Air flow sensors AUDI A4 B5 1996 2000 1.8 20V 4ADR
Cresterea sturionilor
1. Cresterea sturionului
CERCETĂRI PRIVIND CREŞTEREA SPECIEI ACIPENSER STELLATUS ÎN MODULE DE
CREŞTERE SUPERINTENSIVĂ DE TIP ACVARIU
Victor CRISTEA*, Iulia GRECU*, Cornel CEAPA *, Veronica CRISTEA.*, Marlena TALPES **,
A. ROŞU*
* Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Catedra Pescuit si Acvacultura
str. Gării, Nr. 61-63, Galaţi,
** I.C.D.P.I.P. Galaţi, str. Portului, Nr. 2-4, Galaţi
" Faptul că stocuri abundente de sturioni încă mai există este un mister
pentru orice naturalist care observă lupta tacită între om şi natură".
Karl Baer, 18601.
Introducere
Scăderea drastica a stocurilor de sturioni din bazinul inferior al Dunării ca urmare a
impactului antropic negativ asupra zonelor de reproducere naturala si a pescuitului abuziv,
impune un efort de cercetare dirijat în special pentru protecţia si redresarea acestor
stocuri.
De aceea, restabilirea stocului de sturioni prin reproducere artificială si creştere in condiţii
de mediu favorabile au făcut obiectul unor programe speciale de cercetare –dezvoltare pe
plan mondial.În acest context se înscriu şi cercetările noastre de creştere superintensiva a
puilor de Acipenser stellatus, specie extrem de valoroasa din punct de vedere economic,
intr-un sistem recirculant cu incinte tip acvariu, conceput şi realizat in cadrul catedrei de
“Acvacultură şi pescuit”.În experimentul nostru am luat în considerare atât factorii
biologici cât şi cei mediali (pH, temperatura apei, oxigenul dizolvat, amoniac, azotiţi,
azotaţi etc.) care ar putea influenţa procesul de creştere.
Materiale si metode
Experimentul a fost realizat de manieră adaptativă, fiind pentru prima oară în România
când se creşte puiet de păstrugă într-un sistem superintensiv de creştere tip acvariu.
Caracteristicile tehnice ale sistemului recirculant de creştere-model experimental
Sistemele de creştere recirculante pot fi considerate ca fiind un complex de instalaţii care
asigură aductiunea si recircularea apei in cantitatea şi calitatea dorită, asigură incintele de
creştere adaptate la particularităţile biologice şi etologice ale speciei de cultura si asigură
monitorizarea factorilor abiotici ce acţionează asupra sistemului. Desigur, proiectarea
acestui complex de instalaţii este în strânsă corelaţie cu producţia planificată şi cu ciclul
de producţie ales.
Din punct de vedere constructiv sistemul nostru recirculant este alcătuit din:
unitate modul de creştere
unităţi de condiţionare a calităţii apei, format din:
1
2. - unitatea de filtrare a apei;
- unitatea de sterilizare a apei;
- unitatea de aerare-oxigenare a apei;
instalaţie de distribuţie a apei la modulul de creştere;
a) Modulul de creştere – (fig. 1) este reprezentat de 4 acvarii octogonale realizate din
sticlă cu grosimea de 10 mm. Forma şi dimensiunile acvariilor au fost stabilite în funcţie de
etologia speciei Acipenser stellatus ce face obiectul creşterii şi de indicatorii bio-
tehnologici ce urmează să fie aplicaţi. De asemenea, la alegerea formei (octogon) s-a avut
în vedere asigurarea unei cât mai uniforme circulaţii a apei la nivelul fiecărei unităţi de
creştere, respectiv o cât mai omogenă distribuţie a oxigenului în masa apei.
Fig. 1. Unităţile sistemului de creştere superintensivă tip acvariu
Adâncimea apei, dimensiunile în plan, respectiv volumul de apă corespunzătoare unei
unităţi de creştere au avut în vedere să asigure, în condiţii de fiabilitate şi eficienţă cât
mai crescută, exigenţele tehnologice specifice sistemelor intensive de creştere.
Numărul unităţilor de creştere preconizat a asigurat o flexibilitate corespunzătoare în ceea
ce priveşte indicatorii biotehnologici urmăriţi, precum şi posibilitatea efectuării
repetiţiilor necesare experimentării tehnologiei.
b) Unitatea de condiţionare a calităţii apei are drept scop să controleze şi să menţină în
domeniul optim principalii parametri fizico-chimici ai apei, anume: conţinutul în oxigen,
concentraţia în azot amoniacal, concentraţia în particule solide, pH-ul şi dioxidul de
carbon. Astfel, pentru controlul particulelor solide şi al concentraţiei în azot amoniacal s-a
prevăzut o unitate de filtrare (fig. 2) care este alcătuită principial dintr-o succesiune de
straturi filtrante, cu funcţii diferite:
2
3. filtrul mecanic din material poros (MP), în grosime de 30 cm, la nivelul căruia urmează
să fie reţinute particulele grosiere;
filtrul biologic propriu-zis, alcătuit dintr-o succesiune de materiale filtrante (agregat
mineral de dimensiuni diferite şi diverse materiale ceramice), în care se realizează
denitrificarea apei;
filtrul chimic, realizat din carbon activ, la nivelul căruia se finalizează procesul de
condiţionare a calităţii apei.
