SlideShare ist ein Scribd-Unternehmen logo

Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!

•
•
Emanuel Pope
Emanuel Pope

numele autorilor nu este menționat pentru a nu influența votul publicului

Bildung
1 von 219
Cum votează publicul Publicul amator de poezie îşi poate exprima votul, în perioada 1 – 15 iunie 2013, la adresa centruldepromovaredublin@gmail.com Votul se exprimă astfel: Mă numesc ….. ……, iar votul meu este acesta: Poezia nr. X – locul I Poezia nr.Y – locul II Poezia nr. Z – locul III Se calculează pentru locul I – 5 puncte, locul II – 3 puncte şi locul III – 1 punct. Rugăm autorii să nu îşi voteze propriile creaţii. Vom anunţa câştigătorii, atât cei desemnaţi de către juriu, cât şi cei desemnaţi de către public, în data de 17 iunie 2013. Dacă doriţi să postaţi comentarii la poeziile participante în concurs, o veţi putea face pe site-ul Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti – Dublin, după anunţarea câştigătorilor, atunci când vom dezvălui şi numele autorilor. Vă mulţumim pentru că încurajaţi exprimarea în poezie a românilor şi vă dorim lectură plăcută! Poezia nr.1 nevoia goală de altfel poate c-ai vrea să- i căptu e ti degeteleț ș ș cu flori, să le însângerezi prin crestături făcute de propria filosofie i să ver i tot ce ai,ș ș linul unei culori, broderia unui vis prinsă pe ciorapii obsedant de mula i pe care-i târă ti pe stradă cu tine,ț ș parfumul ochilor tineri prin i de ce vine,ș plutind prin tine, mu când din mâine.ș a vrea un măr,ș să pot crede că discordia zace-n afară i nu umblă prin mine,ș imensă, cu degete tari i cleioase,ș pălind zăpezile, înnegrind albastrul ce mi se plimbă tiptil pe foile ce se-nchid în mine, natural. pierd mereu rima poeziilor mele, doar modelele ciorapilor tăi ce se mai îngână la infinit. chiar i-n ploaieș covoarele de apă sunt diverse în cântec, iar fâlfâitul aripilor mele putreze te-n secunde.ș
poate doar uitarea plină e albă, fără vârfuri... Poezia nr. 2 De mă vei căuta de mă vei căuta, îţi vei aminti de nopţile în care ningea a poveste aşa ca într-o lume livrescă care ne adăpostea cu un zâmbet făcând să se cutremure paradisul. de mine o să îţi aminteşti când camera 101 se umplea de îngeri venind să contemple raiul nostru în doi. paşii noştri colindau prin oraşele thanatice primindu-ne ca pe nişte zei ai luminii. chipul tău lua forma surâsului meu iar iubirea mea în rochie de mireasă putea dansa pe capota maşinii tale de lux... eram ostaticii iluziilor ce ne smulgeau măştile, aparenţele, atunci elogiam fericirea tinereţea dăruindu-ne acest drept primordial. de mă vei căuta, mă vei găsi în toate aceste amintiri pecetluite la gura şemineului sau poate în nostalgia lucrurilor pe care nu le-ai înfăptuit… Poezia nr. 3 Mesaj brunet către Europa Alo, Doamna Europa, săru’ mâna matale, mă scuzi, e oră târzie, dar fusu-i de vină, ce Dumnezeu!... De ce taci, fă, hoaşcă bătrână, ştiu că m-auzi? ce te prefaci că nu m-ai recunoscut şi-ntrebi cine-s eu! Da, ăla cu graiul bilingv, brunetul viril şi pletos, care ţi-a invadat trupul şi te-a golit de sentimente, Eu, Doamna Mea, Făt-Urâtul-cel-mai-Frumos, renumit, ştii tu cât şi mai ales prin ce, ca Terente... (E vorba de un Willhelm Tell valah, ţi-am mai spus, haiduc şi amant pripăşit prin Delta danubiană, Şi vremea lui, cu romantism cu tot, a cam apus, cum azi, nici tu, Europo, nu mai eşti vreo Cosânzeană!) Ne te mai preface că mă refuzi, mă ignori, nu mă crezi, nu-ţi mai asmuţi caraliii şi gorilele ca-n vechea Romă, Nu-ţi aţâţa ştabii... Degeaba doreşti să mă expulzezi, porţi în pântec şi sămânţa mea euroconformă... Zău, pupa-te-aş şi mânca-ţi-aş renumele matale, Doamnă Mare şi damă bună cu mine, carpatinul, Acceptă să-ţi rămân cord veghetor, pe puţine parale, Cum e, ca să zic aşa, pentru ţara Irlanda, Dublínul!
Ştiu, am mai păcătuit punând ochii, chiar şi mâna, dar tu eşti de vină: ţi-ai afişat strident nurii democraţiei, Ai tăi şi-ai fiicelor tale – ţări nurlii, toate una şi una, mai mişto la faţă şi la dedesubt ca ofertele României. Francofono şi germanofilo, anglo-saxono şi latino-arabă, Creştino, mozaico, islamico ori fără nici-un Dumnezeu, Turnubabelo dragă, prea te-au sedus şi abandonat mulţi la tarabă, Şi acum faci nazuri, când te curtează şi un rromantic derbedeu! Cu trei crai de veghe – Strasbourg, Luxembourg şi Bruxelles – te crezi Sfânta Fecioară, dar celui ca mine nimic greu nu-i e, Dacă mi-ai devenit target, cum zici tu, sau cum spunem noi: ţel, nici Papa, nici NATO, nici ONU, sau cine ştie ce forţe UE Nu mă pot opri să te cuceresc, să te conving, dacă tot am venit, Cavaler trac, Don Qujote de la Mancha sau Voievod al ţiganilor, Mofturoasă ca Penelopa ce-aştepta de evi buni pe Ulise cel rătacit, dar stârnind ura şi jindul, vâlva şi discordia contemporanilor... Acum, primadonă, my love şi mon amour, zic şi nu te jignesc: nu m-ai făcut să-mi pierd capul şi nimic nu mă-mpiedică, Să nu mai stau la taclale cu tine, ca-ntr-un cerşit ţigănesc, când dincolo de fustele-ţi atlantice m-aşteaptă o Americă, Chiar două, pe care, dacă n-am să pot să le cuceresc, mă retrag spă it, gata, ca Iov, să suport şi să sufăr greu chin,ș În spaţiul hindo-tibetan sau mongol, ori alt colţ pământesc, dar nu de pe Bug, în Sibir sau în ţara clanului Kim... Te sun, cu taxă inversă, din oraşul-buric Bucureşti, nu te da supărată, nu-ţi mai strânge Shengenu-n corset, Ştiu ce poţi, te-am avut, m-ai acceptat, ştiu cine eşti, nu mă forţa să-ţi fiu prozator, acceptă-mă aed, bard, poet! Poezia nr. 4 Venise... Venise tăcut La mine pe tâmplă De nici n-am ştiut Ce mi se întâmplă Rămase zălog În inima mea Iubire-n prolog Lumină de stea Venise să stea În gândul de seară În lacrima mea Minune de vară Plecase tîrziu Aşa cum venise Mi-e dor să-l mai ştiu
Tovarăş de vise Venise tăcut Plecase… Poezia nr. 5 Vis beat De astă lume nu mă leagă decât un chin i-un dor de infinit,ș căci ve nicia e de artăș ș în fa a celui care a murit.ț i-n fa a ei n-am să m-aplec nicicând,Ș ț nu vreau să-i simt mirosul ce mă-mbată, căci tulbure e soarele în asfin it,ț iar via a mea nu e decât o pată.ț Nu vreau s-adorm i nici să mai visez,ș căci dansul ve niciei în pasul lui m-a luat.ș Vreau doar o clipă să mai meditez, i apoi să zbor din patul îmbătat...ș Poezia nr. 6 Amintiri Între lumi mă plimb rătăcit în taină Călcând în picioare anii ce-au trecut Universul meu lăsat-am să se stingă Anii ce-am trăit stingându-se de mult Bucurii trăite zac scrise într-o carte Pe groasele-i coperţi prafu-i aşternut Cu litere-ngrijite frazele frumoase Păreau că la sfârşit din nou au început. Atunci în timpul vieţii scriam de fericire Cuvinte negândite din inimă rostite Îmi aşterneam iubirea scrisă pe-o hârtie Sinceră, curată cum o aveam în minte. Acum mă simt pustiu într-o lume tristă Rătăcit şi singur în propriul destin Văd doar cum departe flutur-o batistă Şi mă trezesc într-al meu sicriu. Poezia nr. 7 Noapte noapte… pe masă ard doar două lumânări tu stai la masă
şi îţi fumezi nefericirea tâmpla îţi sărută trist palma obosită “îngrozitor!” îţi ţipă inima secătuită prea mult… prea mult să-mi terfeleşti sărutul în negura în care mi-ai pierdut îmbrăţişarea! prea mult să-mi iei privirea şi să o orbeşti în mlaştina în care ai înfundat iubirea! prea mult… la masa care susţine palid doar două lumânări … Poezia nr. 8 Mă simt în siguran ă în New Yorkț Mă simt în siguran ă în New Yorkț Furtuna roz atrage aten iaț O stea ca multe alte Taxi Libanez sau pakistanez Spiderman Compara ieț Bărbat bine cu sacou Cer etor mocirlit cu pătura pe elș Două femei Una avocat Cealaltă, femaia u oarăș Dic ionarț Vre i să adăuga i un cuvânt nou?ț ț Nu Pic la metrou Pute? Da, chiar pute. Poezia nr. 9 H2O Ploaie Plină de lacrimi Picurînd nocturn
În zeci de suflete Ce a teaptă cu inima la gurăș Ca soarele să zacă într-un col ,ț într-o pe teră…departe.ș Oftezi, zîmbe ti i îmi ghice tiș ș ș Unde-mi fug degetele prin Carnea ta. Piept de o el cu cele coasteț Frînte de compacta Noastră izbire. Mă pătrunzi cu ochii tăi Negri precum Marea Neagră i mirosul tău e maiȘ puternic decît orice parfum, decît orice esen ă .ț Cuvinte caută H 2 O-ul din natură i cheamă picurii din cerȘ A a cum fac primitivii.ș Ne întoarcem la origini i privimș Mira i către cerul presăratț cu stele i migdale.ș ,,Vrei să bei un ceai? ” Poezia nr. 10 Palat închis de doruri Palat închis de doruri –femeie, îngâni dimineaţa-n Gândurile-mi răvăşite; nopţi albe de-a rândul Respirând în văpaia nenunţii; buzele arse de Sete sunt palide. Sângerează inima, vulcanul din mine – Să te cuprindă voit-a, femeie – Femeia mea din vis… Nu-ţi pasă! Ori femeia din tine - Ca şi mine, plângând în faldurile vişinii sau Crude mere parmen-auriu al jaluzelelor Ce-ascund privirii mele, ochii tăi… Nu uita, coasta ruptă din Bătrânul Adam E coastă din mine, a mea eşti pe veci!... Vulcanul de doruri încet, încet se stinge; voit-a Stăpânul în cale să-mi ieşi, Credinţa să-ncerce – Mugurii, în floare, de-ncumet să culeg – Foamea s-astâmpăr, inelul din apa vieţii se frânge… Sărătura înţelepciunii adulmec; rănită, Inima, de sabia cu două tăişuri să scape voind… Femeie, nimb de doruri nestinse, te caut – Te mai caut şi pletele-mi argint neprimenit,
Şterg urma paşilor abia târându-se: Platoşa dreptăţii nimeni nu-şi pune! Mereu fugar, prin câmpuri deschise ochiului Te caut - albă, albă mireasă! … abia de mai zăresc cu ochiul al Chinului suspin… Poezia nr. 11 Murim pu inț Murim pu inț Când ne vedem: Bătaia cre te-n inimiș Cu 5% Pe minut, i cum fiecare omȘ Are un număr fix De bătăi Pentru o via ă întreagă,ț Facem linie i scădem:Ș Din tine, Din mine, Pu in.ț Murim pu inț Când ne vorbim. Cuvintele se luptă În corzi, Precipitat, i cum fiecare gurăȘ Are un număr fix De cuvinte Pentru o via ă întreagă,ț Adunăm i tăiem:Ș Din mine, Din tine: Pu in.ț Murim pu inț Când ne iubim. Emo iile cresc suflete,ț Prea plin, Cu spor, i cum fiecare omȘ Are un singur suflet
De trăit, Pentru o via ă întreagă,ț Calculăm i murim:Ș Din tine, Din mine, Pu in.ț Poezia nr. 12 Ploi de primăvară Plouă şi iar plouă truda înnourată frânsese parcă zăgazuri întru belşugul rodului de mâine vântul stârnit de april pălmuieşte floarea de piersic amuşinând îndoielnice raze şi colţul ierbii înoată prin lutul mustind să prindă parfumul zambilei pe luciul albastru-verzui floare de nufăr căpşorul ţi-l saltă să plăsmuieşti visele nopţilor albe aliniate pe-un cer inodor ca într-un marş al tăcerii... şi iar plouă eu îţi aştept paşii timizi pe caldarâmul curat să împletim împreună cununi aceleiaşi primăveri. Poezia nr. 13 CAVALER AL NOPŢII, SĂGETÂND Voi sosi, iubito, prea târziu, în corabia de purpură şi ger, ca un Cavaler al Nopţii! - ştiu că- i voi săgeta pustiul cer.ț Voi deschide porţile, încet, să nu-ţi sperii fluturii din gând, şi, atent, bătrânul tău valet, le va-nchide-n urmă , rând pe rând. Voi aduce-n cală, hiacynt şi tristeţi de gală, boreale, iar în coiful de străvechi argint voi înfinge herburile tale.! Şi-ţi voi mai aduce, Doamna mea, reni subţiri şi albi , de şovăială,
şi-o mireasmă de fiord norveg, în amiaza calmă şi egală.! Şi-ţi voi mai aduce, dacă vrei, un Nord gigantic , cu zăpezi cu tot, morminte tropotite de ahei, ori halte zgribulite sub omăt.! Şi apoi, mai singur cu un gând, în corabia de purpură şi ger, voi pleca pe sub pustiul cer! Cavaler al Nopţii, săgetând Poezia nr. 14 CĂLĂTORIE-N ..PITEŞTI Era o dimineaţă geroasă, În care umbra-mi tremura De frigul celulei. Nici vrăbiile nu mai puteau Ciripi, spre-a-mi cere tainul Creştinului, Iar ţurţurii zgomoteau a pustiu Prin zăbrele. De-odată, uşa celulei, Ruginită de-atâta grundoasă tăcere, scrâşni Şi-o umbră-zdrenţuroasă, Îmbrâncită-n ciudă de gardian, Spre mine veni. M-am bucurat că suflet de om Îmi calcă pragul rugoasei muţenii Şi pe străinul diurn l-am primit Cu inima caldă, a Învierii. Deşi priciul meu necăjit Îmi lăţise seva din oase, Pe oaspete eu l-am poftit Să şadă în locul de-onoare, Unde frigul muşca mai milos Din Creaţia Domnului Mântuită prin Domnul Hristos. Şezut-am o vreme-n tăcere. Şi eu şi oaspetele meu nesperat Uitaserăm vorba, Cuvântul. Privirea doar ne-a rămas. Străină. Mai străină ca vântul. Şi-am privit ce-a rămas Din zarcă, din frig, din bici:
Un biped ghemuit pe un prici. ...Timpul torcea. Tremurând Câteva sute de stele-au trecut Peste frunţile noastre: Ostatecii semnului mut. Zile şi nopţi ne-am privit. Buzele ni se mişcau. Niciun cuvânt prin ele Însă n-a răzbătut. ...O lună, o viaţă – un timp răstignit... ... Într-o-nserare, străină şi grea, Din tăcere o vorbă-a purces Izbindu-mi urma de os. …- Gheară îmi zice! – într-un târziu Se-auzi un glas ca de jder Coborât dinspre măguri.(... tăceri sfârtecate de umbrele unor vocale cioabe Ne-au mai trudit urechile, din când în când. Eram însă prea goi pentru-un Cuvânt...) ŞI! Mai frică mi-era acum, Cu un semen alături Decât camarad al tăcerii! ... Cinci luni ne-am privit şi-am tăcut. Nici nerv, nici os, nici sânge n-aveam. Fiindcă pierduserăm totul printre Semenii noştri: oamenii noului val... Între Gheară şi vrăbii Nu ştiu ce s-aleg. Dumnezeu să mă ierte, Dar nu ştiu s-aleg. El însuşi, Gheară, o victimă, Eu însumi – un om în care nu mai cred… ... Este o dimineaţă-nsorită, de aur, În care umbra-mi sfârtecă încă din pas, în urmă-mi rămasul. Sunt fără zăbrele. Dar inima-şi toarce-n grundişuri şi rana şi sarea. Popas printre semeni... Străin. Mut. Şi surd Rumoarea din oase Ştiind s-o ascult, s-o-nţeleg.
Doar atât. În ochi mi-e răcoare. Poezia nr. 15 VIZIUNE Nori grei s-au abătut spre oraş Pocalul e prea plin de venin, În zadar suspină tunetul Zgomotul lui nu mă doare. Ochii mi s-au deschis, văd fulgerul din ei Pe buzele mele stropii par cianură Şi trupul mi-l arde cu jar Nu pot stinge focul iubirii cu toate apele pământului. Am alunecat într-un ocean de cioburi Cu fiecare val, sufletul ţipă a sânge Nu pot opri marea din mersul ei, Nu cer lumii mai mult decât mie. Glasul meu s-a stins demult a-ncovoiat de bătrâneţe limba, Degetele nu m-ascultă, când le spun: Opriţi-vă! scrieţi cu zgomot de ciocan. Simt cum tremură de frig Pământul Să-l îmbrăţişez nu pot. M-aş preschimba în Soare Cu-n sărut să-i incendiez buzele Să fac să-i pulseze prin vene sângele Apoi să adoarmă în braţele mele. Poezia nr. 16 Viaţa lui Mihai Eminescu Pe 15 ianuarie l-a adus barza, dar eu nu cred în berze. Şi totuşi „Porni Luceafărul....” Creşteau din pântecul mamei a lui aripe. De „Indrea”, marea sărbătoare a dacilor, devenită „Ignat”, o apă s-a rupt şi un nod gordian era de tăiat. Ipoteşti vine de la ipoteză. Botoşaniul aştepta după colţul anului să-i dea Ipoteştiului în freză! Cu daruri nemaidate nimănui, magii vorbelor măiestre, au venit la patul lui, prefigurând un Crăciun al Literaturii Române. Spune, poetule, spune!
De copil era cutreierat, iar de tânăr îşi punea în cafea dulcea Românie. Iosif Vulcan, tâmplarul de cuvinte vulcanizate, L-a transformat pe „ovici” în „escu”. Firescu, nu ? „Ce-ţi doresc eu ţie...” „Torna, torna, fratre...”, vremuri minunate! Şcoala, pe poante, un balet între ce primea şi ce dorea. Când mai Cernăuţea, când mai Viena. La Blaj, însă, numai blăjenea. Matematică? Vax! Un simplu negoţ. Plopii îi ieşeau, la numărătoare, mereu fără soţ. Fizică? De unde? Când „flori albastre tremur unde...” Filosofie? Da! Alecsandri asculta la fereastră cum la Casa Pogor din Iaşi se naşte cineva mult mai mare ca el. Acest fapt, însă, nu l-a făcut să se dezlege la pungă. „Că mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.” Chimie? Pliculeţul ochilor îl scufunda în fierbinţeala de iunie a florilor de tei. Era five o` clock-ul fiecărei veri. „..Roşie ca mărul..”, „..lacul codrilor albastru, nuferi galbeni îl încarcă...”. A reinventat culorile primare, parcă!? A trimis şi scrisori fără adresare. A fost şi la mare. A primit în casă pe Cătălina şi Cătălin, Dar şi pe Hyperion, să le servească cerul (în) festin. Chibici, Ştefanelli, Creangă, Vlahuţă, Slavici l-au legănat în hamacul prieteniei lor, pe când el era rândaşul de rând al marelui amor. Titu Maiorescu i-a dat un deget, în schimbul căruia i-a luat apoi toată mâna, înmiit, pigmeii au făcut coadă la mârâit. Carmen Sylva i-a luat cartea şi nu i-a mai dat-o înapoi. A fost Regina României, dar niciodată a poeziei, dovadă că şi regii plini pot fi goi! Iubea ca un apucat şi dormea pe sărite. Timpul lui nu avea astâmpăr, i se comprima în orbite. Umbla cu joben fiindcă Veronica avea năframă, cu care îi ştergea fruntea plină de vise. Iubită şi mamă! Pentru că arăta temperatura perfectă a timpului său imperfect, medicii au crezut că este un termometru defect şi l-au umplut cu injecţii cu mercur. Kant şi Schopeanhauer, „haute couture”! Aşa şi-a umplut portofelul cu frunze şi buzunarele cu pietre preţioase, luate de peste tot, din curte.
Tenorul de la spital i-a dat o piatră să o bage la cap. A băgat-o! De la Tisa pân` la Nistru, i s-a catalogat plânsu` sinistru, deşi plânsu-ni-s-a el, ca un Dumnezeu din cer. Nu a reuşit să-nveţe a muri vreodată, cu toate că a fost elev silitor şi când Mortua est! trupul i-a devenit lest, iar sufletul nemângâiet, de dor. Neglijenţă şi nepăsare puse în rame, 1495 de grame. Atâta i-au găsit sub scăfârlie. Nu tu manuscrise. Nu tu operă de sertar. Nu tu bani, nici măcar cei de chirie, nu tu giuvaere, nu tu cleştar. Creierul lui s-a prăjit, uitat, în tigaia pervazului acelei zile toride de vară. Era apoi de ales între lada de gunoi şi gheara pisicii. Destinul a ales. Doctorul se grăbea. Miticii !? Ca de-un pai, s-au agăţat apoi de dric, Evantai de miniştri, săltând din buric, Făcându-i vânt în pământ, Să se apere de supărătoarea insectă Ce bâzâia incredibil, prin cuvânt. La Belu, acum, la o margine de rutină, zace partea lor şi-a noastră de vină. „Toate-s vechi şi nouă toate” Atunci şi acum, ipocrizie pe săturate! Ne amintim de el doar când vrem să ne amintim de noi şi ducem dorul propriilor statui, ca „simple” nevoi. Adunăm bronz din capete de peniţe, în agore fiind noul trend pentru fiţe. Pentru fiţi, e să nu-l citiţi, Eminescu, nu-i aşa, e-un Ionescu, e-un Popescu de bon-ton, cu adresă în cartea de telefon. 9 ianuarie 2013
P.S.- Contrar părerii generale, oficializate, Eminescu nu s-ar fi născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, ci la 20 decembrie 1849 . Două argumente sunt, în acest sens, demne de luat în seamă. Unul al fi înscrisul din Psaltirea lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, unde sunt consemnate, consecutiv, de mâna acestuia, datele de naştere ale tuturor copiilor săi. Astfel, jos, pe pagina a 5-a este menţiunea: „ Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropieneşti, s-a născut fiul nostru Mihai”. Celălalt ar fi că registrul pe care îl păstra Iacob Negruzii, în care membrii Societăţii literare ieşene „Junimea” şi-au însemnat data şi locul naşterii, Eminescu şi-ar fi scris cu propria mână, în dreptul numelui său. „ 20 decembrie 1849, Botoşani”, deasupra fiind chiar intercalat, explicativ, sfântul „Ignat”. Poezia nr.17 Basarabie Piesă de schimb în politici externe, Vândută de unii mereu prin taverne. Ce eşti ? Colonie la ruşi? Mai toţi românii de aici Acuma sunt duşi Alt rost să-şi caute Umili şi supuşi... Aici veneticul deţine puterea. Tot el, străinul, deţine ş-averea. Cum te simţi la tine acasă, Când cel venit de pe-aiurea S-a cocoţat şi pe masă !? Nu-ncapi Nici în propria-ţi curte... Şi...pleci. Abandonate-ţi rămân, Basarabie, Mormintele, Pustiit sufletul, Nerostite cuvintele. Plai drag, Mult plâns, Asuprit... Loc sfânt, Basarabia mea, Te iubesc, Pământ, din moşi-strămoşi, ROMÂNESC ! Poezia nr. 18 Dragoste de piatră
Sisif hurducă piatra spre sine. Dragoste de piatră, apartenenţă din el. Duel de vocale, joc, vină văratecă. Energie a buzelor rostuite să placă, A ochilor înfumuraţi de-o noapte imundă. Simţ al pierderii carnale, Firesc îngropat. Voluptate de şir, sinistrare de roz. Strigăt de viaţă. Neregăsire în prelungul ceas. Prometeu, stăpân al focului inimii mele, Ridică din lut piaţeta de suveniruri Şi pierde oglinda ploii din cerc. Poezia nr. 19 România trădată Ai fost trădată Românie, Ai fost trădată de ciclopi Porniţi să taie-n carne vie Ca să ajungă episcopi. Ai fost trădată Românie, Ai fost trădată chiar de regi Care-au ajuns la agonie Când veni vremea să-i renegi. Ai fost trădată Românie De cei ce ţi-au fost preşedinţi, Trădată-ai fost cu viclenie De generali ieşiţi din minţi. Ai fost trădată şi vândută De ne-mpăcaţii tăi duşmani Ce umblă după plus valută. Copiii ţi-au rămas orfani. Ai fost trădată Românie De şarlatani şi venetici Şi de partide-n cârdăşie Cu “pretini” şi cu inamici. Ai fost trădată Românie, Poporul tău e prigonit. Te-a condamnat la silnicie
Un preşedinte parvenit. Mulţi tineri au plecat în lume Pe un meleag necunoscut, Mulţi au uitat chiar al tău nume Poporul tău rabdă tăcut! Ai fost trădată Românie, Poporul e acum sărac Căci ai rămas şi fără glie Vândută unui vârcolac! Ai fost trădată Românie De generali de mucava Căci s-au vândut pentru vecie Ciocanului cu secera. Ai fost trădată Românie De troglodiţi şi ieniceri. Tovarăşi de hegemonie La Malta au jurat să pieri. Armata ţi-a fost dezarmată De senatorii trădători, Apusului amanetată Care te-a condamnat să mori. Ai fost trădată Românie De securişti pentru arginţi. Prelaţi iti construiesc sicrie Că-s turnatori şi nu sunt sfinţi. Ai fost trădată Românie, Şi ca să nu mai fii salvată Te-a transformat în colonie O Uniune blestemată. Poezia nr. 20 poema iluzionistului şi a acrobatului am trecut şi azi ca de fapt în ficare zi prin faţa clădirii cu zidurile şlefuite de ploi şi zăpezi, aceleaşi ferestre de la etajul trei cu bare de metal şi plasă de sârmă, la ultima fereastră dinspre colţul clădirii perdeaua era trasă,
el, cu un fular roşu la gât se ţinea cu o mână de bare iar cu cealaltă bălăngănea o păpuşă legată de fular şi bolborosea nişte cuvinte numai de el ştiute, se strâmba, arăta degetul de la mâna dreaptă în sus însă nimeni nu îl băga în seamă, era deja prea nebun ca şi doctorii să îi mai dea atenţie şi ei îl scoseseră din nebunia lor şi îl eliminase-ră definitiv şi supus morţii, uneori doctorii sunt mai nebuni decât pacienţii, şi atunci nebunii ar trebuii să îi trateze pe doctori, stăteam ore întregi şi îi urmăream scamatoriile, în fiecare zi, la oră fixă avea un program de scâlâmbăială cu un alt nebun din curtea spitalului, şi atunci la geamuri apărea şi restul nebunilor împreună cu o parte din personalul medical şi ţine-te aproape o oră de spectacol, era ca un spectacol de circ, acrobatul la înălţime iar măscăriciul în arenă, lipsea totuşi dresorul care de fiecare dată se întâmpla să fie în vreo şedinţă cu restul animalelor, şi de cele mai multe ori şi fără muzică deoarece în urmă cu câteva zile îl îngropaseră pe dirijor, atunci, măscăriciul îi cerea acrobatului să îi arunce o frânghie să ajungă la orchestră ca să o poată dirija, dar de fiecare dată din căţărăturile lui reuşea să cadă în nişte mărăcini de pe lângă gard înjurându-l pe acrobat că îi mişcă frânghia şi îşi pierde echilibrul . Poezia nr. 21 pastel sardele de beton casele blocurile stau aruncate le mângâie pungile-naripate vântul se-ascunde prin ghene nichelate uuie holurile goale se-ntunecă luna şade în fund pe-acoperişurile smolite îşi numără stelele parabolicele îşi întind braţele către cer picură praful cântă la coastele noastre ca la un pian liniştea o ia la goană se prăbuşeşte în şanţ cârpeli rânjesc pe blocuri petice-curcubeu vecina scuturăcioasa agită un ţol praful eliberat din sclavie se-mperechează cu fumul norii le ţin pirostriile şi noi ne-nchinăm la noroi ne intră în cutiuţa cu poze din copilărie ne turteşte feţele spală zâmbetul mamelor jupoaie pătuţul de lemn leagănul vopseaua de rânjet de pe obraz
casele noastre sunt de carton picură Poezia nr. 22 Descifrare M-am scufundat în valurile cele largi să ascult simfonia dorului care se urcă pe creste să cuprindă în el necuprinsul din noi; m-am scăldat apoi în apa albastră în care m-am ascuns de un strop când am descoperit zările largi, cât aripile vântului, şi-am auzit mirajele cum cântă dezlănţuind secretele perlelor închise în valvele galbene, iar când am privit în adâncuri se răsturnase în el tot azurul de sus. Am revenit pe mal încărcată cu ghirlande de scoici, de departe un cântec de caval mă chema; m-am gândit să urc muntele să ascult cântec de tulnic şi prin timpul din mine să mai fac un salt ... zarea era înroşită de flăcări. Sub tălpi am simţit cum pulsează pământul cu sufletul său mare şi sfânt dăruindu-mi cuvântul ca prin el să fiu cuvânt. În palme – darul era necuprinsul pe care-l ţineam strâns fără să ştiu că într-o zi plânsul mă va face eu însămi să fiu. Şi-n toate călătoriile mele pe pământ şi prin universul tăcut lacrimile, cândva grele, s-au transformat în scut. Am urcat creasta muntelui cu răbdare, ascultând povestea pietrei ce tace, pădurea parcă-şi cerea iertare pentru vânzarea Cetăţilor Dace.
Dar omul – vânzător adesea de neam – a căutat mereu glorie cu orice preţ ... cum suntem, unde eram, de ce atâta dispreţ?! Printre norii grei trecea uneori o rază ce ajungea până la mine şi scotea din vechile vâltori pietrele tăcute şi divine. În vremea în care am învăţat să mă-nchin şi urcam pe fiecare treaptă sfântă, piatra purta un sfânt rubin – întru cunoaştere o ţintă. Poezia nr. 23 Oroare Mǎ rog sǎ nu fie adevǎrat Iar lacrimile curg şiroaie peste izvorul de metal. Lângǎ inima fǎrǎ stǎpân s-a aşezat un strop Şi cântǎ, şi suspinǎ... Acele ceasului se învârt invers Iar eu nu mai am rabdare Pânǎ la clipa când mǎ voi desprinde de hârtia de beton Mǎ arde şi încerc sǎ suflu gheaţǎ peste ea, dar se aprinde şi mai tare În fiecare zi e aceeaşi poveste... Mǎ prind cu capse de cimentul fierbinte Şi îmi place, mǎ arde, dar îmi place Sentimentul de a fi la locul meu e perfect Dar cred cǎ se poate mai bine Aş putea modela cimentul Dupǎ propria mea voinţǎ. M-aş putea scufunda în el pânǎ la ochi. M-ar înveli cu tot cu soare Şi m-ar stinge sub betonul auriu. Simt o adiere, dar tot ce vǎd E o oroare. Poezia nr.24 Tu, fată! Tu, fată din stele, Iubire ca-n ele, Haide în ploaie ! Vino, bălaie –
Băiet de aur Din nalt de rozaur Te cheamă-n Lumină ! Iară tu, fată, vină ! Poezia nr. 25 pas d'applaudissements, s'il vous plaît! Motto ;Dincolo de mine sunt eu ăla care se joacă la butoane ştie că nu contează ce vezi ci marca de ochelari orbii cunosc alfabetul braille- noi gratulăm cu monsieur clovnu de serviciu empatizăm cu filmele de la tv inventăm noi modalităţi de a muri spunem i love you doar pentru doom-uri, în timp ce ne trimitem maşinile în vizită la prieteni creştem copiii cu michey mouse potrivim ceasurile în funcţie de leafă seara dăm drumu la radio şi punem prezervativele să facă dragoste nu înainte de-a închina o rugăciune pentru capra vecinului... Poezia nr.26 Calea ta Calea ta este cărarea pe care-n viaţă ai să mergi, Pe ea ţi-a fost scris să n-o poţi ocoli în veci. Poţi fugi, o poţi chiar şi ignora Dar niciodată nu vei trăi liniştit, fără de ea. Calea ta este ca şina rece de la tren E compusă din două linii paralele între Eden şi Infern. Este linia ce te încolăceşte ca un şarpe veninos, Ce tot muşcă din al tău suflet pân-ai să rămâi doar os. Calea ta este destinul ce-n frunte ţi-a fost scris, Cu o pană de ibis, ce prins-a fost într-un vis, De un maestru ce se joacă pe a vieţii tale coală albă, Desenându-ţi labirintul să-l străbaţi ca o babă oarbă. De nu-ţi vei urma doar calea, orb prin lume vei trăi, Pipăind cu teamă lumea ce te împinge şi te aruncă,
Vei ajunge doar o umbră, o stafie, o nălucă Ce-a căzut şi-a fost strivită, mestecată-n gura vieţii… Devorată şi uitată ! Poezia nr. 27 MAI Mai frigul din iarnă, Mai frigul din stradă, Mai frigul în inimă pus, Mai dă o schimbare, Mai dă sentimente, Mai dă o bătaie în plus. Galop primăvara, Mugure, floare, Vara ploind de lumini, Îmi suflă în for ă,ț Mă seacă la tor ă,ț Mă spulberă-n colb i declin.ș O! Frigul, mai frigul, Celsius tragic, Minusuri multe în plus, Întinde stindarde, For ează canoane,ț Îmi este stăpân presupus. Tu mai insistă, Tope te-mi fluidulș Prin toată iubirea ce-mi dai; În frigul ce-l practic Fiin a-mi rebelăț Se a ternu, se-a terne, se va mai…ș ș Poezia nr. 29 Sinceritatate m-am îndrăgostit întâia oară la trei ani de un bob de orez descoperit în praful duşumelei, era alb şi stingher; i-am închinat de drag o odă, dar bobului oval i s-a făcut prea dor de lumea lui de boabe şi-a naufragiat într-o cratiţă caldă, într-un pilaf păstos;
atunci, mi-am coborât în bernă oda şi-am învăţat să cresc încet... aud acum în zvonul serii, cum cad cuvinte pic cu pic şi-mi vine să le-ntind o plasă, dar oda şi-a negat cântarea, s-a răsucit în elegie, iar portativele s-au rupt. Poezia nr. 30 Karenină în piele de cameleon să ne muşcăm până la sânge pielea de cameleon prinde viaţă la atingere îmi permit să fiu într-o sărbătoare continuă de când sfârşitul lumii m-a cruţat îndrăznesc să îndeplinesc dorinţe la ce-ţi folosesc fluturii din stomac dacă nu prind aripi? mai bine o viaţă boemă decât un zbor în picaj în tot acest tumult o să-mi iau concediu medical câteva vieţi sunt bolnavă în ultimă fază de tine chiar dacă mi-e rece şi fum dau voie întunericului să doarmă somnul Poezia nr. 31 Luna fierbinte E lună plină, da-i senin i ceru-i plin de stele,ș i tinerii î i ies din min i,ș ș ț dorin a emană prin pieleț Miroase a trupuri fierbin iț i te-nfioară tot ce sim i,ș ț e noapte de plăcere. E noaptea ei de fantezie el îi arată a lui magie, de i e plină de capricii,ș el o îmbată cu delicii Zâmbetul lui, gura deschisă o atrage tot mai mult spre el i pielea lui ce o incităȘ e pradă dulce în gura ei. i se înfruptă cu a ei buzeȘ
cu trupul ei alb ca zăpada să o iubească îi rămâne i să-i ofere-n dar podoaba.ș Cu mânile îl cercetează i îl săruta cu privireaș pe chipul lui căzând o rază ea îi observă împlinirea, Buzele lui deja-nro iteș pe trupul ei se pierd de dor i mâinile fără răbdareȘ dezmiardă sânii ei u or.ș pierzându-se-n a ei dorin ăț în părul lui înfinge mâna, îl trage-n grabă sprea-al ei suflet i îl sărută ca nebuna;ș dorindu- i, de e cu putin ăș ț să îl iubească întotdeauna. Fără de oapte sau cuvinteș corpurile lor, dansează-n noapte lumina lunii, le veghează din depărtări, jocul pasiunii. Poezia nr. 32 Căluşar Ia, frate, un pix în mână Pune-l să joace pe hârtie Un căluşar De care jucai şi tu când erai de-o şchioapă Baricadat de tricolorul subţire, Nu ca să-l dai deoparte pentru unul mai înstelat. Ptiu să nu-ţi fie de deochi. Nu-i nevoie nici de viză. Ia-ţi calendarul de Outlook şi rupe-l în bucăţi Apasă-ţi butonul şi opreşte-ţi mânăria. Fără suflet te-a făcut mai eficient. Ai luat un pix şi te-ai împotmolit la „a” Mai sunt litere în alfabet Şi nu ai nevoie de leadership ca să te urmeze. Du-te acasă şi or să curgă Te-or lua în jocul ielelor despletite Să nu uiţi de unde ai plecat. Poezia nr. 33 black blues
