occidentală se extinde-crește prin crearea de fractali politico-administrativi în marginea ei
sud-est europeană.
(i) Privind dinspre Metropola Occidentală înspre Periferia Europei, se pare că avem de-a face
cu un proces natural de creștere a Metropolei, care își creează fractali în Periferie pentru a-și
putea controla și administra eficient propriul proces de creștere (economică, a sferei de
influență politică, a bunăstării cetățenilor etc.). În căutare de noi piețe pentru desfacere și sub
acțiunea capitalistă a Legii Profitului, stucturile politice ale Metropolei vor securiza
expansiunea capitalului privat și vor proteja preluarea surpusului economic din Periferie
înainte de toate, prin crearea de fractali politici de tip liberal – structuri admnistrativ-politice
39
Mulțumiri Cititorului/ei care a citit a doua oară sintagma CUVÂNT ÎNAINTE.
31. cu care să poată comunica, pe care le cunosc și cu care pot negocia și stabili condiții de
prelevare a surplusului economic alcătuit din materii prime, sume uriașe de la bugetul statului
de tip democrat-liberal pentru construcția de infrastructură feroviară, de exemplu, de care
Periferia are urgentă nevoie și pe care nu o poate construi singură pentru că îi lipsesc
expertiza, industria de mașini și tehnologia necesară.
(ii) Pentru perioada secolului al XIX-lea și până la România Mare creată în 1918, observă
istoricul American Keith Hitchins în lucrarea România 1866-1947 (2013, ed. 4-a),
modernizarea românească și procesul de formare a Națiunii au fost fenomene în permanentă
interdependență. Măsurile și proiectele guvernărilor și partidelor politice – dincolo de disputa
lor cu privire la căile modernizării – erau legate de problematica formării statului național
prin unirea Principatelor române, apoi a României rezultate după reîntregirea națională din 1
decembrie 1918.
Tipuri de abordări ale modernizării românești
În aceste condiții, observă istoricul american specializat pe problemele României și ale
Europei de sud-est, istoria românească de secol nouăsprezece apare ca o perioadă de
permanent contact al spațiului românesc cu Metropola – ”Occidentul”, cum îi spune K.
Hitchins.
Începând cu primii boieri novatori ai anilor 1820 (boierii cărvunari, ”cetitori de carte”) și
până în anii 1880 (perioada la care se oprește analiza din cartea de față), procesul de
modernizare românescă la toate nivelele sale a fost ”asistat” într-o fomă sau alta de Occident
– Puterile Occidentale, pe care le numim cu termenul ”Metropolă” – un personaj politic și
economic de tip colectiv care a însoțit în permanență procesul de modernizare românesc
declanșat instituțional la 1848 de către fii de boieri școliți la Paris, ca prima generație de
bursieri ai statului roman (1836-1840).40
Aproape întreaga elită care a modernizat România și
40
Sunt fiii de boieri pe care îi vom întâlni în Cartierul Latin al Parisului, unde locuiau majoritatea, apoi ca
studenți la cursurile universitare și la conferințele doctrinarilor liberalismului clasic francez în Paris, în
societățile secrete legate de ideea națională și de unirea Țărilor Române, precum și în închisorile românești -
arestați pentru ”conspirație de stat” împotriva regimului regulamentar românesc; îi vom regăsi pe baricadele
Revoluției de la 1848 atât în Moldova, cât și în Țara Românească, în actele pregătitoare ale Unirii din 1859, în
guvernarea liberală în care unul dintre ei este ales domn (A. I. Cuza, 1859-1866), în Constituanta de la 1866 și
în toată perioada de modernizare românescă aflată sub analiza noastră: I.C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu
(singurul care are o diplomă luată la Belin, după ce a fost ”retras” din Franța), A. I. Cuza, Ion Ghica, Nicolae
Bălcescu, Vasile Alecsandri, C.A. Rosetti și alții. Date istorice de la sfârșit de secol nouăsprezece arată că peste
32. a contribuit la eliminarea privilegiillor feudale, înscriind România într-o lume capitalistă,
aparținea nu clasei mijlocii a burgheziei, ca în spațiul Metropolei, ci clasei de tineri boieri
educați la Paris, Viena și Berlin. Cercetătorii arată că între 100 de înalți functionari de stat de
la sfârșitul secolului al XIX-lea și în perioada interbelică41
jumătate au făcut studiile în Franța
și Belgia, întreaga perioadă de modernizare a României fiind realizată de o clasă politică
majoritar școlită în universitățile Metropolei occidentale. ”Metropola” este compusă din state
occidentale evoluate, cu interese diferite privind controlul militar și politic în sud-estul
Europei. Statele diferite ale Metropolei se întâlnesc însă pe un teren comun al legilor de
evoluție economică de tip capitalist, care se aplică atât capitalului privat, cât și capitalului
mixt, în care autorităție statale sunt parte. Profitul este cea mai vizibilă dintre aceste legi. De
la un punct încolo, piața națională nu mai este suficientă pentru capitalul privat occidental iar
agentul burghez, protejat adesea direct de statul Metropolei, caută piețe noi în afara Europei
de vest. Europa de sud-est este piața din Periferia Metropolei occidentale de care ne vom
ocupa în lucrarea noastră.
