.

1. CUPRINS
I. GENERALITĂŢI………………………………………………………….… 2
1. Cerinţele pomilor faţă de condiţiile de mediu…………………………...2
1.1. Cerinţele faţă de lumină………………………………………………….… 2
1.2. Cerinţele faţă de căldură………………………………………………….…..2
1.3. Cerinţele faţă de apă……………………………………………………..… 3
1.4. Cerinţele faţă de aer………………………………………………………..…4
1.5. Cerinţele faţă de sol……………………………………………………….…..4
2. Organele pomilor şi funcţiile acestora………………………………….….6
2.1 Rădăcina…………………………………………………………………….….6
2.2. Tulpina……………………………………………………………………….…7
2.3. Frunza……………………………………………………………………….…9
2.4. Muguri – Floarea – Fructul ………………………………………………...9
II. ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR……………………………………………10
1. Alegerea şi pregătirea terenului…………………………………………..10
1.1. Alegerea terenului………………………………………………………………10
1.2. Zonarea speciilor pomicole……………………………………………………11
1.3. Pregătirea terenului……………………………………………………………..12
1.4. Parcelarea terenului…………………………………………………………….13
2. Plantarea pomilor………………………………………………………….19
2.1. Epoca de plantare………………………………………………………………19
2.2. Executarea gropilor …………………………………………………………....20
2.3. Pregătirea materialului săditor………………………………………………...20
2.4 Tehnica de plantare……………………………………………………………. 20
III. LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE A POMILOR ŞI ARBUŞTILOR
FRUCTIFERI……………………………………………………………….23
1. Lucrări de întreţinere…………………………………………………………23
1.1 Lucrări de întreţinere a solului în livezi………………………………………..23
1.2. Combaterea brumelor şi îngheţurilor târzii…………………………………..24
1.3. Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor……………………………..25
2. Lucrări de întreţinere a pomilor şi arbuştilor fructiferi…………………26
2.1. Combaterea bolilor şi dăunătorilor…………………………………………...26
2.2. Complexe de tratamente fitosanitare la pomi şi arbuşti fructiferi…………27
2.3. Calculul volumului de soluţie pentru tratamente fitosanitare………………45
3. Fertilizarea plantaţiilor pomicole…………………………………………...46
3.1. Îngrăşămintele organice……………………………………………………… 46
3.2. Îngrăşăminte chimice…………………………………………………………. 47
3.3. Reguli generale ……………………………………………………………….. 49
3.4. Epoca de aplicare a îngrăşămintelor……………………………………….. 49
3.5. Metode şi locul de aplicare al îngrăşămintelor…………………………….. 49
4. Irigarea livezilor……………………………………………………………….50
5. Tăierea pomilor………………………………………………………………. 52

2. 5.1. Epocile de aplicare a tăierilor la pomi………………………………………52
5.2. Operaţii tehnice folosite la conducerea creşterii şi fructificării pomilor… 52
5.3. Sisteme de coroană pentru livezi intensive…………………………………54
5.4. Sisteme de coroană pentru livezi superintensive…………………………..55
5.5 Schiţe pentru tăieri de formare, întreţinere, fructificare la pomi şi arbuşti
fructiferi............................................................................................................... 57
6. Soiuri propuse ………………………………………………………………...70
6.1. Soiuri propuse pentru cultura măr……………………………………….…… 70
6.2. Soiuri propuse pentru cultura păr……………………...…………………… 70
6.3. Soiuri propuse pentru cultura prun………………………………..………… 70
6.4. Soiuri propuse pentru cultura nuc……………………………………..……. 71
6.5. Soiuri propuse pentru cultura cais……………………………………..……. 71
6.6. Soiuri propuse pentru cultura cireş……………………………………….…. 71
6.7.Soiuri propuse pentru cultura gutui……………………………………….… ….72
6.8.Soiuri propuse pentru cultura piersic…………………………………… ……...73
6.9. Soiuri propuse pentru cultura vişin………………………………………….. . .74
6.10. Soiuri propuse pentru cultura cătină…………………………………….……75
6.11. Soiuri propuse pentru cultura alun…………………………………….…… 76
6.11 Soiuri propuse pentru cultura arbuştilor fructiferi……………………..…… 76
6.12. Soiuri propuse pentru cultura zmeur……………………………………...… 77
6.13. Soiuri propuse pentru cultura mur……………………………………….…. 78
7.Staţiuni pomicole........................................................................................79
IV. RECOLTAREA, CONDIŢIONAREA ŞI PĂSTRAREA FRUCTELOR ......81
1. Recoltarea fructelor………………………………………………………… 81
1.1. Evaluarea producţiei de fructe………………………………………………..81
1.2.Stabilirea momentului optim de recoltare…………………………………….81
1. 3. Perioada de recoltare a fructelor…………………………………………….82
1.4. Metode de recoltare...................................................................................83
2.Condiţionarea şi păstrarea fructelor……………………………………….84
2.1. Sortarea fructelor……………………………………………………………....84
2.2. Păstrarea fructelor……………………………………………………………..85
V. CALCULE ECONOMICE PENTRU ÎNFIINTAREA UNUI HA DE POMI ŞI
ARBUŞTI FRUCTIFERI…………………………………………………………...….90
1. Antemăsurătoare şi deviz pentru pregătirea terenului în vederea înfiinţării
unei plantatii…………………………………………………………………............91
1.1.Antemăsurătoare – Deviz nr. 1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea înfiinţării
unei plantaţii de măr pe o suprafaţă de 1 ha…………………………………… 91
1.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de păr de tip intensiv…………………………………….. 93
1.3. Antemăsurătoare – Deviz nr. 1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de prun………………………………………………………95
1.4. ANTEMĂSURĂTOARE –DEVIZ NR.1.
Pentru executarea lucrărilor de pregătirea terenurilor şi înfiinţarea

3. unei plantaţii de nuc cu desimea de 208 pomi la hectar ………………………….97
1.5.Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de gutui de tip intensiv…………………………………. 100
1.6.Antemăsurătoare-Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de cais………………………………………………………102
1.7.Antemăsurătoare-Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de piersic……………………………………………….… 104
1.8. Antemăsurătoare – Deviz nr. 1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de visin ………………………………………………….…106
1.9. Antemăsurătoare-Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de cires…………………………………………………......108
1.10. Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului
pentru înfiinţarea unei plantaţii de alun cu desimea de 580 plante/ha…………110
1.11. Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului pentru
înfiinţarea unei plantaţii de cătină albă cu desimea de 3333 plante/ha………..112
1.12. Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului pentru
înfiinţarea unei plantaţii de arbuşti cu desimea de 4000 tufe/ha……………… 114
1.13.Antemăsurătoare – Deviz nr. 1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului în vederea
înfiinţării unei plantaţii de zmeur ………………………………………………… 116
1.14. Antemăsurătoare – Deviz nr.1
Pentru executarea lucrărilor de pregătire a terenului pentru
înfiinţarea unei plantaţii de mur cu desimea de 2667 plante/ha……………… 118
2. Antemasuratoare si deviz pentru executarea lucrarilor de
infiintare a unei plantatii………………………………………………………….120
2.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii intensive
de măr având următoarele caracteristici :………………………………………. 120
2.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii
de păr cu următoarele caracteristici:…………………………………… 122
2.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de prun cu
distanţa de plantare de 5 x 4 m şi desimea de 500 pomi la
hectar…………..................................................................................................125
2.4.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de

4. gutui cu următoarele caracteristici:…………………………………….....127
2.5.Antemăsurătoare-Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha.................................................................130
2.6. Antemăsurătoare-Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii
de piersic cu desimea de 635 pomi/ha...........................................................132
2.7.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de visin cu
distanţa de plantare de 4,5 m şi desimea de 560 pomi la hectar……………..135
2.8.Antemăsurătoare-Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de cires
cu desimea de 430 pomi/ha...............................................................................137
2.9.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de alun cu 580
plante/ha, desime care se va asigura folosind la plantare distanţa
de 5,00 m între rânduri şi 3,50 m pe rând şi lucrările
de întreţinere în anul…………………………………………………………………139
2.10.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de cătină
albă cu 3333 tufe/ha, desime care se va asigura folosind la
plantare distanţa de 3 m între rânduri şi 1,50 m pe rând şi
lucrările de întreţinere în anul I…………………………………………………….142
2.11.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de arbuşti cu 4000
tufe/ha, desime care se va asigura folosind la plantare distanţa de 2,50 m
între rânduri şi 1,00 m pe rând şi lucrările de întreţinere în anul I………………144
2.12.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de zmeur
cu 8000 drajoni/ ha desime (care se va asigura folosind la plantare
distanţa de 2,50 m între rânduri şi 0,50 m pe rând )şi lucrările
de întreţinere în anul I……………………………………………………………….147
2.13.Antemăsurătoare – Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a unei plantaţii de mur cu 2667
plante/ha, desime care se va asigura folosind la plantare distanţa de 2,50 m
între rânduri şi 1,50 m pe rând şi lucrările de întreţinere în anul I………………149
3. Antemăsurătoare şi deviz pentru executarea lucrărilor de
întreţinere…………………………………………………………………......151
3.1.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a plantaţiei
de măr cu desimea de 1250 pomi la hectar………………………………………151
3.1.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de măr cu desimea de 1250 pomi la hectar………………………………………153
3.1.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5

5. Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de măr cu desimea de 1250 pomi la hectar………………………………………156
3.2.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de păr cu desimea de 834 pomi /ha……………………………………………..158
3.2.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei
plantaţii de păr cu desimea de 834 pomi /ha……………………………………..160
3.2.3.Antemăsurătoare – Deviz nr. 5
pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de păr cu desimea de 834 pomi /ha……………………………………………....162
3.2.4.Antemăsurătoare – Deviz nr. 6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de par cu desimea de 834 pomi /ha……………………………………………….164
3.3.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere
în anul I a plantaţiei de prun cu desimea de 500 pomi la hectar……………….167
3.3.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de prun cu desimea de 500 pomi la hectar……………………………………….169
3.3.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III
a unei plantaţii de prun cu desimea de 500 pomi la hectar…………………..…171
3.3.4.Antemăsurătoare – Deviz nr.6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de prun cu desimea de 500 pomi la hectar……………………………………….173
3.3.5.Antemăsurătoare – Deviz nr.7
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul V a unei plantaţii
de prun cu desimea de 500 pomi la hectar……………………………………....175
3.4.1.Antemăsurătoare –Deviz nr.2
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha……………………………………………….177
3.4.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha……………………………………………….179
3.4.3.Antemăsurătoare - Deviz nr. 4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………181
3.4.4.Antemăsurătoare - Deviz nr. 5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV aunei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………183
3.4.5.Antemăsurătoare - Deviz nr. 6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul VI a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………185
3.4.6.Antemăsurătoare - Deviz nr. 7
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul VI a unei plantaţii

6. de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………187
3.4.7.Antemăsurătoare - Deviz nr. 8
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul VII a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………189
3.4.8.Antemăsurătoare - Deviz nr. 9
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul VIII a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………191
3.4.9.Antemăsurătoare - Deviz nr. 10
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IX a unei plantaţii
de nuc cu desimea de 208 pomi/ha ………………………………………………193
3.5.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de gutui cu desimea de 800 pomi /ha……………………………………………..195
3.5.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de gutui cu desimea de 800 pomi /ha………………………………………..……197
3.5.3.Antemăsurătoare – Deviz nr. 5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de gutui cu desimea de 800 /ha………………………………………………..…199
3.5.4.Antemăsurătoare – Deviz nr. 6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de gutui cu desimea de 800 pomi /ha……………………………………………..201
3.6.1.Antemăsurătoare-Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha..................................................................204
3.6.2.Antemăsurătoare-Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha..................................................................206
3.6.3.Antemăsurătoare –Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha……………………………………………….208
3.6.4.Antemăsurătoare-Deviz nr.6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha……………………………………………….210
3.6.5.Antemăsurătoare-Deviz nr.7
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul V a unei plantaţii
de cais cu desimea de 334 pomi/ha………………………………………………212
3.7.1.Antemăsurătoare-Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de piersic cu desimea de 635 pomi/ha..........................................................214
3.7.2.Antemăsurătoare-Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de piersic cu desimea de 635 pomi/ha..............................................................216
3.7.3.Antemăsurătoare –Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de piersic cu desimea de 635 pomi/ha…………………………………………..219

