Enciclopedie

1. Colonel (rtr.) CONSTANTIN CHIPER
VETERANI ÎN SLUJBA PATRIEI
Vol. II
Sub egida Asocia iei Na ionale „CULTUL EROILOR”
Editura BURATINO
Ploieşti, 2006

2. Tehnoredactare: Constantin Chiper CUPRINS
Corectură: Liviu Chiper Cuvânt înainte 5
1. General de corp armată Ion DUMITACHE 7
2. General de corp armată Leonard MOCIULSCHI 14
Coperta: Mihai Chiper 3. General de divizie Gheorghe IONI Ă 21
4. General de divizie Gheorghe MANOLIU 25
5. General de brigadă Vasile GHERASIM 29
6. Colonel Nicolae IANCU 32
7. Colonel Constantin RARINCA 34
8. Colonel Dumitru RĂDULESCU 37
9. Locotenent-colonel Ion DOBRESCU 41
10. Căpitan-comandor Mircea BĂDULESCU 43
11. Maior Ioan GALI Ă 47
12. Maior Ion GRIGORE 49
13. Sublocotenent Emil FURDUI 50
14. Sublocotenent Ion LEFTER 51
15. Sublocotenent Stela MARINESCU-ADAMS 52
16. Sublocotenent Aurelian MOŞOIU 53
17. Sublocotenent Nicolae TEMISTOCLE 59
18. Sublocotenent Paul ARĂLUNGĂ 60
19. Plutonier-adjutant principal Marin BĂDICA 62
20. Plutonier-adjutant principal Chirilă COROIAN 63
21. Plutonier-adjutant Elena CURSARU 65
22. Plutonier-major Ioan BORDEA 66
Descrierea C.I.P. a Bibliotecii Na ionale a României, 23. Plutonier-major Ion DUMBRAVĂ 67
CHIPER, CONSTANTIN 24. Plutonier-major Ştefan ŞOLCAN 70
25. Plutonier Neculai GOAGĂ 72
Veterani în slujba patriei, vol. II 26. Plutonier Grigore JIPA 74
Constantin Chiper – Ploieşti: 27. Sergent-major Ion GHEORGHE 75
Editura BURATINO, 2005 28. Sergent-major Vasile STĂNCU U 79
29. Sergent Ion ALDEA 81
I.S.B.N. 973-87130-7-2 30. Sergent Radu BURLACU 83
31. Sergent Pericle DIACONESCU 86
32. Sergent t.r. Ioan GHI Ă 87
33. Sergent Gheorghe MARIN 88
3

3. 34. Sergent Ioan NICOLAE 89 CUVÂNT ÎNAINTE
35. Sergent Serju NI ICĂ 92
36. Sergent Dumitru PETRESCU 93
37. Sergent Vasile PETRESCU 95
38. Sergent Gheorghe RĂDULESCU 96 Volumul al doilea al lucrării „Veterani în slujba patriei” este
39. Sergent Dumitru STĂNESCU 98 dedicat unor generali, ofi eri, subofi eri, sergen i, caporali, fruntaşi şi
40. Sergent Gheorghe TĂNASE 100 solda i, care au participat la războiul pentru întregirea statală şi na ională a
41. Caporal Constantin ACĂLINEI 101 neamului românesc (1916-1919) şi la războiul pentru eliberarea teritoriilor
42. Caporal Gheorghe BEJENARU 102 răpite prin acte arbitrare de către ările vecine.
43. Caporal Teodor JIPA 105
44. Caporal Nicolae MARINESCU 106 Biografiile luptătorilor participan i la marile bătălii din anul 1916 în
45. Caporal Ioan STĂNESCU 107 Transilvania, Dobrogea, Oltenia, Muntenia şi Moldova, din vara anului
46. Soldat Ioan MUNTEANU 108 1917 la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din 1918 şi 1919 din Basarabia,
47. Veterani din comuna ALBEŞTI 110 Bucovina şi Ungaria, precum şi în Campaniile Militare din 1941-1945, în
48. Veterani din comuna CODĂIEŞTI 113 Est (Basarabia, Odessa, Caucaz, Crimeea, Kuban, Cotul Donului şi
49. Veterani din comuna COTUL VAMEŞ 115 Stalingrad) şi în Vest (eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei, a Ungariei,
50. Veterani din comuna DELENI 118 Cehoslovaciei şi Austriei) ne oferă dovezi concludente ale calită ilor morale
51. Veterani din comuna DOBROVĂ 121 şi de luptă care i-au condus în cele două războaie, la care au participat
52. Veterani din comuna FEREŞTI 125 pentru cauze drepte: eliberarea de sub stăpânirile străine şi aducerea în
53. Veterani din comuna FULGA 127 trupul ării a teritoriilor răpite de către vecini.
54. Veterani din comuna GRIVI A 132
55. Veterani din comuna MICLEŞTI 136 Cu multă durere se poate constata că un mul i dintre ostaşii lua i
56. Veterani din oraşul NEGREŞTI 139 prizonieri de către armata sovietică în Campania Militară din Est, în
57. Veterani din comuna ONCEŞTI 141 perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944, precum şi după această dată, când
58. Veterani din comuna PUNGEŞTI 145 U.R.S.S. a devenit „aliată”, nu s-au mai înapoiat la familiile lor.
59. Veterani din comuna SOLEŞTI 150
60. Veterani din comuna ŞOIMARI 198 Mul umesc personalului militar şi civil de la Arhivele Militare
61. Veterani din comuna ŞURĂNEŞTI 207 Piteşti pentru ajutorul ce mi l-a dat în studiul Dosarelor şi Registrelor
62. Veterani din comuna TANACU 210 Matricole ale tuturor luptătorilor înscrişi în carte.
63. Veterani din localitatea TUNGUJEI 214
De asemenea, mul umesc pentru sprijinul financiar ce mi l-au
64. Veterani din comuna VĂLENI 215
acordat generalii Petru Bejinariu şi Pavel Ghi ă, coloneii Ion Lupu şi
65. Veterani din comuna ZĂPODENI 219
Gheorghe Stăncu u, maistrul militar Ştefan Nicolae, inginerul Doru
Cuvânt de încheiere 221
Codreanu şi profesorii universitari Vasile Gherasim şi Constantin Baciu.
Autorul
4 5

4. General de corp de armată
Ion DUMITRACHE
Veteran al celui de al doilea război
balcanic (1913), al războiului pentru întregire
statală şi na ională (1916-1919) şi al războiului
pentru reîntregire statală (1941-1945), Ion
Dumitrache s-a născut la data de 27 august 1889 în
comuna Ciorăşti, jude ul Râmnicu-Sărat (astăzi
jude ul Vrancea). A fost singurul copil al familiei
de plugari Gheorghe şi Ioana Dumitrache. Tânărul
Ion Dumitrache a urmat cursurile gimnaziului din
Râmnicu-Sărat şi ale liceului „Alexandru Ioan
Cuza” din Focşani. În anul 1909 a fost admis la
Şcoala Militară de Ofi eri de Infanterie din
Bucureşti, pe care a absolvit-o, la data de 15 iunie
1911, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent.
Ofi erul şi-a început cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul
38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. Timp de trei ani şi-a instruit cu
ambi ie recru ii pe care i-a comandat în cel de al doilea război balcanic
(1913), fiind apreciat de şefii direc i ca un ofi er inteligent, disciplinat,
tenace şi perseverent. În anii 1914-1916 a urmat cursurile de trageri cu
armamentul de infanterie şi de specializare militară şi profesională.
Avansat la gradul de locotenent în anul 1916, a participat, din luna
august, împreună cu ceilal i camarazi din Regimentele 38 Infanterie şi 78
Infanterie Brăila (dublura regimentului 38), subordonate Brigăzii 40
Infanterie şi Diviziei 10 Infanterie Tulcea (înfiin ată în 1910), la
constituirea Rezervei Strategice. Efectivele Diviziei 10 Infanterie au fost
folosite în manevra de la Flămânda, ca o încercare de a-l nimici pe inamic
prin ac iuni purtate la sud de fluviul Dunărea, în spatele for elor lui
Mackensen. Această manevră a fost executată de Armata a 3-a, cu Corpul 5
Armată, care avea în compunere Diviziile 10, 21 şi 22 Infanterie, cu
efective complete, şi cu Corpul 6 Armată, alcătuit din Diviziile 16 şi 18
Infanterie. Întrucât armata germană a început o puternică ofensivă în
Transilvania, punând în pericol apărarea pe linia Carpa ilor Meridionali,
6 7

5. coroborată cu condi iile nefavorabile de climă din sud (ploi abundente şi Batalionului 2 Vânători de Munte din Caransebeş, acumulând experien ă în
vânt puternic) precum şi cu lipsa unor mijloace care să permită trecerea, în conducerea trupelor. Din toamna anului 1931 locotenentul-colonel Ion
scurt timp, a Corpurilor 5 şi 6 Armată la sud de Dunăre, ac iunea temerară Dumitrache a lucrat în statul major al Inspectoratului Teritorial din
de la Flămânda a fost întreruptă. Efectivele Corpului 5 Armată au fost Bucureşti, aprofundându-şi cunoştin ele în lucrul de stat major.
trimise în ajutorul Armatei a 2-a române. Ostaşii brăileni au luptat cu multă Avansat la gradul de colonel în anul 1935, Ion Dumitrache a
dăruire, suferind mari pierderi în oameni. Ca urmare, în februarie 1917, comandat cu multă fermitate Grupul 4 Vânători de Munte din Bistri a-
Regimentul 78 Infanterie Brăila s-a unit cu Regimentul 73 infanterie Tulcea Năsăud, format din două batalioane şi un divizion de tunuri vânători de
sub denumirea de Regimentul 73/78 Infanterie, subordonat Brigăzii 29 munte. În anii 1938-1939, a îndeplinit şi func ia de prefect al jude ului
Infanterie şi Diviziei 15 Infanterie, instruindu-şi efectivele pentru marea Năsăud. În luna martie 1939 Grupul 4 Vânători de Munte, pe care-l
confruntare din vara anului 1917, de la Oituz. Regimentul 38 Infanterie comanda, a fost dislocat pe grani a de nord-vest.
Brăila şi-a completat efectivele, fiind subordonat Brigăzii 20 Infanterie şi În toamna anului 1939 colonelul Ion Dumitrache a fost promovat
Diviziei 10 Infanterie. Divizia 10 Infanterie s-a remarcat în luptele de la comandant al Brigăzii 2 Mixte Munte, având în subordine Grupurile 4 şi 5
Mărăşeşti-Răzoare (august 1917). Ion Dumitrache a fost rănit în luptele din Vânători de Munte, Grupul 2 Artilerie Munte şi Batalionul 1 Pionieri
1916 şi 1917 şi decorat. Munte, cu misiuni de apărare în sectorul de nord-vest al frontierei
După avansarea la gradul de căpitan, în anul 1917, Ion Dumitrache României, între vârful Stog şi Halmeu. La data de 10 mai 1941 Ion
a fost admis la Şcoala Superioară de Război, în anul 1919 (se împlineau 30 Dumitrache a fost avansat la gradul de general de brigadă. După cedarea
de ani de la înfiin area acestei prestigioase institu ii de învă ământ din păr ii de nord a Transilvaniei, Brigada 2 Mixtă Munte a fost redislocată în
armata română), absolvind în anul 1921. S-a calificat pentru lucrul în stat zona Hunedoara - Petroşani - Orăştie - Deva (aici era punctul de comandă).
major şi înalte comandamente, totodată fiind avansat la gradul de maior. La data de 9 iunie 1941 la comanda Corpului de Munte a fost numit
După absolvirea Şcolii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a generalul de divizie Gheorghe Avramescu. Din ziua de 20 iunie 1941
fost repartizat ofi er de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Corpul de Munte a trecut, din punct de vedere operativ, în subordinea
Munte din Arad, care întrunea toate trupele de vânători de munte, sporite Armatei a 11-a germană.
considerabil fa ă de anul 1917, când constituiau doar un batalion. A activat
În zorii zilei de 22 iunie 1941, ordinul de atac al generalului Ion
cu mult succes în această func ie, până în anul 1924, contribuind la
Antonescu suna astfel: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei
elaborarea planurilor de instruire, în cazarmă şi în teren, a trupelor de
mele na ionale, să vă duc la biruin ă. Să şterg pata de dezonoare din
vânători de munte.
CARTEA NEAMULUI şi umbra de umilire de pe fruntea şi epole ii voştri.
Prin Decretul nr. 1674, din 1 august 1924, Comandamentul Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti pentru
Trupelor de Vânători de Munte s-a transformat în Corpul Vânătorilor de vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. OSTAŞI, vă ordon: Trece i
Munte, dislocat în Bucureşti. De asemenea, s-au înfiin at Divizia 1 Vânători Prutul! Zdrobi i vrăjmaşul din răsărit şi miază-noapte! Dezrobi i din jugul
de Munte Sinaia şi Divizia 2 Vânători de Munte Bistri a-Năsăud. Fiecare roşu al bolşevismului pe fra ii voştri cotropi i! Reîmplini i în trupul ării
divizie avea în compunere câte o brigadă, cu trei grupuri. Fiecare grup avea glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi
două batalioane de vânători de munte şi un regiment de obuziere de munte. plaiurile voastre…!”
Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în Întrucât frontul românesc era mai înaintat spre est decât restul
comandamentul Diviziei 1 Munte Sinaia. Muncind cu pasiune a fost avansat frontului până la Marea Baltică, s-a prevăzut ca ofensiva pe Prut să înceapă
la gradul de locotenent-colonel şi promovat, în 1927, ajutor al mai târziu, când celelalte for e germane vor ajunge la acelaşi nivel. Astfel,
comandantului Diviziei 1 Munte. După doi ani a fost numit comandant al în intervalul 22 iunie - 1 iulie 1941, de-a lungul Prutului s-au desfăşurat
8 9