Întrebarea este unde ne poziționăm noi atunci când vorbim despre acest proces de expansiune
capitalistă a Metropolei, care își creează Periferie în aria Europei de sud-est?
Dacă privim modernizarea capitalistă de pe teritoriul Europei de sud-est, vedem o anumită
dimensiune a procesului; dacă ne plasăm în Paris, la Londra, Viena, Berlin ori Amsterdam,
obervăm că procesul de difuziune a ideilor și instituțiilor liberal-capitaliste arată altfel. Ideea
punctului geo-politic de pe care se realizează cercetarea dezvoltării capitaliste a Europei de
vest până la împărțirea întregului glob pămânesc în colonii, în conexiune cu modernizarea
Europei de sud-est în secolul al XIX-lea (România, ideea liberală în Rusia) și primătate a
secolului al XX-lea (Turcia între 1920-1938) merită un exercițiu separat de verificare.
Cercetătorul care se uită din Occident spre Europa de sud-est
75% dintre politicienii români erau educați în școlile Metropolei occidentale – cei mai mulți la Paris, apoi la
Berlin, Budapesta, Viena, ”(...) fiind, prin urmare, în contact direct cu ”civilizația europeană”. Cei
”responsabili” de modernizarea țării au înțeles, încă din perioada studiilor, că singura cale pentru români era
dezvoltarea ”în pas cu Europa.”; cf. Gheorghe Iacob, România în epoca modernizării (1859-1939), Editura
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2013, p. 26; vezi și distincția ”clasă politică”/”elită politică” și
ponderea diferitelor profesiuni în structura Parlamentului înainte și după Marea Unire din 1918, pp. 51-52; 54-
55
41
Gh. Iacob se referă la o listă de 100 de lideri politici români – 24 de șefi de partide, 27 de prim-minștri, 71 de
miniștri - dintre care 81 au studiat în străinătate și 19 în țară; din cei 81, 50 au făcut studii în Fanța și Belgia, 17
în Germania, 10 la Viena și Budapesta, 2 în Italia și 2 în Rusia (basarabeni); vezi Gh. Iacob, , România în epoca
modernizării (1859-1939), Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2013, pp. 53-55
33. I.) K. Hitchins prinde în câteva paragrafe o întreagă istorie a modernizării românești în
structurile ei non-culturale (economic, politic-instituțional, social). Selecția autorului și a
textului au un rost anume pentru analiza noastră, așa cum se va observa mai jos. Valoarea
specială a textului este dată de locul dinspre care istoricul privește modernizarea românească:
”O componentă fundamentală a formării națiunii a fost legătura crescândă a românilor cu
Europa Occidentală. Contactele conomice au avut inițial o importantță capitală în scoaterea
României din relativa izolare impusă de suzeranitatea otomană. Schimburile dintre România
și Europa Occidentală (inclusiv Austro-Ungaria și Germania) s-au extins spectaculos între
anii ‘70 și Primul Război Mondial, când volumul exporturilor românești s-a triplat iar
importurile au crescut de patru ori, dovadă a integrării României în sistemul economic
inernațional. Acest ritm dinamic al comerțului cu Europa Occidentală s-a menținut și în
perioada dintre cele două războaie mondiale. (…)
Rolul Occidentului în dezvoltarea industriei românești a fost complex. Exportând în România
cantități masive de bunuri manufacturate, Occidentul a grăbit dispariția meșteșugurilor
tradiționale în secolul al XIX-lea și a întârziat dezvotarea unei industrii moderne. În același
timp însă, transferul de tehnologie și substanțiale investiții de capital au impulsionat
industrializarea. Investițiile pe scară largă au început după dobândirea independenței de către
România în 1878, iar în preajma Primului Război Mondial capitalul străin devenise
predominant în numeroase ramuri industriale, în special în domeniul petrolului, al gazului
metan și al electricității, al metalurgiei și al industriei chimice. Capitalul străin mai deținea o
parte semnificativă din industrie în perioada interbelică, dar în 1938 elita industrială și
financară românească ajunses să-și sporească propriul capital pe ansamblul industriei la
aproximativ 60 la sută.
