1. DECEBAL
Foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lui, ştiind să aleagă prilejul
pentru al ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun
luptător şi se pricepea să folosească izbânda, dar să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din
această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani.
Probabil fiu al lui Scoryllo, urmând la tron (în anul 87), după normele succesiunii
agnatice(unchiul său Duras), Decebal reuneşţe sub sceptrul său pe geto-dacii nord-dunăreni
în epoca în care Imperiul roman în conjurase Dacia. Până la Decebal, alţi succesori ai lui
Burebista, între care Deceneu, Comosicus, Scoryllo, Duras-Diurpaneus, au păstrat
continuitatea de putere în nucleul statului geto-dac.
În afara talentului său de militar în cercat, Decebal, îşi descoperă şi pe cel de
organizator şi administrator iscusit. De asemenea, funcţiona o activă cancelarie regală, din
moment ce solii ale lui Decebal angajau tratative cu romanii, cu neamurile învecinate, dar şi
cu în depărtatul stat al parţilor. Decebal îşi obişnuia oamenii, cu ajutorul unor instructori
militari, şi cu utilizarea maşinilor de război, introduse pe scară largă mai ales după anul 89.
În anul 87, o armată romană numeroasă, condusă de Cornelius Fuscus, prefectul
pretoriului, va pătrunde în Dacia. Duras , bătrân, cedează tronul nepotului său Decebal.
Decebal va încerca să obţină o pace, dar cererea îi este respinsă. În cercând o intimidare a
adversarului, Decebal va trimite vorbă că pe viitor dacă romanii vor dori încheierea păcii o
vor obţine numai în schimbul plăţii a doi oboli pentru fiecare roman din imperiu. Armata
romană ajunge într-o zonă unde nu îşi putea desfăşura forţele, Decebal nimicind-o într-o
luptă în care cade chiar comandantul roman. În urma acestui război, Decebal obţine
numeroase maşinii de luptă şi numeroşi prizonieri.