stau şi mă scurg în adânc de pământ căldura îmi iese din oase sângele mă părăseşte şi el ochii lasă în urma lor găvane îmi este a moarte până în puiul ultimului gând de fericire mă scurg ca o lavă a disperării spre iad unde înec cu amărăciune şi revoltă pe însuşi lucifer poleitul care de o viaţă nu a văzut el vreodată atât de multă iubire scursă pe de laturi de om mor de inimă rea şi nimănui nu îi pasă în afară de soarele care apune zilnic de atâtea ori aruncat direct în noapte. Poezia nr. 34 Ca o lacrimă Ca o lacrimă – rochia mea cade smerită pe coapse, Frunze încol ite de toamnăț macină buzele arse. Pe catalige urcă o stea la tâmpla unsă cu rouă, Răcoarea mă strânge în bra eț i-mi frânge cerul în două.ș Nemistuite în fe nicar,ș bra ele prinse-n răscruce,ț Seamănă păsări la orizont i nebuloase caduce.ș Solzi de lumină pe trandafiri taie timpul în fluturi, Ploile se rănesc la genunchi, noi le topim în săruturi. Poezia nr. 35 Poezie
Cărarea cea veche bătută de ploi, Pădurea cea deasă cu arborii goi , Gardul bătrân ... scânduri căzute Casă cea veche , uşile rupte ... Doar prispă cea veche, cândva locuită De-o fiinţă prea dulce, a mea bunica . Stătea şi privea cu gandu-mpacat Cum copiii se duc , de ea au uitat. Casă cea veche, pustie , uitată Perdelele trase, neluminata Iarbă crescută, nemaitaiata Totul s-a stins, timpul nu iartă. Poezia nr. 36 Nemişcaţi legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă nu plânge mă prefac fără întoarcere palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi eu am obosit de gândul că nu eşti tu ai obosit de faptul că mai sunt vie ies să nu deschid la nimeni mă gândesc pe ascuns la tine într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile zâmbesc oamenilor ca artistul din stradă îmbrac rochii subţiri de dimineaţă soarele m-a orbit şi acum tu poţi liber să torni în ochi aur şi limba care strigă mă doare numai pentru noi înţeleasă ne certăm din cauza locului strâmt şi a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări eu educată de peşti Poezia nr. 37 Ritualul isteric Microscopice cicatrici îmi perforează azi cugetul. Cu sugestia simplă a unei regiuni deschise spontan
Mă cunosc printre mâini excesiv de aflate De pala ta ştearsă de zări si delir. Curios în strigoi şi-un vis obsesiv, Simptome abstracte de-un cuprins Cu sticle minate într-un dar remarcabil. Atât de exact, o castă de viaţă Mă priveşte în suflet ca oxigenul prin ceaţă. Apatic şi-un deşert de rouă Pe faţa-mi vindecată de pământ Înalt cât extazul lent Umbrit de-un foc latent. Cunosc în juru-mi un medium Dens şi singur ca mijlocul vitezei Cu care m-arunc în puntea glosalie A stigmatelor adânci din bucăţele de hârtie. Adânc precum pasul înfipt în durere S-a oprit un cub uscat expirat din putere, De glasul târziu, al ierbii popas Sub pleoapa ta, temniţa-n ceas. Poezia nr. 38 ,,Esenţa’’ O fragedă privire mă trezi din somnul raţiunii. Mă scruta îndelung, făr-a spune ceva. Întoarsei capul şi văzui prin geamu-nrourat scipirea primăverii. Dar înţelesem că m-am înşelat. Era conştiinţa îmbrăcată-n veşmînt de regrete poleit cu raze de lună. Mirosea a zăpadă, pe creştet purta o cunună. Doi ochi nemişcaţi şi obraznici continuau să-mi citească cursul gîndirii, dar nu reuşeau. Ploua. Dincolo de sticla-mbibată cu tăcere ploaia acidă îmi năvăli conştiinţa. Un răcnet oribil umpluse golul dintre noi, apoi, urmă un prelung chiţcăit ca de şobolan. Minunatul înveliş dispăruse, era dat dracului. Pierise. Rămase esenţa,
atît de scîrboasă, era-ntradevăr conştiinţa. Poezia nr. 39 Roxana Roxana poartă un ochi de sticlă, l-a pierdut pe-al ei acum doi ani când ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori. Roxana îşi scoate uneori ochiul şi eu mă uit foarte atent la el pentru că nu vreau să văd deschizătura grotescă de sub sprâncene. Uneori îi cade singur când caută ceva prin poşetă – chiar că în geanta unei femei poţi găsi orice! Roxana plânge din când în când şi eu o sărut ca să-i treacă şi-i spun să nu se uite la ochii lumii şi-atunci plânge şi mai tare... Ochiul de sticlă rămâne uscat şi zâmbeşte. El nu mă priveşte cu suspiciune când miros a parfum de damă sau când am urme de ruj pe gulerul camaşei, nu mă urăşte când mă trezesc beat pe gresia din bucătărie, dar nici nu mă iubeşte... Roxana poartă un ochi de sticlă, l-a pierdut pe-al ei acum doi ani, când ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori. Poezia nr. 40 Câine de soi , caut un stăpân mai bun! Nu tiu din ce pricini dar m-am calificatș i pot azi să vă confirm – în deplinătatea faculta ilor mele mintale - că sunt ogarș ț pe scurt, ogarul lui Dumnezeu i adeseoriș Acesta mă folose teș în ‘’petrecerile’’ Sale juvenile recunosc- deloc frumos , ba mai mult, de cele mai multe ori rânjesc proste te cu buza umflatăș în lumina lumii dar asta nu ar fi nimic se spune că dincolo de ‘’toate’’ ar exista ceva inedit, un fel de pedigree umbland năuc prin venele mele, vede iț bine, de aceea i sunt cotat ca un ogar de soiș Eu vă iubesc! – ierta i-mi dezinvoltura-ț a devenit ca un instinct, unii îl numesc ‘’ falsitate’’, al ii însă îi spun ‘’sentiment de apartenen ă,ț ț corelativ la umanitate’’, nu tiu,ș oricum precum confra ii meiț canini sunt tot ce s-ar putea numi mai ’’dulce ‘’ Un lucru însă mă face … oare să vă spun?! TRIST, da trist rău..sau tare ( cum dori i)ț Căci tot ce ademenesc , tot ce iubesc eu
-a a fără de prihană ( cum pică bine laș unele texte ), iertate-mi fie păcatele de câine !- Domnul, stăpânul meu, ucide i- i aduce în casăș ș E plină sala de trofee, răsună de triumful Său de vânător of ! Poezia nr. 41 Ca-n basme Muşcătura din măr lasă urme de colţi ivorii zmeul e-n spume scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ îngropându-l aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind zeama de măr înfruptat, ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumos livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis dincolo de zare, Cosânzeana se trezeşte din vis ar vrea să ajungă la tine dar tu eşti fructul închis în pojghiţa de aur şi soare e deajuns un vânt subţirel şi codiţa se rupe cu dor Făt Frumos o ia la picior spre poteca din nor o panglică albă se desface pe deal feciorul o prinde pe vechiul alean şi-ntreaga pădure de gânduri Poezia nr. 42 ÎNŢELEPCIUNE "Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi."(Galateni 4,12) Dacă i-a spune unuiaș să se ferească de păcate, să nu cadă ca mine în cele necurate, el mi-ar răspunde fără de în elepciune că nu este nimicț sau, poate, chiar nimic n-ar spune. Dacă i-a spune că el e cum am fost i eu,ș ș că eu am fost ca el cu vreme înainte ca să fie el, el mi-ar răspunde, poate, cu în elepciune:ț „A a cum e ti i tu voi fi i eu”ș ș ș ș i se va pune în genunchi la rugăciune.ș Poezia nr. 43 Viena mea, via a meaț
Numeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpezi i...ț Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în marea de meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levi's i Jones...ș Ora ul î i ipă spaima-n feerii, totu i te antrenezi printreș ș ț ș valurile de turi tiș spectrali, singur i bine dispus, e frig,ș bate vântul i plouă, copaci cu glugă î i optesc că exi ti,ș ț ș ș că- i vei găsi via a intactă în magazii celeste.ț ț - Se leagănă o ciutură-n vânt, bate un clopot, adânc, în pământ, de bunicul meu Jo, nimeni n-o să- i amintească.ș Te învârte ti prin Albertina Platz- Aufș wiedersehen, meine Liebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichta ai astăzi 57 de ani împlini i, te bucuri de aglomera ieț ț i de respira ia ta ca de un poem simplu, urci peș ț terasa cafenelei Mozart i consta i efectul arteiș ț Magritte: clien ii î i scot mă tile chipurilor iț ș ș ș le a ează pe masă ca pe mănu ile de piele flascăș ș iar capul lor rămâne invizibil, un vid în care dansează tacâmuri de inox în care dispare uvi aș ț de coniac sau de cafea. - Răsare luna, albe te stuful i samalâcul,ș ș boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă, găinile chirăie, greierii târâie, de bunicul meu Jo nimeni n-o să- i amintească.ș Iată, suntem privi i de sus în pia a circulară,ț ț prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă o panteră neagră, se opre te, ne prive te ca i cumș ș ș ne-ar visa de secole, clipind hipnotizator aruncându-te înapoi în timp, deodată se arată la terasa liceului o fată, are părul lung cât un concert de Chopin, mai purta sarafan, când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of! - Vesel trece bunicul meu Jo cu pălăria de praf ca aureola, cântând, de pe capra căru ei, can ona,ț ț Horincea curge, căru a hurducăie, ro ile zdrăncăneț ț De bunicul meu Jo nimeni n-o să- i amintească.ș Aici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15 o feti ă încăl ată în ghete verzi, îmbrăcată într-unț ț palton ro u, semănând bine cu pozele din abecedarș înăl a un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândț peste lanuri de sârmă, peste pâraie de ro i, peste cuburi,ț în timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii, împingând cu mâinile i cu picioarele marginile absen ei,ș ț
în patul de după sobă, unde mama urla mu când perna.ș - Vesel bunicul meu Jo se întoarce de la fierărie, de la porcărie i cântă can onaș ț ”Copilul se na te copil i rămâne la felș ș bătrânul se na te bătrân i rămâne la felș ș i vi eii i mânjii i boii i păsărileș ț ș ș ș dar de bătrânul Jo nimeni n-o să- i mai amintească”.ș i-atunci to i au văzut cu groază la lumina lămpiiȘ ț capul meu înfă urat într-un treang roz, translucid,ș ș i-au crezut că voi muri trangulat de cordonul ombilicalș ș pentru că eram îndărătnic i nu voiam să mă nasc, măș ineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângeț de coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucit zbârnăind în afară i hu tiuliuc, am lunecatș ș ca un pe te în râul zilei.ș - Vin pe tii călători, zboară pe cer...ș Bunicul Jo se întoarce de la nisipărie descarcă nisipul cu lopata i cântăș descarcă i melcii i călu ii de mareș ș ț ”Se leagănă o ciutură frunza se scutură de bătrânul Jo, nisiparul, porcarul i de căru a lui nimeni n-o să- i mai amintească”.ș ț ș Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă o feti ă încăl ată în ghete verzi, îmbrăcată într-unț ț palton ro u, semănând bine cu pozele din abecedar,ș hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole. Are doi ochi mari, când galbeni, când alba tri,ș care te urmăresc peste tot unde mergi clipind rar, lini ti i precum ochii panterelor.ș ț Poezia nr. 44 POVESTEA MĂRII Este oare ceva mai frumos decât marea? Nemărginirea ei, albastră, se une te cu zarea,ș Largul ei îmi atrage privirea plină de melancolie, Sunetul ei este ca o chemare de dor i nostalgie.ș Marea-mi aduce în minte pove ti de demult,ș i eu, furată de timp i spa iu, le ascult,Ș ș ț Pe pânza ei, lucitoare, văd corăbii legendare, Ce străbat distan a din vremuri vechi, milenare!ț Pe creste de valuri înspumate, corăbiile înaintau Pe întinderea albastră, cu avânt spre ărm navigau,ț La cârmă, scrutând zarea, stăteau matelo i curajo i,ț ș La noi i lungi călătorii se gândeau voio i!ș ș Parcă i acum aud zarva din cetatea Tomis, portul cel mare,ș
Aici se întâlneau negustorii din inuturile cu mult soare,ț Aici unde veneau călătorii, matelo ii i corăbiile toateț ș i graiurile, din multe ări, se amestecau colorate.Ș ț Din ările însorite, cu mirodenii veneau corăbiile încărcate,ț Erau legătura nostră cu lumea din antichitate, Veneau cu noută i i ve ti din îndepărtatele zări,ț ș ș Erau corăbiile ce străbăteau întinsele mări! i azi, în port, pe curajo ii matelo i îi întâlne ti,Ș ș ț ș Ei deapănă întâmplări i pove ti marinăre tiș ș ș i acum nenumărate vapoare străbat apele mării,Ș Vin i pleacă în toate col urile uitate ale zării!ș ț Poezia nr. 45 Dorul de tine Dorul de tine este nedefinit, Precum dorul de copilăria neavută, Dar pierdută pentru totdeauna În negura timpului. Dorul de tine este nedefinit, Ca un amestec care purifică Până la neantizare. Un amestec de lacrimi şi foc. Dorul de tine este nedefinit, Ca un sentiment reprimat În străfundurile fiinţei. Dorul de tine este nedefinit, Dar este… Poezia nr. 46. Hârtiei albe hârtie albă leagăn al privirilor mele tu ai dat omului palmele, degetele i pe Michelangeloș e ti Fecioară care na te Dumnezeiș ș în zeci de edi iiț în tine dorm arborii verzi tu ai forma lucrurilor i po i împacheta lumea.ș ț hârtie albă ca cerul albastru e ti Terra Incognitaș ocean înghe atț frontieră fără vameș mamă castratoare
i te citesc până i în viseș ș zidul alb, hârtia nebunilor hârtia albă, zidul poe ilor.ț drum fără semne ai mereu kilometrul zero la fereastra mea Poezia nr. 47 Că eauaț pe o mare de tigroaică ce nu există sub o zare de albastru care nu există plutea atât de tristă i a făta că eaua mea de via ăș ț ț i pui de stele-n lapte lua-n bra e tigroaicaș ț la sânul său albastru corăbii da lupoaica că eaua zgrip uroaicaț ț înmugurea la stele-n ape i iubeaș la ărm fără de ochi o lacrimă de steaț scâncea a pui albastru de că ea ...ț Poezia nr. 48 Relatare Ultimul meu strigăt, tu ai ignorat, Dar ultima mea perlă, tu ai adorat. Piatra de sub gheaţă tot se va topi, Sufletul meu veşnic prin lume va robi, Plângând, râzând, tot va înnebuni, Dar cu-al tău suflet nu se va uni. Iubirea mea veşic în cer ea va domni, Privindu-ţi moartea pe care-o vei dori. Pământul să-l blestemi, cerul să-l despici, Ca tine voi plăti, nepăsare pe coada unui bici! Poezia nr. 49 O poveste despre culori Ai văzut vreodată pe cineva devenind o culoare? În realitatea alb-negru Dintr-o dată Cineva reflectă atât de dramatic o culoare Încât devine acea culoare! Ieri am văzut o fată Care devenise un strop de rouă
de culoarea mătăsii roz! Odată am întâlnit un bărbat Care s-a transformat instant Într-o flacără roşie! Prietena mea Atunci când zâmbeşte Devine albastru de levănţică! Ştii să pictezi? Te-aş implora să colorezi Umbrele gri Care dansează în ochii mei negri! Poezia nr. 50 camere de supraveghere din fericire pentru cârtiţe camerele de supraveghere au filmat întâlnirea lor de la intersecţie când va dispărea soarele de pe cer nu se va spune că este din cauza lor totul este propagandă şi dacă nu a ştii că te iubesc şi eu aş crede că nu este adevărat în lumea asta de carton cu oameni de carton şi căţei de pluş duşi la plimbare pe calea unirii ori pe splaiul independenţei se pare că şi pe noi ne supraveghează cineva că or fi îngerii că sunt diavolii nu ştiu nimeni nu ne arată filmările de pe camerele de supraveghere să vedem cum ieşim în filmele făcute pe ascuns în păduri fiecare frunză are camera ei de supraveghere aşa cum are întreg universul mereu cineva spionează chiar dacă lumea asta este de carton şi de pluş din partea noastră lumea se vede bine dar cine vine din partea cealaltă vede cartonul mucavaua şi proptelele de lemn Poezia nr. 51 Vara Vara...caldura...infern
Dimineti pline de racoare... Adieri din rai...cale spre infern Mangaierea ta atingere divina Ce lasa urme de foc peste piele Si cicatrici adanci in inima Seara...declaratii de amor Diminetea...uitare, parasire Zi...infern...dulcele infern al asteptarii Poezia nr. 52 În mine se dezbracă lini teaș …Șșș E lini te în lume,ș iar eu nu sunt ceea ce crezi tu i tu.ș Eu nu sunt tăcere, eu sunt doar cuvântul tăcerii. Pe mine mă strigă! Pe mine mă jumule te de toată goliciunea!ș Pe mine mă simte! Pe mine... mă sim i...ț ...Șșș E lini te în lume...ș Dar în mine, în mine urlă câinii bătrâni i bolnavi!ș În mine se zguduie pământul! În mine trag gloan e ce au început să vadă!ț În mine până i Dumnezeu se zbate...ș În mine zace timpul i- i numără zilele...ș ș În mine, în mine se dezbracă lini tea.ș Poezia nr. 53 Happy End (livreşti cu Dumitru Crudu) Până la urmă Totul sfârşeşte Într-o carte. Cum spunea Mallarmé. Începuturile şi Sfârşiturile sunt Toate livreşti. Viaţa e un ex libris ! Cărţile cădeau în abis,
Cădeau de la etaj! Oameni din Dublin , ediţia rusă şi cea românească zburau... auu... Măturătorul umblă beat înspre circ... Joyce schimbat pe o vodcă. Cele două volume, în două limbi inamice la Prut, se pupă în colecţia de maculatură. Poezia nr. 54 ORA PĂMÂNTULUI (pamflet) Pământul, să-l răcim o clipă, O oră-stăm în întuneric! Însă...iubindu-ne frenetic, Temperatura-i se ridică... Becuri stingând, la lumânare, Cină romantică se pune E noapte...facem fapte bune Şi-parc-am vrea o repetare... Dar, ale orei-rezultate, Le vom vedea, prieteni buni Numai peste vreo nouă luni Vei creşte iar, natalitate?!... Pe glob există aprobare In beznă, am uitat amarul Dar-câte portofele, oare, Şi-or fi schimbat proprietarul?... Şi spaimă,câtă lume-a tras, Pe câte linii de metrou, A fost lumină de cavou, In lifturi,câte-or fi ,,rămas''?!... Şi chiar dacă suntem în U.E. La fotbal-toţi, bătu-i-ar vina Pe stadion ,,ne sting lumina'' Înspre C.E.,C.M. drum nu e...
Poezia nr. 55 Exodia Scena 1: Consiliul cerului (Apollo către zei): - Un ou de artă este invitat de apă să numere zile şi nopţi spre infinit. Scena 2: Întâiul om, ultimul perfect F rământată de mâinile zeilor, coaja de lut condamnă la moarte un suflet binecuvântat în Mediterană , obligat să se însoare cu arta pentru a: creşte cuvinte, gâdila urechi, hrăni ochi cu joc de culori şi mişcări. (Transplant) Iubito, nu există instrument de măsură să poată cântări zâmbetul infinitului legănat în bra ele tale,ț dar există un strop de Rai care î i inundăț singurătatea i coaseș cu apte aceș de argint un cuib ve nicș într-un piept care ascultă o melodie din două cuvinte. Operaţia a reuşit, inima mea are o stăpână. (Săgeată cu otravă)
Dragă Tată, vreau să ating veşnicia , nu împart cu dreapta harul meu! Fără recuno tin ă,ș ț Exodia (Bumerangul luminii) Doborât de ruşine, Apollo scoate din liră un blestem care metamorfozează fiica în phoenix. Scena 3: Primăvara de suflete (Exodia, în propriul doliu): - Moarte , te-aş condamna la moarte , dar viaţă ţi-aş da înainte de toate, podoabă de clipe să îţi atârne în sufletu-ţi uscat. ultimul ceas să îţi arate toate … din cenuşă, un foc de artificii evadează în piepturi ce poartă un strop de artă. Poezia nr. 56 Anotimpurile iubirii Primăvara, m-am ascuns după primele picături de ploaie să o privesc cum înmugureşte era ea, aceeaşi, cea de la începuturile lumii, ea, femeia… m-a privit mirată şi mi-a spus nu-i aşa iubitule, că vrei să răsărim la apus? şi doi iubiţi, pe cărări de seară, au pornit să însoţească apele în curgerea lor amară ne-am aşternut pe nisipul răvăşit şi i-am spus iubito, ziua asta ne-a părăsit şi s-a dus, am rămas doar noi... m-a privit şi a râs iubitule, să-mi povesteşti dragostea noastră într-o mie de zile în capitole ample, fără mistere, să-mi spui cum trece clipa, străbătând emisfere cum se topeşte umbra indiferenţei din noi şi cum spre dimineaţă, ne regăsim cruzi şi goi.
Vara ne-a surpins tot acolo, iubindu-ne... peste coapsele noastre, precum un munte vulcanic, s-au aşternut petale albastre de fericire am prins rădăcini, ne-am întins peste munţi, peste ape, peste vise şi clipe deşarte am răsărit în adâncul fiinţei, privindu-ne cu subînţeles din sute de ceruri, am fost cel ales e mult prea devreme să-ţi spun chiar şoptit iubito, la noapte sunt demon în schit ridic catedrale de ceaţă, pustii, când seara se lasă, promiţi ca-i să vii? şi tandru în noapte să-ţi spun un secret, iubito eşti focul ce arde discret şi fără de care aş zace pe plajă, nisip să devin sau mare de alge. e Toamnă şi cerul a curs peste noi pe iarba uscată şi umeri-ţi goi coboară o clipă, să vezi ce pustie e plaja şi zarea e tristă, nu-i vie lumina e ştearsă când mâna-ţi ofer spre seară pe truput-ţi cu marea mă-ntind în unde de rouă pe drumuri de nori părem două umbre sau doi cerşetori nu cerem nimic, nici vorbe, nici şoapte mai vrem doar o clipă, o vară, o noapte întoarce-ţi iubito privirea-napoi şi nu lăsa marea distanţă-ntre noi să fie aşa, precum în poveste să mergem în ţara lui Fără de Veste acolo e vară şi iarnă nicicând acolo e soare, iubire şi cânt. Iarna ne-a împietrit sufletele, timpul nostru s-a scurs, oraşul e pustiu sunt viu iubito, viu te caut furibund pe străzile ceţoase doar vântul printre umbre de amintiri descoase, trecutul fericit... e iarnă iar iubito, oraşul e pustiu tu unde eşti ascunsă? pe unde te-ai pierdut? alerg prin întuneric, mă pierd pe străzi aievea doar să-mi mai daţi o oră, un suflet să găsesc... să-mi spună unde-i fata, apoi vă părăsesc... doar s-o mai văd odată, o clipă să zburdăm peste câmpia nudă, de mână să umblăm şi să-i alint sărutul, privind-o efemer uimită să îmi spună: iubite, este ger... hai să intrăm în casă, de lume să uităm şi să urcăm la stele, în noaptea de Crăciun. Poezia nr. 57 poetul necunoscut
era un copil la 40 de ani încă a tepta momentul când se va trezi în miezul zileiș cu zâna poeziei luându-i sexul între buze pentru a-l impulsiona lumea îl tia de om frigid, putea procrea doar prin aleile întunecate din versurile adulate pe câtevaș site-uri fantomă nu vorbea de sânge niciodată ci doar de vin ro u, purta pantaloni de baron, multe buzunare falseș călătorea light cu o pălărie asemeni unui cazan a ezat pe un foc încins iar pe gurăș îi ie eau tot felul de animale rare sau insecte încă nedescoperite, avea nebuniaș lui Jack Nicholson i trecea întotdeauna pe ro u prin ochii propriilor cititoriș ș da era un om de care să î i aduci aminteț când îl citeai era ca i cum fumai toate plantele exotice ale lumiiș finalurile ridicau la puterea a doua entuziasmul care te strângea în bra e ca un cle teț ș încă de la titlu matematica conven ională părea doar o inven ie nereu ită a unor oameni pe careț ț ș plictiseala îi omorâse cu sânge rece era genul de om pe care îl citeai cu pauze de tărie, de alcool ori de caracter sentimentul diferea de la om la om iar bazilica în care el era fidel singurătă iiț devenea neîncăpătoare cu înseta i de poezieț vă spun omul ăsta era însu i o schimbareș la câ iva ani după ce a început să scrie avea texte slam-dunkț iar în sărituri trăgea pământul după el cu tot cu cititori erau zile în care poezia era o felină cu toate vie ile risipite de no-name-uri ce transformaserăț pământul roditor al literaturii într-o plantaţie bogată în căcăreze de schnauzer mioritic iar criticii povesteau de el ca de un colac în care crea iaț încerca să se salveze de la înec ieri l-am văzut pe stradă din umerii drep i îi pleca mândriaț coatele roase ale sacoului cărămiziu erau martorii tăcu i ai ritualurilor poeticeț cărora le era mai fidel decât oricărei femei se confunda cu peisajul caselor vechi i al ar arilorș ț care păreau să uşotească întotdeauna în urma luiș crâ ma din col îi lăsa un fior rece pe limbăș ț i după câteva pahare peni a începea să tremure de nerăbdareș ț pe ochii umezi i calzi î i ascu ea lamele armelorș ș ț urma sacrificiul iedului ce fugea nărăva prin elș Poezia nr. 58 Clipa Nu po i uita ultima clipă,ț inută în derutăț între palme virgine,
neatinse de nimeni. Clipa stinsă cu o ultimă privire a ochilor ce i-au răpitț cea mai de pre menire.ț Nu po i visa la un alt momentț căci sfin ii, oh, sfin ii,ț ț pe-o foaie de pergament, scrie-vor un alt destin, destin izvorât din a lumii mângâiere, sub cupola de stele. Nu po i uita secunda-n careț sângele â ni din veneț ș ca o ultimă reverie. Poezia nr. 59 Trandafirul negru S-a înnegrit iarba, Din coasta Evei vântul suflă Greoi şi nestingherit Prăbuşind toate pietrele Zidului bărbătesc. Oameni ai nisipurilor… „Când nu te ameninţă nici o pedeapsă Nu simţi nici bucuria evadării” Inelul a ruginit până la os. Acum atârnă În dinţii Lombardului Să-şi schimbe pielea. Mă îmbrac cu vorbele lui Holly: „Nu am să mă obişnuiesc niciodată cu nimic. Cine se obişnuieşte e ca şi mort.” Cu ochii roşii de febră Mai vreau puţină dragoste în plus… Din arcul sprâncenelor mele Mi-aş construi o umbrelă în noapte, Mi-e frică de ploaie. S-au conservat toate picăturile de rouă, E secetă în oglindă. Din toată iubirea A crescut un singur trandafir De culoarea ochilor tăi. (Probabil m-am uitat prea mult în adâncul lor.) Pasc oile pe câmpul meu de luptă
Şi ori de câte ori păşesc cu stângul Mă zgârie în piept Trandafirul negru. Mă pierd prin turmă Şi caut oaia care mă va înţelege, fiindcă „Oile te învaţă mai multe decât cărţile.” ________ Kobo Abe, Femeia nisipurilor . Truman Capote, Micul dejun la Tiffany . Paulo Coelho, Alchimistul . Poezia nr. 60 bănuţul de aur şi comoara din piept mi-e frică să dorm. din perete se crapă o falie-ngustă în care încolţeşte o sămânţă de in. se face mare ca o funie ce se-nfăşoară pe gâtul meu şi mă sufocă, trăgându-mă dincolo de camera mea, într-un alt loc mai strâmt şi mai scund, ca un coşciug de piatră fără fereastră. e întuneric şi-aud cum scormoneşte în mine deja un pui de vierme abia născut, flămând şi alunecos. ştiu unde sunt, nu am scăpare, frumosul meu vis se preschimbă aievea în viaţa din moarte. nu mă mai mişc, nu mai respir, spaţiul e strâmt, corvoada abia începe. doar mintea mea colindă în voie căci ea nu are pereţi şi nici funie s-o ţină captivă. de lângă mine, din stânga, un altul râde cu spaimă, gâdilat la tălpi. nu se poate opri, îmi spune vecinul din dreapta, e aşa de o lună şi-o ţine-ntr-un râs şi nu se opreşte. mai are niţică carne pe el, zice vecinul. săracul, săracul! avea un ban de aur în pantof să tragă norocul la el. cum te cheamă? zice. n-am nume, am doar o cruce-n spinare. am fost grăbit şi nu mi-am luat buletinul la mine. grav, grav, zice vecinul,
peste un veac, când ne vor găsi neamurile, nu vei şti al cui eşti! o să stai aici până când cineva o să te strige pe nume. m-am gândit puţin, cam o jumătate de veac, şi i-am spus: de ce să mă strige?! nu mai vreau să plec! e cald şi umed şi mă gâdilă-n piept, acolo unde fuse cândva comoara mea. Poezia nr. 61 Înviere Peste palmele mele deschise spre cer timpul curgea cicatrizând urmele unei uitate crucificări; era prea devreme pentru o înălţare şi prea târziu pentru o înviere. Şi-am încremenit cu braţele ridicate spre stea între vremea patimii şi-a învierii purtând semnul celui care se stingea pe o cruce sub lumina primăverii. Dar dezbrăcat de veşmintele de lumină ale Înviatului a treia zi, -prea puţin duh, prea multă ţărână- începusem a putrezi. Şi El mi-a întins o mână chemându-mă înapoi din veşnicie... Nu,nu eu eram aşteptatul În lumea care urma să vie! Poezia nr.62 Picaj În căderea mea necontenită , Mă regăseam uneori în ploile zgomotoase ale toamnei când linia orizontului era o cea ă densăț a fuziunii cerului i pământului.ș Mă completa bubuitul asurzitor al gândului mul imii,ț Ce- i exteriorizau delirul cugetărilor lăuntriceș într-o dispersie lumească. În căderea mea necontenită, uneori poposeam în căpruiul ochilor tăi, Regăsindu-mă pentru moment ca-n fa a unei oglinziț
în a cărei reflexie mă vedeam un zâmbet senin pe fa a unui senil,ț În drumul lui ascensional. Poezia nr. 63 de dragoste când s-a-mbolnăvit oi de cancerț lumea-a zis că mioara o să-l lase să putrezească că s-a făcut a dracului femeia după război, nu îi mai suportă bărbatului nici via a, d-apăi moartea.ț adevărul e că nici oi nu era mai cumsecade:ț bea mult i strica prin casă-ș pica gospodăria pe el! nu degeaba ie ea mioara în bătătură i-l blestemaș ș de se auzea până-n capul satului. odată, la un pa te, i-a luat nevesti-siiș co ul cu ouă ro ii din cămarăș ș i l-a dat pe băutură.ș atunci mioara l-a blestemat rău, să se aleagă praful de el. a a zicea lumea, că s-a ales praful de oi numai din gura mioarei.ș ț i de atunci lui oi i-a fost mai rău i mai răuș ț ș din băutură? din blestem? i după un an a făcut cancer la stomacș iar mioara nu s-a mai uitat la ouă, le-a vândut, a vândut tot numai să se facă oi bine,ț nu s-a făcut i l-a mâncat cancerul de viu,ș sau a a spune lumea,ș că nu se puteau apropia de casa lui, că duhnea de la o po tă a mort.ș numai mioara, bodogănindu-l mereu a avut grijă până în ultima clipă să îi fie lui oi bine.ț nu i-a fost i l-a mâncat cancerul de viu.ș la înmormântare singură mioara a mers după el i nu l-a plâns, nu l-a plâns niciodată,ș de când l-a îngropat pe oiț nu mai deschide gura
Poezia nr. 64 Călătorie Eu si tu amândoi într-un insesizabil voiaj între două lumi pe pămâturi distincte parcurs-am amândoi drumul dintre noi pe aripa eternului vis de iubire interminabilă călătorie între întuneric şi lumină între ziua care alungă noaptea în infinit inimi străpunse de a vieţii durere depărtarea le va ucide trăirea se va disipi pe firul timpului cândva ne vom regăsi într-un curcubeu de culoare printre frunzele arămii ale toamnei pe o margine de cer scăldată în soare aproape tot mai aproape de suflete ce stau în aşteptare. Poezia nr. 65 Ora ul-origamiș Pisici bătrâne, schilodite, i nevi i căi ferateș ș peroane de hârtie i trenuri urlând în fundal,ș Oameni răci i de iarnă, ma ini umblânde fără sens ra ionalț ș ț mai fără suflet decât motoarele automate… Lângă peron, un trist nebun începe mereu străinul recital, iară din spate vine trenul cu-nsufle iri vechi, de metal:ț uruburi ce se strâng în glasuri rafinate.ș Astenicii se urcă, ma ina strigă i azvârle fumul pal.ș ș Din scaune, ora ul-origami fuge, lateral,ș pictând în griuri corneele uscate. Nebunul se opri, cătând spre altă parte pisicile schiloade-i urmară pa ii, cordialș
iar sufletele hâde, ca mă ti de carnavalș zvârlite de viteză privesc trenul din spate: panoramă delirantă, roi de mor i – orizontal.ț Oameni răci i de iarnă, ma ini umblânde fără sens ra ionalț ș ț Mai fără suflet decât motoarele automate… Poezia nr.66 Toamna verii E anotimp de foc şi e tot mai rece afară. Frunze cad din arţar ȋntr-un ȋnceput de vară. Forfota vieţii din adânc a dispărut Şi ȋntr-un vis de gheaţă, lumea toat-a amorţit. E calm ȋn jur, dar irosesc preţioase clipe Şi liniştea nu ar trebui deloc să preocupe. E timpul meu ce-l aşteptam de mult Şi totuşi plâng. Privesc arţarul gol si plâng. Căci el trebuia să fie verde acum Şi falnic stând, ȋntr-un freamăt nebun De vânt, ar fi foşnit a sa frunză, Delicat ca o petală, efemer ca a mea muză. La un nod de vânt, ȋntr-un potir de pelin, Sta vorba vie a generaţiilor ce vin Şi-ngana şovăelnic asemeni unui cânt: “Arţarul s-a sfârsit. L-a lovit sorocul de curând. L-a răpus un zâmbet cald, ocrotitor O formă unduioasă ce-l ȋmpresura ȋn zbor, Căci el nu ştia a se apăra de bine şi frumos. Dar ce bine era să ştie! Ce bine ar fi fost…” Ȋntr-un gând ȋndepărtat m-am prefăcut ȋn copac Şi trecând prin toamna verii, ȋnţeleg durerea lui. Poezia nr. 67 P-uri Penelopa ţese pânza. Cu penelul, pe hârtie, Eu încep, încet, a scrie, Perpendicular, pe dânsa. Preţul vieţii, scump se pare Pentru unii, pentru mine Paguba nu e prea mare Căci sunt procopsit de „bine”. Puncte luminoase, stele Râd pe bolta tremurândă.
Păcălit mă las de ele; Pedalez, căci stau la pândă, În padoc, pe lângă casă, Un păianjen şi-o paiaţă -Poate le-oi cădea în plasă – Panicat, alerg prin piaţă, Pandantivele-mi atârnă, Pandalia se porneşte, Panglicarii râd din umbră De asemenea poveste. În paporniţă, păpuşa, Pe papirus scrie versuri Căci aici, pantalonada, Plină e de paradoxuri. Paratirisesc parhelii, Pensulez fin parodii. Penelopa ţese pânza. Dar cui îi pasă de dânsa? Poezia nr. 68 FURTUNĂ E ciudat cum frigul de afară Mă înghea ă inlauntruț i ploaia ce încet coboarăȘ Pe tot obrazul mi se scurge Precum o lacrimă de sânge, Iar vântul care suflă cu putere E gândul meu care se zbate Să te cheme Până i norii negri se îngramădescș Să mă ajute să te regăsesc . Am dezlăn uit natura pentru tineț i am sperat că doar a aȘ ș Te voi găsi iubirea mea Speram ca înspăimantată de furtună Vei apărea precum o vreme bună. Poezia nr. 69 Adulter textil mi-am invitat cravata să admirăm împreună realitatea de sub grindă. m-a refuzat elegant, spunându-mi că pe seară are bilet la premiera unei drame sub crengile castanului înflorit
