1. 1
RAPORT DE PRACTICĂ
MINISTERU APARARII NATIONALE
LABORATORUL DE PSIHOLOGIE
RAPORT DE PRACTICA
ÎNDRUMĂTOR: LEONARD VOLOSIN
Student în practică: Dima Paula Alina
AN 1 SERIA 1 GRUPA 2
Bucureşti
2. 2
2011
Cuprins
Informatii generale cu privire la rolul institutiei,
legislatia...............................................3;
Descrierea populatiei tintă a institutiei.................................................................4;
Descrierea obiectivelor stabilite si atinse in cadrul stagiului de practica.............. 4;
Descrierea metodologiei de lucru folosite............................................................5;
Concluziile activitatilor desfasurate......................................................................7
Sugestii..............................................................7
1. Bibliografie.................................................................................................8
2. Anexe.........................................................................................................8
3. 3
Informatii generale cu privire la rolul institutiei
În perioada 25 martie– 15 aprilie 2011 am efectuat practică de specialitate în
cadrul institutiei M.A.P.N, unde am fost îndrumată de domnul Leonard Volosin
Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice
centrale, în subordinea Guvernului, prin care este condusă activitatea în
domeniul apărării naţionale, potrivit prevederilor legii şi strategiei de securitate
naţională, pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului,
integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.
Ministerul Apărării Naţionale răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare a prevederilor
Constituţiei, a celorlalte acte normative în vigoare, a hotărârilor Guvernului şi ale
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi ale tratatelor internaţionale la
care România este parte, în domeniul său de activitate.
In timpul practicii am am fost informati de modalitatile prin care putem evalua
psihologic soldatii, locotenentii, generalii etc .Am fost indrumati catre intelegerea
diferentelor dintre persoanele asupra carora aplicam testele si de asemenea ni s-
au adus la cunostinta posibilele dificultati pe care le-ar putea intampina subiectii
in incercarea de a intelege sarcina, precum si in exprimarea adevaratelor
emotii.In plus, timpul limitat pentru realizarea sarcinilor pot reprezenta un factor
de stres pentru subiecti in momentele respective.
Legislatia
Legislaţia pe care se bazează acest laborator de psihologie este:
Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi
completările ulterioare.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
Legea nr.384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari,
cu modificările şi completările ulterioare.
Legea nr.346/2006 din 21.07.2006, Publicat în Monitorul
Oficial,privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării.Această lege
cuporinde capitolele:
4. 4
1. Dispoziţii generale.
2. Atributiile si responsabilitatile Ministerului Apararii.
3. Organizarea si functionarea structurilor central.
4. Domenii de responsabilitate ale structurilor central.
5. Structura de forte a armatei.
6. Conducerea Ministerului Apararii.
7. Personalul Ministerului Apararii.
Populatia tinta
Aceasta este reprezentata de o anumita categorie sociala specifica Ministerului
Apararii Nationale din care fac parte soldatii, locotenentii, militarii si alte
persoane cu statut in cadrul institutiei. Sunt anumite cerinte ce trebuie indeplinite
de persoanele care vor sa faca parte din aceasta institutie, iar cele mai
importante sunt posedarea unor abilitati fizice peste medie, intelectuale,
dobandirea unui echilibru psihologic, precum si rezistenta indelungata la factori
de stes..
Persoanele care au anumite aspecte negative cum ar fi, nervozitatea crescuta,
un ritm lent de gandire si reactie, vicii precum consumul de alcol,
exagerat(alcoolismul), nu sunt acceptate, deoarece sunt considerate ca nefiind
suficient de capabile pentru a-si indeplini misiunile in cadrul acestei institutii..
Descrierea obiectivelor
Principalele obiective ale activităţii de relaţii publice în armată sunt:
a) consilierea comandanţilor/şefilor în domeniul comunicării;
b) menţinerea unei imagini veridice a instituţiei militare;
c) informarea întregului personal al armatei şi a celui în rezervă şi în retragere,
cu privire la deciziile politice, administrative, evoluţia instituţiei militare, alte
aspecte privind apărarea şi securitatea naţională;
d) asigurarea accesului la informaţiile de interes public;
e) deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare dintre armată şi societate;
5. 5
f) informarea mass-media străine cu privire la politica de apărare a ţării şi
activităţile importante ale armatei, în vederea perceperii corecte a disponibilităţii
şi eficacităţii participării româneşti la crearea şi menţinerea unui climat stabil de
securitate în zona noastră geografică, la nivel european şi în alte zone ale lumii.