Unitatea de sterilizare şi dezinfectare a apei este reprezentată de o instalaţie cu lampă
UV, montată pe circuitul principal de alimentare cu apă condiţionată a acvariilor.
Caracteristica funcţională de bază a instalaţiei este puterea nominală (3000 W), putere
care asigură cantitatea de radiaţii în gama de lungimi de undă optime pentru tehnologic.
Fig. 2. Detaliu sistem de filtrare biologică a apei
Pentru asigurarea concentraţiei de oxigen dizolvat (DO) la nivelul impus de gradul de
intensivitate al populării s-a prevăzut o unitate de aerare-oxigenare. Aceasta este formată
din două compresoare Hagen cu debitul de 1,5 mc/h, montate în filtru, respectiv la nivelul
fiecărui acvariu.
c) Instalaţia de distribuţie a apei şi aerului la modulul de creştere este alcătuită dintr-un
sistem de pompe, tuburi şi armături ce asigură debitul tehnologic necesar pentru fiecare
din unităţile modului. Traseele instalaţiei de distribuţie, respectiv modul de pozare al
acesteia au fost condiţionate de modul de amplasare al acvariilor.
3
4. Modul de distribuţie al apei la fiecare compartiment al sistemului de creştere, precum şi
evacuarea apei din acestea asigură o optimă circulaţie a apei în fiecare acvariu (fig. 3),
aspect deosebit de important în condiţii de intensivitate când este necesar să fie
valorificat integral volumul (mediul) de creştere.
Funcţionarea instalaţiei de distribuţie a apei la parametrii de regim impuşi (presiune,
debit, viteză etc.) este asigurată cu ajutorul unor pompe centrifugale ale căror
caracteristici funcţionale (înălţime de pompare şi debit instalat) sunt adecvate cerinţei
tehnologice.
Caracteristicile constructive finale ale unităţii de condiţionare au permis realizarea
următorilor parametrii tehnologici ai sistemului ( tabelul 1).
Circuit apa filtrata si recirculata
Circuit apa uzata
Circuit oxigenare
Fig. 3. Circulaţia apei şi aerului în acvariile de creştere
4
5. Tabelul 1. Parametrii tehnologici ai sistemului recirculant
Permeabilitate
medie filtru 3,6 mm/sec
biologic:
funcţionare 69,8 mm/sec
în conducte
reparaţie 131,5 mm/sec
Viteze filtru
funcţionare 1,5 mm/sec
în material
reparaţie 2,9 mm/sec
alimentare 32,8 mm/sec
Viteze acvarii
evacuare 16,4 mm/sec
Debite medii alimentare 1400 l/h(1000-4200)
pompe evacuare 1500 l/h(1100-4300)
Organizarea experimentului de creştere în sistem recirculant a
speciei Acipenser stellatus.
Un lot de 400 pui de Acipenser stellatus, provenind din Baza de Cercetări şi Microproducţie
Brateş, în vârstă de 45 zile, a fost distribuit în cele patru acvarii cu următoarea, astfel: B1
– 100 exemplare/bazin, B2 – 100 exemplare/bazin, B3 – 75 exemplare/bazin, B4 – 125
exemplare/bazin. Exceptând densităţile de populare care au fost diferite (3 şi 5 ex/l),
variantele experimentale au demarat în aceleaşi condiţii de lucru:
-pui provenind din acelaşi lot, masa corporală – 1,4± 0,200 g/ex, hrană naturală şi
furaj convenţional tip CCP ;
-debitul de alimentare al incintelor de creştere 4 l/min., asigurându-se o recirculare a
întregului volum de apă al incintei într-un interval de 8h .
Datorita apariţiei unor manifestări specifice, legate pe de o parte de condiţiile de
captivitate şi pe de altă parte de hrana administrată, probleme justificate prin
particularităţile ecobiologice ale unei specii de sturioni recunoscută pentru sensibilitatea
sa, observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea modificării unor parametri tehnologici pe
parcursul celor 102 zile de experiment, ceea ce a determinat 4 etape de lucru diferite
prin densitatea de populare, raţia de furajare şi tipul de furaj (fig.4).
Pentru fiecare etapă de creştere s-au urmărit următorii parametri tehnologici, monitorizaţi
si determinaţi prin metodele clasice uzuale:
regimul hidrochimic - periodicitatea urmăririi zilnice a parametrilor fizico – chimici ai apei
din incintele de creştere a fost stabilită la 5 ore pentru temperatură, pH şi oxigen.