6. incursiuni de pe un mal pe celălalt al ambilor adversari. Un bombardament din partea generalului von Kleist, comandantul Armatei 1-a Blindate:
puternic al avia iei germano-române a distrus 400 de avioane ruseşti la sol „Bătălia de la Nalcik constituie una dintre cele mai mari victorii ale
şi au fost realizate capete de pod la Ştefăneşti, Sculeni şi Ungheni, pe malul opera iunilor din Caucaz. O comportare eroică a avut Divizia 2 Munte în
stâng al Prutului. În zorii zilei de 2 iulie s-a trecut la ofensivă pe întregul luptele de la Vladicaucaz, când au scos din încercuire o divizie militară
front românesc. Brigăzile de vânători de munte au atacat pe direc ia blindată germană”. Generalul Ion Dumitrache a fost decorat cu Ordinul
principală Rădău i - Cernău i - Hotin, determinând Armata 18 sovietică să „Crucea de fier”, în grad de cavaler.
se retragă. La data de 4 iulie a fost eliberat oraşul Cernău i. În cadrul Frigul, zăpada şi starea proastă a drumurilor şi adăposturilor au
acestor ac iuni Brigada 2 Mixtă Munte, comandată de generalul Ion îngreuiat desfăşurarea ac iunilor de luptă în luna decembrie 1942.
Dumitrache, a fost vârful de lance. Împreună cu Divizia 8 Cavalerie ea a Comandamentul militar german, convins că nu mai poate rămâne în
for at Prutul, pe la Noua Suli ă, şi a eliberat inutul Her ei. Îndreptându-se Caucaz, a organizat retragerea pe etape, în deplină stăpânire a situa iei. În
spre Hotin ea a ajuns la periferiile acestuia, la 6 iulie. Până la 9 iulie toată noaptea de 31 decembrie 1942 / 1 ianuarie 1943 a început retragerea pe
partea de nord a Bucovinei a fost eliberată, for ele româno-germane ieşind pozi ii de apărare mai favorabile. La data de 19 ianuarie 1943 generalul
pe cursul mijlociu al Nistrului, la data de 15 iulie. La Nistru şi-a încetat Auleb, printr-un ordin de zi, aprecia: „Divizia 2 Munte s-a retras 200 de
existen a Grupul de armate „General Antonescu”, Armata a 11-a germană kilometri prin lupte continue, cu un spirit de sacrificiu demn de relevat,
fiind subordonată Grupului de Armate „Sud”, condus de mareşalul înfruntând cele mai mari greută i sub comanda eroicului şi viteazului ei
Rundstedt, cu misiunea de a înainta spre Bug. Armata a 3-a română s-a comandant, generalul Ion Dumitrache”. În timpul retragerii în peninsula
subordonat, începând cu data de 27 iulie, Armatei a 11-a germane (Ion Taman, Divizia 2 Munte a constituit flancul stâng al for elor germano-
Antonescu a acceptat cererea lui Hitler de a participa, mai departe, la române din Caucaz, asigurând siguran a până la Marea de Azov.
ac iunile militare din Ucraina).
La 20 martie 1943 a început trecerea efectivelor diviziei prin
Brigada 2 Mixtă Munte a înaintat, de la 20 iulie 1941, spre Bug, strâmtoarea Kerci, în Crimeea, şi de acolo la vest de oraşul Simferopol,
respingând inamicul, şi depăşind cu mari pierderi, la 21 august 1941, râul refăcându-se efectivele pentru campania militară din vara anului 1943. De
Bug. La 30 august brigada a ajuns în zona Berislav, pe Nipru. După lupte la 13 iulie 1942 şi până la 15 aprilie 1943 divizia a pierdut 11.000 de
grele, vânătorii de munte au trecut Niprul, la 16 septembrie. Brigăzile 2 şi 4 oameni. În zilele de 5 şi 6 iunie 1943 divizia a fost inspectată de mareşalul
Mixte Munte au fost dispuse pe litoralul Mării de Azov, iar Brigada 1 Mixtă Ion Antonescu, care arăta: „Divizia 2 Munte s-a acoperit de glorie în
Munte a fost trimisă în Crimeea. Caucaz şi merită recunoştin a şi admira ia ării. Aduc călduroase
mul umiri întregului personal condus cu onoare şi demnitate de generalul
La data de 08 noiembrie 1941, Brigăzile 2 şi 4 Mixte Munte au fost
Ion Dumitrache”.
trimise în ară, pentru completarea efectivelor, înzestrării şi instruirii în
garnizoanele de pace şi aplica ii în mun i. În ziua de 06 iulie 1942 Divizia 2 În perioada iulie - octombrie 1943 Divizia 2 Munte a desfăşurat
Munte (brigăzile s-au transformat în divizii la 15 martie 1942) pleca spre lupte de uzură cu armata sovietică şi detaşamentele de partizani. Pe timpul
front şi la 31 iulie întreaga divizie era în dispozitiv de luptă, cu capul de pod iernii armata sovietică i-a decimat luptătorii şi tehnica de luptă din dotare.
realizat la sud de Don, în zona Rostov. De la data de 06 august 1942 Divizia La insisten ele mareşalului Ion Antonescu, Comandamentul Militar German
2 Munte a fost subordonată, permanent, comandamentelor militare a acceptat retragerea trupelor române din Crimeea, începând de la 11 aprilie
germane, care ac ionau în Caucaz. Înaintând în ritm de marş a parcurs 7 1944 şi până la 12 mai 1944, pe mare şi pe calea aerului. Efectivele Diviziei
etape, fiecare cu distan e de peste 35 de kilometri, pe arşi ă şi nori de praf, 2 Munte s-au retras în ziua de 8 mai 1944.
în lungul Caucazului şi râului Kuban. Până la 30 octombrie Divizia 2 Munte În a doua jumătate a lunii mai unită ile din Divizia 2 Munte au
a ocupat oraşul Nalcik şi zona din împrejurimi, primind frumoase aprecieri intrat în garnizoanele de pace, primind zone de responsabilitate, elaborând
10 11