7. 3.8.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a plantaţiei
de vişin cu desimea de 560 pomi la hectar………………………………………221
3.8.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de vişin cu desimea de 560 pomi la hectar……………………………………….223
3.8.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de vişin cu desimea de 560 pomi la hectar………………………………………225
3.8.4.Antemăsurătoare – Deviz nr.6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de vişin cu desimea de 560 pomi la hectar……………………………………….227
3.9.1.Antemăsurătoare-Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul I a unei plantaţii
de cireş cu desimea de 430 pomi/ha.................................................................229
3.9.2.Antemăsurătoare-Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de cireş cu desimea de 430 pomi/ha................................................................231
3.9.3.Antemăsurătoare –Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de cireş cu desimea de 430 pomi/ha…………………………..………………….234
3.9.4.Antemăsurătoare-Deviz nr.6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de cireş cu desimea de 430 pomi/ha…………………………..………………….236
3.9.5.Antemăsurătoare-Deviz nr.7
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul V a unei plantaţii
de cireş cu desimea de 430 pomi/ha……………………………………………..238
3.10.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de alun cu desimea de 580 plante/ha……………………………………………..241
3.10.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul III a unei plantaţii
de alun cu desimea de 580 plante/ha………………………………………….....243
3.10.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul IV a unei plantaţii
de alun cu desimea de 580 plante/ha………………………………………….….244
3.10.4.Antemăsurătoare – Deviz nr.6
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul V a unei plantaţii
de alun cu desimea de 580 plante/ha…………………………………………...…246
3.10.5.Antemăsurătoare – Deviz nr.7
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul VI a unei plantaţii
de alun cu desimea de 580 plante/ha………………………………………...……248
3.10.6.Antemăsurătoare – Deviz nr.8
Pentru executarea lucrărilor de exploatare a unei plantaţii de alun……….……250
3.11.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii

8. de cătină albă cu desimea de 3333 tufe/ha……………………………................252
3.11.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4.
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu bulumaci din lemn CR esenţă tare la o plantaţie de cătină………………..…255
3.11.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu spalieri la o plantaţie de cătină albă……………………………………….…..257
3.12.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de arbuşti fructiferi cu desimea de 4000 tufe/ha……………………..…………..259
3.12.2.Antemăsurătoare – Deviz nr.4
Pentru executarea lucrărilor de exploatare a unei plantaţii de
arbuşti fructiferi……………………………………………………………….………261
3.13.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei
plantaţiei de zmeur…………………………………………………………...………263
Varianta I
3.13.2/a.Antemăsurătoare – Deviz nr.4/a
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu bulumaci din lemn la o plantaţie de zmeur…………………………………….265
Varianta II
3.13.2/b.Antemăsurătoare – Deviz nr.2/b
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu spalieri de beton armat la o plantaţie de zmeur……………………………….267
3.13.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de exploatare a unei plantaţii de zmeur…………269
3.14.1.Antemăsurătoare – Deviz nr.3
Pentru executarea lucrărilor de întreţinere în anul II a unei plantaţii
de mur cu desimea de 2667 plante/ha…………………………………………….271
Varianta I
3.14.2/a Antemăsurătoare – Deviz nr.4.a
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu bulumaci din lemn CR esenţă tare la o plantaţie de mur fără spini………..273
Varianta II
3.14.2/b. Antemăsurătoare – Deviz nr.4/b
Pentru executarea lucrărilor de înfiinţare a sistemului de susţinere
cu spalieri beton armat la o plantaţie de mur fără spini…………………….........275
3.14.3.Antemăsurătoare – Deviz nr.5
Pentru executarea lucrărilor de exploatare a unei plantaţii
de mur fără spini…………………………………………………………………..….278
4. CENTRALIZATORUL MATERIALELOR PRINCIPALELOR
PENTRU REALIZAREA UNEI PLANTATII………………………………..…..…280
4.1.Centralizatorul materialelor principale şi al costurilor la măr…………........280
4.2. Centralizatorul materialelor principale la păr…………................................281
4.3. Centralizatorul materialelor principale la prun……….................................282

9. 4.4.Centralizatorul materialelor principale la nuc……….................................283
4.5.Centralizatorul materialelor principale la gutui…….….................................285
4.6. Centralizatorul materialelor principale la cais…………...............................286
4.7. Centralizatorul materialelor principale la piersic….….................................287
4.8. Centralizatorul materialelor principale la vişin………..................................288
4.9. Centralizatorul materialelor principale la cireş……….................................289
4.10. Centralizatorul materialelor principale la alun………................................291
4.11. Centralizatorul materialelor principale la cătină……................................292
4.12. Centralizatorul materialelor principale la arbusti fructiferi…………..........293
4.13. Centralizatorul materialelor principale şi costurile lor pentru o exploataţie
de zmeur cu suprafaţa de 1 ha…......................................................................294
4.14.Centralizatorul materialelor principale la mur……………………………....295
5.CENTRALIZATORUL COSTURILOR DIRECTE DE INVESTITII
PENTRU UN HA DE PLANTATIE……………...……………………..…………..297
5.1. Centralizatorul costurilor directe de investiţii la măr………………………..297
5.2.C entralizatorul costurilor directe de investiţii la păr………………….........298
5.3. Centralizatorul costurilor directe de investiţii la prun………………..........299
5.4.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la nuc………………………...300
5.5.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la gutui……………………......301
5.6.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la cais………………..............302
5.7.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la piersic……………….........303
5.8.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la alun…………......................304
5.9.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la cătină……………………....305
5.10.Centralizatorul volumelor de lucrări şi a costurilor directe de investiţii
la arbustii fructiferi………………….....................................................................306
5.11.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la zmeur…………………….307
5.12.Centralizatorul costurilor directe de investiţii la mur………………………..308
6. Deviz general pentru un ha de plantatie………………………….………….309
6.1. Deviz general pentru un ha de plantaţie de mar………………………….....309
6.2. Deviz general pentru un ha de plantaţie de par……………………….…….309
6.3. Deviz general pentru un ha de plantaţie de prun……………………..……..310
6.4. Deviz general pentru un ha de plantaţie de nuc……………………………. 310
6.5. Deviz general pentru un ha de plantaţie de gutui……………………………311
6.6. Deviz general pentru un ha de plantaţie de cais…………………………….311
6.7. Deviz general pentru un ha de plantaţie de piersic………………………….312
6.8. . Deviz general pentru un ha de plantaţie de vişin…………………………..312
6.9. Deviz general pentru un ha de plantaţie de cireş…………………………...313
6.10.Deviz general pentru un ha de plantaţie de alun……………………………313
6.11.Deviz general pentru un ha de plantaţie de cătină………………………….314
6.12.Deviz general pentru un ha de plantaţie de arbuşti fructiferi………………314
6.13.Deviz general pentru un ha de plantaţie de zmeur…………………………314
6.14.Deviz general pentru un ha de plantaţie de mur……………………………315

10. 7.1. Valoarea producţiei marfă la cultura măr (V.P.M.)……………………….…315
7.2. Valoarea producţiei marfă la cultura păr (V.P.M.)………………………..…316
7.3. Valoarea producţiei marfă la cultura prun (V.P.M.)…………………………316
7.4. Valoarea producţiei marfă la cultura nuc (V.P.M.)………………………….316
7.5. Valoarea productţei marfă la cultura gutui (V.P.M.)……………………...…317
7.6. Valoarea producţiei marfă la cultura cais (V.P.M.)………………….………317
7.7. Valoarea producţiei marfă la cultura piersic (V.P.M.)………………………318
7.8. Valoarea producţiei marfă la cultura vişin (V.P.M.)…………………….…..318
7.9. Valoarea producţiei marfă la cultura cireş (V.P.M.)…………………….…. 319
7.10. Valoarea producţiei marfă la cultura alun (V.P.M.)………………………. 319
7.11. Valoarea producţiei marfă la cultura cătină (V.P.M.)…………….……… 320
7.12. Valoarea producţiei marfă la cultura arbuşti fructiferi (V.P.M.)…………. 321
7.13. Valoarea producţiei marfă la cultura zmeur (V.P.M.)…………………….322
7.14. Valoarea producţiei marfă la cultura mur (V.P.M.)……………………….322
8. Valoarea producţiei globale (V.P.G.) ………………………………………..323
8.1. Valoarea producţiei globale la cultura măr……………………………….…..323
8.2. Valoarea producţiei globale la cultura păr……………………………………323
8.3. Valoarea producţiei globale la cultura prun…………………………………..324
8.4. Valoarea producţiei globale la cultura nuc…………………………………...324
8.5. Valoarea producţiei globale la cultura gutui………………………………….325
8.6. Valoarea producţiei globale la cultura cais………………………….………..325
8.7. Valoarea producţiei globale la cultura piersic………………………….…….326
8.8.Valoarea producţiei globale la cultura vişin………………………………..…327
8.9.Valoarea producţiei globale la cultura cireş…………………………………..327
8.10.Valoarea producţiei globale la cultura alun………………………………….328
8.11.Valoarea producţiei globale la cultura cătină………………………….…….328
8.12.Valoarea producţiei globale la cultura arbuşti fructiferi…………….………330
8.13.Valoarea producţiei globale la cultura zmeur …………………..…………..333
8.14.Valoarea producţiei globale la cultura mur……………………………….….333
9. Indicatori de eficienta economica……………………………….……………334
9.1. Indicatori de eficienţă economică la măr…………………………..…………334
9.2. Indicatori de eficienţă economică la păr………………………………………334
9.3. Indicatori de eficienţă economică la prun…………………………………….334
9.4. Indicatori de eficienţă economică la nuc………………………………..…… 335
9.5. Indicatori de eficienţă economică la gutui…………………………………… 335
9.6. Indicatori de eficienţă economică la cais………………………………..……335
9.7. Indicatori de eficienţă economică la piersic………………………….……….336
9.8. Indicatori de eficienţă economică la vişin…………………………………….336
9.9. Indicatori de eficienţă economică la cireş…………………………………….336
9.10. Indicatori de eficienţă economică la alun……………………………………337
9.11. Indicatori de eficienţă economică la cătină…………………………………337
9.12. Indicatori de eficienţă economică la arbuştii fructiferi……………..……….338
9.13. Indicatori de eficienţă economică la zmeur…………………………………339

11. 9.14. Indicatori de eficienţă economică la mur………………………...………….339
10. Grafic de eşalonare a investiţiilor…………………………………..……….340
10.1. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura măr……………….…………..340
10.2. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura păr……………………………341
10.3. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura prun……………….………… 341
10.4. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura nuc…………………..……….342
10.5. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura gutui………………………….343
10.6. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura cais………………………... 344
10.7. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura piersic……………………..…345
10.8. Grafic de esalonare a investitiilor la cultura vişin…………………………..346
10.9. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura cireş……………………….…346
10.10. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura alun……………………...….347
10.11. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura cătină…………………...…..348
10.12. Grafic de eşalonare a investitţilor la cultura arbuştii fructiferi……….…..349
10.13. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura zmeur…………………..…..350
10.14. Grafic de eşalonare a investiţiilor la cultura mur………………………….351

12. MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ
PROIECT TIP
Pomi şi arbuşti fructiferi
2006

13. 2
CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI
1. Cerinţele pomilor faţă de condiţiile de mediu
Cerinţele pomilor şi arbuştilor fructiferi faţă de factorii de mediu variază foarte mult în
raport cu specia, soiul şi portaltoiul, vârsta pomilor, faza de vegetaţie sau repaus, prezenţa
sau absenţa rodului,etc.
Creşterea şi fructificarea pomilor au loc sub influenţa a două categorii de factori:
ereditari şi ecologici.
Factorii ecologici cu efect direct asupra creşterii şi fructificării sunt grupaţi in mai multe
categorii:
- factori climatici: lumina, temperatura, apa şi aerul;
- factori edafici ( pedologici ), care cuprind proprietăţile fizico-chimice ale solului, gradul
de asigurare al acestuia cu substatanţe nutritive, apă, aer şi activitatea microbiologică ;
- factori organici;
- factori biotici.
1.1. Cerinţele faţă de lumină. Rolul luminii în viaţa pomilor este foarte important,
deoarece în prezenţa ei, are loc procesul de fotosinteză.
Lumina condiţionează viteza de creştere şi de formare a organelor aeriene ale plantei,
influenţează respiraţia şi transpiraţia frunzelor şi determină direcţia de creştere a lăstarilor.
Cerinţele speciilor pomicole faţă de lumină sunt diferite. Mai puţin pretenţioşi sunt arbuştii
fructiferi: zmeurul, coacăzul şi agrişul. Cei mai pretenţioşi faţă de lumină sunt : nucul,
piersicul, cireşul şi caisul. Mărul, părul, prunul, şi vişinul ocupă o poziţie intermediară între
primele două grupe.
Lumina, măsurată sub aspectul intensităţii (număr de lucşi) cât şi a duratei acesteia
(număr de ore de strălucire a soarelui ) este, pentru ţara noastră, suficientă pentru cerinţele
tuturor speciilor pomicole cultivate, cu condiţia asigurării unor condiţii tehnologice optime.
Cunoaşterea cerinţelor speciilor şi soiurilor de pomi şi de arbuşti fructiferi faţă de lumină
este necesară la amplasarea lor pe terenurile în pantă, în raport cu punctele cardinale, la
stabilirea distanţelor optime de plantare, a desimii şi formei coroanei etc.
1.2. Cerinţele faţă de căldură. Căldura este un factor de vegetaţie deosebit de
important, care condiţionează desfăşurarea proceselor de asimilaţie, respiraţie şi transpiraţie,
parcurgerea fenofazelor, postmaturaţia seminţelor, viaţa latentă a pomilor în timpul repausului
de iarnă.
Nevoile de căldură ale pomilor şi arbuştilor fructiferi sunt foarte variate. Cei mai
pretenţioşi faţă de căldură sunt în ordine descrescândă migdalul, caisul, piersicul şi apoi
gutuiul, cireşul, alunul, castanul şi nucul. Mai puţin pretenţioşi sunt: părul, prunul european,
vişinul, şi mărul, iar în urmă se plasează căpşunul, coacăzul, agrişul şi zmeurul.
Cunoaşterea comportării speciilor şi soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi
la acţiunea temperaturilor scăzute are o mare importanţă pentru procesul de producţie
pomicolă din zona temperată. Rezistenţa la ger a pomilor depinde de însuşirile ereditare ale
genotipului, de vârsta pomilor, faza de vegetaţie, portaltoi, agrotehnica aplicată etc.
Îngheţurile timpurii din toamnă provoacă căderea prematură a frunzelor şi degerarea
vârfurilor lăstarilor, împiedicând maturarea ţesuturilor
şi pregătirea pomilor pentru iarnă.
Capacitatea de rezistenţă la ger a speciilor pomicole este redată în tabelul următor:

14. 3
Temperaturile minime de rezistenţă la ger a pomilor
Specia ºC Specia ºC
Măr -35…-36 Piersic -24…-26
Păr -32…-33 Cireş -29…-32
Gutui -28…-30 Vişin -30…-32
Prun -30…-32 Căpşun -22…-24
Cais -26…-28 Smochin -16
Ingheţurile de primăvară pot provoca pagube importante atunci când mugurii floriferi au
ajuns într-un anumit stadiu în care devin sensibili.
Limitele de rezistenţă în acest stadiu fenologic se redau în tabelul următor:
Limitele de rezistenţă la ger a pomilor în primele faze de vegetaţie la câteva specii
pomicole
Specia Butoni florali ºC Inflorit ºC Fructe mici ºC
Măr -2,8…-4,9 -1,7…-3,2 -1,1…-2,7
Păr -1,7…-4,9 -1,7…-3,2 -1,7…-2,1
Piersic -1,7…-4,9 -1,1…-3,8 -1,1…-2,1
Cireş -1,7…-3,2 -1,1…-3,2 -1,1…-2,1
Prun -1,1…-4,2 -0,6…-3,2 -0,6…-2,1
Cais -1,1…-4,9 -0,6…-3,2 -0,0…-1,5
1.3. Cerinţele faţă de apă. Se cunoaşte că apa ca factor de vegetaţie are rol hotărâtor
în viaţa pomilor. Apa intră în compoziţia tuturor organelor, în proporţie de până la 75% în
frunze, ramuri şi rădăcini şi de circa 85% în fructe. Cele mai mari cerinţe faţă de apă (peste
700 mm precipitaţii anual) le au arbuştii fructiferi. Pe locul al doilea se plasează gutuiul,
alunul, mărul, şi prunul, care necesită peste 650-700 mm precipitaţii anual. Părul, nucul,
cireşul, şi vişinul dau rezultate bune în centre cu peste 600 mm precipitaţii anual. Exigenţe
mai mici faţă de apă (peste 500 mm anual ) au piersicul, caisul şi migdalul.
Necesităţile faţă de apă variază în funcţie de vârsta pomului, dimensiunile coroanei şi a
sistemului radicular, de concentraţia soluţiilor nutritive din sol, de structura şi de umiditatea
solului, de cantitatea precipitaţiilor atmosferice, viteza vântului, intensitatea luminii, mărimea
recoltelor şi alţi factori, panta terenului.
În prima jumătate a perioadei de vegetaţie, nevoia de apă a pomilor este în general, mai
mare decât spre sfârşitul verii şi toamna. În timpul înfloritului pomii au nevoie de mai puţină
apă, de asemenea în timpul coacerii fructelor şi la căderea frunzelor. Dimpotrivă, în timpul
creşterii intense a lăstarilor şi a fructelor nevoia de apă este cea mai mare.
Insuficienţa apei din sol reduce creşterea lăstarilor, dezvoltarea frunzelor, mărimea şi
calitatea fructelor şi scurtează durata de viaţă a rădăcinilor active sau frânează creşterea de
toamnă a acestora. În consecinţă, vigoarea pomilor scade, regularitatea producţiei şi mărimea
recoltelor nu mai sunt asigurate, pomii îmbătrânesc prematur, iar durata lor de viaţă este
scurtată.
Rezistenţa la secetă a pomilor este destul de ridicată. Cu toate că cerinţele lor faţă de
umiditate sunt mai ridicate decât la cele mai multe culturi agricole, pomii rezistă la insuficienţa
umidităţii mai mult şi vreme mai îndelungată decât culturile agricole, datorită sistemului
radicular foarte dezvoltat. Totuşi, în condiţii de secetă puternică şi persistentă se produce şi la
pomi o scădere cantitativă şi calitativă a producţiei, uneori şi compromiterea totală a acesteia
sau chiar uscarea în masă a plantelor.

15. 4
Excesul de umiditate în sol şi atmosferă nu este favorabil, întrucât duce la înrăutăţirea
aeraţiei în sol, determinând încetinirea activităţii normale a rădăcinilor pomilor, este dereglată
absorbţia apei, hidratarea ţesuturilor, provoacă scăderea concentraţiei de zahăr în fructe şi
chiar alterarea lor prematură.
1.4. Cerinţele faţă de aer. În viaţa pomilor, ca şi a celorlalte plante, aerul are un rol
important, mai ales prin bioxidul de carbon, folosit în asimilaţie şi prin oxigenul necesar pentru
respiraţia organelor aeriene şi a celor subterane.
În plantaţiile de pomi şi mai ales în coroanele pomilor, este necesar să se menţină o
mişcare permanentă a aerului, pentru a preveni excesul de umiditate atmosferică. Din acest
punct de vedere, terenurile în pantă sunt cele mai favorabile, pentru că aici are loc o mişcare
a maselor de aer chiar în absenţa vântului. După ele vin terenurile plane şi platourile, unde
mişcarea aerului se face destul de uşor, la cea mai mică adiere de vânt. Mai puţin favorabile
sunt depresiunile şi locurile joase închise. Astfel se explică de ce în aceste locuri, din
regiunile mai ploioase, bolile criptogamice atacă mai puternic, iar rădăcinile pomilor cresc mai
slab şi în consecinţă pomii rodesc mai puţin.
Mişcarea prea puternică a aerului, mai ales când acesta este uscat, este defavorabilă
pomilor. Aerul uscat influenţează negativ pomii prin aceea că provoacă pierderea apei din
ţesuturi şi mai ales din sol, unde în frecvente cazuri apa se găseşte în deficit. În plus, aerul
uscat, aflat în mişcare, produce uscarea secreţiei de pe stigmate şi deci defavorizează
polenizarea. În zilele cu vânt, albinele nu părăsesc stupii şi nu se poate realiza polenizarea
încrucişată. În zonele cu viituri puternice are loc căderea masivă a fructelor.
Vânturile slabe au efect favorabil prin aceea că după ploi usucă repede frunzişul de apă
şi împiedică dezvoltarea bolilor criptogamice; în timpul îngheţurilor împrăştie aerul răcit şi
micşorează efectul lui dăunător; în perioadele cu arşiţe mari de vară produc adieri răcoritoare.
1.5. Cerinţele faţă de sol. Solul este principalul factor de mediu de care depinde
producţia de fructe in cazul în care condiţiile cerute de specie, de soi, şi portaltoi sunt
asigurate.
Fertilitatea naturală a unui sol, respectiv potenţialul de producţie pe care îl posedă,
depinde de însuşirile fizico-chimice şi biologice ale lui. Dintre însuşirile fizice ale solului de
primă importanţă sunt:textura, grosimea stratului penetrabil pentru rădăcini, structura şi
adâncimea apei freatice. După textură solurile pot fi clasificate în următoarele grupe mari:
soluri nisipoase, lutoase şi argiloase.
Solurile nisipoase au în general o fertilitate naturală redusă, sunt lipsite de structură, au
permeabilitate mare pentru apă şi aer, se încălzesc uşor şi pierd uşor apa prin evapo-
transpiraţie şi infiltraţie.
În regiunile cu precipitaţii normale şi cu pânza freatică la adâncimi nu prea mari, 1,5-4
m, pe nisipurile semimobile, slab humifere, cu un conţinut de 0.6 -1% humus şi peste 5%
argilă, reuşesc aproape toate speciile pomicole cultivate în ţara noastră: mărul, părul, prunul,
piersicul, vişinul, cireşul, coacăzul negru, asigurând producţii mari şi constante de la an la an
(solurile nisipoase din Oltenia şi nord-vestul ţării) În general aceste soluri necesită aplicarea
frecventă a îngrăşămintelor organice, iar pe nisipurile uscate este obligatorie irigarea
culturilor.
Solurile lutoase sunt cele mai potrivite pentru cultura pomilor şi arbuştilor, prin faptul că
permit o bună dezvoltare a sistemului radicular, pot înmagazina şi păstra apa , permiţând în
acelaşi timp infiltrarea excesului de apă, sunt bine aerate, se încălzesc uşor şi conţin
suficiente substanţe nutritive.