Determinarea valorilor temperaturii şi oxigenului s-a realizat cu oximetrul TIP OXI 315 i
/SET fabricat în Germania, iar a pH-ului cu pH-metrul TIP TDS PAL.
Optimizarea parametrilor furajării (raţie furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi
eficienţa utilizării diferitelor furaje utilizate (indicele de conversie al furajelor);
Indicele de conversie al hranei s-a calculat cu formula:
FCR = F /(Bf-Bi), unde F – cantitatea de furaj administrată;
(Bf-Bi) – sporul de creştere.
Bf, Bi – biomasa finală şi iniţială
indicatorii creşterii (rata instantanee a creşterii, masa medie, biomasa totală şi sporul de
creştere al diferitelor variante experimentale) –
Rata specifică de creştere a fost calculat utilizând următoarea formula:
G = [( ln Mf – ln Mi )/ T ]*100 unde: Mf masa finală, Mi masa iniţială, T intervalul de timp
(zile) supravieţuirea materialului biologic.
5
6. Rezultate si discuţii
În prima etapă (16.07.2002 - 15.08.2002), cele 400 de exemplare, având masa medie de
1,4 g/ex. şi biomasa totală de 560 g au fost distribuite în patru bazine (B1, B2, B3, B4) cu
norma de populare: 0,33 ex/dm3, 0,33 ex/dm3, 0,25 ex/dm3, respectiv 0,42 ex/dm3 (fig.5).
Hrana administrată într-o zi reprezenta un procent de 100 % raportat la greutatea puilor,
din care 50 % era reprezentată de hrana naturală – viermi oligocheţi, Tubifex sp., iar restul
de 50 % era hrana artificială reprezentată de furajul CCPPPIP
Peştii au avut în permanenţă un comportament activ şi au consumat hrana administrată
preferând-o pe cea naturală, astfel încât, după o săptămână, masa medie era de 2,1 g/ex.
Observaţiile noastre au evidenţiat necesitatea reducerii raţiei furajere de la 100 % la 15 %
substanţă umedă/zi şi a hranei naturale de la 50 % la 10 %, pentru o optimizare a
consumului evitând astfel acumularea substanţei organice în sistem cu consecinţe asupra
reducerii oxigenului dizolvat în apă.
Se poate spune că în prima etapă, în general, peştii s-au comportat bine la condiţiile de
captivitate şi la hrana administrată.
Cercetările efectuate de noi au scos în evidenţă o mare variabilitate, ca rezultat al
modului diferenţiat în care puii de Acipenser stellatus au asimilat hrana şi deci au crescut.
Este cunoscut faptul că în procesul schimbării condiţiilor de viaţă, modificările morfo-
fiziologice au un caracter individual, în sensul că unele exemplare slăbesc, iar altele cresc
în funcţie de baza lor ereditară care se exteriorizează în fenotip.
În etapa a II a (16.08.2002 - 5.09.2002), datorită pe de o parte unei mortalităţi accidentale
produsă de întreruperea alimentării cu energie electrică şi pe de altă parte de apariţia
unor exemplare mari, considerate în continuarea experimentului ca plus-variante, a fost
necesară redistribuirea materialului biologic în cele patru bazine (fig. 6). Cu acest prilej
am efectuat o selecţie în B4 a indivizilor cei mai bine adaptaţi condiţiilor experimentale
(plus-variante) în ideea de a obţine forme care să supravieţuiască (să consume furajul
C.C.P.) şi să asimileze, deci un material biologic cu caracteristicile dorite de noi. În
celelalte trei bazine am introdus pentru testare un nou furaj, Trouvit (Nutra 2.0 – Hendrix)
în B1, în B2 am continuat administrarea furajului CCPPPIP iar în B3 am administrat doar
hrana naturală reprezentată de crustacei inferiori din genul Gammarus .
La sfârşitul etapei II, perioadă în care s-a trecut la administrarea de hrană exclusiv
artificială, respectiv furaj Trouvit în B1 şi furaj CCPPPIP în B2 (fără hrană naturală), s-a
înregistrat o supravieţuire redusă, probabil datorită şocului de adaptare, aşa cum era
firesc. Factorul alimentar a acţionat puternic, ori se ştie că adaptarea se realizează
treptat, prin acţiunea permanentă şi de durată a unor factori mediali (în cazul nostru
hrana).
6
7. • Data începerii experimentului: 16.07.2002
• Număr total de exemplare: 400
• Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 560 g
Etapa I.
Perioada: 16.07 – 15.08.2002
Obiective tehnologice:
• Adaptarea materialului biologic
• Testarea sistemului în condiţii de creştere
• Conversia la hrana artificială
Etapa II.
Perioada: 16.08 – 5.09.2002
Obiective tehnologice:
• Sortarea plus-variantelor şi creşterea diferenţiată a
acestora
• Furajarea integrala cu hrana artificială
Etapa III.