7. planuri de interven ie la obiective, împotriva unor tulburări sociale, contra Nalcik (oraş eliberat de Divizia 2 Munte, la 28 octombrie 1942) şi a ordonat
paraşutiştilor şi partizanilor. La sfârşitul lunii mai Marele Stat Major a transportul unor materiale în ară. Aceste false acuza ii sunt infirmate de
reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul mărturia celor 127 de persoane care au participat la proces. Motivele
Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte, adevărate al arestării generalului Dumitrache sunt: comportarea eroică a
dislocându-se, la sfârşitul lunii august 1944, în garnizoana Deva. Efectivele ostaşilor Diviziei 2 Munte în Caucaz, fapt pentru care a fost supranumită
diviziei au trecut la dezarmarea forma iunilor germane existente în jude ul „Divizia de cremene”, refuzul său de a continua luptele pe teritoriul
Hunedoara. Ungariei şi criticarea unor ordine de luptă date de comandan i din armata
sovietică în intrândul secuiesc.
Avansat general de divizie, la data de 1 august 1944, Ion
Dumitrache a fost numit la comanda Corpului de Munte, care, de la 24 Din autobiografia generalului Ion Dumitrache rezultă că la data de
august, a trecut la anihilarea trupelor germane aflate în zona Braşovului. În 15 august 1946 a fost reabilitat şi trecut la comanda Corpului de Munte, iar
la data 1 septembrie 1947 a fost avansat la gradul de general de corp de
ziua de 30 august, când se împlineau 4 ani de la Dictatul de la Viena,
Divizia 1 Munte şi Divizia 3 Infanterie au executat un atac cu caracter local, armată şi trecut în rezervă, cu drept de pensie. În toamna anului 1948
organele securită ii reîncep persecu iile, generalul Dumitrache fiind chemat
eliberând localitatea Vâlcele, prima din teritoriul cotropit. De la 31 august
trupele Corpului de Munte au trecut la ofensivă pe direc ia Urmeniş - Aita tot mai des la interogatorii. Ac iunile au culminat la data de 3 februarie
Seacă, în cooperare cu Corpul 33 Armată sovietic, în subordinea căruia se 1949 când a fost re inut la dispozi ia securită ii din Bucureşti, fiind cercetat
găsea şi Divizia 1 Infanterie de voluntari români „Tudor Vladimirescu” în perioada anilor 1949-1950. Fără a fi judecat şi condamnat a fost închis în
(înfiin ată pe teritoriul Rusiei Sovietice, la 2 octombrie 1943, din prizonieri închisorile Aiud şi Jilava şi apoi a fost eliberat, la 6 octombrie 1950. S-a
stabilit în Braşov, trăind retras, uitat şi lipsit de resurse materiale, preocupat
români), reuşind să elibereze zona împădurită Bibor eni - Aita Seacă şi să
degajeze calea ferată Feldioara - Augustin. În ziua de 8 septembrie a fost de redactarea memoriilor sale. Textul dactilografiat l-a donat Muzeului de
eliberat oraşul Sfântul Gheorghe. La 9 septembrie 1944 a fost rănit grav, în Istorie şi Arheologie Braşov, acesta păstrându-se în Arhiva de Istorie
zona podului Arcuş, generalul Grigore Bălan, comandantul secund al Contemporană. Constrâns la un nemeritat anonimat, hăr uit constant de
Diviziei 1 Munte, născut la Avrămeşti, jude ul Bistri a-Năsăud, care a angaja ii securită ii, care nu l-au scutit de vizite şi perchezi ii periodice, s-a
stins din via ă la 6 martie 1977 şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul
decedat în Spitalul din oraşul Sinaia. Înaintând spre nord, Corpul de Munte
a eliberat, la data de 28 septembrie 1944, oraşul Târgu Mureş. Până la 1 Groaveri din Braşov.
octombrie Corpul de Munte a alungat for ele germane şi ungare din Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu Ordinul „Coroana
intrândul secuiesc, realizând un cap de pod la vest de Târgu Mureş. De la României”, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (de două ori) şi clasa a
data de 9 octombrie Corpul de Munte a continuat ofensiva pe direc ia Panet II-a, Ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, Ordinul „23 August” şi alte
- Band - Gherla. La data de 24 octombrie generalul Ion Dumitrache a sosit ordine şi medalii româneşti şi străine.
la Braşov, punându-se la dispozi ia Marelui Stat Major. Corpul de Munte şi
A.M.R. – Fond D.C.I./1990, Curent 1193, C.M.J. Braşov/1979.
Divizia 1 Munte au fost retrase din dispozitivul de luptă, urmând a fi
Memoriul de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Braşov.
desfiin ate în baza măsurilor adoptate de Comisia Aliată de Control Rusă.
Acuzat pe nedrept de Comandamentul Militar sovietic de săvârşirea
unor crime de război, generalul Ion Dumitrache a fost arestat, la data de 22
februarie 1945. Postul de Radio Moscova a transmis, la data de 7 martie
1945, ora 21:30, nota informativă prin care era acuzat că a ordonat, în
octombrie 1942, uciderea a 600 de prizonieri, partizani, femei şi copii la
12 13

8. General de corp de armată termen, la gradul de căpitan, la 1 aprilie 1917, afirmându-se în luptele din
Transilvania şi de la Oituz, în campania din toamna anului 1916 şi în vara
Leonard MOCIULSCHI anului 1917.
După demobilizarea armatei, căpitanul Leonard Mociulschi a fost
Fiu al Moldovei încărcate de istorie, Leonard Mociulschi s-a născut mutat, la data de 21 mai 1918, la Regimentul 35 Infanterie Constan a.
la data de 27 martie 1889, în localitatea Siminicea, Plasa Burdujeni, jude ul Remobilizarea armatei la data de 28 octombrie 1918 îl găseşte pe căpitanul
Suceava, în familia harnicilor agricultori Gheorghe şi Elena Mociulschi. Leonard Mociulschi în func ia de comandant de companie puşcaşi, în
Părin ii, învă ătorii şi profesorii săi l-au ajutat să absolvească cu rezultate aceeaşi unitate. La data de 1 martie 1920 ofi erul a revenit în Regimentul 29
bune cursurile şcolii primare şi ale liceului în oraşul, cetate de scaun, Infanterie din Fălticeni, fiind avansat la gradul de maior, la 1 aprilie 1920,
Suceava. De mic copil a cunoscut momente din zbuciumata istorie a şi numit comandant de Batalion Instruc ie.
meleagurilor natale, a Moldovei şi a României, care şi-au pus amprenta Asemenea unor confra i de genera ie, la 13 decembrie 1921 maiorul
asupra formării sale în spiritul dragostei pentru patrie. Leonard Mociulschi a solicitat mutarea în arma vânătorilor de munte, fiind
După absolvirea liceului, la îndemnul dirigintelui şi al profesorului numit comandant secund în Batalionul 6 Vânători de Munte şi, de la data de
de istorie a îmbră işat cariera militară. În anul 1909 a reuşit printre primii 1 noiembrie 1924, într-o func ie similară în Batalionul 12 Vânători de
candida i la examenele de admitere în Şcoala Militară Ofi eri de Infanterie, Munte. În această perioadă a absolvit cursurile de schi şi alpinism de vară,
pe care a absolvit-o cu rezultate bune, la data de 1 iulie 1911, fiind avansat în Centrul de Instruc ie Zărneşti. După cinci ani de activitate în această
la gradul de sublocotenent şi numit în func ia de comandant de pluton în unitate, ofi erul a fost mutat pentru cinci luni de zile (1 noiembrie 1929 – 1
Regimentul de Infanterie „Dragoş” nr. 29, din oraşul Fălticeni. aprilie 1930) în Regimentul 69 Infanterie Dorohoi (dublura Regimentului
Ajuns în acest oraş patriarhal, care musteşte de istorie şi de cultură, 29 Infanterie Fălticeni).
ofi erul s-a aplecat cu multă dăruire şi ambi ie în procesul de instruire a Şefii de la Arma Vânătorilor de Munte au apreciat că nu pot
recru ilor, fiind notat în Foaia de Apreciere de către şefii direc i renun a uşor la un ofi er de valoare şi l-au rechemat în această armă de elită
(comandan ii de companie, batalion şi regiment) cu calificativul „bine”. a armatei române. La data de 1 aprilie 1932 Leonard Mociulschi a fost
Trimis la Şcoala de trageri de la Sfântul Gheorghe în anul 1912, s-a înapoiat avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit comandant secund în
în unitate cu aprecieri foarte bune. În anul 1913, a participat împreună cu Batalionul 8 Vânători de Munte, din Bistri a-Năsud.
ostaşii pe care i-a instruit la cel de al doilea război balcanic, luând contact După un an şi şase luni, la 1 ocotmbrie 1933, Leonard Mociulschi,
cu toate greută ile războiului. apreciat pentru eforturile depuse în instruirea efectivelor, a fost numit
În anii 1914-1915 ofi erul a căpătat încredere în posibilită ile sale comandant al Batalionului 9 Vânători de Munte din oraşul Sighetul
pentru instruirea ostaşilor din subordine, afirmându-se ca un bun trăgător cu Marma iei, jude ul Maramureş. Timp de patru luni (1 octombrie 1933 – 1
pistoletul, în exerci iile de scrimă, în folosirea calului pe câmpul de februarie 1934), Leonard Mociulschi a condus, cu fermitate şi mult tact,
instruc ie şi grija atentă pentru cunoaşterea necazurilor şi bucuriilor unitatea de vânători de munte din Sighetul Marma iei, îngrijindu-se de
subordona ilor, prelungind mult timpul de lucru peste cel stabilit prin asigurarea mijloacelor materiale necesare traiului şi de instruirea
programul unită ii. Pentru perseveren a şi dăruirea în muncă Leonard efectivelor, ob inând în Foile de Apreciere calificative bune şi foarte bune.
Mociulschi a fost avansat la gradul de locotenent, la data de 1 august 1915. Fiind un ofi er de nădejde, Leonard Mociulschi a fost numit, la data
Mobilizat la data de 15 august 1916, locotenentul Leonard de 1 februarie 1934, la comanda Batalionului 4 Vânători de Munte din
Mociulschi a participat la războiul pentru întregirea statului românesc, oraşul Predeal, dovedind aceeaşi pasiune pentru instruirea complexă a
comandând, succesiv, o companie şi un batalion. A fost avansat, înainte de efectivelor unită ii. Rezultatele frumoase pe care le-a ob inut în instruirea
14 15

9. pentru luptă a vânătorilor de munte i-au adus lui Leonard Mociulschi o necontenit de for e superioare şi de care de luptă, a i rezistat cu îndârjire
frumoasă recompensă: avansarea la gradul de colonel (1 aprilie 1937) şi sub bombardamentul violent al artileriei sovietice. Atacurile repetate ale
numirea la comanda Grupului 5 Vânători de Munte din Sighetul Marma iei inamicului din zilele de 25-28 septembrie 1941 au fost oprite cu vigoarea
(1 noiembrie 1937), având în subordine Batalioanele 9 şi 10 Vânători de şi sângele vostru… În fa a mormintelor proaspăt deschise, în care zac
Munte şi Divizionul 5 Vânători de Munte. Până în august 1940 colonelul bravii ostaşi din Brigada 1 Mixtă Munte, căzu i în lupta eroică şi dârză
Mociulschi, s-a ocupat de instruirea efectivelor pentru apărarea grani ei de sus inută timp de 11 zile şi nop i contra celor mai vijelioase atacuri
nord împotriva unei invazii străine. moscovite, mă înclin cu smerenie…”.
La 7 august 1940 colonelul Mociulschi a fost numit la comanda Colonelul Mociulski, ajutat de şeful Biroului Opera ii al brigăzii a
Grupului 4 Vânători de Munte din Bistri a-Năsăud. A trăit, cu multă durere condus trecerea subunită ilor pe malul estic al Niprului, pe podul de la
sufletească, tristele zile ale răpirii păr ii de nord a Transilvaniei prin Berislav, şi angajarea lor, la 25 septembrie, la ac iunile de apărare, în
Dictatul de la Viena (30 august 1940), eveniment care l-a îndârjit în flancul drept al Corpului de Munte (localită ile Malaia, Belozerka,
activitatea de instruire a personalului din subordine. Timoşevka), la nord-vest de Marea de Azov.
Rezultatele pozitive în muncă i-au adus colonelului Leonard La 29 octombrie 1941 Brigada 1 Mixtă Munte a pătruns pe frontul
Mociulschi o bine meritată promovare în func ia de comandant secund al din Crimeea pe la Ciongar, împreună cu Brigada 8 Cavalerie română. La 7
Brigăzii 1 Mixte Munte Braşov (10 februarie 1941), al cărei comandant era noiembrie efectivele brigăzii au ajuns pe aliniamentul jalonat de localită ile
generalul Mihail Lascăr. Împreună au întreprins măsuri pentru instruirea tătăreşti: Uskut, Sudak, Kuciuk, Otusi şi Uzek. Colonelul Mociulschi a
pentru luptă a unită ilor din subordine: Grupurile 1 şi 2 Vânători de Munte, introdus Grupul 1 Vânători de Munte pe frontul de la Sevastopol, luptând
Grupul 1 Artilerie Munte, cu Divizioanele 1 Obuziere Munte şi 2 Tunuri alături de Divizia 72 Infanterie germană până la 20 decembrie, reuşind să
Munte, şi Batalionul 2 Pionieri Munte. În preajma intrării României în cucerească Dealul Carela de la periferia Sevastopolului.
război efectivul brigăzii s-a ridicat la 11.628 de militari, pregăti i în aplica ii Avansat general de brigadă, la data de 24 ianuarie 1942, Leonard
şi exerci ii metodice efectuate pe crestele Mun ilor Bucegi. Mociulschi a fost comandant secund al Diviziei 1 Munte şi după plecarea în
Vânătorii de munte din Brigada 1 Mixtă Munte au trecut la altă func ie a generalului Mihail Lascăr.
ofensivă, în zorii zilei de 3 iulie 1941, eliberând, în aceeaşi zi, oraşul La 10 martie 1942 generalul Mociulschi a fost numit comandant
Ştorojine şi, la 5 iulie, oraşul Cernău i (capitala Bucovinei), după care a secund la Brigada 3 Mixtă Munte (la 15 martie 1942 brigăzile de munte şi
trecut Prutul, respingând inamicul spre Nistru, râu pe care l-au for at, în cavalerie s-au transformat în divizii) şi apoi, la 25 aprilie 1942, comandant
ziua de 17 iulie, în zona localită ilor Voloscova - Korzlov. Brigăzile de secund la Divizia 4 Munte, comandată de generalul de divizie Gheorghe
vânători de munte au fost dirijate către Bug şi Nipru. Manoliu, divizie care se afla în apărarea litoralului Mării Negre, între
Brigada 1 Mixtă Munte a desfăşurat lupte crâncene între Nistru şi localită ile Sudak şi Aluşta. Ajutat de ofi erii din statul major, generalul
Bug, reuşind să traverseze Bugul la 20 august. După trecerea Niprului, în Leonard Mociulski a îmbunătă it sistemul de apărare şi minare a direc iilor
septembrie, cu mari pierderi în oameni şi tehnică de luptă, colonelul probabile de debarcare a inamicului.
Leonard Mociulschi, din ordinul comandantului Brigăzii 1 Mixtă Munte, a În luna iunie 1942 Divizia 4 Munte a fost introdusă pe frontul de la
editat Ordinul de zi din 11 octombrie 1941: „Ostaşi ai Brigăzii 1 Mixtă Sevastopol, remarcându-se în luptele de la Wald Kruze, Wald Nohe şi
Munte! După trecerea Niprului a i înlocuit trupele Diviziei 1 Munte Kegel. În septembrie 1942 generalul Mociulski a organizat apărarea
germană pe pozi ia din fa a satului Timoşevka, îndurând cele mai litoralului Mării Negre, între Feodosia şi Kerci, cu efectivele diviziei.
înverşunate atacuri date de sovietici pe care le-a i zdrobit prin bravura şi Experien a acumulată în conducerea trupelor de vânători de munte
eroismul vostru legendar. Sub focul ucigător al avia iei inamice, ataca i şi capacitatea sa organizatorică i-au îndreptă it pe şefii direc i să-l
16 17