16. 5
Solurile argiloase au un conţinut de argilă de peste 45%, sunt compacte, greu
permeabile pentru apă, aerate, de regulă mai acide, umede şi reci. Deşi mai bogate în
substanţe nutritive, sunt greu penetrabile pentru rădăcini, necorespunzătoare pentru cultura
speciilor pomicole. Ele prezintă multe neajunsuri printre care creşterea slabă a rădăcinilor,
recolte mici şi nesigure şi prelungirea perioadei de vegetaţie până toamna târziu, ceea ce
atrage după sine micşorarea rezistenţei la ger. De regulă astfel de soluri sunt caracteristice
dealurilor subcarpatice.
Printre tipurile de sol din ţara noastră, cele situate în zona stejarului şi fagului, solurile
slab podzolice, cum sunt: brune de pădure, brune roşcate de pădure şi aluviunile, sunt:
favorabile pentru cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi.
În zonele de silvostepă sunt bune pentru cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi
cernoziomurile levigate şi aluviunile.
În zona de stepă, pe lângă cernoziomuri şi aluviuni, corespund pentru pomicultură şi
solurile nisipoase dacă subsolul este mai compact şi dispune de surse de apă pentru irigare.
Pentru cultura pomilor nu corespund terenurile mlăştinoase, sărăturoase, pietroase şi
cele calcaroase cu un conţinut de peste 8 -10% calcar activ.
Însuşirile chimice ale solului. Conţinutul în humus influenţează negativ creşterea şi
rodirea pomilor atunci când scade sub 2%. Cele mai echilibrate creşteri ale pomilor se
înregistrează pe soluri cu 2-3% humus, atunci când şi însuşirile fizice şi hidrofizice sunt
favorabile. Solurile slab humifere, cele puternic erodate, solurile podzolice, argilo-iluviale, ca
şi cele cu conţinut prea ridicat de materie organică, negre de fâneţe şi altele, nu asigură o
creştere şi dezvoltare echilibrată a pomilor.
Pentru cultura pomilor o importanţă deosebită o prezintă reacţia solului şi conţinutul în
elemente minerale : azot, fosfor, potasiu, calciu, fier, bor, magneziu, zinc, sulf, cupru, etc.
precum şi prezenţa unor săruri nocive mai ales cloruri .
Reacţia solului. Pomii şi arbuştii fructiferi au o toleranţă destul de largă faţă de
valoarea pH-ului, aşa cum rezultă din tabelul următor:
Cerinţele speciilor pomicole faţă de reacţia solului
Valoare pH
AcidSpecia
Minim Optim Maxim
Măr 4,7 5,7-7,6 8,0
Păr 5,5 6,2-8,2 8,5
Cireş 5,5 6,2-8,2 8,5
Vişin 5,5 6,2-8,2 8,5
Prun 5,5 6,2-8,2 8,5
Cais 6,0 6,2-8,3 8,7
Piersic 6,0 6,8-8,3 9,0
Nuc 5,5 6,2-8,2 8,5
Deşi pomii prezintă o mare plasticitate şi rezistenţă la diferite reacţii ale solului, la
alegerea terenurilor pentru plantaţiile pomicole se va avea în vedere ca acestea să fie cât mai
corespunzătoare speciei, soiului şi portaltoiului.
Corectarea reacţiei solului se face prin fertilizarea cu îngrăşăminte organice, chimice şi
prin amendamente.

17. 6
2. Organele pomilor şi funcţiile acestora
Pomicultorul este interesat de cunoaşterea organelor pomilor pentru ca intervenţiile
sale asupra acestora să nu se facă la întâmplare ci în cunoştinţă de cauză: toate lucrările
agrotehnice pot fi astfel aplicate raţional, având ca efect creşterea şi fructificarea echilibrată a
pomilor şi în final obţinerea de producţii mari şi fructe de calitate.
Organele pomilor se împart în două categorii:
- organe vegetative: rădăcina, tulpina, ramurile, mugurii şi frunzele;
- organe reproductive: florile, fructele, seminţele
Fig. Organele principale ale unui pom:
a- rădăcini verticale; b- rădăcini orizontale;
c- coletul; d- trunchiul; e- axul coroanei;
f-săgeata; g- ramură de schelet;
h- ramură de semischelet;
2.1 Rădăcina
Sistemul radicular al pomilor altoiţi este constituit de fapt din rădăcinile portaltoiului, fiind
alcătuit din:
- rădăcini de schelet puternice, cu rol principal în fixarea pomului de sol, conducerea
sevei şi depozitarea substanţelor de rezervă;

18. 7
- rădăcini de semischelet sunt ramificaţii de ordin superior, de dimensiuni mai mici, cu
acelaşi rol ca cele de schelet;
- rădăcini fibroase sau tranzitorii, inserate pe rădăcini de semischelet, sunt purtătoare de
rădăcini absorbante;
- rădăcini absorbante, sunt cele mai tinere, au culoare albă, 1mm în grosime, 3,5 mm în
lungime, se regenerează permanent, fiind practic vârful de creştere şi dezvoltare al
sistemului radicular. Sunt purtătoare ale perişorilor absorbanţi care sunt practic prelungiri
ale celulelor epidermice din zona piliferă, foarte numeroşi. Aproape întreaga cantitate de
apă şi săruri minerale necesare funcţiilor metabolice este preluată de către pomi prin
perişorii absorbanţi.
Amplasarea în sol a sistemului radicular
Este elementul cel mai important pe care cultivatorul trebuie să-l cunoască, pe această
bază urmând a se aplica corect lucrările solului, fertilizarea, udarea etc.
De exemplu, la un măr în vârstă de 15 ani altoit pe sălbatic, rădăcinile pătrund în sol până la
adâncimea de 1,6 m. Pe orizontală, ultimile ramificaţii s-au găsit la distanţa de 6 m de
trunchiul pomului, depăşind de 2 ori raza proiecţiei coroanei pomilor. Masa mare a rădăcinilor
subţiri însă (cu diametrul de 0 - 4 mm), care sunt în directă corelaţie cu perii absorbanţi se
află la adâncimea de 18 – 60 cm, reprezentând 58,2% din masa totală a rădăcinilor. Pe
orizontală, 76,6% din masa rădăcinilor subţiri se află sub proiecţia coroanei atingând un
maximum cantitativ în raza de 1,5 – 2 m, de la trunchi, cu excepţia arbuştilor fructiferi şi a
plantelor altoite pe portaltoi cu vigoare redusă.
2.2. Tulpina
Tulpina este partea aeriană fiind alcătuită din: trunchi, ramuri, muguri, frunze (organe
vegetative) şi flori, fructe şi seminţe (ca organe reproductive).
Trunchiul este partea aeriană ce se găseşte între nivelul solului ( punctul de altoire sau
colet) şi ramificaţiile primului etaj al coroanei.
Ramurile sunt:
- vegetative de schelet ( şarpante, semişarpante) şi semischelet;
- de rod sau fructificare care sunt diferite în funcţie de specie.
Ramurile de rod la speciile sâmburoase (cais, prun, cireş şi vişin) sunt:
- ramuri mixte
- ramuri buchet
- salbă
- pleată
Ramurile mixte poartă un mugur vegetativ normal în vârf, iar lateral muguri florali şi
vegetativi, aşezaţi fie solitari pe noduri (cireş), dar de cele mai multe ori asociaţi pe nod,
florali şi vegetativi, constituind grupurile de muguri caracteristice prunului, caisului, piersicului
(fig. 2).
La piersic, ramurile mixte sunt lungi de 25-60-70 cm şi poartă pe noduri totdeauna grupuri
din 3 muguri care pot fi: toţi florali, cel din mijloc vegetativ şi cei laterali florali sau unul lateral
floral şi ceilalţi vegetativi. La baza ramurii se găsesc 1-2-3 muguri vegetativi slab dezvoltaţi
(fig 3) care pot evolua dacă ramura se scurtează, dacă se arcuieşte sau dacă se fac operaţii
în verde.

19. 8
Ramurile mixte ale piersicului asigură fructe de calitate numai în primul an de formare a
lor, motiv pentru care se elimină prin tăiere după prima fructificare, înlocuindu-se cu altele nou
formate pe ramurile de schelet şi semischelet.
Prunul şi caisul formează ramuri mixte lungi de 7-20 cm, cu grupuri de 2-3 muguri de rod
la prun şi 5-6-8 la cais, în majoritate florali (fig. 3). Sunt ramuri de bază pentru fructificarea
acestor specii şi asigură fructe de calitate, chiar după ramificări multiple, 4-6 ani.
Ramura mixtă la cireş şi vişin, lungă de 7-30 cm, chiar mai lungă la unele soiuri, are
particularitatea că pe nod se formează un singur mugur de obicei floral; mai rar se întâlnesc
axilar şi muguri vegetativi. Ca atare, ramifică puţin sau chiar deloc. Evoluează în acest caz
numai prin mugurele vegetativ din vârf, făcând imposibilă regenerarea.
Ramurile buchet, numite şi buchete de mai, deoarece în această lună sunt deja conturate
morfologic la unele specii. Ele poartă un singur mugur vegetativ în vârf, iar axilar în jurul
acestuia strâns grupaţi (la cireş, vişin, prun şi piersic) sau mai deşiraţi (cais) sau 3-7 muguri
florali (fig.4). La unele specii pot fi axilari şi câte 1-2 muguri vegetativi, care conduc la ramuri
buchet ramificate (prun, cais). În general, buchetele de mai sunt ramuri foarte scurte, 1-12 cm
şi au o durată de viaţă variabilă cu specia şi soiul de la 1-2 ani până la 10-12 ani. Evoluând
numai prin mugurele vegetativ, neavând nici o rezervă laterală de muguri vegetativi, ramurile
buchet nu pot fi regenerate prin tăieri.
Durata economică a ramurilor buchet la prun şi cais este relativ scurtă, 3-4 ani.
Ramurile salbă poartă în vârf un mugur vegetativ, iar lateral numai muguri florali; foarte rar
se pot întâlni în poziţie axilară 1 – 2 muguri vegetativi. Sunt foarte subţiri, cu lungimi de 15-60
cm. Sub greutatea frunzelor şi a fructelor se arcuiesc, se degarnisesc total, rămânând să
evolueze numai prin mugurele terminal. Nu pot fi regenerate prin tăieri, decât 1-2 muguri
vegetativi care, de obicei în anul următor evoluează în buchete de mai. La piersic sunt în
număr restâns de regulă şi o durată de viaţă economică de 1-2 an, iar fructele sunt de calitate
mediocră. Din aceste motive, dacă fructificarea este asigurată de ramurile mixte, ramurile
salbă se suprimă.
Pleata este o ramură de organizare morfologică identică cu salba şi se întâlneşte la
numeroase soiuri de vişin, unde aceste ramuri sunt foarte numeroase, constituind baza
fructificării. Durata economică poate fi de 5-7 ani, dar alungindu-se an de an provoacă o
puternică îndesire a coroanelor. Ca şi salba la piersic, pleata nu poate fi regenerată decât rar
prin tăieri (fig. 5).
Ramurile de rod la speciile seminţoase (fig. 6)
- pintenul (ramură prefloriferă) are 1-3 cm lungime şi poartă în vârf un singur mugure
vegetativ, fără muguri axilari evidenţi. În 1-2 ani evoluează în ţepuşă;
- smiceaua (ramură) prefloriferă) are 15 -20 cm lungime, poartă muguri vegetativi axilari
şi mugur terminal de asemenea vegetativ şi evoluează în nuieluţă sau mlădiţă;
- ţepuşa , ramură de rod propriu-zisă, de 1-10 cm lungime, cu mugur florifer (mixt) în vârf;
- nuieluşa – 15 – 30 cm lungime, poartă un singure mugur de rod în vârf, restul mugurilor
rămânând vegetativi ;
- mlădiţa are aceleaşi caracteristici ca nuieluşa, având în plus faţă de aceasta muguri de
rod axilari, amplasaţi de la vârf către bază;
- vatra de rod este o formaţiune realizată din ramificarea burselor purtătoare de pinteni şi
ţepuşe care se extinde anual şi care trebuie regenerată periodic;
- bursa-pungă, o formaţiune de 1-1,5 cm lungime, constituie îngroşarea bazei
inflorescenţei pe care cresc şi se formează fructele iar lateral alături de fructe, se formează 1-
2 muguri din care iau naştere noi ramuri fructifere, motiv pentru care mai sunt denumite punţi
de rod.