Perioada: 6.09 – 25.09.2002
Obiective tehnologice:
• Izolarea exemplarelor care nu s-au adaptat la hrănirea
artificială
• Creşterea exemplarelor adaptate exclusiv cu hrană
artificială
Etapa IV.
Perioada: 26.09 – 25.10.2002
Obiective tehnologice:
• Reconversia la hrană artificială a exemplarelor care
nu s-au adaptat iniţial la hranirea artificială
• Testarea furajului Nutra (Hendrix SpA)
• Data încheierii experimentului: 25.10.2002
• Număr total de exemplare: 122
• Masa medie plus-variante: 57,8 g/ex (max 103 g/ex)
• Masa medie finală (Wmf) = 21,66 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 2643 g
Fig. 4. Organizarea experimentului de creştere şi obiectivele pe etape
7
8. Când un factor medial, în cazul nostru hrana, acţionează cu intensitate puternică,
organismul animal este depăşit de posibilitatea de adaptare şi în acest caz pot apare
deviaţii exclusiv somatice similare mutaţiilor. Aşa putem explica apariţia unor
deformări ale coloanei la exemplarele care nu s-au putut adapta noilor condiţii
experimentale. Datele din literatură arată că apariţia acestor fenomene este
frecventă în cazul când acţiunea factorilor mediali (hrana) se manifestă direct asupra
metabolismului şi dezvoltării embrionare ceea ce este similar în experimentul nostru.
Variabilitatea s-a manifestat şi în această etapă în limitele ereditare ale fiecărui
individ. Indivizii selecţionaţi În B4 au continuat în etapa a II-a să asimileze furajul şi să
crească în greutate. De asemenea în B3 – unde s-a administrat hrană naturală
supravieţuirea a fost bună (77 %).
În această etapă s-au putut calcula indicii de conversie pentru hrana distribuită în
bazinele B3 şi B4, raportându-se cantitatea de hrană administrată la diferenţa de
biomasa totală finală şi iniţială.
În etapa a III-a (6.09.2002 - 25.09.2002), în scopul recuperării şi consolidării fiziologice
a materialului biologic am administrat în bazinele B1 şi B2 hrană naturală pentru a
diminua mortalitatea. În această perioadă s-a conturat şi ipoteza că pierderile
numerice pot fi datorate de absenţa din compoziţia furajelor a unor compuşi
biochimici care să asigure echilibrul biochimic corespunzător vârstei, tuturor puilor de
Acipenser stellatus. Prin comparaţie, exemplarele din B3, hrănite încă din etapa II
doar cu hrană naturală, au avut o supravieţuire excelentă (94,8 %), iar exemplarele
selecţionate din B4, adaptate la hrănirea exclusiv artificială, au avut o supravieţuire
de 96,2 %, ceea ce exclude posibilitatea unei patologii datorată unor agenţi patogeni
sau parazitari. Un aspect urmărit în această etapă a fost şi cel al optimizării raţiei
zilnice pentru exemplarele selecţionate pentru a se atinge un indice de conversie cât
mai mic (diminuarea pierderilor prin neconsumarea totală a furajului distribuit
/masă). Practic, şi în această etapă s-au putut calcula indicii de conversie pentru
hrana distribuită în bazinele B3 şi B4 (fig. 7).
În etapa a IV-a, nemaiînregistrându-se mortalităţi, am redistribuit materialul biologic
în cele patru bazine. Această schimbare a fost impusă de faptul că unele exemplare
selecţionate (plus-variante), au atins mase individuale de peste 60 g şi, în ideea de a
le oferi condiţii cât mai bune astfel încât rezultatele să nu fie influenţate de eventuali
factori negativi de mediu, cele 25 de exemplare selecţionate (din B4), rezultate din
etapa a III-a, şi la care s-au adăugat alte 4 exemplare selecţionate din celelalte
bazine, s-au distribuit în bazinele B1 (14 exemplare) şi B2 (15 exemplare). Deoarece
restul de pui de păstrugă (94 exemplare) provenind din bazinul B3 hrănit cu
Gammarus, la fel ca şi exemplarele salvate din B1 şi B2, am considerat că expunerea
lor la un nou amestec de hrană naturală şi artificială (50 %-50 %), însă pe o durată mai
mare decât la început, precum şi vârsta diferită, va permite o adaptare a întregului
lot neselecţionat la hrana artificială (fig. 8). Rezultatele acestei etape, respectiv
creşterea în greutate a exemplarelor plus-variante şi o supravieţuire de 100 %, precum
şi creşterea în greutate a exemplarelor cu hrană mixtă la care se adaugă o
supravieţuire de 97,9 % pentru B3, respectiv 100 % pentru B4, ne demonstrează o
reuşită a experimentului, chiar şi pentru exemplarele neselecţionate.