10. promoveze pe generalul Leonard Mociulschi la comanda Diviziei 3 Munte, Ungariei, fiind oprită, la 16 octombrie, de o puternică rezisten ă inamică la
la 6 octombrie 1942, după numirea generalului Radu Korne în func ia de Koyar, pe care l-a eliberat, prin mari sacrificii, în noaptea de 16/17
comandant al Diviziei 8 Cavalerie. octombrie. În seara zilei de 19 octombrie 1944 a intrat în Debre in,
Divizia 3 Munte se găsea în Kuban, în apropiere de Krasnodar- împreună cu Diviziile „Tudor Vladimirescu” şi 337 Infanterie sovietică.
Abinskaia, având în compunere Grupurile 3 şi 6 Vânători de Munte, cu Prin atacuri succesive Divizia 3 Munte a ajuns, până la 31
Batalioanele 5, 6, 11, 12, 21 şi 22 Vânători de Munte, precum şi Grupul 23 octombrie 1944, pe malul drept al Tisei, la sud de Tiszadada. For ând Tisa,
Artilerie Munte, cu Divizioanele 1 Tunuri Munte şi 3 Obuziere Munte. Divizia 3 Munte a ajuns, la 21 noiembrie, în apropiere de Miscolc. De la 23
Divizia a primit misiunea să interzică pătrunderea inamicului în Bazinul noiembrie a ac ionat ofensiv pentru cucerirea mun ilor Bukk, eliberând
Kuban şi a apărat cu străşnicie comunica ia Krimskaia - Krasnodar. localită ile Homor, Nagyvisnyo, înă imea Balvany, şi ajungând, la 16
Împreună cu unită ile Diviziei 9 Infanterie germană, Divizia 3 Munte a decembrie, în valea râului Szilvas. Înaintând şi eliberând alte localită i
constituit Grupul „Abin”. Sub conducerea generalului Mociulschi, Divizia 3 ungare a ajuns, la 1 ianuarie 1945, la râul Ipel, realizând capete de pod în
Munte a apărat eroic sectorul încredin at, respingând toate contraatacurile localită ile Ipolitarnok şi Kaonda.
inamicului. In nop ile de 21/22 şi 22/23 februarie 1943 Divizia 3 Munte s-a În pofida rezisten ei inamicului, pe teritoriul Slovaciei Divizia 3
repliat la vest de Abinskaia, în capul de pod Kuban. În perioada septembrie Munte a eliberat, la 4 ianuarie 1945, localitatea Velika. Împreună cu trupele
1942 - februarie 1943 militarii diviziei au primit 7 ordine „Mihai Viteazul” sovietice a eliberat, la 12 ianuarie 1945, oraşul Lucenec. Ajunsă pe pantele
şi 384 ordine „Crucea de Fier” germană, clasa a II-a. Divizia a pierdut în mun ilor Javorina, la 29 ianuarie, a desfăşurat lupte extrem de grele pe
acea perioadă 4.506 bravi militari. direc ia Abelova - Homy - Tisovuk - Neresnice (18 februarie 1945),
De la data de 16 iulie 1943 Divizia 3 Munte a fost trecută în contribuind la cucerirea masivului muntos. În continuare a luptat la
Krimeea, ocupând dispozitiv de luptă pe coasta de nord a Peninsulei Kerci. Kralova, Kozelnic, şi, înaintând spre râul Hron, a reuşit să cucerească
După retragerea de la Kerci, Divizia 3 Munte a luptat, de la 15 aprilie 1944, capete de pod şi a trecut râul la 28 martie. După 4 aprilie 1945, efectivele
pentru apărarea Sevastopolului, luând în subordine, de la 25 aprilie, şi diviziei au ajuns în mun ii Nitra, grupându-se în apărare. Înaintând prin
resturile Diviziei 19 Infanterie. La 10 mai efectivele rămase în via ă au fost lupte foarte grele a traversat Râul Vah, la 6 aprilie.
evacuate în ară, stabilindu-se în garnizoanele de pace. La 8 aprilie 1945 generalul de divizie Leonard Mociulski a fost
Avansat la gradul de general de divizie Leonard Mociulschi a chemat în ară, lăsând comanda Diviziei 3 Munte generalului Pompeius
condus, după 23 august 1944, efectivele Diviziei 3 Munte (subordonate Demetrescu, care comandase Divizia 2 Infanterie. Generalul de corp de
Corpului 7 Armată, comandat de generalul Nicolae Şova) la apărarea văilor armată Ion Boi eanu, comandantul Corpului 4 Armată, sub ordinele căruia a
Crişului Negru, repliindu-se, la 13 septembrie, la circa 15 km sud-est de ac ionat Divizia 3 Munte în nord-vestul Ungariei şi pe teritoriul
Beiuş, pe care l-a pierdut la 17 septembrie. Cehoslovaciei, l-a notat pe generalul Leonard Mociulschi, în primăvara
La 22 septembrie, prin lupte avântate, marea unitate a eliberat anului 1945: „Comandant de război prin excelen ă, care şi-a condus cu
Beiuşul şi a continuat înaintarea spre Oradea, pe direc ia Uileacul de Beiuş competen ă marea unitate în toate opera iile din mun ii Ungariei şi din
- Mocraz - Tinca - Cheresig, ajungând la 27 septembrie pe aliniamentul mun ii Slovaciei”. Sosit în ară, generalul de divizie Leonard Mociulschi a
Iclod - Sântandrei - Traian - Toboliu - Roit, unde a trecut în defensivă. La 2 fost numit, la 8 aprilie 1945, la comanda Corpului de Munte, func ie
octombrie efectivele diviziei au ajuns pe aliniamentul Cefa - Berechiu. îndeplinită până la 12 mai 1945. Apoi a îndeplinit alte func ii în Marele Stat
La 11 octombrie Divizia 3 Munte a început luptele pentru eliberarea Major, până la 9 mai 1946, când a fost trecut în rezervă.
oraşului Oradea, ac ionând între calea ferată şi Crişul Repede. La 13 Asemenea altor cadre militare valoroase, la 12 august 1948
octombrie a depăşit frontiera româno-maghiară, contribuind la eliberarea generalul de divizie Leonard Mociulschi a fost arestat şi trimis, fără a fi
18 19

11. judecat, în Colonia de Muncă de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, unde a General de divizie
îndurat cu stoicism calvarul unui regim de deten ie foarte dur. După şapte
ani şi două luni de deten ie, la data de 10 octombrie 1955 generalul Gheorghe IONI Ă
Mociulschi a fost eliberat, iar în anul 1964 a fost repus în drepturi, fiind
avansat general de corp de armată. Cu acest prilej i s-a aprobat să poarte
uniforma militară. S-a născut la data de 7 mai 1921 în oraşul culturii şi al luminii, Iaşi.
În anul 1967 generalul de corp de armată Mociulschi a publicat Gheorghe Ioni ă, primul băiat din cei şase copii pe care i-au avut Dumitru şi
lucrarea memoralistică „Asaltul vânătorilor de munte”, în care a relatat Floarea Ioni ă, îşi aminteşte, cu mari emo ii, momente semnificative din
ac iunile de luptă ale Diviziei 3 Munte desfăşurate în perioada 23 august via ă: „Am absolvit clasa a VII-a, în anul 1940, la Liceul Na ional din Iaşi,
1944 - 12 mai 1945. Inima sa a încetat să mai bată la 15 aprilie 1969, într-o prestigioasă şi binecuvântată institu ie de învă ământ, care a dat ării
căsu ă modestă din Braşov, fiind incinerat la Crematoriul Uman din numeroşi academicieni, savan i, oameni de cultură şi artă. Profesorii
Bucureşti. Cenuşa corpului său a fost presărată pe cele mai înalte piscuri liceului erau personalită i marcante, apreciate pentru calitatea
montane din România, pentru gloria şi nemurirea trupelor de vânători de învă ământului pe care-l desfăşurau.
munte pe care le-a iubit. În primăvara anului 1940 oraşul Iaşi dormita şi îşi depăna
A fost decorat cu ordine militare şi civile: „Coroana României”, amintirile. Vechea cetate de scaun a Moldovei, Iaşi, a rămas cu pecetea
„Steaua României”, „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Tudor Vladimirescu”, privilegiată a locurilor în care se hotăra soarta ării. După Unirea
clasa a III-a, „Crucea de fier” (ordin german), „Steagul Roşu” (ordin Principatelor Române în anul 1859, ca o compensa ie a ştirbirii
maghiar) şi alte medalii româneşti şi străine, militare şi civile. prerogativelor sale politice, oraşul Iaşi a continuat să fie capitala
spirituală a ării. Numeroşi bărba i de seamă, băştinaşi sau veni i din alte
A.M.R. – C.M.J. Braşov/1979, Curent 601. inuturi româneşti, şi-au legat numele de urbea moldavă care le-a limpezit
min ile şi le-a luminat sufletele. Unii au rămas aici definitiv, fiind încânta i
de frumuse ea locurilor şi a oamenilor, de farmecul limbii române rostită
într-un fel aparte, moale şi muzical. Vorba moldovenilor era asemuită unui
fagure de miere, dulce sau amar, precum sim ămintele pe care le exprima.
Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu, Dimitrie Cantemir, Grigore
Ghica, Cetă uia, Galata, Turnul Goliei, Universitatea „Al. I. Cuza”,
Teatrul Na ional „Vasile Alecsandri”, Biserica „Trei Ierarhi”, Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Copou, Socola, Sărărie, Galata
etc., nume sonore încărcate de istorie şi poezie, definesc identitatea
oraşului situat pe şapte coline, străbătut de Bahlui.
În luna iunie 1940 cetatea moldoveană, ca şi celelalte localită i din
Moldova şi din România, era tulburată de nelinişte şi nedumerire. Odată cu
preocupările pentru învă ătură, via a elevilor era influen ată de
senza ionalul evenimentelor interna ionale şi de frământările oraşului. Cel
de al doilea război mondial începuse în Europa la data de 1 septembrie
1939 iar noi, elevii, împăr i i în două „tabere”, filo-francezi şi filo-
germani, am primit cu surprindere vestea capitulării armatei franceze, la
20 21