20. 9
2.3. Frunza
Este organul cu cea mai mare importanţă în creşterea, dezvoltarea şi fructificarea
pomului. În frunză au loc cele mai importante procese biochimice şi fiziologice pentru viaţă,
iar structura anatomică este extrem de complexă, fiind purtătoarea unor substanţe specifice
(clorofilă) importante pentru principala sa funcţie, fotosinteza, proces în care cu ajutorul
luminii solare şi în prezenţa clorofilei, substanţele organice, apa, sărurile minerale şi bioxidul
de carbon sunt transformate în substanţe organice primare (glucoza), care prin transformări
ulterioare realizează toată gama de substanţe organice (glucide, lipide, proteine).
Pentru asigurarea condiţiilor de realizare a fotosintezei în limite optime, în beneficiul
deopotrivă al pomului, dar şi al pomicultorului, aparatul foliar trebuie menţinut într-o perfectă
stare de sănătate, menţinerea frunzişului în integritatea sa, realizându-se prin măsurile de
fitoprotecţie pe care pomicultorul trebuie să le cunoască.
De reţinut este faptul că, „porţile de intrare” în mezofilul frunzei al numeroaselor boli se fac
prin stomate, acestea găsindu-se pe partea inferioară a frunzei, de unde necesitatea ca la
efectuarea tratamentelor soluţiile să acopere cu prioritate această zonă.
2.4. Muguri – Floarea – Fructul
Pentru a interveni eficace în constatarea numeroaselor boli şi insecte care atacă aceste
organe în diferite stadii, este necesar să se cunoască dinamica, fazele creşterii şi dezvoltării
(fenofazele), începând din primăvară.
La înflorire, odată cu maturarea staminelor, acestea eliberează polenul care, prin transfer
pe stigmatele florii, realizează polenizarea. Agenţii polenizatori sunt reprezentaţi de insecte,
între care rolul dominat revine albinelor. Polenizarea este urmată de fecundarea ovulelor de
către gametul mascul, purtat către ovul de tubul polinic.
La plantele unisexuate dioice ca nucul, alunul şi castanul polenizarea se face cu
ajutorul vântului (anemofilă) şi de aceea este foarte important să se aleagă corect soiurile
polenizate.
Polenizarea, fecundarea şi legarea fructelor sunt influenţate de factorii naturali, în sensul că
vremea însorită, cu temperaturi de peste 15 ºC, zilele lipsite de vânt, favorizează zborul
albinelor, secreţia sucului zaharat pe stigmate, germinarea polenului şi dezvoltarea tubului
polinic.

21. 10
CAPITOLUL II. ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR
1. Alegerea şi pregătirea terenului
1.1. Alegerea terenului
Amplasrea plantaţiilor se face în zonele destinate pomiculturii. Pentru o alegere
corectă a locului de plantare a unei specii trebuie respectate cu stricteţe, condiţiile de
microzonare.
Noile plantaţii se vor realiza numai în acele zone, bazine şi centre de cultură unde specia
sau soiul vor întâlni maximum de condiţii naturale pentru creştere şi rodire:
- se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijloci, lutoasă, luto-
nisipoasă şi chiar nisipoasă, permeabile, mijlocii până la profunde, cu pH cuprins între
4,7 şi 9,3;
- din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta uşoară 3-6% ce permit
o bună întreţinere a solului cât şi un transport uşor al fructelor ;
- livezile de pomi pot fi amplasate în condiţii bune şi pe terenul cu panta de 6-12%, cu
orientarea rândurilor pe direcţia curbelor de nivel şi chiar pante până la 18-20%, cu
condiţia ca acestea să fie uniforme;
- condiţia prioritară la înfiinţarea unei livezi o constituie sursa de apă necesară la stropiri şi
la udatul pomilor, mai ales în zonele cu precipitaţii reduse în timpul anului;
- se va căuta ca zona respectivă să fie ferită pe cât posibil de brumele târzii de primăvară
şi îngheţurile timpurii de iarnă;
- trebuie de avut în vedere, ca în pomicultură greşelile mari se manifestă după 4-5 ani de
plantare, atunci când pe remedieri este prea târziu;
- sunt excluse de la plantare, terenurile excesiv de umede şi fără drenaj, ca şi cele cu
nivel freatic sub 1,5 m.
- plantaţiile de pomi pot fi de interes industrial (ferme de peste 2-5 ha –la 100-200 ha) şi
de interes familial (0,1-1,0 ha).
Pentru livezile de măr şi prun care se pretează în sisteme de cultură moderne se vor
prefera în primul rând terenurile cu soluri fertile, mecanizabile sau cu posibilităţi certe de
îmbunătăţire a proprietăţilor agro-productive. Asigurarea apei necesare pentru stropiri, cât şi
pentru irigaţii, sunt condiţii indispensabile plantaţiilor, îndeosebi pentru cele de dimensiunea
unei ferme sau microferme pomicole.
Terenul destinat plantării pomilor la micii producători poate fi în incinta gospodăriilor sau în
afara acestora.
În incinta gospodăriei pe spaţii reduse ca suprafaţă se pot planta, de preferinţă, pomi de
talie mică, altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă.
În afara perimetrului construibil se pot organiza plantaţii pomicole în masiv înfiinţate după
tehnica modernă, cu posibilitatea mecanizării lucrărilor specifice pomiculturii.
În cazul în care nu toate terenurile dispun de condiţii corespunzătoare şi posibilităţi de
mecanizare, pentru mărirea capacităţii de producţie sunt necesare măsuri care constau din:
- executarea de drenaje, când nivelul apei freatice este la mică adâncime sau există
porţiuni de băltiri sau infiltraţii de apă;
- crearea unor canale colectoare în zone cu precipitaţii abundente şi cu pericol de
inundare;
- executarea de lucrări antierozionale, pe terenurile în pantă, dar supuse erodării;
- pe terenurile în pantă pot fi executate terase individuale cu diametru de 2-3 cm.
Solurile uşoare, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura căpşunului,
solurile lutoase şi luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor, cele mai bune soluri

22. 11
sunt cernoziomurile, bogate în humus, solurile brun-roşcate de pădure. Pe solurile mai puţin
fertile, se recomandă utilizarea unei culturi premergătoare (lucerna) care fertilizează natural
terenul. Solurile trebuie să fie permeabile pentru a se evita băltirea apei, pânza de apă
freatică trebuie să fie la peste 2-3 m adâncime.
Reacţia solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul
cuprins între 5-8, terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N-S,
se vor evita expoziţiile nordice. Nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenţi de aer,
precum şi zonele cu frecvente îngheţuri târzii de primăvară. În zonele cu frecvenţă mare a
vânturilor sunt obligatorii perdelele de protecţie cu arbori înalţi (stejar, frasin, arţar, salcâm),
de nuci în combinaţie cu specii de talie mai redusă (alun sau alţi arbuşti).
1.2. Zonarea speciilor pomicole
Zonarea se va face în funcţie de pretenţiile fiecărei specii şi chiar a soiurilor faţă de lumină
şi căldură, precum şi de rezistenţa la geruri, oscilaţii de temperatură şi alte accidente
climatice. Speciile: măr, păr, gutui, prun, cireş, vişin, se pot cultiva în zona dealurilor
subcarpatice, în zonele calde de câmpie se vor planta mai ales: cais, piersic, nectarin, migdal,
fără a exclude celelalte specii, în zonele înalte şi reci se pot cultiva doar arbuştii fructiferi, cu
completarea deficitului de apă. Deşi în cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri
autocompatibile, se recomandă folosirea a cel puţin 2-3 soiuri, pentru o mai bună polenizare.
Este recomandat ca soiurile să fie amplasate în funcţie de epoca de coacere, astfel încât să
fie uşurate tratamentele fitosanitare, irigarea şi recoltarea.
Având la bază lucrările de zonare şi microzonare, dezvoltarea pomiculturii în ultimii 20-25 de
ani a fost concentrată în cele mai favorabile zone, astfel sub aspectul suprafeţelor şi a
numărului total de pomi cultivati, cele mai mari concentrări s-au realizat în judeţele din zona
subcarpatică a Olteniei şi Munteniei, mai ales în judeţele Argeş, Vâlcea, Prahova, Buzău,
Dâmboviţa, Olt şi Dolj. Mai nou au apărut noi amplasamente pomicole în Câmpia Română.
De asemenea trebuie pusă în evidenţă şi concentrarea realizată în partea de nord-est a
Transilvaniei (judeţele Bistriţa Năsăud, Sălaj, Satu - Mare, Maramureş şi Bihor).
Pe specii, zonarea culturii se prezintă astfel:
- Mărul - în zona subcarpatică meridională ( Argeş, Vâlcea, Dâmboviţa, Prahova), în nord-
vestul ţării (Bistriţa, Maramureş, Sălaj, Cluj, Satu-Mare, Bihor) şi în nordul Moldovei : conditţi
bune pentru cultură gaseşte şi în judeţele: Mureş, Sibiu, Bacău, Iaşi, Buzău, Dolj, Caraş
Severin, Timişoara şi Arad, precum şi Hunedoara, Alba, Gorj, Mehedinţi, Olt, Braşov,
Harghita, Botoşani, Vaslui şi Vrancea; în celalalte judeţe cultura mărului este slab
reprezentată, dar întâlneşte condiţii dintre cele mai favorabile (Ilfov, Giurgiu, Călăraşi). Se
consideră că cele mai favorabile pentru cultura mărului zonele cu temperatura medie anuală
de 8-9°C şi cu 700-800 mm precipitaţii anuale.
- Părul - deşi este mult mai slab reprezentat în cultura, cele mai favorabile zone sunt
acelea în care temperatura maximă în lunile iulie şi august este de 24-26°C, iar media
temperaturii minime din luna iulie este de 10-12 °C, cultura este cantonată în judeţele Argeş,
Prahova, Buzău, Dâmboviţa, Vâlcea, Dolj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Timişoara, Arad, Bihor,
precum şi în judeţele din nord-est Neamţ, Bacău, Suceava, Botoşani, Iaşi şi în centrul ţării,
judeţul Mureş.
- Prunul - desi este bine reprezentat în majoritatea zonelor ţării, el dă cele mai bune
rezultate în zonele cu temperatura medie anuala 9-10 °C şi cu precipitaţii de peste 650-700
mm anual, zonele de cultură sunt : Argeş, Vâlcea, Olt, Prahova, Buzău, Caraş Severin,
Hunedoara, Dâmboviţa, Mehedinţi, Arad, Bihor, Cluj s.a.