Relațiile economice ale României cu Europa Occidentală aveau în primul rând un cararacter
de dependență. Esențială pentru bunăstarea țării era vânzarea în străinătate a unor mari
cantități de produse agricole și de alte materii prime. Astfel, pierderea piețelor internaționale
în timpul crizei economice de la începutul anilor ‘30 a provocat mari greutăți economice în
țară. Dependența de exporturi a descurajat reformele din agricultură, pentru că a tins să
consolideze structurile tradiționale ale unei agriculturi țărănești ineficiente. În ceea ce
privește industria, cu toate că industriașii și bancherii români, sprijiți de Partidul Național
Liberal, au încercat să-și extindă controlul asupra economiei naționale prin limitarea
participării capitalului străin, România a continuat să fie un mare importator de capital,
rămânând astfel dependentă de investițiile occidentale în privința impulsionării economiei.
34. Europa Occidentală a exercitat, de asemenea, o influență decisivă asupra instituțiilor politice
românești. Elita intelectuală și politică românească se ducea cu regularitate în Occident, în
special în Frața și Germania, pentru studii universitare. Timp de un secol, aceasta a găsit
surse de inspirație și idei, direct și indirect, în toate curentele ideologice din Europa de la
vremea respectivă, de la romantism și liberalism până la diverse tipuri de naționalism și
conservatorism. Occidentul a oferit un exemplu și în plan instituțional: Constituția de la 1866
a fost elaborată după modelul constituției belgiene din 1831, principalele coduri de legi au
fost inspirate din cele franceze, iar structurile parlamentare se bazau foarte mult pe
experiența occidentală în acest domeniu.”42
Cercetătorul care se uită dinspre Europa de sud-est spre Occident
(II) Gheorghe Iacob oferă un exemplu ilustrativ privind modificarea aproape insesizabilă de
conținut a cercetării, generată de direcția dinspre care cercetătorul privește modernizarea
capitalistă românească, mai ales pentru că are el însuși o evaluare privitoare la abordările
românești, în ansamblu:
”Problema modernizării și a raportării la Europa occidentală este mai veche decât istoria
statului România. Găsim referiri și chiar abordări care se doresc teoretice începând cu secolul
al XVIII-lea și tot mai dese din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Toți sau aproape toți
autorii sunt de acord că Principatele Române – apoi România – au făcut eforturi deosebite
pentru a prelua modelul occidental, de a se moderniza, de a reduce distanța față de țările
dezvoltate. Indiferent în ce moment am face ”măsurătorile”, după ce metode etc., opiniile
diferă. După unii autori decalajul față de Occident s-a accentuat, după alții s-a redus. Noi, o
spunem de la început, ne includem în a doua categorie.”43
III.) Semnificația specială a textelor de mai sus pentru perspectiva de analiză pe care o
propunem se referă la ”accentul direcției” dinspre care privește cercetătorul. Rezultatele
acestei poziționări geo-politice (nu e vorba despre lipsa obiectivtății în cercetare) are efecte în
dimensiunile pe care investigația le poate ilumina pentru fenomentul de analizat.
În mod obiectiv, spre deosebire de analizele românești, care privesc modernizarea dinspre
România înspre Europa occidentală, istoricul american privește din sens opus - dinspre
Occident spre România. Schimbând locul și perspectiva – ca într-o aplicație electronică de-
42
Keith Hitchins, România 1866-1947, Humanitas, trad. G. Potra, Delia Răzdolescu București, 2013, Ediția a
IV-a, pp. 11-12
43
Gheorghe Iacod (ed.), Modernizarea României (1859-1939). Legislație și strategie economică, Editura
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, Iași, 2012, p. I.