12. data de 22 iunie 1940. Nu puteam pricepe cum armata care a triumfat în Sfârşitul verii a multiplicat doliul din sufletele românilor. La 30
primul război mondial a putut să fie aşa de uşor înfrântă. august 1940, prin „arbitrajul” de la Viena, partea de nord a Transilvaniei
Dincolo de aceste evenimente, mai îndepărtate de spa iul nostru a fost smulsă din trupul ării, în beneficiul Ungariei horthyste. În luna
geografic, erau altele care s-au petrecut mai aproape de noi: creşterea septembrie a fost „cedat” şi Cadrilaterul, statului bulgar.
influen ei mişcării legionare în rândurile popula iei şi vestea ultimatumului În toamna anului 1940 am plecat la Liceul Militar „D. A. Sturdza”
sovietic din seara zilei de 26 iunie 1940, care a căzut ca un trăsnet peste din Craiova, fiindcă la Liceul Militar din Iaşi nu mai erau locuri. În cursul
noi. Teama de comunism şi hotărârea conducerii politice a ării de a lunii ianuarie 1941 via a oraşului a fost tulburată de evenimente interne cu
evacua Basarabia şi partea de nord a Bucovinei au determinat o stare de urmări catastrofale pentru ară. S-a produs rebeliunea legionară, această
groază în mintea popula iei. Vestea că ruşii au trecut grani a înainte de mişcare dorind să guverneze singură ara. Generalul Ion Antonescu a
termenul stabilit a stârnit indignare, dar şi nedumerire generatoare de noi ripostat, confruntarea armată durând trei zile, după care ara a cunoscut o
tensiuni. Nu ştiam dacă ruşii se vor opri la Prut. Noi ştiam că încă din 1359 relativă linişte. Am absolvit clasa a VIII-a, cu bacalaureat, mai devreme.
şi 1400 grani a Moldovei a fost fixată pe Nistru şi Rusia exista sub forma Am plecat în vacan ă, dar războiul se apropia cu paşi repezi.
unui principat în jurul Moscovei. Rusia a ajuns la grani a noastră prin
În toamna anului 1941 am plecat la Şcoala Militară de Ofi eri de
expansiune politică şi militară, prin anexări teritoriale succesive. Preten ia
Artilerie „Regele Carol I”, care se afla în garnizoana Piteşti. Am început
Uniunii Sovietice asupra Basarabiei era nejustificată istoriceşte.
să desluşesc tainele artileriei în timpul când trupele române asediau
A urmat o învălmăşeală în gândurile şi în sufletele ieşenilor. Oraşul
rezisten ele sovietice din fortifica iile Odessei. După doi ani de instruire, de
a fost înghesuit de puhoiul refugia ilor. Institu iile administrative evacuate
pe băncile şcolii am fost trimişi, direct, în focul războiului. Ne asumasem
din teritoriile Basarabiei şi Bucovinei de Nord îşi căutau noi sedii. Veştile
un destin fără constrângere, cu mândrie şi nemărginită dragoste de ară”.
despre comportamentul trupelor sovietice devansau înaintarea lor şi izbeau
ca nişte ciocane în urechile oamenilor (jafuri, schingiuiri, deportări). La Sublocotenentul Gheorghe Ioni ă s-a prezentat, la 1 august 1943, la
sfârşitul lunii iunie au sosit şi unită ile militare. Ostaşii se revărsau pe Regimentul 4 Artilerie Grea Moto din oraşul Bacău. După absolvirea unui
străzi cu armament de infanterie, artilerie şi cavalerie. Oamenii îi priveau curs scurt la Centrul de Instruc ie Motomecanizat din Bucureşti, ofi erul a
cu mustrare, însă pe chipurile lor se distingea oboseală şi încrâncenare, fost încadrat în func ia de comandant sec ie (pluton) la Divizionul 14
umilin ă şi dezamăgire. Noi ne întrebam de ce nu au fost lăsa i să lupte? Artilerie Grea Independent. În vara anului 1944 sublocotenentul Gheorghe
Revolta fa ă de nedreptatea şi drama prin care trecea ara mi-au Ioni ă a participat, cu acest regiment, la luptele din Moldova. În ziua de 26
grăbit op iunile pentru via ă. M-am decis să îmbră işez cariera armelor. Ca aprilie a ocupat pozi ie de tragere la sud de Strunga (localitate aflată la 10
atare m-am prezentat la examenele de admitere în clasa a VIII-a a Liceului km sud-vest de Târgu Frumos). Astăzi, la vârsta de 85 de ani, generalul
Militar „General de Divizie Makarovici”, din Iaşi, constatând că mul i Ioni ă îşi aminteşte că cele mai grele lupte cu trupele ruseşti le-a purtat la
tineri, unii foşti colegi de clasă, au judecat la fel ca mine. Candida ii erau începutul lunii mai 1944, dar şi în lunile iunie şi august 1944.
numeroşi, locurile limitate, iar examenul sever. Totuşi, am reuşit. Cu Ca urmare a desfiin ării Divizionului 14 Artilerie Grea Independent,
documentul doveditor în buzunar am plecat în vacan ă, în satul Hârtoape, la începutul lunii octombrie 1944 sublocotenentul Ioni ă a fost mutat şef de
situat lângă Paşcani, unde se stabiliseră în 1925 părin ii, întrucât în Iaşi nu sec ie la Bateria 8, din Divizionul 3 Artilerie al Regimentului 6 Artilerie
se puteau descurca din punct de vedere material. Revenit în localitatea Călărea ă, din Divizia 9 Cavalerie. Cu acest divizion a participat la luptele
natală, tata s-a angajat lucrător la Depoul Căilor Ferate Române din din Defileul Mureşului, din Ungaria şi din Cehoslovacia. Pentru
Paşcani, unde a lucrat 30 de ani. Aflat pe malul stâng al Siretului, între comportarea eroică în război a fost decorat cu Ordinul „Coroana
Lespezi şi Paşcani, satul avea circa 300 de case risipite pe dealuri. României”, clasa a V-a. În ultimele zile de război l-a pierdut pe cel mai bun
camarad, fost coleg la Liceul Internat din Iaşi, sublocotenentul Ştefan Nacu.
22 23

13. După revenirea în ară, sublocotenentul Gheorghe Ioni ă a fost General de divizie
încadrat comandant de sec ie (pluton) la Bateria a 2-a elevi, din Şcoala
Militară Ofi eri artilerie Piteşti. La data de 16 ianuarie 1946 a fost avansat Gheorghe MANOLIU
la gradul de locotenent. Avansat ulterior la gradul de căpitan, la 30
decembrie 1948, Gheorghe Ioni ă a fost promovat comandant baterie elevi.
În toamna anului 1949 căpitanul Gheorghe Ioni ă a fost trimis la Participant la cel de al doilea război
Academia Militară, absolvindu-i cursurile în 1951. Ulterior a fost numit la balcanic (1913), la războiul pentru întregire
Sec ia Opera ii din Marele Stat Major. Avansat la gradele de maior (30 statală şi na ională (1916-1919) şi la războiul
decembrie 1952) şi locotenent-colonel (30 decembrie 1956), la data de 1 pentru reîntregire statală şi na ională (1941-
octombrie 1957 Gheorghe Ioni ă a fost numit şef de stat major la 1945), Gheorghe Manoliu s-a afirmat ca o mare
Regimentul 13 Artilerie Medgidia. Au urmat alte promovări în func ii: la 1 personalitate a vânătorilor de munte şi a armatei
octombrie 1959 în statul major al artileriei Brigăzii de Artilerie din române. S-a născut la data de 13 martie 1888 în
Târgovişte, de la 1 august 1962 a fost numit loc iitor al comandantului pitoreasca localitate Piatra Neam , din jude ul
Brigăzii 17 Artilerie din Bârlad şi, după avansarea la gradul de colonel, în Neam . Părin ii săi, Vasile şi Andromaca,
func ia de comandant al brigăzii, pe care a condus-o, cu profesionalism,
func ionari, i-au asigurat fiului lor condi ii
până la 1 noiembrie 1963, când a fost promovat în func ia de şef al Sec iei
Pregătire de Luptă în comandamentul artileriei For elor Armate. Şase ani optime pentru absolvirea şcolii primare şi
mai târziu, în toamna anului 1969, a fost numit în func ia de loc iitor al gimnaziale şi a Liceului „Petru Rareş” din
Comandantului Artileriei For elor Armate. localitatea natală.
Avansat la gradul de general de brigadă, la date de 9 mai 1977, După absolvirea liceului Gheorghe Manoliu a fost îndrumat de
Gheorghe Ioni ă a muncit cu dăruire şi competen ă în Comandamentul părin i, profesorii din liceu, dar şi de către un prieten de familie, ofi er în
Artileriei For elor Armatei, pensionându-se la 19 februarie 1982, la vârsta Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, să urmeze cursurile Şcolii Militare
de 61 de ani. de Ofi eri de Infanterie, pe care a absolvit-o, în anul 1909, cu gradul de
Respectat veteran de război, Gheorghe Ioni ă, avansat la gradul de sublocotenent. După trei ani a absolvit Şcoala Specială a Infanteriei,
general de divizie în ziua de 9 mai 1982, desfăşoară o bogată activitate de clasându-se al 44-lea din 223 de cursan i. În anul 1913 a absolvit Şcoala de
cercetare arhivistică şi publicistică. Şi-a adus aportul la publicarea lucrării Trageri Infanterie din Slobozia. Trecând prin încercările grele ale
memorialistice „Veterani pe drumul onoarei şi jertfei (1941-1945)”. Cele războiului, ofi erul a urmat, în perioada anilor 1919-1921, cursurile Şcolii
opt volume publicate aduc o contribu ie esen ială la dezvoltarea Superioare de Război, pe care le-a absolvit cu rezultate bune.
istoriografiei şi memorialisticii militare româneşti, bucurându-se de Ofi erul şi-a început cariera militară în anul 1909, la Regimentul 15
aprecierea cititorilor români, militari şi civili. Infanterie „Războieni” Piatra Neam , în func ia de comandant de pluton
Activitatea desfăşurată timp de aproape patru decenii pentru puşcaşi. Avansat la gradul de locotenent, în 1912, a fost mutat în cadrul
dezvoltarea artileriei armatei române îl situează pe generalul de divizie Regimentului 55 Infanterie Piatra Neam (dublura Regimentului 15
Gheorghe Ioni ă în rândurile personalită ilor artileriei şi oştirii române. Infanterie „Războieni”), unde a instruit „… cu multă seriozitate,
coştiinciozitate, profesionalism şi dăruire ostaşii concentra i pentru a-şi
completa pregătirea de luptă”, după cum notau şefii direc i în Foile de
Apreciere din anii 1912-1915. Mobilizat, la data de 14 august 1916, ofi erul
a comandat o companie de puşcaşi din Regimentul 54 Infanterie Roman
24 25