23. 12
- Cireşul si vişinul se întâlnesc pe toate formele de relief, cea mai mare pondere o deţin
judeţele : Iaşi, Vaslui, Botoşani, Bacău, Neamţ, Vrancea, precum şi Argeş, Giurgiu şi Dolj.
- Caisul este specia cea mai pretenţioasă faţă de factorii climatici şi mai ales faţă de
temperatură. Zonele cele mai favorabile sunt în sudul ţării ( Dolj, Giurgiu, Călăraşi, Constanţa,
Ialomiţa, Tulcea, Olt, Teleorman) şi partea de vest (Bihor, Arad).
- Piersicul – se cultivă în zonele de sud şi vest ale ţării, în judeţele Dolj, Constanta,
Giurgiu, Olt, Mehedinţi, zona Bucureştiului, precum şi judeţele Bihor, Satu Mare, Arad,
Timişoara.
- Celalalte specii pomicole cum sunt: nucul, alunul, castanul, arbuştii fructiferi şi căpşunul
sunt reprezentate pe întreg cuprinsul ţării, cu anumite concentrări în unele microzone ( exp.
nucul în zona Tg.Jiu şi Geoagiu, Vâlcea, Bacău, castanul în zona Gorj şi Baia Mare, Vâlcea,
alunul ( zona Olteniei, Muntenia, Banat, Maramureş, Dobrogea) căpşunul în Satu Mare, Olt,
Vâlcea etc.)
1.3. Pregătirea terenului
Pentru plantarea pomilor, pregătirea terenului constă din defrişare, modelare, timp de
pauză (dacă este cazul), fertilizare şi desfundare.
Defrişarea se face în cazul când se înfiinţează plantaţii pe locul ocupat de vechile plantaţii
pomicole sau de vegetaţie forestieră. La plantarea imediată după defrişarea unei livezi vechi
este recomandat să nu se planteze aceeaşi specie. Lucrarea de defrişare se execută cu
ajutorul tractoarelor grele dotate cu instalaţii speciale pentru extirparea totală a rădăcinilor
groase şi adunatul lor, sau după posibilităţi, cu alte mijloace.
Modelarea terenului este obligatorie şi se execută în aşa fel încât să nu existe băltiri de
apă care influienţează negativ asupra vegetaţiei pomilor.Un teren bine modelat uşurează mult
şi asigură efectuarea celorlalte lucrări tehnologice: deplasarea pompelor de stropit, aşezarea
şi manipularea lăzilor şi a containerelor, cositul sau tocatul ierburilor etc. Lucrarea se execută
imediat după defrişare şi se evită mişcarea unui volum prea mare de sol, care ar ajunge pe
unele porţiuni de teren nivelat la roca-mamă.În situaţia când prin nivelare a rămas la
suprafaţă un sol mai sărac în elemente nutritive, se recomandă cultivarea cu leguminoase
furajere în amestec cu ierburi perene şi apoi fie plantarea pomilor după 2-3 ani, fie o fertilizare
puternică.
Efectele oboselii solului
Efectele cele mai păgubitoare sunt semnalate în special în cazul replantării pe acelaşi
teren a speciilor: măr, cireş, piersic; simptome mai puţin evidente sunt semnalate în cazul
replantării pe acelaşi teren a speciilor: prun, păr, căpşuni. În urma defrişării vechilor plantaţii şi
a desfundării terenului, se recomandă scoaterea şi strângerea rădăcinilor care pot să
constituie sursă de infecţie pentru noile plante. Practicarea timp 2-3 ani a unor culturi agricole,
pentru refacerea structurii şi a fertilităţii solului, cât şi pentru a stinge focarele unor boli
virotice, bacteriene, fungice, etc, este de preferat când este posibil.
Desfundarea asigură afânarea structurilor inferioare mai compacte şi cele gleice
impermeabile şi totodată cu această lucrare se încorporează îngrăşămintele organice în
adâncime. Adâncimea optimă de desfundare este de 60-70 cm. Cu cât solul este mai greu cu
atât este nevoie de o mobilizare mai adâncă. Desfundatul se execută mecanizat cu ajutorul
plugurilor şi tractoarelor speciale pentru livezile intensive şi superintensive, pe suprafeţe mai
mari. Perioada optimă de executare a lucrărilor de desfundare este: în cazul terenurilor libere,

24. 13
iunie – august; în cazul celor ocupate de culturi premergătoare, iulie – septembrie. Perioada
de desfundare trebuie să asigure aşezarea solului şi acumularea unei umidităţi
corespunzătoare din ploi, precum şi executarea în condiţii optime a celorlalte lucrări
premergătoare plantării ( nivelarea, pichetarea, executarea gropilor).
Înainte de pichetare şi plantarea propriu-zisă, se impune executarea lucrării de nivelare de
suprafaţă , prin care se urmăreşte eliminarea denivelărilor rezultate în urma desfundării,
inclusiv a şanţului rezultat de la ultima brazdă a plugului. Lucrarea se execută de regulă cu
discul şi cu cât este mai bine executată, cu atât mai uşor se vor executa pichetarea, alinierea
pomilor pe rând şi lucrările ulterioare de exploatare a plantaţiei.
Îmbunătăţirea proprietăţilor chimice are ca scop modificarea reacţiei solurilor puternic
acide cu pH sub 5,0 prin administrarea de amendamente calcaroase în doze de cel puţin 5
t/ha (pe bază de analiză). Excepţie face terenul destinat culturii afinului.
Îmbunătăţirea stării de aprovizionare cu fosfor şi potasiu pe toată adâncimea de
răspândire a sistemului radicular se realizează prin administrarea unor cantităţi
corespunzătoare de îngrăşăminte, odată cu desfundatul (de preferat pe baza unui studiu
agro-chimic realizat de o instituţie de specialitate).
Fertilizarea de fond cu îngrăşăminte organice şi minerale se aplică pe întreaga suprafaţă
la înfiinţarea plantaţiilor intensive şi superintensive şi la groapă pentru pomii plantaţi la
distanţe mai mari. Orientativ, la înfiinţarea plantaţiilor, pentru un ha se administrează pe soluri
cu fertilitate mijlocie 50-60 tone gunoi de grajd, 600-800 kg superfosfat şi sare potasică.
Cantitatea de îngrăşăminte chimice, organice şi amendamente se împrăştie în mod
uniform pe terenul nivelat pe toată suprafaţa şi se încorporează în sol prin lucrarea de
desfundare. Dacă terenul nu se desfundă peste tot, gropile de plantare se fac cât mai mari
(1,0/1,0/0,6 m) în aceeaşi perioadă recomandată pentru desfundat. Cantitatea de
îngrăşăminte organice este de 15-20 kg pentru fiecare groapă, şi câte 150-200 g superfosfat
şi sare potasică, care se amestecă cu pământul de plantare la fiecare pom.
Va urma mărunţirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoi mărunţirea şi tasarea
solului cu combinatorul, după plantare.
Ca dimensionare, exploataţia pomicolă devine rentabilă începând de la 1 ha şi până la 20
-30 ha, chiar şi mai mult.
1.4. Parcelarea terenului
În vederea uşurării lucrărilor de întreţinere din livadă, a recoltării şi transportului fructelor,
terenul se împarte în parcele. Parcelele sunt necesare la suprafeţele de peste 5 ha sau când
sunt cultivate mai multe specii.
Trebuie reţinut faptul că, la plantare, atât cât este posibil, lungimea rândurilor de pomi să
fie orientată pe direcţia nord-sud pentru a asigura o cantitate mare de lumină pe tot timpul
zilei, întregii plantaţii şi a evita fenomenul de umbrire. În cazul terenurilor în pantă, orientarea
rândurilor se va face de-a lungul curbelor de nivel, pentru a evita degradarea solului.
Forma unei parcele este de regulă dreptunghiulară iar lăţimea reprezintă aproximativ
jumătate din lungimea acesteia. În vederea transportului fructelor şi nu numai, trebuie avută
în vedere amenajarea de drumuri, de preferat perpendiculare pe lungimea parcelelor.
La parcelarea terenului trebuie avut în vedere şi stabilirea locurilor unde se va depozita
producţia în aşa numitele construcţii de producţie. Odată cu parcelarea terenului, trebuie avut
în vedere şi împrejmuirea viitoarei livezi.

25. 14
Stabilirea distanţelor de plantare şi pichetatul terenului
Distanţele dintre rândurile de pomi şi pe rând se stabilesc în funcţie de combinaţia
soi-portaltoi, fertilitatea solului, sistemul de cultură şi se materializează în teren conform unei
scheme de pichetaj.
Distanţele de plantare la pomi şi arbuşti fructiferi pentru plantaţiile intensive în funcţie
de portaltoii utilizaţi
Distanţa de plantare Densitatea /haSpecia Portaltoiul Soiul
Intre
rânduri
Pe rând Min Max
1 2 3 4 5 6 7
Standard 4,0-4,5 2,5-3,0 740 1000MM 106, M4
Spur 3,5-4,0 2,0-2,5 1000 1428
Standard 4,5-5,0 3,0-4,0 500 740
Măr
Franc
Spur 4,0-5,0 2,5-3,0 740 1000
Gutui A, BN 70 Standard 4,0-4,5 2,0-3,5 634 1250Păr
Franc Standard 4,0-4,5 3,0-4,0 500 833
Gutui Gutui A, BN 70 Standard 4,5-5,0 3,0-4,0 500 740
Mirobolan,
Miroval
Standard 5,0-5,5 4,0-,4,5 404 500Prun
Oteşani 8, Pixy Standard 4,0-4,5 2,5-3,0 740 1000
Mirobolan, zarzăr Standard 5,0-5,5 4,0-5,0 364 500Cais
Oteşani 8 Standard 4,5-5,0 4,0-4,5 444 555
Mirobolan Standard 4,5-5,0 3,0-3,5 571 740Piersic
Franc Standard 4,0-4,5 2,5-3,0 740 1000
Cireş Franc sau
vegetativ
Standard 5,5-6,5 4,0-5,0 307 454
Vişin Franc sau
vegetativ
Standard 4,0-5,5 2,5-4,0 454 1000
J. regia Standard 8,0-10,0 8,0-10,0 100 156Nuc
(altoit) J. nigra Standard 8,0-9,0 8,0-9,0 110 156
Alun Rădăcini proprii Standard 5,0-6,0 3,0-4,0 416 666
Castan C. sativa Standard 10,0-12,0 8,0-10,0 83 125
Soc negru Rădăcini proprii Standard 4,0-5,0 3,0-4,0 500 800
Zmeur Rădăcini proprii Standard 2,0-2,5 0,5 8000 10000
Mur Rădăcini proprii Standard 2,5-3,0 1,0-1,2 2777 4000
Afin Rădăcini proprii Standard 2,5-3,0 1,0-1,2 2777 4000
Cătină Rădăcini proprii Standard 3,0-3,5 2,0-2,5 1142 1666
Coacăz Rădăcini proprii Standard 2,5-3,0 1,0 3333 4000

26. 15
Distanţele de plantare şi densităţi folosite în plantaţiile superintensive
Distanţa (m) Densitatea/haSpecia Portaltoiul Soiul
Între
rânduri
Pe rând Minimă Maximă
Standard 3,0-3,5 1,25 2283 2666Măr M9,M27,M26,
P22 Spur 2,5-3,0 0,8-1,0 3333 5000
Piersic Franc Dwarf,semi-
dwarf
3,0-3,5 1,0-1,5 1904 3333
Nuc J.regia Spur 6,0-7,0 5,0-6,0 238 333