de la marginea drumului. disperat, am urmărit-o în miez de noapte, pândindu-i păcatul, descătuşându-mi furia. dansa agăţată de gâtul celuilalt, unduindu-se cu mişcări lascive în ritm de blues… şi nici măcar nu se asortau… Poezia nr. 70 Dor de Eminescu La steaua care-a răsărit Ajuns-ai ca un fulger Şi doar o clip’ a trebuit Să te prefaci în înger. Uşor te recunosc din toţi, Al cerului nou Astru, Căci te-oglindeşti zile şi nopţi În lacul cel albastru. Deschizi ades în ceruri porţi Prin care să vii iară, Pe lângă plopii fără soţi Să treci fără să doară. Pe unde sufletul te-a dus Şi paşii te purtară Sara pe deal, prin codri, sus, Eu urma-ţi aflu iară. De tine frunzele-mi şoptesc, De dor tresare lacul, Iar codrul des, cam nefiresc Îşi leagănă copacul. Te caută şi-acum cu dor, Cum şade la fereastră, Căci marile iubiri nu mor, Nici floarea ta albastră. Te caută tot neamul tău Şi plânge al tău frate! Să vii, că e lovit din nou De multă nedreptate! Vino de Sus cu-al tău sobor Pe-a Duhului aripă Şi ne-mplineşte-un singur dor : “Să nu mai pleci în pripă…!” Rămâi şi te-om slăvi în veci, Iubirea-ţi preţuind-o,
O veşnicie să petreci Menirea-ţi făptuind-o. Te-o însoţi ca şi-altădat’ La fel ca-ntâia oară, Măicuţa Celui Înviat Şi pururea Fecioară! Poezia nr. 71 Amintire.. Batrane, tu, cu barba ta cea ninsa Si ochii grei si obositi de drum, Iti amintesti de steaua ta aprinsa, De jucaria zambitoare ce o privesti acum? Ti-aduci aminte-acum de-acel copil visand, Ce astepta in prag, gandind la daruri noi, Parintii sai batrani, care veneau razand Acasa, osteniti de munca, cu ochii mici si goi? Mai stii acum cand te trezeai tarziu Si stand, o zi intreaga cu jucaria ta vorbeai? Si de-ti stricai vreodata robotul tau cel viu, Plangeai o zi intreaga si nicidecum uitai... Un paradis pierdut.. Cand nu stiai cum doare Decat o rana mica, jucand mai neatent. Si nu-ti pasa de nimeni atunci dansand in ploaie, Caci te schimba mamica, rugand-o cu respect. Nici nu stiai pe-atuncea ce-nseamna sa tanjesti Sa vina vremuri bune, tu nu stiai ce-i lumea, Doar asteptai Craciunul, cadouri sa primesti Si seara cand venea, tu te-nganai cu luna. Poezia nr. 72 Tăcerea Geme tăcerea, Sub roţile de vînt, care huruie. ........................... Nici tristă, nici îngîndurată E rama care-şi oxidează visul. Rugina creşte, roade, mănîncă... Nu sînt nici tristă, nici îngîndurată... Nici moartă. .............................
Visuri mute S-au stîlcit în întuneric-- N-au strigat să li se arate cărarea! Şi zac în grămada hidoasă-- Mormînt, la care mai face popas Tăcerea, Ducînd pe umerii vineţi Gol şi Pustiu. Poezia nr.73 cardigan cu clapă purta un cardigan cu clapă numărul 100 parcă era, vă jur!, regele leu i numerele sunt ira ionale nu-i a aș ț ș atunci de ce nu i euș i se spunea escroc sentimental mă întrebam cum naiba po i extorca sentimenteț î i punea atunci cardiganul cu clapăș să nu mai posed argumente via a m-a învă at un lucru tristț ț (dar mult mai trist de nu s-ar povesti) printre toate trucurile prinse la coli înalteș escrocii nu pot să conjuge verbul simplu a fi îndeob te nu tiu cînd să pună doi de iș ș mai ales în cuvintele cheie scriu ar fii fost din surplus de minciună i din misoginism spun femee.ș pica i cu ceară n-ar rosti iiiiiiubireț vocalele-nchise-i inhibă preferă rotunjimi de o-felii u-ranii să nu le găse ti nicio hibăș mă rog acum să nu revină moda uitat să rămînă cardiganul cu clapă în loc - i ari albi, tricou cotton sau ubaț ș i geaca foaie de ceapăș Poezia nr. 74 Capela În chip de ceară, în aripi de înger În praf de mort, în iarnă i gerș Te văd….lin trecând Moartea de mână inând.ț i-un picur de sânge din rană- i curgeȘ ț
Până rămâi stors de ultimul sânge. Prin vene- i moartea veselă cântăț i- i iese din piept via a-ţi nesfântă.Ș ț ț Începe să- i placă, te-adorme u orț ș Te leagănă moartea, de nimic nu i-e dorț Adulmeci mirosuri de cer i pământș A tep i să te faci doar un mormânt.ș ț Poezia nr. 75 Aşa te simt În orhideele ce-ating albul luciului de piatră, Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sens i răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatrăȘ Înainte de-a sări în a jarului foc dens. Te sărut cu vorbe dulci izvorâte din leandrul Ce-a optit urechii mele rătăcite prin infern,ș Că ai fi un soi de înger, ai venit să iei amarul Poposit în a mea haină, uitat-am eu de ce-i etern. Te ating cu-a mea privire mângâiată de o frunză Ce-a plutit în zarea mea răsturnată de un dor, Era singură săraca, rătăcea sub a mea pânză Spintecată-n riduri multe, ale timpului cu spor. Te ascult cu simfonia rătăcită-n constela iiț Răstignite-n cerul nop ii, desenate de un zeuț Ce a vrut în sinea lui să-i inspire pe ciuda iiț Ce scriu versuri despre ele, cam a a, cum scriu i eu.ș ș Te clătesc cu un surâs oglindit de ai tăi ochi Ce reflectă-n adâncime bolta cerului din zări, Zări ce au dorit a spune:Ia-o u or că o deochi!ș De atâta frumusete…….. ai să te îneci în mări. Te optesc într-un cuvânt la timpanul unei floriș Ce-mi alintă o privire ancorată de petale Strecurate în emo ii, jur pe sfin i că-mi dai fioriț ț Legăna i de patru ramuri ciripind buzele tale.ț Te strecor u or sub haina unde sufletul grăie te:ș ș De atâta rugăciune eu am fost sătul i sunt,ș Dar acum eu te-am zărit.. tiu! El Dumnezeu trăie te!Ș ș Stă ascuns în trupul tău, luminând ca i un sfânt.ș Te adulmec cu vibra ii atârnate-n infinit,ț Rătăcite-n galaxii căutând un singur vers Ce-ar putea să te descrie înainte de finit….. Dar nu au găsit ca tine mândră zâna-n univers. P.S. A putea să scriu romane despre frumuse ea ta,ș ț Toate-n rime ancorate, legănate-n spati vaste.
Dar….... E ora cam târzie i afară- i vreme rea,ș Nu de alta…. dar la nouă, ne vedem iubita mea :) Poezia nr. 76 DE DINCOLO DE TIMP Gândurile se plimbă pe unde de timp cuvintele rătăcesc în spirale vise ascunse în neştiute sertare stelare caută un nou anotimp. Peste păduri de mesteceni cu trupurile albe mai cade câte o stea de pe cer le înveşmântează în curate raze astrale şi ard în tăcere, până ce pier. Pe pământ îşi desfată minţile oarbe zei din Olimp paşii se afundă în cenuşiuri amare se sting lumânări părăsite în altarele goale o chemare răzbate, de dincolo de timp. Poezia nr.77 Identitate Am uitat ziua în care m-am născut i mă simt ca un fluture ce s-a trezit iarna...ș Cum să mergi pe un drum determinat Când nu ii minte cum i unde ai pornit?ț ș Sunt în căutare de identitate... Fiecare început de zi e ca un început de via ă.ț Imaginează- i că ai trăi o via ă de fluture,ț ț Ce-ai reu i să creezi în acest răstimp s-ar numiș istoria ta. Sunt sigură că ai vrea să se scrie un roman întreg Dar nu, vor fi doar cîteva rînduri, Mai mult sau mai pu in memorabile,ț Care poate vor fi încrustate pe fe e de trecători, dar poate i nu.ț ș Da, pot să te asigur că în Arhiva Na ională vei mai dăinui cîteva zeci de ani,ț Iar cimitirul în care vei putrezi, va respira mirosul oaselor tale ceva secole. Ca peste mii de ani un tânăr arheolog să- i ghicească identitatea.ț De i,ș timpul nu se măsoară în ani, El pur i simpluș nu se măsoară… Mul i oameni în lume trăiesc ca fluturii.ț Sunt în căutare de identitate… Când mă trezesc diminea a, mă întreb,ț Nu sunt i eu un flutureș
Ce rena te odată cu răsăritul soarelui?!ș Ce- i scrie istoria sub formă de poezie…ș i dacă nu, atunci,ș cine sunt? Poezia nr. 78 Nerostitele Dar eu, Eu ce fac cu aceste cuvinte? Mereu ramân cu ceva pe buze, O idee, un cuvânt, un suspin. Ba, odată, am rămas şi cu o lacrimă. Niciodată nu le-am putut rosti. Au rămas acolo, Aşteptând pe cineva Să îmi şteargă buzele. Poezia nr. 79 Jocul de-a crea iaț Am spart ceru-n mii de cioburi Pus-am toate-ntr-un pahar, Vreau să tai din toate-amoruri Prin crâmpeie fără har. Am suflat cu negru valea, Munţi, păduri ascunşi în umbre, Transformatu-m-am în spirit Ca să-mi capăt alinarea. Cerul negru, lumea neagră, aţipit-au toţi sub ceaţă, Iar paharul plin cu cioburi A vărsat o nouă via ăț Lume albă, lume pură şi lipsită de amaruri. Poezia nr. 80 Firişoare Te rog să nu mă laşi să cooperez cu singurătatea acea ştiinţă a nefericirii. Mi se pare că undeva în vremurile când o pensulă clădea un chip ţi-am pus praf de stele, să ştii ce face un visător. Îmi place când aduni în palmă toate genele ce-mi cad, tot spui că sunt dorinţe.
Portretul tău mă îndeamnă să deschid ochii; genele cad şi privesc un necontenit carnaval de frumuseţe. Când mi-am imaginat cum ai fi, tu nu erai acolo să culegi dorinţele, dar ai fi fost de acord cu mine că acele două riduri, ce ţi le-am brăzdat chiar sub gene, te fac lumesc - un om cu dorinţe. Când mi-am imaginat cum ai fi, mi-am dat silinţa să te ştiu om; şi nu, nu sunt dumnezeul tău, dar ar putea izbucni un război doar din acele gene cu dorinţele ce ţi le port care nu fac decât să mă pună în alertă pentru că am început să le smulg de când nu mai cad. Poezia nr. 81 Oraşul meu Plouă cu păsări albe în sus din privirile tale- parcuri... Tu eşti oraşul meu de duminică dimineaţa, curat şi necurat, îmi plimbi pe sub nări miros de iarbă încă netrezită. De când cerul s-a deschis peste străzile tale sculptez cu degetul fluturi mari in lumină - îmi place cum ţi se întind pe braţe - ca tatuaje, ca graffiti sau ca ani... Tu esti oraşul meu de zi cu zi, mă copleşeşte sunetul clopotelor tale... Mi se înmoaie genunchii ştiind că trăiesc singur aici, în tine. Fluturii mor în stomacul meu.
Poezia nr. 82 Străinul Mai poposeşte pe la mine în drumul tău prin viaţă, Dar ţine minte paşii ce-i faci încrezător. Voi fi eu oare-aceea ce te va strânge-n braţe? Sau fi-vei tu străinul, banalul trecător? Mai ine minte încă, ce e ti i unde mergiț ș ș Când tainicele gânduri te-ndeamnă la popas. Nu mai strivi cu fapta cuvintele pribegi, Ci- i ia de pe acum un ultim bun rămas.ț Nu te mai teme încă să pleci în drumul tău Nici să păstrezi cuvântul ce tocmai i l-ai dat,ț Căci nu inima- i cere să vii în pragul meuț Ci numai ea, privirea, te-ndeamnă la păcat. „Avânt de doruri-nalte”? „Altare de iubire”? Cuvinte ponosite în căr i de nostalgii!ț Sunt vorbe de poe i ce cred în nemurireț De crezi i tu în ele, să pleci nu te sfii.ș i lasă-mi mie traiul, cât o fi el de-amarȘ Cu tristele speran e de a răzbi prin greu,ț Nu-mi mai răpune timpul i via a în zadarș ț Mai bine mergi străine, te du în drumul tău. Poezia nr. 83 Abator Mă dau ie să mă trăie tiț ș Cu totul sau pe bucă i.ț Alege fa a sau albul ochilor,ț Creierul sau sângele, Limba sau sufletul. Sau poate doar buza de jos i o nară.ș Ăsta nu e un troc. Iei i pleci,ș Nu vreau nimic La schimb. Le po i returnaț După purtare, Indiferent cât de uzate. Vor reapărea mu terii pentru toate.ș Descompus i incomplet,ș
A teptș În galantarele abatorului de vie i,ț Expus celor rătăci iț Ca mine. Fere te-te, însă,ș De mormanul de gânduri. tiu că ele te vor a tepta,Ș ș Perverse, Pulsând u or, într-un colt,ș Ademenitoare, Ru inate,ș Uciga e.ș Poezia nr. 84 Cine sunt? Cine sunt?...cine sunt?... Mă întreabă sângele care înroşeşte acum nisipul De sub mine. Fluviul sunt? Sau doar un amalgam de globule în alb şi roşu Care îşi fac de cap în laptele plasmei Cine sunt ?... Scrâşneşte piatra adunată în rinichi Tânjind să devină meteoritul care va stinge lumina Pământului. Acolo în culcuşul ei caut în zadar urma zeului -cine mai crede azi în zei ?- Nici poeţii… Cine sunt ?... Te întreb pe tine, iubito, Ţinând în mână ultimul buletin de analize. Nu mă mai recunosc ! Par atât de sănătos… Poezia nr. 85 Vremuri pustii Din alte vremuri vine către mine Povestea unor vechi destine. Dureri de case lăsate-n părăsire Se-adună-n suflet ca în cimitire. Copaci uscaţi la margine de drum Îşi culcă rădăcinile în scrum.
Fântânile mereu se adâncesc, Iar florile din geam se ofilesc. Privind tăcuţi către amurguri, Cu ochii duşi, pierduţi în gânduri, Ies pe la porţi demult închise Acei ce parcă au uitat de vise. Cu părul alb, aduşi de spate Şi stând cu mâinile încrucişate, Îşi poartă mângâierea din privire Peste a drumului tocită pustiire. Pe lângă ei doar vântul rătăceşte Stârnind un dor ce nu se ostoieşte. Doar paşii mei ce par o nălucire Aduc o pâlpâire în a lor privire. Dar ei rămân pe băncile uitate Pe lângă garduri triste, dărâmate. În ai lor ochi ce sfâşie simţirea, O lacrimă îneacă toată omenirea. Poezia nr. 86 PĂPU A DE TREN EȘ Ț Mă simt de parcă a pă iș ș pe o punte prea îngustă i prea ubredăș ș între toate zilele astea anoste în care nimeni sculptează nimicul iar cineva încearcă să mă arunce din cerc cu mi cări dezordonateș parcă a fi păpu a din tren eș ș ț de toate culorile a a mă izbe teș ș mereu cu capul de cer pănă ajung nuan a care-i convineț nu mă tem de fulgere nici de tunete numai că n-am putut să învă nicicândț
răzvrătirea sau târâtul spre stele între Cer i Pământș Via aț pă e te peste lemnul putredș ș de-acum din care răzvrăti iiț i-au cioplitș Leagănul Puntea i Cruceaș Poezia nr. 87 Mister Alerg prin amintire, Ma feresc de lumea mea. Scopul consta in fericire Si bunul simt a aveam. Ma deplasez printre mistere, Ma lovesc in suflet greu - Al dragostei adiere A ramas in vis mereu. Te-am cunoscut discret In lumea paralela - In dorul meu inert Iubirea e femela. Ma incalzeste teama, Ma domina versul, Ma raneste drama - Tu poti fi alesul? Tremur si ma-ngheata Viziunea pala, Chipul meu agata Al durerii fala. Renunt la dorinte, La vise si la fapte, Nu mai cred fiinte Promisiuni desarte. Ma las prizonier, In destin divin - Sufletul de fier, Tacere, iar revin!!!! Nu mai lupt acum Ma ranit destinul,
Totul e doar fum - Al veacului veninul. Voi lasa prezentul Factor decisiv, Savurez momentul - Respir numai in vis. Poezia nr.88 Eloida ( ultima rugăciune ) Doamne vin atât de târziu la tine locul meu este mereu liber de toate reţinut la marginea nisipului nestatornic când eu mă acopăr cu umbra mea de întuneric o lume mă răstigneşte cu ură fără să înţeleagă tânguirea cugetului robit de dorul de harul tău revărsat peste zdreanţa de cer cenuşiu aruncată dincolo de spaţiu şi timp ultima mea nădejde pierdută şi plâng în ochiul tău Doamne visul şi carnea înghesuindu-mă în confuzii şi spaime pus la vedere în piaţa supliciilor ca o atocmire nătângă încerc să vorbesc cu gândul tău Doamne căutând secunda mea cosmică dăruită beau apă din stânca aşteptărilor împreună cu tâlharii mei sateliţi din fiul tău prea iubit Doamne mă strâng luminează tot ce aud în beznă unde muzica ta nu mă vede de pietre căci sunt atârnat între polii dorinţei bătut în cuiele cuvintelor tale fără trecut fără prezent pe crucea viitorului neştiut atârnat m-am născut bătrân şi m-ai întinerit vremelnic păşesc prin cenuşa imperiilor de ceară îngheţat în ochii soldaţilor de plumb devreme mă alungă îngerul salvator cu vârful norului ascuţit de ploaie străpunge talpa fugară pe câmpuri din sevă să curgă umoarea de sticlă dealul căpăţânii cu livezi de măslini tu ai dăruit pacea alungând disperarea
cu sabia arhanghelului scoasă din teaca de foc în fiece zi îţi simt gustul de mine din palmele tale mă trezesc după semn de dragul luminii de taină mai păsuieşte-mă Doamne să nu pun alţi dumnezei la cumpănă dreaptă chiar dacă sunt frânt de ascultări şi cuvânt sceptic din dogma cusurului stors poleind creuzetul sfintelor tale cu seva incertitudinilor mele tardive lasă îngerul să mă aprindă din gânduri scuturându-mă de relele lumii ca pe o cârpă de şters amănuntele să mă arate tuturor beneficiarilor luminii strigând strigarea strigărilor tale iubiţi-vă şi veţi fi iubiţi de voi şi de alţii pe Dumnezeul cel veşnic slăviţi şi veacurile vor curge la picioarele voastre eu voi fi deşteptătorul de semen acelaşi Doamne vorbitor de cuvinte alese şi fără prefăcătorie toţi mă vor cunoaşte prin tine fără prejudecăţi şi fără pătimaşe halucinaţii prin tonuri cei mici cu cei mari deopotrivă poemului meu testament foc viu în candela cerului vor aprinde culeg din ochiul de zgură chipul celui care mă vinde ca pe mielul de paşti înghit zumzetul roiului de frustrări anonime şi in imnul meu de slavă cerului preacurat înfloresc cuvintele din sămânţa neascultării alături de nerostitele rugăciuni de iertare priveşte-mă din rugul de foc Doamne cum mor de dragul desăvârşirilor tale trupul meu plânge extazul sugestiei nemiloasei plecări vinovaţi cocoşii repetă cântarea a treia oară morţii ies viii intră în aceleaşi morminte tocite sărmanii şi bogaţii au aceleaşi oase cioplite cenuşa miroase a iarbă de viperă cu gust de ciupercă otrăvită în intenţie jurăminte şi făgăduinţe uitate Doamne în noi stropeşte cu sânge şi grinda caselor mele mântuind cercul meu din infernul de griji vin atât de târziu la tine Doamne după ce am vânturat neputinţele lumii vreau să-mi fac cuibul de pasăre neagră în grădina cu florile veşniciilor necuprinse doar tu îmi poţi schimba înfăţişarea
şi sângele cerului în aripi să-mi torni durerea din taină şi taina din zbor amânat singur sunt pe cărarea morţii îngustă nu-i loc decât pentru o trecere una nu încape nimeni cu mine alături doar dincolo de florile acelea îngheţate renaştem aceleaşi învieri nemurite zilele trec precum anii tăi de lumină în care tu ai zămislit cuvântul şi fapta mi-ai dat cuget din cugetul tău şi iubire să pot ierta cu ea păcatele fraţilor mei duşmani ce darnic ai fost când le-ai dat ura de moarte ce darnic ai fost când le-ai dat ura din mine voi veghea la ora ascultărilor neodihna cu care mă hrăneşti din carnea de ceaţă prin gaura oarbă scurtând galaxiile cum ai comprimat pentru mine timpul şi spaţiul în câteva secvenţe de patimi te simt venind Doamne apusul se încinge iertarea ta miroase a grădină curată sângele meu explodează în artere provocând o imensă hemoragie de patimi dincolo de moarte doarme universul utopic dar drumul meu trece pe lângă ceruri curăţat ar trebui să fie degrabă de prefăcătoria intrărilor obişnuite cu protocolul stufos de rigori mă strecor sfios încărcat cu spaimele mele printre cei norocoşi copiind indulgenţe îngerii veghează numărând biletele de clasă tronul tău nevăzut încă judecă duhul inima gândul măduva rece din coastă aşa a fost şi de ar fi începutul începutului meu să găsească o altă gaură neagră amână această întrevedere de numai tine ştiută lasă-mă strecurat încă o dată pe acolo cu toate răstignirile mele bolnave şi durerile desenate pe pânze apocaliptice decomprimă apoi spaţiul şi timpul în grabă pentru ca să te pot slăvi încă o lume iscodind acelaşi infinit de semne ascunse în taina pentru care smerit şi învins Doamne vin atât de târziu la tine
Poezia nr. 89 Still mă îndrept spre depresie cu paşi prea repezi pentru o fată de 16 ani care nu a încălţat niciodată pantofi de balet deşi şi-a dorit foarte tare de când era mică mi se pare absurd să stau la birou în faţa calculatorului picior peste picior în pijamale cu muzică deprimantă în căşti scriind despre cât de mizerabil ma simt pentru că nimeni nu o să mă înţeleagă lumea crede că eşti tist şi te compătimeşte când scrii poezia pe un bloc de doişpe etaje la apus în sunetul valurilor fumând a doişpea ţigară eventual şi o pisică să se mişte pe lângă tine şi tu să pretinzi că ea e singura ta prietenă pe lume aşa că degeaba vă spun oricum nu o să mă credeţi şi pe mine m-am convins deja. Poezia nr.91 ÎN NOAPTE Priveşte în noapte, o metaforă ascunsă, margini de stele pe genele Lui adie în fâşii albe. Îşi duce frumuseţea încet şi subtil, un fluture,
aripi umede întinse pe zid. În seri albastre de vară, îşi duce lumina, o candelă a sfinţeniei călugărul obsedat de psalmi. Îşi duce trupul asuprit de viaţă slugarnică prin iarba păscută… Priveşte în noapte, sufletul e arşiţă în căutarea umbrarului sfânt. Este timpul meu de rugă, de patimă, de vis… Dumnezeul meu e cerul imens sub streaşina căruia m-a închis. Poezia nr. 92 Moartea… Motto : În viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe.(Nicolae Iorga) Ne reintalnisem, pentru o ultima oară, Într-un alt Univers, gol, Al profanatorilor de morminte. Duceam amîndoi o existenţă problematică, Şi ne uram. Stăteai în faţa mea, rece, inert, Şi mă omorai din priviri. Ştiam că te-am iubit, cîndva. A trecut mult timp de-atunci, S-au vînat multe suflete, S-a vărsat mult sînge pentru tine. M-am dezbrăcat de amintiri Şi le-am spălat sub o ultimă ploaie de lacrimi Fierbinţi şi seci. Buzele-mi erau pigmentate Cu pete de sînge verzui Şi mireasma dulce de Apocalipsă. O săgeată mi-a străpuns atriul stîng Al uneia dintre cele 3 inimi ale mele Şi a sîngerat. O ultimă urmă de iubire
S-a scurs, fară împotrivire, Din sufletul meu. Şi ai murit, tu. Şi tot ce am iubit la tine. Atîta timp. Totul a murit, încet, definitiv. Poezia nr. 93 Spinii caden eiț Frigul letargic îl inspir în abunden ă,ț Pătrunzându-mi trupul frivol Ca pumnalul ascu it i tran ant,ț ș ș Al con tiin ei mele, mult prea ra ionale.ș ț ț Mii de ace înghe ate îmi străpung nemilosț Degetele lungi aproape crispate, Care încearcă în zadar să prindă Fulgul jucău al păr ii mele pierdute.ș ț Cercuri calde îmi ies repetat Prin crăpătura subtilă a buzelor sidefate , Schi ând în peisajul amor it i pustiuț ț ș Formele nedefinite ale trecutului absent. Aud ecoul pierdut al pa ilor tăiș Venind hotărâ i spre cristalul ciobit,ț Cristal ce a reprezentat cândva Universul echilibrului tău interior. Privesc distrată cerul palid Ce a mascat de atâtea ori Sentimente...gânduri i cuvinteș Aflate în interiorul efervescent Al sufletelor noastre rătăcite. Poezia nr.94 Scrisoare de dragoste Sunt şi nu sunt Şi cum pot fi fără să fiu? Cine mă locuieşte, vântule? Cine îmi tulbură apele, Luno? Cine mă presară cu stele desenându-mi destinul, aruncându-mă in vidul existenţei? Cine îşi arcuieşte braţele cu delicateţe în jurul umerilor mei
dezgolindu-mă... învăţându-mă pe de rost gramatica arhetipală a inimii? Cine mă împrăştie in cuvinte adumbrite de sens, Cine mă umple de noapte... Cine îmi poartă privirea? Îţi citesc trecerea în vânt Umbra paşilor călătorind la capătul cuvintelor, Eşti şi nu eşti şi cum eşti fără să fii? Te cuget în rugăciuni Te las sa ma inunzi cu valuri de mortală frumuseţe Îti deschid larg fiecare încăpere a fiintei mele Te invit la masă... Cuvintele-ţi sunt coapse pe care stelele îşi plimbă maiestuos degetele Creaturi de prezenţă Fluiere de linişte... Inimă scăldată în cuvânt, inventând rând pe rând un nou nume care să-ţi zidească de casă... Ploaie...inutilitate a limbajului... Sunt şi nu sunt... Poezia nr. 95 Sunt mască pe un pat de măşti Cum se desface o portocală coajă cu coajă mă desfac eu de măşti. Mai întâi mă desfac de prima mască. E şi cea mai ipocrită apoi le iau la rând. Scopul meu e să mă descopăr scopul meu e să scormonesc în istorie ţintesc originile să ştiu cine sunt cu adevărat care îmi e chipul necioplit. Lumina pâlpâie deasupra mea. Cu unghiile groase şi mari mă zgârii urechile îmi ţiuie. Sunt durere roşie. Sunt usturime linsă de lacrimi. Suport. Da. Tre să suport. Tre să ajung la adevăr. Tre să ajung la mine. Tre să privesc dincolo de durere de faptul că je est un autre. Tre să şi cu cât descojesc mai multe măşti cu atât simt că nici n-am început. N-are sens. Scopul meu ca un înecat s-a dus. Je est un autre. Da. Am fost sunt. Sunt mască pe un pat de măşti sunt ceea ce mi-a fost frică să fiu dintotdeauna.
Poezia nr. 96 Siberia [prelude for time feelers] începusem să cred că din mine creşte o siberie că păsările vor zbura curând şi va rămâne doar trunchiul de care se vor agăţa corbii ca nişte globuri şi vor lumina întuneric nu nu mă deschid prea mult ştii lucrurile astea vin pur şi simplu din tine şi strigă lasă-mă să strig deci despre led-ul roşu ca un ochi care mă priveşte de când a început noaptea despre neputinţa florii de cactus despre cei pierduţi pe drumul cu denivelări pentru că nimic nu se câştigă fără luptă am învăţat deja mişcarea peştelui în năvod ai spune că sunt pregătită în realitate mă învârt printre oameni până ameţesc ma opresc doar când visele îmi împletesc părul şi pe insula mea de cuvinte eşti tu atunci doar atunci pot să mă strâng ca un câine vagabond deasupra unei canalizări în aburi. Poezia nr. 97 Sanatoriul nu e leagănul de lux al amicilor mei figurile descărnate izbesc liniştea cu frumuseţea pur animalică îşi scriu frenetic istoria în zale de forţă aici nu se scuipă piureul pe halat neuronul comun pune o sclipire printre pupile se taie vene doar o dată pe săptămînă se plânge de regulă la ora 14 punct cu nasul în batiste apretate numerotate
da,nu mă voi ascunde eu sunt omul care nu ocoleşte bălţile nu ucide gîndacul în felia de pâine nu tresare la ultimul spasm al preafericitului muribund care uite parcă s-a întors să ne vadă chile de creier ars ce suntem atunci eu ridic lumânarea în cinstea voastră a fiecăruia „à la votre” Poezia nr. 98 ABSURDITĂŢI Suntem stropi de alb cuminte În lumea gândurilor negre , Purtăm iluzii drept veştminte Şi creionăm doar găuri drepte… Suntem mirajul absolvirii De orice vină pământească, Când, îndelung, călcarăm zorii Cu o patimă nebunească. Zâmbim când frunze vestejite Dansează cel din urmă vals, Şi picurăm pe mâini cojite Măsuri dintr-un arpegiu fals. Suntem păcat şi doar atât… Ne căutăm printre ruine De gânduri negre şi cuvânt, Sfârşind îngenunchiaţi de vine. Suntem nimic şi parcă tot… Ne scrijelim pe suflet fante, Urlând după un antidot Al fericirii aberante. Sfârşim istorii neîncepute Trăgând semnale de speranţă Şi hoinărim vânând acute Din bulgări de exuberanţă. Sătui de-o viaţă transversală Murim, în mod egocentrist, Căci, într-o lume abisală, Suntem… absurdul alpinist…
Poezia nr. 99 În elegi ce vrei să în elegiț ț În elegi ce vrei să în elegi,ț ț când timpul i-e prietenț sau nu, când via a i-e aproapeț ț sau moartea i i deschideț u a…ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un glas dulce de copil, uimit i cu ochii mari,ș î i cere să-l iei în bra e…ț ț sau când o mamă te a teaptă înlăcrimatăș să-i aduci o cană cu apă… în elegi ce vrei să întelegi,ț când nu mai întelegi nimic, sau când a a i se pare ie,ș ț ț când inima ce respiră lângă pieptul tău î i transmite fiori idiliciț pe sub plapumă… întelegi ce vrei sa în elegi,ț când ai vrea să zâmbe ti tuturor,ș sau când nu tii cum să te ascunziș de o îmbră i are pierdută-n ve nicie…ț ș ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când minutele se scurg fără sim ire,ț sau când ai impresia că cea de la telefon i se potrive te exact ca-n filmul ăla…ț ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când trist, te ui i pe fereastră după un fulg de nea,ț sau după jumătatea aia pe care o a tep i de-atâta timp…ș ț sau când iubirea aia pe care o sim eai cândva,ț nu o mai sim i decât din amintiri….ț în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un om cade în fa a ta,ț iar tu te ui i astenic, trecând rapid pe lângă…ț sau când a tep i un sfâr it căruia nu-i tii nici începutul…ș ț ș ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când cite ti unele texte i nu stii de ce î i plac…ș ș ț sau când pleci la drum cu banii de bilet, ori când e prea întuneric ca să te mai temi de el… în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un prieten te a teaptă la o bere,ș sau când iubita în elege ce vrea să în eleagă…ț ț
ori când cuvintele se opresc din lovit sau…iubit… în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când n-ai timp de trecutul unui bătrân, sau când treci peste gândurile unui tată… dar peste toate în elesurile tale,ț vei da de-un neîn eles la un moment dat…ț un neîn eles pe care îl vei intelegeț abia atunci când nu mai contează ce e de în eles…ț Poezia nr. 100 Mamei Dragostea mamei are braţele egale Dragostea mamei are inima mare Dragostea mamei n-are hodină Dragostea mamei nu caută vină Dragostea mamei nu este atee şi se dilată cât Calea Lactee Dragostea mamei nu este o-ntâmplare iubindu-l pe cel mic uitându-l pe cel mare Dragostea mamei este ceva sfânt Te mângâie şi de dincolo de mormânt Poezia nr. 101 zodia păcatului la început a fost bărbatul- un copil mofturos i poznaș ș noaptea sta sprijinit de propria umbră diminea a număra fântânile surpateț de singurătate lacrimile î i făcuseră adăpost sub pleoapeș i orice i se promitea nu conteneaș Dumnezeu scărpinându- i barbaș
i-a smuls într-o zi o coastăș raiul s-a cutremurat suflarea Lui a încol it-ț lut plămădit cu trudă i s-a făcut duminică-ș femeia s-a ridicat surâzând plăpândă, sfioasă i toate,ș până i păsările au amu itș ț numai arpele ispitit a prins curaj i a sâsâitș ș de-atunci aciuat între trup i coastăș mu că pământul s-ajungă la mereș Poezia nr. 102 întoarcerea ploilor plouă la intersecţiile oraşelor ca dintr-o memorie veche şi incompletă apă caldă apă filtrată apă în băltoace hiperdimensionate ochiul meu nu poate trece pe lângă cercuri fără să se gândească la dublul lor la posibilitatea sferei dintr-un sit arheologic o claviculă de femeie mă priveşte cu intimitate ar trebui să mergi acasă plouă şi simţurile abia dezmorţite mă duc spre femeile uriaşe ca plopii Siliştei ai Crucii ai copilăriei mele Poezia nr. 103 Îmbracă-te, iubito! Îmbracă-te, iubito, cu ochii mei mari. Te prinde culoarea i fără tăgadăș
Poe ii frumo i vor da buzna în stradăț ș Să- i scrie poeme pe â ele tari.ț ț ț Vor face parade, fandări, vor sclipi Strigându-mi, cu pana, vorbe de ocară Vor bea din condurul tău uici de secarăț Pândind clipa-n care, imprudent, voi clipi. Te-mbracă, iubito, cu mâinile mele Au piele sub ire i croiala comodăț ș Cu ele- i voi scrie sublima epodă,ț A trupului tău frământat pe podele.. Poe ii stila i vor ie i din saloaneț ț ș Cu sonete cioplite în inimi de nuc Pufăind elegant long filler trabuc. Privindu-mă rece i plini de fasoaneș u otind că am mâinile-n formă de rochii!Ș ș Dar tu, iubito, tii că te-apasă pe olduriș ș Două palme de OM cu Semne i Noduri.ș Tu ciutura-mi e ti i fântână mi-s ochii.ș ș Poezia nr. 104 Nefericirea celui fără de chip -in doi timpi- (unu) Acelaşi Şi totuşi Întru-câtva diferit; Rigolele oraşului acesta Miros a moarte, Milioane de străini Pendulând Între a fi Şi strigăt... Parcurile, cabinele telefonice, Trotuarele... Pline până la refuz De continua mişcare A turmelor voastre Mute Şi în uitare... Către un liman
Al fericirii personale Şi al nevoii De Carne... Fiinţă vie Între creaturi canibale. (doi) Sau clavicula imaginării Un altfel de zâmbet Avusesei tu În dimineaţa neagră... Ca o carte mereu Deschisă La o aceeaşi repetitivă, angosantă Pagină, O poveste fără trecut Şi în egală măsură Numai sfârşit... În mâna mea dreaptă Iată: Ţin un vis Şi o nedumerire, Ascultând vertebra De ciment a oraşului Şi privirile tale înspăimântate De timp... Un deal verde, O distanţă, O frunză mereu prăbuşită Dintr-o aceeaşi toamnă Sub un acelaşi uitat G â nd.. Uite: În mijlocul oraşului Ţigăncile râd Şi tinerii se îmbrăţişează Fără a se mai gândi
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!
Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!