8
9. Etapa I.
Perioada: 16.07 – 15.08.2002
Indicatori tehnologici:
• Număr total de exemplare: 400
• Masa medie iniţială (Wmi) = 1,4 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 560 g
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 75 Numar exemplare:125
Norma de populare: Norma de populare: Norma de populare: Norma de populare:
0,33 ex/dm3 0,33 ex/dm3 0,25 ex/dm3 0,42 ex/dm3
Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi Raţie / zi = 100%* Wmi
Tip furaj: CCPPPIP (50%) + Tip furaj: CCPPPIP(50%) + Tip furaj: CCPPPIP (50%) + Tip furaj: CCPPPIP (50%) +
Tubifex (50%) Tubifex (50%) Tubifex (50%) Tubifex (50%)
Etape tehnologice:
• Scădere raţie furajeră: 100% ----- 15% s.umedă/zi
• Scădere pondere hrană naturală: 50 % ----- 10 %
• Scădere număr de mese/zi: 8 ----- 7
• Ajustări funcţionale şi constructive ale sistemului de creştere
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 95 Număr exemplare: 95 Număr exemplare: 72 Număr exemplare: 70
Masa med. finală = 2,81 g/ex Masa med. finală = 2,92 g/ex Masa med. finală = 3,17 g/ex Masa med. finală = 3,04 g/ex
Biomasa finală = 266,7 g Biomasa finală = 263,1 g Biomasa finală = 228 g Biomasa finală = 212,5 g
Supravieţuirea: 95 % Supravieţuirea: 90 % Supravieţuirea: 96 % Supravieţuirea: 56 % *
* Datorită unei mortalităţi accidentale (45ex) din cauza opririi alimentării cu
Rezultate etapa I.
Indicatori tehnologici:
• Număr de exemplare care au supravieţuit: 327
• Masa med. finală = 2,97 g/ex
• Biomasa finală = 970,3 g
• Supravieţuirea: 81,75 % (93% fără a lua în calcul accidentul)
Fig. 5. Schema tehnologică şi rezultatele etapei I.
9
10. Etapa II.
Perioada: 15.08 – 5.09.2002
Indicatori tehnologici:
• Număr total de exemplare: 327
• Masa medie iniţială (Wmi) = 2,97 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 970,3 g
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 100 Număr exemplare: 100 ex Număr exemplare: 100 ex Norma de populare: 27 ex
Masa med. iniţial = 2,22 g/ex Masa med. iniţial = 2,42 g/ex Masa med. iniţial = 2,51 g/ex Masa med. iniţial = 9,47 g/ex
Biomasa iniţială = 222 g Biomasa iniţială = 242,1 g Biomasa iniţială = 250,5 g Biomasa iniţială = 255,7 g
Raţie / zi = 10%* Wmi Raţie / zi = 10%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 10%* Wmi
Tip furaj: Nutra Tip furaj: CCPPPIP Tip furaj: Gammarus Tip furaj: CCPPPIP
Etape tehnologice:
• Scădere raţie furajeră: 10% ----- 7% s.uscată/zi
• Urmărire adaptare la hrănire integrală cu hrană artificială
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 28 Număr exemplare: 31 Număr exemplare: 77 Număr exemplare: 26
Masa med. finală = 3,55 Masa med. finală = 4,28 Masa med. finală = 3,45 Masa med. finală = 15,4
g/ex g/ex g/ex g/ex
Biomasa finală = 99,5 g Biomasa finală = 132,7 g Biomasa finală = 265,5 g Biomasa finală = 400,5 g
Supravieţuirea: 28 % Supravieţuirea: 31 % Supravieţuirea: 77 % Supravieţuirea: 96,3 % *
Rezultate etapa II.
Indicatori tehnologici:
• Număr de exemplare care au supravieţuit: 162
• Masa med. finală = 5,54 g/ex
• Biomasa finală = 898,2 g
• Supravieţuirea: 49,54 %
Fig. 6. Schema tehnologică şi rezultatele etapei II.
10
11. Etapa III.
Perioada: 5.09 – 25.09.2002
Indicatori tehnologici:
• Număr total de exemplare: 162
• Masa medie iniţială (Wmi) = 5,54 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 898,2 g
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 28 Număr exemplare: 31 ex Număr exemplare: 77 ex Norma de populare: 26 ex
Masa med. iniţial = 3,55 g/ex Masa med. iniţial = 4,28 g/ex Masa med. iniţial = 3,45 g/ex Masa med. iniţial = 15,4 g/ex
Biomasa iniţială = 99,5 g Biomasa iniţială = 132,7 g Biomasa iniţială = 265,5 g Biomasa iniţială = 400,5 g
Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 7%* Wmi
Tip furaj: Gammarus Tip furaj: Gammarus Tip furaj: Gammarus Tip furaj: CCPPPIP
Etape tehnologice:
• Urmărire recuperare la hrănire integrală cu hrană artificială
• Scădere raţie furajeră: 7% ----- 3,5% s.uscată/zi
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 12 Număr exemplare: 13 Număr exemplare: 73 Număr exemplare: 25
Masa med. finală = 7,21 g/ex Masa med. finală = 9,73 g/ex Masa med. finală = 5,55 g/ex Masa med. finală = 31,9 g/ex
Biomasa finală = 86,5 g Biomasa finală = 126,5 g Biomasa finală = 405,5 g Biomasa finală = 797,5 g
Supravieţuirea: 42,9 % Supravieţuirea: 41,9 % Supravieţuirea: 94,8 % Supravieţuirea: 96,2 %
Rezultate etapa III.