Descrierea metodologieide lucru folosite
Au fost aplicate o serie de teste, testul ARM,testul PVM,testul RS(rezistenta la
stres)
Testul ARM se administreaza individual sau colectiv si are durata de 15 min.
Testeaza:
concentrrea atentiei in activitatile cu ritm impus si camp de observatie dinamic,
viteza de perceptie;
controlul reactiilor,
adaptare la test; vedere periferica.
Testul PVM (test de percepţie vizuală a mişcării) se administrează
individual/colectiv.Durata 10-15 minute.
Urmăreşte:aprecierea vitezei şi distanţei,promptitudinea reacţiilor,tendinţa
de aproximare şi de întârziere amânare.Testul cuprinde trei probe cu trei probe
de situaţie:
1. Un reper fix.
2. Ambele repere se deplasează cu viteză egală.
3. Ambele repere se deplasează din direcţii opuse cu viteză diferită.
Afişarea rezultatelor:-indicatorul sintetic pe aprecierea perceperii vitezei de
miscare
Tendinta de:
Anticipare
Amânare.
Testu CMR (coordonare motorie reactivitate)
6. 6
Se adresează capacităţii de coordonare oculo-motorie oferind în acelaşi
timp informaţi asupra reactivităţii subiectului,echilibrului precum şi asupra
capacităţii de învăţatare motorie.
Modul de administrare individual.
Durata: aproximativ 30 minute.
Testeaza:
Coordonarea senzorio-motorie(ochi-mana-picior)
Rapiditatea ractiilor complexe si sincronizarea
Eficienta operationala a gandirii in situatii concrete
Mobilitatea generala(plasticitatea)
Echilibrul emotional (controlul reactiilor)
Testul pentru atenţia perceptivă:
Durează 10 minute
Există două pagini pe acest text,în care subiectul trebuie sa bifeze
figurile,care corespund celor trei figuri aflate în susul paginii,de la
stânga la dreapta
Studiază : memoria,labilitatea emotionala si atentia perceptiva.
Testul Praga:
Aceasta proba evaluează distributivitatea sau mobilitatea atenţiei. Pe
o planşă sunt înscrise într-un tabel o serie de numere, fiecare casuţă cuprinzînd
un numar de dimensiuni mari si unul de dimensiuni mai mici. Pe foaia de raspuns
sunt prezentate patru siruri de numere ; reprezentand numerele de dimensiuni
mari din tabel, in ordine aleatoare. Subiectul trebuie sa gaseasca numere din
foaia de raspuns pe plansa si de a nota alaturi numarul corespunzator de
dimensiune mica. Proba se administreaza cu un timp standard de 4 min pentru
fiecare coloana, cu 1 min de pauza intre trecerea de la o coloana la alta. In total
sarcina dureaza 16 min de lucru efectiv si 3 min de pauza, oferind si informatii
privind evolutia distributivitatii in timp si curba oboselii.
7. 7
Testul RS – rezistenta la stres
Reprezinta o noua versiune a testului STROOP COLOR WORLD TEST adaptata
specificului solicitarilor senzorio motorii.
Este evidentiata, in principal capacitatea subiectului de a mentine un nivel de
performanta satisfacator in conditiile de stress.
Permitedeterminarea rapiditatii si exactitatii reactiilor la alegere
Ofera informatii privind stilul cognitive
Mod de administrare: individual
Durata: aproximativ 15 min
Concluziile activitatilor desfasurate
Aceste cateva intalniri mi-au fost utile deoarece am capatat experienta si
informatii legate de testarea psihologica a persoanelor din cadrul Ministerului
Apararii Nationale.Da asemenea ma bucur ca am aflat mai multe despre
dificultatile care pot interveni in momentul in care un candidat trebuie sa
indeplineasca sarcina ceruta de psiholog si cum putem sa contracara aceste
dificultatir.Apreciez timpul petrecut la practica drept o periopada in care am avut
multe de castigat si ma bucur cam-am putut implica impreuna cu colegii de grupa
in aceasta activitate.
Sugestii
De preferat sa se mareasca numarul de intalniri pentru ca studentii sa poata
beneficia cat mai mult de pe urma acestora si sa poata sa isi formeze unele
deprinderi necesare in evaluarea corecta psihologica a viitorilor candidati.