27. 16
Pichetarea terenului constă în marcarea pe teren a locului unde se va planta fiecare pom
iar direcţia rândurilor va fi paralelă cu latura lungă a parcelei şi pe cât posibil pe direcţia N-S.
După marcarea primului rând, pe toată lungimea lui, considerat linie de bază, se marchează
cu ţăruşi capetele rândurilor următoare la distanţa stabilită. Pentru alinierea picheţilor se
folosesc jaloane înalte de 1,5-2,0 m, vizibile de la distanţă pentru a trasa liniile care
încadrează terenul într-o figură geometrică (dreptunghi, pătrat etc).
Locul fiecărui pom se determină prin întinderea unei sârme marcate între picheţii din
capătul rândului, şi se fixează cu un ţăruş, la distanţa stabilită. La plantarea pomilor se întinde
din nou aceeaşi sârmă gradată, pentru a determina locul fiecărui pom. Pe suprafeţe mai mici
se folosesc obligatoriu scândura de plantare, care are lungimea de 1,50 m, cu crestături la
cele două capete şi una la mijloc. Scândura de plantare se aşează cu crestătura de la mijloc
pe pichetul care marchează locul pomului şi se mai bat doi picheţi la ambele capete ale
scândurii, când se sapă groapa, cei doi picheţi de la capetele scândurii rămân şi la plantarea
pomului .
Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe teren cu
ajutorul a 3-4 picheti şi care poate fi: un pătrat, un dreptunghi sau un triunghi. Denumirea
acestor forme este atribuită şi sistemelor de pichetat:

28. 17
- Pichetatul în pătrat, la care distanţele dintre rânduri sunt egale cu cele dintre pomi pe rând.
Acest tip de pichetat se foloseste în general, pentru înfiinţarea plantaţiilor clasice şi pe
terenuri plane;
- Pichetatul în dreptunghi, cu distanţele mai mari între rânduri şi mai mici între pomi pe rând,
se utilizează mai mult pe terenurile plane şi cu pantă uşoara pentru toate tipurile de livezi;
- Pichetatul în triunghi, oferă pomilor condiţii mai bune de captare a luminii directe şi de
distributţe a rădăcinilor în spaţiul de nutriţie. Pe terenurile în pantă, pomii constituie obstacole
pentru apa care se scurge la vale şi erodează solul.
Pentru executarea unui pichetat sunt necesare:
• jaloane de 2 m vopsite cu roşu şi alb, pentru a fi vizibile;

29. 18
• ruleta sau panglica de oţel de circa 50 m lungime;
• sârmă cu noduri marcată din metru în metru de circa 50 m lungime;
• picheţi, ţăruşi şi maiuri din lemn (0,5 lungime);
• triunghi compas cu deschidere reglabilă (2 - 2,5)
Pe terenurile plane pichetatul începe cu jalonarea laturii lungi, luându-se ca aliniament fix
un drum, un gard, o perdea de copaci etc, care există şi nu poate fi mutat usor.
In zonele colinare, unde majoritatea terenurilor sunt framântate şi au diferite expoziţii şi
pante, orientarea şi pichetarea rândurilor solicită o atenţie şi o pricepere deosebită.
Pe versanţii scurţi, cu pante mici şi uniforme, pichetatul rândurilor de pomi se face paralel
cu curbele de nivel, plecându-se de la un aliniament jalonat la baza pantei sau de-a lungul
potecilor făcute de animale în timpul păşunatului.
Pe versanţii lungi ai dealurilor înalte, pichetatul constituie o lucrare mai complexă, care se
execută de către cadre calificate cu ajutorul aparatelor de măsurat.

30. 19
Stabilirea polenizatorilor
Intâlnim deseori în livada de langă casă sau în
plantatţile cu scop comercial, pomi care deşi au beneficiat
de cele mai bune condiţii climatice, agrotehnice, îngrijiţi cu
multă migală şi măiestrie de bunul gospodar, au înflorit dar
nu au legat fructe. Aceşti pomi care sunt din anumite specii
şi soiuri au nevoie să se polenizeze cu polen străin (fiind
autosterile), de la alte soiuri pentru ca fructele lor să lege.
Un factor deosebit de important pentru asigurarea unor
recolte mari şi de calitate, care trebuie avut în vedere chiar
de la înfiinţarea livezii, este distribuirea soiurilor în livadă,
pentru a asigura polenizarea reciprocă.
Toate soiurile de măr sunt autosterile, adică nu leagă
fructe prin polenizare cu polenul propriu. Ele au nevoie de
polen de la un alt soi. Prin cercetări s-a stabilit care este
cel mai bun polenizator pentru fiecare soi şi care este
efectul polenizării cu unul sau altul dintre polenizatori. Lista
cu principalii polenizatori va fi prezentata la fiecare specie
pomicolă în următoarele capitole.
Pentru asigurarea unui efect maxim al polenizării dintre
soiuri, trebuie respectate câteva reguli şi anume:
- soiurile să prezinte compatibilitate la polenizare ;
- soiurile să aibă aceeasi perioadă de înflorire;
- distanţa dintre soiul de bază şi soiul polenizator să nu fie
prea mare;
- polenizarea se face cu ajutorul albinelor şi al vântului
(nuc, alun, castan);
- pentru o bună polenizare sunt necesare minimum două familii de albine la hectar;
- pentru protejarea albinelor în perioada înfloritului, se recomandă să nu se efectueze stropiri
cu insecticide, iar dacă acestea se execută, se vor folosi insecticidele care nu omoară
albinele;
- aşezarea stupilor în livada pentru polenizare, se va face în imediata apropiere a livezii sau
chiar in mijlocul acesteia şi neapărat la începutul înfloritului;
2. Plantarea pomilor
2.1. Epoca de plantare
Cele mai bune rezultate dau plantările de toamnă, începând cu 15 octombrie şi până la
venirea primului îngheţ, deoarece până în primăvară rădăcinile pomilor realizează un contact
strâns cu pământul, rănile se calusează, uneori emit chiar rădăcini noi, iar în groapă se
acumulează umiditate care se păstrează şi în perioadele mai secetoase din timpul primăverii.
Pomii pornesc în vegetaţie cu 10-15 zile mai devreme decât cei plantaţi primăvara şi
realizează creşteri mai mari cu 20-30%. În situaţia în care plantarea nu s-a făcut în toamnă,
aceasta se realizează primăvara cât mai devreme posibil, imediat după dezgheţarea şi
zvântarea solului, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, când solul are umiditate ridicată.

31. 20
Plantările de primăvară executate cu întârziere pot să compromită plantaţia şi să întârzie
intrarea pe rod a pomilor. Se mai pot planta pomi şi în „ferestrele iernii”, cu condiţia ca
temperaturile din timpul plantării să nu scadă sub 0 °C.
2.2. Executarea gropilor
Săpatul gropilor. In teren desfundat gropile se fac cu putţn timp înainte de plantare, sau în
ziua plantării, pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile de 50 / 50 /
60 cm, în cazul plantaţiilor intensive şi superintensive, iar la cele clasice de 80/80/60cm.
Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie să fie de 80 / 80 cm şi adânci de
70 cm şi se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare. După săparea gropilor se trage 2/3 din
pământ în groapa de plantare după ce în prealabil s-a adăugat gunoiul de grajd bine
fermentat. În teren desfundat, gropile se fac înainte de plantare sau chiar în ziua plantării,
pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile reduse în aşa fel încât să
încapă cât mai bine sistemul radicular. În cazul arbuştilor fructiferi gropile cu dimensiuni de
40/40/30 cm.
Gropile se execută manual cu hârleţul, sau mecanic cu burghiul. Pământul rezultat la
săparea manuală a gropilor în teren nedesfundat se separă, urmând ca umplerea gropilor, la
plantare, în zona rădăcinilor pomilor, să se facă cu pământul cel mai fertil.
2.3. Pregătirea materialului săditor
Materialul săditor se procură de la pepinierele pomicole şi până la plantarea acestora se
stratifică în şanţuri adânci de 50-60 cm. Scoaterea de la stratificare, repartizarea în teren şi
plantarea trebuie să se realizeze cât mai operativ pe măsura plantării pentru a evita
deshidratarea. Trebuie multă atenţie la transportul, manipularea şi plantarea pomilor, pentru a
nu vătăma mugurii, în special din zona de proiecţie a coroanei (50 – 80 cm).
Materialul săditor admis la plantare este cel certificat (eticheta albastră) sau cel C.A.C.
(eticheta galbenă). Orice altfel de material săditor folosit la plantare rămâne în
responsabilitatea celui care îl foloseşte. Un astfel de material săditor este bine să fie evitat la
plantare.
La plantare rădăcinile pomilor se fasonează prin scurtare, eliminarea celor rupte, rănite şi
mucegăite. Rădăcinile principale se lasă cât mai lungi, rădăcinile secundare se scurtează cu
cca 1/3 din lungime iar cele subţiri la 1-2 cm sau rămân intacte. Tăierile se execută
perpendicular pe axul rădăcinilor pentru a provoca răni cât mai mici.
După fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec de apă, pământ galben şi balegă
proaspătă de vită (3 părţi pământ, 2 părţi balegă de vită şi apă până se obţine o pastă de
consistenţa smântânii). Mocirlirea asigură o mai bună aderenţă a particulelor de pământ în
jurul rădăcinilor pentru a menţine o umiditate mai ridicată în zona rădăcinilor. Până la plantare
materialul saditor se stratifica in santuri cu adancimea de 50-60 cm, unde se asigură condiţii
pentru menţinerea în stare normală fiziologică (fără deshidratare).
2.4 Tehnica de plantare
Pomii trebuie plantaţi cu punctul de altoire la nivelul solului, asezându-se pe un muşuroi
de pământ, făcut în mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de către o echipă
formată de obicei, din două persoane. Una fixează şi ţine pomul în poziţie verticală în mijlocul
gropii de plantare şi la adâncimea corespunzătoare iar cealaltă trage pământ provenit din
stratul fertil al solului, bine marunţit şi reavăn în jurul rădăcinilor. Se scutură uşor pomul, ca
pământul să patrundă printre rădăcini, astfel încât să nu existe spaţii goale. După ce s-au

32. 21
acoperit rădăcinile cu un strat de 5-10 cm de pământ, se tasează uniform pământul în jurul
pomului, începând de la marginea gropii spre interior.
Tasarea se face prin călcarea cu piciorul (cu cizma), de 2-3 ori până când se termină
plantarea. Pe fundul gropii şi în amestec cu solul din groapă se administrează 20-30 kg,
gunoi de grajd fermentat.
Pe timp secetos, în special primăvara, pomii
plantaţi se udă cu 15-20 litri de apă.
In final, se face un muşuroi pe suprafaţa gropii de
plantare, cu restul pământului râmas, fără a se
mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub
forma de vargă se scurtează la 60-70 cm de la
nivelul solului în cazul plantaţiilor intensive,
respectiv la 80 cm în cazul coroanelor globuloase,
utilizate în sistemul semiintensiv. Scurtarea
pomilor este bine să se execute primavara,
inclusiv la pomii plantaţi toamna.
ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR
Lucrarea Perioada de
executare
Parametrii lucrării Speciile la care se
aplică
0 1 2 3
A. PREGĂTIREA TERENULUI ÎN VEDEREA PLANTĂRII
a)Amendarea solului pe
terenurile cu aciditate
pronunţată ( cu pH sub 5,5
şi cu saturare în baze sub
60%)
Inainte de
desfundare
4-8 t/ha (doza care să
ridice pH la 6, încât
saturarea în baze să
fie de 80% pe
orizontul până la 4°
cm adâncime)
La toate speciile, cu
excepţia plantaţiilor
de castan şi afin care
reuşesc bine pe
solurile acide. La
afin, pentru
acidifierea solului se
recomandă folosirea
turbei ca
îngrăşamânt organic.
b) Fertilizarea în funcţie de
starea de aprovizionare a
solului cu elemente nutritive:
- pe terenuri care se
desfundă,
- pe terenuri care nu se
desfundă.
Inainte de
desfundare
In groapă,
la plantare
In groapă,
la plantare
gunoi 40-50 t/ha
fosfor 150-200
kg/ha s.a.
potasiu 150-200
kg/ha s.a.
20-30 kg gunoi
5-10 kg gunoi
40-50 kg gunoi
250-300 g fosfor
Pomi si arbuşti
fructiferi
Pomi
Arbuşti fructiferi
Pomi