14. (dublura Regimentului 14 Infanterie Roman) în luptele din Transilvania şi care a condus-o până la 10 ianuarie 1940, când a fost numit la comanda
de la Oituz (după retragerea unită ii în Moldova, în luna octombrie 1916). Brigăzii 4 Mixte Munte, care avea în organică Grupurile 8 Vânători de
La data de 25 mai 1917 Gheorghe Manoliu a fost avansat la gradul Munte (Batalioanele 13, 14, 15, 16), 9 Vânători de Munte (Batalioanele 17,
de căpitan şi numit comandant de companie în Regimentul unit 55/56 Piatra 18, 19, 20) şi 4 Artilerie Munte (Divizioanele 3 şi 6 Tunuri Munte).
Neam - Fălticeni (datorită pierderilor suferite de ambele regimente în În luna iunie 1941 brigada a fost dislocată din reşedin ele
toamna anului 1916). Comportându-se eroic în luptele desfăşurate la Oituz, transilvănene în nordul Moldovei (raioanele Tomnatec şi Şipotele Sucevei),
Gheorghe Manoliu a fost avansat la gradul de maior (1 septembrie 1917) şi de unde, în ziua de 2 iulie 1941, a trecut la ofensivă pe direc ia Vicovul de
numit ofi er în statul major al Diviziei 2 Infanterie. Sus - Cernău i - Hotin. Generalul Gheorghe Manoliu s-a aflat tot timpul în
După absolvirea Şcolii Superioare de Război, în anul 1921, maiorul primele linii de luptă şi a impulsionat luptătorii să for eze Nistrul, în ziua 17
Manoliu a fost numit stagiar, în statul major al Diviziei 7 Infanterie Roman, iulie, în zona localită ii Ojeva. Apoi au înaintat spre râul Bug, pe direc ia
fiind apreciat de către şeful de stat major şi comandantul diviziei ca „ofi er Varniarka - Voznesensk. Ostaşii brigăzii au reuşit să traverseze râul Nipru,
pasionat de întocmirea lucrărilor pentru pregătirea de luptă şi de pe la Berislav, în ziua de 18 septembrie 1941. La mijlocul lunii octombrie
mobilizare a unită ilor din organica marii unită i”. Brigada 4 Mixtă Munte a primit misiunea să apere litoralul Mării Negre,
Ofi erul a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 1 împiedicând trupele sovietice să pătrundă de pe mare.
octombrie 1925, şi reorientat în cariera militară, întrucât a fost numit La 9 noiembrie 1941 Brigada 4 Mixtă Munte a fost scoasă din luptă
comandant al Batalionului 12 Vânători de Munte. Şeful de stat major al şi trimisă în ară, întrucât suferise mari pierderi în oameni şi tehnică de
Diviziei 7 Infanterie Roman şi-a exprimat regretul pentru mutarea sa din luptă. Când capul coloanei ajunsese la Berislav, pe Nipru, după zeci de zile
marea unitate, întrucât a fost foarte mul umit de serviciile sale. de marş, s-a anulat ordinul de înapoiere în ară, efectivele brigăzii fiind
Mutat la vânători de munte, armă de elită a armatei române, dirijate spre Simferopol, în Crimeea, pentru a ac iona în Mun ii Iaila,
Gheorghe Manoliu a confirmat încrederea acordată, instruind temeinic împotiva grupurilor de partizani sovietici. Debarcarea trupelor sovietice în
efectivele de recru i şi concentra i. După 5 ani de muncă în noua armă, Peninsula Kerci, la sfârşitul lunii decembrie 1941, a determinat
ofi erul a fost promovat la comanda Grupului 5 Vânători de Munte Sighetul comandamentul militar german să trimită Brigada 4 Mixtă Munte la
Marma iei, care avea în subordine Batalionul 9 Vânători de Munte Satu Feodosia, unde a oprit ofensiva sovietică către centrul Crimeei şi a ajutat
Mare, Batalionul 10 Vânători de Munte şi Divizionul 5 Tunuri Sighetul concentrarea unor unită i germane în această zonă.
Marma iei. Timp de trei ani s-a ocupat de instruirea temeinică a ostaşilor De la 15 ianuarie 1942 generalul Manoliu şi-a condus brigada în
pentru lupta în mun i, fiind apreciat foarte bine de şefii direc i. ofensiva declanşată de Corpul 50 Armată german, pentru încercuirea unei
La data de 15 aprilie 1933 Gheorghe Manoliu a fost avansat colonel grupări de for e sovietice în zona localită ii Sudak. Prin Ordinul de Zi nr.
şi în luna octombrie a fost numit la comanda unită ii care l-a botezat în 310, din 23 ianuarie 1942, comandantul Corpului de Munte, generalul de
cariera militară (Regimentul 15 Infanterie „Războieni” Piatra Neam ), pe divizie Gheorghe Avramescu elogia vânătorii de munte: „… Cot la cot cu
care l-a condus foarte bine până-n noiembrie 1937, când a fost numit şef de armata germană a i pornit la atac în diminea a de 15 ianuarie 1942 şi timp
stat major în Brigada 6 Infanterie Focşani. Aici a dovedit aceeaşi de 5 zile, hotărâ i şi cu dârzenie, a i zdrobit rezisten a inamicului, mult
„seriozitate şi dăruire în elaborarea documentelor pentru instruirea superior şi l-a i alungat din Feodosia… Ostaşi ai Brigăzii 4 Mixtă Munte!
efectivelor în zona viitoarelor ac iuni probabile de luptă”, după cum îl nota Cu opera iunile de la Feodosia a i înscris o nouă pagină de glorie, care
generalul Leventi, comandantul Diviziei 6 Infanterie Focşani. cinsteşte Corpul de Munte, armata şi na iunea română… Cinste vouă!”
Avansat general de brigadă, în anul 1939, Gheorghe Manoliu a fost Până în primăvara anului 1942 Divizia 4 Munte a primit misiunea
numit la comanda Brigăzii 2 Mixte Munte, din oraşul Bistri a-Năsăud, pe de a apăra litoralul Mării Negre, între Sudak şi Aluşta.
26 27

15. În luna iunie 1942 Divizia 4 Mixtă Munte, condusă inteligent de General de brigadă
generalul Gheorghe Manoliu, s-a luptat eroic în raionul fortificat de pe
crestele de la Wald Kreuze şi Keghel (două puternice cazemate care Vasile GHERASIM
dominau întreaga regiune, de la nord-est de calea ferată, până la mare).
Divizia 4 Munte a fost singura mare unitate care a ajutat Corpul 54 Armată
Fiu al meleagurilor băcăuane, cu o
german să pătrundă pe Valea Ciornaia şi singura care a arborat drapelul
bogată istorie şi cu însemnate resurse materiale,
tricolor pe monumentul comemorativ al războiului din anii 1854-1856, la
Vasile Gherasim s-a născut la data de 23 martie
Sevastopol. Luptele din luna iulie 1942 de la Sevastopol au constituit un
greu examen pentru Divizia 4 Munte, pentru generalul Gheorghe Manoliu şi 1926, în comuna Lucăceşti, jude ul Bacău. A
ostaşii din compunerea acestei mari unită i. absolvit opt clase la Şcoala Generală din
Divizia 4 Mixtă Munte, comandată în continuare cu profesionalism Lucăceşti şi Liceul Teoretic la Moineşti şi
de către generalul Gheorghe Manoliu, a apărat, începând cu luna septembrie Roman.
1942, litoralul Mării Negre, ini ial între Feodosia şi Akmecet, iar ulterior La vârsta de 18 ani Vasile Gherasim s-a
între Feodosia şi Kerci. înscris voluntar în Regimentul 16 Artilerie din
Generalul Gheorghe Manoliu a fost nevoit să se despartă de ostaşii Bacău. După efectuarea perioadei de instruc ie a
lui dragi, înainte de a fi muta i în Kuban, cu care a dus lupte foarte grele în fost mobilizat, în luna septembrie 1944, pe
Bucovina de Nord, Ucraina şi Crimeea. La data de 20 martie 1943 a fost frontul de vest. În luptele crâncene din
avansat general de divizie şi numit la comanda Corpului 4 Teritorial Iaşi, Transilvania Vasile Gherasim a fost rănit, în ziua
retras în jude ul Dolj, cu Punctul de Comandă la Balş. Timp de doi ani de de 25 septembrie 1944, la Izvorul Mureşului. Fiind tratat ambulatoriu
zile generalul Gheorghe Manoliu a îndrumat şi controlat activitatea de Vasile Gherasim a continuat să lupte, bucurându-se împreună cu camarazii
pregătire a cadrelor active şi de rezervă şi instruirea noilor contigente săi, în ziua de 25 octombrie 1944, cu prilejul eliberării ultimei brazde de
chemate sub arme în Diviziile 7, 8 şi 14 Infanterie Instruc ie. În perioada 23 pământ din partea de nord a Transilvaniei, răpită prin Dictatul de la Viena.
- 31 august 1944 Corpul 4 Teritorial Iaşi a contribuit la alungarea trupelor Pe teritoriul Ungariei Vasile Gherasim a contribuit la pregătirea şi
germane din jude ele Dolj, Gorj şi Mehedin i. sus inerea ac iunilor de luptă ale infanteriei, cavaleriei şi celorlaltor genuri
Generalul de divizie Gheorghe Manoliu a fost trecut în rezervă, cu de arme, de multe ori angajându-se şi în lupte directe, alături de infanterişti.
drept de pensie, la data de 27 martie 1945, la vârsta de 58 de ani, din care Şi astăzi, la respectabila vârstă de 80 de ani, el îşi aminteşte cu emo ie de
38 de ani au fost dedica i oştirii române. participarea la durele încleştări militare cu inamicul din Nyregihihaza, Tisa
În decursul carierei militare a fost decorat cu medalia „Apărarea şi mun ii Heghialja (Ungaria), care au pricinuit mari pierderi de vie i
ării” (1913), medalia „Crucea Comemorativă. 1916-1919”, „Semnul omeneşti (în Ungaria au căzut în lupte peste 43.000 de ostaşi români).
Onorific pentru 25 ani de serviciu”, medalia „Peleş”, ordinul rusesc De la data de 18 decembrie 1944 ostaşii Armatei a 4-a române, din
„Sfântul Stanislas”, clasa a III-a, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, care făcea parte şi Regimentul 16 Artilerie, au trecut pe teritoriul
ordinul „Coroana României”, ordinul „Steaua României”, ordinul „Meritul Cehoslovaciei, participând la opera iunile militare din Sina Turna, Roznava,
Cultural”, clasa a II-a şi ordinul german „Crucea de fier”. A fost căsătorit cu Hron - Morava, masivul Tatra, Banska-Bistrica şi Brno.
Adela Vasiliu şi a avut o fată, Veronica. Inima sa a încetat să mai bată la la Capitularea armatei germane, la data de 9 mai 1945, a încărcat de
vârsta de 92 de ani, la data de 28 augut 1980. bucurie sufletele ostaşilor români, care, pe teritoriul Cehoslovaciei, s-au
confruntat cu numeroase probleme: o rezisten ă disperată a inamicului (care
A.M.R. – Fond Memorii Bătrâni, Dosarul 27. fortificase teritoriul cu mult timp înainte de desfăşurarea luptelor), un relief
28 29