Empfohlen

Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Ioan M.
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Elisabeta Boțan
 
In numele iubiri
In numele iubiriIn numele iubiri
In numele iubiriBunget Marin
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 

Empfohlen

Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii)
Elena Tudosă - Iubire şi chin (poezii) Ioan M.
 
Poemele senectuţii
Poemele senectuţiiPoemele senectuţii
Poemele senectuţiiIonescu Ion
 
Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Sintagme literare nr 4 august 2019
Sintagme literare nr 4 august 2019 Elisabeta Boțan
 
In numele iubiri
In numele iubiriIn numele iubiri
In numele iubiriBunget Marin
 
Eu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriEu te am iubit femeie-volum de versuri
Eu te am iubit femeie-volum de versuriIonescu Ion
 
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiWww.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubirii
Www.nicepps.ro 4007 dialog cu versul iubiriiBunget Marin
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTCARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULT
CARTILE LUI DAN TIPURITA - VERSURI DE DEMULTIBGTV
 
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIon ionescu jurnalul unei nefericiri versuri
Ion ionescu jurnalul unei nefericiri versuriIonescu Ion
 
Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelorGabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelorIoan M.
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetDaniel Șuteu
 
Cartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeileCartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeileAdina Georgiana
 
Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013Magdalena Vaida
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireKamyCami
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIECARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIEIBGTV
 
odette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitateodette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitateCarmen Rabontu
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
Himere luminita cristina petcu
Himere luminita cristina petcu Himere luminita cristina petcu
Himere luminita cristina petcu Luminita Cristina Petcu
 
Calea iubirii
Calea iubiriiCalea iubirii
Calea iubiriiartisanicview
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poetguest0112be
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Poeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaPoeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaNicu Barbi
 
My cv
My cvMy cv
My cvAXELUTA
 
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitatiScrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitatiMi H
 
Draneanul2
Draneanul2Draneanul2
Draneanul2guest64dc2
 

Weitere ähnliche Inhalte

Was ist angesagt?

Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIonescu Ion
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuIonescu Ion
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiIonescu Ion
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Gabriel Matrana
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTAIBGTV
 
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelorGabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelorIoan M.
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiCristiana Toma
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetDaniel Șuteu
 
Cartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeileCartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeileAdina Georgiana
 
Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013Magdalena Vaida
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireKamyCami
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIECARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIEIBGTV
 
odette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitateodette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitateCarmen Rabontu
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateEmanuel Pope
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poetguest0112be
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieCojocaru Ionela
 
Poeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaPoeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaNicu Barbi
 

Was ist angesagt? (19)

Ion ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poeziiIon ionescu bucovu poezii
Ion ionescu bucovu poezii
 
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovuOrgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
Orgoliul cuvintelor poezii, de ion ionescu-bucovu
 
Umbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poeziiUmbrele toamnei poezii
Umbrele toamnei poezii
 
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
Poezie Gabriel Matrana 2008 2009.
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTACARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
CARTILE LUI DAN TIPURITA - PLECATI, PAMANTUL SE MUTA
 
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelorGabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor
 
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentariiOmar Khayyam - Poezie si comentarii
Omar Khayyam - Poezie si comentarii
 
Cuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cugetCuvinte smulse din cuget
Cuvinte smulse din cuget
 
Cartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeileCartarescu , mircea de ce iubim femeile
Cartarescu , mircea de ce iubim femeile
 
Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013Literatorul martie-aprilie 2013
Literatorul martie-aprilie 2013
 
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubireBunget Marin - Te pretuiesc iubire
Bunget Marin - Te pretuiesc iubire
 
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIECARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
CARTILE LUI DAN TIPURITA - CROMOZOMI DIN GENUNCHI DE FEMEIE
 
odette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitateodette-irimiea-recurs-la-feminitate
odette-irimiea-recurs-la-feminitate
 
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii CenzurateCornel Armeanu - Poezii Cenzurate
Cornel Armeanu - Poezii Cenzurate
 
Himere luminita cristina petcu
Himere luminita cristina petcu Himere luminita cristina petcu
Himere luminita cristina petcu
 
Calea iubirii
Calea iubiriiCalea iubirii
Calea iubirii
 
Patrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De PoetPatrel Planeta De Poet
Patrel Planeta De Poet
 
Program artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrieProgram artistic pentru 1 decembrie
Program artistic pentru 1 decembrie
 
Poeziile lui miruna
Poeziile lui mirunaPoeziile lui miruna
Poeziile lui miruna
 

Ähnlich wie Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!

Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitatiScrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitatiMi H
 
Himere de pharos luminita cristina petcu
Himere de pharos luminita cristina petcu Himere de pharos luminita cristina petcu
Himere de pharos luminita cristina petcu Luminita Cristina Petcu
 
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.Constantin Borcia
 
11.Amore...Love
11.Amore...Love11.Amore...Love
11.Amore...LoveNicky Nic
 
11.Amore...Love
11.Amore...Love11.Amore...Love
11.Amore...LoveNicky Nic
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxChristianCiot
 
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Sergiu Cristi
 
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Sergiu Cristi
 
Ultima verba poezii
Ultima verba poeziiUltima verba poezii
Ultima verba poeziiIonIonescu21
 
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanu
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanuIluzii pierdute de mihail kogalniceanu
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanuTatiana Bejan
 
Aryana havah-magul-din-carpati
Aryana havah-magul-din-carpatiAryana havah-magul-din-carpati
Aryana havah-magul-din-carpatimarinelad
 

Ähnlich wie Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs! (20)

My cv
My cvMy cv
My cv
 
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitatiScrisori de dragoste_ale_unor_somitati
Scrisori de dragoste_ale_unor_somitati
 
Draneanul2
Draneanul2Draneanul2
Draneanul2
 
Himere de pharos luminita cristina petcu
Himere de pharos luminita cristina petcu Himere de pharos luminita cristina petcu
Himere de pharos luminita cristina petcu
 
Atât de fragedă....docx
Atât de fragedă....docxAtât de fragedă....docx
Atât de fragedă....docx
 
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.
Constantin Borcia - Hoinarind printre oameni pdf.
 