8. 8
Bibliografie
Ghid de practica psihologica pentru studenti, Mihai Anitei, Mihaela Chraif.
Editura Universitara, Bucuresti 2010
Anexe
9. 9
STUDIU DE CAZ
STRESUL IN ORGANIZATIA MILITARA
IMPLICATIILE STRESULUI CA FENOMEN PSIHOSOCIAL DEZORGANIZATOR IN
COMPORTAMENTUL PERSONALULUI MILITAR
DIN CADRUL UNITATII MILITARE 01838 BOBOC
Psiholog Clara NEACSU*
REZUMAT
In aceasta lucrare am dezbatutimplicatiile stresului ca fenomen psihosocial
dezorganizator in comportamentulpersonaluluimilitar din cadrul Unitatii
Militare 01838.Am incercat sa definesc conceptul de stres facind referire la
lucrarile si autorii care au aduscontributii esentiale asupra acestui concept.
Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care producstresul fac parte din viata
cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de
intensa si relativ durabila a individului, confruntatcu noi si dificile situatii
existentiale.
Fiind un fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului
solicitarilor si variatiilor ambiantei, stresul are in armata si, indeosebi pe
campulde lupta, o importanta insemnata in influentarea negativa a moralului
trupelor, in diminuarea capacitatiidelupta a militarilor si unitatilor.
La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu
privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un
esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si
subofiteri. S-au aplicatdoua scale reprezentative privind evaluarea nivelului de
stres si a rezistentei subiectilor la factorii stresanti.
In urma prelucrarii datelor se poate aprecia ca, pe ansamblu,nivelulde stres
cumulateste in limite normale, iar unuldin factorii generatori de stres este
10. 10
nesiguranta loculuide munca;capacitatea dea rezista factorilor stresanti este
normala.
I. NOTIUNIPRIVIND CONCEPTULDE STRES PSIHIC
I. 1. Considerente teoretice
De origine engleza, cuvintul stres circumscrie o serie de substantive inrudite ca
inteles, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare,
tensiune, constrangere, incordare nervoasa. in limba romana, termenul de stres a
fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi
ortografia sa fie adaptata, cu un singur "s" (stres).
In Anglia, in secolul al XVII-lea, stres insemna "stare de depresie in raport cu
oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, intr-un sens mai general,
adversitatea vietii".
Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de
viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).
In anul 1872, Darwin publica "teoria evolutiei". in opinia sa, frica, o
caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza
organismul pentru a face fata pericolului. El numeste stres nu numai emotia, ci si
actul emotional ce are loc in fata unei situatii de urgenta: "fuga sau lupta".
O alta figura marcanta a acestui secoleste William James, care in anul 1884 pune
Intrebarea "Ce este emotia ?", iar in 1890 isi publica "Tratatul de psihologie" si
anunta ca procesulpsihic este secundar procesului fizic. William James acordao
mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata in psihologia cognitiva.
In anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din
America de Nord, profesorla Harvard, in lucrarile sale fundamentale privind
emotia, foloseste termenul de stres mai intii in sens fiziologic. In anul 1928, el da
11. 11
acestui termen si un sens psihologic, atunci cand mentioneaza rolul factorului
emotional in evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura
directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta in
fata unui pericol neasteptat, completand astfel teoria lui Darwin.
Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptulde stres este
fiziologul canadian Hans Selye. inca din vremea in care era student in medicina la
Universitatea din Praga, Selye a fostintrigat de sindromul general al maladiei,
sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentand toti aceleasi
simptome, insa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie
sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala.
Tot in anul 1936, descrie "sindromul general de adaptare"(SGA) ca fiind efortul
facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca
raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortico-
suprarenalelor.
Selye introduce conceptul de stres propriu-zis in anii ’50, conceptce ocupa un
loc important mai intii in medicina, apoi in psihiatrie. in conceptia lui Selye,
stresul nu este decit o reactie biologica si generala, adica "o stare care se traduce
printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice,
induseastfel intr-un sistem biologic". El defineste stresul la inceput ca fiind o
agresiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezentind un
stresor.
Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata
cotidiana. Stresul caracterizeaza o reactie psihologica complexa, extrem de
intensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii
existentiale.
Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspectde care omul nu
poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate
induce consecinte pe termen lung. In timp ce prea mult stres poate altera atat
12. 12
starea de sanatate a unui individ, cat si bunastarea acestuia, totusi, un anumit
volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza in
diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta
persoana aflata intr-o stare de pericol prin ajustarea mecanismelor de coping.
Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii in natura
si societate. Atat in cazul omului cat si al animalului, reactiile adaptative sunt in
covarsitoarea lor majoritate invatate, dobandite.
In faza de inceput a cercetarilor sale, H. Selye a fosttentat sa defineasca stresul
ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocatde modul de
functionare sau de leziuni. Preluand ideile lui Hipocrate care considera ca boala
nu este numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea
normala, Selye descoperamecanismele de adaptare a organismului la actiunea
agentilor stresori, identificand astfel reactiile de aparare ale organismului, si
anume sindromul general de adaptare.
Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
- Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea
generala a fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua
faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa,
etc.), cu vatamarea sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de
contrasoc, in care apar fenomenele de aparare (hiperactivitatea cortico-
suprarenalelor, involutia aparatului timico- limfatic, etc.).
- Stadiulde rezistenta in care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde
ansamblul reactiilor sistemice provocatede o expunere prelungita la stimuli fata
de care organismul a elaborat mijloace de aparare.
- Stadiulde epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, cand, datorita
prelungirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza.
Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de la
modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire, pana la
decesul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres
indus de acesti stresoridepinde nu doar de perceptia individului, ci si de factori
precum tipul de stresori, intensitatea si durata acestora.
13. 13
J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta in urmatoarele conditii:
solicitarile sunt atat de numeroase incat impiedica prelucrarea adecvata a
informatiei, supraincarcarea traducandu-se de cele mai multe ori prin degradarea
performantelor; situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv
pentru care subiectul se simte amenintat; in cazul in care subiectul este izolat,
acesta resimtind restrangerea libertatii; cand subiectul este impiedicat sa- si
desfasoareactivitatea si are sentimentul de frustrare; cand presiunea grupului se
exercita de asa natura incat trezeste teama de esec, de dezaprobare.
I. 2. Clasificarea stresului
Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferit de
la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor
psihofiziologice se modifica in timp ca rezultat al familiarizarii sau, dimpotriva,
al sensibilizarii cu unii agenti stresori.
Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea
unica sau repetata a individului cu situatia. O situatie poate fi stresanta pentru
majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita in acelasi mod de o
persoana sau alta. Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui
tablou diversificat al formelor de stres. Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze
mai eficient. Un stresor ii capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le
poate structura viata intr-un mod foarte interesant. Alte persoane nu se adapteaza
tot atat de bine si acest fapt are ca rezultat nu numai o slaba performanta si o
productivitate scazuta, ci si imbolnavirea, dereglarea homeostaziei. Angajatii
care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitati, nu numai ca- si realizeaza
sarcinile intr-un mod inadecvat, dar se potchiar imbolnavi. Sau, o persoana
incapabila sa suportedecesul partenerului, poate cadea in depresie, isi va neglija
munca si va face lucruri ce ii pot periclita sanatatea, poate chiar viata.
Stresul poate avea efecte atat pozitive, cat si negative. Stresul pozitiv (eustres)
14. 14
este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutand persoana sa abordeze
situatiile ca pe niste provocari, intr-un mod mult mai eficient. in cazul stresului
negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala,
individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si
musculatura incordata.
In functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre: stres
acut (episodic), care inceteaza odata cu disparitia agentului stresor; stres cronic
(persistent), caz in care agentul stresor se mentine o perioada indelungata de timp
afectand starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocatde aparitia
agentului stresor cu o anumita regularitate.
O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre specialisti, avandu-
se in vedere natura agentilor stresori:
Stresul psihic: in care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de
agenti stresori.
Stresul profesional: este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresorilor
fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici (substante
chimice volatile, iritabile).
Stresul preoperator si postoperator: are la baza caracterele stresului psihic, dar la
care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si
postoperator.
Stresul de subsolicitare: este determinat de modificarea caracterului anumitor
activitati profesionale, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive,
monotone, carora subiectul nu le gaseste nici o justificare; chiar inactivitatea
poate deveni sursa de stres.
Stresul de suprasolicitare: este caracteristic persoanelor cu program de lucru
prelungit si cu sarcini de mare diversitate.
Stresul situational:este cauzat de schimbari recente in modul de viata al
15. 15
indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural.