33. 22
s.a.
150-200 g potasiu
s.a.
c) Dezinfecţia solului Inainte de
desfundare
25-75 kg/ ha
Lindatox-3, în
funcţie de vârsta
larvelor
Pomi şi arbuşti
fructiferi
d) Desfundarea terenului :
- pe terenuri profunde de
minimum 70 cm;
- gropi individuale pe
terenuri cu sol superficial şi
cu alunecări stabilizate
Cu 2-3 luni
înainte de
plantare
Cu 2-3 luni
înainte de
plantare
60/60/60 cm
40/40/30 cm
80/80/60 cm
Pomi
Arbuşti fructiferi
Pomi
e) Nivelarea terenului
desfundat
Cu 10-15 zile
înainte de
plantare
Uniformizarea
terenului
Pomi si arbuşti
fructiferi
f) Săpat gropi în teren
desfundat
Inainte de
plantare
60x60x60
40x40x30
Nuc, castan, măr, etc
Arbuşti fructiferi
Lucrarea Perioada de
executare
Parametrii lucrării Speciile la care se
aplică
0 1 2 3
B. PLANTAREA POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI
a) Asigurarea materialului
săditor
Cu 5-10 zile
înainte de
plantare,
toamna
Soiurile prevăzute a
se planta
- certificat şi C.A.C.
Pomi şi arbuşti
fructiferi
b) Stratificarea materialului
săditor şi udarea lui
Imediat In şanturi fără
stagnări de apă
Pomi si arbuşti
fructiferi
c) Plantarea propiu-zisă (
fasonarea, mocirlirea,
plantarea )
Toamna 1 XI-1
XII
Primavara 1 III-
5 IV
Conform tehnologiilor Pomi si arbuşti
fructiferi
d) Udarea pomilor după
plantare la locul definitiv
Imediat după
plantare,
primavara.
20l/groapa
10 l/tufă
de 2 -3 ori la nevoie
Pomi
Arbuşti fruciferi
Pomi si arbuşti
fructiferi
e) Protejarea pomilor
împotriva rozătoarelor
Toamna Cu diferite materiale Pomi
f) Arătura terenului bătătorit
cu ocazia plantării
După plantare,
toamna sau
primavara
La 15-20 cm, cu
răsturnarea brazdei
spre rândul de pomi
Pomi si arbuşti
fructiferi
g) Proiectarea coroanei Primavara la
pornirea în
vegetaţie
Conform specificului
formei de coroană
proiectată
Pomi si arbuşti
fructiferi

34. 23
CAPITOLUL III. LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE A POMILOR ŞI ARBUŞTILOR
FRUCTIFERI
1. Lucrări de întreţinere
1.1 Lucrări de întreţinere a solului în livezi
Înierbarea constă din menţinerea terenului din plantaţie cultivat cu ierburi perene şi se
recomandă doar pentru zonele deluroase, cu multe ploi. În zonele cu mai puţine ploi,
înierbarea mai mult dăunează decât ajută, deoarece ierburile prin numeroasele lor rădăcini,
formează aproape de suprafaţa solului, un strat pâslos, care împiedică pătrunderea apei din
ploi, la rădăcinile pomilor. O parte din apă, care pătrunde totuşi în pământ, este absorbită de
rădăcinile ierburilor, înainte de a ajunge la rădăcinile pomilor. Mai mult, ierburile crescând
primăvara devreme, consumă cantităţi mari de apă tocmai în acea vreme când şi pomii au
mare nevoie de ea.
Înierbarea are loc începând cu al doilea, al treilea an de plantare şi poate să fie totală sau
parţială. În cazul înierbării parţiale, o parte din suprafaţa de teren din jurul trunchiului se
menţine sub formă de ogor negru prin lucrări manuale şi prin erbicidare. Înierbarea poate fi
permanentă sau periodică, când după un număr oarecare de ani se ară şi se menţine câţiva
ani ca ogor negru, după care se înierbează din nou.
În condiţii de irigare este bine să se execute înierbarea terenului în benzi, între rândurile
de pomi.
Menţinerea permanentă a ogorului negru este un alt mod de întreţinere a solului în livezi.
În acest caz solul se menţine curat de buruieni şi afânat în cursul întregii perioade, prin
discuire sau praşile repetate. Pământul fiind lucrat şi afânat, apa din ploi pătrunde cu uşurinţă
şi ajunge repede la rădăcini. În acelaşi timp, solul fiind afânat la suprafaţă, împiedică
evaporarea apei, ea rămânând aproape în întregime la dispoziţia pomilor. Ca urmare, pomii
din livezile unde pământul este menţinut ogor negru, fără concurenţa buruienilor pentru apă şi
hrană cresc mai bine, formează mai mulţi muguri de rod şi dau recolte bogate.
Totuşi, prin lucrarea permanentă a solului, în cazul ogorului negru, se distruge, într-o
anumită măsură structura lui. Asemenea soluri se bătătoresc repede, nu permit pătrunderea
apei şi a aerului către rădăcini. Pentru a reduce aceste efecte nedorite, toamna, în perioada
îngălbenirii frunzelor, terenul se ară la adâncimea de 20 – 22 cm, în livezile de măr şi păr, la
15 – 18 cm, la 15 – 18 cm, în cele de prun, cais, piersic, cireş, vişin şi de arbuşti fructiferi.
Adâncimea arăturii va fi mult mai redusă în apropierea trunchiului pomilor, pentru a nu
distruge rădăcinile. Arătura de toamnă nu se grăpează, brazdele şi bulgării opresc zăpada pe
loc, sporind la creşterea cantităţii de apă din sol în primăvară. Arătura se va executa la 1,0-
1,2 m de rândul de pomi.
Primăvara se face o lucrare de afânare a solului la 10 – 12 cm cu cultivatorul sau cu sapa
pe toată suprafaţa, inclusiv sub coroana pomilor, după efectuarea tăierilor şi tratamentelor
contra bolilor.
În cursul verii, solul din livadă se mai lucrează de 4- 6 ori, la 10 – 12 cm, mai ales după
ploi, în aşa fel încât să nu fie buruieni şi pământul să fie afânat.
Culturi de acoperire folosite pentru îngrăşământ verde constau în întreţinerea terenului din
livadă prin cultura unor plante folosite ca îngăţământ verde. Cultura ocupă terenul doar
câteva luni, în restul timpului solul se menţine ca ogor negru. Specia cultivată trebuie să
crească repede, să producă o masă cât mai bogată de materie organică, să nu concureze
pomii pentru apă şi substanţe nutritive.

35. 24
Cele mai bune culturi de acoperire pentru îngrăşământ verde în livezi sunt cele de
toamnă-primăvară sau de vară, deoarece ele cresc şi se dezvoltă în perioadele în care pomii
au cerinţe mai mici pentru apă şi substanţe nutritive. Pentru culturile de primăvară se
recomandă: seradela, sulfina şi rapiţa; pentru culturile de vară: lupinul alb, lupinul galben,
facelia, seradela, soia, fasoliţa, floarea soarelui; pentru culturile de toamnă: secara,
măzărichea păroasă, trifoiul şi rapiţa.
Încorporarea plantelor în sol se realizează cu ajutorul grapei cu discuri şi cu plugul.
Se practică pe solurile lipsite de materie organică (solurile nisipoase, în special).
Ogorul negru combinat cu plante acoperitoare sau ogorul negru ocupat este un alt mod de
menţinere a solului în livezi care elimină unele neajunsuri ale celor două moduri de lucrare a
solului. În prima jumătate a verii solul din livadă se menţine ogor negru. După încetarea
creşterii lăstarilor, în a doua jumătate a verii (luna august) se însămânţează anumite plante
agricole, de obicei furajere ( mazăre furajeră, lupin galben, secară, timoftică). Aceste plante
cresc până în toamnă, dau o masă verde importantă care în perioada înfloritului se
tăvălugesc şi se îngroapă în sol prin arătura de toamnă, ca îngrăşământ verde.
Culturile intercalate cu plante agroalimentare constau în cultivarea cu plante cu perioadă
scurtă de vegetaţie în zonele secetoase pentru menţinerea umidităţii în sol. Din păcate, acest
mod de întreţinere a solului nu este posibil decât în zonele cu multe ploi, cel puţin 600-700
mm de precipitaţii anual sau cu posibilităţi de irigare. În regiunile secetoase, unde se resimte
o mare lipsă de ploaie, în a doua parte a verii, nu este posibilă o cultură anuală, nu răsare
nimic sau ceea ce răsare nu creşte. În aceste regiuni este mai bine de menţinut ogorul negru
în cursul verii.
Mulcirea solului constă în menţinerea solului acoperit cu diferite materiale. Mulciul poate fi
natural, obţinut pe terenul din plantaţii sau pe alte terenuri, cât şi artificial. Ca mulci natural se
folosesc resturile vegetale din gospodărie (paie, coceni, frunze, rumeguş, fânul de proaspătă
calitate) care, fie întregi, fie tocate, acoperă terenul într-un strat uniform de 10-15 cm, strat ce
permite pătrunderea în sol a apei, aerului şi cădurii dar împiedică pierderea apei, pătrunderea
luminii şi creşterea buruienilor.
Ca mulci artificial se foloseşte folia neagră de polietilenă sau cea transparentă. Practica
mulcirii s-a generalizat pe rândurile de pomi pe o lăţime de 1,5 -.2 m, în special la plantaţiile
intensive şi superintensive amplasate pe terenurile nisipoase şi în zonele secetoase precum
şi în culturile de căpşuni.
1.2. Combaterea brumelor şi îngheţurilor târzii
Brumele şi îngheţurile târzii pot surprinde pomii în fenofaza de umflare a mugurilor floriferi
şi chiar în plină floare. Cele mai des afectate sunt speciile cais, migdal, piersic şi cireş, care
înfloresc timpuriu.
Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibilă şi mai ieftină metodă, rămâne fumigaţia,
respectiv arderea unor materiale uşor de aprins şi care produc fum mult. Condiţia esenţială
este ca arderea să fie înceată, să nu producă flacără. În aceste scopuri se caută din timp
bălegar păios, semiuscat, turbă, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc şi alte
materiale care amestecate pot servi la pregătirea grămezilor fumigene. Pentru fiecare hectar
de livadă sunt necesare 150-200 asemenea grămezi de material fumigen care se distribuie la
8 -10 m una de alta, printre rândurile de pomi, nu numai pe alei şi, pe cât posibil, să fie
perpendiculare pe direcţia vântului dominat. Grămezile cu materiale fumigene trebuie să ardă
(să producă fum) până la răsărirea soarelui şi au un efect bun numai la o scădere a
temperaturii la -2…-3ºC.