16. dificil de cucerit şi condi ii de climă total nefavorabile (temperaturi foarte „Bărbă ie şi Credin ă”, „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război
scăzute, ninsori abundente, grosimea stratului de zăpadă fiind, uneori, de 2 mondial. 1941-1945” şi multe alte medalii şi ordine militare şi civile,
metri, şi ploi abundente în lunile martie, aprilie şi mai). Toate acestea româneşti şi străine.
explică numărul mare de ostaşi români căzu i în luptele din Cehoslovacia Generalul de brigadă în retragere Vasile Gherasim este membru al
(peste 67.000 de oameni). Asocia iei Na ionale „Cultul Eroilor”, Filiala Bacău, sprijinind activ şi
După înapoierea de pe front, la data de 5 august 1945, Vasile permanent ac iunile pentru cinstirea memoriei eroilor din municipiul
Gherasim, avansat la gradul de sergent, a fost repartizat la Detaşamentul de Moineşti şi jude ul Bacău.
Poli ie din Bucureşti. A lucrat în această institu ie până în anul 1950 când Vasile Gherasim a fost căsătorit, so ia decedându-i în anul 1999.
s-a înscris la Şcoala Militară Ofi eri Mili ie. A absolvit cu rezultate bune Împreună au dat ării un fiu şi o fiică: Vasile Gherasim, profesor universitar
cursurile şcolii şi, drept recompensă, a fost avansat la gradul de în Bucureşti, şi Silvia Gherasim, farmacistă în municipiul Moineşti, jude ul
sublocotenent activ, în anul 1952. Bacău.
Sublocotenentul Vasile Gherasim a fost numit comandant la Din dragoste pentru părin i, profesorul Vasile Gherasim a sprijinit
Unitatea de Mili ie Zemeş, jude ul Bacău, activând cu răspundere în această financiar restaurarea bisericii din Lucăceşti şi construirea monumentului
unitate, din anul 1952 până în anul 1955. eroilor din curtea bisericii din Lucăceşti. Deasemenea, profesorul Vasile
În perioada 1955-1961 Vasile Gherasim a îndeplinit func ia de Gherasim sprijină financiar ac iunile Asocia iei Na ionale „Cultul Eroilor”.
comandant la unită ile de mili ie din Dărmăneşti, Roman, Moineşti şi Târgu În anul 2005 a sponsorizat editarea albumului „Monumentele
Ocna. Îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate şi spirit de omenie atribu iunile Eroilor”, lansat la Sala Bizantină a Cercului Militar Na ional Bucureşti, în
func ionale, Vasile Gherasim a fost avansat la gradul de locotenent, în anul luna octombrie 2005. Albumul a fost difuzat gratuit tuturor filialelor
1957, şi la gradul de locotenent-major, în anul 1961. Asocia iei Na ionale „Cultul Eroilor”.
Dornic să-şi aprofundeze pregătirea militară şi de specialitate, În anul 2006 profesorul Vasile Gherasim a realizat o lucrare
Vasile Gherasim a urmat, în perioada anilor 1961-1962, cursurile memoralistică dedicată eroilor patriei şi a sprijinit editarea lucrării
Academiei Militare din Bucureşti. După absolvire a fost numit Şef Serviciu monografice „Veterani în slujba patriei, volumul 2”.
Pază, Ordine şi Circula ie la Unitatea de Mili ie din oraşul Oneşti.
Avansat la gradul de căpitan, în anul 1964, Vasile Gherasim a fost
trecut în rezervă, cu drept de pensie.
După trecerea la pensie Vasile Gherasim s-a angajat în func ia de
Şef Serviciu Transport Auto la Trustul de Petrol Moineşti, pe care a
îndeplinit-o, cu profesionalism, până în anul 1989. În această perioadă a
îndeplinit şi func ia de Comandant de Batalion Gărzi Patriotice pe
platforma petrolieră Moineşti. Apreciindu-se eforturile şi rezultatele
ob inute în instruirea luptătorilor din gărzile patriotice, Vasile Gherasim a
fost avansat succesiv la gradele de maior, locotenent-colonel şi colonel.
Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război din Ministerul de
Interne şi Administra ie, apreciindu-i meritele din anii de război, l-a propus
Preşedin iei României şi a ob inut avansarea la gradul de general de brigadă
în retragere. Veteranul Vasile Gherasim a fost decorat cu medaliile
30 31

17. Colonel Nicolae IANCU personalului militar care asigura legătura cu comandamentul, situat la
circa 10 km în direc ia est. În timpul deplasării, la circa 6 km, ostaşii noştri
au fost ataca i de către inamic, fiind omorâ i ofi erul şi 6 ostaşi, al i doi
S-a născut la data de 15 iulie 1920 dintre ostaşi fiind răni i uşor. Cei doi ostaşi sănătoşi, împreună cu cei 2
în localitatea Tărculeşti, comuna Gornet- răni i, s-au refugiat pe calea ferată aflată în apropiere, înapoindu-se la
Cricov, jude ul Prahova. Părin ii săi, unitate pe la ora 2:00, unde au raportat despre cele întâmplate. Fa ă de
Dumitru şi Maria, oameni harnici, au avut situa ia creată, comandantul avia iei a ordonat îmbarcarea şi pregătirea
trei copii: Ioana (casnică), Nicolae pentru evacuarea de la Tacinskaia, informând şi pe comandantul unită ilor
(economist, pensionar) şi Traian (muncitor germane. În zorii zilei de 23 decembrie coloanele de maşini, având în spate,
la Combinatul Petrochimic Brazi, decedat). pentru sus inere, artileria antiaeriană, au început retragerea spre Rostov.
A participat la război împreună cu De asemenea, avioanele au decolat şi s-au îndreptat spre Rostov.
Regimentul Pionieri Asalt Otopeni, fiind Depozitele de materiale din zonă au fost incendiate. După două zile de
rănit la Dalnic şi la Turda. deplasare am ajuns în garnizoana Rostov.
Nicolae, cel de al doilea copil, a Sărbătorile de iarnă le-am petrecut prin rugăciuni de mul umire lui
absolvit Liceul „Spiru Haret” din Ploieşti, în Dumnezeu pentru că am scăpat cu via ă. După sărbători, ca urmare a unei
anul 1939. contra-ofensive germano-române, inamicul a fost alungat din localitatea
Situa ia critică politico-militară din Europa anilor 1939-1940 a Tacinskaia. Căpitanul Dumitru Popescu s-a deplasat cu un avion uşor la
determinat guvernul României să grăbească măsurile de pregătire a locul unde căzuseră ofi erul şi cei 6 ostaşi transmisionişti, aducându-i la
popula iei pentru apărarea grani elor ării. În acele momente adolescentul Rostov, unde au fost înhuma i într-un cimitir din oraş.”
Nicolae Iancu a fost recrutat la Şcoala Militară Ofi eri în Rezervă Geniu-
În luna februarie 1943 Nicolae Iancu a fost avansat la gradul de
Aero Bucureşti. Din luna iunie 1941 a participat la război, cu gradul de elev
sublocotenent şi a participat la îndeplinirea misiunilor de luptă pe calea de
plutonier, îndeplinind func ia de comandant de detaşament de transmisiuni
întoarcere pe frontul din Moldova. La 15 martie 1945 a fost desconcentrat şi
într-o unitate de avia ie. A participat la luptele de eliberare a Basarabiei (22
trecut în rezervă, cu gradul de locotenent. Refuzând să se activeze, în vara
iunie – 26 iulie 1941), la luptele de la Odessa (1 august – 16 octombrie
anului 1945 s-a înscris la Academia Comercială şi, după absolvire, s-a
1941) şi la luptele de la Cotul Donului (15 august 1942 – 3 februarie 1943).
angajat la Banca Na ională, Sucursala Târgovişte, jude ul Dâmbovi a.
Despre luptele crâncene desfăşurate la Cotul Donului Nicolae Iancu îşi
Periodic a executat concentrări, fiind avansat, în rezervă, până la gradul de
aminteşte, cu emo ie, următorul episod: „În ziua de 22 decembrie 1942 mă
locotenent-colonel. În perioada 1970-1984 a fost comandant al Forma iei de
aflam pe aerodromul din localitatea Tacinskaia, arondat unită ilor de
Gărzi Patriotice de la Sucursala Băncii Na ionale Târgovişte, în acea
avia ie din armata română. În această zi s-a anun at că trupele sovietice au
perioadă fiind directorul acelei institu ii.
realizat a doua încercuire a trupelor române şi germane de la Cotul
Donului. Ca urmare s-a primit ordin, de la Comandamentul Avia iei, de Prin Ordinul nr. 35, din 7 aprilie 2000, Nicolae Iancu a fost avansat
evacuare a zonei în care ne aflam şi s-a ordonat deplasarea în direc ia sud- colonel în rezervă. Este decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, cu
vest, la Rostov pe Don. În seara de 22 decembrie căpitanul Dumitru spade, clasa a III-a (în 1941), medalia „Crucea Comemorativă a celui de al
Popescu, Comandantul Centrului de Transmisiuni de pe lângă doilea război mondial. 1941-1945” şi ordinul „Muncii”, clasa a III-a.
Comandamentul Avia iei, a organizat o grupă de ostaşi, condusă de un Este căsătorit cu Aurelia Silion, din Iaşi (profesor, pensionară). Au avut un
ofi er, care să se deplaseze la un depozit de carburan i şi materiale pentru fiu, Cezar Iancu, de profesie inginer electronist (decedat), care le-a lăsat o
avia ie, în scopul ridicării instala iilor de transmisiuni şi evacuarea nepoată, Bogdana (economist, căsătorită cu Bogdan Papagiu).
32 33