Indicatori tehnologici:
• Număr de exemplare care au supravieţuit: 123
• Masa med. finală = 11,51 g/ex
• Biomasa finală = 1416 g
• Supravieţuirea: 75,93 %
Fig. 7. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III.
11
12. Etapa IV.
Perioada: 26.09 – 25.10.2002
Indicatori tehnologici:
• Număr total de exemplare: 123
• Masa medie iniţială (Wmi) = 11,51 g/ex
• Biomasa totală (Bi) = 1416 g
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 14 Număr exemplare: 15 ex Număr exemplare: 47 ex Norma de populare: 47 ex
Masa med. iniţial = 30,4 g/ex Masa med. iniţial = 28,9 g/ex Masa med. iniţial = 5,87 g/ex Masa med. iniţial = 5,99 g/ex
Biomasa iniţială = 425,5 g Biomasa iniţială = 433 g Biomasa iniţială = 276 g Biomasa iniţială = 281,5 g
Raţie / zi = 5%* Wmi Raţie / zi = 3,5%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi Raţie / zi = 15%* Wmi
Tip furaj: Nutra Tip furaj: CCPPPIP Tip furaj: Nutra + Gammarus Tip furaj: CCPPPIP +
Gammarus
Etape tehnologice:
• Urmărire reconversie la hrănire cu hrană artificială (100% ---10%)
• Scădere raţie furajeră: 3.5% ----- 2,5% s.uscată/zi
B1 B2 B3 B4
Număr exemplare: 14 Număr exemplare: 15 Număr exemplare: 46 Număr exemplare: 47
Masa med. finală = 60,7 Masa med. finală = 55,1 Masa med. finală = 10,1 Masa med. finală = 10,7
g/ex g/ex g/ex g/ex
Biomasa finală = 850 g Biomasa finală = 826 g Biomasa finală = 466 g Biomasa finală = 501 g
Supravieţuirea: 100 % Supravieţuirea: 100 % Supravieţuirea: 97,9 % Supravieţuirea: 100 %
Rezultate etapa III.
Indicatori tehnologici:
• Număr de exemplare care au supravieţuit: 122
• Masa med. finală = 21,66 g/ex
• Biomasa finală = 2643 g
• Supravieţuirea: 99,19 %
Fig. 8. Schema tehnologică şi rezultatele etapei III
12
13. Furajarea materialului biologic
Pe durata experimentului s-a urmărit optimizarea parametrilor furajării (raţie
furajeră, tip de furaj şi număr de mese) şi eficienţa utilizării diferitelor furaje
utilizate (indicele de conversie al furajelor).
În etapa I s-a realizat furajarea ad-libitum a materialului biologic urmărindu-se
asigurarea condiţiilor pentru adaptarea materialului biologic la condiţiile de creştere
din sistemul de creştere cu module tip acvariu.
În etapele ulterioare s-a urmărit optimizarea raţiilor furajere atât pentru furajul
artificial cât şi pentru hrana naturală (fig. 9), propunându-se pentru exemplarele între
20 şi 100 g o raţie zilnică optimă de 2,5 % din biomasa totală pentru hrana uscată şi
15% pentru cea umedă.
Indicele de conversie al hranei a variat între 1,3 şi 1,24 pentru furajul artificial şi 6,27
şi 8,73 pentru hrana naturală (fig. 9).
Datorită proporţiei foarte ridicate a hranei neconsumate şi dificultăţii evaluării
cantitative a acesteia, în etapa I nu s-a putut calcula indicele de conversie.
60 K furaj artificial (plus-variante) 10
K hrana naturala (um eda)
Ratie furaj artificial 9
Ratie hrana naturala
50
8
Indice de conversie al furajului
7
Ratia furajera (%*Wmi)
40
6
30 5
4
20
3
2
10
1
0 0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere
Fig. 9. Variaţia raţiei furajere si a indicelui de conversie al furajului
Indicii de conversie ai hranei au fost foarte buni pentru fiecare tip de hrană în parte
probabil şi datorită condiţiilor hidrochimice foarte bune din sistem. Indicele de
consum al hranei a variat în jurul valorii medii de 0,8. Compoziţia chimică a furajelor
utilizate este prezentată în tabelul 2.