11.Amore...Love
11.Amore...Love11.Amore...Love
11.Amore...Love
 
11.Amore...Love
11.Amore...Love11.Amore...Love
11.Amore...Love
 
Iubirea
IubireaIubirea
Iubirea
 
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docxMihai Eminescu poezii de dragoste.docx
Mihai Eminescu poezii de dragoste.docx
 
Eminescu
EminescuEminescu
Eminescu
 
Monica tataru
Monica tataruMonica tataru
Monica tataru
 
Monica tataru
Monica tataruMonica tataru
Monica tataru
 
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
 
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
Bungetmarin tepretuiesciubire-121125141501-phpapp01
 
Ultima verba poezii
Ultima verba poeziiUltima verba poezii
Ultima verba poezii
 
Orhan Pamuk . Ma numesc rosu
Orhan Pamuk . Ma numesc rosuOrhan Pamuk . Ma numesc rosu
Orhan Pamuk . Ma numesc rosu
 
Locul Aripelor
Locul AripelorLocul Aripelor
Locul Aripelor
 
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanu
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanuIluzii pierdute de mihail kogalniceanu
Iluzii pierdute de mihail kogalniceanu
 
Aryana havah-magul-din-carpati
Aryana havah-magul-din-carpatiAryana havah-magul-din-carpati
Aryana havah-magul-din-carpati
 

Mehr von Emanuel Pope

Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - România
Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - RomâniaTransfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - România
Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - RomâniaEmanuel Pope
 
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - România
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - RomâniaTransfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - România
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - RomâniaEmanuel Pope
 
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu ''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni CăciularuEmanuel Pope
 
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava Emanuel Pope
 
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava Emanuel Pope
 
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava Emanuel Pope
 
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick SavaVestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick SavaEmanuel Pope
 
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava Emanuel Pope
 
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava Emanuel Pope
 
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick SavaVestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick SavaEmanuel Pope
 
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick SavaVestul Anatoliei- Milet, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick SavaEmanuel Pope
 
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016Emanuel Pope
 
Declaratia Drepturilor Omului
Declaratia Drepturilor OmuluiDeclaratia Drepturilor Omului
Declaratia Drepturilor OmuluiEmanuel Pope
 
Să instituim o școală a ecranizărilor literare
Să instituim o școală a ecranizărilor literareSă instituim o școală a ecranizărilor literare
Să instituim o școală a ecranizărilor literareEmanuel Pope
 
Frumusetea calului
Frumusetea caluluiFrumusetea calului
Frumusetea caluluiEmanuel Pope
 
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...Emanuel Pope
 
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''Emanuel Pope
 
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor Literare
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor LiterareCaietul program al Cenaclului Ecranizarilor Literare
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor LiterareEmanuel Pope
 
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a... "Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...Emanuel Pope
 
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’Emanuel Pope
 

Mehr von Emanuel Pope (20)

Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - România
Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - RomâniaTransfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - România
Transfagarasanul (english version)- author Ion Nălbitoru - România
 
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - România
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - RomâniaTransfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - România
Transfăgărăşanul ( text in limba română) autor Ion Nălbitoru - România
 
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu ''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu
''Bucurie cu Booklook'' , autor Roni Căciularu
 
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Priene, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Pergam, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Perge, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick SavaVestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei -Thermessos, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei - Ephes, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Dydima, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick SavaVestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- 7 cetati, autor Nick Sava
 
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick SavaVestul Anatoliei- Milet, autor Nick Sava
Vestul Anatoliei- Milet, autor Nick Sava
 
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016
Regulamentul concursului de creație literară ''Ion Creangă'' , 2016
 
Declaratia Drepturilor Omului
Declaratia Drepturilor OmuluiDeclaratia Drepturilor Omului
Declaratia Drepturilor Omului
 
Să instituim o școală a ecranizărilor literare
Să instituim o școală a ecranizărilor literareSă instituim o școală a ecranizărilor literare
Să instituim o școală a ecranizărilor literare
 
Frumusetea calului
Frumusetea caluluiFrumusetea calului
Frumusetea calului
 
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...
ediţia a treia a Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte Vizuale Inside ...
 
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''
Michael M. Dediu - ''Corneliu Leu''
 
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor Literare
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor LiterareCaietul program al Cenaclului Ecranizarilor Literare
Caietul program al Cenaclului Ecranizarilor Literare
 
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a... "Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...
"Adela" de M. Veroiu- Un exerciţiu de dramatizare la care am fost martor, a...
 
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’
HARTA LINKURILOR FESTIVALULUI ‘’CINELITERATURA’
 

Kürzlich hochgeladen

ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiAndr808555
 
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCatalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCori Rus
 
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10CrciunAndreeaMaria
 
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăLiteratura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăBibliotecaMickiewicz
 
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11CMB
 
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aFisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aRoxana334871
 

Kürzlich hochgeladen (6)

ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantuluiziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
ziua pamantului ziua pamantului ziua pamantului
 
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptxCatalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
Catalogul firmei de exercițiu Ancolex 2024.pptx
 
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
Agricultura- lectie predare -invatare geografie cls 10
 
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba românăLiteratura polonă pentru copii tradusă în limba română
Literatura polonă pentru copii tradusă în limba română
 
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
Sistemul excretor la om, biologie clasa 11
 
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 aFisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
Fisa de lucru Glandele Endocrine clasa a 7 a
 

Poemele înscrise în concursul ''Peregrinări''- Centrul de Excelență Dublin , 2013- Votați și dvs!