II. STRESULin ORGANIZATIA MILITARA
Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si
variatiilor ambiantei, stresul are in armata si, indeosebi pe campul de lupta, o
importanta insemnata in influentarea negativa a moralului trupelor, in diminuarea
capacitatii de lupta a militarilor si unitatilor.
Situatiile generatoare de stres pot fi de natura fizica (zgomot, temperatura, spatiu
limitat, incendii, cutremure), psihologica (teama, conflict, presiune), sociala
(neadaptare, excludere sociala).
In general, orice stimul intern sau extern care depasestesau scadesub un anumit
prag poate constitui o sursa de stres, afectand conduita si activitatea psihica a
unei persoane.
Pentru domeniul militar, recunoasterea operativa a prezentei stresului la cadrele
militare are o importanta deosebita, constituie primul pas in controlul si
stapanirea acestui fenomen, asigurandu-se indeplinirea misiunilor fara pierderea
eficientei. Odata cu identificarea manifestarilor stresului se potfolosi, individual
si colectiv, metode si tehnici de scadere a intensitatii lor, de limitare a efectelor
negative generate de acest fenomen.
Statutul de militar se numara printre cele mai stresante profesii. Principalii factori
stresori care pot aparea sunt: calitatea slaba a procesului pregatirii pentru lupta,
gradul inalt de solicitare fizica si psihica a misiunilor, nivelul scazut al ordinii si
disciplinei militare, probleme nerezolvate in familie, stil de conducereinadecvat
al comandantilor si sefilor, lupta si activitatile pe timp de noapte, precum si in
conditiile unui nivel scazut de luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte
interioare intre simtul datoriei si spiritul de conservare a integritatii personale.
Stresul sever care include si stresul luptei, se identifica in propriul corp prin
urmatoarele manifestari: fizice (gura uscata, inghitire dificila, stare permanenta
16. 16
de oboseala, slab controlal reactiilor motorii), mentale (amnezie pronuntata,
putere scazuta de concentrare si atentie, dificultati in a relationa sistematic si
logic), psihologice (anxietate ridicata, tensiune nervoasa de nivel sporit,
autocontrol dificil al emotiilor, sentimente acute de frustrare, de culpabilitate,
iritabilitate crescuta, toropeala si apatie, pesimism).
Cai si modalitati de instruire a militarilor in vederea depasirii stresului in
activitatea militara:
- desfasurarea unei intense si eficiente pregatiri militare generale si de
specialitate, aceasta fiind principala cale de crestere a capacitatii adaptative si
antistres a personalului;
- realizarea la militari a unei foarte bune conditii fizice capabila sa le sustina
eforturile aspre impuse de armata;
- insusirea de catre militari a unor modalitati de depasire a stresului si efectuarea
de antrenamente pentru dezvoltarea acestortehnici;
- stabilirea, indeosebi in timpul aplicatiilor tactice a unui raport optim intre efort,
activitate si odihna;
- repartizarea corecta, rationala a sarcinilor si misiunilor in raport cu gradul lor de
dificultate si cu capacitatile oamenilor;
- rezolvarea operativa si pozitiva a problemelor personale si de familie ale
militarilor;
- asigurarea functionalitatii optime a sistemului de informatii de jos in sus, de sus
in jos si pe orizontala.
Ecuatia personala isi pune amprenta pe toate aspectele interactiunii individului cu
ambianta: evaluarea situatiei stresante, reactivitatea particulara a subsistemelor
psihofiziologice solicitate, vulnerabilitatea sau toleranta la stres.
METODE DE CONTROLAL STRESULUI DE LUPTA
Dintre metodele de controlal stresului de lupta, in general, si al efectelor
fenomenelor de teama, frica, panica individuala, oboseala, lipsa somnului, etc., in
special potfi enumerate: evaluarea reala a situatiilor de lupta; cunoasterea si
informarea oportuna; conducerea sigura, competenta si hotarata; discutii cu
militarii; constientizarea fenomenelor generate de solicitarile fizice si psihice;
17. 17
motivarea intrinseca si extrinseca pentru eliminarea sentimentului de teama;
explicarea si comunicarea sentimentului de teama; autoanaliza, exteriorizarea
motivelor de teama; climat psihosocial afectiv pozitiv; coeziune de grup;
ocupatie, activitate permanenta; inlocuirea sau completarea cu efective dupa
sistemul "totul o data" (experienta australiana); asigurarea conditiilor minime de
odihna, igiena, hrana, echipament; procedeesi tehnici de psihoterapie; recreere,
optimism, gandire pozitiva; medicamente.