13
14. Nr.c Substanţe Furaj Furaj CCPPPIP
rt. Nutra 2.0 (Hendrix)
Proteină brută 54,00 % 40,75 %,
Umiditate 7,50 % 8,80 %
Lipide 18,00 % 10,50 %
Cenuşă 10,00 % 8,10 %
SEN - 21,50 %
Celuloză 0,60 % 10,35 %
Fosfor 1,45 % -
Vitamina A 16.000 U.I.
Vitamina D3 2.300 U.I.
Vitamina E 250 mg
Sulfat de Cu 5 mg
Tabel 2
Comparând indicele de conversie al celor două tipuri de furaje administrate (Nutra 2.0
produs de compania Hendrix pentru puiet de păstrăv) şi furajul pentru sturioni produs
experimental de CCP PPIP din Galaţi se observă valori apropiate (fig. 10).
1.4
1.2
1
Fig. 10. Indicele de
0.8
Nutra conversie al furajului
Nutra comparativ cu
CCPPPIP CCPPPIP
0.6
0.4
0.2
0
14
15. Creşterea şi supravieţuirea
Indicatorii biotehnologici ai creşterii (masa medie, biomasa totală, rata instantanee a
creşterii, şi sporul de creştere) au fost urmăriţi la diferitele variante experimentale.
Valorile medii ale masei individuale, biomasei totale şi supravieţuirii sunt prezentate
separat pentru fiecare bazin de creştere şi ca valori medii pe etapă în schemele
tehnologice din figurile 12-16.
Fig.11. Exemplar de păstrugă la sfârşitul etapei I (3,5 g) şi respectiv IV (145 g) de
creştere
Variatia densitatii materialului biologic pe durata
experimentului
120
Medii Plus-variante
100
Densitatea (ex./m )
80
2
60
40
20
0
Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV
Etape de crestere
Fig. 12 Variaţia densităţii de populare a materialului biologic
15
16. 60
50
2.2278
y = 1.5443x
Masa medie (g/ex) 2
R = 0.9866
40 Masa medie plus-variante (g/ex)
Masa medie (g/ex)
Ecuatia de crestere a plus-variantelor
30 Ecuatia de crestere generala
1.662
y = 1.1501x
20
2
R = 0.9546
10
0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere
Fig. 13 Evoluţia masei medii şi ecuaţiile de creştere
2.50
Furaj Nutra (Hendrix)
Furaj CCPPPIP
2.00
1.50
%/zi
1.00
0.50
0.00
B1-B2 (furajare integrala cu hrana artificiala) B3-B4 (50% furaj + 50 % Gammarus)
Fig. 14 Evoluţia ratei de creştere instantanee comparative pentru furajele Nutra
(Hendrix) si CCPPPIP
16
17. 7.00
B1
6.00 B2
B3
Plus-variante
5.00
4.00
%/zi
3.00
Datorita pierderilor
numerice in faza III
2.00 si transferarii unor
exemplare între
bazine nu s-a
putut calcula SGR
1.00 pentru
B1, B2 si B3
0.00
I. II. III. Media
Etape de crestere
Fig. 15 Evoluţia ratei de creştere specifice (SGR)
100
90
80
70
Supravietuirea (%)
60
50
40
30
20 Supravietuirea medie
Supravietuirea plus-variantelor
10
0
Initial Etapa I. Etapa II. Etapa III. Etapa IV.
Etape de crestere
Fig. 16. Evoluţia supravieţuirii
17
18. Regimul hidrochimic
Din evoluţia parametrilor fizico-chimici se constată următoarea evoluţie:
-temperatura apei (fig. 17) în perioada de aclimatizare şi jumătatea primei etape
înregistrează variaţii relativ mari, care se înscriu în intervalul 20,5-26oC, motiv pentru
care, ulterior acest parametru a fost controlat permanent pană la sfârşitul
experimentului, temperaturile fiind menţinute în jurul valorii de 20 o C;
-pH-ul (fig. 18) înregistrează variaţii majore în perioada de aclimatizare a filtrului şi în
prima jumătate a etapei I-a iar ulterior se menţine la valori care se înscriu în
intervalul 7,4 – 7,6 unităţi de pH, reacţie optimă pentru evoluţia şi dezvoltarea
materialului piscicol;
oxigenul dizolvat (fig. 17), datorită înregistrării unei scăderi continue a valorilor
înregistrate în prima perioadă a experimentului, a fost controlat şi menţinut ulterior la
valori între 7,4 şi 7,6 mg/l valori considerate ca fiind optime pentru sturioni;
amoniacul liber (fig.19) a fost prezent în sistem doar la începutul experimentului, în
cantităţi foarte mici, sub 0,05 mg/l, ulterior nefiind detectat;
-concentraţia cationului amoniu (fig. 19) a fost foarte mare doar în perioada de
aclimatizare a filtrului biologic iar apoi valorile s-au înscris în intervalul 0,05-0,1 mg/l
valori care nu afectează calitatea sistemului acvatic în care este crescut material
biologic;
-ionul azotit (fig. 19) care în perioada de aclimatizare a prezentat cantităţi reduse în
sistem, sub 0,05 mg/l, înregistrează o creştere constantă până la jumătatea lunii
august intrând ulterior într-un regim de descreştere, cu un minim la sfârşitul lunii
septembrie. Toate concentraţiile determinate sunt cu mult mai reduse faţă de
maximele admise de standardele de calitate a apei utilizate pentru creşterea
materialului piscicol;
-anionul azotat (fig. 19) înregistrează în perioada de aclimatizare o concentraţie mică,
relativ constantă, urmată de o creştere semnificativă, cu un maxim la jumătatea lunii
august şi o descreştere continuă până la sfârşitul experimentului; valoarea maximă
înregistrată poate fi corelată cu incapacitatea materialului biologic de a consuma
integral hrana distribuită, substanţa organică acumulată fiind mineralizată prin
filtrarea biologică în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen.