  • 1. Cum votează publicul Publicul amator de poezie îşi poate exprima votul, în perioada 1 – 15 iunie 2013, la adresa centruldepromovaredublin@gmail.com Votul se exprimă astfel: Mă numesc ….. ……, iar votul meu este acesta: Poezia nr. X – locul I Poezia nr.Y – locul II Poezia nr. Z – locul III Se calculează pentru locul I – 5 puncte, locul II – 3 puncte şi locul III – 1 punct. Rugăm autorii să nu îşi voteze propriile creaţii. Vom anunţa câştigătorii, atât cei desemnaţi de către juriu, cât şi cei desemnaţi de către public, în data de 17 iunie 2013. Dacă doriţi să postaţi comentarii la poeziile participante în concurs, o veţi putea face pe site-ul Centrul de excelenţă în promovarea creativităţii româneşti – Dublin, după anunţarea câştigătorilor, atunci când vom dezvălui şi numele autorilor. Vă mulţumim pentru că încurajaţi exprimarea în poezie a românilor şi vă dorim lectură plăcută! Poezia nr.1 nevoia goală de altfel poate c-ai vrea să- i căptu e ti degeteleț ș ș cu flori, să le însângerezi prin crestături făcute de propria filosofie i să ver i tot ce ai,ș ș linul unei culori, broderia unui vis prinsă pe ciorapii obsedant de mula i pe care-i târă ti pe stradă cu tine,ț ș parfumul ochilor tineri prin i de ce vine,ș plutind prin tine, mu când din mâine.ș a vrea un măr,ș să pot crede că discordia zace-n afară i nu umblă prin mine,ș imensă, cu degete tari i cleioase,ș pălind zăpezile, înnegrind albastrul ce mi se plimbă tiptil pe foile ce se-nchid în mine, natural. pierd mereu rima poeziilor mele, doar modelele ciorapilor tăi ce se mai îngână la infinit. chiar i-n ploaieș covoarele de apă sunt diverse în cântec, iar fâlfâitul aripilor mele putreze te-n secunde.ș
  • 2. poate doar uitarea plină e albă, fără vârfuri... Poezia nr. 2 De mă vei căuta de mă vei căuta, îţi vei aminti de nopţile în care ningea a poveste aşa ca într-o lume livrescă care ne adăpostea cu un zâmbet făcând să se cutremure paradisul. de mine o să îţi aminteşti când camera 101 se umplea de îngeri venind să contemple raiul nostru în doi. paşii noştri colindau prin oraşele thanatice primindu-ne ca pe nişte zei ai luminii. chipul tău lua forma surâsului meu iar iubirea mea în rochie de mireasă putea dansa pe capota maşinii tale de lux... eram ostaticii iluziilor ce ne smulgeau măştile, aparenţele, atunci elogiam fericirea tinereţea dăruindu-ne acest drept primordial. de mă vei căuta, mă vei găsi în toate aceste amintiri pecetluite la gura şemineului sau poate în nostalgia lucrurilor pe care nu le-ai înfăptuit… Poezia nr. 3 Mesaj brunet către Europa Alo, Doamna Europa, săru’ mâna matale, mă scuzi, e oră târzie, dar fusu-i de vină, ce Dumnezeu!... De ce taci, fă, hoaşcă bătrână, ştiu că m-auzi? ce te prefaci că nu m-ai recunoscut şi-ntrebi cine-s eu! Da, ăla cu graiul bilingv, brunetul viril şi pletos, care ţi-a invadat trupul şi te-a golit de sentimente, Eu, Doamna Mea, Făt-Urâtul-cel-mai-Frumos, renumit, ştii tu cât şi mai ales prin ce, ca Terente... (E vorba de un Willhelm Tell valah, ţi-am mai spus, haiduc şi amant pripăşit prin Delta danubiană, Şi vremea lui, cu romantism cu tot, a cam apus, cum azi, nici tu, Europo, nu mai eşti vreo Cosânzeană!) Ne te mai preface că mă refuzi, mă ignori, nu mă crezi, nu-ţi mai asmuţi caraliii şi gorilele ca-n vechea Romă, Nu-ţi aţâţa ştabii... Degeaba doreşti să mă expulzezi, porţi în pântec şi sămânţa mea euroconformă... Zău, pupa-te-aş şi mânca-ţi-aş renumele matale, Doamnă Mare şi damă bună cu mine, carpatinul, Acceptă să-ţi rămân cord veghetor, pe puţine parale, Cum e, ca să zic aşa, pentru ţara Irlanda, Dublínul!
  • 3. Ştiu, am mai păcătuit punând ochii, chiar şi mâna, dar tu eşti de vină: ţi-ai afişat strident nurii democraţiei, Ai tăi şi-ai fiicelor tale – ţări nurlii, toate una şi una, mai mişto la faţă şi la dedesubt ca ofertele României. Francofono şi germanofilo, anglo-saxono şi latino-arabă, Creştino, mozaico, islamico ori fără nici-un Dumnezeu, Turnubabelo dragă, prea te-au sedus şi abandonat mulţi la tarabă, Şi acum faci nazuri, când te curtează şi un rromantic derbedeu! Cu trei crai de veghe – Strasbourg, Luxembourg şi Bruxelles – te crezi Sfânta Fecioară, dar celui ca mine nimic greu nu-i e, Dacă mi-ai devenit target, cum zici tu, sau cum spunem noi: ţel, nici Papa, nici NATO, nici ONU, sau cine ştie ce forţe UE Nu mă pot opri să te cuceresc, să te conving, dacă tot am venit, Cavaler trac, Don Qujote de la Mancha sau Voievod al ţiganilor, Mofturoasă ca Penelopa ce-aştepta de evi buni pe Ulise cel rătacit, dar stârnind ura şi jindul, vâlva şi discordia contemporanilor... Acum, primadonă, my love şi mon amour, zic şi nu te jignesc: nu m-ai făcut să-mi pierd capul şi nimic nu mă-mpiedică, Să nu mai stau la taclale cu tine, ca-ntr-un cerşit ţigănesc, când dincolo de fustele-ţi atlantice m-aşteaptă o Americă, Chiar două, pe care, dacă n-am să pot să le cuceresc, mă retrag spă it, gata, ca Iov, să suport şi să sufăr greu chin,ș În spaţiul hindo-tibetan sau mongol, ori alt colţ pământesc, dar nu de pe Bug, în Sibir sau în ţara clanului Kim... Te sun, cu taxă inversă, din oraşul-buric Bucureşti, nu te da supărată, nu-ţi mai strânge Shengenu-n corset, Ştiu ce poţi, te-am avut, m-ai acceptat, ştiu cine eşti, nu mă forţa să-ţi fiu prozator, acceptă-mă aed, bard, poet! Poezia nr. 4 Venise... Venise tăcut La mine pe tâmplă De nici n-am ştiut Ce mi se întâmplă Rămase zălog În inima mea Iubire-n prolog Lumină de stea Venise să stea În gândul de seară În lacrima mea Minune de vară Plecase tîrziu Aşa cum venise Mi-e dor să-l mai ştiu
  • 4. Tovarăş de vise Venise tăcut Plecase… Poezia nr. 5 Vis beat De astă lume nu mă leagă decât un chin i-un dor de infinit,ș căci ve nicia e de artăș ș în fa a celui care a murit.ț i-n fa a ei n-am să m-aplec nicicând,Ș ț nu vreau să-i simt mirosul ce mă-mbată, căci tulbure e soarele în asfin it,ț iar via a mea nu e decât o pată.ț Nu vreau s-adorm i nici să mai visez,ș căci dansul ve niciei în pasul lui m-a luat.ș Vreau doar o clipă să mai meditez, i apoi să zbor din patul îmbătat...ș Poezia nr. 6 Amintiri Între lumi mă plimb rătăcit în taină Călcând în picioare anii ce-au trecut Universul meu lăsat-am să se stingă Anii ce-am trăit stingându-se de mult Bucurii trăite zac scrise într-o carte Pe groasele-i coperţi prafu-i aşternut Cu litere-ngrijite frazele frumoase Păreau că la sfârşit din nou au început. Atunci în timpul vieţii scriam de fericire Cuvinte negândite din inimă rostite Îmi aşterneam iubirea scrisă pe-o hârtie Sinceră, curată cum o aveam în minte. Acum mă simt pustiu într-o lume tristă Rătăcit şi singur în propriul destin Văd doar cum departe flutur-o batistă Şi mă trezesc într-al meu sicriu. Poezia nr. 7 Noapte noapte… pe masă ard doar două lumânări tu stai la masă
  • 5. şi îţi fumezi nefericirea tâmpla îţi sărută trist palma obosită “îngrozitor!” îţi ţipă inima secătuită prea mult… prea mult să-mi terfeleşti sărutul în negura în care mi-ai pierdut îmbrăţişarea! prea mult să-mi iei privirea şi să o orbeşti în mlaştina în care ai înfundat iubirea! prea mult… la masa care susţine palid doar două lumânări … Poezia nr. 8 Mă simt în siguran ă în New Yorkț Mă simt în siguran ă în New Yorkț Furtuna roz atrage aten iaț O stea ca multe alte Taxi Libanez sau pakistanez Spiderman Compara ieț Bărbat bine cu sacou Cer etor mocirlit cu pătura pe elș Două femei Una avocat Cealaltă, femaia u oarăș Dic ionarț Vre i să adăuga i un cuvânt nou?ț ț Nu Pic la metrou Pute? Da, chiar pute. Poezia nr. 9 H2O Ploaie Plină de lacrimi Picurînd nocturn
  • 6. În zeci de suflete Ce a teaptă cu inima la gurăș Ca soarele să zacă într-un col ,ț într-o pe teră…departe.ș Oftezi, zîmbe ti i îmi ghice tiș ș ș Unde-mi fug degetele prin Carnea ta. Piept de o el cu cele coasteț Frînte de compacta Noastră izbire. Mă pătrunzi cu ochii tăi Negri precum Marea Neagră i mirosul tău e maiȘ puternic decît orice parfum, decît orice esen ă .ț Cuvinte caută H 2 O-ul din natură i cheamă picurii din cerȘ A a cum fac primitivii.ș Ne întoarcem la origini i privimș Mira i către cerul presăratț cu stele i migdale.ș ,,Vrei să bei un ceai? ” Poezia nr. 10 Palat închis de doruri Palat închis de doruri –femeie, îngâni dimineaţa-n Gândurile-mi răvăşite; nopţi albe de-a rândul Respirând în văpaia nenunţii; buzele arse de Sete sunt palide. Sângerează inima, vulcanul din mine – Să te cuprindă voit-a, femeie – Femeia mea din vis… Nu-ţi pasă! Ori femeia din tine - Ca şi mine, plângând în faldurile vişinii sau Crude mere parmen-auriu al jaluzelelor Ce-ascund privirii mele, ochii tăi… Nu uita, coasta ruptă din Bătrânul Adam E coastă din mine, a mea eşti pe veci!... Vulcanul de doruri încet, încet se stinge; voit-a Stăpânul în cale să-mi ieşi, Credinţa să-ncerce – Mugurii, în floare, de-ncumet să culeg – Foamea s-astâmpăr, inelul din apa vieţii se frânge… Sărătura înţelepciunii adulmec; rănită, Inima, de sabia cu două tăişuri să scape voind… Femeie, nimb de doruri nestinse, te caut – Te mai caut şi pletele-mi argint neprimenit,
  • 7. Şterg urma paşilor abia târându-se: Platoşa dreptăţii nimeni nu-şi pune! Mereu fugar, prin câmpuri deschise ochiului Te caut - albă, albă mireasă! … abia de mai zăresc cu ochiul al Chinului suspin… Poezia nr. 11 Murim pu inț Murim pu inț Când ne vedem: Bătaia cre te-n inimiș Cu 5% Pe minut, i cum fiecare omȘ Are un număr fix De bătăi Pentru o via ă întreagă,ț Facem linie i scădem:Ș Din tine, Din mine, Pu in.ț Murim pu inț Când ne vorbim. Cuvintele se luptă În corzi, Precipitat, i cum fiecare gurăȘ Are un număr fix De cuvinte Pentru o via ă întreagă,ț Adunăm i tăiem:Ș Din mine, Din tine: Pu in.ț Murim pu inț Când ne iubim. Emo iile cresc suflete,ț Prea plin, Cu spor, i cum fiecare omȘ Are un singur suflet
  • 8. De trăit, Pentru o via ă întreagă,ț Calculăm i murim:Ș Din tine, Din mine, Pu in.ț Poezia nr. 12 Ploi de primăvară Plouă şi iar plouă truda înnourată frânsese parcă zăgazuri întru belşugul rodului de mâine vântul stârnit de april pălmuieşte floarea de piersic amuşinând îndoielnice raze şi colţul ierbii înoată prin lutul mustind să prindă parfumul zambilei pe luciul albastru-verzui floare de nufăr căpşorul ţi-l saltă să plăsmuieşti visele nopţilor albe aliniate pe-un cer inodor ca într-un marş al tăcerii... şi iar plouă eu îţi aştept paşii timizi pe caldarâmul curat să împletim împreună cununi aceleiaşi primăveri. Poezia nr. 13 CAVALER AL NOPŢII, SĂGETÂND Voi sosi, iubito, prea târziu, în corabia de purpură şi ger, ca un Cavaler al Nopţii! - ştiu că- i voi săgeta pustiul cer.ț Voi deschide porţile, încet, să nu-ţi sperii fluturii din gând, şi, atent, bătrânul tău valet, le va-nchide-n urmă , rând pe rând. Voi aduce-n cală, hiacynt şi tristeţi de gală, boreale, iar în coiful de străvechi argint voi înfinge herburile tale.! Şi-ţi voi mai aduce, Doamna mea, reni subţiri şi albi , de şovăială,
  • 9. şi-o mireasmă de fiord norveg, în amiaza calmă şi egală.! Şi-ţi voi mai aduce, dacă vrei, un Nord gigantic , cu zăpezi cu tot, morminte tropotite de ahei, ori halte zgribulite sub omăt.! Şi apoi, mai singur cu un gând, în corabia de purpură şi ger, voi pleca pe sub pustiul cer! Cavaler al Nopţii, săgetând Poezia nr. 14 CĂLĂTORIE-N ..PITEŞTI Era o dimineaţă geroasă, În care umbra-mi tremura De frigul celulei. Nici vrăbiile nu mai puteau Ciripi, spre-a-mi cere tainul Creştinului, Iar ţurţurii zgomoteau a pustiu Prin zăbrele. De-odată, uşa celulei, Ruginită de-atâta grundoasă tăcere, scrâşni Şi-o umbră-zdrenţuroasă, Îmbrâncită-n ciudă de gardian, Spre mine veni. M-am bucurat că suflet de om Îmi calcă pragul rugoasei muţenii Şi pe străinul diurn l-am primit Cu inima caldă, a Învierii. Deşi priciul meu necăjit Îmi lăţise seva din oase, Pe oaspete eu l-am poftit Să şadă în locul de-onoare, Unde frigul muşca mai milos Din Creaţia Domnului Mântuită prin Domnul Hristos. Şezut-am o vreme-n tăcere. Şi eu şi oaspetele meu nesperat Uitaserăm vorba, Cuvântul. Privirea doar ne-a rămas. Străină. Mai străină ca vântul. Şi-am privit ce-a rămas Din zarcă, din frig, din bici:
  • 10. Un biped ghemuit pe un prici. ...Timpul torcea. Tremurând Câteva sute de stele-au trecut Peste frunţile noastre: Ostatecii semnului mut. Zile şi nopţi ne-am privit. Buzele ni se mişcau. Niciun cuvânt prin ele Însă n-a răzbătut. ...O lună, o viaţă – un timp răstignit... ... Într-o-nserare, străină şi grea, Din tăcere o vorbă-a purces Izbindu-mi urma de os. …- Gheară îmi zice! – într-un târziu Se-auzi un glas ca de jder Coborât dinspre măguri.(... tăceri sfârtecate de umbrele unor vocale cioabe Ne-au mai trudit urechile, din când în când. Eram însă prea goi pentru-un Cuvânt...) ŞI! Mai frică mi-era acum, Cu un semen alături Decât camarad al tăcerii! ... Cinci luni ne-am privit şi-am tăcut. Nici nerv, nici os, nici sânge n-aveam. Fiindcă pierduserăm totul printre Semenii noştri: oamenii noului val... Între Gheară şi vrăbii Nu ştiu ce s-aleg. Dumnezeu să mă ierte, Dar nu ştiu s-aleg. El însuşi, Gheară, o victimă, Eu însumi – un om în care nu mai cred… ... Este o dimineaţă-nsorită, de aur, În care umbra-mi sfârtecă încă din pas, în urmă-mi rămasul. Sunt fără zăbrele. Dar inima-şi toarce-n grundişuri şi rana şi sarea. Popas printre semeni... Străin. Mut. Şi surd Rumoarea din oase Ştiind s-o ascult, s-o-nţeleg.
  • 11. Doar atât. În ochi mi-e răcoare. Poezia nr. 15 VIZIUNE Nori grei s-au abătut spre oraş Pocalul e prea plin de venin, În zadar suspină tunetul Zgomotul lui nu mă doare. Ochii mi s-au deschis, văd fulgerul din ei Pe buzele mele stropii par cianură Şi trupul mi-l arde cu jar Nu pot stinge focul iubirii cu toate apele pământului. Am alunecat într-un ocean de cioburi Cu fiecare val, sufletul ţipă a sânge Nu pot opri marea din mersul ei, Nu cer lumii mai mult decât mie. Glasul meu s-a stins demult a-ncovoiat de bătrâneţe limba, Degetele nu m-ascultă, când le spun: Opriţi-vă! scrieţi cu zgomot de ciocan. Simt cum tremură de frig Pământul Să-l îmbrăţişez nu pot. M-aş preschimba în Soare Cu-n sărut să-i incendiez buzele Să fac să-i pulseze prin vene sângele Apoi să adoarmă în braţele mele. Poezia nr. 16 Viaţa lui Mihai Eminescu Pe 15 ianuarie l-a adus barza, dar eu nu cred în berze. Şi totuşi „Porni Luceafărul....” Creşteau din pântecul mamei a lui aripe. De „Indrea”, marea sărbătoare a dacilor, devenită „Ignat”, o apă s-a rupt şi un nod gordian era de tăiat. Ipoteşti vine de la ipoteză. Botoşaniul aştepta după colţul anului să-i dea Ipoteştiului în freză! Cu daruri nemaidate nimănui, magii vorbelor măiestre, au venit la patul lui, prefigurând un Crăciun al Literaturii Române. Spune, poetule, spune!
  • 12. De copil era cutreierat, iar de tânăr îşi punea în cafea dulcea Românie. Iosif Vulcan, tâmplarul de cuvinte vulcanizate, L-a transformat pe „ovici” în „escu”. Firescu, nu ? „Ce-ţi doresc eu ţie...” „Torna, torna, fratre...”, vremuri minunate! Şcoala, pe poante, un balet între ce primea şi ce dorea. Când mai Cernăuţea, când mai Viena. La Blaj, însă, numai blăjenea. Matematică? Vax! Un simplu negoţ. Plopii îi ieşeau, la numărătoare, mereu fără soţ. Fizică? De unde? Când „flori albastre tremur unde...” Filosofie? Da! Alecsandri asculta la fereastră cum la Casa Pogor din Iaşi se naşte cineva mult mai mare ca el. Acest fapt, însă, nu l-a făcut să se dezlege la pungă. „Că mii de ani i-au trebuit. Luminii să ne-ajungă.” Chimie? Pliculeţul ochilor îl scufunda în fierbinţeala de iunie a florilor de tei. Era five o` clock-ul fiecărei veri. „..Roşie ca mărul..”, „..lacul codrilor albastru, nuferi galbeni îl încarcă...”. A reinventat culorile primare, parcă!? A trimis şi scrisori fără adresare. A fost şi la mare. A primit în casă pe Cătălina şi Cătălin, Dar şi pe Hyperion, să le servească cerul (în) festin. Chibici, Ştefanelli, Creangă, Vlahuţă, Slavici l-au legănat în hamacul prieteniei lor, pe când el era rândaşul de rând al marelui amor. Titu Maiorescu i-a dat un deget, în schimbul căruia i-a luat apoi toată mâna, înmiit, pigmeii au făcut coadă la mârâit. Carmen Sylva i-a luat cartea şi nu i-a mai dat-o înapoi. A fost Regina României, dar niciodată a poeziei, dovadă că şi regii plini pot fi goi! Iubea ca un apucat şi dormea pe sărite. Timpul lui nu avea astâmpăr, i se comprima în orbite. Umbla cu joben fiindcă Veronica avea năframă, cu care îi ştergea fruntea plină de vise. Iubită şi mamă! Pentru că arăta temperatura perfectă a timpului său imperfect, medicii au crezut că este un termometru defect şi l-au umplut cu injecţii cu mercur. Kant şi Schopeanhauer, „haute couture”! Aşa şi-a umplut portofelul cu frunze şi buzunarele cu pietre preţioase, luate de peste tot, din curte.
  • 13. Tenorul de la spital i-a dat o piatră să o bage la cap. A băgat-o! De la Tisa pân` la Nistru, i s-a catalogat plânsu` sinistru, deşi plânsu-ni-s-a el, ca un Dumnezeu din cer. Nu a reuşit să-nveţe a muri vreodată, cu toate că a fost elev silitor şi când Mortua est! trupul i-a devenit lest, iar sufletul nemângâiet, de dor. Neglijenţă şi nepăsare puse în rame, 1495 de grame. Atâta i-au găsit sub scăfârlie. Nu tu manuscrise. Nu tu operă de sertar. Nu tu bani, nici măcar cei de chirie, nu tu giuvaere, nu tu cleştar. Creierul lui s-a prăjit, uitat, în tigaia pervazului acelei zile toride de vară. Era apoi de ales între lada de gunoi şi gheara pisicii. Destinul a ales. Doctorul se grăbea. Miticii !? Ca de-un pai, s-au agăţat apoi de dric, Evantai de miniştri, săltând din buric, Făcându-i vânt în pământ, Să se apere de supărătoarea insectă Ce bâzâia incredibil, prin cuvânt. La Belu, acum, la o margine de rutină, zace partea lor şi-a noastră de vină. „Toate-s vechi şi nouă toate” Atunci şi acum, ipocrizie pe săturate! Ne amintim de el doar când vrem să ne amintim de noi şi ducem dorul propriilor statui, ca „simple” nevoi. Adunăm bronz din capete de peniţe, în agore fiind noul trend pentru fiţe. Pentru fiţi, e să nu-l citiţi, Eminescu, nu-i aşa, e-un Ionescu, e-un Popescu de bon-ton, cu adresă în cartea de telefon. 9 ianuarie 2013
  • 14. P.S.- Contrar părerii generale, oficializate, Eminescu nu s-ar fi născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani, ci la 20 decembrie 1849 . Două argumente sunt, în acest sens, demne de luat în seamă. Unul al fi înscrisul din Psaltirea lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, unde sunt consemnate, consecutiv, de mâna acestuia, datele de naştere ale tuturor copiilor săi. Astfel, jos, pe pagina a 5-a este menţiunea: „ Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropieneşti, s-a născut fiul nostru Mihai”. Celălalt ar fi că registrul pe care îl păstra Iacob Negruzii, în care membrii Societăţii literare ieşene „Junimea” şi-au însemnat data şi locul naşterii, Eminescu şi-ar fi scris cu propria mână, în dreptul numelui său. „ 20 decembrie 1849, Botoşani”, deasupra fiind chiar intercalat, explicativ, sfântul „Ignat”. Poezia nr.17 Basarabie Piesă de schimb în politici externe, Vândută de unii mereu prin taverne. Ce eşti ? Colonie la ruşi? Mai toţi românii de aici Acuma sunt duşi Alt rost să-şi caute Umili şi supuşi... Aici veneticul deţine puterea. Tot el, străinul, deţine ş-averea. Cum te simţi la tine acasă, Când cel venit de pe-aiurea S-a cocoţat şi pe masă !? Nu-ncapi Nici în propria-ţi curte... Şi...pleci. Abandonate-ţi rămân, Basarabie, Mormintele, Pustiit sufletul, Nerostite cuvintele. Plai drag, Mult plâns, Asuprit... Loc sfânt, Basarabia mea, Te iubesc, Pământ, din moşi-strămoşi, ROMÂNESC ! Poezia nr. 18 Dragoste de piatră
  • 15. Sisif hurducă piatra spre sine. Dragoste de piatră, apartenenţă din el. Duel de vocale, joc, vină văratecă. Energie a buzelor rostuite să placă, A ochilor înfumuraţi de-o noapte imundă. Simţ al pierderii carnale, Firesc îngropat. Voluptate de şir, sinistrare de roz. Strigăt de viaţă. Neregăsire în prelungul ceas. Prometeu, stăpân al focului inimii mele, Ridică din lut piaţeta de suveniruri Şi pierde oglinda ploii din cerc. Poezia nr. 19 România trădată Ai fost trădată Românie, Ai fost trădată de ciclopi Porniţi să taie-n carne vie Ca să ajungă episcopi. Ai fost trădată Românie, Ai fost trădată chiar de regi Care-au ajuns la agonie Când veni vremea să-i renegi. Ai fost trădată Românie De cei ce ţi-au fost preşedinţi, Trădată-ai fost cu viclenie De generali ieşiţi din minţi. Ai fost trădată şi vândută De ne-mpăcaţii tăi duşmani Ce umblă după plus valută. Copiii ţi-au rămas orfani. Ai fost trădată Românie De şarlatani şi venetici Şi de partide-n cârdăşie Cu “pretini” şi cu inamici. Ai fost trădată Românie, Poporul tău e prigonit. Te-a condamnat la silnicie
  • 16. Un preşedinte parvenit. Mulţi tineri au plecat în lume Pe un meleag necunoscut, Mulţi au uitat chiar al tău nume Poporul tău rabdă tăcut! Ai fost trădată Românie, Poporul e acum sărac Căci ai rămas şi fără glie Vândută unui vârcolac! Ai fost trădată Românie De generali de mucava Căci s-au vândut pentru vecie Ciocanului cu secera. Ai fost trădată Românie De troglodiţi şi ieniceri. Tovarăşi de hegemonie La Malta au jurat să pieri. Armata ţi-a fost dezarmată De senatorii trădători, Apusului amanetată Care te-a condamnat să mori. Ai fost trădată Românie De securişti pentru arginţi. Prelaţi iti construiesc sicrie Că-s turnatori şi nu sunt sfinţi. Ai fost trădată Românie, Şi ca să nu mai fii salvată Te-a transformat în colonie O Uniune blestemată. Poezia nr. 20 poema iluzionistului şi a acrobatului am trecut şi azi ca de fapt în ficare zi prin faţa clădirii cu zidurile şlefuite de ploi şi zăpezi, aceleaşi ferestre de la etajul trei cu bare de metal şi plasă de sârmă, la ultima fereastră dinspre colţul clădirii perdeaua era trasă,
  • 17. el, cu un fular roşu la gât se ţinea cu o mână de bare iar cu cealaltă bălăngănea o păpuşă legată de fular şi bolborosea nişte cuvinte numai de el ştiute, se strâmba, arăta degetul de la mâna dreaptă în sus însă nimeni nu îl băga în seamă, era deja prea nebun ca şi doctorii să îi mai dea atenţie şi ei îl scoseseră din nebunia lor şi îl eliminase-ră definitiv şi supus morţii, uneori doctorii sunt mai nebuni decât pacienţii, şi atunci nebunii ar trebuii să îi trateze pe doctori, stăteam ore întregi şi îi urmăream scamatoriile, în fiecare zi, la oră fixă avea un program de scâlâmbăială cu un alt nebun din curtea spitalului, şi atunci la geamuri apărea şi restul nebunilor împreună cu o parte din personalul medical şi ţine-te aproape o oră de spectacol, era ca un spectacol de circ, acrobatul la înălţime iar măscăriciul în arenă, lipsea totuşi dresorul care de fiecare dată se întâmpla să fie în vreo şedinţă cu restul animalelor, şi de cele mai multe ori şi fără muzică deoarece în urmă cu câteva zile îl îngropaseră pe dirijor, atunci, măscăriciul îi cerea acrobatului să îi arunce o frânghie să ajungă la orchestră ca să o poată dirija, dar de fiecare dată din căţărăturile lui reuşea să cadă în nişte mărăcini de pe lângă gard înjurându-l pe acrobat că îi mişcă frânghia şi îşi pierde echilibrul . Poezia nr. 21 pastel sardele de beton casele blocurile stau aruncate le mângâie pungile-naripate vântul se-ascunde prin ghene nichelate uuie holurile goale se-ntunecă luna şade în fund pe-acoperişurile smolite îşi numără stelele parabolicele îşi întind braţele către cer picură praful cântă la coastele noastre ca la un pian liniştea o ia la goană se prăbuşeşte în şanţ cârpeli rânjesc pe blocuri petice-curcubeu vecina scuturăcioasa agită un ţol praful eliberat din sclavie se-mperechează cu fumul norii le ţin pirostriile şi noi ne-nchinăm la noroi ne intră în cutiuţa cu poze din copilărie ne turteşte feţele spală zâmbetul mamelor jupoaie pătuţul de lemn leagănul vopseaua de rânjet de pe obraz
  • 18. casele noastre sunt de carton picură Poezia nr. 22 Descifrare M-am scufundat în valurile cele largi să ascult simfonia dorului care se urcă pe creste să cuprindă în el necuprinsul din noi; m-am scăldat apoi în apa albastră în care m-am ascuns de un strop când am descoperit zările largi, cât aripile vântului, şi-am auzit mirajele cum cântă dezlănţuind secretele perlelor închise în valvele galbene, iar când am privit în adâncuri se răsturnase în el tot azurul de sus. Am revenit pe mal încărcată cu ghirlande de scoici, de departe un cântec de caval mă chema; m-am gândit să urc muntele să ascult cântec de tulnic şi prin timpul din mine să mai fac un salt ... zarea era înroşită de flăcări. Sub tălpi am simţit cum pulsează pământul cu sufletul său mare şi sfânt dăruindu-mi cuvântul ca prin el să fiu cuvânt. În palme – darul era necuprinsul pe care-l ţineam strâns fără să ştiu că într-o zi plânsul mă va face eu însămi să fiu. Şi-n toate călătoriile mele pe pământ şi prin universul tăcut lacrimile, cândva grele, s-au transformat în scut. Am urcat creasta muntelui cu răbdare, ascultând povestea pietrei ce tace, pădurea parcă-şi cerea iertare pentru vânzarea Cetăţilor Dace.
  • 19. Dar omul – vânzător adesea de neam – a căutat mereu glorie cu orice preţ ... cum suntem, unde eram, de ce atâta dispreţ?! Printre norii grei trecea uneori o rază ce ajungea până la mine şi scotea din vechile vâltori pietrele tăcute şi divine. În vremea în care am învăţat să mă-nchin şi urcam pe fiecare treaptă sfântă, piatra purta un sfânt rubin – întru cunoaştere o ţintă. Poezia nr. 23 Oroare Mǎ rog sǎ nu fie adevǎrat Iar lacrimile curg şiroaie peste izvorul de metal. Lângǎ inima fǎrǎ stǎpân s-a aşezat un strop Şi cântǎ, şi suspinǎ... Acele ceasului se învârt invers Iar eu nu mai am rabdare Pânǎ la clipa când mǎ voi desprinde de hârtia de beton Mǎ arde şi încerc sǎ suflu gheaţǎ peste ea, dar se aprinde şi mai tare În fiecare zi e aceeaşi poveste... Mǎ prind cu capse de cimentul fierbinte Şi îmi place, mǎ arde, dar îmi place Sentimentul de a fi la locul meu e perfect Dar cred cǎ se poate mai bine Aş putea modela cimentul Dupǎ propria mea voinţǎ. M-aş putea scufunda în el pânǎ la ochi. M-ar înveli cu tot cu soare Şi m-ar stinge sub betonul auriu. Simt o adiere, dar tot ce vǎd E o oroare. Poezia nr.24 Tu, fată! Tu, fată din stele, Iubire ca-n ele, Haide în ploaie ! Vino, bălaie –
  • 20. Băiet de aur Din nalt de rozaur Te cheamă-n Lumină ! Iară tu, fată, vină ! Poezia nr. 25 pas d'applaudissements, s'il vous plaît! Motto ;Dincolo de mine sunt eu ăla care se joacă la butoane ştie că nu contează ce vezi ci marca de ochelari orbii cunosc alfabetul braille- noi gratulăm cu monsieur clovnu de serviciu empatizăm cu filmele de la tv inventăm noi modalităţi de a muri spunem i love you doar pentru doom-uri, în timp ce ne trimitem maşinile în vizită la prieteni creştem copiii cu michey mouse potrivim ceasurile în funcţie de leafă seara dăm drumu la radio şi punem prezervativele să facă dragoste nu înainte de-a închina o rugăciune pentru capra vecinului... Poezia nr.26 Calea ta Calea ta este cărarea pe care-n viaţă ai să mergi, Pe ea ţi-a fost scris să n-o poţi ocoli în veci. Poţi fugi, o poţi chiar şi ignora Dar niciodată nu vei trăi liniştit, fără de ea. Calea ta este ca şina rece de la tren E compusă din două linii paralele între Eden şi Infern. Este linia ce te încolăceşte ca un şarpe veninos, Ce tot muşcă din al tău suflet pân-ai să rămâi doar os. Calea ta este destinul ce-n frunte ţi-a fost scris, Cu o pană de ibis, ce prins-a fost într-un vis, De un maestru ce se joacă pe a vieţii tale coală albă, Desenându-ţi labirintul să-l străbaţi ca o babă oarbă. De nu-ţi vei urma doar calea, orb prin lume vei trăi, Pipăind cu teamă lumea ce te împinge şi te aruncă,
  • 21. Vei ajunge doar o umbră, o stafie, o nălucă Ce-a căzut şi-a fost strivită, mestecată-n gura vieţii… Devorată şi uitată ! Poezia nr. 27 MAI Mai frigul din iarnă, Mai frigul din stradă, Mai frigul în inimă pus, Mai dă o schimbare, Mai dă sentimente, Mai dă o bătaie în plus. Galop primăvara, Mugure, floare, Vara ploind de lumini, Îmi suflă în for ă,ț Mă seacă la tor ă,ț Mă spulberă-n colb i declin.ș O! Frigul, mai frigul, Celsius tragic, Minusuri multe în plus, Întinde stindarde, For ează canoane,ț Îmi este stăpân presupus. Tu mai insistă, Tope te-mi fluidulș Prin toată iubirea ce-mi dai; În frigul ce-l practic Fiin a-mi rebelăț Se a ternu, se-a terne, se va mai…ș ș Poezia nr. 29 Sinceritatate m-am îndrăgostit întâia oară la trei ani de un bob de orez descoperit în praful duşumelei, era alb şi stingher; i-am închinat de drag o odă, dar bobului oval i s-a făcut prea dor de lumea lui de boabe şi-a naufragiat într-o cratiţă caldă, într-un pilaf păstos;
  • 22. atunci, mi-am coborât în bernă oda şi-am învăţat să cresc încet... aud acum în zvonul serii, cum cad cuvinte pic cu pic şi-mi vine să le-ntind o plasă, dar oda şi-a negat cântarea, s-a răsucit în elegie, iar portativele s-au rupt. Poezia nr. 30 Karenină în piele de cameleon să ne muşcăm până la sânge pielea de cameleon prinde viaţă la atingere îmi permit să fiu într-o sărbătoare continuă de când sfârşitul lumii m-a cruţat îndrăznesc să îndeplinesc dorinţe la ce-ţi folosesc fluturii din stomac dacă nu prind aripi? mai bine o viaţă boemă decât un zbor în picaj în tot acest tumult o să-mi iau concediu medical câteva vieţi sunt bolnavă în ultimă fază de tine chiar dacă mi-e rece şi fum dau voie întunericului să doarmă somnul Poezia nr. 31 Luna fierbinte E lună plină, da-i senin i ceru-i plin de stele,ș i tinerii î i ies din min i,ș ș ț dorin a emană prin pieleț Miroase a trupuri fierbin iț i te-nfioară tot ce sim i,ș ț e noapte de plăcere. E noaptea ei de fantezie el îi arată a lui magie, de i e plină de capricii,ș el o îmbată cu delicii Zâmbetul lui, gura deschisă o atrage tot mai mult spre el i pielea lui ce o incităȘ e pradă dulce în gura ei. i se înfruptă cu a ei buzeȘ
  • 23. cu trupul ei alb ca zăpada să o iubească îi rămâne i să-i ofere-n dar podoaba.ș Cu mânile îl cercetează i îl săruta cu privireaș pe chipul lui căzând o rază ea îi observă împlinirea, Buzele lui deja-nro iteș pe trupul ei se pierd de dor i mâinile fără răbdareȘ dezmiardă sânii ei u or.ș pierzându-se-n a ei dorin ăț în părul lui înfinge mâna, îl trage-n grabă sprea-al ei suflet i îl sărută ca nebuna;ș dorindu- i, de e cu putin ăș ț să îl iubească întotdeauna. Fără de oapte sau cuvinteș corpurile lor, dansează-n noapte lumina lunii, le veghează din depărtări, jocul pasiunii. Poezia nr. 32 Căluşar Ia, frate, un pix în mână Pune-l să joace pe hârtie Un căluşar De care jucai şi tu când erai de-o şchioapă Baricadat de tricolorul subţire, Nu ca să-l dai deoparte pentru unul mai înstelat. Ptiu să nu-ţi fie de deochi. Nu-i nevoie nici de viză. Ia-ţi calendarul de Outlook şi rupe-l în bucăţi Apasă-ţi butonul şi opreşte-ţi mânăria. Fără suflet te-a făcut mai eficient. Ai luat un pix şi te-ai împotmolit la „a” Mai sunt litere în alfabet Şi nu ai nevoie de leadership ca să te urmeze. Du-te acasă şi or să curgă Te-or lua în jocul ielelor despletite Să nu uiţi de unde ai plecat. Poezia nr. 33 black blues