Aceste metode sunt dintre cele mai utile si eficiente pe care le potutiliza
comandantii pentru rezolvarea si desfiintarea dilemelor "capcanei psihologice"
care se manifesta sub forma stresului de lupta, cu cea mai mare intensitate in
primele trei pana la cinci zile de la declansarea actiunilor de lupta.
Asistenta psihologica in lupta are la baza importante cercetari statistice care au
evidentiat ca in primele 1-2 zile de lupta se inregistreaza urmatoarele pierderi:
20-25% din efectiv reprezinta morti, raniti si disparuti; 15-20% reprezinta
pierderi de natura psihica.
Implicatia imediata priveste dimensionarea actiunilor militare ulterioare. A face
dimensionarea actiunilor militare ulterioare pe un procent de 75-80% din
efectivul initial este o grava eroare sau, mai degraba, o ignorare a realitatii.
Statistic, se poate conta doar pe 60-65% din efectiv ca fiind apt pentru lupta, cu
rezerva ca, dintre acestia, 15-20% sunt partial apti pentru lupta.
Din procentul de 20-25% afectati psihic, aproximativ jumatate pot fi cuprinsi
intr-un tratament de scurta durata in apropierea frontului (experienta americana),
ceilalti urmand sa fie tratati intr-o unitate special destinata in esalonul doi al
fortelor proprii (experienta israeliana).
III. STUDIU DE CAZ
La "scoala de Aplicatii a Fortelor Aeriene Aurel Vlaicu" s-a efectuat un studiu
privind evaluarea nivelului stresului si prognoza rezistentei la stres pe un
esantion reprezentativ (100 persoane), format din ofiteri, maistri militari si
subofiteri.
Lotul a fost ales prin metoda esantionare simpla aleatorie. Subiectii au fost alesi
18. 18
in mod uniform si cu o probabilitate practic identica pentru fiecare din personalul
militar (ofiteri, subofiteri, maistri militari, militari angajati pe baza de contract).
Culegerea datelor s-a facut prin aplicarea a doua scale.
Prima este compusadintr- un numar de 8 intrebari reprezentative evaluarii
nivelului de stres, iar cea de-a doua scala imaginata de psihologul T. S Langer
este compusadin 22 de intrebari si enunturi cu ajutorul careia se poate evalua cat
de bine reuseste cineva sa raspunda factorilor stresanti (a se vedea anexa).
S-a pornit de la premisa ca statutul de militar se numara printre cele mai stresante
profesii; vom evidentia principalii factori stresoricare pot aparea: calitatea slaba
a procesului pregatirii pentru lupta, gradul inalt de solicitare fizica si psihica a
misiunilor, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, probleme nerezolvate
in familie, stil de conducere inadecvat al comandantilor si sefilor, lupta si
activitatile pe timp de noapte, precum si in conditiile unui nivel scazut de
luminozitate si vizibilitate, izolarea, conflicte interioare intre simtul datoriei si
spiritul de conservare a integritatii personale, nesiguranta locului de munca.
Ca obiectiv s-a avut in vedere evaluarea nivelului stresului si a capacitatii de
rezistenta la stres.
In urma aplicarii scalei de evaluare a stresului s-au obtinut urmatoarele rezultate:
Solicitate sa-si evalueze propriul nivel de stres, cadrele militare au dat
urmatoarele raspunsuri:
Se iau in calcul raspunsurile afirmative, astfel:
- "Va irita faptul ca trebuie sa asteptati la rand pentru rezolvarea unei probleme?"
- 23% au raspuns afirmativ
- "Va simtiti deprimat in viata dumneavoastra personala?" - 12% au raspuns
afirmativ
- "Va simtiti in nesiguranta la locul dumneavoastra de munca?" - 36% au raspuns
afirmativ
- "Mancati, consumati alcool sau fumati pentru a va potoli starea de neliniste?" -
34% au raspuns afirmativ
- "Scopurile pe care le urmariti sunt imaginare?" - 10% au raspuns afirmativ
- "Va simtiti prins intr-o capcana, atacat din toate partile?" - 1% au raspuns
afirmativ
19. 19
- "Va zboara adesea gandurile aiurea?" - 20% au raspuns afirmativ
- "Considerati ca sunteti predispus la accidente?" - 14% au raspuns afirmativ