18. Colonel Constantin RARINCA româneşti au fost nevoite să se retragă din zona eliberată. Divizia 6
Infanterie şi-a retras efectivele pe la Bran, Rucăr, Câmpulung-Muscel. În
luptele desfăşurate pentru apărarea satului argeşean Bârseşti, locotenentul
Constantin Rarinca s-a născut la data de 5 martie 1890 în localitatea Constantin Rarinca a fost luat prizonier de război, la 13 noiembrie 1916.
Umbrăreşti, jude ul Tecuci (azi Gala i). A absolvit liceul în Tecuci, cu Ofi erul s-a înapoiat din captivitate în ziua de 3 iunie 1918, fiind
bacalaureat în anul 1910. După absolvirea liceului, îndrumat de diriginte, s- avansat căpitan, cu vechimea din 1 septembrie 1917. În foile calificative din
a înscris la Şcoala Militară Ofi eri Activi Infanterie din Bucureşti, pe care a anii 1918-1919 comandantul Regimentului 24 Infanterie îl caracteriza:
absolvit-o în anul 1913. În anul 1914 a absolvit Şcoala de Trageri a „Ofi erul a comandat bine Compania a 2-a, fiind iubit de subalterni şi
Infanteriei, cu calificativul bine. Dorin a de perfec ionare l-a determinat să stimat de cadrele militare”. În anul 1920, „căpitanul Rarinca a fost numit
urmeze Şcoala de Aplica ie a Infanteriei, în anul 1921, şi un curs de comandant al Batalionului 2, pe care l-a instruit foarte bine”.
perfec ionare în arma infanterie, în anul 1934.
În anii 1921-1922 ofi erul a absolvit cu succes Şcoala de Trageri a
Tânărul ofi er şi-a început cariera militară în anul 1913, în
Corpului 3 Armată şi Cursul de Informare din Şcoala de Aplica ie a
Regimentul 24 Infanterie Tecuci, fiind încadrat comandant de pluton
Infanteriei. În anul 1923 a fost avansat la gradul de maior şi promovat
instruc ie. În foaia calificativă din anul 1913 se înserau următoarele
ajutor al şefului Biroului Opera ii din Divizia 10 Infanterie Focşani. De la 3
aprecieri: „Sublocotenentul Constantin Rarinca este sănătos, inteligent şi
ianuarie 1924 a condus Biroul 1 Mobilizare, al cărui titular era detaşat la un
rezistent la eforturi fizice îndelungate. S-a eviden iat în Campania din
curs, şi de la 1 aprilie 1924 a condus Biroul Adjutanturei. Foile calificative
Bulgaria (23 iunie – 25 august 1913), conducându-şi bine plutonul”.
din anii 1923-1924, întocmite de colonelul Stănescu, şeful de stat major al
Notarea a fost făcută comandantul unită ii, colonelul Ion Ştefănescu. În anul
Diviziei 6 Infanterie, consemnau: „ofi erul este muncitor şi priceput,
1914 colonelul Soltiş nota: „Ofi erul şi-a dat osteneala pentru buna
constituind un exemplu pentru camarazii săi”.
instruire a recru ilor, dovedind ini iativă, înalt spirit de disciplină şi mult
bun sim în rela iile cu inferiorii şi superiorii”. În anii 1915-1916 foile La începutul anului 1925 maiorul Rarinca a fost numit şeful
calificative scot în eviden ă evolu ia foarte bună a tânărului: „ofi erul este Serviciului Mobilizare, în Regimentul 10 Infanterie Focşani, fiind apreciat
inteligent, cu preocupări majore pentru îmbunătă irea cunoştin elor ca un ofi er de excep ie în unitate. În anul 1926 a fost numit la comanda
generale şi profesionale. Trage foarte bine cu pistolul. Este prevăzător, Batalionului 1 Instruc ie şi, prin cumul, a condus şi Biroul Mobilizare,
perseverent, energic, are un dezvoltat sim al datoriei. A ob inut rezultate func ii îndeplinite şi în anul 1927, când a condus în calitate de arbitru
foarte bune în instruirea subordona ilor”. Astfel îl notau colonelul aplica ia anuală a regimentului. Comandantul unită ii, colonelul Văleanu, l-
Târnoveanu (Regimentul 24 Infanterie) şi generalul Artur Văitoianu a notat foarte bine pentru munca desfăşurată.
(Brigada 11 Infanterie). În octombrie 1927 maiorul Rarinca a fost mutat, la cerere, în
Mobilizat, la 15 august 1916, locotenentul Constantin Rarinca func ia de şef al Biroului Mobilizare din Regimentul 38 Infanterie Brăila,
(fusese avansat în grad la 1 iulie 1916) a comandant Compania 1-a din pe care l-a condus foarte bine. În octombrie 1928 a fost promovat şef al
Regimentul 24 Infanterie Tecuci, unitate subordonată Grupului Buzău Biroului Mobilizare din Brigada 10 Infanterie Brăila. Comandantul Brigăzii
(împreună cu Regimentul 11 Infanterie Gala i şi Regimentului 12 Infanterie 10 Infanterie, generalul Mălinescu, îl caracteriza în 1929: „ofi erul nu are
Bârlad) şi Diviziei 6 Infanterie Focşani. Ostaşii Diviziei 6 Infanterie, alături nevoie de supraveghere pentru îndeplinirea atribu iunilor func ionale”. Şi
de care luptau şi tecucenii, au pătruns cu entuziasm în Transilvania, reuşind în anii 1930-1931 ofi erul a întrunit frumoase aprecieri, după cum îl nota
să înainteze în spa iul transilvan de la curbura Carpa ilor până la sfârşitul generalul Mălinescu: „Maiorul Rarinca este manierat, modest, perseverent
lunii septembrie. Datorită suplimentării efectivelor inamice în Transilvania, şi consecvent în muncă. A condus foarte bine şi Biroul Adjutantură al
dar şi a unor greşeli săvârşite de către conducerea armatei române, unită ile brigăzii”.
34 35

19. La 1 octombrie 1932 maiorul Rarinca a fost numit şef al Biroului Colonel Dumitru RĂDULESCU
Mobilizare la Regimentul 38 Infanterie Brăila, iar după avansarea la gradul
de locotenent-colonel, la 15 aprilie 1933, a fost numit la comanda
Batalionului de Instruc ie şi la Şcoala Instructorilor. Timp de doi ani a Tatăl colonelului Dumitru Rădulescu, Nicolae Rădulescu, s-a
muncit cu dăruire, constituind un exemplu pentru camarazii săi. născut la 4 februarie 1855 în comuna Di eşti, plasa Filipeşti, jude ul
În perioada anilor 1936-1937 locotentul-colonel Constantin Rarinca Prahova (a fost al doilea între cei cinci copii ai familiei, trei băie i şi două
a îndeplinit func ia de ajutor al comandantului de unitate pentru fete). În anul 1859 familia lui Nicolae Rădulescu s-au mutat în Ploieşti, pe
administra ie, fiind notat foarte bine, în foaia calificativă, de către colonelul strada Câmpinei, ocupându-se cu comercializarea băuturilor alcoolice. În
Tudosie, comandantul Regimentului 38 Infanterie Brăila: „… ofi er de 1871, după absolvirea şcolii primare, Nicolae a fost recomandat de tatăl său
mare valoare şi de nădejde cu frumoase însuşiri morale. Este un foarte bun pictorului G. Pompilian, care în acel an restaura biserica „Sfântul Vasile”
exemplu pentru tot personalul unită ii”. din Ploieşti. Supus unei probe artistice, Nicolae Rădulescu a fost acceptat
La propunerea comandantului Corpului 3 Armată, locotenentul- ucenic în meşteşugul zugrăvelii. În anul 1872, după ce l-a instruit aproape
colonel Rarinca a fost numit şi a condus foarte bine, în anii 1938-1939, doi ani, pictorul Pompilian l-a înscris pe elevul său la Şcoala de Belle Artes
Cercul de Recrutare Brăila, fiind regretat de către cadre pentru mutarea sa, din Bucureşti, încredin ându-l marelui pictor Theodor Aman. Nicolae
în anul 1940, la comanda Regimentului 4 Grăniceri Ineu. Rădulescu a absolvit facultatea la vârsta de 22 de ani, în anul 1877, atunci
Comandantul Corpului 7 Armată Timişoara, generalul Leventi îl când România îşi proclama independen a na ională. Devenind profesor,
nota în anii 1940-1941: „Colonelul Constantin Rarinca (fusese avansat la Nicolae Rădulescu s-a prezentat la catedră în oraşul Craiova, la sugestia
25 octombrie 1939) este un excelent comandant de regiment. A condus profesorului şi mentorului său, Theodor Aman.
Regimentul 4 Grăniceri cu toată priceperea. Şi-a îndeplinit atribu iunile de A predat la Şcoala Comercială din Craiova (din 1877), Liceul
serviciu cu multă fermitate, dragoste şi convingere.”. În foaia calificativă Externat de Fete (din 1879), Şcoala Fiilor de Militari (din 1891, când a
din 7 octombrie 1942 generalul Leventi îl aprecia: „Colonelul Rarinca este devenit liceu militar) şi Liceul „Carol I” (din 1892), unde şi-a desfăşurat
cel mai bun ofi er comandant din Corpul 7 Armată”. activitatea didactică până la pensionare. S-a căsătorit cu craioveanca
Dorind să se apropie de familie, colonelul Constantin Rarinca a fost Ecaterina şi a avut doi copii: Aurelia (născută în 1883, căsătorită cu
mutat, la cerere, în Brăila, în func ia de comandant militar la Societatea profesorul şi senatorul Aurelian Moşoiu, stabilită în Ploieşti) şi Dumitru
Tramvaie - Iluminat şi, ulterior, la Întreprinderile Comunale din Brăila, (născut la 11 octombrie 1882). Ecaterina a murit în anul 1889 şi profesorul
subordonându-se Corpului 2 Teritorial. s-a recăsătorit, în 1891, cu Maria Grigorescu, institutoare la Craiova, şi
S-a căsătorit în anul 1921 cu Aurelia Rădulescu, din Brăila, şi împreună au mai avut doi copii: Elisabeta-Elisa (născută în 1893, căsătorită
împreună au avut trei copii: Viorel, Corneliu şi Rodica. Rodica s-a căsătorit cu generalul Grigore Georgescu, fost ministru, mort în închisoarea de la
cu Virgil-Nicolae Popa şi au un fiu, Sorin-Emil Popa, medic chirurg. Aiud) şi Constantin-Mircea (născut în 1897).
Colonelul Constantin Rarinca a fost decorat cu medaliile „Avântul Profesorul Nicolae Rădulescu a desfăşurat o intensă activitate
ării” (1913), „Victoria” (1921) şi „Crucea Comemorativă a războiului. cultural-artistică, devenind, în anul 1887, membru al Societă ii „Revista
1916-1919” şi cu ordinele: „Steaua României”, în grad de cavaler (1920) şi Literară”. A prezentat tablouri la mai multe expozi ii de pictură, împreună
„Coroana României” (1924). cu Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu. În anul 1889 a participat la
Expozi ia Universală de la Paris, care inaugura şi celebrul turn Eiffel. A
A.M.R. - Direc ia Cadre şi Învă ământ/1974, Curent 13.440. expus lucrări la Craiova, în anii 1903, 1904-1906, 1909 (împreună cu fiul
său, Dumitru Rădulescu), 1911 şi 1914. A murit la 10 iunie 1916, lovit de
un cancer necru ător.
36 37