  • 24. stau şi mă scurg în adânc de pământ căldura îmi iese din oase sângele mă părăseşte şi el ochii lasă în urma lor găvane îmi este a moarte până în puiul ultimului gând de fericire mă scurg ca o lavă a disperării spre iad unde înec cu amărăciune şi revoltă pe însuşi lucifer poleitul care de o viaţă nu a văzut el vreodată atât de multă iubire scursă pe de laturi de om mor de inimă rea şi nimănui nu îi pasă în afară de soarele care apune zilnic de atâtea ori aruncat direct în noapte. Poezia nr. 34 Ca o lacrimă Ca o lacrimă – rochia mea cade smerită pe coapse, Frunze încol ite de toamnăț macină buzele arse. Pe catalige urcă o stea la tâmpla unsă cu rouă, Răcoarea mă strânge în bra eț i-mi frânge cerul în două.ș Nemistuite în fe nicar,ș bra ele prinse-n răscruce,ț Seamănă păsări la orizont i nebuloase caduce.ș Solzi de lumină pe trandafiri taie timpul în fluturi, Ploile se rănesc la genunchi, noi le topim în săruturi. Poezia nr. 35 Poezie
  • 25. Cărarea cea veche bătută de ploi, Pădurea cea deasă cu arborii goi , Gardul bătrân ... scânduri căzute Casă cea veche , uşile rupte ... Doar prispă cea veche, cândva locuită De-o fiinţă prea dulce, a mea bunica . Stătea şi privea cu gandu-mpacat Cum copiii se duc , de ea au uitat. Casă cea veche, pustie , uitată Perdelele trase, neluminata Iarbă crescută, nemaitaiata Totul s-a stins, timpul nu iartă. Poezia nr. 36 Nemişcaţi legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă nu plânge mă prefac fără întoarcere palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi eu am obosit de gândul că nu eşti tu ai obosit de faptul că mai sunt vie ies să nu deschid la nimeni mă gândesc pe ascuns la tine într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile zâmbesc oamenilor ca artistul din stradă îmbrac rochii subţiri de dimineaţă soarele m-a orbit şi acum tu poţi liber să torni în ochi aur şi limba care strigă mă doare numai pentru noi înţeleasă ne certăm din cauza locului strâmt şi a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări eu educată de peşti Poezia nr. 37 Ritualul isteric Microscopice cicatrici îmi perforează azi cugetul. Cu sugestia simplă a unei regiuni deschise spontan
  • 26. Mă cunosc printre mâini excesiv de aflate De pala ta ştearsă de zări si delir. Curios în strigoi şi-un vis obsesiv, Simptome abstracte de-un cuprins Cu sticle minate într-un dar remarcabil. Atât de exact, o castă de viaţă Mă priveşte în suflet ca oxigenul prin ceaţă. Apatic şi-un deşert de rouă Pe faţa-mi vindecată de pământ Înalt cât extazul lent Umbrit de-un foc latent. Cunosc în juru-mi un medium Dens şi singur ca mijlocul vitezei Cu care m-arunc în puntea glosalie A stigmatelor adânci din bucăţele de hârtie. Adânc precum pasul înfipt în durere S-a oprit un cub uscat expirat din putere, De glasul târziu, al ierbii popas Sub pleoapa ta, temniţa-n ceas. Poezia nr. 38 ,,Esenţa’’ O fragedă privire mă trezi din somnul raţiunii. Mă scruta îndelung, făr-a spune ceva. Întoarsei capul şi văzui prin geamu-nrourat scipirea primăverii. Dar înţelesem că m-am înşelat. Era conştiinţa îmbrăcată-n veşmînt de regrete poleit cu raze de lună. Mirosea a zăpadă, pe creştet purta o cunună. Doi ochi nemişcaţi şi obraznici continuau să-mi citească cursul gîndirii, dar nu reuşeau. Ploua. Dincolo de sticla-mbibată cu tăcere ploaia acidă îmi năvăli conştiinţa. Un răcnet oribil umpluse golul dintre noi, apoi, urmă un prelung chiţcăit ca de şobolan. Minunatul înveliş dispăruse, era dat dracului. Pierise. Rămase esenţa,
  • 27. atît de scîrboasă, era-ntradevăr conştiinţa. Poezia nr. 39 Roxana Roxana poartă un ochi de sticlă, l-a pierdut pe-al ei acum doi ani când ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori. Roxana îşi scoate uneori ochiul şi eu mă uit foarte atent la el pentru că nu vreau să văd deschizătura grotescă de sub sprâncene. Uneori îi cade singur când caută ceva prin poşetă – chiar că în geanta unei femei poţi găsi orice! Roxana plânge din când în când şi eu o sărut ca să-i treacă şi-i spun să nu se uite la ochii lumii şi-atunci plânge şi mai tare... Ochiul de sticlă rămâne uscat şi zâmbeşte. El nu mă priveşte cu suspiciune când miros a parfum de damă sau când am urme de ruj pe gulerul camaşei, nu mă urăşte când mă trezesc beat pe gresia din bucătărie, dar nici nu mă iubeşte... Roxana poartă un ochi de sticlă, l-a pierdut pe-al ei acum doi ani, când ploua cu vise în Bucureşti şi ea căuta soarele printre nori. Poezia nr. 40 Câine de soi , caut un stăpân mai bun! Nu tiu din ce pricini dar m-am calificatș i pot azi să vă confirm – în deplinătatea faculta ilor mele mintale - că sunt ogarș ț pe scurt, ogarul lui Dumnezeu i adeseoriș Acesta mă folose teș în ‘’petrecerile’’ Sale juvenile recunosc- deloc frumos , ba mai mult, de cele mai multe ori rânjesc proste te cu buza umflatăș în lumina lumii dar asta nu ar fi nimic se spune că dincolo de ‘’toate’’ ar exista ceva inedit, un fel de pedigree umbland năuc prin venele mele, vede iț bine, de aceea i sunt cotat ca un ogar de soiș Eu vă iubesc! – ierta i-mi dezinvoltura-ț a devenit ca un instinct, unii îl numesc ‘’ falsitate’’, al ii însă îi spun ‘’sentiment de apartenen ă,ț ț corelativ la umanitate’’, nu tiu,ș oricum precum confra ii meiț canini sunt tot ce s-ar putea numi mai ’’dulce ‘’ Un lucru însă mă face … oare să vă spun?! TRIST, da trist rău..sau tare ( cum dori i)ț Căci tot ce ademenesc , tot ce iubesc eu
  • 28. -a a fără de prihană ( cum pică bine laș unele texte ), iertate-mi fie păcatele de câine !- Domnul, stăpânul meu, ucide i- i aduce în casăș ș E plină sala de trofee, răsună de triumful Său de vânător of ! Poezia nr. 41 Ca-n basme Muşcătura din măr lasă urme de colţi ivorii zmeul e-n spume scuipă coaja de măr si livezi răsar din pământ îngropându-l aleargă un vierme pe buza-i hidoasă sorbind zeama de măr înfruptat, ascunde-ţi dorinţa, tu, Făt Frumos livada cu fructe de aur e doar o părere, o punte peste abis dincolo de zare, Cosânzeana se trezeşte din vis ar vrea să ajungă la tine dar tu eşti fructul închis în pojghiţa de aur şi soare e deajuns un vânt subţirel şi codiţa se rupe cu dor Făt Frumos o ia la picior spre poteca din nor o panglică albă se desface pe deal feciorul o prinde pe vechiul alean şi-ntreaga pădure de gânduri Poezia nr. 42 ÎNŢELEPCIUNE "Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi."(Galateni 4,12) Dacă i-a spune unuiaș să se ferească de păcate, să nu cadă ca mine în cele necurate, el mi-ar răspunde fără de în elepciune că nu este nimicț sau, poate, chiar nimic n-ar spune. Dacă i-a spune că el e cum am fost i eu,ș ș că eu am fost ca el cu vreme înainte ca să fie el, el mi-ar răspunde, poate, cu în elepciune:ț „A a cum e ti i tu voi fi i eu”ș ș ș ș i se va pune în genunchi la rugăciune.ș Poezia nr. 43 Viena mea, via a meaț
  • 29. Numeri stelele fricii într-o noapte de maci înzăpezi i...ț Coborând pe Mariahilferstrasse scufundată în marea de meduze electrice, pe lângă vitrinele H&M, Levi's i Jones...ș Ora ul î i ipă spaima-n feerii, totu i te antrenezi printreș ș ț ș valurile de turi tiș spectrali, singur i bine dispus, e frig,ș bate vântul i plouă, copaci cu glugă î i optesc că exi ti,ș ț ș ș că- i vei găsi via a intactă în magazii celeste.ț ț - Se leagănă o ciutură-n vânt, bate un clopot, adânc, în pământ, de bunicul meu Jo, nimeni n-o să- i amintească.ș Te învârte ti prin Albertina Platz- Aufș wiedersehen, meine Liebe, Do svidania moi drug, ti kanis, kali nichta ai astăzi 57 de ani împlini i, te bucuri de aglomera ieț ț i de respira ia ta ca de un poem simplu, urci peș ț terasa cafenelei Mozart i consta i efectul arteiș ț Magritte: clien ii î i scot mă tile chipurilor iț ș ș ș le a ează pe masă ca pe mănu ile de piele flascăș ș iar capul lor rămâne invizibil, un vid în care dansează tacâmuri de inox în care dispare uvi aș ț de coniac sau de cafea. - Răsare luna, albe te stuful i samalâcul,ș ș boii rumegă, vaca răsuflă, noaptea-i adâncă, găinile chirăie, greierii târâie, de bunicul meu Jo nimeni n-o să- i amintească.ș Iată, suntem privi i de sus în pia a circulară,ț ț prin rafinate bovindouri se plimbă o se plimbă o panteră neagră, se opre te, ne prive te ca i cumș ș ș ne-ar visa de secole, clipind hipnotizator aruncându-te înapoi în timp, deodată se arată la terasa liceului o fată, are părul lung cât un concert de Chopin, mai purta sarafan, când te săruta nepricepută sub castan. Of! Of! - Vesel trece bunicul meu Jo cu pălăria de praf ca aureola, cântând, de pe capra căru ei, can ona,ț ț Horincea curge, căru a hurducăie, ro ile zdrăncăneț ț De bunicul meu Jo nimeni n-o să- i amintească.ș Aici în Albertina Platz, in anul 1955 luna noiembrie 15 o feti ă încăl ată în ghete verzi, îmbrăcată într-unț ț palton ro u, semănând bine cu pozele din abecedarș înăl a un zmeu sforăitor, cu panglici lungi fluturândț peste lanuri de sârmă, peste pâraie de ro i, peste cuburi,ț în timp ce eu mă zvârcoleam în pântecele mamii, împingând cu mâinile i cu picioarele marginile absen ei,ș ț
  • 30. în patul de după sobă, unde mama urla mu când perna.ș - Vesel bunicul meu Jo se întoarce de la fierărie, de la porcărie i cântă can onaș ț ”Copilul se na te copil i rămâne la felș ș bătrânul se na te bătrân i rămâne la felș ș i vi eii i mânjii i boii i păsărileș ț ș ș ș dar de bătrânul Jo nimeni n-o să- i mai amintească”.ș i-atunci to i au văzut cu groază la lumina lămpiiȘ ț capul meu înfă urat într-un treang roz, translucid,ș ș i-au crezut că voi muri trangulat de cordonul ombilicalș ș pentru că eram îndărătnic i nu voiam să mă nasc, măș ineam strâns cu măinile de sfoara aceea de sângeț de coarda unui zmeu rătăcit care m-a smucit zbârnăind în afară i hu tiuliuc, am lunecatș ș ca un pe te în râul zilei.ș - Vin pe tii călători, zboară pe cer...ș Bunicul Jo se întoarce de la nisipărie descarcă nisipul cu lopata i cântăș descarcă i melcii i călu ii de mareș ș ț ”Se leagănă o ciutură frunza se scutură de bătrânul Jo, nisiparul, porcarul i de căru a lui nimeni n-o să- i mai amintească”.ș ț ș Acum prin bovindouri se plimbă o se plimbă o feti ă încăl ată în ghete verzi, îmbrăcată într-unț ț palton ro u, semănând bine cu pozele din abecedar,ș hipnotizând trecătorii cu privirile ei în care dorm secole. Are doi ochi mari, când galbeni, când alba tri,ș care te urmăresc peste tot unde mergi clipind rar, lini ti i precum ochii panterelor.ș ț Poezia nr. 44 POVESTEA MĂRII Este oare ceva mai frumos decât marea? Nemărginirea ei, albastră, se une te cu zarea,ș Largul ei îmi atrage privirea plină de melancolie, Sunetul ei este ca o chemare de dor i nostalgie.ș Marea-mi aduce în minte pove ti de demult,ș i eu, furată de timp i spa iu, le ascult,Ș ș ț Pe pânza ei, lucitoare, văd corăbii legendare, Ce străbat distan a din vremuri vechi, milenare!ț Pe creste de valuri înspumate, corăbiile înaintau Pe întinderea albastră, cu avânt spre ărm navigau,ț La cârmă, scrutând zarea, stăteau matelo i curajo i,ț ș La noi i lungi călătorii se gândeau voio i!ș ș Parcă i acum aud zarva din cetatea Tomis, portul cel mare,ș
  • 31. Aici se întâlneau negustorii din inuturile cu mult soare,ț Aici unde veneau călătorii, matelo ii i corăbiile toateț ș i graiurile, din multe ări, se amestecau colorate.Ș ț Din ările însorite, cu mirodenii veneau corăbiile încărcate,ț Erau legătura nostră cu lumea din antichitate, Veneau cu noută i i ve ti din îndepărtatele zări,ț ș ș Erau corăbiile ce străbăteau întinsele mări! i azi, în port, pe curajo ii matelo i îi întâlne ti,Ș ș ț ș Ei deapănă întâmplări i pove ti marinăre tiș ș ș i acum nenumărate vapoare străbat apele mării,Ș Vin i pleacă în toate col urile uitate ale zării!ș ț Poezia nr. 45 Dorul de tine Dorul de tine este nedefinit, Precum dorul de copilăria neavută, Dar pierdută pentru totdeauna În negura timpului. Dorul de tine este nedefinit, Ca un amestec care purifică Până la neantizare. Un amestec de lacrimi şi foc. Dorul de tine este nedefinit, Ca un sentiment reprimat În străfundurile fiinţei. Dorul de tine este nedefinit, Dar este… Poezia nr. 46. Hârtiei albe hârtie albă leagăn al privirilor mele tu ai dat omului palmele, degetele i pe Michelangeloș e ti Fecioară care na te Dumnezeiș ș în zeci de edi iiț în tine dorm arborii verzi tu ai forma lucrurilor i po i împacheta lumea.ș ț hârtie albă ca cerul albastru e ti Terra Incognitaș ocean înghe atț frontieră fără vameș mamă castratoare
  • 32. i te citesc până i în viseș ș zidul alb, hârtia nebunilor hârtia albă, zidul poe ilor.ț drum fără semne ai mereu kilometrul zero la fereastra mea Poezia nr. 47 Că eauaț pe o mare de tigroaică ce nu există sub o zare de albastru care nu există plutea atât de tristă i a făta că eaua mea de via ăș ț ț i pui de stele-n lapte lua-n bra e tigroaicaș ț la sânul său albastru corăbii da lupoaica că eaua zgrip uroaicaț ț înmugurea la stele-n ape i iubeaș la ărm fără de ochi o lacrimă de steaț scâncea a pui albastru de că ea ...ț Poezia nr. 48 Relatare Ultimul meu strigăt, tu ai ignorat, Dar ultima mea perlă, tu ai adorat. Piatra de sub gheaţă tot se va topi, Sufletul meu veşnic prin lume va robi, Plângând, râzând, tot va înnebuni, Dar cu-al tău suflet nu se va uni. Iubirea mea veşic în cer ea va domni, Privindu-ţi moartea pe care-o vei dori. Pământul să-l blestemi, cerul să-l despici, Ca tine voi plăti, nepăsare pe coada unui bici! Poezia nr. 49 O poveste despre culori Ai văzut vreodată pe cineva devenind o culoare? În realitatea alb-negru Dintr-o dată Cineva reflectă atât de dramatic o culoare Încât devine acea culoare! Ieri am văzut o fată Care devenise un strop de rouă
  • 33. de culoarea mătăsii roz! Odată am întâlnit un bărbat Care s-a transformat instant Într-o flacără roşie! Prietena mea Atunci când zâmbeşte Devine albastru de levănţică! Ştii să pictezi? Te-aş implora să colorezi Umbrele gri Care dansează în ochii mei negri! Poezia nr. 50 camere de supraveghere din fericire pentru cârtiţe camerele de supraveghere au filmat întâlnirea lor de la intersecţie când va dispărea soarele de pe cer nu se va spune că este din cauza lor totul este propagandă şi dacă nu a ştii că te iubesc şi eu aş crede că nu este adevărat în lumea asta de carton cu oameni de carton şi căţei de pluş duşi la plimbare pe calea unirii ori pe splaiul independenţei se pare că şi pe noi ne supraveghează cineva că or fi îngerii că sunt diavolii nu ştiu nimeni nu ne arată filmările de pe camerele de supraveghere să vedem cum ieşim în filmele făcute pe ascuns în păduri fiecare frunză are camera ei de supraveghere aşa cum are întreg universul mereu cineva spionează chiar dacă lumea asta este de carton şi de pluş din partea noastră lumea se vede bine dar cine vine din partea cealaltă vede cartonul mucavaua şi proptelele de lemn Poezia nr. 51 Vara Vara...caldura...infern
  • 34. Dimineti pline de racoare... Adieri din rai...cale spre infern Mangaierea ta atingere divina Ce lasa urme de foc peste piele Si cicatrici adanci in inima Seara...declaratii de amor Diminetea...uitare, parasire Zi...infern...dulcele infern al asteptarii Poezia nr. 52 În mine se dezbracă lini teaș …Șșș E lini te în lume,ș iar eu nu sunt ceea ce crezi tu i tu.ș Eu nu sunt tăcere, eu sunt doar cuvântul tăcerii. Pe mine mă strigă! Pe mine mă jumule te de toată goliciunea!ș Pe mine mă simte! Pe mine... mă sim i...ț ...Șșș E lini te în lume...ș Dar în mine, în mine urlă câinii bătrâni i bolnavi!ș În mine se zguduie pământul! În mine trag gloan e ce au început să vadă!ț În mine până i Dumnezeu se zbate...ș În mine zace timpul i- i numără zilele...ș ș În mine, în mine se dezbracă lini tea.ș Poezia nr. 53 Happy End (livreşti cu Dumitru Crudu) Până la urmă Totul sfârşeşte Într-o carte. Cum spunea Mallarmé. Începuturile şi Sfârşiturile sunt Toate livreşti. Viaţa e un ex libris ! Cărţile cădeau în abis,
  • 35. Cădeau de la etaj! Oameni din Dublin , ediţia rusă şi cea românească zburau... auu... Măturătorul umblă beat înspre circ... Joyce schimbat pe o vodcă. Cele două volume, în două limbi inamice la Prut, se pupă în colecţia de maculatură. Poezia nr. 54 ORA PĂMÂNTULUI (pamflet) Pământul, să-l răcim o clipă, O oră-stăm în întuneric! Însă...iubindu-ne frenetic, Temperatura-i se ridică... Becuri stingând, la lumânare, Cină romantică se pune E noapte...facem fapte bune Şi-parc-am vrea o repetare... Dar, ale orei-rezultate, Le vom vedea, prieteni buni Numai peste vreo nouă luni Vei creşte iar, natalitate?!... Pe glob există aprobare In beznă, am uitat amarul Dar-câte portofele, oare, Şi-or fi schimbat proprietarul?... Şi spaimă,câtă lume-a tras, Pe câte linii de metrou, A fost lumină de cavou, In lifturi,câte-or fi ,,rămas''?!... Şi chiar dacă suntem în U.E. La fotbal-toţi, bătu-i-ar vina Pe stadion ,,ne sting lumina'' Înspre C.E.,C.M. drum nu e...
  • 36. Poezia nr. 55 Exodia Scena 1: Consiliul cerului (Apollo către zei): - Un ou de artă este invitat de apă să numere zile şi nopţi spre infinit. Scena 2: Întâiul om, ultimul perfect F rământată de mâinile zeilor, coaja de lut condamnă la moarte un suflet binecuvântat în Mediterană , obligat să se însoare cu arta pentru a: creşte cuvinte, gâdila urechi, hrăni ochi cu joc de culori şi mişcări. (Transplant) Iubito, nu există instrument de măsură să poată cântări zâmbetul infinitului legănat în bra ele tale,ț dar există un strop de Rai care î i inundăț singurătatea i coaseș cu apte aceș de argint un cuib ve nicș într-un piept care ascultă o melodie din două cuvinte. Operaţia a reuşit, inima mea are o stăpână. (Săgeată cu otravă)
  • 37. Dragă Tată, vreau să ating veşnicia , nu împart cu dreapta harul meu! Fără recuno tin ă,ș ț Exodia (Bumerangul luminii) Doborât de ruşine, Apollo scoate din liră un blestem care metamorfozează fiica în phoenix. Scena 3: Primăvara de suflete (Exodia, în propriul doliu): - Moarte , te-aş condamna la moarte , dar viaţă ţi-aş da înainte de toate, podoabă de clipe să îţi atârne în sufletu-ţi uscat. ultimul ceas să îţi arate toate … din cenuşă, un foc de artificii evadează în piepturi ce poartă un strop de artă. Poezia nr. 56 Anotimpurile iubirii Primăvara, m-am ascuns după primele picături de ploaie să o privesc cum înmugureşte era ea, aceeaşi, cea de la începuturile lumii, ea, femeia… m-a privit mirată şi mi-a spus nu-i aşa iubitule, că vrei să răsărim la apus? şi doi iubiţi, pe cărări de seară, au pornit să însoţească apele în curgerea lor amară ne-am aşternut pe nisipul răvăşit şi i-am spus iubito, ziua asta ne-a părăsit şi s-a dus, am rămas doar noi... m-a privit şi a râs iubitule, să-mi povesteşti dragostea noastră într-o mie de zile în capitole ample, fără mistere, să-mi spui cum trece clipa, străbătând emisfere cum se topeşte umbra indiferenţei din noi şi cum spre dimineaţă, ne regăsim cruzi şi goi.
  • 38. Vara ne-a surpins tot acolo, iubindu-ne... peste coapsele noastre, precum un munte vulcanic, s-au aşternut petale albastre de fericire am prins rădăcini, ne-am întins peste munţi, peste ape, peste vise şi clipe deşarte am răsărit în adâncul fiinţei, privindu-ne cu subînţeles din sute de ceruri, am fost cel ales e mult prea devreme să-ţi spun chiar şoptit iubito, la noapte sunt demon în schit ridic catedrale de ceaţă, pustii, când seara se lasă, promiţi ca-i să vii? şi tandru în noapte să-ţi spun un secret, iubito eşti focul ce arde discret şi fără de care aş zace pe plajă, nisip să devin sau mare de alge. e Toamnă şi cerul a curs peste noi pe iarba uscată şi umeri-ţi goi coboară o clipă, să vezi ce pustie e plaja şi zarea e tristă, nu-i vie lumina e ştearsă când mâna-ţi ofer spre seară pe truput-ţi cu marea mă-ntind în unde de rouă pe drumuri de nori părem două umbre sau doi cerşetori nu cerem nimic, nici vorbe, nici şoapte mai vrem doar o clipă, o vară, o noapte întoarce-ţi iubito privirea-napoi şi nu lăsa marea distanţă-ntre noi să fie aşa, precum în poveste să mergem în ţara lui Fără de Veste acolo e vară şi iarnă nicicând acolo e soare, iubire şi cânt. Iarna ne-a împietrit sufletele, timpul nostru s-a scurs, oraşul e pustiu sunt viu iubito, viu te caut furibund pe străzile ceţoase doar vântul printre umbre de amintiri descoase, trecutul fericit... e iarnă iar iubito, oraşul e pustiu tu unde eşti ascunsă? pe unde te-ai pierdut? alerg prin întuneric, mă pierd pe străzi aievea doar să-mi mai daţi o oră, un suflet să găsesc... să-mi spună unde-i fata, apoi vă părăsesc... doar s-o mai văd odată, o clipă să zburdăm peste câmpia nudă, de mână să umblăm şi să-i alint sărutul, privind-o efemer uimită să îmi spună: iubite, este ger... hai să intrăm în casă, de lume să uităm şi să urcăm la stele, în noaptea de Crăciun. Poezia nr. 57 poetul necunoscut
  • 39. era un copil la 40 de ani încă a tepta momentul când se va trezi în miezul zileiș cu zâna poeziei luându-i sexul între buze pentru a-l impulsiona lumea îl tia de om frigid, putea procrea doar prin aleile întunecate din versurile adulate pe câtevaș site-uri fantomă nu vorbea de sânge niciodată ci doar de vin ro u, purta pantaloni de baron, multe buzunare falseș călătorea light cu o pălărie asemeni unui cazan a ezat pe un foc încins iar pe gurăș îi ie eau tot felul de animale rare sau insecte încă nedescoperite, avea nebuniaș lui Jack Nicholson i trecea întotdeauna pe ro u prin ochii propriilor cititoriș ș da era un om de care să î i aduci aminteț când îl citeai era ca i cum fumai toate plantele exotice ale lumiiș finalurile ridicau la puterea a doua entuziasmul care te strângea în bra e ca un cle teț ș încă de la titlu matematica conven ională părea doar o inven ie nereu ită a unor oameni pe careț ț ș plictiseala îi omorâse cu sânge rece era genul de om pe care îl citeai cu pauze de tărie, de alcool ori de caracter sentimentul diferea de la om la om iar bazilica în care el era fidel singurătă iiț devenea neîncăpătoare cu înseta i de poezieț vă spun omul ăsta era însu i o schimbareș la câ iva ani după ce a început să scrie avea texte slam-dunkț iar în sărituri trăgea pământul după el cu tot cu cititori erau zile în care poezia era o felină cu toate vie ile risipite de no-name-uri ce transformaserăț pământul roditor al literaturii într-o plantaţie bogată în căcăreze de schnauzer mioritic iar criticii povesteau de el ca de un colac în care crea iaț încerca să se salveze de la înec ieri l-am văzut pe stradă din umerii drep i îi pleca mândriaț coatele roase ale sacoului cărămiziu erau martorii tăcu i ai ritualurilor poeticeț cărora le era mai fidel decât oricărei femei se confunda cu peisajul caselor vechi i al ar arilorș ț care păreau să uşotească întotdeauna în urma luiș crâ ma din col îi lăsa un fior rece pe limbăș ț i după câteva pahare peni a începea să tremure de nerăbdareș ț pe ochii umezi i calzi î i ascu ea lamele armelorș ș ț urma sacrificiul iedului ce fugea nărăva prin elș Poezia nr. 58 Clipa Nu po i uita ultima clipă,ț inută în derutăț între palme virgine,
  • 40. neatinse de nimeni. Clipa stinsă cu o ultimă privire a ochilor ce i-au răpitț cea mai de pre menire.ț Nu po i visa la un alt momentț căci sfin ii, oh, sfin ii,ț ț pe-o foaie de pergament, scrie-vor un alt destin, destin izvorât din a lumii mângâiere, sub cupola de stele. Nu po i uita secunda-n careț sângele â ni din veneț ș ca o ultimă reverie. Poezia nr. 59 Trandafirul negru S-a înnegrit iarba, Din coasta Evei vântul suflă Greoi şi nestingherit Prăbuşind toate pietrele Zidului bărbătesc. Oameni ai nisipurilor… „Când nu te ameninţă nici o pedeapsă Nu simţi nici bucuria evadării” Inelul a ruginit până la os. Acum atârnă În dinţii Lombardului Să-şi schimbe pielea. Mă îmbrac cu vorbele lui Holly: „Nu am să mă obişnuiesc niciodată cu nimic. Cine se obişnuieşte e ca şi mort.” Cu ochii roşii de febră Mai vreau puţină dragoste în plus… Din arcul sprâncenelor mele Mi-aş construi o umbrelă în noapte, Mi-e frică de ploaie. S-au conservat toate picăturile de rouă, E secetă în oglindă. Din toată iubirea A crescut un singur trandafir De culoarea ochilor tăi. (Probabil m-am uitat prea mult în adâncul lor.) Pasc oile pe câmpul meu de luptă
  • 41. Şi ori de câte ori păşesc cu stângul Mă zgârie în piept Trandafirul negru. Mă pierd prin turmă Şi caut oaia care mă va înţelege, fiindcă „Oile te învaţă mai multe decât cărţile.” ________ Kobo Abe, Femeia nisipurilor . Truman Capote, Micul dejun la Tiffany . Paulo Coelho, Alchimistul . Poezia nr. 60 bănuţul de aur şi comoara din piept mi-e frică să dorm. din perete se crapă o falie-ngustă în care încolţeşte o sămânţă de in. se face mare ca o funie ce se-nfăşoară pe gâtul meu şi mă sufocă, trăgându-mă dincolo de camera mea, într-un alt loc mai strâmt şi mai scund, ca un coşciug de piatră fără fereastră. e întuneric şi-aud cum scormoneşte în mine deja un pui de vierme abia născut, flămând şi alunecos. ştiu unde sunt, nu am scăpare, frumosul meu vis se preschimbă aievea în viaţa din moarte. nu mă mai mişc, nu mai respir, spaţiul e strâmt, corvoada abia începe. doar mintea mea colindă în voie căci ea nu are pereţi şi nici funie s-o ţină captivă. de lângă mine, din stânga, un altul râde cu spaimă, gâdilat la tălpi. nu se poate opri, îmi spune vecinul din dreapta, e aşa de o lună şi-o ţine-ntr-un râs şi nu se opreşte. mai are niţică carne pe el, zice vecinul. săracul, săracul! avea un ban de aur în pantof să tragă norocul la el. cum te cheamă? zice. n-am nume, am doar o cruce-n spinare. am fost grăbit şi nu mi-am luat buletinul la mine. grav, grav, zice vecinul,
  • 42. peste un veac, când ne vor găsi neamurile, nu vei şti al cui eşti! o să stai aici până când cineva o să te strige pe nume. m-am gândit puţin, cam o jumătate de veac, şi i-am spus: de ce să mă strige?! nu mai vreau să plec! e cald şi umed şi mă gâdilă-n piept, acolo unde fuse cândva comoara mea. Poezia nr. 61 Înviere Peste palmele mele deschise spre cer timpul curgea cicatrizând urmele unei uitate crucificări; era prea devreme pentru o înălţare şi prea târziu pentru o înviere. Şi-am încremenit cu braţele ridicate spre stea între vremea patimii şi-a învierii purtând semnul celui care se stingea pe o cruce sub lumina primăverii. Dar dezbrăcat de veşmintele de lumină ale Înviatului a treia zi, -prea puţin duh, prea multă ţărână- începusem a putrezi. Şi El mi-a întins o mână chemându-mă înapoi din veşnicie... Nu,nu eu eram aşteptatul În lumea care urma să vie! Poezia nr.62 Picaj În căderea mea necontenită , Mă regăseam uneori în ploile zgomotoase ale toamnei când linia orizontului era o cea ă densăț a fuziunii cerului i pământului.ș Mă completa bubuitul asurzitor al gândului mul imii,ț Ce- i exteriorizau delirul cugetărilor lăuntriceș într-o dispersie lumească. În căderea mea necontenită, uneori poposeam în căpruiul ochilor tăi, Regăsindu-mă pentru moment ca-n fa a unei oglinziț
  • 43. în a cărei reflexie mă vedeam un zâmbet senin pe fa a unui senil,ț În drumul lui ascensional. Poezia nr. 63 de dragoste când s-a-mbolnăvit oi de cancerț lumea-a zis că mioara o să-l lase să putrezească că s-a făcut a dracului femeia după război, nu îi mai suportă bărbatului nici via a, d-apăi moartea.ț adevărul e că nici oi nu era mai cumsecade:ț bea mult i strica prin casă-ș pica gospodăria pe el! nu degeaba ie ea mioara în bătătură i-l blestemaș ș de se auzea până-n capul satului. odată, la un pa te, i-a luat nevesti-siiș co ul cu ouă ro ii din cămarăș ș i l-a dat pe băutură.ș atunci mioara l-a blestemat rău, să se aleagă praful de el. a a zicea lumea, că s-a ales praful de oi numai din gura mioarei.ș ț i de atunci lui oi i-a fost mai rău i mai răuș ț ș din băutură? din blestem? i după un an a făcut cancer la stomacș iar mioara nu s-a mai uitat la ouă, le-a vândut, a vândut tot numai să se facă oi bine,ț nu s-a făcut i l-a mâncat cancerul de viu,ș sau a a spune lumea,ș că nu se puteau apropia de casa lui, că duhnea de la o po tă a mort.ș numai mioara, bodogănindu-l mereu a avut grijă până în ultima clipă să îi fie lui oi bine.ț nu i-a fost i l-a mâncat cancerul de viu.ș la înmormântare singură mioara a mers după el i nu l-a plâns, nu l-a plâns niciodată,ș de când l-a îngropat pe oiț nu mai deschide gura
  • 44. Poezia nr. 64 Călătorie Eu si tu amândoi într-un insesizabil voiaj între două lumi pe pămâturi distincte parcurs-am amândoi drumul dintre noi pe aripa eternului vis de iubire interminabilă călătorie între întuneric şi lumină între ziua care alungă noaptea în infinit inimi străpunse de a vieţii durere depărtarea le va ucide trăirea se va disipi pe firul timpului cândva ne vom regăsi într-un curcubeu de culoare printre frunzele arămii ale toamnei pe o margine de cer scăldată în soare aproape tot mai aproape de suflete ce stau în aşteptare. Poezia nr. 65 Ora ul-origamiș Pisici bătrâne, schilodite, i nevi i căi ferateș ș peroane de hârtie i trenuri urlând în fundal,ș Oameni răci i de iarnă, ma ini umblânde fără sens ra ionalț ș ț mai fără suflet decât motoarele automate… Lângă peron, un trist nebun începe mereu străinul recital, iară din spate vine trenul cu-nsufle iri vechi, de metal:ț uruburi ce se strâng în glasuri rafinate.ș Astenicii se urcă, ma ina strigă i azvârle fumul pal.ș ș Din scaune, ora ul-origami fuge, lateral,ș pictând în griuri corneele uscate. Nebunul se opri, cătând spre altă parte pisicile schiloade-i urmară pa ii, cordialș
  • 45. iar sufletele hâde, ca mă ti de carnavalș zvârlite de viteză privesc trenul din spate: panoramă delirantă, roi de mor i – orizontal.ț Oameni răci i de iarnă, ma ini umblânde fără sens ra ionalț ș ț Mai fără suflet decât motoarele automate… Poezia nr.66 Toamna verii E anotimp de foc şi e tot mai rece afară. Frunze cad din arţar ȋntr-un ȋnceput de vară. Forfota vieţii din adânc a dispărut Şi ȋntr-un vis de gheaţă, lumea toat-a amorţit. E calm ȋn jur, dar irosesc preţioase clipe Şi liniştea nu ar trebui deloc să preocupe. E timpul meu ce-l aşteptam de mult Şi totuşi plâng. Privesc arţarul gol si plâng. Căci el trebuia să fie verde acum Şi falnic stând, ȋntr-un freamăt nebun De vânt, ar fi foşnit a sa frunză, Delicat ca o petală, efemer ca a mea muză. La un nod de vânt, ȋntr-un potir de pelin, Sta vorba vie a generaţiilor ce vin Şi-ngana şovăelnic asemeni unui cânt: “Arţarul s-a sfârsit. L-a lovit sorocul de curând. L-a răpus un zâmbet cald, ocrotitor O formă unduioasă ce-l ȋmpresura ȋn zbor, Căci el nu ştia a se apăra de bine şi frumos. Dar ce bine era să ştie! Ce bine ar fi fost…” Ȋntr-un gând ȋndepărtat m-am prefăcut ȋn copac Şi trecând prin toamna verii, ȋnţeleg durerea lui. Poezia nr. 67 P-uri Penelopa ţese pânza. Cu penelul, pe hârtie, Eu încep, încet, a scrie, Perpendicular, pe dânsa. Preţul vieţii, scump se pare Pentru unii, pentru mine Paguba nu e prea mare Căci sunt procopsit de „bine”. Puncte luminoase, stele Râd pe bolta tremurândă.
  • 46. Păcălit mă las de ele; Pedalez, căci stau la pândă, În padoc, pe lângă casă, Un păianjen şi-o paiaţă -Poate le-oi cădea în plasă – Panicat, alerg prin piaţă, Pandantivele-mi atârnă, Pandalia se porneşte, Panglicarii râd din umbră De asemenea poveste. În paporniţă, păpuşa, Pe papirus scrie versuri Căci aici, pantalonada, Plină e de paradoxuri. Paratirisesc parhelii, Pensulez fin parodii. Penelopa ţese pânza. Dar cui îi pasă de dânsa? Poezia nr. 68 FURTUNĂ E ciudat cum frigul de afară Mă înghea ă inlauntruț i ploaia ce încet coboarăȘ Pe tot obrazul mi se scurge Precum o lacrimă de sânge, Iar vântul care suflă cu putere E gândul meu care se zbate Să te cheme Până i norii negri se îngramădescș Să mă ajute să te regăsesc . Am dezlăn uit natura pentru tineț i am sperat că doar a aȘ ș Te voi găsi iubirea mea Speram ca înspăimantată de furtună Vei apărea precum o vreme bună. Poezia nr. 69 Adulter textil mi-am invitat cravata să admirăm împreună realitatea de sub grindă. m-a refuzat elegant, spunându-mi că pe seară are bilet la premiera unei drame sub crengile castanului înflorit