Evoluţia tuturor compuşilor cu azot prezenţi în sistem poate fi apreciată ca fiind în
directă legătură cu eficacitatea filtrării biologice utilizate chiar în condiţiile
distribuirii unei cantităţi foarte mari de furaj şi a unei densităţi de populare relativ
ridicate.
duritatea apei (fig. 20) în perioada experi-mentului corespunde unei durităţi medii,
maximele fiind înregistrate tot la mijlocul lunii august. Se poate aprecia că începând
cu luna septembrie duritatea se micşorează, ceea ce dovedeşte stabilirea unui
echilibru între calitatea apei în sistem şi evoluţia materialului piscicol.
Duritatea carbonatică şi dioxidul de carbon (fig.20) variază invers proporţional, în
limite normale, specifice unei ape optime pentru evoluţia şi dezvoltarea materialului
piscicol in condiţiile realizării unei stări de stabilitate relativă a sistemului în condiţii
de creştere intensivă.
18
21. Concluzii
Pentru buna funcţionare a filtrului biologic este absolut necesară perioada de
aclimatizare (încărcarea treptată a sistemului cu material biologic) perioadă în care
parametrii fizico-chimici se stabilizează;
Cunoscându-se faptul ca prin filtrarea biologică se realizează mineralizarea
substanţei organice şi transformarea ei succesivă în amoniu, nitriţi şi, in final, nitraţi
care se acumulează în sistem este necesară schimbarea periodică parţială a apei din
sistem pentru eliminarea acestora din urmă; s-a aplicat o rata de înlocuire a apei din
sistem în medie de 10% pe săptămână care, după cum se vede din tendinţa de
stabilizare a nitraţilor la valori în jur de 10 mg/l, este suficientă şi corespunde
exigenţelor tehnologice;
Calitatea optimă a apei si pierderile numerice reduse din lotul martor, hrănit cu
hrană naturală, ne determină să considerăm că pierderile importante din etapele II şi
III în bazinele B1 si B2 se datorează neacceptării hrănirii integral artificiale;
Sistemul a reuşit să elimine cu succes hrana distribuită în exces (ad libitum) pe
durata etapei I a experimentului si sa menţină o calitate optima a apei;
Evoluţia parametrilor hidrochimici ai apei, pe durata perioadei experimentului se
încadrează în limitele optime din punct de vedere tehnologic, fapt ce confirmă
eficacitatea sistemului de filtrare biologică proiectat şi realizat;
Toate rezultatele obţinute privind supravieţuirea, creşterea şi conversia la hrănirea
furajată exprimă posibilitatea utilizării furajului administrat în experiment în condiţii
de creştere superintensivă.
Bibliografie
Bovendeur, J., 1987. Design and performance of a water Recirculation System for High-Density
Culture of the African Catfish, Clarias gariepinus (Burchel 1822), Aquaculture, 63.
Enita Bordeaux, 1986 – L’ sturgeon Acipenser baeri, cahiers des especes aquacoles, Bordeaux;
Odd-Ivar Lekang, Helge Kleppe, 1999. Efficiency of nitrification in trickling filters using
different filter media. Aquacultural Engineering 21 (2000), 181-199.
Oprea L., Georgescu R., 2000 – Nutriţia şi alimentaţia peştilor, Bucureşti, Editura Tehnică;
Talpeş M., Patriche N., Pecheanu C. 2001. Perspective privind creşterea sturionilor în românia.
Simpozionul internaţional “Alimentele şi sănătatea la începutul mileniului III”, Galati,
Romania.
Timons, M.B. and Losordo, T., 1991. Aquaculture water reuse systems: engineering design and
management, Developments in aquaculture and fisheries science, vol.27, 309 p.
Wheaton, F.W., 1985. - Aquacultural Engineering. Robert E. Krieger Publishing Company,
Malabar, Florida, 708 p.
Williot, P. (Ed.), 1991. - Acipenser. Actes du Premier Colloque international sur
l’esturgeon, Bordeaux, Cemagref Publications, 519 pp.
21
