3. Pentru a putea să răspundeţi la aceasta întrebare, în
primul rând, trebuie sa va interesaţi, să citiţi cărţi…etc….
Şi
eu
m-am
interesat şi am
aflat
destule
lucruri încât să
vă explic mai pe
înţelesul
vostru…
Am citit articole din site-urile:
http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=31&s=5157&arhiva=true
http://viorel.opiniontek.com/index.php?s=declarativ%C4%83
http://energeticnr1.wordpress.com/consiliul-elevilor/
http://commons.wikimedia.org/wiki/Atlas_of_Romania
http://www.revistamurmur.info/vechi/nistea.html

4. În anul 1918 s-a înfăptuit marea unire dintre statele: Transilvania şi
România. Data de 1 Decembrie 1918 a fost cea mai importantă în
istoria României, Marea Unire de La Alba Iulia!!!
Asta in câteva cuvinte…
"...Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei
româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este
opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta
istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din
străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii
politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.
[...]

5. Consolidarea Unirii
Pentru a consolida Unirea,
Mihai ia o serie de măsuri:
adoptă
aceeaşi
stemă
pentru toate teritoriile,
construieşte
o
biserică
ortodoxă la Alba Iulia,
acordă anumite înlesniri
preoţilor
şi
iobagilor
români,
numeşte ca mitropolit al
Transilvaniei pe Ion de la
Prislop.
La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intră triumfal în Alba-Iulia.
Un martor ocular, descrie cu amănunte intrarea lui Mihai prin poarta
Sfântului Gheorghe în Capitala principilor Transilvaniei: ,,Mihai era călare
pe roibul său de sânge nobil, plin de demnitate, mândru şi îmbrăcat
împodobit, în sunetele goarnelor, a tobelor şi al altor instrumente; pe
unde mergea, călăreau în urma sa şi alţi nobili renumiţi, însoţiţi de şiruri
lungi de oşteni înarmaţi. În urma Voievodului se aduceau steagurile
princiare ale Bathoreştilor, ornate cu blazonul cu dinte de balaur, cucerite
în război.”
Mihai se intitula locţiitor al împăratului în Transilvania: ,,Noi, Mihail,
Voievodul ţării Româneşti, sfetnicul Maiestăţii Sale Sfinte împărăteşti şi
crăieşti, locţiitorul său în Ardeal şi căpitan suprem al oştilor sale din
hotarele ţinuturilor împrejmuitoare şi supuse Ardealului.”

6. Alexandru Ioan Cuza, (Alexandru Ioan I) (născut 20 martie 1820 în Bârlad, judeţul Vaslui,
România - decedat 15 mai 1873, Heidelberg,
Germania), a fost fondatorul României moderne,
domnul Unirii, primul domn al României (1859 1866).
La 5 ianuarie, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al
Moldovei. La 24 ianuarie, la Bucureşti, tot el este ales domn al
Munteniei. Astfel românii, deşi nu au călcat dorinţa marilor puteri de
a avea două ţări cu doi domnitori, două conduceri, două parlamente,
profitând de absenţa precizării ca aceşti domnitori trebuie să fie
persoane diferite, au ales deliberat şi calculat pe unul şi acelaşi
domnitor, Alexandru Ioan Cuza, care va efectua, de fapt, unirea
efectivă a Principatelor Române.

7. Regele Ferdinand
(n.1865 - d.1927)
Ferdinand I – Regele Marii Uniri Mihai
La 20 iulie s-au împlinit 86 de ani de la moartea Regelui
Ferdinand I. Carol I l-a desemnat moştenitor al
tronului în 1889. Românii l-au primit cu simpatie pe
chipeşul ofiţer prusac care părea mai puţin distant şi
autoritar decât unchiul său. În timpul domniei lui,
începute în 1914, s-au realizat Statul Naţional Unitar,
reformele electorală şi agrară şi s-a dat ţării Constituţia
din 1923. Mărturiile contemporanilor descriau un rege
bun, patriot, însă timid şi uşor influenţabil.
Hohenzollern. Carol I (1866-1914), Ferdinand I
(1914-1927) şi Carol al II-lea (1930-1940), trei
regi români ai unei dinastii de sorginte germană

8. Cetatea bastionară de la ALBA IULIA - Edificată la scurt timp după
instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, actuala cetate (17151738) este cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip "Vauban"
din ţara noastră. În totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ
ansamblu de plastică figurativă barocă din Transilvania. Între zidurile ei sau desfăşurat evenimente de cea mai mare importanţă pentru istoria
poporului roman: epilogul răscoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei
cu România la 1 Decembrie 1918.

9. Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici
partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia
din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare.
Raţionamentul lor
s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria
Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor
Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că
nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre
aproape
simultan
în
frontierele
Vechiului
Regat.
[...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de
voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este
statul
naţional.[...]
O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat
naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil
de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea
forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul
naţional."
Florin Constantiniu - O istorie sinceră a
poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302

10. La 1decembrie 1918, deputaţii decid în unanimitate unirea
Transilvaniei Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, cu
păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea
naţionalităţilor şi a religiilor. La Alba Iulia, aşa cum fusese înainte şi la
Cernăuţi, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor
din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie
Marele Consiliu Naţional Român, format din 200 de membri aleşi şi 50
de membri cooptaţi. A doua zi, acest Consiliu numeşte un guvern
provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu
Maniu. Consiliul trimite o delegaţie la Bucureşti, condusă de episcopul
de Caransebeş, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la
1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba
Iulia. La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de
sanctionare a UNIRII (totodată şi a Bucovinei şi Basarabiei). Protestele
guvernului Károlyi la Budapesta sunt inutile.
După Ion Bulei, Scurtă istorie a românilor, Editura Meronia,
Bucureşti, 1996, pp. 104-107.