  • 47. de la marginea drumului. disperat, am urmărit-o în miez de noapte, pândindu-i păcatul, descătuşându-mi furia. dansa agăţată de gâtul celuilalt, unduindu-se cu mişcări lascive în ritm de blues… şi nici măcar nu se asortau… Poezia nr. 70 Dor de Eminescu La steaua care-a răsărit Ajuns-ai ca un fulger Şi doar o clip’ a trebuit Să te prefaci în înger. Uşor te recunosc din toţi, Al cerului nou Astru, Căci te-oglindeşti zile şi nopţi În lacul cel albastru. Deschizi ades în ceruri porţi Prin care să vii iară, Pe lângă plopii fără soţi Să treci fără să doară. Pe unde sufletul te-a dus Şi paşii te purtară Sara pe deal, prin codri, sus, Eu urma-ţi aflu iară. De tine frunzele-mi şoptesc, De dor tresare lacul, Iar codrul des, cam nefiresc Îşi leagănă copacul. Te caută şi-acum cu dor, Cum şade la fereastră, Căci marile iubiri nu mor, Nici floarea ta albastră. Te caută tot neamul tău Şi plânge al tău frate! Să vii, că e lovit din nou De multă nedreptate! Vino de Sus cu-al tău sobor Pe-a Duhului aripă Şi ne-mplineşte-un singur dor : “Să nu mai pleci în pripă…!” Rămâi şi te-om slăvi în veci, Iubirea-ţi preţuind-o,
  • 48. O veşnicie să petreci Menirea-ţi făptuind-o. Te-o însoţi ca şi-altădat’ La fel ca-ntâia oară, Măicuţa Celui Înviat Şi pururea Fecioară! Poezia nr. 71 Amintire.. Batrane, tu, cu barba ta cea ninsa Si ochii grei si obositi de drum, Iti amintesti de steaua ta aprinsa, De jucaria zambitoare ce o privesti acum? Ti-aduci aminte-acum de-acel copil visand, Ce astepta in prag, gandind la daruri noi, Parintii sai batrani, care veneau razand Acasa, osteniti de munca, cu ochii mici si goi? Mai stii acum cand te trezeai tarziu Si stand, o zi intreaga cu jucaria ta vorbeai? Si de-ti stricai vreodata robotul tau cel viu, Plangeai o zi intreaga si nicidecum uitai... Un paradis pierdut.. Cand nu stiai cum doare Decat o rana mica, jucand mai neatent. Si nu-ti pasa de nimeni atunci dansand in ploaie, Caci te schimba mamica, rugand-o cu respect. Nici nu stiai pe-atuncea ce-nseamna sa tanjesti Sa vina vremuri bune, tu nu stiai ce-i lumea, Doar asteptai Craciunul, cadouri sa primesti Si seara cand venea, tu te-nganai cu luna. Poezia nr. 72 Tăcerea Geme tăcerea, Sub roţile de vînt, care huruie. ........................... Nici tristă, nici îngîndurată E rama care-şi oxidează visul. Rugina creşte, roade, mănîncă... Nu sînt nici tristă, nici îngîndurată... Nici moartă. .............................
  • 49. Visuri mute S-au stîlcit în întuneric-- N-au strigat să li se arate cărarea! Şi zac în grămada hidoasă-- Mormînt, la care mai face popas Tăcerea, Ducînd pe umerii vineţi Gol şi Pustiu. Poezia nr.73 cardigan cu clapă purta un cardigan cu clapă numărul 100 parcă era, vă jur!, regele leu i numerele sunt ira ionale nu-i a aș ț ș atunci de ce nu i euș i se spunea escroc sentimental mă întrebam cum naiba po i extorca sentimenteț î i punea atunci cardiganul cu clapăș să nu mai posed argumente via a m-a învă at un lucru tristț ț (dar mult mai trist de nu s-ar povesti) printre toate trucurile prinse la coli înalteș escrocii nu pot să conjuge verbul simplu a fi îndeob te nu tiu cînd să pună doi de iș ș mai ales în cuvintele cheie scriu ar fii fost din surplus de minciună i din misoginism spun femee.ș pica i cu ceară n-ar rosti iiiiiiubireț vocalele-nchise-i inhibă preferă rotunjimi de o-felii u-ranii să nu le găse ti nicio hibăș mă rog acum să nu revină moda uitat să rămînă cardiganul cu clapă în loc - i ari albi, tricou cotton sau ubaț ș i geaca foaie de ceapăș Poezia nr. 74 Capela În chip de ceară, în aripi de înger În praf de mort, în iarnă i gerș Te văd….lin trecând Moartea de mână inând.ț i-un picur de sânge din rană- i curgeȘ ț
  • 50. Până rămâi stors de ultimul sânge. Prin vene- i moartea veselă cântăț i- i iese din piept via a-ţi nesfântă.Ș ț ț Începe să- i placă, te-adorme u orț ș Te leagănă moartea, de nimic nu i-e dorț Adulmeci mirosuri de cer i pământș A tep i să te faci doar un mormânt.ș ț Poezia nr. 75 Aşa te simt În orhideele ce-ating albul luciului de piatră, Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sens i răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatrăȘ Înainte de-a sări în a jarului foc dens. Te sărut cu vorbe dulci izvorâte din leandrul Ce-a optit urechii mele rătăcite prin infern,ș Că ai fi un soi de înger, ai venit să iei amarul Poposit în a mea haină, uitat-am eu de ce-i etern. Te ating cu-a mea privire mângâiată de o frunză Ce-a plutit în zarea mea răsturnată de un dor, Era singură săraca, rătăcea sub a mea pânză Spintecată-n riduri multe, ale timpului cu spor. Te ascult cu simfonia rătăcită-n constela iiț Răstignite-n cerul nop ii, desenate de un zeuț Ce a vrut în sinea lui să-i inspire pe ciuda iiț Ce scriu versuri despre ele, cam a a, cum scriu i eu.ș ș Te clătesc cu un surâs oglindit de ai tăi ochi Ce reflectă-n adâncime bolta cerului din zări, Zări ce au dorit a spune:Ia-o u or că o deochi!ș De atâta frumusete…….. ai să te îneci în mări. Te optesc într-un cuvânt la timpanul unei floriș Ce-mi alintă o privire ancorată de petale Strecurate în emo ii, jur pe sfin i că-mi dai fioriț ț Legăna i de patru ramuri ciripind buzele tale.ț Te strecor u or sub haina unde sufletul grăie te:ș ș De atâta rugăciune eu am fost sătul i sunt,ș Dar acum eu te-am zărit.. tiu! El Dumnezeu trăie te!Ș ș Stă ascuns în trupul tău, luminând ca i un sfânt.ș Te adulmec cu vibra ii atârnate-n infinit,ț Rătăcite-n galaxii căutând un singur vers Ce-ar putea să te descrie înainte de finit….. Dar nu au găsit ca tine mândră zâna-n univers. P.S. A putea să scriu romane despre frumuse ea ta,ș ț Toate-n rime ancorate, legănate-n spati vaste.
  • 51. Dar….... E ora cam târzie i afară- i vreme rea,ș Nu de alta…. dar la nouă, ne vedem iubita mea :) Poezia nr. 76 DE DINCOLO DE TIMP Gândurile se plimbă pe unde de timp cuvintele rătăcesc în spirale vise ascunse în neştiute sertare stelare caută un nou anotimp. Peste păduri de mesteceni cu trupurile albe mai cade câte o stea de pe cer le înveşmântează în curate raze astrale şi ard în tăcere, până ce pier. Pe pământ îşi desfată minţile oarbe zei din Olimp paşii se afundă în cenuşiuri amare se sting lumânări părăsite în altarele goale o chemare răzbate, de dincolo de timp. Poezia nr.77 Identitate Am uitat ziua în care m-am născut i mă simt ca un fluture ce s-a trezit iarna...ș Cum să mergi pe un drum determinat Când nu ii minte cum i unde ai pornit?ț ș Sunt în căutare de identitate... Fiecare început de zi e ca un început de via ă.ț Imaginează- i că ai trăi o via ă de fluture,ț ț Ce-ai reu i să creezi în acest răstimp s-ar numiș istoria ta. Sunt sigură că ai vrea să se scrie un roman întreg Dar nu, vor fi doar cîteva rînduri, Mai mult sau mai pu in memorabile,ț Care poate vor fi încrustate pe fe e de trecători, dar poate i nu.ț ș Da, pot să te asigur că în Arhiva Na ională vei mai dăinui cîteva zeci de ani,ț Iar cimitirul în care vei putrezi, va respira mirosul oaselor tale ceva secole. Ca peste mii de ani un tânăr arheolog să- i ghicească identitatea.ț De i,ș timpul nu se măsoară în ani, El pur i simpluș nu se măsoară… Mul i oameni în lume trăiesc ca fluturii.ț Sunt în căutare de identitate… Când mă trezesc diminea a, mă întreb,ț Nu sunt i eu un flutureș
  • 52. Ce rena te odată cu răsăritul soarelui?!ș Ce- i scrie istoria sub formă de poezie…ș i dacă nu, atunci,ș cine sunt? Poezia nr. 78 Nerostitele Dar eu, Eu ce fac cu aceste cuvinte? Mereu ramân cu ceva pe buze, O idee, un cuvânt, un suspin. Ba, odată, am rămas şi cu o lacrimă. Niciodată nu le-am putut rosti. Au rămas acolo, Aşteptând pe cineva Să îmi şteargă buzele. Poezia nr. 79 Jocul de-a crea iaț Am spart ceru-n mii de cioburi Pus-am toate-ntr-un pahar, Vreau să tai din toate-amoruri Prin crâmpeie fără har. Am suflat cu negru valea, Munţi, păduri ascunşi în umbre, Transformatu-m-am în spirit Ca să-mi capăt alinarea. Cerul negru, lumea neagră, aţipit-au toţi sub ceaţă, Iar paharul plin cu cioburi A vărsat o nouă via ăț Lume albă, lume pură şi lipsită de amaruri. Poezia nr. 80 Firişoare Te rog să nu mă laşi să cooperez cu singurătatea acea ştiinţă a nefericirii. Mi se pare că undeva în vremurile când o pensulă clădea un chip ţi-am pus praf de stele, să ştii ce face un visător. Îmi place când aduni în palmă toate genele ce-mi cad, tot spui că sunt dorinţe.
  • 53. Portretul tău mă îndeamnă să deschid ochii; genele cad şi privesc un necontenit carnaval de frumuseţe. Când mi-am imaginat cum ai fi, tu nu erai acolo să culegi dorinţele, dar ai fi fost de acord cu mine că acele două riduri, ce ţi le-am brăzdat chiar sub gene, te fac lumesc - un om cu dorinţe. Când mi-am imaginat cum ai fi, mi-am dat silinţa să te ştiu om; şi nu, nu sunt dumnezeul tău, dar ar putea izbucni un război doar din acele gene cu dorinţele ce ţi le port care nu fac decât să mă pună în alertă pentru că am început să le smulg de când nu mai cad. Poezia nr. 81 Oraşul meu Plouă cu păsări albe în sus din privirile tale- parcuri... Tu eşti oraşul meu de duminică dimineaţa, curat şi necurat, îmi plimbi pe sub nări miros de iarbă încă netrezită. De când cerul s-a deschis peste străzile tale sculptez cu degetul fluturi mari in lumină - îmi place cum ţi se întind pe braţe - ca tatuaje, ca graffiti sau ca ani... Tu esti oraşul meu de zi cu zi, mă copleşeşte sunetul clopotelor tale... Mi se înmoaie genunchii ştiind că trăiesc singur aici, în tine. Fluturii mor în stomacul meu.
  • 54. Poezia nr. 82 Străinul Mai poposeşte pe la mine în drumul tău prin viaţă, Dar ţine minte paşii ce-i faci încrezător. Voi fi eu oare-aceea ce te va strânge-n braţe? Sau fi-vei tu străinul, banalul trecător? Mai ine minte încă, ce e ti i unde mergiț ș ș Când tainicele gânduri te-ndeamnă la popas. Nu mai strivi cu fapta cuvintele pribegi, Ci- i ia de pe acum un ultim bun rămas.ț Nu te mai teme încă să pleci în drumul tău Nici să păstrezi cuvântul ce tocmai i l-ai dat,ț Căci nu inima- i cere să vii în pragul meuț Ci numai ea, privirea, te-ndeamnă la păcat. „Avânt de doruri-nalte”? „Altare de iubire”? Cuvinte ponosite în căr i de nostalgii!ț Sunt vorbe de poe i ce cred în nemurireț De crezi i tu în ele, să pleci nu te sfii.ș i lasă-mi mie traiul, cât o fi el de-amarȘ Cu tristele speran e de a răzbi prin greu,ț Nu-mi mai răpune timpul i via a în zadarș ț Mai bine mergi străine, te du în drumul tău. Poezia nr. 83 Abator Mă dau ie să mă trăie tiț ș Cu totul sau pe bucă i.ț Alege fa a sau albul ochilor,ț Creierul sau sângele, Limba sau sufletul. Sau poate doar buza de jos i o nară.ș Ăsta nu e un troc. Iei i pleci,ș Nu vreau nimic La schimb. Le po i returnaț După purtare, Indiferent cât de uzate. Vor reapărea mu terii pentru toate.ș Descompus i incomplet,ș
  • 55. A teptș În galantarele abatorului de vie i,ț Expus celor rătăci iț Ca mine. Fere te-te, însă,ș De mormanul de gânduri. tiu că ele te vor a tepta,Ș ș Perverse, Pulsând u or, într-un colt,ș Ademenitoare, Ru inate,ș Uciga e.ș Poezia nr. 84 Cine sunt? Cine sunt?...cine sunt?... Mă întreabă sângele care înroşeşte acum nisipul De sub mine. Fluviul sunt? Sau doar un amalgam de globule în alb şi roşu Care îşi fac de cap în laptele plasmei Cine sunt ?... Scrâşneşte piatra adunată în rinichi Tânjind să devină meteoritul care va stinge lumina Pământului. Acolo în culcuşul ei caut în zadar urma zeului -cine mai crede azi în zei ?- Nici poeţii… Cine sunt ?... Te întreb pe tine, iubito, Ţinând în mână ultimul buletin de analize. Nu mă mai recunosc ! Par atât de sănătos… Poezia nr. 85 Vremuri pustii Din alte vremuri vine către mine Povestea unor vechi destine. Dureri de case lăsate-n părăsire Se-adună-n suflet ca în cimitire. Copaci uscaţi la margine de drum Îşi culcă rădăcinile în scrum.
  • 56. Fântânile mereu se adâncesc, Iar florile din geam se ofilesc. Privind tăcuţi către amurguri, Cu ochii duşi, pierduţi în gânduri, Ies pe la porţi demult închise Acei ce parcă au uitat de vise. Cu părul alb, aduşi de spate Şi stând cu mâinile încrucişate, Îşi poartă mângâierea din privire Peste a drumului tocită pustiire. Pe lângă ei doar vântul rătăceşte Stârnind un dor ce nu se ostoieşte. Doar paşii mei ce par o nălucire Aduc o pâlpâire în a lor privire. Dar ei rămân pe băncile uitate Pe lângă garduri triste, dărâmate. În ai lor ochi ce sfâşie simţirea, O lacrimă îneacă toată omenirea. Poezia nr. 86 PĂPU A DE TREN EȘ Ț Mă simt de parcă a pă iș ș pe o punte prea îngustă i prea ubredăș ș între toate zilele astea anoste în care nimeni sculptează nimicul iar cineva încearcă să mă arunce din cerc cu mi cări dezordonateș parcă a fi păpu a din tren eș ș ț de toate culorile a a mă izbe teș ș mereu cu capul de cer pănă ajung nuan a care-i convineț nu mă tem de fulgere nici de tunete numai că n-am putut să învă nicicândț
  • 57. răzvrătirea sau târâtul spre stele între Cer i Pământș Via aț pă e te peste lemnul putredș ș de-acum din care răzvrăti iiț i-au cioplitș Leagănul Puntea i Cruceaș Poezia nr. 87 Mister Alerg prin amintire, Ma feresc de lumea mea. Scopul consta in fericire Si bunul simt a aveam. Ma deplasez printre mistere, Ma lovesc in suflet greu - Al dragostei adiere A ramas in vis mereu. Te-am cunoscut discret In lumea paralela - In dorul meu inert Iubirea e femela. Ma incalzeste teama, Ma domina versul, Ma raneste drama - Tu poti fi alesul? Tremur si ma-ngheata Viziunea pala, Chipul meu agata Al durerii fala. Renunt la dorinte, La vise si la fapte, Nu mai cred fiinte Promisiuni desarte. Ma las prizonier, In destin divin - Sufletul de fier, Tacere, iar revin!!!! Nu mai lupt acum Ma ranit destinul,
  • 58. Totul e doar fum - Al veacului veninul. Voi lasa prezentul Factor decisiv, Savurez momentul - Respir numai in vis. Poezia nr.88 Eloida ( ultima rugăciune ) Doamne vin atât de târziu la tine locul meu este mereu liber de toate reţinut la marginea nisipului nestatornic când eu mă acopăr cu umbra mea de întuneric o lume mă răstigneşte cu ură fără să înţeleagă tânguirea cugetului robit de dorul de harul tău revărsat peste zdreanţa de cer cenuşiu aruncată dincolo de spaţiu şi timp ultima mea nădejde pierdută şi plâng în ochiul tău Doamne visul şi carnea înghesuindu-mă în confuzii şi spaime pus la vedere în piaţa supliciilor ca o atocmire nătângă încerc să vorbesc cu gândul tău Doamne căutând secunda mea cosmică dăruită beau apă din stânca aşteptărilor împreună cu tâlharii mei sateliţi din fiul tău prea iubit Doamne mă strâng luminează tot ce aud în beznă unde muzica ta nu mă vede de pietre căci sunt atârnat între polii dorinţei bătut în cuiele cuvintelor tale fără trecut fără prezent pe crucea viitorului neştiut atârnat m-am născut bătrân şi m-ai întinerit vremelnic păşesc prin cenuşa imperiilor de ceară îngheţat în ochii soldaţilor de plumb devreme mă alungă îngerul salvator cu vârful norului ascuţit de ploaie străpunge talpa fugară pe câmpuri din sevă să curgă umoarea de sticlă dealul căpăţânii cu livezi de măslini tu ai dăruit pacea alungând disperarea
  • 59. cu sabia arhanghelului scoasă din teaca de foc în fiece zi îţi simt gustul de mine din palmele tale mă trezesc după semn de dragul luminii de taină mai păsuieşte-mă Doamne să nu pun alţi dumnezei la cumpănă dreaptă chiar dacă sunt frânt de ascultări şi cuvânt sceptic din dogma cusurului stors poleind creuzetul sfintelor tale cu seva incertitudinilor mele tardive lasă îngerul să mă aprindă din gânduri scuturându-mă de relele lumii ca pe o cârpă de şters amănuntele să mă arate tuturor beneficiarilor luminii strigând strigarea strigărilor tale iubiţi-vă şi veţi fi iubiţi de voi şi de alţii pe Dumnezeul cel veşnic slăviţi şi veacurile vor curge la picioarele voastre eu voi fi deşteptătorul de semen acelaşi Doamne vorbitor de cuvinte alese şi fără prefăcătorie toţi mă vor cunoaşte prin tine fără prejudecăţi şi fără pătimaşe halucinaţii prin tonuri cei mici cu cei mari deopotrivă poemului meu testament foc viu în candela cerului vor aprinde culeg din ochiul de zgură chipul celui care mă vinde ca pe mielul de paşti înghit zumzetul roiului de frustrări anonime şi in imnul meu de slavă cerului preacurat înfloresc cuvintele din sămânţa neascultării alături de nerostitele rugăciuni de iertare priveşte-mă din rugul de foc Doamne cum mor de dragul desăvârşirilor tale trupul meu plânge extazul sugestiei nemiloasei plecări vinovaţi cocoşii repetă cântarea a treia oară morţii ies viii intră în aceleaşi morminte tocite sărmanii şi bogaţii au aceleaşi oase cioplite cenuşa miroase a iarbă de viperă cu gust de ciupercă otrăvită în intenţie jurăminte şi făgăduinţe uitate Doamne în noi stropeşte cu sânge şi grinda caselor mele mântuind cercul meu din infernul de griji vin atât de târziu la tine Doamne după ce am vânturat neputinţele lumii vreau să-mi fac cuibul de pasăre neagră în grădina cu florile veşniciilor necuprinse doar tu îmi poţi schimba înfăţişarea
  • 60. şi sângele cerului în aripi să-mi torni durerea din taină şi taina din zbor amânat singur sunt pe cărarea morţii îngustă nu-i loc decât pentru o trecere una nu încape nimeni cu mine alături doar dincolo de florile acelea îngheţate renaştem aceleaşi învieri nemurite zilele trec precum anii tăi de lumină în care tu ai zămislit cuvântul şi fapta mi-ai dat cuget din cugetul tău şi iubire să pot ierta cu ea păcatele fraţilor mei duşmani ce darnic ai fost când le-ai dat ura de moarte ce darnic ai fost când le-ai dat ura din mine voi veghea la ora ascultărilor neodihna cu care mă hrăneşti din carnea de ceaţă prin gaura oarbă scurtând galaxiile cum ai comprimat pentru mine timpul şi spaţiul în câteva secvenţe de patimi te simt venind Doamne apusul se încinge iertarea ta miroase a grădină curată sângele meu explodează în artere provocând o imensă hemoragie de patimi dincolo de moarte doarme universul utopic dar drumul meu trece pe lângă ceruri curăţat ar trebui să fie degrabă de prefăcătoria intrărilor obişnuite cu protocolul stufos de rigori mă strecor sfios încărcat cu spaimele mele printre cei norocoşi copiind indulgenţe îngerii veghează numărând biletele de clasă tronul tău nevăzut încă judecă duhul inima gândul măduva rece din coastă aşa a fost şi de ar fi începutul începutului meu să găsească o altă gaură neagră amână această întrevedere de numai tine ştiută lasă-mă strecurat încă o dată pe acolo cu toate răstignirile mele bolnave şi durerile desenate pe pânze apocaliptice decomprimă apoi spaţiul şi timpul în grabă pentru ca să te pot slăvi încă o lume iscodind acelaşi infinit de semne ascunse în taina pentru care smerit şi învins Doamne vin atât de târziu la tine
  • 61. Poezia nr. 89 Still mă îndrept spre depresie cu paşi prea repezi pentru o fată de 16 ani care nu a încălţat niciodată pantofi de balet deşi şi-a dorit foarte tare de când era mică mi se pare absurd să stau la birou în faţa calculatorului picior peste picior în pijamale cu muzică deprimantă în căşti scriind despre cât de mizerabil ma simt pentru că nimeni nu o să mă înţeleagă lumea crede că eşti tist şi te compătimeşte când scrii poezia pe un bloc de doişpe etaje la apus în sunetul valurilor fumând a doişpea ţigară eventual şi o pisică să se mişte pe lângă tine şi tu să pretinzi că ea e singura ta prietenă pe lume aşa că degeaba vă spun oricum nu o să mă credeţi şi pe mine m-am convins deja. Poezia nr.91 ÎN NOAPTE Priveşte în noapte, o metaforă ascunsă, margini de stele pe genele Lui adie în fâşii albe. Îşi duce frumuseţea încet şi subtil, un fluture,
  • 62. aripi umede întinse pe zid. În seri albastre de vară, îşi duce lumina, o candelă a sfinţeniei călugărul obsedat de psalmi. Îşi duce trupul asuprit de viaţă slugarnică prin iarba păscută… Priveşte în noapte, sufletul e arşiţă în căutarea umbrarului sfânt. Este timpul meu de rugă, de patimă, de vis… Dumnezeul meu e cerul imens sub streaşina căruia m-a închis. Poezia nr. 92 Moartea… Motto : În viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe.(Nicolae Iorga) Ne reintalnisem, pentru o ultima oară, Într-un alt Univers, gol, Al profanatorilor de morminte. Duceam amîndoi o existenţă problematică, Şi ne uram. Stăteai în faţa mea, rece, inert, Şi mă omorai din priviri. Ştiam că te-am iubit, cîndva. A trecut mult timp de-atunci, S-au vînat multe suflete, S-a vărsat mult sînge pentru tine. M-am dezbrăcat de amintiri Şi le-am spălat sub o ultimă ploaie de lacrimi Fierbinţi şi seci. Buzele-mi erau pigmentate Cu pete de sînge verzui Şi mireasma dulce de Apocalipsă. O săgeată mi-a străpuns atriul stîng Al uneia dintre cele 3 inimi ale mele Şi a sîngerat. O ultimă urmă de iubire
  • 63. S-a scurs, fară împotrivire, Din sufletul meu. Şi ai murit, tu. Şi tot ce am iubit la tine. Atîta timp. Totul a murit, încet, definitiv. Poezia nr. 93 Spinii caden eiț Frigul letargic îl inspir în abunden ă,ț Pătrunzându-mi trupul frivol Ca pumnalul ascu it i tran ant,ț ș ș Al con tiin ei mele, mult prea ra ionale.ș ț ț Mii de ace înghe ate îmi străpung nemilosț Degetele lungi aproape crispate, Care încearcă în zadar să prindă Fulgul jucău al păr ii mele pierdute.ș ț Cercuri calde îmi ies repetat Prin crăpătura subtilă a buzelor sidefate , Schi ând în peisajul amor it i pustiuț ț ș Formele nedefinite ale trecutului absent. Aud ecoul pierdut al pa ilor tăiș Venind hotărâ i spre cristalul ciobit,ț Cristal ce a reprezentat cândva Universul echilibrului tău interior. Privesc distrată cerul palid Ce a mascat de atâtea ori Sentimente...gânduri i cuvinteș Aflate în interiorul efervescent Al sufletelor noastre rătăcite. Poezia nr.94 Scrisoare de dragoste Sunt şi nu sunt Şi cum pot fi fără să fiu? Cine mă locuieşte, vântule? Cine îmi tulbură apele, Luno? Cine mă presară cu stele desenându-mi destinul, aruncându-mă in vidul existenţei? Cine îşi arcuieşte braţele cu delicateţe în jurul umerilor mei
  • 64. dezgolindu-mă... învăţându-mă pe de rost gramatica arhetipală a inimii? Cine mă împrăştie in cuvinte adumbrite de sens, Cine mă umple de noapte... Cine îmi poartă privirea? Îţi citesc trecerea în vânt Umbra paşilor călătorind la capătul cuvintelor, Eşti şi nu eşti şi cum eşti fără să fii? Te cuget în rugăciuni Te las sa ma inunzi cu valuri de mortală frumuseţe Îti deschid larg fiecare încăpere a fiintei mele Te invit la masă... Cuvintele-ţi sunt coapse pe care stelele îşi plimbă maiestuos degetele Creaturi de prezenţă Fluiere de linişte... Inimă scăldată în cuvânt, inventând rând pe rând un nou nume care să-ţi zidească de casă... Ploaie...inutilitate a limbajului... Sunt şi nu sunt... Poezia nr. 95 Sunt mască pe un pat de măşti Cum se desface o portocală coajă cu coajă mă desfac eu de măşti. Mai întâi mă desfac de prima mască. E şi cea mai ipocrită apoi le iau la rând. Scopul meu e să mă descopăr scopul meu e să scormonesc în istorie ţintesc originile să ştiu cine sunt cu adevărat care îmi e chipul necioplit. Lumina pâlpâie deasupra mea. Cu unghiile groase şi mari mă zgârii urechile îmi ţiuie. Sunt durere roşie. Sunt usturime linsă de lacrimi. Suport. Da. Tre să suport. Tre să ajung la adevăr. Tre să ajung la mine. Tre să privesc dincolo de durere de faptul că je est un autre. Tre să şi cu cât descojesc mai multe măşti cu atât simt că nici n-am început. N-are sens. Scopul meu ca un înecat s-a dus. Je est un autre. Da. Am fost sunt. Sunt mască pe un pat de măşti sunt ceea ce mi-a fost frică să fiu dintotdeauna.
  • 65. Poezia nr. 96 Siberia [prelude for time feelers] începusem să cred că din mine creşte o siberie că păsările vor zbura curând şi va rămâne doar trunchiul de care se vor agăţa corbii ca nişte globuri şi vor lumina întuneric nu nu mă deschid prea mult ştii lucrurile astea vin pur şi simplu din tine şi strigă lasă-mă să strig deci despre led-ul roşu ca un ochi care mă priveşte de când a început noaptea despre neputinţa florii de cactus despre cei pierduţi pe drumul cu denivelări pentru că nimic nu se câştigă fără luptă am învăţat deja mişcarea peştelui în năvod ai spune că sunt pregătită în realitate mă învârt printre oameni până ameţesc ma opresc doar când visele îmi împletesc părul şi pe insula mea de cuvinte eşti tu atunci doar atunci pot să mă strâng ca un câine vagabond deasupra unei canalizări în aburi. Poezia nr. 97 Sanatoriul nu e leagănul de lux al amicilor mei figurile descărnate izbesc liniştea cu frumuseţea pur animalică îşi scriu frenetic istoria în zale de forţă aici nu se scuipă piureul pe halat neuronul comun pune o sclipire printre pupile se taie vene doar o dată pe săptămînă se plânge de regulă la ora 14 punct cu nasul în batiste apretate numerotate
  • 66. da,nu mă voi ascunde eu sunt omul care nu ocoleşte bălţile nu ucide gîndacul în felia de pâine nu tresare la ultimul spasm al preafericitului muribund care uite parcă s-a întors să ne vadă chile de creier ars ce suntem atunci eu ridic lumânarea în cinstea voastră a fiecăruia „à la votre” Poezia nr. 98 ABSURDITĂŢI Suntem stropi de alb cuminte În lumea gândurilor negre , Purtăm iluzii drept veştminte Şi creionăm doar găuri drepte… Suntem mirajul absolvirii De orice vină pământească, Când, îndelung, călcarăm zorii Cu o patimă nebunească. Zâmbim când frunze vestejite Dansează cel din urmă vals, Şi picurăm pe mâini cojite Măsuri dintr-un arpegiu fals. Suntem păcat şi doar atât… Ne căutăm printre ruine De gânduri negre şi cuvânt, Sfârşind îngenunchiaţi de vine. Suntem nimic şi parcă tot… Ne scrijelim pe suflet fante, Urlând după un antidot Al fericirii aberante. Sfârşim istorii neîncepute Trăgând semnale de speranţă Şi hoinărim vânând acute Din bulgări de exuberanţă. Sătui de-o viaţă transversală Murim, în mod egocentrist, Căci, într-o lume abisală, Suntem… absurdul alpinist…
  • 67. Poezia nr. 99 În elegi ce vrei să în elegiț ț În elegi ce vrei să în elegi,ț ț când timpul i-e prietenț sau nu, când via a i-e aproapeț ț sau moartea i i deschideț u a…ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un glas dulce de copil, uimit i cu ochii mari,ș î i cere să-l iei în bra e…ț ț sau când o mamă te a teaptă înlăcrimatăș să-i aduci o cană cu apă… în elegi ce vrei să întelegi,ț când nu mai întelegi nimic, sau când a a i se pare ie,ș ț ț când inima ce respiră lângă pieptul tău î i transmite fiori idiliciț pe sub plapumă… întelegi ce vrei sa în elegi,ț când ai vrea să zâmbe ti tuturor,ș sau când nu tii cum să te ascunziș de o îmbră i are pierdută-n ve nicie…ț ș ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când minutele se scurg fără sim ire,ț sau când ai impresia că cea de la telefon i se potrive te exact ca-n filmul ăla…ț ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când trist, te ui i pe fereastră după un fulg de nea,ț sau după jumătatea aia pe care o a tep i de-atâta timp…ș ț sau când iubirea aia pe care o sim eai cândva,ț nu o mai sim i decât din amintiri….ț în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un om cade în fa a ta,ț iar tu te ui i astenic, trecând rapid pe lângă…ț sau când a tep i un sfâr it căruia nu-i tii nici începutul…ș ț ș ș în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când cite ti unele texte i nu stii de ce î i plac…ș ș ț sau când pleci la drum cu banii de bilet, ori când e prea întuneric ca să te mai temi de el… în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când un prieten te a teaptă la o bere,ș sau când iubita în elege ce vrea să în eleagă…ț ț
  • 68. ori când cuvintele se opresc din lovit sau…iubit… în elegi ce vrei să în elegi,ț ț când n-ai timp de trecutul unui bătrân, sau când treci peste gândurile unui tată… dar peste toate în elesurile tale,ț vei da de-un neîn eles la un moment dat…ț un neîn eles pe care îl vei intelegeț abia atunci când nu mai contează ce e de în eles…ț Poezia nr. 100 Mamei Dragostea mamei are braţele egale Dragostea mamei are inima mare Dragostea mamei n-are hodină Dragostea mamei nu caută vină Dragostea mamei nu este atee şi se dilată cât Calea Lactee Dragostea mamei nu este o-ntâmplare iubindu-l pe cel mic uitându-l pe cel mare Dragostea mamei este ceva sfânt Te mângâie şi de dincolo de mormânt Poezia nr. 101 zodia păcatului la început a fost bărbatul- un copil mofturos i poznaș ș noaptea sta sprijinit de propria umbră diminea a număra fântânile surpateț de singurătate lacrimile î i făcuseră adăpost sub pleoapeș i orice i se promitea nu conteneaș Dumnezeu scărpinându- i barbaș
  • 69. i-a smuls într-o zi o coastăș raiul s-a cutremurat suflarea Lui a încol it-ț lut plămădit cu trudă i s-a făcut duminică-ș femeia s-a ridicat surâzând plăpândă, sfioasă i toate,ș până i păsările au amu itș ț numai arpele ispitit a prins curaj i a sâsâitș ș de-atunci aciuat între trup i coastăș mu că pământul s-ajungă la mereș Poezia nr. 102 întoarcerea ploilor plouă la intersecţiile oraşelor ca dintr-o memorie veche şi incompletă apă caldă apă filtrată apă în băltoace hiperdimensionate ochiul meu nu poate trece pe lângă cercuri fără să se gândească la dublul lor la posibilitatea sferei dintr-un sit arheologic o claviculă de femeie mă priveşte cu intimitate ar trebui să mergi acasă plouă şi simţurile abia dezmorţite mă duc spre femeile uriaşe ca plopii Siliştei ai Crucii ai copilăriei mele Poezia nr. 103 Îmbracă-te, iubito! Îmbracă-te, iubito, cu ochii mei mari. Te prinde culoarea i fără tăgadăș
  • 70. Poe ii frumo i vor da buzna în stradăț ș Să- i scrie poeme pe â ele tari.ț ț ț Vor face parade, fandări, vor sclipi Strigându-mi, cu pana, vorbe de ocară Vor bea din condurul tău uici de secarăț Pândind clipa-n care, imprudent, voi clipi. Te-mbracă, iubito, cu mâinile mele Au piele sub ire i croiala comodăț ș Cu ele- i voi scrie sublima epodă,ț A trupului tău frământat pe podele.. Poe ii stila i vor ie i din saloaneț ț ș Cu sonete cioplite în inimi de nuc Pufăind elegant long filler trabuc. Privindu-mă rece i plini de fasoaneș u otind că am mâinile-n formă de rochii!Ș ș Dar tu, iubito, tii că te-apasă pe olduriș ș Două palme de OM cu Semne i Noduri.ș Tu ciutura-mi e ti i fântână mi-s ochii.ș ș Poezia nr. 104 Nefericirea celui fără de chip -in doi timpi- (unu) Acelaşi Şi totuşi Întru-câtva diferit; Rigolele oraşului acesta Miros a moarte, Milioane de străini Pendulând Între a fi Şi strigăt... Parcurile, cabinele telefonice, Trotuarele... Pline până la refuz De continua mişcare A turmelor voastre Mute Şi în uitare... Către un liman
  • 71. Al fericirii personale Şi al nevoii De Carne... Fiinţă vie Între creaturi canibale. (doi) Sau clavicula imaginării Un altfel de zâmbet Avusesei tu În dimineaţa neagră... Ca o carte mereu Deschisă La o aceeaşi repetitivă, angosantă Pagină, O poveste fără trecut Şi în egală măsură Numai sfârşit... În mâna mea dreaptă Iată: Ţin un vis Şi o nedumerire, Ascultând vertebra De ciment a oraşului Şi privirile tale înspăimântate De timp... Un deal verde, O distanţă, O frunză mereu prăbuşită Dintr-o aceeaşi toamnă Sub un acelaşi uitat G â nd.. Uite: În mijlocul oraşului Ţigăncile râd Şi tinerii se îmbrăţişează Fără a se mai gândi